1

PROIECT
VALORIFICAREA DEȘEURILOR
DE CAUCIUC

Nume:Ghiță Oana-Mihaela

Grupa:31106

Coordonator:Dușescu Cristina
 2

Cuprins

1.RECICLAREA DEȘEURILOR DE CAUCIUC ................................................................................................... 3

1.1.Noțiuni introductive ....................................................................................................................................... 3
2.METODE DE VALORIFICARE A DEȘEURILOR DE CAUCIUC ............................................................. 6
2.1. Metode de devulcanizare ............................................................................................................................ 6
3.PRINCIPALELE DIRECȚII DE VALORIFICARE A PRODUSELOR UZATE ȘI A DEȘEURILOR
DIN CAUCIUC .....................................................................................................................................................11
3.1.Regenerarea cauciucului uzat .....................................................................................................................12
3.2.Producerea de energie termică ...................................................................................................................12
3.3.Utilizarea deseurilor din cauciuc în industria cimentului ...........................................................................12
4.CAUCIUCUL........................................................................................................................................................14
4.1.Cauciucul natural .................................................................................................................................14
4.2.Cauciucul sintetic .................................................................................................................................15
5.BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................................................15
 3

1.RECICLAREA DEȘEURILOR DE CAUCIUC

1.1.Noțiuni introductive
De la descoperirea sa și până în zilele noastre cauciucul a fost un material care s-a utilizat din ce
în ce mai mult pentru a satisface nevoile societății omenești. Istoria modernă a caucicului începe odată
cu sinteza cauciucului în laborator, iar de atunci el și-a găsit o multitudine de aplicații. Dintre toate însă
fabricarea anvelopelor auto consumă 65% din producția mondială de cauciuc, iar restul servește la
fabricarea altor articole de cauciuc de uz tehnic, cum ar fi : tuburi elastice, genți, cizme, tălpi, pentru
încălțăminte, etc [1].
La nivel mondial, în momentul de față, se produc aproximativ 950 milioane bucăți anvelope
(circa 15 milioane de tone ) care, după utilizare, devin deșeuri și se valorifică prin diferite procedee de
reciclare.
Ratele de recuperare variază în fiecare țară, în funcție de politica națională și de reglementările în
vigoare, valoriile medii de recuperare în țările Uniunii Europene fiind:
 Depozitare: 34%
 Valorificare energetică:24%
 Valorifcare materială:20%
 Export în afara UE: 12 %
 Reșapare: 10%
Având în vedere riscurile ecologice pe care le implică depozitarea necontrolată a anvelopelor
uzate, sursa de materie primă pe care o generează (cauciuc, metal etc) și potențialul caloric ridicat
(6.000 kcal/kg) al acestora, a fost elaborată Ordonanța de Urgență nr.170/2004, privind gestionarea
anvelopelor uzate [2] , care la art.8 interzice:
 Abandonarea anvelopelor uzate pe sol, prin îngropare, în apele de suprafață sau ale Mării
Negre;
 Incinerarea / arderea anvelopelor uzate cu scopul folosirii acestora drept combustibil în
locuințe, sau la fabricarea diverselor materiale de construcții, excepție făcând anvelopele
uzate folosite drept combustibil în fabricile de ciment.
 4

Totodată, la art.9 se instituie obligația ca persoanele juridice care comercializează anvelope noi
și/sau uzate în vederea reutilizării, să preia anvelopele uzate, de același tip și în aceeași cantitate cu cea
comercializată, aduse de cumpărătorul final. Acest loucru este corelat și cu obligția persoanelor fizice și
persoanelor juridice care dețin mijloacele de transport sau utilaje echipate cu anvelope, din categoriile
prevăzute în această ordonanță, să predea anvelopele uzate, persoanelor juridice autorizate să
desfășoare activitatea de colectare a deșeurilor de cauciuc de la persoanele fizice sau activitatea de
valorificare a deșeurilor de cauciuc. În completarea acestei ordonanțe vine Ordinul 192/2014 care
completează OUG 196/2005 cu privire la introducerea obligației, pentru operatorii economici care
introduc pe piață anvelope noi și/sau uzate destinate reutilizării, de a plăti către Fondul de Mediu o taxă
de 2 RON/kg de anvelopă. Calculul ține cont dacă respectivul operaator a colectat anvelope uzate și va
plăti taxa doar pentru cantitatea ce reprezintă diferența dintre anvelopeke introduse pe piață și cele
colectate de el și retrase de pe piață fiind uzate.
Această taxă aplicată anvelopelor uzate nereșapabile este un instrument economoco-financiar
destinat:
 Susținerii activităților de colectare, transport, depozitare și valorificare a anvelopelor uzate
nereșapabile;
 Susținerii activităților de cercetare pentru tehnologii noi de valorificare a anvelopelor uzate
nereșapabile;
 Realizării de programare de informare și educare a populației;
 Înlăturării stocurilor vechi de anvelope uzate;
Alte obligații prevăzute de Ordonanță sunt:
 Producătorii de anvelope și importatorii de anvelope noi , sunt obligați să producă, respectiv
să importe numai anvelope dotate cu avertizoare de uzură plasate în interiorul canalelor benzii
de rurale anvelopelor, care să permită sortarea corespunzătoare a acestora, în vederea
reșapării;
 Persoanele juridice care colectează deșeuri de cauciuc ( anvelope uzate) au obligația să
sorteze, prin inspectare, anvelopele uzate în funcție de gradul de uzură și să le predea
persoanelor juridice care desfășoară activitaatea de valorificare materială (tăiere, mărunțire,
granulare, produse noi de cauciuc) sau valorificare termoenergetică ( fabrici de ciment);
 Persoanee juridice care dețin stocuri vechi de anvelope uzate au obligația sî le predea gratuit,
persoanelor juridice care colectează sau valorifică material sau termoenergetic anvelopele
uzate;
 5

 Există obligația raportării administratorului Fondului, lunar, a numărului de anvelope uzate

nereșapate valorificate material și a celor valorificate termoenergetic, de către persoanele
juridice implicate, pentru ca acestea să primească cotă parte din Fond, care li se distribuie
pentru fiecare anvelopă uzată nereșapabilă colectată și valorificată.
În consecință, legislația românească referitoare la gestionarea și valorificarea anvelopelor uzate
asigură un cadru legislativ corect și echidistant, fiind un promotor al folosirii celor mai bune mijloace
de valorificare a deșeurilor de cauciuc.
 6

2.METODE DE VALORIFICARE A DEȘEURILOR DE CAUCIUC

Valorificarea superioară a deșeurilor de cauciuc are o mare problemă legată de conținutul mare
de sulf prezent în cauciucul vulcanizat. Din acest motiv, valorificarea trebuie să înceapă cu procesul de
devulcanizare, care este operația de extragere a sulfului și de regenerare a cauciucului, natural sau
sintetic.

2.1. Metode de devulcanizare

a) Devulcanizarea mecanică
În cadrul acestui proces, cauciucul vulcanizat este mărunțit și introdus într-un extruder cu șurub
dublu, la temperatură și presiune ridicată. În extruder se injectează CO2 în condiții supercritice, acesta
difuzând în cauciuc și acționând ca un agent de gonflare, fapt ce produce ruperea legăturilor de sulf. Se
produce astfel devulcanizarea cauciucului fără a fi folosiți agenți chimici toxici ca în alte metode [3] .

b) Devulcanizarea chimică
Procedeul constă în amestecarea pudrei de cauciuc cu CO2 supercritic ca mediu de reacție și apoi
cu agenți de regenerare. Cei mai utilizați agenți de regenerare sunt disulfurile, mai precis aril-
disulfurile, cum ar fi difenil-disulfura, dixilen-disulfura sau tiofenolii. De și colaboratorii [4] au folosit
ca agent de devulcanicare tetra-metil tiuram disulfură și rezultatele au arătat că produsul obținut are
caracteristici foarte bune. Dezavantajul acestei metode constă în toxicitatea compușilor chimici folosiți
și a condițiilor de regenerare, care solicită un consum mare de energie [5] .

c) Devulcanizarea termo-chimică
Pentru acest tip de proces, efectul temperaturii este combinat de cele mai multe ori cu efectul
chimicalelor, pentru ruperea punților de sulf din interiorul polimerului, prin acestea cauciucul trecând
în formă plastică. Acesta este una din cele mai vechi metode de regenerare a cauciucului, în care deșeul
este supus aburului sub presiune, timp de aproximativ 48 de ore. În ultimii ani, acest proces a fost
îmbunătățit prin folosirea agenților de regenerare, scurtându-se, astfel, timpul de reacție până la 5-10
ore, pentru temperatura de 180 . Cu toate acestea, procesul durează prea mult și are consumuri
energetice mari pentru a fi aplicat la scară mare [6].
 7

d) Devulcanizarea cu microunde
Devulcanizarea cu microunde este una din metodele cele mai moderne care utilizează tehnicile de
iradiere. Microundele sunt unde electromagnetice cu frecvența între 300 MHz și 300 GHz. Ele
interacționează cu legăturile polare și induc orientarea lor. În timpul orientării energia electromagnetică
se transformă în căldură, producând încălzirea obiectului iradiat. Din punct de vedere al mecanismului,
devulcanizarea cu microunde este similară cu devulcanizarea termică, cu avantajul căprin intermediul
microundelor căldura este distribuită mult mai bine în interiorul polimerului. Cercetările efectuate de
Fix [7] , Landini [8] , Zanchet [9] au relevat influența microundelor în procesul de devulcanizare a
diferitelor tipuri de cauciucuri, cum ar fi: butadien-stirenic, nitrilic sau policloroprenic.

e) Devulcanizarea biologică
Acest tip de devulcanizare este atractiv din punct de vedere al selectivității sale. Cu toate acestea,
sunt necesare mari eforturi pentru a găsi culturi de microorganisme adecvate procesului. În acest proces
au fost folosite microorganisme din clasele Spingomonas [10] și Thiobacillus ferooxidans [11] pentru
devulcanizarea cauciucului natural și butadienic. Un mare dezavantaj al devulcanizării biologice este
timpul de reacție care este foarte lung deoarece viteza de devulcanizare este extrem de lentă.
De exemplu, Thiobacillus ferooxidans a fost folosită pentru devulcanizarea cauciucului natural,
iar rezultatele devulcanizării au fost observate după 40 de zile, pe o suprafață a particulelor de cauciuc
de doar 4,7% [11]. Având în vedere aceste aspecte, procesul de duvulcanizare biologică este încă
foarte departe pentru a fi aplicat în industrie.

f) Devulcanizarea cu ultrasunete
Primele teste de devulcanizare cu ultrasunete au fost efectuate în anul 1995. Într-un extruder
ultrasonic s-a introdus deșeuri de cauciuc butadien-stirenic în diferite proporții și s-au aplicat
ultrasunetele cu amplitudini diferite. Rezultatele au arătat că o dată cu creșterea amplitudinii
ultrasunetelor și micșorarea debitului de cauciuc s-a obținut mai puțină fracție gel și o viscozitate mai
mică ceea ce indică un grad de devulcanizare mai ridicat [5]. Procesul permite să se obțină rezultate
maxime cu consum minim de materiale și costuri de producție reduse. În cadrul altui experiment
deșeurile de cauciuc natural au fost expuse la ultrasunete de 50 Hz în condiții de presiune și de
tempeeraatură la un timp de aproximativ 20 min. În timpul expunerii, legăturile C-S și S-S se rup, în
 8

timp ce legăturile C-C își menține integritatea. Testele efectuate pe produsul obținut au relevat progrese
privind elasticitatea, aceasta fiind asemănătoare cauciucului natural, dar s-a mai observat apariția unor
alterații structurale [12].
Pornind de la aceste rezultate experimentale s-a ajuns la concluzia că expunerea deșeurilor de
cauciuc la ultrasunete cu amplitudini mari, asociate cu presiune și temperatură mare se obține ruperea
punților de sulf, păstrând proprietățile cauciucului nealterate. În plus, acest nou proces reduce drastic
timpul de devulcanizare și nu necesită catalizatori sau chimicale periculoase.

g) Valorificarea prin piroliză

Piroliza este procesul de descompunere termică a deșeurilor, la temperatură ridicată și presiune
scăzută, în absența aerului, pentru a produce fracții lichide ( uleiul de piroliză) și gazoase. Gazeificarea
este o tehnologie distinctă care are ca scop transformarea deșeurilor solide în gaze. Ca și piroliza,
gazeificarea se produce la temperaturi mari și presiuni scăzute. Piroliza este cunoscută din tehnica
procedurală industrială, dar în ceea ce privește tratarea deșeurilor solide, avantajele pirolizei sunt:
 Procesele sunt necomplicate putând funcționa cu cantități de deșeu de până la 10 tone/h;
 Posibilitatea recuperării energiei și a unor materiale secundare rezultate din proces;
 Flexibilitate mare față de diversitatea și eterogenitatea deșeurilor supuse pirolizei;
 Un impact redus asupra mediului.
Cu ajutorul pirolizei deșeurilor se urmărește un scop asemănător cu cel al incinerării, respectiv
reducerea volumului deșeurilor ceea ce face posibilă o depozitare facilă, fără impact semnificativ
asupra mediului.
Prin transformarea pirolitică a deșeurilor de cauciuc iau naștere produse dependente de
compoziția materiei prime, de parametrii de funcționare ai instalației, de viteza de încălzire și de
nivelul maxim al temperaturii, dar și de durata reacției.
Produsele obținute în procesul de piroliză sunt:
 Combustibili, respectiv hidrocaburi gazoase și hidrocarburi lichide;
 Apă, obținută din condens cu impurități dizolvate în ea;
 Cenușă formată din particule de cocs ( negru de fum), metale, oxizi metalici.
Materia primă, formată din deșeuri de cauciuc, înainte de a fi introdusă înreactorul de piroliză
trebuie mărunțită cât mai fin pentru a asigura o suprafață mare de contact între deșeu și mediul de
reacție, deoarece cresșterea suprafeței mărește transferul de căldură, rezultând o creștere a temperaturii
în reactor, care este parametrul esențial în procesul de piroliză.
 9

În cele mai multe procese, reactorul pentru piroliza deșeurilor de cauciuc este de tip tubular-
rotativ, similar celui de la fabricarea cimentului.
După încărcarea reactorului, începe încălzirea acestuia și odată cu aceasta și rotirea lui cu scopul
de a uniformiza temperatura materialului reactant. Încălzirea mantalei reactorului se realizează cu
ajutorul unor arzătoare care ard gazele rezultate din proces, optimizând astfel bilanțul energetic al
procesului. La pornirea instalației se poate folosi combustibil lichid rezultat din producția proprie.
Gazele și vaporii fierbinți care ies din reactor sunt trecuți printr-un ciclon, unde sunt reținute
particule antrenate, urmată de o separare umedă, care folosește fracția grea obținută în instalație, pentru
reținerea particulelor solide foarte fine, care nu au fost separate în ciclon. Particulele reținute pot fi
colectate sau returnate în reactor. În continuare fluxul de gaze și vapori intră în sistemul de răcire-
condensare unde apa și fracția lichidă condensează, separându-se de gazele necondensabile care sunt
recuperate și arse în arzătoarele de la reactor. Fracția uleioasă rezultată din proces se separă de apă prin
decantare, iar dacă sunt cerințe ca produsul lichid să nu mai conțină apă, aceasta se poate separa prin
centrifugare . pentru o eficiență mai mare se pot adăuga dezemulsionanți care ajută la separarea apei,
inclusiv a celei aflate sub formă de emulsie.
Pentru a elimina emisiile de compuși organici volatilli (COV), care pot apărea în timpul colectării
fracțiilor lichide, s-a introdus un sistem de recuperare a acestora, compușii colectați fiind reintroduși în
procesul tehnologic.

h) Valorificarea prin gazeificare

Gazeificarea deșeurilor municipale este un proces de descompunere termică la temperaturi mai
mari dee 600 cu scopul obținerii unui produs gazos, numit gaz de sinteză, bogat în hidrogen.
Gazeificarea deșeurilor de cauciuc, folosind energie solară concentrată, a fost efectuată într-un
cuptor cu radiații în infraroșu unde, la temperatura de 1100 , cauciucul a fost gazeificat în 200 de
secunde, în prezența oxidului d zinc(ZnO), ca donor de oxigen. S-a obținut un flux de gazos care
conține H2, CO, CO2, CH4, raportul CO/CO2 fiind de 10:1, ceea ce denotă posibilitatea obținerii unui
gaz de sinteză cu conținut majoritar de H2 și CO, utilizabil în procesul de sinteză Fisher-Tropsch [13].

i) Valorificarea prin reșapare și canelare a anvelopelor

Reșaparea anvelopelor reprezintă un procedeu foarte economic de valorificare a anvelopelor
uzate, ajungând ca în statele dezvoltate să acopere până la 15% din producția națională de anvelope.
 10

Reșaparea este o activitate ce se asociază cu eforturile care se depun pe plan mondial pentru
economisirea materiilor prime și a energiei.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o anvelopă pentru a fi reșapată sunt:
 Anvelopa să se găsească la limita de uzură admisă;
 Elementul de rezistență, respectiv cascasa, să fie cât mai bine conservat;
 Să nu prezinte tăieturi în flancuri sau la talon și să nu aibă urme de produse petroliere, care
pot ataca cauciucul;
 Să nu aibă o vechime mai mare de cinci ani.
O altă metodă ce permite realizarea de economii supimentare este canelarea. Pentru a putea fi
canelate, pneurile trebuie să nu prezinte urme de distrugere (perforări, tăieturi, smulgerea unor părți de
profil), să mai aibă 2-3 milimetri de sculptură pe profilul inițial, astfel încât aceasta să poată fi canelată
corect și să fie marcată corespunzător. O primă canelare prelungește durata de viață cu 100%, iar apoi
se mai poate obține o prelungire a duratei de viață cu 30% la a doua canelare.
 11

3.PRINCIPALELE DIRECȚII DE VALORIFICARE A PRODUSELOR UZATE ȘI A

DEȘEURILOR DIN CAUCIUC

- reutilizarea deşeurilor pentru obţinerea altor produse din cauciuc ;

- reciclarea ,ca material ce se reintroduce în compozitii de elastomeri, sau pudretă de cauciuc

vulcanizat;

- utilizarea ca sursă de materii prime pentru obţinerea de diverse produse cum ar fi : negrul de
fum, uleiuri obţinute prin piroliză ;

- utilizarea în calitate de combustibil, pentru obţinerea energiei termice, la fabricarea cimentului,

etc ;

- reutilizarea ca agenţi de modificare pentru diferite materiale, folosite în special în domeniul

construcţiilor de drumuri.

Dintre produsele din cauciuc, pneurile ocupă de departe ponderea cea mai mare, ceea ce explică
şi atenţia acordată reintroducerii pneurilor uzate în circuitul economic, comcomitent cu evitarea
poluării.

Procedeele moderne de vulcanizare fac posibilă execuţia de anvelope de înaltă calitate cu o mare
rezistenţă la uzură şi ,în termeni tehnici, prin obţinerea unor legături încrucişate ale lanţurilor de
hidrocarburi, care formează cauciucul, conduc la realizarea unei reţele 3D elastice.

Deoarece producţia mondială de anvelope totalizează peste 850 milioane de tone anual,
potenţialul pentru reciclarea a milioane de anvelope uzate, este în mod clar foarte important.

Sulfurile care rezultă din aceste procese nu pot fi îndepărtate, iar încercările de a le modifica
structura s-au dovedit costisitoare şi mari consumatoare de energie. Prin dezvoltarea cercetărilor au
apărut numeroase tehnici care permit creşterea ponderii materialului reciclabil ce poate fi utilizat în
execuţia de noi anvelope.

O anvelopă se compune din : cauciuc sintetic, cauciuc natural, sulf şi compuşi ai sulfului, uleiuri
aromatice, naftenice, parafinice, fibre (poliester, naylon, oţel), acizi graşi, materiale inerte, negru de
fum, coloranţi (oxizi de zinc, oxizi de titan).

Anvelopele uzate, în funcţie de gradul de uzură, pot fi valorificate cel mai eficient prin procedeul
de reparare şi reşapare. Deoarece nu toate anvelopele uzate nu sunt reparabile şi numărul de reşapări
posibile este limitat, în final toate anvelopele produse intră în categoria anvelopelor uzate nereşapabile .
 12

3.1.Regenerarea cauciucului uzat

Este unul din cele mai vechi procedee de recuperare a produselor uzate din cauciuc. În general,
regenerarea se aplică pentru anvelopele uzate, cu inserţie textilă, dar în mod evident, în situaţia
existenţei unor procedee tehnologice de măcinare eficiente tehnic şi economic, se poate obţine cauciuc
regenerat şi din anvelope cu inserţie metalică. Dezvoltarea producţiei de anvelope radiale a limitat
drastic posibilităţile de reutilizare a cauciucului regenerat, în ultimii ani constatându-se o reducere a
cantităţii de cauciuc regenerat pe plan mondial.

O alternativă posibilă pentru obţinerea unui cauciuc regenerat cu proprietăţi superioare, mult
studiată în perioada ultimilor ani, este vulcanizarea chimică reală. Prin acest procedeu, catenele
polimerice rămân intacte şi se realizează scindarea preferenţială a legăturilor transversale cu sulf.
Cercetările efectuate pănă în prezent, nu au condus la rezolvarea definitiva a problemei, dar în principal
se permite revenirea la un material elastomer care va păstra intactă proprietatea cauciucului din care
provine.

3.2.Producerea de energie termică

Producerea de energie termică prin combustia anvelopelor uzate se bazează pe puterea calorica a
anvelopelor uzate, de 33,6 MJ / kg, faţă de 54,6 – 58,8 MJ / kg combustibil lichid şi de 25,2 – 29,4 MJ /
kg la cărbune.

Instalaţiile moderne de combustie a anvelopelor uzate asigură o combustie completă a

anvelopelor, sunt nepoluante dar au un cost ridicat deoarece, în instalaţiile energetice alimentate cu
deseuri de cauciuc trebuie prevăzute cu sisteme de epurare a gazelor rezultate în urma arderii.

3.3.Utilizarea deseurilor din cauciuc în industria cimentului

Utilizarea anvelopelor uzate în industria cimentului reprezintă o alternativă avantajoasă de

substituţie parţială a combustibililor clasici (cărbune, păcură), ţinând cont de faptul că fabricarea
cimentului este un procedeu mare consumator de energie. În prezent, pe plan mondial, marea majoritate
a fabricilor de ciment folosesc cel puţin parţial anvelope uzate ca sursă de energie. Singura problemă
reală care apare la combustia în cuptoare este asigurarea unei etanşeităţi corespunzătoare a sistemelor
de alimentare cu anvelope uzate, pentru evitarea accesului aeruluiîn exces. Cenuşa rezultată din
combustia anvelopelor este practic neglijabilă şi unicul fefct este o oarecare intensificare a culorii
cimentului. Nu sunt semnalate degajări de gaze periculoase, anvelopele fiind complet oxidate, deci nu
sunt poluante d.p.d.v. ecologic.

Cauciucul obţinut este sortat şi grupat în funcţie de granulaţieşi poate fi utilizat ca:
 13

Adaos pentru asfalt;

Material pentru acoperişuri;
Huse, furtunuri;
Fractia cea mai fină poate fi utilizată pentru producerea de pneuri până la 80%.
 14

4.CAUCIUCUL

4.1.Cauciucul natural

Cauciucul natural se extrage din sucul laptos al unor arbori tropicali de genul Hevea brasiliensis, Ficus elastica, ori din sucul
unor plante care cresc in zona temperata, cum sunt: tau-sacazul, coc-sacazul, si cram-sacazul, in care latexul este depus in radacini.

Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarbura macromoleculara, cu formula bruta (C5H8)n, unde n variaza
intre 1000 si 5000. Moleculele cauciucului sunt formate din catene lungi ce au ca si component structural de baza izoprenul:

CH3 CH3

| |

-CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2-

Izoprenul, produs in celulele arborelui de cauciuc in urma unor procese biochimice asemanatoare celor prin care se formeaza
rasina in conifere, are formula bruta: C5H8 sau 2-metil-butadiena:

CH2=C-CH=CH2

CH3

Cauciucul natural obtinut din latex este ambalat in baloturi si expediat fabricilor pentru
prelucrare.

Proprietati. Cauciucul brut are o culoare slab galbuie, este insolubil in apa, alcool, acetona, dar
solubil in benzen, benzina, sulfura de carbon etc. Cea mai importanta proprietate a cauciucului este
elasticitatea, care este optima intre 0 si 300.

Cauciucul brut prezinta o serie de inconveniente: elasticitatea sa variaza cu temperatura, si

anume peste 300 el se inmoaie (curge), iar sub 0 devine casant. Sub actiunea oxigenului cauciucul
'imbatraneste', adica devine sfaramicios si inutilizabil.

Prin vulcanizare, la dublele legaturi ale catenei se aditioneaza sulf, ceea ce duce la o cuplare
intre molecule, prin punti de sulf. Vulcanizarea transforma cauciucul dintr-un material plastic intr-un
material elastic modificandu-si comportarea la actiunea dizolvantilor.

Intrebuintari. Cantitati importante de cauciuc se consuma pentru fabricarea anvelopelor, in industria

constructoare de masini. Se fabrica tuburi, garnituri, curele de transmisie, articole sanitare, parti din
 15

aparate si din instalatii necesare industriei chimice, cleiuri de lipit, incaltaminte de cauciuc, izolatoare
electrice, obiecte de uz casnic etc.

4.2.Cauciucul sintetic

Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietati asemanatoare celor ale

cauciucului natural, care se obtine prin polimerizarea izoprenului sau prin polimerizarea butadienei ori
prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril-acrilic etc. Vulcanizarea cauciucului sintetic se face
analog cu a cauciucului natural. Fabricarea cauciucului sintetic comporta doua operatii:

· Prepararea monomerului; ca monomeri se pot folosi: izoprenul, butadiena, stirenul metil-stirenul,

acrilonitrilul, cloroprenul etc.;

· Polimerizarea sau copolimerizarea monomerilor enumerati.

 16

5.BIBLIOGRAFIE

1. Vadislau,L.,Ungureanu, C.,Contribuție privind valorificarea ecologică a deșeurilor din cauciuc,

Universitatea Politehnică Timișoara ,2008.

2. http://www.legex.ro/Hotararea- 170-2004-42619.aspx

3. https://uwaterloo.ca/institute-polymer-research/sites/ca.institut polymer-
research/files/uploads/files/ipr_mohammedmeysami.pdf

4.De,D.,Das,A., Dey, B.,Debnath, S.C.,Roy,BC.,European Polymer Journal,42(4), 917-927,2006

5. https://etd.ohiolink.edu/rws_etd/document/get/akron1366063285/inlinne

6. http://www.ecoreps.com.au/tyrerecycling.html

7. Fix, S.R.,Elastomerics,112(6),38-40,1980

8. Landini, L., de Araujo, S.G.,Lugao,A.B.,Wiebeck,H.,European Polymer Journal,43(6), 2725-2731,2007

9. Zanchet, A., Carli,L.N., Giovanela, M., Crespo,J.S., Scuracchio, C.H., Nunes,C.R.C., Journal of
Elatomers and Plastics,41(6), 497-507, 2009.

10. Jiang, G.M.,Zhao, S.H.,Li,W.J.,Wang Y.Q.,Yu,W.Y.,Zhao,Q.S.,Zhang,Q.R.,Polymer Advanced

Tehnology,22(12),2344-2351,2011.

11. Jiang G.M.,Zhao,S.H.,Luo,J.Y.,Wang Y.Q.,Zhou.,Zhang,Q.R.,Journal of Applied Polymer

Science,116(5),2768-2774,2010

12. Isayev, A.I., Hong, C.K.,Polymer Engineering and Science, 43(1), 91-101,2003.

13. Matsunami, J.,Yoshda, S., Yokota, LO., Nezuka,M.,Tsuji,M., Tamaura,Y.,Solar energy, 65(1), 21-
23,1999.

14. https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/valorificarea-deseurilor-din-cauciuc-96273.html

15. http://www.referatele.com/referate/chimie/online1/Cauciuc---cauciuc-natural-sintetic-referatele-
com.php