1.

Echipamente specifice de automatizare a proceselor din foraj-

extracţie

1.1. Consideraţii generale

Instalaţiile prin care trece ţiţeiul ȋn drumul sǎu din zǎcǎmȃnt pȃnǎ la ieșirea din schela de
extracţie sunt sonda (ţevi de extracţie și cap de erupţie, respectiv de pompare), conducta de
amestec (ţiţei și gaze asociate), separatorul gaz-ţiţei, rezervorul de etalonare sau de ȋnmagazinare
și staţia de pompare.

Oricare ar fi sistemul de colectare adoptat, în schelă trebuie să se supravegheze

funcționarea unui număr mare de instalații industriale, situate dispersat, sub cerul liber, pe un
teritoriu întins.

Principalele sisteme de exploatare prin sonde a zăcămintelor de țiței sunt erupția naturală,
erupția artificială și pompajul de adâncime. La toate aceste sisteme, lucrările principale de
deservire sunt:

- observarea functionării sondelor și evident, debitelor de țiței sau de gaze, pe baza

urmăririi continue sau periodice a parametrilor specifici (debite de țiței și de gaze,
conținut de impurități, efort în prăjina lustruită, curent consumat de motor în timpul
ciclului de pompare, etc);
- supravegherea mecanismelor de suprafață și a echilibrării;
- lucrări cu caracter de cercetare a sondei și a instalației de pompare (dinamometrare,
măsurarea curentului consumat de electromotorul unității de pompare).

Primele încercări de telemecanizare în extracția țițeiului datează din anii ’30 (SUA și
fosta URSS), însă realizări practice s-au obținut abia în anii ’50, perioadă în care au debutat
importante cercetări și experimente de laborator pe baza cărora s-au elaborat un numar mare de
aparate și instalații de automatizare.

În perioada ’60 – ’70, în urma unor numeroase experimentări, s-au structurat câteva
sisteme de telemecanizare și automatizare, majoritatea bazate pe principiul selecției în frecvență.
La nivelul fiecarei unitati de pompare se regasesc:

- autoîntrerupătorul magnetic inerțial (pentru protecția la avarii prin ruperea garniturii

de foraj);
 - traductoarele de efort și de poziție (pentru teledinamometrare);
- dispozitivele pentru telecomanda motorului unității de pompare și autocomanda
pompajului cu pauza.

Începând cu acea perioadă, s-a impus sistemul centralizat de colectare a țițeiului, fiind
implementate două scheme distincte de dispecerizare centralizată, și anume:

- prima variantă urmărește transmiterea parametrilor și a operațiilor ce au loc la sondă,

fiind realizate: funcționarea automată după program, manevra autocomandată a
ventilelor principale, autocomanda pompelor de extractie, măsurarea și calculul
automat al producției);
- cea de-a doua variantă urmărește centralizarea capetelor de pompare la parcul de
colectare, ceea ce permite o automatizare mai usoară și mai economică. Acest sistem
asigură supravegherea sondelor, a colectării, tratării și transferului țițeiului în
conducta de transport.

În Romania, primele elemente de automatizare în extracția țițeiului și a gazelor asociate

datează din anii ’50 – ’60. Primele realizări au fost deparafinarea electrotermică a țevilor de
extracție, reanclanșarea automată a liniilor electrice de forță și a electromotoarelor unităților de
pompare, semnalizarea automată a trecerilor de țiței în conducta de gaze bogată.

Pe plan mondial se manifestă în prezent o tendință accentuată de introducere a unor

metode noi pentru supravegherea și comanda automată a instalațiilor din schelele de extracție,
folosindu-se tehnici de diagnoză automate bazate pe sisteme expert, comunicații integrate în
rețele ISDN, ierarhizarea sistemului de conducere, toate acestea fiind favorizate de evoluțiile
tehnologice în domeniul electronicii, informaticii și telecomunicațiilor.

Automatizarea sondelor în domeniul schelelor de foraj – extracție prezintă o serie de

particularități determinate de caracteristicile aparte ale proceselor și instalațiilor acestui domeniu:

- procesele sunt răspândite pe o arie largă, unele desfasurandu-se în aer liber;

- la majoritatea sondelor de extracție nu există personal de supraveghere;
- se pune accentul pe fiabilitate și robustețe în detrimentul preciziei și calității;
- lipsa unui personal calificat.

Avantajele automatizării acestor procese sunt următoarele:

- exploatarea rațională a zăcămintelor;

- cresterea productivitatii;
- cresterea gradului de recuperare a zacamintelor;
- economie de energie;
- evitarea eforturilor fizice.
 Datorită particularităților de localizare a sondelor ce aparțin unei schele petroliere,
automatizarea locală are avantaje minime dacă nu este urmată de o conducere centralizată, ceea
ce asigură posibilitatea controlului și conducerii eficiente a sondelor.

La ora actuală, se pot sintetiza astfel pricipalele operații de automatizare locale:

1. Pentru sondele în erupție:

- măsurarea presiunii în conducta de extracție si în cea de amestec, înainte și după
reglarea manuală a debitului;
- închiderea sondei în cazul în care presiunea din aval de RR depășește limitele admise
(superioară/inferioară). În cazul depășirii limitei superioare, de cele mai multe ori
acest lucru este datorat blocării totale sau parțiale a conductei de amestec. În cazul
scăderii sub limita inferioară, cauza este, de obicei, spargerea sau fisurarea conductei.
2. Pentru sondele în pompaj:
- protecția la suprasarcină sau scurtcircuit a motoarelor de acționare a sondei;
- repornirea automată cu temporizare dupa ce a avut loc o întrerupere a energiei
electrice;
- avertizarea personalului înainte de pornire;
- oprirea instalației în cazul în care sunt depășite limitele admise;
- oprirea instalației în cazul ruperii garniturii de prăjini.

1.2. Sisteme de măsurat specifice proceselor din foraj - extracție

Aparatele, echipamentele și sistemele de măsurare se caracterizează, de regulă, printr-o

serie de proprietăți, prezentate sintetic în continuare.

a) Domeniul de măsurare

Pentru un sistem unificat, domeniul de măsurare este reprezentat de intervalul de variație

a mărimii măsurate, transformate în semnal unificat în gama 2…10 mA sau 4…20 mA.

b) Pragul de sensibilitate (rezoluția)

Reprezintă cea mai mică variație a intrării care produce o variație sesizabilă la ieșire.

c) Liniaritatea

Este de dorit ca sistemul de măsurare să aibă o caracteristică cât mai liniară, în condițiile
în care senzorul/traductorul are caracteristica mai mult sau mai putin neliniară. Ușoarele
neliniarități ale traductorului sunt compensate de către adaptor.

d) Reproductibilitatea/repetabilitatea

Reprezintă proprietatea de a obține rezultate cât mai apropiate în condițiile efectuării mai
multor măsurări la intervale de timp mai mari sau mai mici.
 e) Fidelitatea

Reprezintă proprietatea de a obține rezultate ale măsurării cât mai puțin influențate de
acțiunile factorilor externi, perturbatori.

f) Precizia

Reprezintă gradul de exactitate al măsurării, ce depinde de proprietățile enumerate

𝑒𝑟𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚𝑎
anterior. Este ilustrată prin clasa de precizie 𝐶𝑃 ≥ 𝑑𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑠𝑢𝑟𝑎𝑟𝑒 ∙ 100.

g) Direcționalitatea

Reprezintă proprietatea aparatului de măsură de a nu influența prin conectarea la proces,

starea acestuia.

h) Fiabilitatea

Reprezintă proprietatea de a funcționa timp cât mai îndelungat în condiții normale de

funcționare.

Dintre toate elementele componente ale unui sistem de reglare automată, un rol important
îl au sistemele de măsurat și, în cadrul acestora, traductoarele folosite. Acest subcapitol tratează
principalele traductoare utilizate în schelele petroliere de extracție.