24 Semnale şi sisteme.

Aplicaţii în filtrarea semnalelor

1.8. Analiza Fourier a semnalelor neperiodice

1.8.1 Transformarea Fourier.Funcţia de densitate spectrală
Fie x(t ) o funcţie ce descrie un semnal analogic. Presupunem că: x (t )  L1 .
Transformata Fourier a lui x(t ) este prin definiţie [SB]:
 
X ( )   x(t )e  jt dt,    (1.130)


X ( ) există,    , deoarece prin ipoteză:





x (t ) dt  

iar în integrala din (1.130), x (t )e  jt  x (t ) .

Relaţia (1.130) se notează simbolic:
X ( )  F {x(t )} (1.131)
Semnificaţia funcţiei X ( ) poate fi înţeleasă, dacă luăm în consideraţie clasa
semnalelor fizice, definite pe suport mărginit, cum este de exmplu semnalul x (t ) din figura
1.35a.
Acesta poate fi considerat ca o limită a semnalului din figura 1.35b, când T   .
x (t )  lim x p (t ) (1.132)
T 

Reprezentarea în frecvenţă a lui x p (t ) se obţine prin diagramele spectrale asociate

coeficienţilor Akc. Prin urmare, pentru a găsi reprezentarea în frecvenţă a lui x (t ) , trebuie
considerată expresia pentru Akc , în cazul limită T   .
Conform relaţiei (1.79):
1  2
A kc 
T 
x(t )e  jk0 t dt, 0 
 T

şi lim A kc  0 . În schimb, aplicând limita produsului:

T 
A kc
A kcT  (1.133)
f0
şi ţinând seama că pentru T   ,  0  d şi k 0   (vezi exemplul 1.6 şi figura 1.35)
se obţine:

lim AkcT    x(t )e  jt dt (1.134)
T  
adică integrala F {x(t )}  X ( ) . Relaţiile (1.133) şi (1.134) justifică denumirea de funcţie de
densitate spectrală utilizată pentru X ( ) .
Semnale analogice 25

Atunci când x (t ) satisface condiţiile lui Dirichlet, funcţia x (t )  lim x p (t ) , poate fi

T 
determinată prin transformare Fourier inversă din X ( ) :

1 
2 
x(t )  X ( )e jt d (1.135)
Integrala (1.135) este considerată în sensul valorii principale. Se notează simbolic:
x(t )  F1{X ()} (1.136)
x (t ) se numeşte transformata Fourier inversă a lui X ( ) . Relaţia (1.135) se poate stabili
pe baza aceloraşi consideraţii la limită. Conform SFE:
T T
  2  2

A  (  x(t )e  (  x(t )e
1  jk 0 t 1
x p (t )  kc e
jk0t
 dt )e jk 0 t =  jk 0 t
dt )e jk 0 t 0
k 
T k  
2 k  
T T
 
2 2
 

 (  x(t )e 
1  j t 1
x(t)= lim xp(t)= dt )e jt d = X ( )e jt d
T  2 2 
 
X ( )d
Dacă T   , suma devine integrală, k 0   iar Akc  . Astfel, aplicând
2
limita(1.132) SFE din expresia precedentă se găseşte expresia (1.135) a transformatei Fourier
inverse.
Deoarece majoritatea semnalelor analogice satisfac condiţiile de existenţă ale
transformatei Fourier x (t )  L1  , transformările integrale (1.130) şi (1.135) sunt un important
instrument de studiu stabilind legătura între cele două limbaje: în timp şi în frecvenţă. Din
expresia pentru X ( ) rezultă că spectrul de secvenţe al unui semnal aperiodic este continuu.
Conform relaţiei (1.135) semnalul x (t ) este constituit dintr-o sumă infinită de exponenţiale
cu “amplitudinea” X ( )d .
Funcţia x (t ) este considerată funcţie original, iar X ( ) , funcţie imagine. Conform
teoremei lui Placherel, dacă x (t )  L2 , există atât transformata Fourier directă cât şi cea
inversă şi în plus X ( )  L2 ,    . Prin urmare :

F : L2  L2 x(t )  X ( )
 x(t )  X ( ) (1.137)
F 1 : L2  L2 X ( )  x(t )
O consecinţă importantă a acestui fapt este posibilitatea de a determina energia semnalelor,
prin intermediul reprezentării în frecvenţă.
Fie semnalul x (t ) şi imaginea sa în frecvenţă X ( ) . Expresia energiei semnalului
este:


2
W x(t ) dt  x(t )  x* (t  (1.138)

Înlocuind x (t ) din (1.138) prin relaţia corespunzătoare transformării Fourier şi rearanjând
termenii se găseşte:
   
 
1
W X ( ) x * (t )e jt dt d (1.139)
2    
În paranteza rondă se recunoaşte X * ( ) , astfel că egalând relaţiile (1.138) şi (1.139) se
obţine:
 1 

X ( ) d 
2 2
x(t ) dt  (1.140)
 2 
relaţie cunoscută sub denumirea “teorema Rayleigh a energiei”. Este energia disipată pe o
reistență R=1Ώ.
26 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

Reprezentarea grafică a funcţiei X ( ) , respectiv arg X ( ), constituie diagrama

spectrală echivalentă spectrului de amplitudini, respectiv de faze. Acest grafic permite
X ( )
2

aprecierea benzii de frecvenţă ocupată de semnal. Funcţia reprezintă funcţia de

2
densitate spectrală a energiei semnalului. Graficul acestei funcţii ne informează asupra benzii
energetice a semnalului, care cuprinde intervalul de frecvenţe în care este concentrată cea
mai mare parte din energia semnalului.

Exemplul 1.8. Să se găsească funcţia de densitate spectrală pentru semnalul x (t ) din figura 1.36. Să se
exprime funcţia de densitate spectrală a energiei, să se reprezinte grafic şi să se compare cu X ( ) .

Rezolvare Semnalul considerat poate fi tratat ca o limită a semnalului din figura 1.35 cu T  
x (t ) este definit prin relaţiile:
1 
 , pentru t  2
x(t )   (1.141)
 0, pentru t 

 2

şi este denumit impulsul dreptunghiular cu aria unitate.

Aplicând transformarea Fourier:



 
1
X ( )  x (t )e  jt dt  e  jt dt
2

  

2

şi integrând se găseşte:
  
X ( )  sin c 
 2 

Funcţia de densitate spectrală este arătată în figura 1.37a, fiind continuă aşa cum era de aşteptat şi are ca
suport întreaga axă    . Partea semnificativă a funcţiei X ( ) este concentrată în banda de frecvenţe:
Semnale analogice 27

2
rad/s , sau Bs  Hz
Bs 
1
 
Densitatea spectrală a energiei semnalului se exprimă prin relaţia:
X  
2
1   
 sin c 2   (1.143)
2 2  2 
  
În figura 1.37b este reprezentată funcţia sin c 2   pentru a facilita compararea benzilor de frecvenţă a
 2 
 
semnalului Bs şi a energiei semnalului B . Se constată că lobii secundari ai funcţiei sin c 2   , ca şi
 2 
  
componentele îndepărtate de   0 , se reduc mult mai repede, decât în cazul funcţiei sin c  . De exemplu,
 2 
aşa cum rezultă şi din figura 1.37.
3 3
sin c  0,2 iar d  sin c 2  0,04
2 2
Prin urmare:
B  Bs
ca şi în cazul semnalelor periodice.

Convoluția semnalelor analogice neperiodice

Fie x1(t) 

F
X1(ω) și x2(t) 
F
X2(ω)
 
y(t)= x1(t)* x2(t)= 

x1 ( )x2 (t   )d = x2(t)* x1(t)=  x ( )x (t   )d

2 1

  

 y(t )e  x ( )e 
 j t  j
Y(ω)=F{y(t)}= dt = 1 d x2 (t   )e  j (t  ) d (t   ) =X1(ω) X2(ω)
  

Corelația semnalelor analogice neperiodice

Funcția de corelație între semnalele x1(t) și x2(t) este


k12(  )=  x (t   )x (t )dt =x (  )* x2 (-  )
* *
1 2 1


F{ k12(  )}=X1(ω) X 2* ()

Funcția de corelație între semnalele x2(t) și x1(t) este


k21(  )=  x (t   )x (t )dt =x (  )* x (-  )= k 12 (- 
* * *
2 1 2 1 )


F{ k21(  )}=X2(ω) X1* ()

Funcția de autocorelație a semalului x1(t) este

k11(  )=  x (t   )x (t )dt =x (  )* x (-  )
* *
1 1 1 1


F{ k11(  )}=X1(ω) X1(-ω)= X1(ω) X1* () = X1 ( ) = k11 ( )e  j d 
2


 

 x (t  X ( )
1
e j d
2
k11(  )=   )x1* (t )dt =
2
1 1
 
  

   X ( )
2 1 2
k11(0)= x1 (t )x1* (t ) dt = x1 (t ) dt = d =W1
2
1
  
28 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

Teoremă. Valoarea în  =0 a funcției de autocorelație a semnalului x1(t) este energia W1 pe o

rezistență R=1Ώ și este valoarea maximă a funcției de autocorelație.

Dem
 

 x (t )  x (t   )  ( x (t )  x (t   ))( x (t )  x (t   ))dt =
2 * *
1 1 dt = 1 1 1 1
 
   

    x (t   )
2 2
= x1 (t ) dt  x1 (t ) x1* (t   )dt  x1 (t   ) x1* (t )dt + 1 dt =
   

=k11(0)  k11
*
( ) k11( ) + k11(0)=2 k11(0) 2k11( )  0
Rezultă k11(0)   k11( )

1.8.2 Proprietăţi ale transformatelor Fourier directă şi inversă

Transformata Fourier este un operator liniar. În raport cu acest operator perechea de

funcţii posedă anumite proprietăţi, care conduc la importante simplificări în calcule.

1. Liniaritatea. Transformata Fourier a sumei unor semnale ck xk (t ), ck = const. este

suma transformatelor Fourier individuale:
 
F  ck xk t    ck X k   (1.144)
 k  k
Demonstraţia este imediată conform definiţei (1.130)
2. Derivarea în domeniul timp. Transformata Fourier a derivatei unui semnal
x (t ) este de j ori transformata Fourier a semnalului
F{ x' t }  jX   (1.145)
Pentru o derivare de n ori în timp se obţine relaţia:
F {x n  t }   j n X   (1.146)
Relaţia (1.145) presupune existenţa derivatei x ( n ) (t ) şi apartenenţa sa la L1 .
Demonstraţie:
d 1  
x ' (t )    X ( )e jt d 
dt  2  
Derivând sub integrală se găseşte:


1
x ' (t )  jX ( )e jt d
2 

deci F{ x ' (t )}  jX () .

Derivarea produsului de convoluție

jωY(ω)= jωX1(ω) X2(ω)= X1(ω) jωX2(ω) Rezultă

y’(t)=F-1{ jωY(ω)}= x1' (t ) *x2(t)=x1(t)* x2' (t)

Semnale analogice 29

3. Integrarea în domeniul timp. Transformata Fouriei a integralei unui semnal

x (t ) este transformata Fourier a semnalului împărţită cu j . Integrala din x (t ) trebuie să
admită transformarea Fourier. Rezultă:
t



F-1  x( )d 
X ( )
j
 (1.147)

Demonstraţie:
1  1  X ( ) jt
 x( )d   2  X ( )e d d  2  j e d
t t
j

deci, relaţia (1.147) este demonstrată. Ca şi în cazul derivării integrarea se poate

aplica de mai multe ori.
t
X ( )
 x( )d }=F{ x(t)*u(t)}=X(ω)(  ( )  j )= X (0) ( ) 
1
F{
j


4. Simetria . Transformatele Fourier directă şi inversă sunt simetrice în raport cu

funcţiile ce se transformă.
Dacă: F{ x(t )}  X () (1.148)

atunci: F{ X (t )}  2x() (1.149)

Dem

 

  X ( )e
1 1
x(t)=F-1{X(ω)}= X ( )e jt d = j t
d
2 2
 


 X ( )e
 j
Rezultă 2x( ) = d =F{X(t)}


5. Derivarea în domeniul frecvenţă:

F 1 X ' ( ) ( jt) x(t ) (1.150)
Demonstraţie. Se consideră transformarea:

X ( )  
x(t )e  jt dt
care se derivează în raport cu  şi se obţine:

X ' ( )   ( jt) x(t )e  jt dt


de unde rezultă proprietatea (3.20). Extinderea acestui rezultat la derivatele de ordin superior
conduce la relaţia:
F 1 X ( n) ( ) ( jt)n x(t ) (1.151)
6. Integrarea în domeniul frecvenţă:


F 1  X ( )d 

1
( jt)
x(t )  (1.152)

Demonstraţia este similară celei precedente. Proprietatea 6 se poate extinde analog derivării,
la integrări succesive.
7. Schimbarea scărilor. O comprimare a scării timpului pentru x (t ) conduce la o
dilatare a scării frecvenţelor pentru X ( ) şi reciproc. Exprimarea analitică a
acestei proprietăţi este următoarea:
  t 
F  x   a X (a ), a   (1.153)
  a 
30 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

Demonstraţie:
Fie x (t ) semnalul şi X ()  F{x(t )}
  t    t 
F  x    x e  jt dt
  a     a 
t
Notând   se obţine dt  ad şi rezultă:
a
  t  
F  x    x( )e  ja ad
  a   
Integrala reprezintă tocmai a X ( a ) . Proprietatea enunţată este demonstrată.
8.Întârzierea semnalului. Întârzierea în domeniul timp a lui x (t ) cu t0 conduce la o
multiplicare a transformatei Fourier X ( ) cu e  jt0 .
Fx(t  t0 )  e jt X ( )
0

(1.154)
Demonstraţie
F x(t  t0 )   x(t  t0 )e  jt dt




Notând t  t 0   rezultă dt  d şi înlocuind în integrala precedentă se găseşte:

F x(t  t0 )   x( )e  j ( t ) d  e  jt
 


0 0


x( )e  j d
Ultima integrală este tocmai X ( ) , deci relaţia (1.154) este demonstrată.
9. Deplasarea spectrului (modularea). Orice deplasare a funcţiei de densitate
spectrală X ( ) cu  0 conduce la o multiplicare a semnalului x (t ) cu e j 0t :
F 1X (  0 )  e j t x(t ) 0
(1.155)
Demonstraţie: Fie X ( ) transformate Fourier şi X (   0 ) funcţia deplasată cu  0 .
Vom avea:
1 
F 1 X (   0 )
2 
X (   0 )e jt d
Notând    0   găsim:

F 1X (  0 ) 
1 j t 
e  X ( )e jt d0

2 

de unde rezultă relaţia (1.155). În unele lucrări [CT], proprietăţile 1-9 sunt numite
teoremele transformatelor Fourier.
Să prezentăm câteva exemple care ilustrează utilitatea proprietăţilor 1-7.

Exemplul 1.9. Se dă impulsul din figura 1.38. Să se găsească funcţia de densitate spectrală a impulsului.

Rezolvare Semnalul dat rezultă din deplasarea impulsului dreptunghiular din figura 1.28 pe
care îl notăm cu x d (t ) .
Cunoscând că :
  
F xd (t )  sin c 
 2 
Semnale analogice 31

se poat aplica proprietăţile 1 şi 6. Rezultă:

    j

  
Fx (t )   F  xd  t    e 2 sin c 
  2    2 

Prin întârzierea semnalului în timp modulul funcţiei X ( ) nu se modifică. Se schimbă numai faza
componentelor. Se obţine spectrul X ( ) din figura 1.39a şi spectrul de faze din figura 1.39b. Banda efectiv
 1 1
ocupată de semnal este intervalul în care se concentrează componentele semnificative 0,  , deci: Bs  , în Hz.
  
De exemplu la   1ms , semnalul ocupă o bandă Bs  1 kHz. Dacă durata impulsului se reduce la   0,1 ms,
banda efectiv ocupată de semnal creşte la Bs  10kHz . Aceste valori numerice ilustrează proprietatea 5.
Concluzia ce trebuie reţinută este că, la transmiterea unui impuls foarte scurt, avem nevoie de o cale de
transmisie cu bandă de trecere foarte largă.
Exemplul 1.10 Se dă semnalul din figura 1.40. Să se găsească funcţia de densitate spectrală.

Rezolvare Semnalul dat este un impuls de înaltă frecvenţă care se obţine prin produsul dintre funcţia
2
x (t ) din exemplul precedent şi funcţia cosinus cu   . Avem:
T
f (t )  x (t ) cos t
sau:
e jt  e  jt
f (t )  x (t )
2
Aplicând transformata Fourier se găseşte:
    ( - ) 
F ( )  F  f (t )  exp  j (  )   sin c   
2  2   2 
   (  )  
 exp  j (  )  sin c  
 2  2 
2
Spectrul F ( ) este reprezentat în figura 1.41, în care s-a ţinut seama că   . Se constată că

înmulţirea cu exp  ( jt ) a semnalului x (t ) conduce la deplasarea spectrului lui x (t ) pe axa frecvenţelor, din
origine în  .
Prin acest procedeu se realizează translaţia spectrului unui semnal într-un interval de frecvenţe dorit,
ceea ce face posibilă transmiterea mai multor semnale similare pe un singur canal de telecomunicaţii cu bandă de
trecere largă.
32 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

1.3. Distribuţii. Funcţii singulare.

În studiul semnalelor analogice care sunt în general funcţii continui de t , apar
deseori discontinuităţi ce nu pot fi tratate prin funcţiile continuale: x(t ) :   C cunoscute din
analiza matematică. În aceste situaţii este necesar să se apeleze la teoria distribuţiilor . În cele
ce urmează vor fi prezentate câteva definiţii şi proprietăţi ale distribuţiilor care intervin în
analiza semnalelor.
1.3.1 Distribuţii utile în studiul semnalelor. Proprietăţi.
Se numeşte distribuţie, procesul de atribuire printr-o funcţională f(t), a unor valori
N f (x) date unei funcţii x(t), căreia i se impun prin ipoteză condiţii suplimentare. Pentru x(t) ,
definit în t   (cazul semnalelor fizice), procesul de atribuire de valori se defineşte prin
relaţia:


 x(t ) f (t )dt  N

f ( x) (1.21)
Se numeşte distribuţie Dirac,  (t ) , o funcţională care atribuie unei funcţii x(t),
continuă în t = 0, valoarea x(0). Rezultă relaţia de definiţie pentru  (t )

x(t ) (t )dt  x(0) (1.22)
În figura 1.11a se arată reprezentarea grafică a funcţiei  (t ) .
Se numeşte distribuţie de tip treaptă-unitate u(t)* atribuirea unei funcţii x(t),
integrabilă în t    , a valorii:
 
 
x (t )u(t )dt  0 x(t )dt (1.23)

 În acest curs s-a adoptat notaţia u(t) pentru treapta unitate (care este notată ca în multe lucrări din literatură
tehnică autohtonă)şi nu  (t ) deoarece: se evită astfel confuzia lui cu  , care reprezintă prin notaţie
consacrată, partea reală a frecvenţei complexe şi care apare deseori în analiza circuitelor şi a sistemelor.
Aceeaşi notaţie este adoptată în lucrările de referinţă din străinătate şi însuşirea ei permite urmărirea mai
comodă a acestor lucrări.

Funcţia u(t) este binecunoscută din electrotehnică. Se reprezintă grafic ca în figura 1.11b.

Figura 1.11 Prezentarea grafică a funcţiei: a)  (t ) şi u(t )

1
Valoarea principală a funcţiei este un alt exemplu de distribuţie, defintă prin
t
relaţia:
 x (t )    x (t )  x (t ) 
v.p   t
dt  lim 
  t
dt 
 
t
dt

(1.24)
Semnale analogice 33

Integrala (1.24) are o valoare numerică exactă, dacă x(t) este o funcţie cu suportul
mărginit: I t  (t1 , t2 ), t1  0, t2  0 .
Distribuţiile menţionate se deosebesc între ele prin proprietăţi ale funcţiilor
corespunzătoare. Distribuţia pentru funcţia u(t) este regulată deoarece funcţia este local
1
integrabilă. Distribuţiile obţinute cu  (t ) şi v.p   nu sunt regulate: acestea se numesc
t
1
distribuţii singulare, iar  (t ) şi v.p   , funcţii singulare. Dintre funcţiile singulare,
t
 (t ) este deosebit de importantă pentru studiul semnalelor.
Vom prezenta câteva proprietăţi ale funcţiei  (t ) .
Proprietatea 1
1
 ( at)   (t ) (1.25)
a
Demonstraţie. Distribuţia  (at) , în care se ia: at   este de forma:
 1    x ( 0)
  x (t ) ( at)dt 
a 
 
x   ( )d 
a a
(1.26)

de unde rezultă proprietatea 1.

Luând a = –1, rezultă imediat  ( t )   (t ) ceea ce arată că  (t ) este o funcţie pară.
Proprietatea 2
 
  x( ) (t   )d    x( ) (  t )d  x(t ) (1.27)

Demonstraţie. Prima egalitate din (1.27) este o consecinţă a parităţii funcţiei  (t ) .

Înlocuind în a doua integrală din (1.27),   t   se demonstrează proprietatea 2:
 
  x ( ) (  t )dt    x(t   ) ( )d  x(t )
Relaţia (1.27) aplicată în domeniul timp ilustrează proprietatea de sondare a funcţiei
 (t ) :


x(t ) (t  t0 )dt  x(t0 ) (1.28)
Într-adevăr aplicând distribuţia (1.28) se extrage din x(t) valoarea x(t0)
Aceeaşi proprietate aplicată unor funcţii X ( ) continui în domeniul frecvenţă:

  X ( ) (  0 )d  X (0 ) (1.29)
ilustrează proprietatea de filtrare a funcţiei  ( ) .
Proprietatea 3

  x( ) ( )d  ( 1) n x (n ) (0)
n
(1.30)
dacă, x(t) este derivabil de n ori.
Indicele de sus indică în (1.30) derivarea.
Demonstraţie. Se consideră relaţia:


x( ) (  t )d  x(t )
care se derivează în raport cu timpul de n ori şi se obţine:

( 1) n   x( ) (  t )d  x ( n ) (t )
(n)
(1.31)
34 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

Luând în relaţia (1.31): t = 0 se obţine relaţia (1.30), care precizează sensul derivării funcţiei
 (t ) , definind în acelaşi timp, distribuţiile delta de ordin superior.
Proprietatea 4
Dacă y(t) este o funcţie continuă în t = 0 şi t = t 0 , atunci
y (t ) (t  t0 )  y (t0 ) (t  t0 ) (1.32)
Demostraţie. Conform proprietăţii 2 se obţine:

  x (t ) y (t ) (t  t0 )dt  x (t0 ) y (t0 ) (1.33)
dar şi:

  x (t ) y (t0 ) (t  t0 )dt  x (t0 ) y (t0 ) (1.34)

Comparând relaţiile (1.33) şi (1.34) rezultă proprietatea 4 care arată că un eşantion

y (t0 ) din funcţia y (t ) poate fi plasat pe axa timpului (în t = t0) utilizând relaţia (1.32)
Proprietatea 5
du(t )
  (t ) , (1.35)
dt

dacă în relaţia (1.35) li se atribuie sensul, dat prin definiţie, funcţionalelor u(t ) şi  (t ) în
teoria distribuţiilor.
Demonstraţie. Aplicând integrarea prin părţi se obţine:

 du(t ) 
 
x (t )
dt
dt  x(t )u(t ) 


u(t ) x ' (t )dt

şi ţinând seama că:

 


u(t ) x ' (t )dt  
0
x ' (t )dt x()  x(0)
rezultă:
 du(t )

x (t )
dt
dt  x(0) (1.36)

Comparând relaţiile (1.36) şi (1.22) rezultă proprietatea 5. Prin urmare, între u(t ) şi
 (t ) există relaţia de derivare (1.35), respectiv integrare:
t
u (t )     ( )d (1.37)
Relaţia (1.37) conduce la valoarea zero pentru t  0 şi unu pentru t  0 . Aceasta
justifică denumirea de impuls unitate utilizată frecvent pentru u(t ) .



F{  (t )} =  (t )e  jt dt  1

F{1(t)}=2  ( ) =2  ( )
Semnale analogice 35
36 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

  
cos(t )
 
 jt 2
F{sign(t)}= lim sign(t )e dt =-2j lim sin(t )dt =2j lim =
       0 j
 0
1 1 1
u(t )   sgn(t ) F{u(t)}=  ( ) 
2 2 j
 t
x(t)*u(t)= 

x( )u (t   )d =

 x( )d
t
X ( )
 x( )d }=F{ x(t)*u(t)}=X(ω)(  ( )  j )= X (0) ( ) 
1
F{
j

Semnale analogice 37

1.3.2 Definirea funcţiilor impuls unitate şi treaptă unitate prin trecere la

limită.

O distribuţie poate fi definită printr-un proces de trecere la limită, dacă există o

familie de funcţii f (t ) depinzând de parametrul  pentru care:
f (t )  lim f (t ) (1.38)
 0
astfel încât:

 lim   x(t ) f (t )dt  N f ( x ) (1.39)
  0
  

Definirea funcţiei impuls-unitate în acest mod, presupune existenţa unor funcţii

f (t ) astfel încât:
lim f (t )   (t ) (1.40)
 0
În continuare se prezintă mai multe tipuri de funcţii f (t ) (fig.1.12) care satisfac
condiţia (1.40):
a) funcţia Gauss reprezentată pe figura 1.22a şi dată de relaţia:
t 2
1 
f (t ) 
G
e 2 (1.41)

Figura 1.12 Funcţii ce se reduc la  (t ) când   0 : a) funcţia Gauss; b) exponenţială; c) impulsul
triunghiular; d) impulsul dreptunghiular; e) funcţia sinc

b) funcţia exponenţială exprimată prin relaţia:

t
1 
f E (t )  e (1.42)
2
şi arătată pe figura 1.12b.
c) funcţia impuls triunghiular din figura 1.12c şi care se exprimă prin relaţiile:
 1 t 
 1  
f (t )      
T
(1.43)
0, la t  

d) funcţia impuls dreptunghiular din figura 1.12d, dată de expresiile:
1 
 , la t 
f D (t )    2 (1.44)
 0,

la t 
 2
 
t
e) funcţia sinc   reprezentată pe figura 1.12e şi considerată la scara:
 
1 t
fS (t )  sin c  (1.45)
  
În figura 1.12 aceste funcţii sunt arătate pentru două valori  1 şi  2 ale parametrului
 . Oricare din funcţiile considerate îndeplinesc condiţia (1.40) şi închid împreună cu axa
t   , o arie unitară.
Funcţia treaptă unitate poate fi definită prin trecerea la limită a următoarelor funcţii:
e t cu    , pentru t  0
fe (t )  
 0, pentru t  0
38 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

Figura 1.13 Funcţii ce intervin în definirea lui u(t ) prin trecere la limită

arătată în figura 1.13a şi

1 1
u(t )   sgn t (1.47)
2 2
1
F{u(t)}=  ( ) 
j
unde sgn(t) este arătat pe figura 1.13b:
sgn(t )  lim f (t ) (1.48)
 

iar :
 e t , la t  0 
  
f   cu     (1.49)
 t 
 e , la t  0