1.4.

Măsurarea debitelor de țiței și gaze

Măsurarea debitelor fluidelor extrase este foarte importantă, deoarece trebuie să se

cunoască condiţiile procesului, să se stabilească volumele livrate în condiţii contractuale sau
legale și pentru a evalua rezultatele operaţionale.

Măsurarea tradiţională într-o singură fază

Majoritatea aparatelor de măsurare sunt proiectate pentru a lucra într-o singură fază, cu
fluide omogene, curate, astfel că modelele lor se bazează pe această presupunere.

Standardele disponibile sunt concentrate pe fluide, cu o singură fază. Debitmetrele

tradiţionale folosite în industria petrolieră se bazează pe presiunea diferenţială, cum ar fi cele
cu discuri perforate (pentru gaze), turbine (pentru gaze si lichide) şi contoare volumetrice de
înlocuire (pentru lichide). De curând, au fost acceptate tehnologii noi, cum ar fi contoarele
masice (Coriolis) şi debitmetrele cu ultrasunete.

Un debitmetru trebuie ales în funcție de următorii parametri: domeniul de operare,

repetabilitate, liniaritate şi precizie, densităţile şi tipurile de fluid acceptate, factorul de
etalonare, efectul temperaturii, abaterile și căderea presiunii.

Există o varietate de principii și aparate folosite pentru măsurarea valorii debitului.

Acestea pot fi clasificate după cum urmează:

a) contoare de presiune diferenţială (disc perforat - Venturi, tuburi Dahl - Pană, tub Pitot);

b) contoare de viteză (turbine - ultrasonic, Vortex - magnetic);

c) contoare volumetrice de înlocuire (șurub elicoidal - angrenaj);

d) debitmetre masice: (Coriolis- dispersie termică ).

În cazul măsurării debitului de gaze, la utilizarea discului cu orificiu şi a

înregistratorului, se scriu datele testării în diagramă, se potrivește ceasul, peniţele şi se aduce
la zero înregistratorul. Se alege şi se montează discul cu orificiu pentru a măsura 30-70% din
domeniul de măsurare al peniţei roşii (presiune diferenţială). Se citește presiunea statică, care
trebuie să fie de aprox. 30% din scara diagramei. Se folosește un algoritm matematic pentru a
calcula debitul gazelor. Dacă exploatarea se face prin erupție artificială, se aplică un procedeu
asemănător la înregistratorul debitului pentru gazele introduse. Debitul gazelor extrase este
obţinut ca o diferenţă dintre debitul total al gazelor minus debitul gazelor introduse.
Tipuri de debitmetre
Debitmetre pentru presiune diferenţială

Există câteva standarde referitoare la elementele de presiune diferenţială folosite pentru

măsurarea valorii debitului. De exemplu, ISO 5167-1 se referă la discurile perforate, tuburile
Venturi şi ajutaje. Mai există unele elemente bazate pe aceleaşi principii, dar care nu sunt
incluse în standardele internaţionale, cum ar fi penele, tuburile Anubar, con-V şi altele. Eroarea
valorilor debitului măsurat cu aceste elemente este de cca. +1-2%, dacă sunt respectate toate
recomandările şi sunt favorabile fluidele şi condiţiile procesului. De obicei, este necesar un
număr Reynolds mare (>104) pentru a valida coeficienţii recomandaţi, astfel încât aceştia nu
sunt folosiţi pentru fluidele vâscoase (Fig. 1).

Fig. 1. Debitmetru pentru presiune diferențială.

Măsurarea valorii debitului cu discuri perforate

În acest caz, se ia în considerare profilul uniform al debitului, fapt ce implică un număr

mare de ore de funcționare a contorului, un debit omogen, ceea ce înseamnă prezența unui fluid
monofazic filtrat, iar pierderile din element sunt considerate neglijabile. Discul are orificii
foarte fine, iar fluidele sunt nevâscoase. Viteza şi presiunea se consideră măsurate în orificiu,
ulterior fiind definit coeficientul de descărcare, necesar pentru a fi luată în considerare
presiunea din alt punct. Discul perforat este primul element comun pentru măsurarea valorii
debitului. Eroarea coeficientului de corecţie prevăzută în standarde este de circa 0,5-0,6% (ISO
5167-1). Dacă eroarea măsurărilor tipice este de cca 1-2% din valoarea calculată a debitului,
atunci sunt respectate strict toate recomandările. Verificarea poate fi făcută prin compararea cu
o referinţă sau prin “regula asemănării”. Standardele furnizează specificaţii detaliate pentru
montare, instalare, utilizare şi control. Domeniul este limitat de valoarea Reynolds (cel putin
10000 ) şi controlul de presiune diferenţială (Fig. 2).
 Fig. 2. Debitmetre cu discuri perforate.

Debitmetre cu turbină

Debitmetrul cu turbină se utilizează pentru lichide și gaze. Acesta conține un rotor ușor
cu palete radiale și un traductor pentru măsurarea vitezei de rotație (proporțională cu viteza
fluidului, deci cu debitul). Rotorul poate avea axul în lugul axei conductei (figura 3, a) sau
perpendicular pe aceasta (Fig. 3, b).

În funcție de fluid, rotorul se construiește din: aluminiu, oțel inoxidabil, monel, titan,
plastic etc. Traductorul se utilizează pentru transmiterea vitezei de rotație a paletelor în afara
conductei. Cele mai des utilizate traductoare sunt cele electrice, bazate pe inducția
electromagnetică: reluctiv și inductiv. Debitmetrul cu traductor reluctiv cuprinde un rotor cu
paletele confecționate dintr-un material magnetizabil, iar în exteriorul conductei o bobină
înfășurată pe un magnet permanent. Debitmetrul cu traductor inductiv conține un magnet
puternic inclus în rotor (una sau mai multe palete confecționate dintr-un material magnetic),
iar în exteriorul conductei o bobină înfășurată pe un miez dintr-un material magnetizabil.

Fig. 3. Debitmetre cu turbină

Debitmetru cu lobi

Debitmetrul cu lobi se utilizează pentru măsurarea debitelor de gaze. Aparatul cuprinde

două rotoare sub formă de lobi, care se rotesc în direcții opuse, ca urmare a diferențelor de
presiune produse de curgerea fluidului (Fig. 4). Rotirea liberă a celor doi lobi duce la trecerea
prin aparat a unor volume discrete de fluid. Lobul de jos se deplasează în sens invers acelor de
ceasornic până ajunge la poziția orizontală, timp în care se umple volumul din partea de jos a
aparatului.

Fig. 4. Debitmetru cu lobi.

Atunci când lobul este în poziție orizontală, el închide un volum determinat de fluid.
Rotirea lobului în continuare, până la poziția verticală, duce la golirea volumului de fluid
transportat. În acest timp, lobul de sus a ajuns și el în poziție orizontală și transportă un volum
determinat de fluid. Debitul de fluid se obține prin contorizarea numărului de rotații ale lobilor.

Tubul Venturi

Tubul Venturi constă dintr-un orificiu calibrat, care are la intrare un con convergent, la
mijloc o parte cilindrică și la ieșire un con divergent (fig. 5). Acesta se poate utiliza pentru
lichide și gaze cu parametrii moderați. Dacă se măsoară presiunea în amonte și în aval de ajutaj,
rezultă debitul.

Fig. 5. Debitmetru cu tub Venturi.

Principiul de funcționare este același cu cel al discurilor cu orificii și anume:

• căderile de presiune sunt mai mici decât cele de la discurile perforate;
• dimensiunile camerei de măsurare sunt mai reduse;
• valoarea coeficientului de descărcare este de aproximtiv 1;
 • aplicabilitate indicată în cazul curgerii fluidelor omogene.

Tubul Pitot

Tubul Pitot măsoară viteza de curgere a unui fluid (de obicei gazos) prin transformarea
energiei cinetice a fluidului în energie potentială. O altă variantă de definire a tubului Pitot este
că acesta este un instrument simplu și eficient de măsurare a diferenței dintre presiunea statică,
dinamică și totală. Altfel spus, tubul Pitot este un traductor de presiune diferențială utilizat, de
obicei, pentru măsurarea presiunii în conducte (fig. 6).

Ca o particularitate a acestui aparat de măsurare, este considerat faptul că măsoară

viteza de curgere într- un singur punct. Are un orificiu central, axial, cu funcția de a sesiza
presiunea totală, orificiu care se continuă cu un tub interior (galben), ce se termină cu portul de
presiune totală. În plus, este echipat cu mai multe orificii laterale, care sesizează presiunea
statică și se continuă cu un tub exterior (albastru) având, în capat, portul de presiune statică.
Manometrul (mecanic sau electronic) este conectat la cele două porturi, prin intermediul a două
conducte de cuplare. Manometrul realizează diferenţa dintre presiunea totală și presiunea
statică, rezultând o presiune dinamică.

Fig. 6. Debitmetru cu tub Pitot.

Debitmetre pentru viteză - Efectul Doppler

Efectul Doppler constă în variaţia frecvenţei unei unde emise de o sursă de oscilaţii,
dacă debitmetrul Doppler se bazează pe reflectarea undelor sonore de particulele aflate în
mișcare, în interiorul fluidului. Din acest motiv, aceste debitmetre nu pot fi utilizate decât în
cazul fluidelor cu impurități, în stare de emulsie sau care conțin bule de gaz (de care să se
reflecte particulele).
 Fig. 7. Debitmetru de viteză (efect Doppler).

Generatorul și receptorul de unde sonore pot fi amplasate pe aceeași latură sau pe laturi
opuse ale conductei. Emițătorul transmite o undă (sau un fascicul de unde) către fluidul în
curgere. Unda transmisă se reflectă atunci când întâlnește particule solide, gaze antrenate,
turbioane etc. Deoarece fluidul se află în mișcare, unda reflectată are o frecvență diferită față
de unda inițială (conform efectului Doppler). De fapt, aparatul detectează viteza de deplasare
a impurităților (nu a fluidului). Efectul Doppler poate fi constatat atât în cazul undelor
electromagnetice (inclusiv lumina), cât şi în cazul undelor elastice (inclusiv sunetul). Frecvenţa
măsurată creşte atunci când sursa se apropie de receptor şi scade când sursa se depărtează de
receptor. Deci, se recomandă aplicarea metodei în cazul fluidelor cu particule solide în
suspensie sau bule de gaze (ca fază discontinuă a fluidului neomogen) (fig. 7).

Debitmetrul ultrasonic

Se utilizează în cazul conductelor cu diametru mic, deoarece permite măsurarea

timpului de tranzit pe o distanță mult mai mare, comparativ cu diametrul conductei. Debitul de
fluid este calculat prin măsurarea diferenței timpului necesar propagării undei ultrasonice
generată de un emițător în sensul curgerii fluidului și contra acestuia. Diferenta duratelor de
parcugere a undei în cele doua sensuri Δt este proporțională cu viteza de curgere a fluidului
(Fig. 8).

Un astfel de debitmetru:

• se utilizează numai pentru fluide curate, într-o singură fază;

• poate măsura debite mici de fluid, debite bidirecționale;
• este un aparat robust, cu o instalare ușoară, ceea ce înseamnă că poate fi instalat fără
întreruperea procesului mentenanță ușoară (aproape inexistentă);
• nu introduce pierderi de presiune suplimentare;
• este un aparat sensibil la modificarea regimului de curgere (mai puțin în cazul utilizării
undelor multiple);
• se utilizează pentru fluide cu temperaturi sub 200ºC;
• se remarcă prin faptul că valoarea măsurată este influențată de densitate (prin viteza
sunetului în fluid).
 Fig. 8. Debitmetru ultrasonic.

Debitmetrele Vortex

Funcționarea debitmetrelor Vortex se bazează pe fenomenul descoperit de Vortex:

atunci când se introduce un obstacol în calea unui curent de fluid aflat în curgere turbulentă, în
aval de acesta apare o oscilație periodică a fluidului. Această oscilație se datorează formării
unor turbioane (denumite și vortexuri), care provoacă variații periodice ale vitezei și presiunii
fluidului. Debitmetrul Vortex se bazează pe măsurarea frecvenței de desprindere a turbioanelor
generate în aval de un element perturbator introdus în conductă (fig. 9).

Fig. 9. Debitmetru Vortex.

Debitmetrul utilizează un element perturbator introdus în curentul de fluid. Datorită

acestuia, curentul de fluid se desparte în două. Dacă există o curgere turbulentă, în aval se
formează turbioane (vortexuri). La desprinderea de element, turbioanele generează impulsuri
de presiune. Frecvența de desprindere a turbioanelor este proporțională cu viteza fluidului (cu
debitul). Când fluidul trece peste un obstacol, se formează turbioane alternative, de o parte și
de alta a obstacolului. Frecvența apariției turbioanelor este proporțională cu viteza de curgere
a fluidului si, implicit, cu debitul volumetric. Debitmetrul Vortex este utilizat la măsurarea
debitului volumetric al aburului supraîncălzit, al gazelor sau lichidelor, pentru temperaturi
cuprinse în intervalul -40…250 ºC. Nu este recomandat pentru fluidele vascoase.
Debitmetrele electromagnetice

Debitmetrele electromagnetice pot fi utilizate pentru orice fel de fluide (vâscoase,

multifazice, murdare, corozive, etc), indiferent de regimul lor de curgere. Singura condiție care
trebuie îndeplinită este ca fluidul să fie conductiv din punct de vedere electric, iar proprietățile
sale electrice să fie omogene. Principiul de măsurare se bazează pe legea inducției
electromagnetice (Faraday).

Debitmetrul electromagnetic conține (fig.10) un tub cilindric de măsurare, confecționat

dintr-un material nemagnetizabil, izolat la interior, două bobine de inducție, dispuse de o parte
și de alta a tubului – pentru generarea câmpului magnetic și doi electrozi amplasați în peretele
conductei, situați perpendicular pe câmpul magnetic, pentru detectarea curentului indus în
fluid. Tensiunea indusă este direct proporțională cu viteza, deci cu debitul de fluid. Semnalul
de debit generat este proporțional cu câmpul magnetic inductor (cu un semnal de referință), dar
este influențat și de semnale parazite (zgomote sincrone sau nu cu semnalul de referință), care
trebuie eliminate.

Fig. 10. Debitmetru electromagnetic.

Se măsoară curentul electric creat între cei doi electrozi, curent care este proporțional
cu viteza de curgere a fluidului. Debitmetrul electromagnetic este recomandat în cazul fluidelor
bune conducătoare de electricitate (apă sărată, soluții chimice, țiței cu conținut mare de apă).

Debitmetrele masice Coriolis

Debitmetrele cu efect Coriolis sunt utilizate pentru măsurarea debitelor masice de

lichide. Acestea aplică curentului de fluid o accelerație Coriolis artificială și măsoară momentul
unghiular obținut. Prin elementul tubular, curge un fluid cu o anumită viteză și densitate.
Fluidul se opune mișcării tubului printr-o forță de inerție perpendiculară pe direcția instantanee
de curgere (care este o direcție relativă). Astfel, apare o forță care tinde să frâneze rotația
tubului, forță direct proporțională cu distanța față de punctul fix. Dacă în locul tubului drept,
se folosește un tub cu cele două laturi ale sale, parcurse de fluid în direcții opuse, acestea sunt
supuse unor forțe de inerție opuse, forțe care tind să deformeze tubul. Generatorul de vibrații
constă dintr-un miez montat la un tub și un magnet conectat la celălalt tub. Miezului i se aplică
un curent alternativ, datorită schimbării polarității curentului, magnetul este atras sau respins,
iar tuburile se apropie sau se depărtează. Debitmetrele masice Coriolis sunt utilizate, pe scară
largă în industria de petrol, pentru măsurarea debitelor lichidelor și oferă multe avantaje în ceea
ce priveşte acurateţea, repetabilitatea și sensibilitatea scăzută la efectele perturbatoare,
perturbații date de tipul de curgere. Recent, utilizarea lor în măsurarea curgerii gazelor este în
creştere (figura 11).

Fig. 11. Debitmetru masic Coriolis.