Capitolul 4.

SPATII DE SEMNALE
Ca un preludiu la studiul demodulatorului optim sau la implementarea
receptorului , se va echivala un set de semnale cu M componente cu o serie
ortonormala , analog clasicei reprezentari Fourier . Folosind coeficientii seriei ca si
coordonate in spatiu definite de functiile da baza ale seriei se obtine o interpretare
geometrica a teoriei demodulatiei si problema generala a formei semnalului .Astfel sa
va asigura legatura intre problemele formei de unda si teoria deciziei pentru
secventele de variabile aleatoare .

4.1 Seturi de functii ortonormale

Se considera un set de forme de unda reale  m (t ), m  0,1..... , definite pe un

interval comun Ti , T j  . Acest set poate fi finit sau nu , la fel ca si intervalul de
definitie . Setul de functii este ortonormat daca
Tj
1 i j
  (t )
i j
(t )dt   ij  
i j
Ti 0

Se poate spune ca functiile  i (t ) sunt energie unitara , fiinca daca  j (t ) ar fi

tensiunea aplicata pe o rezistenta de 1  , integrala functiei la patrat este 1 ( ceea ce
reprezinta energia ).

Un exemplu este setul de functii Fourier definite pe intervale finite T  T f  Ti ,

setul infinit se sinusoide a carui frecventa este un multiplu intreg de 1/T :

 1 1 / 2  2 1 / 2 2
1/ 2

 m (t )    ,   cos m o t ,   sin m 0 t ,..... m=1,2,.....
 T  T  T  

unde  0  2 / T . Facand calcule simple se demonstreaza ca relatia (6) este valabila

pentru oricare doua functii din acest set infinit .

Un alt exemplu este un set finit de N functii nesuprapuse :

1/ 2
 t  mT 
 m (t )   1  rect   , m=0,1,2,....,N-1
T   T 

35
 cu T  T f  Ti  / N , si rect[t/T] aratand un puls de inaltime unitara incepand de la
t=0 si cu durata T secunde .
Exemple de functii din aceste doua seturi ortonormate sunt ilustrate in figura 4.1 ( a –
set Fourier, b – set de baze nesuprapuse cu N=4) .

Fig. 4.1.

36
Fiind data o clasa de semnale deterministe si (t ), i  1,2,.... , fiecare având energie finită
, se formeaza o dezvoltare cu N termeni pentru al i-lea semnal in spiritul unui set de
functii ortonormale:
N 1
s i N  (t )  s 
im m (t ) .
m0

Coeficientii acestei serii , sik , sunt dati de formula :

Tj

s ik  s i (t ) k (t ) dt
 ,
Ti

si sunt gasiti prin inmultirea ambilor termeni din formula (9) cu  k (t ) si

integrand pe intervalul Ti , T j  .
Un motiv pentru folosirea de baze ortonormate este ca se pot gasi coeficientii
individual , in orice ordine , si de aceea intr-o dezvoltare sunt mai usor de adaugat
daca sunt necesari . Mai mult , ortonormalitatea aduce importante proprietati
geometrice legate de acest set de semnale .
Pentru o clasa generala de semnale , o reprezentare de N termeni nu poate fi
niciodata perfecta pentru un N finit , dar daca setul  m (t ) este complet pentru o clasa
de semnale , atunci energia in semnalul de eroare poate scădea pe măsură ce N creste
; adica

lim  s (t )  s 
(N ) 2
i i (t ) dt 0
N 

Deobicei acest tip de set  m (t ) se numeste baza ortonormata completa

pentru o clasa data de semnale . De exemplu , setul Fourier este un baza ortonormata
completa pentru o clasa de semnale de perioada T secunde , cu energie finita , numar
finit de maxime/minime si numar finit de discontinuitati ( conditiile Dirichlet ) . In
punctele de discontinuitate , convergenta este in punctul de mijloc al discontinuitatii .

4.2. Constelatii de semnale cu M componente

Acum se poate descrie un set de forme de unda modulatoare cu M

componemte utilizand dezvoltarea in serie ortonormala .
Se pot alcătui dezvoltări exacte cu seturi finite avand N  M elemente , si seturile
minimale vor fi asigurate de procedura de ortogonalizare Gram-Schmidt .
Selectarea aleatoare a functiilor din baza nu duce intotdeauna la seturi finte ; de
exemplu , setul Fourier nu asigura o reprezentare exacta si finita nici macar pentru un
singur puls al semnalului rectangular .

37
 Inainte de a descrie procedura Gram-Schmidt , trebuie cunoscute proprietatile
dezvoltarii .
In primul rând , fiecare semnal si (t ) este reprezentat ca un punct intr-un spatiu
euclidian cu N dimensiuni numit spatiu de semnal (signal space ). Fiecare punct
este reprezentat ca si  si 0 , s i1 ,...., si ( N 1)  , unde N este numarul de functii din set .
Fiecare reprezentare este o descriere completa a unui semnal din baza , o data ce baza
este specificata .
Figura 4.2 ilustrează descompunerea si reconstructia formei unui semnal in termenii
coordonatelor sale din spatiul de semnal .

Fig. 4.2.

Toate cele M puncte in spatiul N-dimensional formeaza o constelatie de

semnal ( signal constelation ) si asigura un mod de studiu pentru modulatie si
tehnicile de codare .
De exemplu , patratul distantei de la origine la orice punct in spatiu se poate
demonstra usor ca reprezinta energia corespunzatoare semnalului , si L2 - distanta
dintre unde ( integrala patratului diferentei semnalelor ) este aceeasi cu patratul
distantei dintre puncte in spatiul de semnal euclidian . Pentru a verifica cele spuse
anterior , vom dezvolta si (t ) , ridica la patrat si integra :

38
 Tf T f N 1 N 1 Tf N 1 2


E i  si (t ) dt 
Ti
 
Ti m  0 k  0
sim m (t ) sik  k (t )dt  
m k
sim sik  m (t ) k (t ) dt 

Ti
m k
sim sik  mk  s
m  0 im

A doua proprietate este aratata prin exprimarea integralei patratului distantei

dintre semnale :
Tf 2
 
 2
d ij2  si (t )  s j (t ) dt   s 
im m (t )   sin  n t )  dt
Ti  m n 

Inca un avantaj al acestei reprezentari este o imediata evaluare a dimensiunii

setului de semnale . Numarul si forma functiilor din baza indica in linii mari
complexitatea echipamentului de modulare si demodulare .
In ceea ce priveste alegerea functiilor bazei , sunt pisibile mai multe seturi
 m (t ) .
Pentru a minimiza complexitatea si a vedea corect principalele proprietati ale setului
de semnale modulatoare , se va cauta un set minimal , adica N este cat mai mic
posibil si setul este compus din functii simple . In multe cazuri tipice de transmitere ,
alegerea corecta este facuta prin cautare .
De exemplu , se presupune ca modulatorul utilizeaza setul de semnale binare
din figura 4.3. Un set de functii de baza il poate reprezenta insusi versiunile la scara
ale semnalelor , dat fiind faptul ca cele doua semnale sunt deja ortogonale . Aceste
functii sunt de asemenea ilustrate un figura 9 , impreuna cu spatiul de semnal
bidimensional . Se accentueaza ideile despre distanta facut anterior ; fiecare semnal
are patratul distantei de la origine E s  A 2Ts / 2 , care este aceeasi cu energia pentru
fiecare unda . La fel , patratul distantei dintre punctele constelatiei s 0 si s1 este A 2Ts ,
care este exact patratul lui L2 - distanta dintre s0 (t ) si s1 (t ) . Alternativ , se poate
alcatui o baza cu 4 unde rectagulare nesuprapuse , dar aceasta nu ar fi minima ; de
asemenea , setul Fourier ar asigura o reprezentare ce converge asimptotic , dar este
infinit dimensioanala .

39
 Fig. 4.3.

O constructie a bazei ceva mai dificila se poate face cu PSK cu M simboluri (

manipulare prin defazare) , unde cele M semnale sunt versiuni usor defazate ale unei
purtatoare sinusoidale ce dureaza Ts secunde , cu defazajul multiplu de 2 / T radiani :

1/ 2
 2E   2i 
s i (t )   s 
 cos   c t   , i=0,1,....., M-1 0  t  Ts
 Ts   M 

Utilizand identitati trigonometrice este clar ca oricare semnal poate fi exprimat

cu ajutorul a doua functii ortonormale
1/ 2 1/ 2
 2   2 
 0 (t )    cos  c t , 1 (t )    sin  c t , 0  t  Ts ,
 Ts   Ts 

deci semnalele M-PSK au constelatii bidimensionale ( de fapt unidimensionale

daca M=2 ) . Coordonatele fiecarui semnal in spatiul de semnal sunt date de

 2i   2i 
s i 0  E 1s / 2 cos   si s i1   E 1s / 2 sin  
M  M 

Procedeul Gram-Schmidt , este un proces sistematic pentru determinarea unei

baze ortonormate minime , dar nu unica , pentru un set de semnalecu M componente .
40
 Incepe prin selectarea versiunii la scara a lui s 0 (t ) si o face sa fie  0 (t ) .
Apoi s1 (t ) este proiectat pe aceasta functie , formand deci s10 , iar semnalul
s10 0 (t ) este luat din s1 (t ) , ceea ce ramane fiind ortogonal pe prima functie din baza .
O versiune normata a acestei forme de unda devine a doua functie din baza , 1 (t ) .
Urmatorul semnal este proiectat pe aceste doua baze, se gaseste reziduul si
daca acesta nu este nul , normat si devine urmatoarea functie din baza samd .
Procedura se repeta pana cand se termina semnalele , probabil cu N  M (
inegalitate are loc atunci cand setul se semnale este liniar dependent , adica unul sau
mai multe semnale este o combinatie a celorlalte ) .

In continuare se vor examina trei clase generice importante de semnale si

constelatia lor de semnal .

EXEMPLU 1 . Semnale generale antipodale ( figura 4.4)

Doua semnale , indiferent de descrierealor detaliata , se numesc antipodale
daca unul dintre semnale este opusul celuilalt , adica s1 (t )  s 0 (t ) . Logic , constelatia
sa de semnal este unidimensionala ( N=1 ) , cu  0 (t )  cs 0 (t ) , constanta aleasa sa
normeze energia .
Exemple importante sunt manipularea prin defazare binara ( PSK ) , NRZ
(semnale ce nu se intorc la zero) binar si modulatia secventa inversata ale semnalelor
codate spread-spectrum .

Fig. 4.4.

41
 EXEMPLU 2 . Semnale generale ortogonale ( figura 4.5)

Se defineste un set de semnale ortogonale , alcatuit din M forme de unda ce au

aceeasi energie si (t ) cu

Tj
E s , i j

Ti
s i (t ) s j (t )dt  
0, i j

(16)

Constelatia de semnal are dimensiunea N=M , si prin alegerea lui  m (t ) ca

fiind versiunea la scara a celui de-al m-lea semnal , se obtine o constelatie cu un
singur punct situat la distanta E 1s / 2 fata de origine de-a lungul ambelor axe , la fel ca
in figura 4.5 .

Fig. 4.5.

Exemple de baze ortogonale sunt bazele de M pulsuri rectangulare

nesuprapuse ( la care se face referirea ca fiind modulatia pulse-position ) , M
sinusoide de durata Ts , decalate in frecventa de ½ Ts
( manipulare prin frecventa ) si secvente binare formate din randuri ale matricii
Hadamard . O secventa Hadamard cu 4 componente este prezentata in figura 13 .

42
 Fig. 4.6.

EXEMPLU 3 . Constelatie bidimensionala si QAM

O modulatie ce prezinta e buna eficienta spectrala se formeaza alegand

1/ 2 1/ 2
2 2
si (t )  ai   cos  c t  bi   sin  c t , 0  t  Ts , i=0,1, ... , M-1 ,
 Ts   Ts 

unde perechile (a i , b j ) formeaza coordonatele semnalului in spatiul de semnal

bidimensonal . Uzual , perechile (a i , b j ) sunt alese dintre punctele unei matrici
patrate bidimensionale . Se poate interptreta semnalul ca fiind modulatia in
amplitudine a purtatoarelor cu faza in cuadratura , de unde numele de
modulatie cu amplitudinea in cvadratura QAM ( quadrature amplitude
modulation ) . Alternativ , se poate interpreta relatia (17) ca modulatia in
amplitudine si faza a unei singure sinusoide . Daca semnalele au energie egala ,
adica ai2  bi2   E s1 / 2 , modulatia este strict la nivelul unghiului de faza , si
1/ 2

setul de semnale devine M-PSK , avand punctele constelatiei localizate

uniform pe un cerc de raza E 1s / 2 .
O variatie comuna , modelata QAM , foloseste un semnal de forma

si (t )  hT (t )a i cos  c t  bi sin c t  , t  , i=0 , 1 , ... , M-1

43
unde hT (t ) este o functie de transmitere in pulsuri extinsa si dupa Ts secunde .
Baza este corespunzator modificata de hT (t ) dar constelatia de semnal
bidimensionala ramane neschimbata .

44