Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

Facultatea de Horticultura
ID-Anul I

Utilizarea energiei termice din instalaţiile de

biogaz

Student: Ispas Georgiana-Camelia

Profesor: Conf. Dr. Popescu Octiavian
 Utilizarea energiei termice din instalaţiile de biogaz

Principalele probleme de mediu ale societăţii de astăzi este creşterea continuă a cantităţii
de deşeuri organice. În multe ţări, managementul durabil al deşeurilor, precum şi prevenirea
acumulării şi reducerea cantităţii acestora au devenit priorităţi politice majore, aceasta
reprezentând o contribuţie importantă la eforturile comune de reducere a poluării, a emisiilor de
gaze cu efect de seră şi a diminuării ritmului schimbărilor climatice la nivel global.
Practicile din trecut ale evacuării necontrolate a deşeurilor nu mai sunt astăzi acceptabile.
Chiar şi depozitarea pe platforme de gunoi sau incinerarea deşeurilor organice nu reprezintă cele
mai bune practici, deoarece standardele de protejare a mediului au devenit mult mai stricte în
prezent, iar recuperarea energiei şi reciclarea nutrienţilor şi a materiei organice a devenit un lucru
strict necesar.

Biogazul

Biogazul este produs prin digestia anaerobă (AD). AD este un proces biochimic, în care
diferite tipuri de microorganisme anaerobe (bacterii) descompun materia organică complexă
(biomasa) în compuşi mai mici, în absenţa oxigenului.
Procesul AD este întâlnit în multe medii naturale, cum ar fi în sedimentele marine, în
stomacul rumegătoarelor sau în turbării. De asemenea, în instalaţiile de biogaz materia organică
de intrare, care se numeşte materie primă, este digerată anaerob, cu scopul de a se descompune în
două produse principale biogaz şi digestat. În cele mai multe instalaţii de biogaz, sunt simultan
utilizate amestecuri de materii prime cu scopul de a stabiliza procesul pentru a optimiza
producţia de biogaz. Aceasta se numeşte co-digestie.
Materia primă adecvată pentru AD include o gama larga de materii din biomasă, de
preferinţă alcătuite din substanţe uşor de descompus. Acestea includ grăsimi, uleiuri, zaharuri şi
amidon. De asemenea, celuloza este uşor de descompus, pe când lignina, un compus major al
lemnului, este dificil de descompus prin AD.
Materia primă tipică pentru instalaţiile de biogaz poate fi de origine vegetală şi animală.
 Excremente animale (gunoi de grajd, dejecţii lichide, bălegar)
 Reziduuri şi produse secundare agricole
 Deşeuri organice de la industriile agro-alimentare
 Deşeuri organice de la industriile de biomateriale (de exemplu a celulozei şi hârtiei,
farmaceutică)
 Fracţia organică a deşeurilor solide urbane
 Deşeuri alimentare de la serviciile de catering
 Nămoluri de canalizare de la staţiile de epurarea apelor
 Culturi energetice destinate pentru biogaz (de exemplu porumb, sfeclă de zahăr, iarbă)

Tipul de materie primă influenţează procesul AD şi compoziţia finală a biogazului

produs. Biogazul constă în principal din metan (CH4, 40-80%) şi dioxid de carbon (CO2, 15-
45%), cantităţi mai mici de hidrogen sulfurat (H2S), amoniac (NH3), azot gaz (N2), precum şi
alţi compuşi.
În plus, de obicei, biogazul este saturat cu vapori de apă (H2O).
Compusul dorit este metanul, bogat în energie, deoarece acesta poate fi convertit într-o unitate de
cogenerare, în energie electrică şi termică. Productivitatea în metan este una dintre cele mai
importante caracteristici ale materiilor prime utilizate în procesul de AD.
Tipul şi productivităţile în metan ale materiilor prime influenţează semnificativ
profitabilitatea unei instalaţii de biogaz. Pe langa tipul de materie primă şi alţi factori, cum ar fi
tipul constructiv al sistemelor de digestie, temperatura în digestor, timpul de retenţie şi
încărcătura organică influenţează compoziţia biogazului.

Concepte ale instalaţiilor de biogaz

Producţia de energie şi, prin urmare şi producţia de energie termică ale unei instalaţii de
biogaz, sunt influenţate de conceptul de ansamblu al instalaţiei de biogaz. Conceptul instalaţiei
are un efect asupra diferitelor opţiuni de utilizare a căldurii reziduale de la unităţile de
cogenerare.
 Conceptele instalaţiilor de biogaz pot fi caracterizate prin următoarele aspecte:
 Principalul obiectiv: Producţia de energie (energie electrică, termică), tratarea
deşeurilor, injecţia de biometan în reţeaua de gaze naturale, înmagazinarea energiei, controlul
încărcării cu nutrienţi, producţia şi îmbunătăţirea de nutrienţi
 Capacitatea instalaţiei: Capacităţile electrice instalate medii ale instalaţiilor din
Europa sunt de aproximativ 400 – 500 KWel, iar ca gamă de capacităţi, de la 1 - 2 kW pentru
cele ce utilizează deşeuri menajere (aşa cum s-a practicat în mai multe ţări în curs de dezvoltare),
la instalaţii de biogaz multi-megawaţi
 Technologia: Digestie uscată / umedă, digestie în şarje / continua
 Tipul de activitate economică: Instalaţii de biogaz agricol, industrial, menajer, de
tratare a apelor uzate, de tratare a deşeurilor
 Tipul de materie primă: Culturi energetice destinate pentru biogaz, reziduuri şi
deşeuri agricole, deşeuri alimentare, deşeuri industriale, nămoluri de canalizare

Principalul obiectiv pentru instalaţiile de biogaz din Europa este în prezent producţia de
energie din surse regenerabile şi în special producţia de energie electrică.

Concepte pentru utilizarea biogazului drept purtător de energie

Biogazul poate fi transformat în energie termică, energie mecanică şi energie

electromagnetică (lumina). Acesta poate fi de asemenea folosit ca şi compus chimic.

Există mai multe opţiuni diferite pentru utilizarea biogazului cuprinzând de la aplicaţii
foarte mici la instalaţii sofisticate din punct de vedere tehnic.
 Iluminat: în lămpi de gaz
 Încălzire: în arzătoare, boilere şi sobe pe biogas
 Uscare: ca o formă specială de utilizare a energiei termice în uscătoare tip şarjă (prin
trecere), uscatoare tip bandă rulantă, uscătoare cu mecanism mobil cu zbaturi, precum şi în
sistemele sorptive de stocare a energiei termice
 Răcire: în instalaţii frigorifice cu absorbţie
 Electricitate: în motoare pe gaz (Motoare Pilot cu Injecţie, Motoare Otto pe gaz), pile
de combustie, micro-turbine pe gaz, motoare cu Ciclu Rankine (CRC, ORC), cu ciclu Kalina,
motoare Stirling, turbine cu gaze de ardere
 Transporturi: în Vehicule pe Gaz Natural Comprimat, ca biometan
 Înmagazinare de energie: în sisteme de stocare specifice pentru biogaz (de presiune
joasă sau înaltă; lichefiat), sau ca biometan în reţeaua de gaze naturale cu scopul de a echilibra
încărcarea cu energie electrică şi termică
 Substitut al gazului natural: condiţionat la biometan urmat de injectarea în reţeaua de
gaze natural
Arderea biogazului

Căldura de ardere (ΔH 0 ) (Ecuaţia 1) este energia eliberată sub formă de căldură atunci
când un compus (biogaz sau biometan) suferă o ardere completă cu oxigen în condiţii normale.
Ecuaţia chimică este metanul reacţionează cu oxigenul pentru a forma dioxid de carbon, apă şi
căldură.

În această reacţie de ardere, sunt eliberaţi -802,4 kJ/mol, în cazul în care este ars metan
pur. Acest lucru este echivalent cu aproximativ 35,89 MJ/Nm3 (Hi), sau aproximativ 10 kWh.
Deoarece atât biogazul cât şi biometanul nu constau în metan pur (40-80% pentru biogaz şi
aproximativ 95% pentru biometan), conţinutul de energie este mai mic. Cantitatea de căldură
eliberată în timpul procesului de ardere mai este numită şi putere de încălzire.
În sistemele de ardere existente, combustibilii sunt adesea caracterizaţi prin puterile de
încălzire inferioară şi superioară. Ele depind de compoziţia chimică a combustibilului

Caracteristici ale motoarelor cu combustie pe biogas

Utilizarea predominantă a biogazului în Europa este pentru producţia de energie electrică

în motoare cu ardere internă, numite şi motoare cu gaz. Întrucât conversia energiei în aceste
motoare întotdeauna asigură în paralel şi producerea de energie termică, toate motoarele cu gaz
sunt definite aici ca unităţi CHP, chiar dacă nu este utilizată căldura.
Există mai multe tipuri de motoare cu gaz, care se împart de obicei în motoare Otto cu
gaz şi motoare Pilot cu injecţie pe gaz

Într-un motor cu gaz, energia este transformată în energie utilizabilă şi neutilizabilă.

Următoarele valori arată că, din totalul de energie, aproximativ 90% ar putea fi utilizată (valori
medii):
 10% pierderi
 35% energie mecanică (electricitate)
 55% căldură utilizabilă

Din căldura totală produsă, pot fi caracterizate următoarele categorii de căldură. Cea mai
mare pondere a căldurii disponibile este de la gazele de eşapament şi de la circuitul de răcire a
motorului.
  1-3% circuitul de ungere (uleiul de ungere a motorului): 80 - 90°C
 3-5% pierderi prin radiaţie
 30-40% răcirea motorului (apa de răcire): 80 - 90°C
 50-60% gazele de eşapament: 460 - 550°C

Motoare Otto pe gaz

Motoarele Otto pe gaz sunt motoare proiectate special pentru utilizarea de gaze. Acestea
se bazează pe principiul Otto şi, de obicei, operează cu exces mare de aer, cu scopul de a reduce
la minimum emisiile de monoxid de carbon.
Capacitatea electrică a generatoarelor Otto pe gaz variază, de obicei, între 100 kWel şi 1
MWel şi pot fi folosite pentru biogaz cu un conţinut de metan mai mară de 45%. Eficienţa
electrică variază între 34 şi 40%, iar durata medie de viaţă a motoarelor Otto pe gaz este de
aproximativ 60000 ore.
După o revizie generală la fiecare 60000 ore durata de viaţă poate fi prelungită. Durata de
viaţă, în general, depinde foarte mult de caracteristicile de exploatare şi de intervale de
întreţinere.

Motoare Pilot cu injecţie pe gaz

Motoarele Pilot cu injecţie pe gaz (numite şi Motoare Pilot cu Injecţie sau Motoare cu
Combustibil Dual) se bazează pe principiul motorului Diesel. La fel ca motoarele Otto cu gaz şi
motoarele Pilot cu injecţie sunt operate cu exces mare de aer.
Pentru funcţionarea lor, este necesară până la 10%, motorină sau ulei de aprindere, care
este injectată direct in camera de ardere în timp ce biogazul este injectat împreună cu aerul. În
general, motoarele pot, de asemenea, funcţiona numai cu motorină sau cu ulei.
În unele ţări, cum este Germania, se cere să fie utilizat, fie biodiesel, fie ulei vegetal
drept combustibil de aprindere, cu scopul de a obţine tarife fixe (feed-in).
Utilizarea de combustibili de aprindere fosili nu este o practică eligibilă pentru a obţine
tarife fixe (feed-in). Utilizarea tipică a generatoarelor Pilot cu injecţie pe gaz includ capacităţi
instalate de până la 250 kWel.
Eficienţa electrică variază între 30% şi 40%, iar durata medie de viaţă a motoarelor Pilot cu
injecţie pe gaz este de aproximativ 35000 ore, după care, de obicei, motorul trebuie să fie
înlocuit, deoarece acest lucru este de obicei mai ieftin decât o revizie generală.
 Disponibilitatea limitată a resurselor, concurenţa pentru utilizarea terenurilor, precum şi
creşterea concurenţei pentru materialele reziduale, cresc presiunea asupra instalaţilor de biogaz.
De aceea va deveni, din ce în ce mai important să se maximizeze producţia de energie utilizabilă
din biogaz. Acest lucru înseamnă să se creeze concepte solide şi eficiente ale energiei termice
pentru instalaţiile de biogaz comune, cu unităţi CHP. Fără un concept solid al energiei termice,
instalaţiile
de biogaz
viitoare
riscă să îşi piardă
fezabilitatea
lor economică
şi performanţa
de mediu.
Bibliografie

1. http://www.biogasheat.org/
2. Dieter Deublein, Angelika Steinhauser - Biogas from Waste and Renewable
Resources_ An Introduction (2008, Wiley-VCH)
3. OECD - Bioheat, Biopower and Biogas _ Developments and Implications for
Agriculture (2010, OECD Publishing)