Semnale analogice 13

1.5 Reprezentări ale semnalelor prin diferite forme ale seriei

Fourier.
1.5.1 Seria Fourier trigonometrică
Fie semnalul periodic analogic x(t) de perioadă T. El satisface relația

x(t)= x(t+kT), kϵZ.

Semnalul periodic analogic de perioadă T, x(t).

Seria Fourier trigonometrică utilizează pentru SFG, sistemul total de funcţii

ortogonale:
M x  1, cosk0t , sink0t, k  Z  (1.67)
2
cu intervalul de ortogonalitate I  (t1, t1  T ), T  . Produsele scalare corespunzătoare celor
0
trei tipuri de funcţii din (1.67), evaluate în t  I sunt următoarele:

 1  cos(k0t )    cos(k t )dt  0
0

(T ) 


 1  sin(k0t )   sin(k0t )dt  0
(T )



 0, la k  m 


 sin(k0t )  sin(m0t )   sin(k0t ) sin(m0t )dt  
(T ) 
K s  , la k  m 
T
2 
(1.68)

 0, la k  m 

 cos(k0t )  cos(m0t )   cos(k0t ) cos(m0t )dt  
(T )  c 2
T
K  , la k  m


 11   K0  T 

1 1
sin(k0t ) sin(m0t )  cos((k  m)0t )  cos((k  m)0t )
2 2
14 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

1 1
cos(k0t ) cos(m0t )  cos((k  m)0t )  cos((k  m)0t )
2 2

Relaţiile (1.68) ilustrează ortogonalitatea sistemului de funcţii trigonometrice. Normele

funcţiilor: 1, sinus şi cosinus corespund valorilor:
T
K0  T ; K s  K c  (1.69)
2
Notând cu C0 , Ck , Sk coeficienţii SFG corespunzătoare constantei 1, funcţiilor
cosinus şi sinus se obţine seria Fourier trigonometrică (SFT):

x(t )  C0   C
k 1
k cos k0t  S k sin 0t  (1.70)

Formulele de calcul ale coeficienţilor se obţin:

t1  T 

1
C0  x(t )dt 
T t1

t1  T 

2
Ck  x(t ) cos k0t dt  (1.71)
T t1

t1  T 

2
Sk  x(t ) sin k0t dt 
T t1 
  
 x(t )dt   C0 dt    
Ck cos(k0t )dt  S k sin(0t )dt  C0T 

k 1 

(T ) (T ) (T ) (T ) 
  
 x(t ) cos(m0t )dt   C0 cos(m0t )dt    
Ck cos(k0t ) cos(m0t )dt  S k sin(0t ) cos(m0t )dt  Ck T 

k 1 
2
(T ) (T ) (T ) (T ) 
  
 x(t ) sin(m0 t )dt   C0 sin(m0t )dt    
C k cos(k0t ) sin(m0t )dt  S k sin(0t ) sin(m0t )dt  S k T 

k 1 
2
(T ) (T ) (T ) (T ) 

Orice semnal x(t )  L2 ( I t ) poate fi reprezentat cu relaţia (1.70), impunând condiţia I  I t .

Reprezentarea semnalelor prin SFT pune în evidenţă componentele pare şi impare ale
semnalului.

1.5.2 Seria Fourier armonică

Seria Fourier armonică pune în evidenţă amplitudinea şi faza unei componente de
ordinul k.
Se consideră un termen (de ordinul k) din suma (1.70) şi se introduc notaţiile:
C k  Ak cos k ; S k   Ak sin  k
astfel încât se obţine:
Ck cos k 0t  S k sin k 0t  Ak cos(k 0t   k ) (1.73)

iar SFT poate fi exprimată în forma:


x(t )  A0   A cos(k t   )
k 1
k 0 k (1.74)

Relaţia (1.74) reprezintă seria Fourier armonică (SFA). Termenul de ordinul k = 1

reprezintă componenta fundamentală, iar cel de ordinul k, armonica k în reprezentarea cu
SFA. Legăturile dintre coeficienţii SFA şi cei ai SFT rezultă din notaţiile (1.72):
Sk
A0  C0 : Ak  Ck2  S k2 ; k  arctg( ) (1.75)
Ck
Semnale analogice 15

Ak este amplitudinea, iar  k faza armonicei de ordinul k.

1.5.3 Seria Fourier exponenţială
Seria Fourier exponenţială utilizează în reprezentarea prin SFG, sistemul total de
funcţii ortogonale:
M x  e jk t , k   
(1.76) 0

Spre deosebire de SFT, când M x  , aici M x  C . Intervalul de ortogonalitate este
2
I  (t1 , t1  T ), T  . Ortogonalitatea sistemului (1.76) rezultă din efectuarea produsului
0
scalar în t  I :

t1  T t1  T
0, la k  m
 e jk 0 t  e  jm 0 t  
t1
e j ( k  m) 0 t dt   (cos((k  m) t )  j sin((k  m) t ))dt  K
t1
0 0
k  T , la k  m

(1.77)
Notând cu Akc coeficientul termenului k din SFG se obţine expresia:

x(t )  A
k  
kc e
jk 0 t
(1.78)

 x(t )e  jm0 t dt   A e
k  
kc
j ( k  m) 0 t
dt  T Akc
(T ) (T )

care reprezintă semnalul x(t) prin seria Fouriei exponenţială (SFE) denumită şi seria Fourier
complexă. Coeficientul Akc se exprimă utilizând relaţia(1.54) în forma:
t1  T ck  js k

1
Akc  x(t )e  jk 0 t dt  (1.79)
T t1 2
şi este în general complex:
Akc  Akc e j kc (1.80)
Relaţia între coeficienţii SFE şi cei ai SFA rezultă de forma:

ck2  sk2 Ak  , k  0
Akc  A kc   ,  kc   k (1.81)
2 2   k , k  0
c-k=ck, s-k=-sk, A-k=Ak

1.6. Analiza Fourier a semnalelor periodice . Diagrame

spectrale
Semnalele periodice se utilizează frecvent în aplicaţii tehnice: în generatoarele din
aparatura electronică de măsurare şi control; în aparatura medicală; în aeronautică; în
sistemele de telecomunicaţii ş.a.m.d. Aşa cum s-a menţionat în introducere, un semnal
periodic x p (t ) satisface relaţia de periodicitate:
x p (t )  x p (t  kT ), k   (1.83)
unde T , cel mai mic interval de pe axa timpului care satisface (1.83), este perioada
fundamentală. Un semnal periodic x p (t ) poate fi considerat ca provenind din prelungirea
unui semnal neperiodic x (t ) :

x p (t )   x(t  qT )
q  
(1.84)
16 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

presupunându-se că x (t ) este definit în I s  T şi este nul în afara acestui interval. Deoarece

s-a presupus că semnalul x (t )  L2 , semnalul poate fi reprezentat în t  I s prin oricare din
formele seriei Fourier, luând I s  T , intervalul de ortogonalitate al SFT, SFA, SFE. În acelaşi
timp T este şi perioadă fundamentală a dezvoltărilor în serie corespunzătoare.
Pentru semnalul periodic x p (t ) exprimat prin relaţia (1.83), perioada fundamentală
este tot T, prin urmare, oricare din formele seriei Fourier sunt reprezentări valabile în
interiorul intervalelor de periodicitate, adică aproximarea este adevărată pentru toate repetările
exprimate prin relaţia (1.84).
În punctele de la capetele intervalelor de periodicitate, SFT şi echivalentele sale
converg către x (t ) în condiţiile teoremei lui Dirichlet:
Dacă x p (t ) este mărginit, are un număr finit de puncte de discontnuitate de prima
speță și are un număr finit de puncte de extrem pe intervalul unei perioade, atunci x p (t ) poate
fi descompus în serie Fourier.
Expresiile SFT, SFA şi SFE, stabilite anterior reprezintă un semnal periodic x p (t ) ,
care satisface condiţiile lui Dirichlet, t   . Condiţiile Dirichlet sunt mai puţin restrictive
decât x (t )  L2 care asigură e.p.m.
Pentru semnalul periodic, noţiunea de energie nu are sens, din cauza duratei sale
infinite. O măsură utilă a efectelor energetice ale semnalului este însă, puterea medie a
semnalului pe o perioadă:
t1  T

1
PT  x 2p (t )dt (1.85)
T t1

Utilizând pentru un x p (t ) SFT din (1.78) şi inversând apoi ordinea integrării şi sumării se
găseşte:

1 t1 T 
PT  A
k  
kc 
T t1
x p (t )e jk0 t 

Ţinând seama de (1.79) rezultă că:
  
Ak2
A  2  P
2
PT  kc  A02  k (1.86)
k   k 1 k 0

Relaţia (1.86) reprezintă egalitatea Parseval pentru semnale periodice, fiind

cunoscută şi sub denumirea de teorema lui Parseval.
Analiza Fourier a semnalelor periodice se mai numeşte analiză armonică. Prin
intermediul relaţiilor ce exprimă SFA şi SFE se stabileşte o corespondenţă, între funcţia de
timp x p (t ) şi mulţimea armonicilor, de frecvenţă f  k  f 0 , cu k    în cazul SFA,
respectiv k   în SFE.
În studiul semnalelor este utilă reprezentarea grafică a acestora în funcţie de timpul t
şi reprezentarea imaginii lor, în funcţie de frecvenţa unghiulară  , sau de frecvenţa în H z .
Prima se numeşte în mod curent reprezentare în domeniul timp, sau formă de undă a
semnalului, iar cea de a doua reprezentare în domeniul frecvenţă, sau diagrama spectrală a
semnalului. O componentă de frecvenţă f  kf 0 (sau la scara frecvenţelor unghiulare
  k 0 ) este complet definită de amplitudinea şi faza corespunzătoare. În cazul SFA o
componentă se exprimă prin:
AK cos(k 0 t   k ), k   , Ak  ,  k   ,
iar în cazul SFE prin:
Akc e jk0t , k  , Akc  C .
Rezultă că pentru caracterizarea completă a semnalului în domeniul frecvenţă sunt necesare
două diagrame spectrale:
Semnale analogice 17

- spectrul de amplitudini Ak ( kf 0 ) : sau Ak (k 0 ) pentru SFA, respectiv Akc (kf0 )

sau Akc (k0 ) , pentru SFE şi
- spectrul de faze:  k ( kf 0 ) sau  k (k 0 ) .
În cazul semnalelor cu  k  q , k este suficientă reprezentarea spectrului de
amplitudini alocând fiecărei componente semnul  corespunzător. În acest caz, semnalul este
caracterizat în domeniul frecvenţă printr-o diagramă unică numită spectru de frecvenţe.

Figura 1.17. Forma de undă a semnalului din ex. 1.4

Exemplul 1.4. Se consideră semnalul din figura 1.17. Să se exprime semnalul prin SFA şi prin SFE şi să
se reprezinte diagramele spectrale asociate.
Rezolvare. SFA este de forma:
 
cos (2k  1) 0 t  
4   2

x p (t ) 
 k 0 2k  1
, t  
respectiv SFE:
 
j e j ( 2q1) t

2 0

x p (t )  e 2
 q 
2q  1
Diagramele spectrale corespunzătoare sunt reprezentate pe figura 1.18, respectiv 1.19.

Figura 1.18 Spectrele de amplitudini : a) şi faze; b) asociate SFA

18 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

Figura 1.19 Spectrele de amplitudini: a) şi faze; b) asociate SFE

În exemplul precedent s-au arătat reprezentările în timp (fig.1.17) şi în frecvenţă

(fig.1.18) sau (fig.1.19) care ilustrează un fapt caracteristic tuturor semnalelor periodice:
reprezentarea în timp este continuă (sau continuă pe porţiuni) iar reprezentarea în frecvenţă
este discretă. Spectrele de amplitudini şi spectrele de faze asociate semnalelor periodice sunt
discrete. Oricare din reprezentările în timp, sau în frecvenţă, caracterizează în mod univoc
semnalul.
Componentele din spectrul de amplitudini descresc, cu mărirea ordinului k al
armonicei, datorită convergenţei seriei. Intervalul de pe axa  (sau f) pozitivă, în care sunt
concentrate componentele spectrale importante se numeşte bandă de frecvenţe ocupată de
semnal sau bandă a frecvenţelor utile. În tehnică se consideră “importante” componentele
ale căror amplitudini reprezintă un anumit procent (depinzând de fineţea prelucrării
semnalului) din amplitudinea componentei fundamentale.
Se numeşte bandă efectivă banda de frecvenţe ocupată de componentele importante
pentru aplicaţia considerată. De exemplu, pentru o aplicaţie în care se lucrează cu
componente având Ak  0,1A1 semnalul din figura 1.17 ocupă banda efectivă:
Bef  9 f 0 Hz
Precizarea benzii efectiv ocupată de semnal este deosebit de utilă pentru a aprecia
domeniul de frecvenţe în care aparatura ce prelucrează semnalul trebuie să funcţioneze corect.
Teorema lui Parseval arată că pentru a determina puterea semnalului sunt necesare
2 2 Ak2
perechile de valori Akc , A kc , sau în cazul SFA echivalente SFE: . Rezultă că pentru
2
2 2
caracterizarea energetică a semnalului este utilă diagrama spectrală Akc (kf0 ) sau Akc (k0 )
numită spectrul de putere al semnalului.
Exemplul 1.5. Să se reprezinte spectrul de putere al semnalului din figura 1.17.
Rezolvare. Din datele obţinute în exemplul 1.4 rezultă că:
2
 2 
   , k  
2
A2 k 1
 ( 2k  1) 
Cu aceste valori se obţine spectrul de putere din figura 1.20. Se constată că reducerea componentelor este
mult mai rapidă în cazul spectrului de putere decât în cazul spectrului de amplitudini (comparaţi înfăşurătorile
reprezentate punctat pe fig. 1.19 şi 1.20).

Figura 1.20 Spectrul de putere al semnalului din figura 1.17

2
Akc Akc
Datorită convergenţei  1 , prin urmare  1 , astfel că banda efectiv
Ak 1 , c Ak 1, c
ocupată de semnal este mult mai mare decât banda spectrului de putere a semnalului. Dintre
reprezentările semnalului în frecvenţă, spectrele de amplitudini şi de putere prezintă o
importanţă mai mare pentru aplicaţiile tehnice. Spectrul de faze este luat în considerare,
numai atunci când se lucrează cu impulsuri de durată foarte scurtă (în televiziune,
radiolocaţie, transmisiuni de date cu viteză mare ş.a).
Semnale analogice 19

Proprietăţi ale semnalelor, utile în analiza armonică

1. Limitele între care se calculează integralele (1.71) pentru determinarea

coeficienţilor seriei sunt arbitrare deoarece relaţia de periodicitate (1.83) este
valabilă t   . Prin urmare, în (1.71):
T
t1  T T
t1
   0
   
2
T
2
  (1.88)

Alegerea judicioasă a limitelor de integrare poate reduce volumul de calcule. Astfel

pentru x (t ) din figura 1.17 sunt avantajoase ultimele alegeri din (1.88).

2. Coeficientul C0  A0 reprezintă suprafaţa de sub curba x (t ) , pentru o perioadă

raportată la normă.
3. Simetria pară a funcţiei: x(t )  x( t ) , conduce la absenţa termenilor impari în
SFT: S k  0, k   . În acelaşi timp în calculul C k se pot înlocui relaţiile (1.71)
cu:
T T

 
2 4
C0  2 x(t ) dt şi Ck  2 x(t ) cos k0tdt (1.89)
T 0 T 0

4. Simetria impară a funcţiei: x(t )   x( t ) conduce la absenţa termenilor pari în

SFT: C k  0 , k   şi pentru calculul S k , în locul integralei din (1.71) se poate
lua:
T


4
Sk  2 x(t ) sin k0tdt (1.90)
T 0

deoarece x (t ) sin k 0 t devine o funcţie pară.

5. În cazul C0  0, x p (t ) , poate avea o simetrie ascunsă. Într-adevăr, dacă x p (t )
prezintă proprietăţi de simetrie pară sau impară, x1(t )  C0  x p (t ) nu mai posedă
aceleaşi proprietăţi. De exemplu, semnalul x1 (t ) din figura 1.21 nu este simetric.
1  x p (t )
Comparând x1 (t ) cu x p (t ) din figura 1.17 se constată că x1 (t )  . Astfel
2
de simetrii ascunse se elimină examinând semnalul din care s-a scăzut C 0 .

Figura 1.21 Semnal periodic cu simetrie impară ascunsă

6. Deplasarea semnalului în timp cu un interval t   finit, nu modifică spectrele de

amplitudini şi de putere. Fie x (t ) semnalul considerat. Acesta poate fi reprezentat
prin SFE:
x p (t )  A k
kc e
jk 0 t

Se consideră x1 (t )  x p (t   ) cu SFE:
x1 (t )  A
k
kc e
jk 0 (t  )
 An
kc1 e
jk 0 t
20 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

Rezultă: Akc1  Akc e jk0 , dar Akc1  Akc şi kc1  kc  k0 .
Prin urmare, deplasarea semnalului în timp, modifică reprezentările semnalului în
domeniul frecvenţă, numai prin spectrul de faze.
În analiza semnalelor este recomandabil să se examineze în prealabil simplificările ce
pot să apară, prin aplicarea acestor proprietăţi.
7. Simetria de rotație înseamnă că x(t) pe o jumătate de perioadă se repetă pe
cealaltă jumătate cu semn schimbat, adică:
T
x(t)=-x(t  )
2

SFT:x(t)=  (ck 1
k cos(k0t )  sk sin(k0t )) =


 T
 (c
T
= k cos(k0  t  )  sk sin(k0 (t  ))) =
k 1  2 2
 
= 
k 1
(ck cos(k0t  k )  sk sin(k0t  k )) =  (1)
k 1
k 1
(ck cos(k0t )  sk sin(k0t ))

Rezultă k=2n+1 impar și c2n=s2n=0


x(t)=  (c
n 0
2 n 1 cos((2n  1)0t )  s2 n 1 sin((2n  1)0t ))

Deci dacă x(t) are simetrie de rotație, în domeniul frecvență va avea componente
spectrale numai de ordin impar.
8. Fie y(t)=x(n)(t). Dacă y(t) îndeplinește condițiile pentru a fi dezvoltat în serie
Fourier, atunci seria sa Fourier se obține derivând termen cu termen, de n ori,
seria Fourier a lui x(t).

9. Fie y(t)= x(t )dt . x(t) este semnal periodic analogic de perioadă T, cu c0=0.
Atunci Seria Fourier a lui y(t) se obține integrând termen cu termen seria Fourier
a lui x(t).
10. Fie x(t) un semnal analogic periodic de perioadă T. Dacă x(t) admite n derivate în
sens clasic, atunci coeficienții seriilor Fourier asociate au în componență factorul
1 1
n 1
, adică ck, sk, Ak, Akc=O( n 1
).
k k

Exemplul 1.6. Să se determine SFE a semnalului periodic reprezentat prin succesiunea de impulsuri
dreptunghiulare din figura 1.22 şi să se reprezinte spectrul de frecvenţe luând pe abscisă frecvenţa f în kHz.
Reprezentarea spectrului de frecvenţe se va face pentru următoarele cazuri:
a ) T  1ms,   200s
b) T  2ms,   200s
c) T  4ms,   200s

Figura 1.22. Semnal periodic dreptunghiular

Rezolvare : x p (t ) poate fi descris analitic prin, x (t ) pentru o perioada T0 , astfel:

Semnale analogice 21

  
 A, la   t 
x (t )   2 2 (1.91)
  
0, la  t   T0  
 2  2
Coeficienţii Akc îi determinăm cu relaţia (1.79):

 k  
sin( 0 ) 
k0 A 

1 2A  jk 0 t 2
Akc 
 Ae dt 
2 sin    (1.92)
 T k0T 2 T  k0 
2
 2 
sin( x)
Funcţia din paranteză este de forma . Această funcţie are un rol important în
x
teoria semnalelor. Notăm:
sin( x) sin( x)
sin c( x)  , sau Sa  . (1.93)
x x
Prima notaţie provine de la sinus cardinal iar a doua de la sinus atenuat. O vom utiliza
pe prima. Reprezentarea grafică a acestei funcţii pare este arătată în figura 1.23.

Figura 1.23 Funcţia sincx

Trecerile prin zero ale funcţiei se obţin pentru sin x  0 , adică la:
x  q q  
Cu notaţia (1.93) relaţia (1.92) pentru Akc devine:
A k0 k 0
Akc  sin c( )  A sin c( ) (1.94)
T 2 2

Raportul   poartă denumirea de coeficient de umplere. Seria Fourier
T
exponenţială a semnalului x (t ) dat în figură este:

k0 jk0 t
x p (t )  A  sin c(
k  
2
)e (1.95)

Din relaţia (1.94) se observă că Akc este real, deci reprezentarea în domeniul frecvenţă
se obţine printr-o diagramă spectrală Akc (k0 ) . Deoarece sin c( x) este o funcţie pară, rezultă
Akc  A kc .
2
Frecvenţa de repetiţie a pulsurilor este 0  . Spectrul de frecvenţă este o funcţie
T
discretă şi există numai la   0,    0 ,   2 0 ... etc . Amplitudinile corespunzătoare se
obţin din relaţia (1.94), în care k  0,1,2... etc. şi descresc după o înfăşurătoare dată de
k 
funcţia A sin c( 0 ) . Trecerile prin zero ale acestei funcţii apar atunci când
2
, prin urmare în următoarele situaţii:
k 0 2q
  q sau k 0   , qN
2 
22 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

Reprezentarea spectrului în cazul general (fără particularizările din enunţ) este dată în
figurile 1.24a şi b. În figura 1.24 b s-a reprezentat Akc (kf0 ) care diferă de Akc (kf0 ) doar printr-
o raportare a axei frecvenţelor la 2 , astfel încât trecerile prin zero ale înfăşurătoarei au loc
la:
q
kf0   , q   (1.97)

iar componentele spectrale sunt localizate la f  0, f 0  2 f 0 ... etc.unde f 0  1 / T .
Semnale analogice 23

Figura 1.24 Spectrele de amplitudini ale semnalului periodic dreptunghiular corespunzător celor trei cazuri din
exemplul 1.6

Akc Akc Akc Akc

Să particularizăm acum spectrul din figura 1.24b pentru cele trei cazuri din enunţ.
Observăm că în toate cazurile   200 s .
Rezultă:
1 1
  5kHz .
 2  10 4
În toate cazurile trecerile prin zero au loc la  k5kHz . Frecvenţa fundamentală
1
f0  este: 1 kHz în cazul a) 0,5 kHz în cazul b) 0,25 kHz în cazul c) 0,125 kHz. Deci,
T
 1
componentele se îndesesc pe măsură ce perioada creşte. În banda de frecvenţe 0,  apar 5
 
componente în cazul a) 10 componente în cazul b) 20 componente în cazul c). Pentru
semnalul a) lipsesc armonicele 5 f 0 , 10 f 0 , 15 f 0 etc., care coincid cu trecerile prin zero.
Similar, în cazurile b), respectiv c), lipsesc armonicele 10 f 0 , 20 f 0 , 30 f 0 etc., respectiv
20 f 0 , 40 f 0 , 60 f 0 etc.
Înălţimea lobului central A , care este chiar mărimea componentei A0 , scade pe
măsură ce perioada creşte . Coeficientul de umplere  are în ordine, valorile 1/ 5, 1/10, 1/20 .
Spectrele de frecvenţe corespunzătoare celor trei cazuri din enunţ sunt reprezentate în figura
1.24c),d).
Se observă că pe măsură ce perioada creşte, componentele se îndesesc, dar scad în
amplitudine. Astfel că, în cazul c) componentele sunt de 4 ori mai dese, dar amplitudinele
sunt de 4 ori mai mici. Aceasta este o observaţie importantă pentru înţelegerea trecerii de la
reprezentarea în frecvenţă a semnalului periodic la cel neperiodic.
Banda de frecvenţe ocupată de un astfel de semnal, numită bandă efectivă se
1
consideră Be  . Constatăm că banda nu depinde de perioadă, ci de laţimea

impulsurilor, fiind cu atât mai mare, cu cât impulsurile sunt mai înguste.
În tabelul 1.1 sunt date principalele semnale periodice utilizate în aplicaţiile tehnice,
cu reprezentările lor în timp şi în frecvenţă.

Tabelul 1.1(conţine desene şi este prezentat împreună cu figurile)

24 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

Reprezentări în timp şi în frecvenţă ale unor semnale periodice uzuale.

Semnale analogice 25
26 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor
Semnale analogice 27

Seria delta periodică

O succesiune periodică de impulsuri delta conduce la funcţia:

 T t     t  nT  (1.98)
k  

Figura 1.25 Graficul funcţiilor delta periodice: a) în timp; b) în frecvenţă

numită funcţie delta periodică. Funcţia  T (t ) este prezentată grafic în figura 1.25.
Dezvoltarea în SFE a acestei funcţii se face calculând în prealabil coeficienţii:
28 Semnale şi sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor

T
2
Akc 
1
2 
T t e  jk t dt,
0
0 
T  T
2

Aplicând definiţia distribuţiei  t  în ultima expresie se găseşte:

1
Akc  (1.99)
T
Rezultă următoarea formă SFE pentru  T t  :

 T t   e
1 jk 0 t
(1.100)
T k  
 
2
F{ T t } 
T 
k  
 (  k0 ) = 0  (  k ) =  
k  
0 0  0 ( )