Sfînta Fecioara Maria

(cca 16 îH - 50)
Maica Domnului Iisus Hristos

Maica Domnului, (Aramaică: ‫ ܡܪܝܡ‬Mariam; Ebraică: ‫ מ ְִרי ָם‬Miriam; cca.18 î.Hr. –

cca. 43 d.Hr), Prea Curata Fecioară Maria este „Născătoare de Dumnezeu”.
Fecioara Maria a avut ca parinti pe Ioachim (Joachim) descendent al Regelui-Profet
David si pe Ana (Anna) din familia Primului Preot Aaron. Desi in virsta, Joachim si Ana nu
aveau copii.
La vremea aceea incapacitatea de a avea copii era privita ca pe o pedeapsa divina si
ca urmare au fost nevoiti sa indure nenumarate abuzuri din partea oamenilor.
Astfel se face ca intr-o buna zi jertfa pe care o aduse la templu Ioachim fu refuzata de catre
preot pe motivul ca neavind copii nu este demn de a aduce jertfe.
Sf Ioachim cuprins de durere se duse in pustiu si se ruga cu lacrimi in ochi lui
Dumnezeu de a-l binecuvinta cu un copil. Aflind ce s-a intimplat la templu, Ana s-a alaturat
sotului ei in ruga pentru un copil.
 In conformitate cu Biblia, Arhanghelul Gabriel ii anunta pe Ioachim si pe Ana ca
Dumnezeu le-a ascultat ruga si ca vor avea o fata Maria prin care v-a fi posibila mintuirea
lumii.
Sf Maria s-a nascut probabil la Ierusalim. In calendarul ortodox 8 septembrie este ziua
in care se aniverseaza nasterea ei.
La 3 ani – potrivit făgăduinţei făcute de Ana încă înainte de zămislire – Maria a fost
afierosită Templului din Ierusalim, unde a rămas până la vârsta de 15 ani.
Este vorba despre Templul construit de Zorobabel la porunca profeţilor Zaharia şi
Agheu în anul 517, pentru că cel construit de Solomon, la îndemnul profetului Natan, a fost
dărâmat în 587 de Nabucodonosor; templu avea în preajma lui un aşezământ dispus pe trei
paliere destinate fecioarelor, văduvelor şi pelerinilor închinători. Ruda sa, Zaharia, tatăl lui
Ioan Botezătorul, s-a ocupat de creşterea ei spirituală.
La 15 ani, Maria – potrivit tradiţiei evreieşti – trebuia să părăsească aşezământul de pe
lângă templu şi să se întoarcă în familie. Numai că, spre deosebire de celelalte fecioare, ea îşi
dorea un nou mod de viaţă. Aşa se face că, prin descoperire dumnezeiască, a fost încredinţată
de Zaharia Dreptului Iosif, un bătrân în vârstă de 80 de ani, văduv, din Nazaret, tâmplar de
meserie.
Dreptul Iosif avea, din căsătoria cu Salomeea, șapte fii: patru băieţi – Iacov, Iuda,
Simeon şi Iosia, şi trei fete – Salomeea (mama lui Iacov şi Ioan), Estera şi o fiică, al cărei
nume nu a fost reţinut de evanghelişti.
A doua perioadă din viaţa Maicii Domnului, cuprinsă între 15 și 28 ani, este
indestructibil legată de întruparea Mântuitorului şi cuprinde ca evenimente de mare
însemnătate Buna Vestire, vizita de trei luni făcută Elisabetei, rudenia sa, tăierea împrejur şi
ducerea Pruncului la Templul din Ierusalim, închinarea magilor, fuga în Egipt, întoarcerea în
Nazaret şi pelerinajul la Ierusalim.
Dupa ce a ajuns la maturitate, Sf Maria a fost instiintata de Arhanghelul Gabriel ca va
avea un copil Iisus si ca acesta va fi inspirat de Duhul Sfint.
Maria se logodeste cu Sf Iosif (Joseph) si pleaca impreuna cu acesta sa o viziteze pe
verisoara ei Elisabeta care era si ea insarcinata cu cel care mai tirziu va deveni Sf Ioan
Botezatorul.
Sf Maria ii povesteste verisoarei ei de prevestirea pe care i-a dat-o
Arhanghelul Gabriel. Elisabeta o crede si o recunoaste pe Maria ca fiind insarcinata cu fiul
lui Dumnezeu. Recensamintul ordonat de imparatul roman Augustus ii prinde in Bethlehem,
orasul stramosilor lui Ioachim, el numarind printre stramosii sai pe David.
In Bethlehem Sf Maria da nastere lui Iisus la adapostul unui staul. Acolo primeste
vizita celor trei Magi de la rasarit veniti sa se inchine si sa-l recunoasca pe Iisus. Maria si
Iosef il duc pe Iisus la templu unde Sf Simion (Simeon) se bucura de nasterea lui Iisus.
Atunci este si momentul in care Sf Maria ia cunostinta de prevestirea patimilor pe care
le va avea de indurat fiul ei.
La scurt timp dupa nastere Sf Maria si Sf Iosif fug in Egipt pentru a scapa de
decretul dat de Irod (Herod) care prevedea ca toti pruncii de virsta lui Iisus sa fie omoriti.
Cei doi impreuna cu Iisus ramin in Egipt pina ce Irod moare, dupa care se intorc in
Nazaret.
Urmeaza o perioada in viata Sf Maria in care nu exista prea multe date. In Noul
Testament se mentioneaza intimplarea in care Maria si Iosif cautindu-l pe tinarul Iisus il
gasesc in templu stind de vorba cu inteleptii. De asemenea Maria este mentionata la nunta
din Cana unde fiul ei Iisus face una din minuni. Maria este de asemenea prezenta la
crucificarea lui Iisus unde apostolul Ioan are grija de ea. Se crede de asemenea ca a asistat
atit la inviere cit si la inaltarea la cer a lui Iisus.
Nu exista nici documente si nici mentiuni in Sfinta Scriptura despre ce s-a intimplat
cu Sf Maria dupa ceea. Traditional se crede ca Sf Maria s-a dus la Efesus unde a si murit mai
tirziu. In calendarul ortodox 15 August este ziua in care se aniverseaza moartea sf Maria.
 Sărbători/ Praznice ale Maicii Domnului
Biserica Ortodoxă pomenește viața Născătoarei de Dumnezeu prin mai
multe Praznice. Anul liturgic începe și se sfârșește cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu.
Pentru cinstirea unora dintre Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului s-au instituit,
de asemenea, zile de pomenire.
Nașterea Maicii Domnului
Nașterea Maicii Domnului se sărbătorește pe 8 septembrie.
Acoperământul Maicii Domnului
Acoperământul Maicii Domnului se sărbătorește la 1 octombrie.
Intrarea în Biserică
Aducerea Maicii Domnului la Templu se sărbătorește la 21 noiembrie.
Soborul Maicii Domnului
Soborul Maicii Domnului se sărbătorește a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie.
Bunavestire
Vestea cea bună adusă Maicii Domnului de Sfântul Arhanghel Gavriil se sărbătorește pe 25
martie.
Izvorul Tămăduirii
Izvorul Tămăduirii se sărbătorește vineri în Săptămâna luminată.
Adormirea Maicii Domnului
Adormirea Maicii Domnului se pomenește pe 15 august.
  Cum este numită Maica Domnului în Biserica Ortodoxă
În slujbele Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului este numită adesea Preasfânta,
Preacurata, Preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și
Pururea Fecioara Maria.
Preasfânta
Numele de Panaghia (Preasfânta) nu face obiectul nici unei definiții dogmatice, dar
este recunoscut și folosit în întreaga Biserică Ortodoxă. Acest nume i s-a dat Maicii
Domnului pentru că ea este exemplul desăvârșit al colaborării între Dumnezeu și voința liberă
a omului: „Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38). Uneori, Fecioara
Maria mai este numită și „Noua Eva”, deoarece ascultarea Ei desăvârșită a voii lui Dumnezeu
a constituit contraponderea neascultării de Dumnezeu de care Eva a dat dovadă în Rai.
Preacurata
Biserica Ortodoxă o numește pe Maica Domnului Preacurată sau Fără de
prihană (achrantos în limba greacă). Prea Curata nu a avut păcat, în afară de păcatul
strămoșesc, de care a fost izbăvită prin zămislirea întru sine a Fiului lui Dumnezeu.
În ceea ce privește doctrina romano-catolică a Imaculatei Concepții, ortodocșii
resping această doctrină considerând-o drept neavenită și chiar eretică, întrucât prin aceasta
se încearcă să se scoată de sub influența păcatului originar pe Maica lui Dumnezeu, Care nu
ar mai fi părtașă la mântuirea care vine prin Fiul și Dumnezeul Ei.
Preabinecuvântata, mărita Stăpâna noastră
Biserica Ortodoxă o cinstește pe Maica lui Dumnezeu, pentru Fiul Ei. Sfântul Chiril al
Alexandriei, împreună cu Sfinții Părinți ai Sinodului de la Efes au insistat asupra
apelativului Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) pentru Maica Domnului, nu doar pentru a
o cinsti pe aceasta, ci și pentru a garanta păstrarea învățăturii corecte asupra Întrupării.
Creștinii ortodocși consideră că este imposibil ca un om care crede în Întruparea Domnului să
nu o cinstească pe Maica Lui.
Theotokos (Născătoarea de Dumnezeu)
Theotokos (în limba greacă: Θεοτοκος) este un cuvânt din limba greacă, care
înseamnă Purtătoare de Dumnezeu sau Cea care I-a dat naștere lui Dumnezeu (în română
termenul este tradus ca: Născătoare de Dumnezeu sau, după numirea cea mai uzitată
în Biserica Ortodoxă Română, Maica Domnului).