BIOGAZ

SURSĂ DE ENERGIE

Într-o lume în care se pune din ce în ce mai mult accent pe găsirea unor
alternative în ceea ce privește producerea de energie și se încearcă renunțarea la
combustibilii fosili, una dintre alternativele luate tot mai mult în considerare este
producția de biogaz,o sursă de energie sustenabilă, regenerabilă și neutră din punct
de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.
Ca un exemplu, 1 kW de electricitate produsă prin biogaz împiedică
eliberarea a 7,000 kg CO2 pe an. Iată o cifră care ne arată cât de mult putem ajuta
planeta folosind acest combustibil alternativ.
Tehnologia biogazului începe să fie recunoscută ca fiind una dintre
posibilitățile cele mai avansate pentru, de la îmbunătăţirea deșeurilor, la energie
din surse regenerabile și a îngrășămintevaloroase.
Biogazul reprezintă una din puținele tehnologii dispecerizabile de producere
a energiei regenerabile. În timp ce energia solară și cea eoliană depind de prezența
vântului sau a soarelui, biogazul permite producția de energie la cerere, cu condiția
stocării prealabile a combustibilului. Aceasta înseamnă că la orele de varf, pentru a
echilibra cererea și oferta de energie electrică, centralele de echilibrare pe biogaz
impreuna cu tehnologiile de stocare pot fi utilizate pentru a livra in retea energie
electrică complet regenerabilă;
Biogazul este gaz regenerabil, produs de microorganisme anaerobe (care se
pot înmulți și trăi în absența aerului).
El este compus, în principal, din metan (sursa de energie din combustibil) și
dioxid de carbon. De asemenea, acesta mai conține și cantități mici de azot sau
hidrogen. Printre contaminanții din biogaz se numără sulful sau siloxanii, dar
aceștia depind de materia primă introdusă în bazinul de fermentare.

Procentele relative de metan și dioxid de carbon din biogaz sunt

influențate de o serie de factori, printre care:
Raportul de carbohidrați, proteine și grăsimi din materia primă.
Coeficientul de diluare din bazinul de fermentare (dioxidul de carbon este
Conform protocolului de la Kyoto acest dioxid de carbon este recirculat în
circuit închis, spre deosebire de cel provenit din arderea combustibililor fosili (gaz
natural, cărbune, țiței) la arderea cărora se degajă dioxid de carbon care a fost
asimilat în timpuri preistorice, fiind considerat aport în atmosfera actuală.
În ultimii ani există o tendință semnificativă la nivel global de încurajare a
producției de biogaz din deșeuri, precum și de recunoaștere a contribuției
tehnologiei de fermentare anaerobe pentru producerea biogazului la reducerea
emisiilor rezultate în urma tratării deșeurilor și pentru producerea de energie
electrică și energie termică regenerabilă.
Procesul are loc în patru etape: hidroliza, acidogeneza, acetogeneza și
metanogeneza. Glucidele, lipidele și proteinele sunt transformate în metan (în
proporție de 50% până la 70%) și dioxid de carbon (în proporție de 25% până la
40%).
Procesul de fermentare este complet atunci când substratul a trecut prin toate
etapele acestui proces. În fiecare dintre aceste etape se formează populații specifice
de bacterii.
Cei mai importanți parametri sunt temperatura și perioada de staționare a
substratului în fermentator (timp de detenție hidraulică). Majoritatea instalațiilor de
biogaz operează la temperatură mezofilă (35–42 ˚C), dar pot exista și instalații care
operează la o temperatură termofilă (50-60˚C). Perioada de staționare în
fermentator depinde de tipul de substrat utilizat și poate varia între 20 și 70 de zile.
Materia primă folosită pentru obținerea biogazului se găsește în cantități
virtual nelimitate – aproape toate tipurile de substanțe organice pot fi transformate
în biogaz prin fermentare anaerobă, cu excepția plantelor cu un aport mare de
lignină și celuloză (de exemplu lemnul).
Deșeurile biodegradabile (mâlurile de la bazinele de decantare formate la
epurarea apelor menajere, îngrășământ/bălegar, reziduuri menajere și industriale),
reziduurile din agricultură și plantele energetice precum porumbul, floarea-
soarelui, cerealele sau iarba sunt utilizate ca materii prime pentru instalațiile de
biogaz moderne.
Totuși, este important de precizat faptul că plantele dispun de o valoare
energetică diferită unele față de altele și prin urmare și de un randament diferit pe
hectar.
Cea mai eficientă plantă care este cultivată pentru obținerea energiei este
porumbul. Și alte tipuri de plante pot fi utilizate, în anumite condiții și în alte
scopuri, ca de exemplu sorgul, care poate fi folosit atât ca hrană furajeră, cât și ca
plantă energetică. Datorită utilizării multilaterale, sorgul este o plantă foarte
avantajoasă pentru țările în curs de dezvoltare precum India sau Nigeria, una dintre
cele mai mari țări producătoare de sorg.
Un alt amănunt demn de luat în seamă este faptul că paleta diversificată a
substanțelor organice disponibile pentru producerea biogazului reduce nevoia de
monoculturi necesitate, spre exemplu, de alte tehnologii de producere a biomasei:
de exemplu biodieselul, care poate fi obținut din ulei de rapiță și bioetanolul,
obținut prin fermentarea componentelor de zahăr și amidon din plante precum
trestia de zahăr, sfecla de zahăr sau cartoful.
 Avantaje
Așa cum am afirmat și mai sus, 1 kW de electricitate produsă prin biogaz
împiedică eliberarea a 7,000 kg CO2 pe an. Acesta este unul dintre cele mai mari
avantaje – faptul că este o sursă de energie neutră din punct de vedere al emisiilor
de dioxid de carbon deoarece sursele provenite de la plante și animale emit
dioxidul de carbon pe care l-au acumulat pe parcursul vieții și pe care l-ar fi
eliberat și fără utilizare energetică.

Alte avantaje importante sunt:

Reducerea emisiilor de metan, acesta fiind de asemenea un gaz cu efect de
seră.
Alimentare cu energie descentralizată.
Producerea fertilizatorilor de înaltă calitate.
Reducerea mirosurilor neplăcute.
Consolidarea economiei la nivel local și regional.
Crearea autonomiei energetice.
Sursă de energie regenerabilă – poate fi produsă 365 de zile pe an, indiferent
de condițiile meteorologice.

Componentele unei centrale de biogaz

Deși există mai multe tipuri de instalații de biogaz, orice instalație are în
componența sa următoarele elemente:
Unitatea de fermentare 1
Unitatea de fermentare 2
Mixerul
Rezervorul de gaz
Unitatea de căldură și instalația de energie

Cum funcționează instalațiile industriale de biogaz?

Atunci când se dorește montarea unei instalații de producere a biogazului,
prima întrebare la care ar trebui să se răspundă este următoarea: Cât de mare este
această instalație?

Răspunsurile la această întrebare trebuie să țină cont și de criteriile

pentru care se montează o instalație de producere a biogazului:

Satisfacerea, din punct de vedere energetic, a nevoii unuia sau a mai multor
utilizatori.
Asigurarea prelucrării integrale a materiilor prime disponibile local.
Asigurarea prelucrării materiilor prime dintr-o zonă a cărei întindere se
stabilește pe criterii tehnico-economice.
 Dacă la primul criteriu se încadrează, de obicei, instalațiile de dimensiuni
reduse sau cele agricole, la celelalte două ne referim, cu precădere, la instalațiile
industriale de producere a biogazului.

Instalațiile industriale de biogaz sunt foarte similare sau chiar identice cu

cele de dimensiuni mai mici, amintite mai sus, în ceea ce privește tehnica de
fermentare, diferența fiind dată de materialele folosite și de capacitatea mai mare a
instalațiilor.

Materialele necesare instalațiilor industriale de biogaz sunt asigurate de

industria de procesare a alimentelor. Principalele materii sunt reprezentate de
deșeurile alimentare, grăsimile și deșeurile din abatoare. Acestea trebuie
amestecate, separate de compușii nepotriviți, tăiate sau diluate. Totuși, atunci când
sunt implicate deșeurile din abatoare, trebuie să existe o mai mare doză de atenție:
acestea trebuie să fie omogenizate, dar și igienizate. Deseori, reziduurile
fermentate nu pot fi folosite ca îngrășământ.

Una din provocările întâmpinate de centralele de echilibrare pe biogaz este

modul de stocare a unei cantități suficiente de biogaz pentru alimentarea
motoarelor pe gaz care pot produce energie din combustibil. În mod normal,
bazinele de fermentare anaerobă care furnizează biogaz sunt prevăzute cu un
rezervor tampon de stocare a biogazului pentru producerea de energie timp de 4
ore.
Recipientele de stocare locale cu capacitate mai mare, pot asigura o durată
mai lungă de livrare pentru energia produsă de biogazul din bazinele de fermentare
anaerobă.

În concluzie, se observă destul de clar faptul că producerea de biogaz este

una dintre cele mai bune alternative în ceea ce privește producerea de energie
regenerabilă și prietenoasă cu mediul înconjurător. Prin folosirea acestei metode se
limitează emisiile de dioxid de carbon și a metanului, atât de dăunătoare pentru
sănătatea planetei, și se reduce semnificativ cantitatea de deșeuri, una care crește
exponențial de la an la an. Așa cum putem lesne observa, producerea de biogaz
este una dintre căile către un viitor mai sigur și mai sănătos pentru planeta noastră.