Instalatii moderne pentru obtinerea biogazului pentru

fermentarea anaeroba a materiei organice

Consideratii generale:

Cresterea populatiei globului implica o intensificare a productiei hranei, in urma careia

rezulta o cantitate apreciabila de deseuri vegetale si animale atat din agricultura, cresterea
animalelor, prelucrarea produselor alimentare cat si din activitatea caznica.
 Politica europeana referitoare la energiei regenerabile prevede ca 20 % din necesarul de
energies a fie acoperit din surse de energie regenerabile pana in anul 2020. Din aceasta cantitate
25% poate fii acoperita de biogaz prin fermentarea anaeroba a diferitelor surse organice.

Fermentarea aeroba este un process natural prin care material organica este descompusa
in compusi mai simpli, in absenta aerului si sub influenta anumitor comunitati microbiene.
Scopul principal al fermentarii anaerobe il constituie reducerea cantitatii de deseuri organice. In
acelasi timp, digestia anaeroba genereaza fertilizatori solizi si lichizi si o sursa de energie
regenerabila (biogazul) ce poate fii folosita drept combustibil sau pentru generalea de caldura
si/sau electricitate.

Codigestia dejectiilor animale impreuna cu alte reziduuri organice imbunatateste

cantitatea de biogas obtinuta si, de asemenea, ajuta la reducerea cantitatii de deseuri si a emisiei
de gaz cu effect de sera.

Biogazul este un amestec de gaze. Principalele gaze care îl compun sunt metanul și
dioxidul de carbon. Valoarea energetică a biogazului este dată de conținutul de metan al acestuia.
În funcție de condițiile inițiale, biogazul mai conține în cantități foarte mici vapori de apă,
hidrogen sulfurat, amoniac, hidrogen, azot și urme de acizi grași și alcooli.

Biogazul se obține prin fermentare biochimică, anaerobă a materiilor prime într-un

fermentator. Procesul are loc în patru etape: hidroliza, acidogeneza, acetogenexa și
metanogeneza. Glucidele, lipidele și protidele sunt transformate în metan (în proporție de 50%
până la 70%) și dioxid de carbon (în proporție de 25% până la 40%). Procesul de fermentare este
complet atunci când substratul a trecut prin toate etapele de proces. În fiecare dintre aceste etape
în parte se formează populații specifice de bacterii.

Cei mai importanți parametri de proces sunt temperatura și perioada de staționare a

substratului în fermentator (timp de detenție hidraulică). Majoritatea instalațiilor de biogaz
operează la temperatură mezofilă (35–42 ˚C). Perioada de staționare în fermentator depinde de
tipul de substrat utilizat și poate varia între 20 și 70 de zile.

Aproape toate tipurile de substanțe organice pot fi transformate în biogaz prin fermentare
anaerobă, cu excepția plantelor cu un aport mare de lignină și celuloză (de exemplu lemnul).
Deșeurile biodegradabile (mâlurile de la bazinele de decantare formate la epurarea apelor
menajere, îngrășământ/bălegar, reziduuri menajere și industriale), reziduurile din agricultură și
plantele energetice precum porumbul, floarea-soarelui, cerealele sau iarba sunt utilizate ca
materii prime pentru instalațiile de biogaz moderne. Plantele dispun de o valoare energetică
diferită unele față de altele și prin urmare și de un randament diferit pe hectar. Cea mai eficientă
plantă care este cultivată pentru obținerea energiei este porumbul. Alte tipuri de plante sunt
utilizate, în anumite condiții, și în alte scopuri. Sorgul, spre exemplu, poate fi utilizat atât ca
hrană furajeră, cât și ca plantă energetică. Datorită utilizării multilaterale, sorgul este o plantă
foarte avantajoasă pentru țările în curs de dezvoltare precum India. Paleta diversificată a
substanțelor organice disponibile pentru producerea biogazului reduce nevoia de monoculturi
necesitate, spre exemplu, de alte tehnologii de producere a biomasei (biodiesel și bioetanol).

Biogazul se bucură de un spectru larg de aplicații: gazul poate fi utilizat la producerea

energiei electrice în centrale electrice, atât ca sursă de încălzire cât și ca și combustibil. Având în
vedere faptul că gazul este o sursă inepuizabilă, adică poate fi produs și stocat în mod continuu,
se pot astfel acoperi atât necesarurile de sarcină de bază, cât și cele de vârf. În plus, biogazul este
o sursă adecvată de încălzire și de curent electric în mod decentralizat. În comparație cu energia
solară și cu cea eoliană, rețeaua poate fi alimentată decentral și în mod controlat cu curent
electric și în condiții nefavorabile.

Biogazul ca sursă de energie regenerabilă prezintă avantaje de tip tehnologic, ecologic și

economic. Energia poate fi produsă 365 de zile pe an, non-stop la orice oră din zi și din noapte.
Datorită disponibilității nemărginite, biogazul joacă un rol important în categoria energiilor
regenerabile. Pe lângă contribuția importantă la atingerea obiectivelor de mediu, dependența de
importurile de energie poate fi de asemenea micșorată. Prin generarea în mod decentralizat a
energiei se creează și valori locale pe termen lung.

Cu referire la activitatea de producerea de biogaz, se poate menționa că o fabrică de

biogaz reprezintă o instalaţie complexă, constând dintr-o varietate de elemente principale.

Funcționarea unei astfel de fabrici depinde, în mare măsură, de tipurile şi cantităţile de

materieprimă utilizată.

Deoarece există o serie întreagă de tipuri diferite de materii prime, de diverse origini, care
se pretează proceselor de digestie în fabricile de biogaz, există, în mod corespunzător, şi tehnici
variate de tratare a acestor tipuri de materii prime, precum şi numeroase modalităţi de constr
active a digestoarelor şi sistemelor de operare.

Mai mult, în funcţie de tipul, mărimea şi condiţiile de operare ale fiecărei fabrici de
biogaz, există variate tehnologii pentru condiţionarea, stocarea şi utilizarea biogazului, posibil de
a fi implementate. În ceea ce priveşte stocarea şi utilizarea digestatului, acestea sunt, în principal,
orientate către folosirea sa ca îngrăşământ.

Patru mari etape principale descriu funcționarea unei instalații de producere a biogazului:

Transportul, livrarea, stocarea și eventual pre-tratarea materiei prime. Materia primă

principală este reprezentată de deșeuri animale – dejecții și cultură vegetală (porumb sau sorg de
siloz); după recoltare, culturile vegetale sunt supuse mărunțirii, apoi depozitate în silozurile de pe
amplasament, fără a mai fi supuse niciunui alt tratament de tratare înainte de a fi introduce în
digestoare. De asemenea, pentru a asigura necesarul de bacterii ce susțin fermentarea, înainte de
a introduce la fermentare porumbul de siloz, digestorul va fi amorsat cu dejecții animale.

Proporția acestora din cantitatea totală de materii prime, variind după demararea
activității, în funcție de parametrii procesului de fermentare pana la stabilirea cantitatii optime;

Producerea biogazului, în cazul investiției analizate prin digestie anaerobă, în cadrul

tancului de fermentare (digestor)

Tratarea (în special desulfurare) și stocarea biogazului obținut. În cazul proiectului de

față, biogazul nu se va stoca, decât în limita volumului util asigurat de acoperișul digestorului,
fiind utilizat la producerea de energie electrică și termică direct pe amplasament. Înainte de
direcționarea către modulul de cogenerare, biogazul va fi desulfurat, într-o primă etapă direct în
digestor, prin metoda biologică, apoi, pentru purificare avansată într-o instalție pe bază de
carbine active.

Stocarea și managementul digestatului. Digestatul va fi supus unui proces de separare

lichi-solid; fracția lichidă urmând a fi stocată în cadrul unui bazin pe amplasament și va fii
utilizată ca fertilizant pentru culturile agricole. O parte din fracția solidă va fi uscată și însăcuită,

restul fiind depozitată pe platforma de digestat. Digestatul solid va fi de asemenea folosit ca

fertilizant de înaltă calitate.

Din punct de vedere constructiv, investiția presupune amenajarea următoarelor

componente/module:

Modulul de alimentare a instalației de fermentare, cu următoarele componente:

- bazine pentru dejecții;

- alimentatoare pentru substrat (lichid și solid);

- platforme de stocare, pentru partea vegetala și pentru dejecțiile solide

Modulul de cogenerare a energiei electrice și termice: reprezintă unitatea tehnologică de

valorificare a biogazului prin producerea energiei electrice și termice. Modulul de cogenerare
este o unitate functionala complexa cu o capacitate de 0,37 MW electrici.

Din circuitul de răcire a motorului și de la schimbătorul de căldură asociat evacuării

gazelor, se colectează energie termică (0,47 MW termici);

Modulul de comandă și control a instalațiilor, reprezintă un sistem ce înregistrează și

reglează parametrii procesului de fermentare și producere a biogazului (cantitatea de gaz - curbă

de dezvoltare), temperatura în fermentator, datele din analizatorul de gaz CH4, O2, H2S etc.) și a

energiei electrice (frecvență, tensiune, ore de funcționare modul de cogenerare etc.);

- Corp tehnic

- Cântar basculante, format dintr-un pod electronic rutier;

- Rețele de incintă:

- Rețea de apă

-Rețea de canalizare

-Platforme carosabile;

Linie electrică de joasă tensiune prin intermediul căreia se va livra energie electricăîn sistemul
national.

În ceea ce privește funcționarea, investiția analizată pregătește desfășurarea a două tipuride

activități:

-Producerea de biogaz prin fermentarea anaerobă a deșeurilor

- Producerea de energie electrică și termică folosind drept combustibil biogazul obținut

din fermentare

Principiile fermentarii anaerobe:

Fermentarea anaeroba este un process dirijat de descompunere a materiei organice umede care se
desfasoara in incinte inchise, in conditii controlate de mediu, in absenta oxigenului molecular si a
luminii, in prezenta mai multor specii de bacterii.

In acest process microorganismele (bacteriile) descompun material oranica eliberand o

serie de metaboliti printer care metanul si dioxidul de carbon. Amestecul gazos format din
metan, dioxid de carbon si cantitati mici din alte gaze constituie biogazul. Acest termen a fost
adoptat care recunoastere a rolului pe care il au bacteriile microscopice in formarea amestecului
de gaze combustibile prin fermentarea anaeroba a materiei organice in curs de descompunere,
indifferent de sursa din care provine acesta.

Tabelul 1. Compozitia biogazului

Nr. Substanta Simbol Procentaj

Crt. 1 2
1 Metan CH4 50-70 40-70
2 Dioxid de carbon CO2 30-40 30-60
3 Hidrogen H2 5-10 0-1
4 Azot N2 1-2 -
5 Vapori de apa H2O 0.3 -
6 Hidrogen sulfurat H2S urme 0-3

Biogazul este cu aproximativ 20% mai usor decat aerul, iar temperature de ardere variaza
in intervalul 650-750°C. Puterea caloric a biogazului este de aprape 6 kWh/ 𝑚3 si se datoreaza
cantitatii de metan continute de biogaz.

Hidroliza

In timpul acestei faze bacteriile transforma substratul organic in monomeri si polimeri lichefiati,
adica proteinele, carbohidrati si grasimile sunt transformate in aminoacizi, monozaharide si acizi
grasi in ecuatia urmatoare se amplifica o reactive de hidroliza in care deseul organic este
descompus intr-un singur zahar.

C6H10O4+2H2O→C6H12O6+2H2

Acidogeneza:

In a doua etapa, bacteriile acidogene transforma produsele din prima etapa in acizi volatile,
cetone, alcooli, hydrogen si dioxid de carbon. Principalele produse ale etapei acidogene sunt
acidul propionic( CH3CH2COOH), acidul butyric (CH3CH2CH2COOH), acidul acetic
(CH3COOH), acidul formic (HCOOH), acidul lactic (C3H6O3), etalonul (C2H5OH) si metalonul
(CH3OH).

C6H12O6↔2CH3CH2OH+2CO2

C6H12O6→3CH3COOH

Acetanogeneza:
In a treia etapa, restul produselor acidogenozei (acid propionic, acid butiric si alcooli)
sunt transformate in hidrogen, dioxid de carbon si acid acetic de catre bacteriile acetogene.
Hidrogenul joaca un rol important in acest process, deoarece reactia nu are loc decat daca
presiunea partial a hidrogenului este sufficient de mica pentru a permite conversia
termodinamica a tuturor aciziilor. De asemenea, glucoza si etalonul sunt transformate in acetat in
timpul acetogenezei.
 CH3CH2OH+2H2O↔CH3COO+2H2+H

Metanogeneza:
In timpul acestei etape, microorganismele convertesc hidrogenul si acidul acetic in metan si
dioxid de carbon. Bacteriile responsabile de aceasta transformare se numesc bacterii
metanogene si sunt exclusive anaerobe. Stabilizarea substratului este realizat cand se produce
gaz metan si dioxid de carbon.
CO2 + 4 H2 → CH4 + 2H2O
CH3COOH → CH4 + CO2.

Tratarea deseurilor municipale solide prin procedee de fermentare anaeroba

Figura 1

3. Factorii care influenteaza procesul de fermentare anaeroba

Principalii factori care influenteaza productia de biogas se clasifica in factori de mediu si

factori tehnologici .De optimizarea acestor factori depinde obtinerea unor radamente ridicate in
bioconversia energetica a deseurilor organice.
 Factorii de mediu cu influente semnificative asupra fermentatiei anaerobe sunt temperature,
ph-ul, elemetele nutritive si substantele toxice.
Dintre factorii tehnologici trebuie retinuti material prima ,marimea incarcaturii organice –
timp de rententie-continut de substanta uscata si substrat, amestecarea ,inocularea cu
microorganisme metanogene si dimensiunea particulelor.
Dupa parametrii cei mai importanti in obtinerea de biogz sunt:
-materie prima
-temperatura
-presiune
-amestecare
-ph-ul

3.1 Materia prima

Materia prima utilizata trebuie sa contina elementele necesare dezvoltarii bacteriilor

responsabile de digestia substratului si producerea biogazului. Substratul utilizat la producerea
biogazului trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:
-sa fie bogat in materie organica biodegradabila
-continutul de umiditate ridicat, peste 90%
-sa aiba ph-ul apropiat de cel neutru (6,8-7,3)
-sa nu contina elemente inhibitoare pentru bacteriile implicate in process.
-raportul C/N sa fie cuprins intre 15-25
 Tabelul 2 . Cantitatea medie de biogaz obtinuta din diverse tipuri de substrat

Substanțele toxice

Sunt acele substanțe care au în compoziție un toxic care este dăunător mediului
înconjurător sau organismului viu cu care vine în contact putând provoca în anumite doze și
moartea acestuia. Știința care se ocupă cu studiul substanțelor toxice se numește toxicologie.
Simbolul prin care se etichetează vasele în care sunt păstrate toxicele este un craniu cu două oase
încrucișate. Multe substanțe pot deveni în funcție de doză toxice ca de exemplu substanțe absolut
necesare organismului într-o doză mare devin toxice ca vitaminele, sare de bucătărie sau
diferite medicamente. Toxicitatea este influențată de doză, solubitatea toxicului, starea de
sănătate, starea imunologică și fiziologică, vârsta, sexul, greutatea corporală, rezistența ereditară,
specia. Exemple de substanțe toxice: arsen, acid
cianhidric, cumarină, scopolamină, stricnină, taliu.
 Tabelul 3. Substante cu efect inhibitor

Continutul de substante solide volatile

Substantele solide vol.atile fac parte din totalul de solide continute de substrat care poate
fi transformat in biogas. Biomasa care este complet uscata si apoi incalzita la circa 550 °C se va
gazeifica. Scazand greutatea cenusii ramase dupa gazeificare din greutatea biomasei uscate se
obtin greutatea solidelor volatile. Cantitatea potential de biogaz ce poate fi obtinuta din diferite
materii organice poate fi determinata pe baza continutului de substante solide volatile. Cu cat
cantitatea de solide dintr-o unitate de volum de dejectii solide proaspete este mai mare cu atat va
fi mai mare si cantitatea de biogas obtinuta.

Cantitatea totala de substante solide

Cantitatea totala de substante solide influenteaza pornirea procesului de fermentare si

stabilitatea digestiei anaerobe.
 Nr. Crt Material TS VS
[%] [% din TS]
1 Paine de orez 89 93
2 Paine de grau 82 94
3 Resturi vegetale 80 91
4 Iarba proaspata 24 89
5 Zambila de apa 7 75
6 Resturi vegetale 12 86

Tabelul 4. Cantitatea totala de solide (TS) si de substante volatile (VS) pentru diferite plante

3.2 Temperatura

Din punctual de vedere al cantitati potentiale de biogaz si al valorii energetice,

temperature reprezinta unul din factorii critici care influenteaza functionarea unui fermentator in
conditii optime, din punct de vedere economic si, de aceea, constituie subiectul multor cercetari
inteprinse de-a lungul anilor. Intervalele de temperatura in care fermentarea anaeroba poate avea
loc, se clasifica:

-psihrofila, pentru temperatura cuprinsa intre 10-20°C

-mezofila, pentru temperatura cuprinsa intre 20-40°C

-termofila, pentru temperatura cuprinsa intre 40-60°C

Grafic 1. Influenta temperaturii asupra productiei de biogaz

 Grafic 2. Clasificarea microorganismelor in functie de temperatura optima de dezvoltare

3.3. pH-ul (alcalinitatea)

Stabilitatea procesului de producer a biogazului ca si calitatea acestuia (procentul de metan)

depend de pH-ul materialului supus fermentarii.

Microorganismele sunt clasificate in functie de intervalul lor optim de pH, astfel ca bacteriile
metanogene au intervalul optim cuprins intre 6,5 si 8 , in timp ce bacteriile implicate in faza de
hidroliza si acidogeneza pH-ul este cuprins intre 5,5 si 6,5. Cu toate acestea, digestia anaeroba
poate avea loc si la pH-ul neutru. Scaderea pH-ului in timpul fermentarii anaerobe se produce
datorita acumularii de dioxid de carbon si acizi grasi volatile in conditiile supraincarcarii
fermentatorului.

Nr. Problema Cauza Corectie

Crt
1 Prea acid(pH<6)
2 Prea alcalin(pH>9)
1. A fost introdus substrat proaspat prea 1. Se reduce rata de
repede alimentare sau cantitatea de
2. Fluctuatii mari de temperature amoniac .
3. Substratul contine substante toxice 2. Se stabilizeaza temperatura
4. S-a format crustra. 3. –
4. Se inlatura crusta.
1. Substratul proaspat initial era prea basic 1. Se stabilizeaza in timp sau
nu se mai introduce
corrector de pH in
fermentator.
 3.4.Timpul de retentive hidraulica

In termentarea anaeroba, timpul de retentive hirdaulica reperezinta o functie ce depinde

de temperature, ceea ce inseamna ca intervalul in care substratul este tinut in fermentator depinde
de temperature de operare.

Timpul de retentive hidraulica HRT reprezinta perioada medie in care substratul este
retinut in fermentator si poate fi determinat astfel:

𝑉𝑓
HRT= [zile]
𝑉