Tehnologia de adaptare a ochelarilor

Cap.1.Elemente de anatomie faciala si oculara

Vederea este foarte importanta in viata fiecaruia.Ea asigura adaptarea la mediu,orientarea
in spatiu,mentinerea echilibrului prin activiatea corticala receptionanad peste 85% din
informatiile din mediul inconjurator.

Peste 85% din informatiile pe care le primim din mediul înconjurator sunt obtinute pe
cale vizuala.
Ochiul reprezinta un element de intrare a unui sistem de receptie senzorial care are
capacitatea de a transforma imaginile de pe retina în impuls nervos. Impulsul nervos ajunge in
sfera ariilor corticale unde imaginile sunt prelucrate.
Spectrul vizibil al radiatiilor elecromagnetice (radiatiile ce stimuleaza retina) au λ =375-760 nm.
În vecinatatea spectrului vizibil sunt radiatiile ultraviolet (UV) si cele infrarosii.
Ochiul reflecta şi refracta lumina în proportie de 91%.
Puterea totala de refractie a ochiului este ≈ 60 D, din care puterea de refractie a
- puterea de refractie a corneei ≈ 45 D,
- puterea de refractie a cristalinul
o în stare relaxata ≈ 15 D,
o în stare contractata ≈ 30 D.

Globul ocular este situat în cavitatea orbitei, in care avem o capsula adipoasa, iar în
interiorul ei muschii extrinseci ai globului ocular.
Globul ocular este format din trei tunici concentrice şi din mediile transparente.
Cele 3 tunici sunt reprezentate de:
- tunica externa (fibroasa): formata din 2 portiuni:
o portiunea posterioara =sclera ,
o portiunea anterioara = corneea.
- tunica medie (vasculara): formata din 3 segmente:
o coroida,
o corp ciliar,
o iris.
- tunica interna, reprezentata de retina.
Retina vizuala se întinde posterior de ora serrata şi prezinta doua regiuni importante
o Pata galbena (macula luteea)= aici sunt prezente mai multe conuri decat bastonase, iar
in centrul ei avem o depresiune de 1,5 mm² numita foveea centralis, în care se gasesc numai
conuri.
o Pata oarba (papilla optica) = locul de iesire a n. optic şi intrare a arterelor in globului
ocular. La acest nivel nu avem celule fotosensibile.
1
Retina este formata din 10 straturi:
1. Str. epiteliului pigmentar,
2. Str. conurilor şi bastonastelor ,
3. Membrana limitanta externa,
4. Str. granular extern,
5. Str. plexiform extern,
6. Str. granular intern,
7. Str. plexiform intern,
8. Str. ganglionar,
9. Str. fibrelor n. optic,
10. Membrana limitanta interna.
Celulele bastonas: sunt adaptate pentru vederea nocturna, pentru lumina slaba, crepusculara.
Sunt in numar mai mare in periferia retinei, mai putine la nivelul maculei, dar la nivelul foveei
ele lipsesc.
Celulele conuri: sunt adaptate pentru vederea diurna, colorata, lumina intensa. Sunt in numar mai
mare in macula, iar la nivelul foveei sunt doar celule cu conuri.

Ochiul are 4 medii refringente:

- corneea,
- cristalinul, care este o lentila biconvexa convergenta.
Puterea dioptrica a cristalinului se modifica cu vârsta: la nastere≈ 10 D, iar cu varsta
cristalinul isi pierdere din elasticitatea sa ⇒↓ AV.
- umoarea apoasa (UA) şi
- corpul vitros.

Anexele ochiului se impart in 2 tipuri de anexe:

- anexe de mişcare : muschi extrinseci ai gl. ocular, care sunt
o MDS, MDInt, MDInf si MOInf = inervati de n.oculomotor (III),
o MOS = inervat de n.trochlear (IV),
o MDE = inervat de n. abducens (VI),
- anexe de protectie: conjunctiva, aparatul lacrimal , pleoapele cu genele, sprancenele.

Calea intermediara a analizatorului visual:

- nervul optic = grupeaza axonii celulelor ganglionare.
- chiasma optica = locul unde se încruciseaza ≈ ½ din fibrele n. optic, doar fibrele care
pleaca din regiunile temporale ale retinei raman neincrucisate.
- tractusurile optice = tractul optic accesoriu si tractul optic principal.
- corpii geniculati laterali = format din 6 straturi celule.
- radiatiile optice,

2
 - cortexul visual din lobul occipital ariile 17, 18 şi 19 = reprezinta segmentul central al
analizatorului visual.
Cortexul vizual occipital percepe imaginea rasturnata.
Imaginea este confruntata, în timp, cu realitatea şi prin procesul de invatare se realizeaza o
imagine reala a obiectului privit.
La nivelul retinei imaginea este doar bidimensionala, iar scoarta occipitala vizuala aduce a
treia dimensiune, profunzimea = vederea stereoscopica. Vederea stereoscopica ajuta la
aprecierea de catre om a distantelor.

Mecanismul vederii este un proces complicat care cuprinde urmatoarele etape succesive:
1. Formarea imaginii pe retina:cu ajutorul sistemului dioptic al ochiului.
Imaginea care se formeaza este o imagine reala, rasturnata şi mai mica decât obiectul dat.
Pentru ca imaginea sa se formeze pe retina (pentru ca ochiul sa posede o AV normala)
indiferent de distanta la care se afla obiectul fata de ochi, acesta prezinta fenomenul de
acomodare la distanta. Procesul de acomodare se realizeaza de catre cristalin, care îsi
modifica raza de curbura a suprafetei anterioare ⇒ ↑ sau ↓ puterii de refractie a cristalinului.
Acomodarea la distanta se datoreaza elasticitatii cristalinului, lig. suspensor şi m. ciliar (care
este organul activ). Ea permite ochiului emetrop sa vada clar, fara efortul m. ciliar obiectele
situate la distante mai mari de 6 m.
Cind ochiul priveste la o distanta mai mare de 6 m, m. ciliar este relaxat, iar lig. suspensor
este tinut sub tensiune ⇒se pune sub tensiune şi cristaloida, aplatizind cristalinul. Ca urmare
raza de curbura a cristalinului ↑, iar puterea de convergenta↓ la valoarea minima ≈ 15 D.
Acomodarea pentru vederea de aproape : se face pentru distante mai mici de 6 m, cu efort
contractil din partea m.ciliar. Când privim obiectele situate în apropiere, m. ciliar se
contracta şi relaxeaza lig. suspensor. Tensiunea din cristalin ↓, iar datorita elasticitatii,
convergenta suprafetei anterioare ↑ de la 15 la 30 D. Deci aceasta modificare a cristalinului
se realizeaza prin contractia sau relaxarea m. ciliari.
Acomodarea ochiului pentru vederea de aproape se face cu mare cheltuiala de energie,
consumata de contractia m.ciliar , iar acomodarea la distanta duce la o cheltuiala minima de
energie. Asa se explica de ce ochiul oboseste foarte repede cand priveste obiectele din apropiere
(de ex. scrisul, cititul, cusutul etc).
Acomodarea se face egal şi simultan la ambii ochii. Cu varsta datorita diminuarii elasticitatii
cristalinului acomodatia scade progresiv.
2. Fotoreceptia:
Vederea scotopica (vedere crepusculara): datorata excitarii bastonaselor care au capacitatea
de a face discriminarea intre alb şi negru sub un nivel critic al intensitatii luminii (in cazul
iluminarii slabe).
Adaptarea retinei la intuneric (sau la lumina putin intensa), ochiul se adapteaza prin
urmatoarele procese: dilatarea pupilei ≈ de 3 ori, cresterea sensibilitatii retinei prin
regenerarea rodopsinei, aparitia modificarilor structurale ale fotoreceptorilor, deplasarea a

3
 reactiei din celulele receptoare de la acid la alcalin. La intuneric la inceput se adapteaza
conurile, care au capacitate mai rapida de adaptare comparativ cu bastonasele. Astfel la
intuneric incepem sa percepem obiectele, dar sunt neclare. Adaptarea bastonaselor se face
mai lent. Adaptarea este completa la 30 de minute (si mai bine la 40 de minute) ⇒ se disting
şi detaliile obiectelor din întuneric. Adaptarea bastonaselor poate continua şi dupa acest
interval inca multe ore, daca se mentine intunericul.
În aceste conditii deoarece bastonasele sunt excitate de cantitati extrem de mici de lumina ⇒
creste sinteza rodopsinei, ceea ce are ca rezultat cresterea progresiva a sensibilitatii
bastonaselor.
Fotoreceptia pentru lumina colorata: omul poate distinge 190 de nuante colorate. Senzatia
cromatica, prezenta înca din primele II luni dupa nastere, este atribuita celulelor cu con.
In functie de varful de absorbtie a luminii avem 3 tipuri de celule cu con:
- cu λ = 419 nm →corespunzator albastrului,
- cu λ = 531 nm → corespunzator verdelui,
- cu λ = 610 nm corespunzator rosului.
Vederea fotopica (capacitatea de a discrimina culorile) este realizata de celulele cu con, care
din banda de absorbtie cuprinsa între lungimile de unda de 400 şi 700 nm, prezinta cea mai
mare sensibilitate la lungimea de unda de 550 nm, corespunzator luminii verde-galbui.
Senzatia de culoare este caracterizeaza si prin tonul cromatic şi saturatie. Tonul cromatic este
proprietatea dupa care o culoare se deosebeste de alta, rosu de verde sau albastru.

3. Formarea imaginii la nivelul SNC: proces complex, la care participa toate

compartimentele implicate în analizatorul visual (de la celulele fotoreceptoare pana la cu
zona corticala occipitala vizuala = aria striata).
La nivelul retinei, procesul informatiei vizuale implica formarea a trei imagini:
- I-a imagine se formeaza în urma actiunii luminii asupra fotoreceptorilor.
- la nivelul celulelor bipolare aceasta imagine este însa convertita intr-o a II-a imagine,
- la nivelul celulelor ganglionare aceasta imagine este însa modificata într-o a III-a
imagine.

Cap.2.Elemente de anatomie faciala

Tipologia faciala curenta.Morfotipul uman

Morfotipuri generale

Morfotipul, tipul morfologic sau biomorfotipul,reprezintă o structură individuală

somatica, tipologie. Cunoaşterea morfotipurilor,prezintă valoare în psihologie, sociologie şi mai
ales în practica optometrica.

4
 Clasificari ale tipurilor constitutionale

Din multitudinea de clasificări (peste 60), se prezintă mai jos câteva dintre cele mai cunoscute:

1.Clasificarea lui Sigaud

a)tipul respirator;

b)tipul cerebral;

c)tipul muscular;

d)tipul digestiv.

2.Clasificarea lui Corman

a)tipul dilatat;

b)tipul contractat.

3.Clasificarea lui Pende

a)tipul longilin stenic;

b)tipul longilin astenic;

c)tipul brevilin stenic;

d)tipul brevilin astenic.

Există şi alte clasificări tipologice, dintre care mai cunoscute sunt acelea lui Kretshmer,Sheldon şi
Martiny.

Morfotipuri feminine

a)prepuberal;

b)matern;

c)mini matroana;

d)tiroid;

e)viriloid;

f)android.

5
Cap.3.Marimi antropometrice faciale
Marimi si masurari in corectia optometrica aeriana

Caracterele antropologice sunt caracterele care pot diferentia individul sau/şi populaţia din
punct de vedere biologic acestea sunt:

® Antropometrice;

® Morfofizionomice;

® Pigmentare;

® Dermatoglife.

® Fiziologice, etc.

Caracterele antropometrice se exprimă prin fenotipuri metrice, respective fenotipuri

dimensionale (dimensiuni absolute) şi conformative (dimensiuni relative/indici) ale scheletului
sau ale omului viu.

Fenotipurile dimensionale se preveleaza cu instrumente de masurare specifice:

a)antropometrul Martin->pentru măsurătorile corporale longitudinale: statura şi segmente din

statură;

b)compasul mic (cranio – sau cefalometru) pentru diametre cefalo-faciale în plan orizontal (ex.
lungimea şi lăţimea capului, lăţimea feţei etc.)

c)compasul mare: pentru diametrele corporale în plan orizontal ( ex. lăţimea umerilor,lăţimea
bazinului etc.);

d)şublerul (rigla): pentru diametre longitudinale şi transversale, cefalo-faciale (ex.înălţimea

feţei, lăţimea şi înălţimea nasului, lăţimea şi lungimea urechii) sau corporale(lăţimea şi lungimea
mâinii etc.)

e)jugul (paralelometrul Schultz) pentru măsurarea înălţimii calotei cefalice

f)banda (panglica) metrică (fie metalică, fie centimetru de croitorie) pentru măsurarea
circumferinţelor (ex. circumferinţa cefalică, circumferinţa toracică, circumferinţa braţului, a
coapsei etc.);

Distanta pupilara (DP) sau distanta interpupilara (DIP) este distanta dintre centrele pupilelor
6
celor doi ochi. Această măsurăre este utilizată atunci când medicul/optometristul se pregăteşte
să facă prescripţia ochelarilor de vedere. Pozitionarea corecta a lentilelor în raport cu centrul
pupilei este deosebit de importanta in special pentru lentilele cu puteri mai mari datorită
amplasarii centrului optic al lentilelor. Aceasta poate fi, de asemenea, relevanta pentru ochelarii
bifocali/progresivi: acestia trebuie să fie ajustati pentru a se potrivi distantei interpupilare a
pacientului; iar nivelul minim admis de unele tipuri de ochelari de acest fel este încă prea mare
pentru persoanele cu o distanta interpupilara mica.

Masurarea distantei interpupilare

Măsurarea va fi facută, de obicei, de două ori: prima măsurare se face atunci cand pacientul isi
focalizează privirea la distanţă şi a doua, atunci cand pacientul se concentreaza la unobiect
situat aproape. A doua măsurare este folosită pentru ochelarii de citit şi ceibifocali/progresivi;
cu toate acestea regula degetului mare este aceea că aşa-numita “ DIP la aproape” va fi cu 4
milimetri mai puţin mică decat “ DIP la distanta”.

La copiii mici şi sugari, în cazul în care pacientul este puţin probabil să rămână
nemiscat,opticienii vor masura, de obicei, de la marginea mediala la celalalta margine laterala.
În acest caz, măsurările au adesea abateri de cativa milimetri.

Masurarea distantei intre tample

Executati o fotografie a figurii cu un reper dimensional situat in planul figurii.Reperul poate fi o

rigla sau un alt obiect, de preferinta plan a carui dimensiune este cunoscuta. Editati fotografia
pe ecranul calculatorului (neaparat ecran plat) şi mariti dimensiunea reperului pana la scara 1:1;
apoi masurati distanta dintre tample.

Pentru a alege corect marimea ramei, trebuie tinut cont de configuratia faciala, de
prescriptie,de tipul de articulatie a bratului, de materialul din care este executat bratul şi, nu in
ultimul rand, de activitatea proponderenta la care este folosit ochelarul.

Odata cu realizarea compromisului se vor verifica toate posibilitatile de reglare şi ajustare a

ramei de ochelari in functie de anatomia fetei purtatorului, de modul cum acesta poarta
ochelarii şi de optiunea exprimata pentru lentilele de corectie. Dupa ajustarea ramei se verifica
daca distanta vertex spate este cuprinsa in intervalul 12÷16 mm şi unghiul pantoscopic de
inclinatie al ramei fata de verticala are valori intre 8÷12°.

Pentru marcarea centrelor pupilelor poate fi folosita o procedura clasica de marcare, de obicei
manuala cu markerul pe lentilele demo ale ramei de ochelari.

Ca alternativa, mult mai precisa şi recomandata pentru prescriptiile de presbitie, cilindru sau
prisma, este metoda de marcare folosind aparate electronice de ultima generatie asistate de
7
camere de luat vederi (ex. RV Terminal), care este mult mai precisa şi furnizeaza direct date care
se introduc in aparatul de scanare-centrare al lentilelor in vederea montarii in rama a acestora.

Cap.4.Sisteme de compensare aeriana

Ochelari cu destinatie speciala

a) ochelarii de soare=> au o destinatie precisa: sa diminueze efectele radiatiei UV

concomitent cureducerea iluminarii directe care poate cauza orbirea temporara. De
aceea lentilele montate inochelarii de soare sunt executate din materiale care sa
satisfaca aceste cerinte, fara a realiza corectia ametropiei. Insa, orice ansamblu de doi
dioptri, cu suprafete curbe au o valoare reziduala a puterii dioptrice care are un minim
de 0,25 DDP. Aceasta valoare minima poate influenta imaginea perceputa de ochiul
uman şi poate crea o distorsionare a acesteia. Mai mult, diminuarea factorului de
transparenta se face prin mai multe metode:

 depunerii unui strat subtire;

 lipirii a doua materiale;

 metoda disiparii in masa materialului a unei componente ce diminueaza transmisia.

b) ochelarii pentru soferi si conducatori de vehicule=>pentru fenomenul de orbire din cauza

reflexiei razelor de lumina, solutia o reprezinta ochelarii de soare cu dioptrii şi cu lentile
polarizate. In fapt, conform aceluiasi studiu, timpul de reactie se imbunatateste cu o treime de
secunda la soferii ce poarta lentile polarizate. In cazul unui autovehicul care circula cu 80 km pe
ora, 0,3 sec permite soferului sa opreasca cu 7 m mai repede. Sunt situatii in care lentilele
polarizate prin faptul ca blocheaza reflexia, imbunatatesc claritatea vederii cu 70%, comparativ
cu lentilele normale, permitand purtatorilor sa se bucure de o mai mare claritate a vederii.

c) ochelarii cu lentile speciale pentru condus=>Lentilele speciale pentru condus sunt realizate
astfel incat sa pastreze capacitatea ochiului uman de a asigura perceptia vizuala in conditii
diferite de luminozitate, de la iluminarea slaba (amurg, zi innorata), trecand prin conditii de
lumina puternica in timpul unei zile senine in spatele parbrizului şi ajungand la conditii de
iluminare foarte puternica afara, in mediu natural. In oricare dintre aceste conditii, aceste lentile
permit trecerea unei cantitati constante şi optime de lumina catre ochi.

Lentilele speciale pentru condus se caracterizeaza prin 3 elemente:culoarea,polarizarea si gradul

de transmisie.

d) ochelarii pentru computer=>principalele manifestari intalnite la majoritatea celor care acuza

discomfort ocular si in acelasi timp lucreaza un numar semnificativ de ore in fata unui terminal
8
de calculator sunt:

® pierderea claritatii imaginii,

® vedere dubla,

® senzatie de somnolenta,

® dureri de cap,

® senzatia de ochi obositi,

® usturimi ale ochilor,

® vedere neclara, incetosata,

® clipirea din ce in ce mai rara,

® diminuarea secretiei lacrimale,

® aparitia senzatiei de uscaciune oculara.

In timp, disconfortul vizual creste, scade capacitatea de concentrare si se resimte o

arsura puternica in interiorul ochilor.

Principala problema cu care se confrunta persoanele care petrec foarte multe ore in fata
monitorului unui computer este uscaciunea oculara, denumita medical sindromul ochilor uscati.
In mod normal, numarul clipirilor este de 12 pana la 20 de ori pe minut, pentru a permite
formarea unui nou film lacrimal, inainte de ruptura celui precedent. Insa, cand lucrezi in fata
monitorului, aceasta frecventa scade. Se produce, astfel, evaporarea secretiilor lacrimale si,
implicit, uscaciunea oculara. Din pacate, acesta senzatie este insotita de oboseala accentuata a
ochilor, vedere dubla sau tulbure, dureri de cap, de gat sau de umeri,controlul oftalmologic fiind
indicat in acest caz.

Exista mai multe tipuri de lentile adaptate pentru vederea la calculator, materialul din care sunt
confectionate fiind sticla organica sau sticla minerala. Una dintre cele mai performante lentile
este o lentila unifocala din sticla subtiata (indice de refractie 1.6) cu o coloratie usoara maro
deschis in masa sticlei ceea ce ii confera o nuanta foarte placuta care creste contrastul.Lentila
este acoperita cu un strat de antireflex care ii creste transparenta, elimina reflexiile deranjante si
asigura o vedere clara si relaxata. Stratul de antireflex poate fi unistrat (nuanta albastru - mov),
in trei straturi (nuanta aurie) sau in sase straturi (nuanta verzuie); peste care se aplica
tratamentul antireflex.

9
Lentilele aeriene

Lentile axiosimetrice

Lentilele axosimetrice provin din intersectia a doua calote sferice, avand centrele de curbura de
aceeasi parte a suprefetelor. Lentilele sunt sub forma de menisc, convergent sau
divergent;meniscul este singura forma de lentila care diminueaza aberatiile monocromatice care
deranjeaza ochiul.

Lentilele axosimetrice sunt cele mai raspandite lentile, fiind lentilele uzuale pentru corectarea
ametropiilor la persoane pana la varsta de 40 ani. Sunt lentile monofocale destinate corecţiei
pentru vederea de aproapesau pentru vederea la distanta.

Lentile astigmatice

Lentile progresive

Lentilele progresive sunt destinate compensarii simultane – pe aceeasi rama – a acuitatii vizuale
la distanta, intermediar si aproape.

Conceptul acestei lentile ofera cateva caracteristici remarcabile:

· Un design usor moderat;

· Utilizare usoara a zonei pentru distanta;

· Inaltimea redusa a zonei progresive;

· Zona pentru privirea aproape este foarte larga pentru un confort sporit la citire;

· Simetrie orizontala;

· Suprafata cu design asferic;

· Dimensiunile in zonele de privire sunt in concordanta cu puterea la distanta si cu aditia;

· Conformitate totala cu prescriptia optometristului;

Beneficiile purtatorului unor astfel de lentile: lentilele pot fi montate pe rame inguste, cu anouri
avand latimea mult mai mare decat inaltimea; pot fi folosite pentru aplicatii diverse chiar daca
latimea benzii progresive este mica;

® Poseda o simetrie orizontala pentru o vedere binoculara optima;

® Suprafata progresiva este asferica pentru a diminua curbura suprafetei anterioare si a asigura

10
o calitate vizuala buna;

® Campul vizual in vedere de aproape este marit datorita unui sistem intern variabil.

® Datorita latimii benzii progresive de numai 12 mm, lentilele pot fi montate pe rame care au
anourile cu inaltimea de minim 17 mm.

Cercul de masurare pentru vederea la distanta

Puterea sferica, cilindrica si orientarea axelor pot fi masurate in cercul de masurare la distanta
folosind tehnica de masurare pe suprafata concava, plasand lentila cu suprafata concava pe
frontifocometru. Linia orizontala de sus se foloseste pentru alinierea lentilei pe frontifocometru.
Puterea masurata pentru vederea la distanta corespunde cu puterea prescrisa. Fac exceptie de
la acesta regula puterile superioare la lentilele tip ZEISS Single Vision Sph Mineral 1.8 (Lantal
1.8) Gradal Top and ZEISS Single Vision Sph 1.6 (Clarlet 1.6)7 Gradal Top, respectiv prescriptiile
prismatice.

Crucea de centrare

Crucea de centrare este folosita pentru centrarea corecta a lentilelor progresive.Recomandarea

producatorilor de la Carl Zeiss: lentila este corect centrata in raport cu ochiul pacientului daca
crucea de centrare este plasata direct in fata centrului pupilei pacientului atunci cand acesta
priveste drept inainte, paralel cu linia orizontala iar capul sau respectiv corpul a adoptat o
postura naturala.

Cercul de masurare pentru vederea la aproape

Acest cerc este marcat la distanta de 2,5 mm fata de crucea de centrare si este destinat doar
madurarilor. „Inset” ul real al zonei pentru aproape este adaptat convergentei pacientului (si
este variabil asa cum am mentionat anterior) pentru fiecare caz in parte.

Cap.5.Adaptarea ramei la configuratia faciala

Alegerea monturii la configuratia faciala a beneficiarului depinde de:
- caracteristicile sistemului optic al ochelarului,
- morfologia capului subiectului,
- intrebuintarea data ochelarului,
- de estetica si de moda.

In alegerea monturii trebuie sa tinem cont de urmatoarele aspecte:

- forma si dimensiunile monturii = sa permita centrarea lentilelor cu respectarea unui
camp vizual bun,
- montura sa asigure o distanta convenabila intre ochi si lentila = 12-15 mm, trebuie
gasite/adaptate doar modelele care pot indeplini aceasta cerinta.
11
 - montura pentru lentilele multifocale = sa aiba inaltimea calibrului suficienta.
- montura = sa asigure o prindere buna a lentilelor, confortabila si stabila pe cap.
- sa fie adaptate cerintelor de utilizare:
o pentru un ochelar doar de citit se alege o rama cu lentila mai mai ingusta, dar
o pentru un ochelar de distanta - o rama cu lentila mai lata, oferindu-i pacientului un CV
mai mare.
- sa se evite ramele fragile persoanelor cu dispretul lucrurilor, neingrijute;
- se va recomanda o rama cu posibilitati de fixare ferma pe cap la o persoana activa care face
multa miscare.
- pentru copii proportiile monturilor trebuie sa fie ajustate varstei si genului persoanei. Nu pot
fi folosite rame pentru adulti, deoarece raportul dintre distanta interpupilara si cea temporala
este diferita.
Rama trebuie aleasa corespunzator configuratiei faciale ale purtatorului. De alegerea ei
depinde confortul si stabilitatea ochelarilor dupa montare. Alegerea unei monturi
necorespunzatoare atrage dupa sine urmatoarele dezavantaje: alunecarea ochelarilor, ranirea in
zonele de contact, vedere incetosata, oboseala oculara.

Pentru o precizie ridicata, exista un soft specific, care suprapune imaginea figurii
beneficiarului (poza lui) cu imaginea ramelor de ochelari aflate in portofoliul de vanzare al
cabinetului de optometrie. Astfel, atat optometristul cat si beneficiarul pot analiza aceste imagini
si pot lua mai usor o decizie referitor la rama cea mai potrivita.

12