SCS laborator. Lucrarea nr. 1.

– Semnale periodice

LUCRAREA DE LABORATOR NR. 1.

SEMNALE PERIODICE

1. Obiectul lucrării

Analiza spectrală a semnalelor periodice.

2. Aspecte teoretice

Un semnal periodic x(t), de perioadă T, poate fi dezvoltat în serie Fourier dacă

satisface condiţiile lui Dirichlet.
Formulele seriilor Fourier şi relaţiile de calcul ale coeficienţilor sunt prezentate
în tabelul 1.
Tabelul 1.
Forma seriei Reprezentare analitică Relaţii pentru coeficienţi
Exponenţială ∞
1
t +T
x(t ) = ∑ Akc e jkω t
0

Akc = ∫ x(t )e − jkω t dt

0 0

(complexă) k = −∞ T t 0

t 0 +T
Trigonometrică ∞
1
x(t ) = c0 + ∑ c k cos kω 0 t +
n =1
c0 =
T ∫ x(t )dt
t0
∞
+ ∑ s k sin kω 0 t
t 0 +T
2
n =1
ck =
T ∫ x(t ) cos kω tdt
t0
0

t 0 +T
2
sk =
T ∫ x(t ) sin kω tdt
t0
0

Armonică ∞
A0 = c0
x(t ) = A0 + ∑ Ak cos(kω 0 t +ϕ n )
2 2
k =1 Ak = c k + s k
sk
ϕ k = − arctg
ck

2π
ω 0= reprezintă frecvenţa unghiulară (pulsaţia) fundamentală, iar f0=1/T este
T
frecvenţa fundamentală; se mai numeşte şi frecvenţa de repetiţie a semnalului
periodic.
Alegerea limitelor de integrare în evaluarea coeficienţilor seriilor Fourier este
arbitrară; esenţial este ca integrarea să se facă pe o perioadă (de la –T/2 la T/2, de la
zero la T etc.)
Seria Fourier complexă dă o descompunere a semnalului periodic într-o sumă
de componente elementare de tip exponenţial e jnω t nerealizabile fizic. Utilizarea ei
0

este foarte comodă în problemele de determinare a răspunsului circuitelor la semnale

periodice.
Din punct de vedere practic (experimental) interesează seria Fourier armonică.
Aceasta descompune semnalul într-o sumă de componente cosinusoidale ale căror
Pag: 1 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice
frecvenţe sunt multipli ai frecvenţei de repetiţie a semnalului periodic. Aceste
componente se mai numesc armonici. Armonica întâi (k=1) se numeşte
fundamentală, iar A0 reprezintă componenta continuă a semnalului periodic.
Caracterizarea în domeniul frecvenţă a semnalelor periodice se face prin
reprezentarea spectrelor de amplitudini şi faze. În acest scop, fiecărei componente
din dezvoltare i se alocă câte un segment de dreaptă (linie spectrală) în cele două
spectre, localizat la frecvenţa componentei şi având mărimea segmentului
proporţională cu amplitudinea, respectiv faza componentei
Deoarece semnalele periodice sunt reprezentate prin sume discrete de semnale
elementare, rezultă că spectrele de amplitudini şi faze vor fi discrete, ca în fig. 1.

Fig. 1.

Teoretic, spectrele semnalelor periodice se întind de la f=0 la f=∞. Practic,

spectrele sunt limitate. Reprezentarea spectrelor de amplitudini (Fig. 1.(a)) pune în
evidenţă legea de descreştere a amplitudinilor, permiţându-ne să limităm seria la un
termen, de la care începând, amplitudinea componentelor este neglijabilă.
Trunchierea seriei la un anumit termen depinde de cerinţele impuse tipului de
comunicaţie care utilizează semnalul respectiv. Prin urmare, analiza spectrală a unui
semnal ne permite să stabilim lăţimea benzii de frecvenţe efectiv ocupată de acel
semnal.
În lucrare se vor măsura spectrele de amplitudini ale semnalelor periodice
sinusoidal, dreptunghiular cu diverşi factori de umplere şi triunghiular cu simetrie de
rotaţie .

A. Semnalul armonic
Expresia analitică a unui semnal armonic este:
x(t ) = A ⋅ cos(ω 0 t + ϕ )
iar reprezentarea grafică a spectrului de amplitudini este prezentată în figura 2, unde
1 ω0
f0 = = .
T 2π

Pag: 2 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice

Fig. 2.

Semnalul real obţinut de la generatorul de funcţii utilizat în lucrare nu este perfect

sinusoidal, ceea ce implică prezenţa unor componente spectrale diferite de zero
pentru frecvenţe multiplii de frecvenţa fundamentală.

B. Semnalul triunghiular
Analiza spectrală teoretică şi experimentală a semnalului periodic triunghiular
cu simetrie de rotaţie, având frecvenţa de repetiţie f0=200 kHz (Fig. 3a).

Seria Fourier a lui x(t) este:

∞
kπ ∞
8E
x(t ) = ∑ 2 E sin c 2 cos kω 0t =∑ 2 cos(2n + 1)ω 0t (1)
n = 0 π ( 2n + 1)
2
k =1 2
Reprezentarea grafică a spectrului de amplitudini asociată semnalului din figura 3 a)
este dată în figura 3b), iar spectrul de amplitudini normat la amplitudinea
fundamentalei se găseşte în figura 3c).
Puterea semnalului triunghiular cu simetrie de rotaţie se poate calcula pe baza
datelor experimentale conform relaţiei:
kM
Ak2
Pe = ∑ (2)
k =1 2
Se compară puterea obţinută, pentru semnalul triunghiular, folosind datele
experimentale şi puterea pe fundamentală P1, cu cea care foloseşte reprezentarea în
domeniul timp a semnalului, conform relaţiei:
1 E2
∫
2
P = x (t ) dt = = X ef2 (3)
T (T ) 3
unde X ef este valoarea efectivă a semnalului analizat.

Pag: 3 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice

x(t)

3T T T T T 3T
−T −
4
−
2
−
4
0 4 2 4
T t

-E

a)

b)

c)

Figura 3.
Pag: 4 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice

C. Semnalul dreptunghiular (fig. 4)

Semnalul fiind par, amplitudinile sk din seria trigonometrică sunt nule şi deci
Ak=|ck|.

Fig. 4.

Din punct de vedere al spectrului de amplitudini nu reprezintă importanţă

paritatea semnalului, ştiut fiind faptul că o deplasare pe axa timpului atrage după
sine doar modificarea fazelor ϕk nu şi a amplitudinilor Ak.
Utilizând relaţiile din tabelul 1 se găseşte:

τ /2 τ /2
2 2E τ
Ak = c k = ∫ E cos kω 0 tdt =
T −τ / 2 kπ τ
∫
− /2
E sin(kπ
T
) (4)

pentru: k∈[1, ∞) şi A0 = c0 = E·τ/T

Expresia lui Ak dată de relaţia (2) mai poate fi scrisă şi sub forma:
τ
sin( kπ )
τ T τ π
Ak = 2 E = 2E sin c(kπ ), (5)
T τ T T
kτ
T
care pune în evidenţă faptul că amplitudinile armonicilor semnalului descresc după o
sin x
înfăşurătoare de forma sin cx = . De asemenea, se remarcă proporţionalitatea
x
lor cu amplitudinea E a semnalului periodic dreptunghiular, precum şi raportul τ/T
denumit factor de umplere.
τ T
Armonicile pentru care este îndeplinită condiţia kπ = pτ , (adică k = p ), p
T τ
fiind un număr întreg au amplitudinile nule. De pildă, pentru τ/T = 1/2 şi τ/T = 1/10
vor fi nule armonicile pare (k = 2p), respectiv armonicile de ordin k = 10p.
În Fig. 5. sunt reprezentate spectrele de amplitudini ale semnalului x(t) din fig.
4, menţinând perioada T constantă, iar lăţimea τ a impulsului fiind T/2, respectiv
T/10.

Pag: 5 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice

Fig. 5.

Spectrele de amplitudini normate se obţin prin raportarea (normarea)

amplitudinilor Ak la valoarea amplitudinii fundamentale A1.
τ
sin kπ
Ak 1 T
= ⋅ (6)
A1 k τ
sin π
T
Acest raport pune în evidenţă descreşterea amplitudinilor armonicelor
comparativ cu fundamentala.
Astfel pentru τ/T = ½ relaţia (3) devine
kπ
sin ⎧1
= ⎪⎨ k ;− pentru; k ; impar
Ak 1 2
= ⋅ (7)
A1 k π ⎪⎩ 0;− pentru; k , par
sin
2
reprezentarea grafică a spectrului de amplitudini normat, în acest caz, este dată în
figura 6.

Fig. 6.

Pag: 6 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice

3. Desfăşurarea lucrării

Fig. 7.

A) Se realizează montajul din figura 7.

La efectuarea măsurătorilor citirea lor şi interpretarea valorilor măsurate, se va
ţine cont că:
¾ Vrms este valoarea efectiva a tensiunii exprimata în volţi (rms=root mean
square).
¾ În cazul aparatelor folosite în lucrare, dBm este unitatea de măsură pentru
tensiunea exprimată în decibeli având ca tensiune de referinţă, tensiunea
corespunzătoare unei puteri de 1mW pe o rezistenţă de 50 Ω. Astfel
pentru P = 1 mW şi R = 50 Ω se obţine valoarea efectivă a tensiunii de
referinţă:
Ur
U r ,ef = = PR = 10 −3 ⋅ 50 = 0,2236 V .
2
Această tensiune este utilizabilă când între generator şi analizorul de spectru este o
adaptare perfectă. Altfel pentru măsurătorile în domeniul frecvenţă folosind
analizorul, tensiunea de referinţă se determină, aplicând de la generatorul de funcţii
un semnal sinusoidal pe frecvenţa de 200 kHz, a cărui amplitudine este reglată astfel
încât amplitudinea componentei spectrale a fundamentalei pe analizorul de spectru
să fie 0 dBm. După aceea semnalul sinusoidal, de la generatorul de funcţii, se
vizualizează cu osciloscopul. Valoarea de vârf a tensiunii de referinţă măsurate Ur,m
va fi amplitudinea de vârf E0 a semnalului sinusoidal împărţită la 2. Aceasta se
întâmplă deoarece generatorul de funcţii şi analizorul de spectru folosite au o
impedanţă de intrare de 50 Ω , mult mai mică decât impedanţa de intrare de 1 M Ω a
osciloscopului. Ca urmare tensiunea de referinţă efectivă măsurată va fi:
E0 U r .m
U r ,m,ef = = (8)
2 2 2
Considerând o tensiune U, nivelul ei în dB este:
U
n = 20 lg [dB]
Ur
Pag: 7 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice
unde Ur este o tensiune de referinţă.

B) Analiza spectrală teoretică şi experimentală a semnalului periodic

dreptunghiular cu factor de umplere τ/T = 1/2
Se reglează f 0 =200 kHz, τ/T=1/2 şi amplitudinea E a semnalului
dreptunghiular astfel încât nivelul fundamentalei măsurat cu analizorul de spectru să
fie 0 dB. Pentru a nu avea erori de reglaj se setează nivelul de referinţă la 10 dBm –
butonul REF LVL. Pentru măsurarea armonicilor se modifică frecvenţa centrală a
analizorului (butonul „ CENTER” şi se citeşte valoarea indicată în dBm de unul
dintre cei doi markeri. Rezultatele teoretice şi experimentale se trec în tabelul 2.

Tabelul 2
k 1 2 3 4 5 6………….19 20
fk(MHz) 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2………..3,8 4
Ak
A1 teoretic

Ak
(dB )
A1 teoretic

Ak
(dB)
A1 exp eri −
mental

Ak
A1 exp erimental

În tabelul 2 avem:
k – ordinul armonicii,
Ak
- rezultă din relaţia (7)
A1 teoretic

Ak Ak A
(dB) = 20 lg = 20 lg k = nk − n1 = nk n1 = 0 db
A1 teoretic
A1 Ur
se măsoară experimental
Ak
(dB) - se calculează din nivelele armonicilor citite experimental
A1 exp eri −
mental
nk − n1 nk
Ak
= 10 20
= 10 20
A1 exp erimental n1 = 0 dB

C) Se realizează analiza spectrală teoretică şi experimentală a aceluiaşi semnal

periodic dreptunghiular cu f 0 =200 kHz, dar cu τ/T = 1/4 completându-se tabele
similare cu tabelul 2 (atenţie la reglajul corect al lui E).

Pag: 8 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice

Ak
D) Se trasează spectrele de amplitudini teoretice şi experimentale şi
A1 teoretic

Ak
în funcţie de frecvenţă. Pentru un acelaşi coeficient de umplere spectrele
A1 exp erimental

se trasează pe acelaşi grafic; valoarea teoretică printr-un segment, pe care cu altă

culoare se adaugă punctul corespunzător valorii experimentale.

E) Se determină benzile de frecvenţă ocupate de către semnalele periodice

dreptunghiulare. Se consideră că intră în banda de frecvenţă toate componentele
spectrale care au amplitudini mai mari de 1% din amplitudinea fundamentalei, adică
0,01 A1.

F) Se determină puterile disipate de către semnalele periodice dreptunghiulare

pe o rezistenţă de 1 Ω , pe baza spectrelor de amplitudini măsurate (din tabelul 2). Se
foloseşte relaţia:
Ak2 kM
Pe = A + ∑ 2
0
k =1 2

Ak Ak
unde Akef = = U r ,m ,ef ⋅ (vezi relaţia (8)).
2 A1 e

Se compară puterea obţinută folosind date experimentale şi puterea pe fundamentală

P1, cu cea care foloseşte reprezentarea în domeniul timp a semnalului, conform
relaţiei:
⎧ E 2τ τ
⎪⎪ , pentru A 0 = E
1
P = ∫ x(t ) dt = ⎨ 2 T T .
2

T (T ) ⎪ E τ E τ
2 2
− , pentru A 0 = 0
⎩⎪ T T2
P P
Se determină rapoartele e si 1 . Amplitudinea E se măsoară cu osciloscopul şi
P P
este dată de relaţia:
Eo
E=
2
unde Eo este amplitudinea de vârf a semnalului dreptunghiular măsurată cu
osciloscopul. Aceasta se întâmplă deoarece generatorul de funcţii şi analizorul de
spectru folosite au o impedanţă de intrare de 50 Ω , mult mai mică decât impedanţa
de intrare de 1 M Ω a osciloscopului, cu care măsor amplitudinea de vârf a
semnalului dreptunghiular.

G) Se reglează f 0 =200 kHz şi amplitudinea E a semnalului triunghiular astfel

încât nivelul fundamentalei să fie 0 dB. Pentru semnalul triunghiular se măsoară
toate componentele spectrale care au amplitudini mai mari decât 0,01A1 şi se
determină banda de frecvenţă ocupată în aceste condiţii de către semnalul
triunghiular. Rezultatele teoretice şi experimentale se trec într-un tabel similar cu
tabelul 2.

Pag: 9 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice
Pentru semnalul triunghiular se reprezintă grafic spectrele de amplitudini teoretice şi
Ak A
experimentale si k în funcţie de frecvenţă pe aceleaşi axe de coordonate.
A1 t A1 e

H) Se găseşte puterea semnalului triunghiular calculată pe baza

componentelor măsurate:
kM
Ak2
Pe = ∑
k =1 2
Ak Ak
unde Akef = = U r ,m ,ef ⋅ (vezi relaţia (8)).
2 A1 e
Se compară Pe cu puterea P calculată folosind relaţia (3). Se determină rapoartele
Pe P
si 1 , unde P1 este puterea componentei pe frecvenţa fundamentală.
P P

I) Se aplică la intrarea analizorului de spectru un semnal sinusoidal, produs de

generatorul de funcţii, având frecvenţa f0=200 kHz şi nivelul fundamentalei n1=0 dB.
Se măsoară nivelele nk, 2≤k≤10 şi se calculează factorul de distorsiuni
nk − n1
A22 + A32 + ......
δ = = ∑10 10
A1 k

Se repetă măsurătorile pentru un semnal sinusoidal, produs de generatorul de funcţii,

având frecvenţa f0=200 kHz şi nivelul fundamentalei n1=15 dB.

J) Se repetă punctele G) şi H) pentru un semnal triunghiular cu f 0 =10 kHz, de

data aceasta pentru măsurătorile în domeniul frecvenţă folosindu-se osciloscopul
TDS 1001.
Pentru măsurătorile în domeniul frecvenţă folosind osciloscopul, tensiunea de
referinţă se determină, aplicând de la generatorul de funcţii un semnal sinusoidal pe
frecvenţa de 10 kHz, a cărui amplitudine este reglată astfel încât amplitudinea
componentei spectrale a fundamentalei, vizualizată pe osciloscop, folosit ca
analizor de spectru, la frecvenţa de 10 kHz, să fie 0 dBm. Valoarea de vârf a
tensiunii de referinţă Ur va fi amplitudinea de vârf a semnalului sinusoidal astfel
obţinut.

Instrucţiuni pentru folosirea aparatelor:

a) Generatorul de functii GFG 3015

1) Fixarea frecvenţei (200 kHz)

- se apasă FREQ
- se introduce valoarea 200, apoi se apasă tasta de confirmare corespunzatoare
(“kHz/Vrms”).
2) Selectarea tipului de functie generata

Pag: 10 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice
- se apasă repetat tasta FUNC pana la aprinderea (pe ecran) a simbolului
corespunzator functiei dorite, care va fi generata automat (semnal triunghiular
/sinusoidal /dreptunghiular).
3) Fixarea amplitudinii E, astfel încât A1=0 dB
- se apasa AMPL
- se introduce valoarea dorită, apoi se apasă tasta de confirmare corespunzătoare
(“Hz/Vpp”).
Tastele W,X pot fi folosite pentru a schimba digitul valorii de intrare. Se poate
folosi butonul rotativ pentru creşterea sau descreşterea acelui digit, astfel încât să
obţinem A1=0 dB, pe analizorul de spectru.
4) reglarea factorului de umplere
- se apasă butonul “DUTY”, se introduce valoarea dorită şi se apasă butonul
“DEG/%”

b) Analizorul de spectru GSP810

1) Fixarea frecvenţei centrale (de lucru)

- se tastează CENTER
- se introduce valoarea frecvenţei centrale în MHz (0,200 MHz)
- se validează cu ENTER
2) Se fixează valoarea frecvenţă pe diviziune (SPAN)
- se tastează SPAN
- se foloseşte reglajul “spinner” pentru a se selecta valoarea de 5 kHz/div
3) Fixarea rezoluţiei benzii de frecvenţă (RBW)
- se tastează RBW
- folosindu-se reglajul “spinner” se introduce valoarea 3 KHz
4) Afişarea MARKERILOR
- se apasă tasta MKR pentru a afişa MARKERII pe ecran
- se selectează primul MARKER automat
- se selectează cu sageţile de langă “SPINNER” cifra ce urmează a fi modificată
din numărul care indică frecvenţa MARKERULUI
- cifra selectată se modifică cu ajutorul reglajului “SPINNER”
- trecerea de la un MARKER la altul se face cu tasta ENTER
În dreptul markerului este afişată atenuarea (în dBm) corespunzătoare frecvenţei
pe care este fixat markerul respectiv.

c) Osciloscopul digital TDS 1001.

Pentru vizualizarea semnalului x(t) pe canalul 1 se procedează astfel:

- se conectează semnalul la mufa BNC corespunzătoare canalului 1 (CH 1)
- se apasă tasta CH1, semnalul fiind conectat la acest canal
- din butonul de reglaj VOLTS/DIV (amplitudine) se potriveşte imaginea
semnalului vizualizat astfel ca aceasta să ocupe cât mai mult posibil din ecranul
osciloscopului. Cu cât imaginea este mai mare pe ecran, cu atât citirea se poate face
mai precis.

Pag: 11 / 12
 SCS laborator. Lucrarea nr. 1. – Semnale periodice
- poziţionarea (deplasarea) semnalului pe verticală se poate face cu ajutorul
butonului „POSITIONÚ”
- din butonul de reglaj SEC/DIV (perioada bazei de timp) se modifică numărul de
perioade ale semnalului x(t) vizualizate pe ecran. Pentru o vizualizare corectă se
încadrează 1÷2 perioade din semnal.
- poziţionarea (deplasarea) semnalului pe orizontală se poate face cu ajutorul
butonului „POSITIONÙ”
- pentru a măsura şi/sau compara amplitudini se pot utiliza 2 cursoare care se
activează din butonul „CURSOR”
- pentru axa ordonatelor se activează butoanele „Type Voltage” şi „Source CH1”
situate în dreapta ecranului pe primele două poziţii. Deplasarea cursoarelor se face
din butoanele „POSITIONÚ” .
- pentru axa timp se activează „Type Time” şi „Source CH1” situate în dreapta
ecranului pe primele două poziţii. Deplasarea cursoarelor se face din butoanele
„POSITIONÚ” .
- valorile asociate celor două cursoare se citesc în dreapta ecranului.
- pentru vizualizarea semnalului x(t) în domeniul frecvenţă se activează butonul
„MATH MENU”. Din butonul „SEC/DIV” se face poziţionarea pe axa frecvenţelor.
Pentru activarea cursoarelor se apasă butonul „CURSOR”. Pentru axa amplitudinilor
se activează primele două butoane din dreapta ecranului „Type Magnitude”şi
„Source MATH”. Pentru axa frecvenţelor se activează primele două butoane din
dreapta ecranului „Type Frequency” şi „Source MATH”. Deplasarea cursoarelor se
face din butoanele „POSITIONÚ” , iar valorile asociate lor se citesc în dreapta
ecranului.

4. Întrebări
a) Care este componenta continuă a semnalelor analizate la punctul B şi C ?
b) De ce nu se poate obţine o extincţie (suprimare) perfectă a armonicilor pare
pentru τ/T = 1/2 ?
c) Două semnale periodice dreptunghiulare au aceeaşi perioadă T şi
coeficienţii de umplere complementari: τ1/T + τ2/T = 1. Care este relaţia dintre
amplitudinile Ak ale celor două semnale

5. Aplicaţii

a) Se reglează parametrii unui semnal periodic dreptunghiular astfel încât T =

50 μs, τ/T = 1/3, A = Ur. Să se calculeze amplitudinile Ak, k = 0.
b) La măsurarea unui semnal sinusoidal s-au găsit următoarele nivele ale
armonicilor: n1 = -3dB, n2 = -43dB, n3 = -49dB, n4 = -63dB. Să se calculeze
amplitudinea fundamentalei (în mV)m şi factorul de distorsiuni.
c) La analiza spectrală a unui semnal periodic dreptunghiular s-a constatat că
armonica a II-a are cu 25dB mai puţin decât fundamentala. Ce coeficient de umplere
are semnalul analizat? Care va fi diferenţa în dB între nivelul fundamentalei şi
nivelul armonicii a III-a pentru acest semnal?
d) Semnalul de la punctul a) este aplicat la intrarea unui FTJ ideal cu frecvenţa
de tăiere ft = 45kHz. Să se reprezinte grafic semnalul obţinut la ieşire.
Pag: 12 / 12