Universitatea: Universitatea de Științe Agronomice și Medicina Veterinară din

București

Facultatea: Facultatea de Îmbunatațiri Funciare și Ingineria Mediului

Disciplina: Tratarea avansată a efluenților

Tema Lucrării: Instalații pentru biogaz în stația de epurare

Coordonator: Profesor Universitar dr. Iancu Paulina

Masterand: Stan Laurențiu Claudiu

Anul Universitar: 2023-2024

Page 1 of 7
1.Despre biogaz

Biogazul se referă în mod tipic la un amestec de gaze diferite produse prin descompunerea materiei organice în absența
oxigenului.

Biogazul poate fi produs din materii prime precum deșeurile agricole, gunoiul de grajd, deșeurile municipale,
canalizare, ape uzate, deșeuri verzi sau deșeuri alimentare.

Biogazul este o sursă de energie regenerabilă.

Biogazul poate fi produs prin digestie anaerobă cu ajutorul unor organisme metanogene sau anaerobe, care digeră
materialul într-un sistem închis sau prin fermentarea de materiale biodegradabile.

Biogazul este în principal metan (CH4) și dioxid de carbon (CO2) și poate avea cantități mici de hidrogen sulfurat
(H2S), umiditate și siloxani.

Gazele, metan, hidrogen și monoxid de carbon (CO) pot fi arse sau oxidate cu oxigen. Această eliberare a energiei
permite utilizarea biogazului drept combustibil; poate fi utilizat în orice scop de încălzire sau poate fi utilizat și într-
un motor cu gaz pentru a transforma energia în energie electrică și termică.

2. Epurarea și utilizarea biogazului

Energia generată din surse regenerabile, cum ar fi biogazul, energie solară sau eoliană se mai numeste şi energie verde.
Energie verde este un termen utilizat pentru a descrie sursele de energie favorabile mediului înconjurator şi non-
poluante.

Aceste surse de energie pot oferi un remediu pentru efectele sistematice ale încălzirii globale şi anumite forme de
poluare.

Utilizarea biogazului poate avea loc în staţiile de epurare a apelor uzate, în staţiile pentru digestia deşeurilor solide şi
depozitele de deşeuri solide din gropile de gunoi, unde biogazul poate fi colectat şi utilizat.
Atunci când biogazul este produs printr-un proces anaerob, el se compune din metan (CH4) şi dioxid de carbon
(CO2), împreună cu alte gaze, cum ar fi urme de vapori de apă, hidrogen sulfurat (H 2S), azot (N2), hidrogen (H2) şi
oxigen (O2).

Concentraţia de hidrogen sulfurat din biogaz poate varia de la 250 ppm până la câteva procente, are un miros deranjant
de “ouă stricate” la concentraţii de 50 ppm şi este toxic la concentraţii mai mari de 100 ppm.

În unele aplicaţii, H2S trebuie să fie îndepărtat înainte ca biogazul să poată fi utilizat, din motive de sănătate, siguranţă,
mediu şi datorită faptului că hidrogenul sulfurat sub formă de gaz este coroziv (poate deteriora echipamente ca:
motoare cu gaz (CHP), cazane de aburi, conducte etc.

Desulfurizarea biogazului este de asemenea necesară atunci când biogazul este adaptat la calitatea gazelor naturale
pentru a fi injectat în reţeaua de gaz.

Page 2 of 7
3. BCSP

Procesul Biochimic de Desulfurizare (BCSP) este un proces biologic simplu ce îndepărtează hidrogenul sulfurat
H2S din biogaz cu o utilizare minimă de chimicale.

Biogazul este introdus în coloana (coloanele) verticală (verticale) a (ale) purificatorului.

Cu un debit in contracurent, un lichid de spălare ușor alcalin este utilizat pentru a absorbi H 2S și, prin urmare, pentru
a purifica biogazul (reacția 1).

(1) H2S + NaOH → NaHS + H2O

Figura 1

BCSP poate fi văzut ca o combinație a unui scruber chimic convențional și o etapă de oxidare biologică. Lichidul de
spălare bogat in sulfură este trimis in bazinul de aerare. O cantitate controlată de aer este pompată pentru a furniza
suficient oxigen pentru bacteriile care oxidează sulf.

Microorganismele care oxidează sulful (thiobacillus) in bazinul de aerare metabolizează sulfura dizolvată in S
(elementul sulf) si in H2SO4 (acid sulfuric), după cum urmează:

(2) NaHS + ½O2 ↔ S0 + NaOH

(3) 2 NaHS + 4O2 ↔ Na2SO4 + H2O4

Cea mai mare parte a alcalinităţii ce se consumă prin absorbţia de H 2S în scruber (reacția 1) este compensată prin
reacția de oxidare la sulf elementar (reacția 2). Cantitatea de H 2SO4 generată (din partea de reacție 3) trebuie să fie
neutralizată prin dozare caustică. Pentru prevenirea acumulării de săruri este necesară (de exemplu Na 2SO4) creearea
unui debit de evacuare. Sulful produs (în reactor) este separat de fluxul de evacuare prin intermediul unei unități
decantor. Aceste produse separate, inofensive, reziduale pot fi evacuate sau reutilizate în mod direct.

BCSP are loc într-un reactor închis și reduce mirosul, toxicitatea și corozivitatea biogazului.

Beneficiile BCSP sunt:

• Costuri operaționale extrem de reduse (consum caustic limitat);
• Nu necesită aproape deloc nutrienţi (proces biologic selectiv);
• Cerință redusă de energie

Page 3 of 7
• Simplu și sigur de operat (fără substanțe chimice periculoase utilizate/formate);
• Întreținere redusă.

4. CSP

Procesul chimic de desulfurizare (CSP), această aplicație utilizează principiul transferului hidrogenului gazos sulfurat
în faza de apă.

H2S (g) <-> H2S (l)

Urmat de: Reacţia hidrogenului sulfurat dizolvat cu hidroxid caustic:

H2S (l) + OH– <-> HS– + H2O

HS– + OH– <-> S2- + H2O

CSP poate fi proiectat ca o singură etapă (cu/fără prescruber) sau cu două sau mai multe etape (cu scruber).
Datorită prescruberului, pH-ul în etapa principală de tratare poate fi mai mic decât cel la care funcţionează sistemele
normale într-o singură treaptă, astfel este fixată o cantitate mai mică de CO 2, ceea ce conduce la o cantitate redusă
de precipitat şi şanse mai mici de înfundare a coloanei (o operare mai simplă şi fără operaţiuni de întreţinere).

CSP are următoarele caracteristici:

• Utilizare minimă de consumabile;
• Unitate standardizată prefabricate;
• Construcţie compactă şi robustă;
• Investiţie minima;
• Opţiune pentru unitate integrată de uscare şi condiţionare a gazului.

5. Arzătorul de biogaz (flacăra biogaz)

Arzătoarele de biogaz au rolul de ardere temporară sau periodică a biogazului produs printr-un proces anaerob, în
cazul în care nu există nicio posibilitate ca acesta să fie folosit pentru producţia de energie.

• Arzător deschis – flacără vizibilă

• Arzător închis – flacără invizibilă
• Arzătoare cu temperatură foarte mare

Capacităţile acestora variaza între 50-3000 m 3/h.

6. Stocarea, arderea și uscarea biogazului

Biogazul produs dintr-un proces anaerob poate fi stocat, nevoia de stocare a biogazului este de obicei temporară în
perioadele în care producția depășește consumul. Cele mai frecvente sisteme de stocare sunt sistemele de joasă
presiune; aceste sisteme sunt utilizate pentru depozitarea temporară a biogazului la fața locului.

Page 4 of 7
Există o serie de beneficii în ceea ce privește uscarea biogazului la un punct de presiune scăzut înainte de ardere într-
un motor sau cazan combinat pentru producerea căldurii și a energiei electrice (CHP).

Beneficiile de răcire (uscare) la un punct de presiune scăzut sunt:

• Eficiența crescută a motorului/boilerului;
• Prevenirea contaminării cu ulei/coroziunii;
• Îndepărtarea parțială a impurităților, cum ar fi H 2S, amoniac și siloxane;
• În conformitate cu instrucţiunile tehnice a tuturor furnizorilor principali de motoare cu gaz/boilere.

Prin urmare, este esențial să se utilizeze un sistem de răcire/uscare, care a fost proiectat special pentru puncte joase de
presiune și pentru a funcționa în condiții ambientale agresive, cum ar fi cele cu experiență în aplicații de biogaz.

6. Tehnologie anaerobă

Epurarea anaerobă a apei uzate este o metodă biologică ce este caracterizată prin producţia de metan (CH 4).

Toate microorganismele active fac parte din grupul de bacterii anaerobe, bacteriile care sunt capabile, și în majoritatea
cazurilor, pot exista numai într-un mediu care exclude oxigenul. În acest context, bacteriile metanogene sunt o
componentă cheie.

Procesul de degradare anaerobă a materialului organic are loc treptat.

Se disting patru paşi:

• Hidroliză
• Acidificare
• Acetogeneza
• Metanogeneza

Procesul anaerob elimină cea mai mare parte a CCO (Consumul Chimic de Oxigen) din apa uzată, prin conversia
acestuia în biogaz (= metan + dioxid de carbon), la costuri mici de exploatare.

De ce tehnologia anaerobă?
• O amprentă foarte mică (până la 90% mai mică);
• Costuri operaționale scăzute și întreținere redusă (fără necesități de aer = cerințe scăzute de energie);
• Reducerea amprentei de CO2;
• Reducerea producției de nămol în exces (până la 90% mai puțin) – fără costuri pentru descărcare nămol;
• Nămolul în exces are o valoare de piață;
• Ratele de încărcare ridicate pentru CCO, 20-35 kg CCO/m3 de reactor pe zi;
• Producția de aproximativ 13,5 MJ Ch4energie/KGCCO îndepărtat -> 1,5 kWh electricitate (presupunând o
eficiență de conversie electrică de 40%);
• Randament ridicat al investițiilor;
• Pornirea rapidă, utilizând nămolul anaerob granular ca material de însămânțare;
• Sistemele cu sarcină ridicată facilitează reciclarea apei în industrie (printr-un circuit închis).

Page 5 of 7
 Figura 2

7. Tehnologie aerobă
Pentru atingerea cerinţelor finale legate de efluenţi, de cele mai multe ori epurarea anaerobă nu este suficientă, fiind
necesară şi o etapă de epurare aerobă.

Epurarea biologică aerobă are loc pe baza principiilor procesului cu nămol activ cu îndepărtarea biologică a
nutrienţilor (azot şi fosfor) şi, în unele cazuri, regenerarea separată a nămolului.

Oxigenul furnizat în mod continuu activează bacteriile pentru ca acestea să poată degrada conţinutul organic, care va
fi ulterior transformat în CO2 şi nămol activ în exces.

Prezenţa azotului sub orice formă, presupune aplicarea procesului biologic aerob nitrificare-denitrificare, astfel încât
acesta să fie îndepărtat până la nivelul dorit, dar și pentru a evita ca acest proces să aibă loc în decantoarele finale
prevenind astfel flotarea nămolului activ.

Page 6 of 7
 Figura 3

Figura 4

BIBLIOGRAFIE:
- suport curs: Tratarea avansată a efluenților 2024
- https://epurare-biogaz.ro/servicii/modernizarea-proceselor-anaerobe-existente

- https://www.biogaz-instalatii.ro/statii_epurare.html

Page 7 of 7