PROIECT

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE PROFESIONALE NIVEL III

TEMA PROIECTULUI

BIOTEHNOLOGII PENTRU PRODUCEREA

COMBUSTIBILILOR ALTERNATIVI

-2014-

0
 CUPRINS

ARGUMENT..........................................................................................2

CAPITOLUL I. DEFINIREA NOTIUNII DE COMBUSTIBIL ALTERNATIV..4

CAPITOLUL II. NOMINALIZAREA BIOTEHNOLOGIILOR
2.1.Tehnologii de obtinere a bioetanolului................................................................6
2.2.Tehnologia de obtinere a etanolului din biomasa...............................................9

CAPITOLUL III. PROCEDEE DE OBTINERE A BIOGAZULUI..........................................11

3.1.Procesul biologic de digestie anaeroba..............................................................11

3.2.Influenta calitatii dejectiilor.................................................................................11

3.3.Tehnologii de obtinere a biodieselului..............................................................18

3.4.Tehnologia de obtinere a uleiului vegetal.............................................................. 23

CONCLUZII.................................................................................................................32

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................34

ARGUMENT

1
 Avem nevoie de energie ca să ne încălzim, să mâncăm, să ne deplasăm la distanţă şi
să producem bunuri de consum. Dar sursele de energie carenu pot fi regenerate uşor –
petrolul, gazele naturale, cărbunele şi uraniul – se consumă într-un ritm rapid. Agenţia
Internaţională pentru Energie estimează că resursele de petrol se vor epuiza în 40 de ani, cele
de gaze naturale în 60 de ani, iar cele de cărbune în 200 de ani. În acest caz, în 2030, Europa
va fi nevoită să importe 70% din necesarul de energie.

Trebuie să începem să economisim energie încă de pe acum. Uniunea Europeană propune

reducerea consumului de energie cu 20% înainte de anul 2020. Industria va juca un rol
important în această privinţă, dar sunt lucruri mărunte pe care le putem face şi noi, pentru a
face economie de energie. Ne referim aici la reducerea consumului de energie electrică, la
înlocuirea aparatelor casnice vechi, care au un consum energetic mai mare decât cele noi
(boilere şi frigidere) şi la reducerea, pe cât posibil, a consumul de
combustibil auto. Izolarea casei este de un real folos. Protecţia termică montată pe rezervorul
de apă caldă şi draperiile trase în timpul nopţii sunt un început. Ferestrele termopan reduc
pierderea de căldură cu până la 20%. În medie, costul montării ferestrelor termopan este
amortizat în şase ani, prin reducerea costurilor la factura pentru încălzire.

Care este alternativa?

Rezervele de combustibili fosili sunt în continuă scădere. Ele produc 60% din emisiile de
bioxid de carbon (CO2), cel mai răspândit dintre gazele cu efect de seră. Dar, la ora actuală,
se dezvoltă tehnologii ecologice care ar putea oferi o soluţie. De exemplu, e posibilă captarea
unei părţi din CO2 emis la arderea combustibililor fosili, care să fie îngropată în mine vechi
sau în foste câmpuri petroliere. Această tehnică nouă se numeşte captare şi depozitare de
carbon şi contribuie la reducerea cantităţii de CO2 emisă în atmosferă. Utilizarea formelor
alternative de energie – vântul, apa şi energia solară – constituie o parte importantă a viitoarei
strategii europene în domeniul energiei. Uniunea Europeană se află în fruntea regiunilor care
utilizează energia eoliană. Cum funcţionează ea? Paletele se rotesc şi acţionează un motor
conectat la un generator; acesta transformă energia mecanică în energie electrică. Atât la sol –
pe câmpuri, în ferme, parcuri sau ferme eoliene – cât şi pe mare, vântul are potenţialul de a
genera energie. Cu alte cuvinte, zilele în care bate vântul mai tare sunt o “binecuvântare”
pentru producerea de energie în acest mod! Germania este, de câţiva ani, cel mai mare
producător de energie eoliană, dar Spania este pe punctul de a prelua conducerea în acest
domeniu. Energia solară este, la rândul său, din ce în ce mai des folosită în întreaga Europă.
Energia solară nu se produce numai în ţările calde; Germania deţine
cea mai mare capacitate de producere a energiei solare din Uniune, urmată de Grecia şi de
Austria. Aceste trei ţări produc trei sferturi din întreaga energie solară din Europa. Valurile
înalte sunt şi ele surse importante de energie. Vânturile puternice care străbat Oceanul
Atlantic creează valuri mari, astfel încât coasta vestică a Europei este zona ideală pentru
programe energetice bazate pe valurile mării. Cu toate acestea, este necesară dezvoltarea în
continuare a tehnologiilor de transformare în energie a valurilor, pentru ca acestea să
contribuie mai mult la creşterea rezervelor energetic

2
 CAPITOLUL I. DEFINIREA NOTIUNII DE COMBUSTIBIL
ALTERNATIV.

TIPURI DE COMBUSTIBILI ALTERNATIVI

Combustibilii alternativi reprezinta substante sau materiale utilizate drept

combustibili, altele decat combustibilii fosili conventionali (petrol, carbune, gaze
naturale). In continuare vom enumera cei mai utilizati combustibili alternativi si vom
descrie impactul lor asupra mediului inconjurator.

Biodieselul este un combustibil putin poluant, rezultat din grasimi animale, alge sau ulei
vegetal refolosit. In urma arderii, biodieselul emana mai putine hidrocarburi aromatice si o
cantitate mai redusa de monoxid de carbon decat dieselul conventional. Aceasta substanta
este numita neutra la carbon, intrucat dioxidul de carbon rezultat in urma combustiei este
absorbit usor de plante.

Etanolul este utilizat pe scara tot mai larga, fiind obtinut din materiale fibroase precum
aschiile de lemn sau din amidon aflat in plante precum porumbul. Etanolul arde mai ecologic
decat combustibilii conventionali, reducand gazele cu efect de sera. Statele Unite ale
Americii reprezinta cel mai mare producator mondial de etanol, cu 4,6 miliarde galoane (1,22
miliarde litri).
Uleiul vegetal este un combustibil economic si nepoluant, necesitand foarte mici
modificari asupra motorului care il utilizeaza. Deoarece uleiul vegetal nefolosit da acelasi
rezultat ca si cel folosit, proprietarii masinilor care necesita un astfel de combustibil pot
procura substanta de la restaurante gratuit sau la un pret modic.

Hidrogenul este utilizat drept combustibil pentru mijloacele de transport in comun din
SUA, este nepoluant, insa implica anumite costuri care nu pot fi suportate de catre toti
consumatorii si de aceea aceasta substanta inca nu este utilizata in masa.

3
 Materiile prime utilizate pentru obţinerea de biodiesel prin transesterificare sunt:

 uleiuri vegetale de: soia, rapiţă, floarea-soarelui, palmier, cocos, jatropha etc.
 grăsimi animale
 alcooli: metanol, etanol
 catalizatori: NaOH, KOH, clorură de colină*xZnCl2

CAPITOLUL II. NOMINALIZAREA BIOTEHNOLOGIILOR

2.1.Tehnologii de obtinere a bioetanolului

Materia prima utilizata pentru producerea bioetanolului de prima generatie se refera

in primul rand la sursa de biomasa care, de asemenea, este sursa pentru nutritia oamenilor si
animalelor.

4
In diagrama 1 sunt rezumate cateva culturi de prima generatie. Materia prima ce are la baza sucroza
provine in principal din trestie de zahar (Saccharum sp.), sfecla de zahar (Beta vulgaris L.), si sorg
zaharat (Sorghum sacharatum L.) [13, 17], in timp ce materia prima cu continut bogat in amidon
provine din culturile cerealiere precum porumb (Zea mays), grau (Triticum aestivum), orz (Hordeum
vulgare), ovaz (Avena sativa), secara (Secale cereale) si culturile amidonoase – cartof (Solanum
tuberosum), manioc (Manihot esculenta)

5
 Trebuie subliniat faptul ca bioetanolul este un combustibil regenerabil si nu este un
contributor net la emisiile de gaze cu efect de sera. Acest lucru se datoreaza faptului ca
biomasa cultivata pentru bioetanol este capabila sa reabsoarba (prin fotosinteza) dioxidul de
carbon produs in timpul arderii bioetanolului .

Astfel, principalul avantaj al biocombustibililor este faptul ca sunt neutri din punct de
vedere al efectului de sera. Biocombustibilii sunt neutri pentru ca la arderea lor se elibereaza
in atmosfera cantitatea echivalenta de bioxid de carbon care a fost fixata fotosintetic de
plante cand s-a produs materia prima vegetala din care s-au obtinut biocombustibilii.
 Se vorbeste despre bioetanol ca despre solutia energetica a viitorului, deoarece constituie o
alternativa viabila la combustibilul conventional (benzina). Un alt avantaj este faptul ca
are cifra octanica mai mare decat a benzinei, ceea ce se traduce prin ardere mai eficienta
si, implicit, emisii toxice mai reduse.

In diagrama urmatoare sunt subliniate schematic avantajele utilizarii bioetanolului ca

biocombustibil.

6
 2.2.Tehnologia de obtinere a etanolului din biomasa

Termenul de biomasa se refera la orice materie organica, biodegradabila, care a stocat

energia soarelui prin procesul de fotosinteza, mai putin cele care au fost transformate prin
procese geologice in substante cum ar fi petrol sau carbuni. Biomasa este o sursa de energie
regenerabila reprezentata prin deseurile si reziduurile din agricultura, silvicultura si alte
industrii conexe, precum si partea biodegradabila a deseurilor industriale si urbane. Toate
aceste deseuri pot fi folosite pentru a genera energie prin diverse procese.

Biomasa este prima forma de energie folosita de oameni, inca de cand au descoperit
focul si au inceput sa-l controleze, iar in prezent este cea mai utilizata sursa de energie din
lume, probabil datorita costurilor sale reduse fata de alti combustibili. Reprezinta
aproximativ 15% din totalul energiei produse in lume si 35% in tarile in curs de dezvoltare, si
este folosita mai ales pentru incalzit si gatit dar si pentru a genera energie electrica.

7
 Energia biomasei este extrasa din trei surse distincte:

 Materialele lemnoase sunt cea mai mare sursa de biomasa, iar aici sunt incluse
materialele si deseurile provenite din industria lemnului, culturi agricole si paduri.
 Deseurile sunt a doua sursa importanta de energie. Acestea sunt in mare parte
deseuri municipale solide si deseuri rezultate din diverse procese de fabricatie.

 Combustibilii pe baza de alcool sunt a treia sursa de energie si sunt obtinuti in

principal din porumb.

Orice sursa organica poate fi folosita pentru a produce biocombustibili. Se poate folosi
gunoi, deseuri animale, aschii lemnoase, rumegus de la fabricile de cherestea, alge marine,
coceni de porumb, copaci cazuti si chiar si anvelope folosite.

Cum se produce energia pe baza de biomasa?

 Arderea directa este prima si cea mai utilizata metoda prin care se extrage energia
biomasei. Deseurile lemnoase sunt adunate si transportate la centrale de biomasa
unde se introduc in cuptoare imense in care se ard. Caldura creata este folosita
pentru a fierbe apa, iar aburul rezultat este utilizat pentru a pune in miscare o
turbina, care la randul ei angreneaza un generator pentru a produce energie
electrica.
 Depozitele de deseuri, in procesul de descompunere sau de ardere, elibereaza gaz
metan, iar acesta (degajat in atmosfera nears) este un gaz cu efect de sera foarte
puternic. Gazul metan ars este mai putin poluant si in acelasi timp poate fi folosit
pentru a genera energie electrica, reducand utilizarea combustibililor fosili.

 Transformarea chimica a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool si

generare de esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) si glicerol. In etapa urmatoare,
biodiesel-ul purificat se poate arde in motoarele diesel.

 Degradarea enzimatica a biomasei cu obtinere de etanol sau biodiesel. Celuloza

poate fi degradata enzimatic la monomerii sai, derivati glucidici, care pot fi ulterior
fermentati la etanol.

8
 Plantatie de sorg

Exista doua probleme care afecteaza posibilitatea ca biomasa sa fie o solutie viabila la
problema noastra energetica: efectele agriculturii industriale si producerea de biomasa,
precum si efectele conversiei biomasei in orice forma de energie utila. Exista atat beneficii
economice si de mediu, cat si dezavantaje la fiecare aspect, care reprezinta o provocare
dificila in evaluarea biomasei ca un combustibil alternativ eficient.

De exemplu, inlocuirea carbunelui cu biomasa ar putea duce la o reducere considerabila a

emisiilor de dioxid de carbon care contribuie la efectul de sera. Pe de alta parte, utilizarea
lemnului si a materialelor vegetale ar putea insemna defrisari. Cred ca suntem cu totii
constienti de problemele asociate defrisarilor la scara mare, ce pot duce la contaminarea
apelor subterane si la eroziuni ireversibile ale solului, care ar putea schimba structura
ecosistemului planetar.
In alta ordine de idei, cu siguranta nu ne putem baza pe biomasa ca un inlocuitor complet al
combustibililor fosili, deoarece pentru a egala necesarul de energie de care avem nevoie la
ora actuala ar trebui plantati circa 10 milioane de kilometri patrati (cu plante cum ar fi
canepa, porumb, trestie de zahar, sorg etc.). Pe langa faptul ca monoculturile duc in timp la
degradarea solului, va fi imposibil sa se introduca plantatii la o scara atat de mare. Simpla
folosire a biomasei nu poate inlocui dependenta actuala de carbuni, petrol si gaze naturale,
dar cu siguranta poate suplimenta alte surse regenerabile cum ar fi cea solara, eoliana .

9
 CAPITOLUL III. PROCEDEE DE OBTINERE A BIOGAZULUI

Una dintre principalele probleme de mediu ale societatii de astazi este cresterea
continua a cantitatii de deseuri organice. In multe tari, managementul durabil al
deseurilor, precum si prevenirea acumularii si reducerea cantitatii acestora au
devenit prioritati politice majore, aceasta reprezentand o contributie importanta la
eforturile comune de reducere a poluarii, a emisiilor de gaze cu efect de sera si
diminuarii schimbarilor climatice la nivel global. Practicile din trecut ale evacuarii
necontrolate a deseurilor nu mai sunt astazi acceptabile. Chiar si depozitarea pe
platforme de gunoi sau incinerarea deseurilor organice nu reprezinta cele mai bune
practici, deoarece standardele de protejare a mediului au devenit mult mai stricte in
prezent, iar recuperarea energiei si reciclarea nutrientilor si a materiei organice, au
devenit un lucru necesar.

3.1.Procesul biologic de digestie anaeroba

Producerea biogazului prin digestie anaeroba (AD) este considerata a fi

tratamentul optim in cazul gunoiului animal, precum si in acela al unei largi varietati
de deseuri organice pretabile acestui scop, deoarece astfel respectivele substraturi
sunt transformate in energie regenerabila si in ingrasamant organic pentru
agricultura.

Digestia anaeroba (AD) este un proces biologic complex, prin intermediul caruia, in
absenta oxigenului, substanta organica este transformata in biogaz (sau gaz
biologic), constituit in principal din metan si anhidrida carbonica. Procentul de metan
din biogaz variaza in functie de tipul de substanta organica digerata si de conditiile
de proces, de la un minim de circa 50% pana la 80%.

In prezent, cea mai importanta aplicatie a proceselor AD o reprezinta producerea de

biogaz in instalatii speciale, prin procesarea substraturilor provenite din agricultura,
precum gunoiul animal, reziduurile vegetale, culturile energetice sau deseurile
organice rezultate din activitatile agro-industriale si din industria alimentara. Conform
Agentiei Internationale pentru Energie (IEA), un numar de cateva mii de fabrici
agricole care utilizeaza procesul AD sunt functionale in Europa si in America de
Nord. Multe dintre acestea sunt reprezentate de instalatii avansate din punct de
vedere tehnologic, construite la scara mare, numarul lor cunoscand o crestere
considerabila in ultimii ani.

10
 Se estimeaza ca la nivel european exista un potential considerabil pentru
cresterea productiei actuale de biogaz, pe baza activitatilor din domeniul zootehnic.
Dupa largirea UE, noile tari membre ale Europei de Est trebuie, de asemenea, sa
utilizeze aceste tehnologii si sa beneficieze de pe urma potentialului lor ridicat pentru
biogaz. Implementarea tehnologiilor AD in aceste tari va contribui la reducerea unui
numar mare de probleme de poluare a mediului, odata cu intensificarea dezvoltarii
durabile a comunitatilor rurale si a sectorului agricol in ansamblu.

Biogazul produs prin procesul AD este ieftin si constituie o sursa de energie

regenerabila, acesta producand, in urma combustiei, CO 2 neutru si oferind
posibilitatea tratarii si reciclarii unei intregi varietati de reziduuri si produse agricole
secundare, a diverselor bioreziduuri, a apelor reziduale organice provenite din
industrie, a apelor menajere si namolurilor de canalizare, pe o cale sustenabila si
“prietenoasa” cu mediul inconjurator. In acelasi timp, biogazul aduce un mare numar
de beneficii de natura socio-economica, atat pentru fermierii implicati in mod direct in
producerea acestuia, cat si la nivelul intregii societati.
Circuitul nutrientilor, prin procesul producerii biogazului – de la productia de materii
prime la aplicarea digestatului ca ingrasamant – este unul inchis. Compusii cu
carbon (C) sunt redusi, prin procesul de digestie anaeroba, metanul (CH 4) fiind
folosit pentru producerea de energie, in timp ce dioxidul de carbon (CO 2) este
eliberat in atmosfera, de unde este preluat de catre plante, in cursul fotosintezei.
Unii compusi ai carbonului raman in digestat, imbunatatind continutul in carbon al
solurilor, atunci cand digestatul este utilizat ca ingrasamant. Productia de biogaz
poate fi perfect integrata in activitatea fermelor conventionale sau a fermelor
organice, unde digestatul inlocuieste ingrasamintele anorganice obisnuite, produse
obtinute cu consumul unei mari cantitati de energie fosila. (Fig.1)

11
 Fig.1 Circuitul sustenabil al biogazului provenit din procesul AD

Ca procesul AD sa poata avea loc, este necesara actiunea diferitelor grupuri de

microorganisme, in masura sa transforme substanta organica in compusi
intermediari, in principal acid acetic, anhidrida carbonica si hidrogen, utilizabile de
microorganismele metanogene care conduc procesul, producand metanul.

Microorganismele anaerobe prezinta o viteza scazuta de dezvoltare si o viteza

mica de reactie si deci e necesar sa se mentina optime, pe cat posibil, conditiile
mediului de reactie. Timpii de proces sunt relativ lungi daca se compara cu cei ai
altor procese biologice, avantajul procesului este ca materia organica complexa este
transformata intr-un gaz combustibil ieftin de o inalta putere calorica. In ambientul de
reactie, numit de obicei digestor( sau reactor anaerob), va trebui sa rezulte un
compromis intre exigentele tuturor grupelor de bacterii, pentru a permite dezvoltarea
simultana a tuturor microorganismelor implicate. ph-ul optim este de 7 – 7,5.
Temperatura optima a procesului este in jur de 35 0C, daca se utilizeaza bacterii
mezofile, sau in jur de 55 0C, daca se utilizeaza bacterii termofile. La proces
participa urmatoarele grupuri de bacterii:

 bacterii hidrolitice, care descompun macromoleculele biodegradabile in

substante mai simple;

12
  bacterii acidogene, care utilizeaza ca substrat compusii organici simpli
eliberati de bacteriile hidrolitice si produc acizi organici cu lant scurt, care la
randul lor reprezinta substratul pentru grupurile urmatoare de bacterii;
 bacterii acetogene, producatoare obligate de hidrogen (OPHA: Obbligate
Hydrogen Producing Acetogens), care utilizeaza ca substrat produsele din
bacterii acidogene dand nastere la acetat, hidrogen si anhidride carbonice;
 bacterii omacetogene care sintetizeaza acetat plecand de la anhidride
carbonice si hidrogen;
 bacterii metanogene, diferentiate in doua grupe:

a. cele care produc metan si anhidride carbonice din acid acetic,

numite acetoclastici;
b. cele care produc metan plecand de la dioxid de carbon si
hidrogen, numite bacterii hidrogenotrofice.

In timp ce metanul este eliberat aproape in totalitate in stare de gaz, din cauza
solubilitatii sale scazute in apa, dioxidul de carbon participa la echilibrul carbonatilor
din biomasa, in conformitate cu reactia. Diferitele specii de bacterii au interactiuni
stranse si produsele metabolismului unor specii pot fi utilizate de catre alte specii ca
substrat sau de factori de crestere.

3.2.Influenta calitatii dejectiilor

Biodegradabilitatea generala a dejectiilor analizata la nivelul bazinului de

colectare a canalizarilor, poate varia intre 60 si 80%, in functie de ,,varsta’’ si tipul de
alimentatie. In tabelul 1.1 sunt prezentate estimativ cantitatile de biogaz ce se pot
produce prin fermentarea anaeroba a diferite tipuri de dejectii provenite din
crescatorii.

O clasificare ulterioara a fractiunilor biodegradabile , permite distingerea in

interiorul fractiunii solubile a unei parti rapid biodegradabila (circa 20% din SSV) si a
uneia mai lente, iar in interiorul partii suspendate se disting o parte usor hidrolizabila
si una mai greu.

13
 Tabel 1.1

Substanta Volum biogaz

Tipul de dejectii Continut de organica
substanta uscata(%) (m3/ t subst.
(% subst. organica)
uscata)

Dejectii lichide
6-11 68-85 200-260
bovine

Dejectii solide
11-25 65-85 200-300
bovine

Dejectii lichide
2,5-9,7 60-85 260-450
porcine

Dejectii solide
20-25 75-90 450
porcine

Dejectii lichide
10-29 75-77 200-400
pasari

Dejectii solide
32,0-32,5 70-80 400
pasari

Dejectii solide
25-30 80 240-500
ovine

Dejectii solide
28 75 200-400
cabaline

In tabelul 1.2 sunt prezentate estimativ cantitatile de biogaz ce se pot produce

prin fermentarea anaeroba a diferite tipuri de materiale organice provenite din
agricultura sau din industria de procesare a produselor agricole.

14
 Tabel 1.2

Substanta Volum biogaz

Tipul de materiale de Continut de organica
origine vegetala substanta (m3/ t subst.
uscata(%) (% subst. uscata) organica)

Siloz de porumb 34 86 350-390

Siloz de ierburi 26-82 67-98 300-500

Fan 86-93 83-93 500

Trifoi 20 80 300-500

Paie 85-90 85-89 180-600

Coceni de porumb 86 72 300-700

Rebuturi distilatie (Mere) 2,0-3,7 94-95 330

Melasa 80 95 300

Zer 4,3-6,5 80-92 330

Rebuturi vegetale 5-20 76-90 350

Datele recoltate din probele de laborator pe termen lung, in conditii normale ale
reactorului anaerob, cu timpi de stabilitate hidraulica limitati. ating niveluri de
transformare a substantei organice in gaz biologic intre 70 si 90% din
biodegradabilitatea maxima, in functie de starea dejectiilor. Nivelurile scazute de
transformare se pot datora temperaturilor joase, timpilor de retentie hidraulica prea
scurti, incarcaturilor organice prea ridicate cat si prezentei substantelor inhibante
sau antibiotice in concentratii mari.

O ulterioara reducere de circa 12,5% din substanta organica transformabila in

biogaz rezulta din operatiile de pretratare a dejectiilor, necesare pentru remiscarea
solidelor mai grosolane care pot provoca probleme de cruste superficiale in
reactoarele fara amestecator. La sfarsit se calculeaza randamentul de biogaz,

15
recurgandu-se la analiza stechiometrica, din care se obtine ca pentru fiecare gram
de COD distrus se produc 0,35 l de metan in conditii standard (volum calculat la
temperatura de 0ºC si la presiune de 1 atmosfera absoluta). In realitate aceasta
valoare va fi corectata in masura in care o fractiune medie de 5% din COD distrus
este utilizata pentru cresterea celulara a biomasei anaerobe responsabile de proces.
Factorul de transformare scade asadar la 0,33 l. Dat fiindca biogazul este de obicei
masurat la o temperatura si o presiune diferite de conditiile standard, aceasta
valoare va fi multiplicata printr-un factor egal cu (273 + T)/273 unde T este
temperatura de masurat in ºC, si impartita printr-un factor (10,33 + P)/10,33 unde P
este presiunea de masurat in mm de coloana de apa.(Procedura inversa va fi facuta
daca se vrea o determinare in conditii de reactor, cunoscandu-se valorile in conditii
standard).

Deseori insa, dupa cum este indicat mai sus, se estimeaza randamentele de
productie de biogaz cu parametrii, ce se considera mai usor de determinat la nivel
zootehnic, si totusi corelate la COD, ca substanta organica prezenta in dejectii.

In tabelul 1.3 sunt prezentate estimativ volumul de biogaz obtinut si cantitatea de

energie, obtinute din diverse produse, in urma digestiei anaerobe.

Tabel 1.3

Volum
Produs Volum Masa ( biogaz Energie Energie
( m3) t) electrica termica
( m3) (KWh) (KWh)

Dejectie lichida bovine 1 1 15 27 54

Dejectie solida bovine 1 0,3 10,1 18 36

Dejectie lichida suine 1 1 15,6 28 56

Dejectie solida suine 1 0,3 23,5 42 84,6

Dejectie lichida pasari 1 1 44,5 80 160

Dejectie solida pasari 1 0,3 29,3 52 105

Dejectie solida ovine 1 0,3 21,1 38 76

16
 Dejectie solida cabaline 1 0,3 18,9 34 68

Siloz de porumb 1 0,625 67,6 121 243

Siloz de ierburi 1 0,5 89 160 320

Fan 1 0,35 137,8 248 496

Trifoi 1 0,3 64 115 230

Paie 1 0,04 12 21 49

Coceni de porumb 1 0,4 123,8 222 445

Rebuturi mere 1 0,3 2,6 4,6 9,4

Melasa 1 0,3 68,4 123 246

Zer 1 1 15,3 28 56

Rebuturi vegetale 1 0,4 14,5 26 52

Coji de rosii 1 0,4 29,8 53,6 107

Rebuturi de la teasc 1 0,5 357 642,6 1285

Pasta citrice 1 0,3 36,8 65,8 131,7

Producerea de biogaz si implicit cogenerarea de energie electrica, respectiv

caldura, prin arderea sa, genereaza si alte fenomene benefice cum ar fi:

1. Eliminarea mirosurilor si emisiilor poluante (NH 3 si CH4) deoarece substantele

rau mirositoare care eventual se formeaza in timpul procesului de AD
( hidrogen sulfurat, mercaptan, amoniac) sunt arse impreuna cu biogazul.
2. Stabilizarea dejectiilor prin eliminarea incarcaturii organice datorita AD, ceea
ce confera dejectiilor o stabilitate suficienta in perioadele ulterioare de stocaj,

17
 prin incetinirea proceselor degradante si fermentative, precum si diminuirea
producerii de compusi urat mirositori.
3. Reducerea incarcaturii patogene prin digestia anaeroba in mezofilie. Aceasta
poate reduce partial eventuala incarcatura patogena prezenta in dejectiile
lichide. Digestia anaeroba in termofilie poate genera completa igienizare a
dejectiilor, cu distrugerea totala a patogenilor.

Proiectul ManProEnv

In practicile agricole traditionale, fertilizatori minerali si dejectii animaliere sunt

aplicate pe solul agricol pentru a creste aportul de nutrienti si a imbunatati calitatea
culturii. Cand acest surplus de nutrienti se infiltreaza prin terenul agricol si ajung in
mediul inconjurator exista riscul ca acestia sa devina poluanti, in principal din cauza
nitratilor proveniti din compusii azotati. Prin urmare, imprastierea fertilizatorilor
minerali si a dejectiilor animaliere trebuie facuta cu atentie, atat in ceea ce priveste
cantitatea, cat si perioada aplicarii, pentru a reduce riscul supra-acumularii
nutrientilor si infiltrarea acestora. Proiectul ManProEnv isi propune sa vina in
intampinarea acestor probleme prin identificarea si diversificarea mijloacelor de
protectie a mediului, prin valorificarea dejectiilor animale, prin cresterea gradului de
angajare al autoritatilor locale in indeplinirea prevederilor referitoare la protectia
mediului, dar si prin cresterea nivelului de informare si constientizare publica.

Proiectul ManProEnv - Dezvoltarea unui sistem de management pentru protectia

mediului prin valorificarea superioara a dejectiilor animaliere in zona transfrontaliera
Teleorman-Veliko-Tarnovo - face parte din Programul de Cooperare Transfrontaliera
Romania-Bulgaria 2007 – 2013, Axa prioritara 2: Mediu, Aria majora de interventie 1:
Dezvoltarea unor sisteme comune de management pentru protectia mediului.

Proiectul ManProEnv este realizat de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutica (ICCF- Bucuresti), in
parteneriat cu Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Masini si Instalatii Destinate Agriculturii si Industriei
Alimentare (INMA-Bucuresti), Institutul pentru stiinta solului, tehnologie agricola si protectia plantelor „N.Poushkarov” si Centrul
de afaceri “Svishtov”. Scopul proiectului il reprezinta constientizarea populatiei din zona transfrontaliera Teleorman-Veliko-
Tarnovo asupra riscului prezentat de gestionarea necorespunzatoare a dejectiilor animaliere in ceea ce priveste poluarea cu
azot si derivati ai acestuia, atat a solului cat si a apelor subterane si de suprafata, cu grave impacte asupra fluviului Dunarea.

18
 3.3.Tehnologii de obtinere a biodieselului.

Biodieselul este definit ca o substanta sintetica, obtinuta din surse biologice, precum
uleiurile vegetale, ce poate fi utilizata drept combustibil in motoare Diesel nemodificate.
Mai putin poluant decat motorina obtinuta prin rafinarea petrolului, biodieselul nu a
ajuns sa fie utilizat pe scara foarte larga din cauza reticentei intreprinzatorilor. Nu avea
rost sa investesti in „combustibil verde“, atat timp cat rafinariile erau alimentate cu
petrol ieftin. In ultimii ani insa, denumirea de „aur negru“ a devenit tot mai putin
figurativa, pretul petrolului ajungand la cote record. In aceste conditii, productia de
biodiesel a devenit rentabila, iar interesul pe piata romaneasca a crescut corespunzator.

In prezent, biodieselul produs in Romania este cu 10-12% mai ieftin decat motorina.
Totusi, decalajul are toate sansele sa creasca in favoarea combustibilului ecologic, avand
in vedere ca investitiile in acest domeniu sunt abia la inceput.

De pe camp, in rezervor, via reactor

Obtinerea biodieselului se bazeaza pe un proces chimic relativ simplu. Materiile prime ce

pot fi utilizate sunt in general uleiurile vegetale de floarea soarelui, rapita, soia sau palmier,
fie abia obtinute in urma presarii semintelor, fie recuperate dupa utilizarea in industra
alimentara. Aceste uleiuri pot servi ca atare drept combustibili in motoare modificate, dar,
pentru a le putea arde fara probleme in motoarele diesel standard, este nevoie de eliminarea
glicerolului, o componenta de baza a grasimilor vegetale si animale. Fabricarea biodieselului
se refera tocmai la aceasta etapa de eliminare a glicerolului, proces numit transesterificare. In

19
spatele acestei complicate denumiri se ascunde reactia la care iau parte acizii grasi
(constituentii grasimilor naturale, vegetale sau animale) si alcoolul.
Practic, in reactorul de obtinere a biodieselului se introduce ulei vegetal (in proportie de
87%), metanol (12%) si, drept catalizator (1%), o solutie bazica de soda caustica (NaOH) sau
hidroxid de potasiu (KOH). Din reactie rezulta amestecul de alchilesteri denumit biodiesel
(86%), glicerina (9%), cantitati mici de metanol nereactionat (4%) si substante ce pot fi
utilizate ca ingrasamant agricol (1%).
Niciuna dintre substantele rezultate din reactie nu poate fi considerata reziduu - glicerina se
valorifica in producerea de sapunuri, metanolul este recirculat, iar ingrasamantul poate fi
livrat furnizorilor de uleiuri vegetale.
In ultima etapa de productie, este necesara eliminarea apei din biodiesel. Pasul este necesar
pentru ca prezenta apei are puternice efecte negative - combustibilul nu poate fi utilizat la
temperaturi scazute. De altfel, pentru ca biodieselul nu poate fi separat complet de apa, acest
combustibil ingheata mai rapid in rezervor si in sistemul de alimentare al vehiculului. In stare
pura, biodieselul poate fi utilizat pana la temperaturi de -4¡C, iar prin adaugarea de aditivi
temperatura de utilizare scade la -16¡C. Amestecul de biodiesel cu motorina poate fi utilizat
chiar la temperaturi mai joase.
Calitatea biodieselului produs depinde evident de cea a materiilor prime. Uleiul de rapita este
considerat ideal pentru producerea de biodiesel in conformitate cu standardul european EN
14214, la polul opus fiind uleiul de soia. „Acest standard prevede o cifra maxima de iod
continuta de biocombustibil, plafon care poate fi respectat fara probleme daca se utilizeaza ca
materie prima uleiul de rapita. In cazul utilizarii uleiului de floarea soarelui, este nevoie de o
etapa suplimentara de prelucrare, costurile de productie fiind astfel putin mai mari. Se
doreste realizarea unui standard romanesc care sa tina seama de conditiile locale si sa fie mai
permisiv in privinta cifrei de iod, asa incat sa putem utiliza fara complicatii suplimentare
uleiul de floarea soarelu“, explica Liviu Titus Pasca, director de marketing al Autoelite SRL
Baia Mare, unul dintre producatorii de biodiesel din Romania.

Regele motoarelor diesel, redescoperit

Transesterificarea uleiurilor vegetale a fost descoperita in 1853, cu mult inainte de aparitia

motorului cu ardere interna. Totusi, ideea utilizarii de biocombustibili in aceste motoare a
existat inca de la inceputurile inventiei lui Rudolf Diesel.
Primul motor al germanului, laureat in 1900 cu marele premiu al Expozitiei Mondiale de la
Paris, era alimentat cu ulei de alune. De altfel, inventatorul isi imagina ca viitorul motorului
creat de el sta in biocombustibili. Intr-un discurs tinut la 1912, Rudolf Diesel prevestea ca
„utilizarea uleiurilor vegetale in calitate de combustibili pentru motoare poate parea
insignifianta acum, dar aceste uleiuri pot deveni, in decursul timpului, la fel de importante
precum petrolul sau produsele obtinute din cocsificarea carbunilor“. In scurt timp, istoria a
parut ca-l contrazice: daca la inceput combustibilii obtinuti din biomasa erau preferati pentru
motoarele Diesel, in cursul anilor ’20, motorina obtinuta din petrol a castigat teren datorita
pretului mai mic. In scurt timp, fabricile de biocombustibili au fost iminate, ca nerentabile.

20
Abia in ultimele decenii, preocuparile privind protejarea mediului si pretul meu crescand al
petrolului au revigorat industria biocombustibililor. In 1979, in plina criza petroliera, Africa
de Sud a initiat cercetari pentru transformarea uleiului de floarea soarelui in combustibil
compatibil cu motoarele diesel. In patru ani, tehnologia a fost pusa la punct, iar compania
austriaca Gaskoks a cumparat reteta de la sud-africani, deschizand o fabrica pilot in 1987 si
prima unitate de mare productivitate (30.000 de tone pe an) in 1989. Apoi, tot mai multe tari
europene au urmat exemplul austriac, lideri incontestabili fiind Franta si Germania. In Franta,
flotele de transport public utilizeaza pe scara larga combustibili cu un continut de biodiesel
de 30%, iar in Germania, milioane de autovehicule sunt alimentate de peste 1.200 de statii de
combustibili in care se poate cumpara biodiesel.
In Romania, primul producator care a livrat biodiesel pe piata este Autoelite. Anul trecut,
productia firmei din Baia Mare a totalizat 2.000 de tone. „Deocamdata, activitatea de
producerea biodieselului nu este rentabila in Romania, dar daca petrolul se mentine la un pret
ridicat, ca acela din vara trecuta, si furnizorii nostri de materie prima beneficiaza de o serie
de facilitati menite sa previna scumpirea uleiurilor vegetale, speram sa ajungem la rezultate
pozitive“, ne-a mai spus Liviu Titus Pasca.

Biodiesel din lanuri romanesti

Directiva CE 30/2003, emisa pe 8 mai 2003, a prevazut ca proportia de biocarburanti

(bioetanol si biodiesel) comercializati de fiecare stat membru UE (in procente din totalul
combustibililor existenti pe piata la data respectiva) nu trebuie sa fie mai mica de 2% la data
de 31 decembrie 2005. Treptat, procentul de bioetanol si biodiesel trebuie sa creasca, pentru
anul 2010 fiind fixata o tinta de 5,75% din totalul combustibililor comercializati pe piata
europeana, iar pentru 2020 - 20%.
Evident, in Romania, tinta propusa pentru 2005 nu a fost atinsa. S-a preluat insa si la noi
dectiva europeana, prin Hotararea de Guvern nr.1844/2005. Acest act normativ a fixat drept
obiectiv atingerea cotei de 2% biocombustibili la 1 ianuarie 2007. Nu s-a tinut cont de faptul
ca principalii producatori de combustibili petrolieri nu aveau instalatii de producere a
biocombustibililor si nici nu planificasera investitii, fiindu-le imposibil sa se incadreze intr-
un termen atat de scurt. Reprezentantii rafinariilor s-au plans ca nu pot achizitiona instalatii
de producere a biocombustibililor daca nu se acorda compensari finanare pentru cheltuielile
necesare. Prin urmare, anul trecut, statul a recurs la facilitati de ordin fiscal pentru a stimula
investitiile in acest domeniu. Astfel, articolul 201, litera m din Codul Fiscal intrat in vigoare
la 1 ianuarie 2007 prevede exceptarea de la plata accizelor pentru biocarburanti
neconventionali, categorie in care intra si biodieselul.
„Din pacate, legislatia nu este suficient de clara. De exemplu, nu este stabilit exact regimul
amestecurilor de motorina si biodiesel. Totusi, in aceasta privinta ne asteptam ca lucrurile sa
se imbunatateasca si sa apara mai multe facilitati. Deja la nivelul productiei de materie prima
Ministerul Agriculturii a introdus o subventie de 80 de Euro pentru fiecare hectar cultivat cu
rapita sau floarea soarelui, iar banii vor veni la toamna.

Asta ne-ar putea ajuta in sensul stabilizaii pietei uleiurilor vegetale“, explica directorul de
marketing al Autoelite.
Obstacole si perspective
Necesitatea respectarii prevederilor europene referitoare la ponderea biocombustibililor in

21
totalul carburantilor comercializati a dus la anuntarea unor proiecte investitionale de mare
anvergura in Romania. Grupul Martifer din Portugalia intentioneaza sa construiasca in
urmatorii doi ani o fabrica cu o capacitate de 100.000 de tone de biocombustibil pe an la
Lehliu, in judetul Calarasi, costurile fiind estimate la 47 de milioane de Euro. Compania
germana MAN are in vedere un proiect si mai ambitios: 180 de milioane de Euro investiti
intr-un centru agricol si o fabrica de biodiesel langa Sibiu.
Alti investitori, de aceasta data din Spania, s-au aratat interesati de deschiderea unei unitati
de productie la Iasi, fondurile alocate acestui proiect fiind ceva mai mici - 18 milioane de
Euro.
Initiative nu sunt insa numai din partea strainilor: Petrom si Rompetrol doresc sa
sintetizeze biodiesel pentru a-l amesteca cu motorina clasica, iar cei care au inceput deja
livrari de volum mic dispun de resurse pentru a majora semnificativ productia. „Avem o
capacitate de productie de 3.000 de tone/luna, iar pentru 2007 estimam ca vom livra de 4-5
ori mai mult biodiesel decat anul trecut“, a precizat Livius Titus Pasca.
Expertii in domeniu sustin insa ca Romania nu va deveni un furnizor important de
biodiesel pe piata europeana. „Romania nu are climatul ideal pentru cultura rapitei, aici fiind
preferata floarea soarelui.
Uleiul de floarea soarelui este insa mai greu de transformat in biocombustibil, pe cand cel
de rapita se preteaza mai bine acestui proces. Plecand de la aceste considerente, cred ca
Romania va produce biodiesel si bioetanol, dar acest sector nu va avea o evolutie
spectaculoasa. Mai degraba cred ca pe termen mediu Romania isi va majora productia de
cereale ca efect al scaderii suprafetelor agricole destinate acestor plante in Europa de Nord.
Este foarte posibil ca in tarile nordice sa se extinda puternic cultura rapitei, in vederea
conversiei uleiului in biocombustibil. Cresterea suprafetelor cultivate cu rapita se va face in
detrimentul altor culturi din acele zone, in mod normal cu destinatie alimentara. Iar Romania
ar putea compensa scaderea suprafetelor destinate culturilor alimentare sporindu-si propria
productie si participand mai activ la comertul agricol european“, este de parere Gert
Bosscher, reprezentant pentru Europa de Est al companiei Nidera, unul dintre primii 5
comercianti de produse agricole la nivel mondial.
Problemele fabricilor de biodiesel din Romania tin nu doar de oferta de uleiuri vegetale, ci
si de sursele de aprovizionare cu metanol. Pe plan intern sunt doar doi furnizori importanti:
Doljchim si Viromet. In lipsa competitiei, cele doua firme au politici de preturi putin
flexibile. Doljchim are preturi avantajoase, dar nu vinde decat cantitati mari (in vagoane
cisterna), in timp ce Viromet onoreaza comenzi mici, dar practica preturi mari. Producatorii
interni de biodiesel spun insa ca odata cu aderarea la Uniunea Europeana vor avea o mai
mare libertate in alegerea furnizorilor de materii prime, iar in cazul metanolului situatia ar
putea fi salvata de deschiderea unei fabrici in Turcia.

Ce este, de fapt, biodieselul?

Combustibilul ecologic cunoscut sub numele de biodiesel este un lichid de culoare

galbena, cu punct de fierbere mare si presiune de vapori mica (este mai putin volatil decat
benzina). Punctul de aprindere este peste 110¡C, valoare care il plaseaza in categoria
substantelor putin inflamabile.
Acest tip de combustibil nu este toxic, atat timp cat nu este aditivat. Densitatea
biodieselului, de 860 kg/m3, este mai mica decat apa, iar vascozitatea este apropiata de cea a

22
motorinei (biodieselul poate fi utilizat ca aditiv pentru motorina cu un continut extrem de
scazut de sulf, pentru a-i micsora vascozitatea).
In majoritatea tarilor, procentul de biodiesel din combustibilul ars este descris prin
„factorul B“: B20 este indicativul pentru un amestec compus din 80% motorina si 20%
biodiesel, iar B100 este simbolul biodieselului pur.

Avantaje

Emisiile de gaze responsabile de efectul de sera sunt mult mai mici decat in cazul arderii
motorinei. Desi diferenta nu este resimtita dramatic la nivelul tevii de esapament, cifrele se
schimba total daca se ia in calcul faptul ca arderea biodieselului nu face decat sa elibereze
dioxidul de carbon captat de plantele din care s-a obtinut biocombustibilul. Analizand in
ansamblu, biodieselul este responsabil de emisii mai mici cu 50% in cazul CO, respectiv 78%
pentru CO2.
Biodieselul contine mult mai putine hidrocarburi aromatice, multe dintre ele cancerigene,
prezente in compozitia motorinei. De asemenea, emisiile de particule sunt diminuate cu 20%
comparativ cu motorina cu continut redus de sulf.
Reducerea emisiilor poluante nu are ca efect negativ scaderea puterii motoarelor. Asta
pentru ca biodieselul are o cifra cetanica (un indicator calitativ asemanator cifrei octanice
pentru benzina) superioara motorinei. De altfel, multi producatori de autovehicule sunt
incantati de perspectiva folosirii biodieselului, mizand inclusiv pe uzura mai mica a
motoarelor. Scania si Volkswagen sustin ca modelele lor pot utiliza 100% biodiesel, in timp
ce Peugeot si Citroen recomanda pentru motoarele HDI un amestec care include maxim 30%
biodiesel, iar in Marea Britanie garantia asupra motoarelor auto nu este onorata daca
proprietarii introduc in rezervoare mai mult de 5% biodiesel.
Spre deosebire de combustibilii obtinuti din petrol, biodieselul este biodegradabil si nu
prezinta aceleasi riscuri ecologice in cazul unor accidente soldate cu scurgeri accidentale.

Dezavantaje

Dezbaterile privind gradul de utilizare al biodieselului in motoare obisnuite sunt extrem de

aprinse. Folosirea biodieselului in motoare nemodificate poate duce la probleme: intrucat
biodieselul este un solvent mai bun decat motorina clasica, are un efect secundar nedorit in
faptul ca inlatura depunerile din motor, curata liniile de combustibil si aduce toate aceste
particule la nivelul injectoarelor. Evident, blocarea pompei de injectie sau a injectoarelor este
o problema des intalnita. In plus, la trecerea de la motorina la biodiesel, este necesara de cele
mai multe ori schimbarea filtrului de combustibil, pentru ca si acesta este „inecat“ cu
depuneri.
In plus, biodieselul dizolva fara probleme orice garnitura sau racord din cauciuc, asa incat
prezenta acestora in motoare trebuie evitata (astfel de garnituri erau utilizate pe scara larga
inainte de 1992, dar au fost inlocuite in motoarele moderne cu un compus sintetic
nedizolvabil).
Desi biodieselul este laudat pentru emisiile nocive reduse, exista si critici indreptate spre o
anumita categorie de noxe - oxizii de azot. Arderea biodieselului pur produce cu 5% mai
multi oxizi de azot decat in cazul motorinei. Aceasta situatie se datoreaza compozitiei
chimice a biodieselului: moleculele de grasimi vegetale si animale contin multi atomi de

23
oxigen (spre comparatie, motorina este un amestec de hidrocarburi, compusi chimici care
contin carbon si hidrogen, nu si oxigen), iar acestia oxideaza mai usor azotul continut de
aerul introdus in cilindri. Totusi, biodieselul este utilizat in stare pura destul de rar, iar in
cazul amestecului cu motorina, cresterea cantitatii de oxizi de azot esapate este
nesemnificativa.

3.4.Tehnologia de obtinere a uleiului vegetal

La noi uleiurile presate la rece(in special cel de floarea soarelui) au inceput sa

apara timid pe rafturi dupa anii’90 ca apoi lumea sa le prinda gustul. Intre timp piata
s-a deschis si au inceput sa vina si celebrul ulei de masline iar apoi tot felul de
raritati ca uleiul de susan de exemplu. E adevarat ca la noi inca n-au patruns cu
exceptia probabil a restaurantelor high class acele uleiuri folosite la degustari dar
avem totusi o multitudine de uleiuri.Dar inainte de a vorbi de ele haideti sa vedem ce
sunt uleiurile presate la rece ?

Ce este uleiul presat la rece ?

Uleiul presat la rece este acel ulei care a fost obtinut prin utilizarea unei tehnologii
de productie ce presupune folosirea unui regim termic redus.In cazul folosirii unei
temperaturi mai ridicate in procesul de presare aceasta va ajuta la
fluidificare uleiului si la obtinerea unei cantitati mai mare din aceeasi
cantitate de materie prima, deci un randament mai bun. In schimb sub
actiunea caldurii se vor degrada aroma si culoarea uleiului insotita de
scaderea valorii nutritive a acestuia. Din acest motiv, uleiul presat la rece
tinde sa fie mai scump decat uleiul obisnuit din comert(care in afara de
presare se mai poate extrage suplimentar si cu ajutorul hidrocarburilor
urmat apoi de diverse procese de rafinare: decolorare, dezodorificare,
etc. pentru a-l face potrivit consumului, sic). Desi uleiul presat la rece este mai
scump el este de asemenea, de o calitate mult superioara.

Termenul de "ulei presat la rece" face obiectul unor reglementari

diferite, in functie de provenienta acestuia adica in ce parte a
lumii a fost facut.In Uniunea Europeana, de exemplu, uleiul
care este etichetat ca presat la rece trebuie sa fie produse intr-
un mediu care nu depaseste niciodata o anumita temperatura.
Temperatura variaza, in functie de ulei, dar este,in general in jur de 27 grade
Celsius). In schimb in Statele Unite, etichetarea uleiului nu este reglementata, astfel
incat "uleiul presat la rece" poate fi de fapt de ulei obtinut in alte conditii decat prin

24
presare la rece. Consumatorii sunt obligati sa se foloseasca de vaz, miros sau gust
pentru a determina daca uleiul este sau nu cu adevarat presat la rece.

Metoda de obtinere:

Pentru obtinerea uleiului, materia

prima(nuci, seminte, fructe, etc.) pentru
a fi utilizata se transforma intr-o
pasta. Pasta trece printr-un proces de
malaxare printr-o agitare lenta, care
incurajeaza uleiul sa se adune. Pentru a extrage uleiul, se aplica presiune asupra
pastei, fortand eliminarea uleiului din aceasta. In cazul presarii la cald incalzirea
pastei va duce la modificarea vascozitatii uleiul si o mai buna curgere a acestuia
ceea ce va creste productia de ulei. Unii producatori amesteca pasta cu apa calda,
sau se incalzeste pasta inainte de presare.

Uleiul presat la rece veritabil(asa numitul extravirgin) se obtine doar din prima
presare a respectivei paste. Dupa ce uleiul a fost produs, el este filtrat de eventuale
impuritati si apoi este imbuteliat.

Unele companii produc un ulei mai ieftin care este de fapt

obtinut din srot sau turta de ulei presat(asa numitul „olio
di sansa di oliva” – in cazul maslinelor) realizat intr-un
mediu de inalta presiune. Mai este numit uneori si ulei
obtinut din a doua presare. Presiunea inalta este
necesara in cazul anumitor materii prime cum ar fi nucile
sau unele seminte care creaza o turta groasa dar aceasta
are inconvenientul ca poate duce la cresterea temperaturii prin frecarea semintelor.
Unele uleiuri obtinute astfel pot fi numite in continuare presate la rece deoarece
cresterea temperaturii nu este semnificativa. De aceea se impune companiilor sa-si
eticheteze corespunzator aceste uleiuri prin formulari de genul "ulei din turta de ulei
presat la rece”. Datorita cantitatii mici de ulei ramasa in aceasta “turta” ce este
extrasa, din ratiuni economice ea este este amestecata cu ulei virgin pentru gust si
astfel apar tot felul de „varietati” pe piata(gen 20% virgin restul din turta, etc.).

Utilizare:

Multi bucatari(chiar ai unor hoteluri si restaurante de top)

considera ca uleiul presat la rece are o aroma superioara, si il
folosesc in mod preponderent pentru specialitatile lor. Pentru
dressinguri si preparate in care aroma de ulei va juca un rol

25
important, uleiul presat la rece este in general superior altor tipuri de ulei si de
aceea si este preferat. Cu toate acestea, atunci cand uleiul este folosit pentru a fi
incalzit pentru gatit, consumatorii ar trebui sa se preocupe mai mult de punctul de
fum sau punctul de ardere al uleiului pe care il folosesc. Deobicei punctul de fum
este cu atat mairidicat cu cat uleiul este mai rafinat(are mai putine substante care sa
arda).Uleiurile care au un continut ridicat in acizi grasi saturati ori mononesaturati
sunt cele mai stabile in cazul in care sunt incalzite. Majoritatea uleiurilor presate la
rece nu rezista la caldura, şi ca atare nu trebuie sa fie folosite la gatit deloc.In plus
toate avantajele acestora vor dispare din moment ce gustul delicat şi arom a specifica
va dispare.

In mod traditional la nivel mondial uleiul se extrage din seminte

oleaginoase: soia, floarea soarelui respectiv alte surse cum ar
fi maslinele si porumbul. Alte plante se foloseau mai ales in
domeniu tehnic cum ar fi: rapita sau inul. In ultima vreme
datorita cercetarilor s-a ajuns ca uleiul sa se poata extrage
aproape din orice planta in special din semintele acesteia care
concentreaza in mod natural cea mai mare cantitate de
grasimi. Astfel inul care care era folosit in industria vopselurilor
si-a gasit o intrebuintare chiar terapeutica, sau semintele de struguri care pana nu
demult erau un rebut au devenit foarte cautate, la fel cerealele au devenit o sursa nu
prin boabele in sine ci datorita germenilor lor care au un continut ridicat in lipide, iar
lista poate continua. Deasemenea datorita faptului ca aceste noi surse de uleiuri nu
se produc in cantitati industriale ca si cele traditionale mai sus amintite iar procesul
de obtinere fiind mai greoi datorita unui continut mai redus de lipide decat in sursele
traditionale aceste uleiuri vin ambalate deobicei chiar in cantitati mai mici iar pretul
lor este mult mai ridicat decat a oricarui ulei de masa.

In continuare va prezeint in ordine alfabetica o scurta descriere si cateva indicatii terapeutice

ale unor uleiuri comercializate de Paradisul Verde:

ULEI DE ARAHIDE

Arahidele au aceeasi origine sud-americana ca si floarea-soarelui,

chiar daca astazi sunt cultivate preponderent in Africa. Presate la
rece, ele dau un ulei cu puternica savoare de fructe. Uleiul poate fi
folosit crud, in salate, dar punctul lui forte este gatitul. El rezista la
temperaturi ridicate, de aceea este un produs folosit la prajit. Este
de asemenea perfect pentru maioneze. La fel ca uleiul de floarea-
soarelui si masline, si uleiul de arahide contine o cantitate mare de

26
vitamina E, dar mai ales de vitamina A, primordiala pentru vedere si pentru intarirea
imunitatii. Proportiile de acizi grasi poli-nesaturati si mono-nesaturati ii permit sa
scada nivelul de colesterol din sange(Acizi grasi poli-nesaturati – 34%, Acizi grasi
mono-nesaturati – 48%, Acizi grasi saturati – 18% ). Uleiul de arahide exercita, de
asemenea, o actiune benefica in inflamatii si ulcere stomacale, dar si asupra
intestinului, fiind indicat in cazul iritarii tubului digestiv.

Astfel uleiul de arahide previne bolile de inima, micsoreaza nivelul colesterolului rau,
scade apetitul, previne cancerul, artrita (inclusiv duererile de la incheieturi), senzatia
de uscaciune a pielii, problemele tenului, constipatia si alte afectiuni. Eficienta
uleiului de arahide se bazeaza pe studii stiintifice .

Precautii:persoanele cu alergie la arahide(totusi de cele mai multe ori mancarea

preparata cu ulei de arahide nu da reactii alergice si asta pentru ca alergia la
arahide se datoreaza proteinelor din acestea).Folosit in masaje, uleiul de arahide
potoleste durerile lombare si abdominale. Este un bun calmant al inflamatiilor ce
apar dupa un efort muscular.

ULEI DE SEMINTE DE ARDEI

Un ulei cu o aroma si gust cu totul special. Se poate utiliza ca si

condiment la preparate de carne, peste precum si in sandwitch-
uri. Utilizarea lui este recomandata in special ca si ulei pentru
salate dar si la alte mancaruri unde este nevoie de gustul de ardei
sau de culoarea rosu intens. Continutul de acid linoleic este foarte
ridicat: 70%.

Efecte terapeutice: este bogat in vitamina C, stimuleaza digestia, datorita

continutului de capsicina imbunatateste circulatia, stimuleaza functiile sistemului
nervos. Se utilizeaza cu succes la bolnavii de reumatism ca ulei de masaj, are efect
benefic si in zona zoster (herpesului zoster). Poate fi utilizat ca atare sau diluat in
ulei de masline sau alte uleiuri.

ULEIUL DE CANEPA(SEMINTE)

Despre acest ulei prea putin cunoscut al unei plante foarte cunoscute si utilizate va invitam
sa cititi un articol separat aici.

ULEI DE CHIMEN (SEMINTE)

Chimenul a fost utilizat din cele mai vechi timpuri la tratarea

starilor de slabiciune generala, inflamatiilor, afectiunilor pielii, boli
specifice femeilor, raceli si dureri de cap (migrene). Efectele

27
binefacatoare ale uleiului de chimen erau deja cunoscute in egiptul antic de regina
Nefertiti. Frumusetea si vitalitatea reginei erau puse pe seama acestui leac
miraculos. Chimenul in zilele noastre este folosit ca un remediu diuretic si
carminativ. Continutul de damascenina are efect spasmolitic si hipotensiv pe termen
scurt. Poate stimula lactatia si are si efect antihelmintic

ULEIUL DE DOVLEAC (SEMINTE)

Contine: acizi grasi nesaturati si saturati, seleniu, vitaminele A, E, F.

Actiune: antihelmintic, anafrodisiac, calmant.

Indicatii: teniaza, ascaridioza, giardioza, hiperexcitabilitate,

nervozitate, prostatita, insuficienta cardiaca cu edem, colita de putrefactie cu
constipatie, afectiuni hepatice, in alimentatia de purificare, pentru reducerea masei
corporale.

Administrare: pt. helmintiaza: 2 linguri de ulei se amesteca cu o lingurita de suc si

lamaie. La ½ h dupa ce se bea acest amestec se ia o lingura de ulei de ricin
amestecata cu 2 linguri ulei de seminte de dovleac; utilizat in consumul pentru salate
de cruditati (laptuca, salata verde, papadie).

ULEI DE FLOAREA SOARELUI

Prin procedeul presarii la rece numai din miez curat continutul de

vitamine ramine ridicat. Contine 92% acizi grasi poli si mono-
nesaturati precum si multa vitamina E. Nu contine urme de
substante sau elemente de gust straine care de obicei sunt
preluate din coaja. Este un ulei excelent care se poate utiliza atat
in alimentatie precum si in cosmetica sau terapie. Are efect diuretic. Se utilizeaza si
ca adjuvant in bronsite.

ULEIUL DE GRAU (GERMENI)

Contine: vitaminele A, D, E, F, K.

Actiune: vitaminizant, energizant, reglator hormonal, sedativ usor.

Indicatii: hirsutism, amenoree, devitalizare, subponderabilitate,

insuficienta dezvoltare a caracterelor feminine.

Administrare Intern: 1 lingurita pe zi ca vitalizant, vitaminizant, reglator hormonal

(mai ales la femei); pt. combaterea hisutismului si a hipotrofiei mamare se fac cure
de 21 de zile cu 3 lingurite de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

28
Extern: pt. infrumusetarea pielii, hirsutism: frictionari cu ulei pe locul respectiv; pt.
hipotrofie mamara: masaj in zona pieptului, minim 15 min/zi; pt. intretinerea si
regenerarea pielii: masaj usor dupa baie.

ULEIUL DE IN (SEMINTE)

Contine: gliceride ale acizilor linolenic (max. 50%), linolic (20-

25%), oleic (24%), miristic, stearic, palmitic (5-10%).

Actiune: emolient, laxativ, antiseptic.

Indicatii: constipatie, abcese, furuncule, arsuri.

Administrare Intern: adaos in salate; ca laxativ se amesteca uleiul de in cu o

lingura de tarate fin macinate. Se ia dimineata pe stomacul gol.

Extern: pentru intretinerea pielii mainilor. Pentru furunculoza se amesteca uleiul de

in cu pulbere de musetel si se aplica local

ULEI DE MIGDALE DULCI

Contine: 55-75% oleina, peptina, saruri minerale, calciu, fosfor,

potasiu, sulf, magneziu, vitamina A si B, taninuri.

Actiuni principale: laxativ, purgativ, antitusiv, antipruriginos (extern),

calculolitic.

Indicatii majore: constipatie, afectiuni ale pielii, calculi urinari,

crapaturi ale pielii, hidratant, anticelulitic, eczeme, erizipel, hematurie, obstructie
bronhica, tuse convulsiva, plagi si prurit (extern).

Administrare Intern: ca purgativ; contra obstructiei bronhice si a tusei violente se consuma

dimineata, pe nemancate, 60 g ulei adulti si 10-15 g copii; pentru eliminarea calculilor renali,
se face un amestec din ulei de migdale, ulei de nuca si un macerat de ovaz sau radacina de
lemn dulce. Se iau trei linguri intre mese.

Extern: contra eczemei uscate, arsurilor, erizipelului, pruritului si a crapaturilor se fac frectii
cu ulei de 2-3 ori pe zi; pentru tratarea otalgiilor (dureri de urechi) se pun cateva picaturi de
ulei in ureche la culcare; pentru ingrijirea pielii uscate se fac comprese cu ulei timp de 15-20
min. de 2-3 ori pe saptamana.

ULEI DE MURE (SEMINTE)

29
 Este un ulei cu gust și aromă plăcută. Componentele sale acționează asupra
circulației cardiovasculare. Fiind bogat în vitamina E întârzie îmbătrânirea
pielii și are efect de hidratare. Conține într-un procent considerabil acizi grași
nesaturați. Se recomandă la salate și dressinguri. În cosmetică se poate folosi
pentru hidratarea și regenerarea pielii simplu sau în crearea unor creme mai
complexe.

ULEI DE NUCA (MIEZ)

Contine: Uleiul de nuca avand 73-84% acizi grasi, polinesaturati

se situeaza inaintea uleiului de soia sau floarea soarelui (50-
60%) si inaintea celui de porumb pentru proprietatile
anticolesterolice. El contine 66-74% acid linoleic, 8-10% acid
oleic (mononesaturat) si 7-8% acizi saturati, vitaminele E si F in
cantitati mari.

Indicatii Intern: 1.Tenia: 50-60 g, de exemplu, intr-o salata de cartofi, seara timp de
trei zile.

2.Litiaza renala: intr-un tratament cuprinzand ulei de migdale dulci si infuzie de

paie de ovaz.

3.Alte indicatii: ulei in alimentatie (20-40 g pe zi).

Un tratament inedit al enurezisului: o felie de paine prajita imbibata cu o lingura

de ulei de nuca, in fiecare seara timp de 15 zile. Se recomanda a se consuma
imediat si o bomboana acrisoara, uleiul de nuca fiind greu de suportat.

Extern: pentru frectionarea corpului (copii rahitici, anemici si in dermatoze).

ULEI DE PATRUNJEL (SEMINTE)

Are gust intens de patrunjel. Se poate folosi la supe, ciorbe,

sosuri, salate. Are efect usor calmant si diuretic.

Intern se poate utiliza cu succes in infectii ale cavitatii

bucale, tulburari digestive de natura nervoasa, retineri de
lichide in organism in urma insuficientei cardiace.

Extern se recomanda ca terapie complementara in cancerul de piele.

ULEI DE PIPER NEGRU

30
 Este un ulei-condiment avand gustul specific al piperului. Se utilizeaza
in special ca si condiment in salate si mancaruri. Are efect de stimulare
a circulatiei sanguine, stimuleaza digestia, normalizeaza peristaltismul
intestinal si stimuleaza formarea de globule rosii.

ULEIUL DE PORUMB (GERMENI)

Contine: acizi grasi nesaturati (85-90%), acizi grasi saturati (10-

20%), vitamina E.

Actiune: hipocolesterolemiant, energizant, reconstituent.

Indicatii: ateroscleroza, hipocolesterolemie.

Administrare: ca adaos in salate.

ULEI DE RAPITA

A revenit spectaculos printre uleiurile considerate benefice

sanatatii. De culoare deschisa si cu un gust mai degraba neutru,
uleiul nu aminteste nici pe departe de micile flori galbene (și urât
mirositoare!) din care este extras.

Conţine: acid alpha-linoleic, un precursor al Omega 3, care ajută

la reducerea hipertensiunii şi la scăderea nivelului de colesterol,
prevenind formarea cheagurilor de sânge pe artere şi diminuând
riscul apariţiei unor boli cardio-vasculare.

Consumat în mod regulat, uleiul de rapiţă are efect antiinflamator

asupra vaselor de sânge, care nu se mai sparg atât de uşor.

Are un rol important în buna funcţionare a creierului, datorită acizilor graşi pe care îi
conţine şi care intervin în prevenirea depresiilor, a unor crize de demenţă şi chiar a
maladiei Alzheimer.

Conţinutul de acizi graşi de tip Omega 3 recomandă uleiul de rapiţă drept un

tratament eficient al disfuncţiilor erectile. Datorită conţinutului său de vitamina E,
uleiul de rapiţă are proprietăţi antioxidante şi de regenerare celulară, aşa că poate fi
adăugat în cada cu apă caldă (la o temperatură suportabilă pentru corp), seara,
înaintea unei băi de relaxare de 15-20 de minute. După câteva reprize de răsfăţ de
acest fel, veti observa că pielea se tonifiază, iar corpul e plin de energie.

31
Veți observa în timp că pielea are o textură mult mai fermă, ceea ce vă va ajuta să
arătaţi şi să vă simţiți excelent... la orice vârstă.

Dacă în general uleiul de rapiţă se folosea în gastronomie, fiind apreciat pentru

aroma sa deosebită şi pentru proprietăţile dietetice, mai nou s-a descoperit că este
excelent pentru regenerarea celulară!

Cei care folosesc în general ulei de rapiţă ştiu că este excelent pentru salate, gustul
său combinându-se foarte bine cu gustul de lămâie. Uleiul de rapiţă conţine şi
vitamina E, care are proprităţi antioxidante şi de regenerare. De toate aceste
beneficii putem profita consumând ulei de rapiţă în salate calde sau reci, fructe
uscate (în special migdale), sparanghel sau anghinare, legume coapte, paste sau
orez.

Uleiul de rapiță este capabil sa micșoreze colesterolul cu 29%, la doar 5 luni de

cand a fost adăugat în alimentație, arată un studiu realizat în Austria.

Uleiul de rapiță conține jumătate din grăsimile saturate pe care le înglobează în mod
normal uleiul, cum ar fi cel de măsline. Este, de asemenea, bogat în grăsimi
nesaturate, care ajută la reducerea nivelului de colesterol.

Remediul anti-oboseală: două linguri de supă cu ulei de rapiță pe zi sunt suficiente

pentru a acoperi 98% din necesarul zilnic de Omega-3. Nu ezitați! Preparați sosurile
pentru salate cu ulei de rapiță.

CONCLUZII

Evoluția pieței de combustibili alternativi ar trebui să pună capăt dependenței de petrol

și să contribuie la îmbunătățirea securității aprovizionării cu energie a Europei, să relanseze
creșterea economică, să consolideze competitivitatea industriei europene și să reducă
emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi.

32
Cererea tot mai mare de energie pentru transporturi și necesitatea de a pune capăt
dependenței de petrol a transporturilor pot fi realizate numai cu ajutorul complexului amplu de
combustibili alternativi destinați transporturilor prezentat în prezenta comunicare. Interesul în
creștere pentru gazele naturale (în cazul transportului pe căi navigabile interioare și al
transportului maritim, al transportului rutier de marfă pe distanțe lungi și pentru vehiculele
utilitare ușoare), precum și pentru energia electrică pentru transportul rutier pe distanțe scurte
indică faptul că ar fi posibil, pe termen scurt și mediu, atât să se crească furnizarea europeană
de energie pentru transporturi, cât și să se reducă dependența de petrol importat. În același
timp, accelerarea dezvoltării biocombustibililor avansați – care au potențial pentru toate
modurile de transport, dar sunt singura opțiune pentru aviație – și crearea treptată de rețele de
aprovizionare cu energie electrică și cu hidrogen capabile să asigure o acoperire foarte largă a
teritoriului pentru transporturile rutiere sunt esențiale pentru dezvoltarea rapidă a pieței. În
paralel, cercetarea și dezvoltarea unor componente critice pentru propulsia electrică, cum ar fi
bateriile, ar trebui să aibă ca rezultat îmbunătățirea semnificativă a autonomiei, a
performanței, a durabilității și costuri reduse pentru o ofertă competitivă pe piață.

Prezenta comunicare și propunerea legislativă însoțitoare constituie punctul de plecare al

transformării aprovizionării cu energie a Europei în domeniul transporturilor. Prin cerințele de
a institui cadre naționale strategice pentru combustibilii alternativi și de a crea infrastructuri
ce respectă specificații tehnice comune, UE va completa măsurile de politică privind
dezvoltarea combustibililor alternativi, de la cercetare la pătrunderea pe piață, asigurând
disponibilitatea combustibililor pe piață.

Nu sunt necesare cheltuieli publice pentru crearea infrastructurilor de combustibili

alternativi pentru transporturi dacă statele membre utilizează gama largă de măsuri pe care le
au la dispoziție pentru mobilizarea investițiilor private eficient. Sprijinul Uniunii va fi disponibil
din fondurile TEN-T, fondul de coeziune și fondurile structurale împreună cu împrumuturile
acordate de Banca Europeană de Investiții.

Trebuie continuată colaborarea intensă cu specialiștii din industria de resort, legislatorii și

societatea civilă pentru dezvoltarea în continuare a combustibililor alternativi pentru
transporturi, prin intermediul grupurilor existente de experți europeni și în colaborare cu
specialiștii sectorului, societatea civilă și statele membre 1.

Comisia va continua să sprijine statele membre, să evalueze progresul înregistrat și să propună

eventuale modificări și ajustări ținând seama de evoluția tehnologică și a pieței.

33
 BIBLIOGRAFIE

http://www.scritube.com/tehnica-mecanica/MOTORUL-CU-ARDERE-INTERN82391320.php

http://www.referatele.com/referate/chimie/online9/proiect-combustibilii---caracteristicile-
combusitbililor--compozitia-combustibililor--puterea-calori.ph p

34
 http://www.promotor.ro/noutati-auto-dosar-analize/articol-combustibili-alternativi- 150601/p4

http://dan-blog.ro/airpod-masina-care-merge-cu-aer-comprimat.html

Radulescu, G.A., s.a., Combustibili, uleiuri, exploatarea automobilelor, Bucuresti,

Ed.Tehnica, 1986.

Rojanschi, V., s.a., Economia si protectia mediului, Bucuresti, Ed.Tribuna Economica,

1997.

. Schäfer, F., s.a., Schadstoffreduzierung und Kraftstoffverbrauch von Pkw Verbrennungs

motoren, Springer, Wien NewYork, 1992.

Schneider, H., Auto und Umwelt, Perspektiven für das Jahr 200, ATZ 93, 1991.

Seiffert, U., Status of German/European exhaust emission legislation SAE 851211.

Seiffert, U., s.a., The automobile in the next century. FISITA Congres, 1996.

Stern, A.C., University of North Carolina, History of air pollution legislation in the
United States, s.52-57, 1992.

Takehisha, Y., s.a., Toyota Hybrid system: It’s concept and Technologies. FISITA
Congres, 1998.

TRL Environmental appraisal: a review of monetary evaluation and other techniques,

Environmental Appraisal Group, U.K., 1992.

35