Reciclarea uleiurilor

arse din unitatile de

alimentatie publica si
unitatile industriale

Pentru a putea vorbi despre uleiurile uzate

trebuie intai mentionata modalitatea prin
care se obtin uleiurile (uleiurile de uns). Ele
deriva din titei prin fenomenul de cracare*
si sunt fractiuni lichide-viscoase, alcatuite
dintr-un amestec de hidrocarburi cu 20-50 de
atomi de carbon in molecula. Se obtin din
pacura prin distilare fractionata la presiune
joasa (in vid). Se intrebuinteaza la ungerea
unor piese, ca lagare, rulmenti, roti dintate,
supape la motoare, pompe, turbine,
compresoare etc., cum si la izolarea electrica
in transformatoare etc.

Astfel, uleiurile uzate se impart in

doua categorii:
- Asa-numitele uleiuri curate, de
origine industriala si putin deteriorate
prin uz, care pot fi usor regenerate
printr-un simplu proces de purificare
(filtrare si/sau centrifugare).
- Asa-numitele uleiuri negre,
rezultate in principal din lubrifierea
auto, care au fost supuse unor
conditii termice si mecanice severe,
prin care au fost incarcate cu reziduri
metalice, combustibili si apoi oxidate.
Nici una dintre aceste categorii nu
trebuie confundate cu uleiurile
uzate solubile sau alte fluide apoase
pentru uz mecanic, cu uleiurile
vegetale, sau cu mixturi apahidrocarbon pentru care exista cu
metode de colectare si deversare
complet diferite.

Uleiurile uzate, dupa colectare, pot urma diverse trasee pentru

tratarea lor:
-uleiurile curate sunt, de obicei, reciclate;
-uleiurile negre sunt fie regenerate, incinerate in lucrari de cimentare,
fie arse in centre specializate (pentru recuperarea energiei).
Ne punem urmatoarea intrebare: uleiurile uzate reprezinta un
risc pentru mediul inconjurator?, raspunsul fiind unul
AFIRMATIV deoarece uleiurile uzate sunt usor biodegradabile,
deversarea lor in mediul inconjurator reprezentand un pericol
pentru sistemele naturale. De exemplu: uleiurile uzate deversate
intr-un bazin de apa va reduce cantitatea de oxigen disponibila
pentru flora si fauna.
*NOTA: Procesul de cracare. Prin incalzirea la peste 400 a fractiunilor mai

grele de titei (motorina sau pacura) are loc procesul de cracare, obtinanduse fractiuni mai usoare (benzinele de cracare). In functie de conditiile in care
se lucreaza, se deosebesc: procedee de cracare termica si procedee de
cracare catalitica.
Cracarea termica se poate realiza in faza lichida sau in faza de vapori:
-in faza lichida, motorina sau pacura este incalzita la 450-550 sub o presiune de
15-45 at;
-in faza de vapori, motorina sau pacura se incalzeste la temperaturi de 500-600
si la presiuni joase de 1-3 at. Benzinele de cracare astfel obtinute se
deosebesc de benzinele rezultate prin distilarea fractionata a titeiului, prin
continutul lor mai mare de alchene si hidrocarburi aromatice.
Cracarea catalitica se realizeaza in faza de vapori; motorina sau pacura, la
480 si 1-2.5 at, este trecuta peste un strat de catalizatori (ortosilicat de
aluminiu). La cracarea catalitica se obtin randamente mai mari de benzina si
cu carcter mai saturat.

In continuarea lucrarii vom prezenta cateva proceduri

si metode noi in domeniul tratarii chimice si
separarii centrifugale in componente a
deseurilor din industria petroliera. Datorit
dezvoltrii industriale are loc creterea cantitii de
deeuri produse, care nemaiputnd fi asimilate i
reintegrate n mediu determin o intensificare a
polurii mediului ambiant. Acumularea acestor
deeuri, de cele mai multe ori necontrolat, duce la
alterarea factorilor de mediu, care creeaz, n final,
numeroase dezechilibre n mediul ambiant, la toate
nivelurile: flor, faun, stare de sntate. La nivelul
actual de dezvoltare tehnic i tehnologic, deeurile
de acest tip nu i-au gsit o folosin corespunztoare.
Alturi de alte pericole fa de mediu, ele prezint o
toxicitate ridicat, iar datorit faptului c ocup spaiu
de stocare se impune distrugerea lor.
La nivel mondial se estimeaz c se produc anual circa
338 milioane tone de deeuri, numai n Statele Unite
ale Americii nregistrndu-se circa 275 milioane tone,
industria chimic contribuind cu 79%, iar cea de
prelucrare a petrolului cu circa 7%..

Deeurile de natur petrolier i petrochimic

constituie o puternic surs de poluare a mediului
ambiant: aer, ap, sol. n reziduurile petroliere se
concentreaz att hidrocarburi aromatice cum sunt:
benzo - pyrenul, benzoantracenul,
dibenzoantracenul etc. care prezint aciune
cancerigen asupra organismului uman, dar mai
ales heterocompui cu sulf, azot, oxigen care
constituie produse cu risc deosebit n ceea ce
privete poluarea. Alte deeuri conin compui
halogenai, eteri, compui fenolici etc. Reziduurile
necorespunztor tratate, ct i produsele lor de
descompunere, fiind splate de ape de precipitaii,
se mprtie i ptrund n sol. Astfel, se polueaz
suprafaa solului pe ntinderi mari, dup care
particulele de sol contaminate i de materii
poluante, prin apele din precipitaii, ptrund n apele
freatice sau n apele de suprafa din apropiere
(canale deschise, praie, ruri, lacuri etc.).

Incepand cu anul 2003, Uniunea Europeana a

inclus ca proiritara Componenta de
Management al Deseurilor, in cel de al
Saselea Program de Actiune cu privire la
Mediul Inconjurator., avand drept scop
reducerea cantitatii de deseuri generate si
o mai buna folosire a resurselor.
Prin aceasta politica a UE, in managementul
deseurilor sunt implicate prin comple
mentaritatea lor trei strategii de abordare,
si anume :
- Eliminarea producerii deseurilor la sursa;
- Incurajarea reciclarii si refolosirii deseurilor;
- Incinerarea deseurilor in cazul in care
acestea nu pot fi folosite si/sau reciclate.

Uniunea Europeana acorda importanta tuturor etapelor

de management al deseurilor in general ca, si
gestionarea diferitelor categorii si tipuri de deseuri
rezultate din activitatea antropica in general.
n urma activitilor desfurate n industria petrolului
din Romania, ncepnd cu extracia, dar mai cu
seam n sectorul de rafinare i petrochimie, pe lng
produ sele principale, rezult i o serie de reziduuri
(deeuri) petroliere care timp de mai bine de 70 de
ani nu s-au mai prelucrat, depozitandu-se n zone
special amenajate aflate n apropierea unitilor
industriale generatoare. Depozitele de lamuri
petroliere exist n toate zonele cu tradiie de
extractie si prelucrare petrol din ar. Se estimeaz
c acumulrile de astfel de reziduuri petroliere
nsumeaz aproximativ 1,5 milioane m.c., incluzndule i pe cele aflate n rafinrii.

Dintre numeroasele surse de deeuri proprii

sectorului de rafinare i petrochimie menionam
gudroanele acide, pmntul uzat (lamul),
depunerile din rezervoarele n care se depoziteaz
produse petroliere (inclusiv cele provenite din
procese catalitice), catalizatorii uzai (provenii din
diverse procese de prelucrare), diverse reziduuri
petroliere, solveni organici, compui halogenai,
compui macromoleculari, nmolurile uzate de la
staiile de epurare biologic a apelor reziduale din
rafinrii.Gudroanele acide, ca deeu, rezult din
procesul de rafinare acid a unor fraciuni
petroliere (ulei medol, cosmol, parafin etc.),
prezentndu-se ca un lichid foarte vscos ce
include produse de natur organic (acizi sulfonici,
hidrocarburi aromatice policiclice, heterocompui
cu sulf, oxigen i azot, produse de condensare a
olefinelor) alturi de acid sulfuric nereacionat. n
ciuda eforturilor fcute de-a lungul anilor 2000.,
acestea nu i-au gsit nici o ntrebuinare fiind
depozitate n bataluri.

2. METODE DE TRATARE CHIMICA A DESEURILOR PETROLIERE

O soluie viabil pentru rezolvarea problemei deeurilor, n
beneficiul ntregii societi, respectnd principiile de baz
ale dezvoltrii durabile i standardele europene o reprezint
coprocesarea deeurilor (pretratarea, separarea produselor
valoroase i coincinerarea turtelor combustibile n fabricile
de ciment) petroliere (de la uleiuri uzate i emulsii ale
acestora pn la gudroane i pmnt contaminat).
Avantajele acestor procedee constau n: eliminarea deeurilor
n condiii de deplin siguran, protecie a mediului,
sntate i securitate, conservarea resurselor naturale (prin
nlocuirea parial a materiilor prime tradii- onale cu unele
alternative) i reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser
care s-ar genera n cazul depozitrii sau incinerrii acelor
deeuri.
Aceste tipuri de procesari a deeurilor petroliere sunt in
principiu fara impact semnificativ de mediu, nerezultnd
nici un fel de reziduuri, zguri sau cenui.
Pentru multe ri membre ale O.E.C.D. o opiune interesant o
reprezint varianta cu zero procente reziduu n rafinrie,
care reduce impactul nefavorabil asupra mediului la minim
i valorific eficient subprodusele rafinrii.. Schemele
viitorului de prelucrare a ieiului cuprind procesele de
distilare atmosferic, distilare n vid, dezasfaltare cu propan
a reziduului de vid.

Din aceaste tipuri de instalaii combinate rezult

concomitent energie electric, abur i hidrogen.
Astfel, se asigur independena energetic a
rafinriilor, cu posibilitatea livrrii de energie
electric, abur sau ap cald ctre ali consumatori
externi, iar hidrogenul rezultat dup purificare
poate fi folosit n procese de rafinare catalitic
(hidrodesulfurare, hidrofinare, hidrotratare etc.).
Procedeele realizeaz fluxuri curate din punct de
vedere ecologic, conversia carbonului fiind de
100%; peste 99% din sulful coninut n alimentare
este ndeprtat ca sulf elementar; proporia de oxizi
de azot este minim, iar metalele (vanadiu, nichel)
pot fi recuperate. Din procesele de gazeificare a
asfaltului rezult gaz de sintez care poate lua i
alte destinaii de fabricaie (fabricarea de metanol,
amoniac), realizndu-se n acest fel integrarea
rafinriilor cu uniti ale industriei de sintez.
Dezavantajul acestor tipuri de tehnologii const n
costul exorbitant al unor astfel de investiiei.

Procesarea reziduurilor petroliere prin cocsare i reducere de

vscozitate (tehnologia Carbon rejection) reprezint o alt
schem de prelucrare care implic costuri mai mici, calitatea
produselor fiind ns mai slab, flexibilitatea schemei mai
redus, iar gradul de conversie fiind sczut. Deoarece problema
eliminrii sulfului din produsele petroliere grele i reziduale nu
este realizat acceptabil, aceast tehnologie nu rezolv nici
problemele de poluare a mediului.
Recuperarea i reciclarea componentelor din deeuri trebuie s
constituie o preocupare constant a factorilor responsabili i
reprezint modaliti eficiente de realizare a unor importante
economii materiale, dublate de o depoluare a mediului. n rile
occidentale s-au obinut rezultate remarcabile n ceea ce
privete reciclarea reziduurilor petroliere (deeurilor)
industriale, avndu-se n vedere faptul c un reziduu nefolositor
pentru o industrie poate fi un material util pentru alta.
n timp ce n Romnia recuperarea i reciclarea substanelor utile
se realizeaz doar n proporie de 2 - 3% din deeurile colectate
anual, n rile Uniunii Europene aceasta se realizeaz n
proporie de 60 - 70%. Recuperarea i reciclarea
componentelor din deeuri reprezint modaliti eficiente de
realizare a unor importante economii materiale, dublat de o
depoluare a mediului.

3. CERCETARI ASUPRA SISTEMELOR DE

SEPARARE CENTRIFUGALA IN
COMPONENTE A DESEURILOR
PETROLIERE
In ara noastr, de-a lungul timpului, au
rezultat din industria petrolier, n
afar de produsele finite,
comercializabile, cantiti nsemnate
de deeuri. Aceste deeuri sunt
stocate n apropierea unitilor
economice, n locuri mai mult sau mai
sau mai puin amenajate, dar care, n
mod cert, aduc prejudicii mediului
nconjurtor.
O fraciune foarte important a acestor
deeuri (o putem numi puternic
majoritar) poart denumirea
convenional de "amestecuri
multifazice" i provine din decantri
ale petrolului extras sau importat,
splri ale tancurilor petroliere sau ale
stocatoarelor de petrol brut, filtrri
efectuate n diverse faze ale
procesului tehnologic, reziduuri
provenite din urma procesrii
petrolului.

Cantitile existente la aceast dat sunt att de

mari nct au devenit o problem naional, chiar
au atras atenia forurilor internaionale ce au ca
obiect de activitate Protecia Mediului.
Procesarea acestor deeuri ("amestecuri multifazice")
astfel nct s fie aduse n faza de produse
ecologice, a devenit de o importan cu totul
deosebit i ocup un loc de frunte n strategia de
guvernare i, mai ales, de integrare european.
Acest domeniu constituie, inclusiv pe plan mondial, o
noutate, cercetrile i realizrile practice fiind de
dat relativ recent.
Dup cum am menionat "amestecurile multifazice"
sunt stocate n vecintatea unitilor din industria
petrolier, deci sunt rspndite pe zone foarte mari
pe ntreg teritoriul rii, ceea ce creeaz dificulti
n abordarea unui proiect n acest domeniu. Mari
dificulti sunt create i de faptul c "amestecurile
multifazice" au compoziii diferite, proprii fiecrei
uniti economice i chiar al locului i modului de
stocare.

Pe plan internaional, aceste dificulti au fost

rezolvate de la caz la caz, neexistnd o soluie
general, universal valabil. Au fost proiectate
instalaii cu capaciti diferite, n funcie de
stocurile existente ntr-un anumit loc i al
cantitilor preconizate a se procesa, precum i
innd cont de compoziiile proprii "amestecurilor
multifazice" existente ntr-un anumit loc.
Posibilitile de proiectare sunt totui limitate i nu
ntotdeauna datele preliminare utilizate la
proiectare sunt identice cu compoziiile din teren. In
acest sistem, preul de cost al instalaiilor este
foarte ridicat, pentru scderea lui recurgndu-se la
individualizarea lor pentru anumite condiii date.
Avnd n vedere faptul c amestecurile multifazice
sunt formate din 3 faze : componente solide, petrol
si apa, procesarea amestecurilor ntr-o singur
etap presupune mai nti o separare a solidelor de
lichide ntr-o incint, iar apoi n alt incint se
continu procesul de separare a lichidelor ntre ele.
Se nelege c cealalt metod de separare
presupune realizarea procesului de separare
simultan a tuturor fazelor ce concur la formarea
amestecului. Astfel, firma M.G. ENGINEERING
produce ambele tipuri de instalaii, iar firmele ALFA
LAVAL i NOXON produc instalaii de separare ntr-o
singur etap.

Referitor la procedeul de separare n dou etape,

acesta are avantaje i dezavantaje.
Dintre avantaje enumerm: instalaii de procesare mai
simple, o separare bun pentru fiecare etap. Dintre
dezavantaje menionm: instalaii anexe mai
complicate i costisitoare, proces tehnologic lung,
pre de cost ridicat.
A doua direcie n care s-a acionat este proiectarea i
realizarea unei instalaii care s separe dintr-o
singur procesare cele trei componente: solid, petrol,
ap. Acest sistem are avantaje i dezavantaje. Dintre
avantaje menionm: o singur procesare, pre de
cost relativ sczut, instalaii anexe simple. Dintre
dezavantaje menionm: proces tehnologic complex
ce trebuie foarte bine dirijat i condus, proiectarea i
realizarea separatorului necesit for de munc cu
nalt calificare.

Expunem in continuare principiul de

funcionare al metodei de separare
centrifugal ntr-o singur procesare,
precum i schema de principiu care st la
baza construc-iei unui astfel de agregat.
Amestecul multifazic este introdus la o
presiune de 3-4 bari printr-o conduct de
aduciune n interiorul trans-portorului, ce
se nvrte la o turaie de cca 35-40 rot/min.,
la nivelul acceleratorului care mrete
energia cinetic a amestecului,
modificndu-i direcia, care apoi trece prin
duzele de alimentare n compartimentul
cilindrului decantor.

Cilindrul decantor se rotete n

acelai sens cu transportorul
elicoidal i este antrenat prin
curea de ctre un motor
electric la o turaie de cca
4000 rot/ min, iar transportorul
elicoidal este antrenat de un
alt motor electric, prin
intermediul unui reductor
planetar. Fora centrifug
determin segregarea prii
solide mai nti, pe principiul
gravimetric, la peretele
cilindrului decantor care pe
msur ce se ngroa stratul
depus, acesta este transportat
de elicoida necului spre gura
de evacuare situat la un
capt al cilindrului. Esenial n Figura 1 Schema separatorului centrifugal
calitatea separrii este
diferena de viteze ale celor
dou elemente aflate n
micare de rotaie care va
avea nite valori optime pentru
un anumit tip de amestec.

Lichidele se depun mai spre interiorul cilindrului, i

pe msur ce solidul este degajat, ele migreaz
spre cellalt capt al cilindrului i evacuate prin
nite supape centrifugale. Componentele astfel
separate, se colecteaz ntr-o cuv diafragmat i
evacuate liber.
Principiul care st la baza proiectrii i realizrii
acestor instalaii este centrifugarea la o turaie ce
trebuie calculat foarte exact n funcie de foarte
muli parametrii (unul foarte important fiind
compoziia i caracteristicile "amestecului
multifazic"). Interiorul instalaiei are ca pies
principal un cilindru transportor ce are o turaie
proprie, de sens contrar celei exterioare, calculat
i ea dup anumite principii, care mpinge
componenta solid rezultat spre o zon de
evacuare. Celelalte dou produse ale procesrii
"amestecului multifazic" sunt selectate i evacuate
cu ajutorul altor dispozitive.

Realizarea unei asemenea instalaii depinde foarte

mult de materialele metalice speciale din care sunt
executate "piesele vitale", cilindrul exterior de
centrifugare, cilindrul transportor interior, zonele de
evacuare. Avnd n vedere gradul ridicat de noutate
al acestor materiale (n domeniul proprietilor
chimico - fizice i mecanice pe care trebuie s le
ndeplineasc, precum i al altor caracteristici cum
ar fi: compactitatea, nivelul de defecte admise etc.)
se impun cercetarea, elaborarea i realizarea n
practic a unor tehnologii speciale. Proiectarea i
realizarea unei astfel de instalaii presupune o vast
experien n domeniul mainilor centrifuge. In ara
noastr, singurul productor de maini centrifugale
cu performane deosebite (cum este aceast
instalaie) este INCDT COMOTI Bucureti, care are
realizri foarte importante n acest domeniu.

4. CONCLUZII
n urma activitilor desfurate n industria
petrolului, ncepnd cu extracia, dar mai cu seam
n sectorul de rafinare i petrochimie, pe lng
produsele principale, rezult i o serie de reziduuri
(deeuri) petroliere care nu se mai prelucreaz, ci
se depoziteaz n zone special amenajate aflate n
apropierea unitilor industriale generatoare.
Depozitele de lamuri petroliere exist n toate
zonele cu tradiie de petrol din ar. Se estimeaz
c acumulrile de astfel de reziduuri petroliere
nsumeaz aproximativ 1,5 milioane m.c.,
incluzndu-le i pe cele aflate n rafinrii. La
momentul actual, depozitarea reprezint principala
metod de eliminare a deeurilor industriale.

Problema cea mai dificil o constituie substante

periculoase (inclusiv nmolurile toxice,
produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii,
zguri metalurgice); depozitarea n comun a
acestora poate genera apariia unor
amestecuri i combinaii inflamabile, explozive
sau corozive.
Distrugerea deeurilor petroliere poate fi
realizat prin procedee precum: incinerare,
tratarea pmntului infestat (Land
treatment), bioremedierea aerobic in situ,
etc.
Valorificarea deeurilor petroliere este impus
de faptul c acestea polueaz mediul ambiant,
ocup suprafee importante de teren arabil i
constituie o pierdere important de materiale,
mrind astfel cheltuielile rafinriilor.

Uniunea European a fixat ca standard tehnici

inovatoare care pun accent pe valorificarea i nu pe
eliminarea deeurilor
n cadrul acestor etape de studii si cercetari, s-au
urmrit pe de o parte identificarea informaiilor
disponibile din literatura de specilitate, incluznd i
unele experimentri proprii, selectate i partial
verificate pentru cunoaterea tehnologiilor de
tratare chimica a substanelor nocive i toxicpericuloase din deseurile petroliere si pe de alta
parte acumularea tuturor informatiilor si tehnicilor
de separare trifazica centrifugala a slamului
petrolier.
Din toate materialele studiate putem trage concluzia
c procesarea "amestecurilor multifazice" nu este
pe deplin soluionat la nivel internaional,
cercetrile coninnd, instalaiile produse i
comercializate avnd regim de model experimental,
cutndu-se permanent mbuntirea lor.

Concluzia generala a studilor efectuate

const n aprecierea ca fezabil si oportuna
abordarea i n Romnia a unor tipuri de
cercetari din domeniile ingineriei chimice
complexe, si a centrifugarii trifazice, care s
apeleze la descoperiri din nalta tehnologie.
Astfel de cercetri tehnologice de nalt nivel
tehnic sunt n concordan cu normativele
europene i internaionale din domeniu i
comparabile calitativ cu instalaiile i
tehnicile de investigare similare din piaa
european i/sau american.

NOI SOLUTII TEHNOLOGICE PENTRU

RECICLAREA FILTRELOR DE ULEI UZATE
REZULTATE DIN EXPLOATAREA
AUTOMOBILELOR
Filtrul de ulei este un subansamblu component
al instalaiei de ungere al motorului cu ardere
intern de automobil care are rolul de a reine
impuritile din uleiul de ungere al motorului
pentru a crete durata de via a acestuia.
Primul filtru de ulei modern a fost inventat de
Ernest Sweetland i George H. Greenhalgh in
1923 i a fost produs de firma Purolator Filters
NA (S.U.A.). In 1954 firma WIX Filter (S.U.A.) a
creat filtrul de ulei uor detaabil (spin-on)
care echipeaz i astzi, aproape n
exclusivitate, motoarele de autoturisme.

La acest tip de filtru, aa cum

rezult din fig.1, toate
reperele componente sunt
nchise ntre un capac 1 i o
carcas cilindric 2 care
sunt asamblate
nedemontabil prin
bordurare. Fixarea filtrului
pe blocul motor i
demontarea acestuia n
vederea nlocuirii cu un
filtru nou se realizeaz uor,
prin rotirea ntregului
subansamblu n jurul axei
alezajului filetat 1a, n
scopul nurubrii sau
deurubrii. Datorit
acestui fapt, ntr-un interval
de aproximativ 15 ani,
aceast soluie s-a
generalizat la nivelul
fabricaiei de filtre de motor
cu ardere intern pentru
automobil din S.U.A., din
Europa i din Japonia.

Comoditatea modului de schimbare a filtrului a fost

prezentat iniial ca un avantaj major dar n timp, ea
s-a dovedit mai puin important avnd n vedere
problemele pe care le ridic filtrul dup scoaterea sa
din uz, el fiind tratat ca un deeu periculos deoarece
conine o cantitate remanent de ulei de motor uzat
precum i toate impuritile reinute pe durata sa de
funcionare. n anexa 2 la HG 2406/2004, modificat
i completat prin HG 1313/2006 i n Ordinul
625/2007 al MMDD este prevzut metodologia de
urmrire a reutilizrii, reciclrii i valorificrii filtrelor
de ulei uzate. De asemenea, HG 235/2007 prevede
reglementri stricte privind gestionarea uleiurilor
uzate, n special a uleiurilor provenite de la motoarele
cu ardere intern. In HG 856/2002, care transpune n
legislaia romneasc Directiva 91/689/CEE, filtrele
de ulei sunt incluse n categoria deeurilor periculoase avnd codul 16 01 07*.

2. RECICLAREA FILTRELOR DE ULEI, O DIRECIE DE

ARMONIZARE A FABRICAIEI AUTOMOBILELOR CU
PROBLEMELE PROTECIEI MEDIULUI
Meninerea automobilului ca mijloc de transport durabil
n secolul 21 este legat de: acionarea tot mai
hotrt n direcia reducerii impac-tului asupra
mediului pe toat durata de via a acestuia;
atingerea nivelului apropiat de zero al emisiilor n
toate domeniile pe care aceast industrie le implic;
mbuntirea n continuare a performanelor ecologice ale automobilului la un pre suportabil la nivelul
de suportabilitate al consumatorului .

Pentru a iei din categoria deeurilor periculoase, conform

reglementarilor EPA (U.S. Environmental Protection Agency)
din 1992, filtrele de ulei uzate sunt perforate la partea sa
superioar, curbat n exterior a carcasei, sunt meninute
corespunztor pentru scurgerea uleiului rezidual timp de 12
ore dup care sunt presate sau dezmembrate, uleiul uzat de
motor fiind recuperat i reciclat. Conform unui studiu realizat
n anul 2002 de AISI (American Iron and Steel Institute,
Pittsburgh, Pennsylvania, S.U.A.) cantitatea, de ulei uzat
rmas n filtru n acest caz, n special n materialul filtrant
descrete pn la 40%, iar dac n continuare filtrul este
deformat prin presare, n filtru rmne doar 12% din
cantitatea iniial. n ipoteza c cel puin la 40 % din
autoturismele aflate n circulaie la sfritu anului 2007 n
Romnia, filtrul de ulei este schimbat anual de dou ori, se
poate aprecia c numrul de filtre de ulei uzate este de
peste 5 milioane buci/an. Avnd n vedere masa medie a
filtrelor de autoturisme de 0,35 kg i faptul c 84 % din masa
filtrului este reprezentat de masa reperelor executate din
oel de calitate sau din oel aliat pentru construcii, rezult o
cantitate de 147 t de oel care poate fi reciclat anual. Dac
se ia n considerare coninutul energetic mediu al oelului de
68 MJ/kg, rezult c anual, n condiiile reciclrii filtrelor de
ulei uzate din Romnia se pot economisi 10 TJ .

Intr-un filtru de ulei uzat, de tipul uzual utilizat la

autoturisme, rmne o cantitate de cca. 0,2 dm3
de ulei uzat. Pentru cantitatea de filtre de ulei
uzate rezultate din exploatarea automobilelor n
Romnia, rezult anual n o cantitate de
aproximativ 1000 m3 de ulei uzat, cu masa de
855 t. Dac se iau n considerare determinrile
EPA conform crora o unitate de volum de ulei
uzat, determin con-taminarea a 106 uniti de
volum de ap potabil, uleiul uzat coninut in
filtrele de ulei uzate i rmas necolectat, poate
conduce n Romnia, la contaminarea anual a
peste 109 m3 de ap potabil. De asemenea n
cazul unui management defectuos al filtrelor de
ulei uzate, pot fi afectate solul i/sau apele
subterane i cele de suprafa . Prin regenerarea
cantitii de ulei rezultate din filtre se pot obine
cel puin 750 m3 de ulei regenerat cu care se
poate asigura schimbarea uleiului la aproximativ
260 000 de autoturisme.

Avnd n vedere coninutul energetic mediu al

uleiului uzat de motor, n cazul utilizrii sale
drept combustibil, de exemplu n fabricaia
cimentului, se poate obine n Romnia,
anual, o cantitate de energie termic de 39
TJ. Ca urmare, nu este prea devreme s
privim cu maxim atenie obiectivul esenial
prevzut la art.15 din HG 2406/2004 pentru
perioada dup 1 ianuarie 2015, cnd numai
5% din masa medie (la gol) pe vehicul i an,
pentru toate vehiculele scoase din uz, va fi
admis ca neeciclabil i nevalorificabil,
deci va reprezenta deeu RA (Residue
Automotive) sau deeu ASR (Automotive
Shredder Residue).

3. SOLUII TEHNOLOGICE ACTUALE I DE

PERSPECTIVPENTRU RECICLAREA
FILTRELOR DE ULEI UZATE
n prezent, n Romnia, avnd n vedere
vechimea relativ mare a vehiculelor scoase
din uz (peste 18 ani), atenia este
concentrat doar pe reciclarea materialelor
metalice, feroase i neferoase rezultate din
dezmembrarea acestora. Filtrele de ulei
uzate sunt reciclate prin shredderizare
(fragmentare) odat cu motorul pe care sunt
montate. Tratarea preliminar a vehiculului
scos din uz (eliminarea selectiv a fluidelor
periculoase) nu permite extragerea cantitii
remanente de ulei uzat din filtru.

Ideea dezmembrrii filtrelor de ulei uzate n

vederea reutilizrii unor repere din
construcia lor (capac de n-chidere, repere
ale subansamblului supapa de by-pass, arc
de susinere a elementului filtrant) care
sunt nc n stare de funcionare)
economisind materiale i manopera pentru
realizarea unor repere de acelai fel pentru
filtre noi i de recuperare a uleiului uzat
rmas n filtre a aprut cu peste un deceniu
i jumtate n urm. Instalaiile concepute
i realizate pn n acest mo-ment, sunt
protejate prin brevetele de invenie din
S.U.A., din Europa (Germania, Frana,
Spania, Rusia) i din Japonia.

Dintre cele mai recente brevete de invenie care au ca

obiect instalaii de dezmembrare a filtrelor de ulei
uzate sunt menionate ca reprezentative
urmtoarele: US 5 214 830, US 5 321 877, US 5 447
573, US 6 584 665 i US 2005/0160 590 din S.U.A.,
DE 3 720 542, DE 936 004, DE 4 009 398 i DE 4
237 191 din Germania, FR 2 796 870 din Frana, EP
2 274 676 din Spania, RU 2 275 259 din Rusia,
2001-71 211, JP 2001 - 269 811, JP 2004 -1 150, JP
2004 - 17 273 i JP 2006 000980 din Japonia. Dei
sunt diferite constructiv, toate aceste soluii au un
element comun care const n faptul c
dezasamblarea filtrului se realizeaz prin decuparea
carcasei deasupra zonei de bordurare a acesteia cu
discul profilat fixat pe capacul de nchidere. Astfel,
carcasa nu mai poate fi utilizat iar capacul de
nchidere necesit pentru reutilizare operaii
suplimentare de eliminare a mbinrii bordurate.

Sunt supuse unei reciclri secundare la un nivel

valoric inferior sau sunt utilizate, adesea ca
material combustibil, materialele nemetalice
(hrtie, cauciuc) provenite din reperele care
nu mai pot fi utilizate dup dezmembrare i
nici nu pot fi recondiionate. Uleiurile
recuperate din filtrele de ulei uzate sunt
recondiionate prin regenerare n mic
msur, de cele mai multe ori, ele sunt
valorificate prin combustie.

4. CONCLUZII
Materiale implicate n fabricaia filtrelor de ulei sunt
numeroase, din diverse categorii, n majoritatea
cazurilor sunt de tipul neregenerabil, motiv pentru
care reciclarea lor este i rmne un aspect cheie
pentru creterea com-petitivitii acestei activiti
industriale.
Reciclarea materialelor trebuie s devin o
activitate permanent incluznd toate fazele, de la
concepia filtrului de ulei pn la scoaterea acestuia
din uz, beneficiind de feed-back privind rezultatele
obinute n tot lanul de procese implicate.
Reciclarea avansat a materialelor contribuie substanial la implementarea managementului
consolidat al mediului care permite ca mediul i
economia s coexiste armonios.

Am adunat cateva informatii legate de uleiuri de pe

site-ul firmei STOEHR MINERAL & VEGETALOIL,
agentie ce se ocupa de colectarea uleiului uzat
alimentar. Uleiul, un aliment esential in hrana
noastra zilnica, poate deveni dusmanul sanatatii
daca nu il folosim si consumam corect. Folosite la
prajit timp indelungat, temperaturi peste limita si
neinlocuirea lor conform retetarului, anumite
grasimi vegetale pot provoca boli fatale cum ar fi
cancerul sau, incredibil, accidentul vascular
cerebral. In gastronomie/fast food majoritatea
alimentelor, in special cartofii se prepara prin
imersare in baie de ulei, ceea ce inseamna amdion
amestecat cu grasime. Daca grasimea respectiva a
fost folosita la mai multe cicluri de prajire, apar
peroxizii periculosi. Amidonul se transforma in
acrilamida, iar la unele produse de acest gen s-a
constatat o concentratie de acrilamida care a
depasit limita admisa de zeci si sute de ori.

O greseala fatala este sa pastrezi

uleiul alimentar in care prajesti si
sa-l combini cu unul proaspat,
pentru ca substantele toxice
prezente in uleiul folosit deja vor
intra si in cel proaspat adaugat.
Uleiul folosit timp indelungat
(nerespectarea retetarului) se
absoarbe mult mai rapid in
alimentele prajite decat uleiul nou
folosit in preparare, ceea ce
creste nivelul de produsi toxici in
alimentele respective si transmite
un gust imbacsit, uleios.
In urmatoarele randuri vom realiza o
mica sinteza asupra proiectului
nostru incepand cu uleiul brut, in
starea incipienta, si terminand cu
reciclarea uleiurilor.

Conform definitiei preluate de la OPEC

(ORGANIZATION OF THE PETROLEUM
EXPORTING COUNTRIES-ORGANIZATIA
TARILOR EXPORTATOARE DE PETROL)
uleiul brut, in stare incipienta este o
substanta natural produsa, ce se gaseste in
anumite formatiuni stancoase ale
Pamantului. Este un lichid negru lipicios care,
stiintific vorbind, poate fi clasificat ca fiind o
hidrocarbura. Aceasta inseamna ca este o
componenta ce contine carbon si hidrogen,
cu sau fara elemente non-metalice precum
oxigen sau sulf. Uleiul brut este extrem de
inflamabil si poate fi ars pentru a produce
energie. Alaturi de sora lui hidrocarburica,
gazul (benzina) natural, derivatii uleiului brut
realizeaza un bun combustibil.

Arderea insasi a uleiului brut este limitata de

utilizare. Pentru a extrage sau pentru a a
ajunge la valorificarea lui maxima este
nevoie a fi rafinat in produse petrolifere(cele
mai bune stiute fiind benzina sau petrolul).
Oricum sunt multe alte produse ce pot fi
obtinute atunci cand un cilindru de ulei brut
este rafinat. Acestea include gazul petrolifer
lichefiat (LPG), naphta, kerosenul, ulieul
gazos si uleiul de combustibili. Alte produse
utile dar care nu sunt combustibili pot, de
asemenea, a fi fabricate rafinand uleiurile
brute, precum lubrifiantii si asfaltul (folosit
in pavarea drumurilor).

Uleiurile de baza. Uleiurile de baza minerale

moderne sunt rezultatul unui proces lung si complex
de distilare si rafinare. Materialul primar folosit este
uleiul brut, bineinteles. Aceasta substanta un este
de o calitate uniforma dar consta in cateva mii de
elemente hidrocarburice in care compusii carbon si
hidrogen sunt prezenti in toate moleculele si, in
parte, sunt in legatura cu toate celelalte elemente.
Piata de marketing a uleiurilr de baza se va baza pe
5 tipuri de uleiuri de baza in concordanta cu
Institutul Petrolifer American (API), care sunt: Grupa
I, Grupa II, Grupa III, Grupa IV si Grupa V. Cu
cat numarul grupei este mai mare cu atat gradul
uleiului de baza este mai mare. Nume pentru uleiuri
de baza: SN (Solvent Base), BS (Bright Stock) si N
(Neutrals) dand exemple precum: uleiul de baza
SN150, SN300, SN500, BS150, N150, N325, N600.

Uleiurile lubrifiante. Cel mai comun ulei lubrifiant de

pe piata poate fi clasificat in 2 categorii :
lubrifiant pentru automobile
lubrifianti industriali.
Uleiul pentru motoare este una din cele mai
raspandite aplicatii in categoria lubrifiantilor pentru
automobile. Principala functie sau caracteristica a
uleiul de motoare este de a proteja motoarele cu
ardere interna in vehiculele motoare si exhipamentele
aferente. Alte produse de lubrifianti industriali sunt
urmatoarele:
-in industria automobilelor: ulei de motor, ulei pentru
osie, fluid automat de transmisie, fluid de frana .
-d.p.d.v industrial: uleiul hidraulic, uleiul de motor
industrial, uleiul folosit pentru transferul de caldura sau
uleiul termic, uleiul pentru compresor, uleiul solubil
pentru taiere, uleiul ordinat pentru taiere, uleiul pentru
stantare, uleiul impotriva ruginii si uleiul EDM.

Reciclarea uleiurilor. Uleiul uzat sau uleiul reciclat

nu ar trebui aruncat. Desi devine murdar, uleiul uzat
poate fi curatat de contaminanti pentru a putea fi
reciclat iar si iar. Folosintele uzuale ale uleiurilor
reciclate sunt urmatoarele: uleiul industrial arzator,
unde uleiul uzat este deshidradat, filtrat si
demineralizat pentru folosinta in arzatoarele
industriale; uleiul din mucegai pentru a ajuta la
eliberarea unor produse din mucegaiurile lor (de ex.
Produsele metalice presate, betonul); produsele cu
baza bitumenica; ca aditiv in fabricarea produselor
sau rerafinarea uleiurlor de baza pentru a fi folosite ca
lubrifianti, uleiuri hidraulice sau transformatoare.
Ca o concluzie, reciclarea uleiurilor poate
minimaliza contaminarea (caldura, umiditate,
solide si chimicale), degradarea si consumul
fluidelor si imbunatati calitatea mediului in care
sunt folositi.