Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REŢEAUA INTERNET
1
fişiere, care lucrează in medii TCP/IP si este implementat la nivelul
Aplicaţie al modelului OSI.
Protocolul cel mai frecvent folosit pentru transferul de fişiere intre
calculatoare este FTP; acesta permite atât transferul fişierelor de text cat si al
fişierelor binare.
Unele sisteme de operare (Microsoft Windows NT, Windows 95) includ
programul client FTP tradiţional, in modul caracter. Acesta este unul dintre
utilitarele copiate in sistem la instalarea suitei de protocoale TCP/IP. In plus,
majoritatea browserelor (programe de navigare pe Web), cum ar fi Mosaic,
Netscape sau Microsoft Internet Explorer, suporta FTP, pe care îl rulează in
fundal pentru a realiza transferul de fişiere.
Ca urmare a largului suport pentru transferul de fişiere prin FTP, a
devenit dificil sa se păstreze o evidenta a fişierelor de pe fiecare calculator.
Pentru căutarea interactiva a numelor de fişiere, este folosit de obicei un
protocol denumit Archie.
2
forumul respectiv.
Grupurile de discuţii si camerele de conversaţie reprezintă excelente surse
de informaţii si de asistenta pe probleme tehnice.
Gopher
Chiar daca FTP funcţionează pentru transferul de fişiere, el nu este adecvat
pentru lucrul cu fişiere răspândite pe mai multe calculatoare. In acest scop a
fost dezvoltat un sistem modern de transfer de fişiere numit Gopher.
El este un program bazat pe meniuri, care permite utilizatorului sa caute
informaţii, chiar daca nu ştie exact unde se afla materialele respective.
Utilizatorul caută in liste de resurse si transfera local informaţiile dorite.
Gopher este unul din cele mai uzuale sisteme de navigare si permite accesul
la alte programe, cum ar fi FTP sau Telnet.
Calculatoarele cu Gopher sunt interconectate intr-un sistem numit
"Gopherspace", ierarhizat pe baza unor indecşi distribuiţi.
Telnet a fost unul dintre primele protocoale Internet. Este utilizat pentru
conectarea la o gazda Internet aflata la distanta. Atunci când este conectat la
un calculator gazda, calculatorul utilizatorului se comporta ca si cum
tastatura sa ar fi ataşata la calculatorul de la distanta.
3
Deoarece aceste şiruri de numere sunt greu de ţinut minte si exista
posibilitatea tastării lor greşite, a fost conceput sistemul DNS (Domain
Name System) - sistemul numelor de domenii.
Acesta permite ca adreselor IP numerice sa le fie asociate scurte denumiri
alfabetice care sa descrie localizarea calculatorului.
De exemplu http\\www.microsoft.com
Ultimele 3 caractere din adresa DNS indica tipul domeniului:
> com - companii comerciale
> edu - instituţii de învăţământ
> gov - organizaţii guvernamentale (exclusiv cele militare)
> mil - organizaţii militare
> net - furnizori de servicii de reţea
> int - organizaţii internaţionale
> org - organizaţii non-profit.
In adresele internaţionale, domeniul reprezintă codul tarii.
De exemplu: au - Australia; fr - Franta; uk - Marea Britanie; us - Statele
Unite ale Americii; ro - România.
Numele DNS sunt organizate intr-un mod ierarhic.
Primul nivel al ierarhiei consta din numele domeniilor. Fiecărui domeniu ii
este acordata propria autoritate administrativa.
Cel de-al doilea nivel reprezintă numele subdomeniilor.
Cel de-al treilea nivel reprezintă de obicei o anumita gazda de subdomeniu.
Pot exista oricâte niveluri, dar numele întreg nu poate depăşi 255 caractere.
Nivelurile suplimentare sunt menţinute local.
Atribuirea adreselor este realizata de NIC (Internet Network Information
Center). Centrul NIC înregistrează numele domeniilor si ale subdomeniilor.