UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Seriile Fourier, transformata Fourier

şi aplicările lor în radioelectronică

Material didactic

Chişinău
2017
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA INGINERIE MECANICĂ, INDUSTRIALĂ ŞI
TRANSPORTURI
DEPARTAMENTUL MATEMATICA

Seriile Fourier, transformata Fourier

şi aplicările lor în radioelectronică

Material didactic

Chişinău
Editura “Tehnica-UTM”
2017
1
 Prezenta lucrare este un suport metodic al compartimentului
Seriile Fourier al cursului Matematica superioară 2, fiind adresată
studenţilor anului I universitar de la Facultatea Inginerie şi
Management în Electronică şi Telecomunicaţii.
Scopul lucrării constă în apropierea cursului Matematica
superioară 2 de disciplinele de specialitate ale facultăţii. Materialul
teoretic este ilustrat cu exemple din radioelectronică. În lucrare sunt
propuse probleme practice pentru lucrul individual.

Autori: conf. univ., dr. Victor Cernii

conf. univ., dr. Nicolae Ciobanu
lect. sup., dr. Victor Orlov

Recenzent: conf. univ., dr. Leonid Dohotaru

© UTM, 2017

2
 INDRODUCERE

În procesul de transmitere a informaţiei un rol important îl

are semnalul. Una din modalităţile de studiere a semnalului este
alcătuirea şi studierea modelului matematic al acestuia. În funcţie de
scopul cercetării, modelul matematic permite să facem abstracţie de
natura purtătorului semnalului şi să evidenţiem proprietăţile lui
dominante. E posibil ca unul şi acelaşi model matematic să
evidenţieze diverse caracteristici ale semnalului (de exemplu,
intensitatea, tensiunea, tensiunea câmpului electromagnetic).
Pentru teoria transmisiunii semnalelor esenţial este faptul
că, practic, toate semnalele (discrete sau continue) şi toate
perturbările aditive pot fi considerate ca elemente ale unui spaţiu
vectorial.

3
 1. SPAŢIUL LINIAR AL SEMNALELOR

Cele mai răspândite semnale în radiotehnică se consideră

tensiunea la unele borne ale circuitului sau intensitatea curentului în
conductor. Astfel de semnal se descrie cu ajutorul funcţiei de timp,
care poate lua atât valori reale, cât şi complexe.
Vom examina mulţimea semnalelor L={s1 (t), s2 (t), ...}.
Asupra semnalelor pot fi efectuate operaţiile cunoscute: adunarea şi
înmulţirea cu un număr. Aceste operaţii satisfac un şir de proprietăţi
generale.
Vom considera că mulţimea L are structura spaţiului liniar
(vectorial), dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
1. În mulţimea L este definită operaţia de adunare a
elementelor, adică la orice două elemente x, y  L îi
corespunde un element din L, care se numeşte suma lor şi
se notează cu x + y. Operaţia de adunare are următoarele
proprietăţi:
1.1. x + y = y + x;
1.2. (x + y) +z = x + (y + z);
1.3. există elementul nul 0  L, astfel încât pentru orice
x  L are loc egalitatea: x + 0 = x;
1.4. pentru orice x  L există elementul opus (–x)  L,
astfel încât x + (- x) = 0.

2. În mulţimea L este definită operaţia de înmulţire a

elementelor cu un număr real (complex), adică pentru orice
λ  R (λ  C) şi x  L se pune în corespondenţă un
element din L, notat λx, care se numeşte produsul
numărului λ cu elementul x. Această operaţie are
următoarele proprietăţi:
2.1. 1 ∙ x = x;
2.2. λ(μx) = (λμ)x.

4
 3. Operaţiile de adunare şi înmulţire cu un număr satisfac
relaţiile:
3.1. λ(x + y) = λx + λy;
3.2. (λ + μ)x = λx + μx.
Elementele spaţiului liniar L se numesc vectori.
Spaţiul liniar L se numeşte real (complex), dacă operaţia de
înmulţire a elementelor lui este definită numai pentru numere
reale (numere complexe).

Exemple de spaţii liniare

1. Mulţimea C[a, b] a tuturor funcţiilor f(t) continue pe
segmentul [a, b];
2. Mulţimea tuturor oscilaţiilor armonice de forma si
(t) = Aicos(ωit + φi), unde operaţiile de adunare a oscilaţiilor şi
înmulţirea lor cu un număr se efectuează ca şi cu funcţiile reale.
Caracteristicile energetice de bază ale semnalului real s(t) sunt
energia şi puterea.
Puterea instantanee se defineşte ca pătratul semnalului s2(t), iar
energia semnalului pe segmentul [t1, t2] este integrala puterii
t2 t
1 2 2
instantanee: Es =  s 2 (t )dt . Raportul  s (t )dt se numeşte
t1
t 2  t1 t1

puterea medie a semnalului pe segmentul [t1, t2].

Pentru evaluarea energiei semnalului, compararea diferitor
semnale, evaluarea influenţei reciproce poate fi aplicată noţiunea de
produs scalar.
Vom considera că în spaţiul liniar L este definit produsul scalar,
dacă fiecărei perechi de elemente x, y  L i se pune în
corespondenţă numărul real, notat (x, y), care satisface condiţiile:
1. (x, y) = (y, x);
2. (x1 + x2, y) = (x1, y) + (x2, y);
3. (λx, y) = λ (x, y);
4. (x, x) ≥0.

5
 Spaţiul liniar în care este definit produsul scalar se numeşte
spaţiul lui Euclid.
Numărul ║x║ = ( x, x) se numeşte norma elementului x al
spaţiului lui Euclid.
În spaţiul C[a, b] produsul scalar se defineşte astfel:
a
(x, y) =  x(t ) y(t )dt .
b
Ţinând cont de definiţia de mai sus, obţinem: energia
semnalului pe segmentul [t1, t2] (intervalul poate fi nemărginit
(- ∞, + ∞)) este egală cu pătratul produsului scalar sau pătratul
normei, iar energia semnalului-sumă este:
E s1  s2 =
t2 t2 t2 t2

  ( s1 (t ) s 2 (t )) dt   s1 (t )dt   s 2 (t )dt  2 s1 (t ) s 2 (t )dt ,

2 2 2

t1 t1 t1 t1

sau
Es1  s2  Es1  Es2  Es1s2 ,
t2

unde Es1s2 = 2  s1 (t ) s2 (t )dt este energia mutuală a

t1

semnalelor s1(t) şi s2(t).

Astfel, produsul scalar al semnalelor caracterizează energia

mutuală a lor.
Dacă semnalele iau valori complexe, atunci produsul lor scalar
şi norma lor pot fi definite cu ajutorul formulelor:
b b
(u, v)   u (t )v (t )dt ; u 
*
 u(t )u
*
(t )dt ,
a a

unde v*(t) şi u*(t) sunt conjugatele funcţiilor v(t) şi u(t).

6
 Unghiul dintre două semnale s1(t) şi s2(t) se calculează conform
formulei:
( s1 , s 2 )
cos  s1s2  .
s1  s 2

Spaţiul liniar, în care este definită norma, se numeşte spaţiu

liniar normat.
În calitate de spaţiu liniar normat poate servi spaţiul tuturor
semnalelor, definite pe intervalul mărginit sau nemărginit (a, b)
(- ∞ ≤ a < b ≤ + ∞), integrabile cu pătratul şi care au energie
mărginită. Notăm acest spaţiu L2[a, b].

7
 2. BAZA ORTONORMATĂ. SERIA GENERALIZATĂ
A LUI FOURIER

Două elemente u, v ale spaţiului lui Euclid se numesc

ortogonale, dacă produsul lor scalar (u, v) este egal cu zero. În
particular, două semnale din L2[a, b] sunt ortogonale dacă energia lor
mutuală este egală cu zero.
Sistemul de elemente din spaţiul lui Euclid se numeşte
ortogonal, dacă elementele acestui spaţiu sunt ortogonale două câte
două. Sistemul ortogonal de elemente nenule totdeauna este liniar
independent. De aceea, dacă numărul de elemente al sistemului
ortogonal de vectori nenuli coincide cu dimensiunea spaţiului, acest
sistem alcătuieşte baza spaţiului examinat.
Baza spaţiului se numeşte ortogonală, dacă sistemul din
elementele lui este ortogonal. Baza se numeşte normată, dacă
sistemul elementelor spaţiului este ortogonal şi normat. Dacă baza
este ortonormată, atunci norma fiecărui element al bazei este egală
cu unu. Evident, orice bază ortogonală si (t ) poate fi transformată
în bază ortonormată, dacă elementele si (t ) vor fi înlocuite cu
1
si (t ) .
si (t )

Baza ortonormată în spaţiul liniar joacă rolul sistemului

cartezian de coordonate. De aceea, orice vector al spaţiului liniar
poate fi reprezentat prin proiecţiile lui pe elementele bazei. Astfel
de reprezentare se numeşte dezvoltarea vectorului după baza
ortonormată a spaţiului. E demonstrat că L2[a, b] este un spaţiu liniar
normat infinit-dimensional.
Fie
s1 (t), s2 (t), ... , sn(t), ... (1)

8
baza ortogonală a spaţiului L2[a, b], s(t) – un semnal arbitrar din
L2[a, b] ,

s(t )   cn s n (t ) (2)
n 1

este dezvoltarea semnalului s(t) după baza (1). Coeficienţii cn ai

dezvoltării (2) se numesc coordonatele semnalului s(t) în baza (1).
Pentru a determina aceşti coeficienţi cn este suficient să înmulţim
consecutiv scalar semnalul s(t) cu vectorul corespunzător al
bazei (1):

( s(t ), s k (t ))   cn ( s n (t ), s k (t ))  ck ( s k (t ), s k (t ))  ck s k (t ) ,
2

n 1
2
de unde ck  (s(t ), s k (t )) s k (t ) , (k=1, 2, 3, ...).

Coeficientul ck caracterizează energia mutuală a semnalului s(t) şi a

vectorului sk(t) din baza dată.
În particular, coordonatele s(t) în baza ortonormată sunt
egali cu produsele scalare ale semnalului cu vectorii respectivi ai
bazei.
Seria (2) se numeşte seria generalizată a lui Fourier pentru
semnalul s(t) în baza (1), coeficienţii căreia se calculează după
formula:
b
1 1
2 
cn  2
( s (t ), s n (t ))  s(t ) s n (t )dt. (3)
s n (t ) s n (t ) a

Mulţimea coeficienţilor cn se numeşte spectrul semnalului

s(t) în baza (1) şi determină completament acest semnal.
Vom examina semnalul s(t) dezvoltat în serie în baza

ortonormată s(t )   cn sn (t ) .
n 1

9
 Energia semnalului s(t) este:
      
Es  ( s(t ), s(t ))    ci si (t ),  c j s j (t )    ci c j ( si (t ), s j (t ))   ci .
2

 i 1 j 1  i 1 j 1 i 1

Sensul egalităţii Es   cn constă în faptul că energia
2

n 1
semnalului este egală cu suma energiilor tuturor componentelor din
care este alcătuită seria generalizată a lui Fourier.
Vom examina aproximaţia semnalului s(t) cu o sumă finită
N
s (t )    n s n (t ) . Vom determina coeficienţii  n astfel, încât
~
n 1
abaterea medie pătratică (sau energia erorii):
2
 
b
N
  s(t )  ~s (t )   s(t )    n sn (t ) dt
2

a  n 1 
să fie minimă. Cu acest scop, notăm  n  cn   n , unde cn sunt
coeficienţii serii generalizate a lui Fourier. Atunci vom obţine:
b N N
   s 2 (t )dt   cn 2 s n (t )    n 2 s n (t ) .
2 2

a n 1 n 1

Din ultima egalitate rezultă că abaterea medie pătratică μ este

minimală când βn=0, adică αn=cn. Deci, seria generalizată a lui
Fourier dă cea mai optimală dezvoltare a semnalului în baza
ortogonală (în sensul că eroarea medie pătratică este minimală).
Spaţiul L2[a,b] este complet, adică, dacă există
N
lim  c n s n (t )  s(t ) , atunci s(t)  L2[a, b]. Din proprietatea de
N 
n 1
completitudine a spaţiului L2[a, b] conchidem că norma erorii
aproximaţiei s(t )  ~
s (t ) este o funcţie monoton descrescătoare
care depinde de N. De aceea, alegând numărul N al termenilor
aproximaţiei destul de mare, putem obţine eroarea dorită. De
10
asemenea, din proprietatea de completitudine a spaţiului L2[a, b]

rezultă că egalitatea s(t )   cn sn (t ) are sens în limbajul
n 1
convergenţei în medie:
2
 
b N
lim   s(t )   c n s n (t ) dt  0. (4)
a 
N 
n 1

Dacă t este punctul de continuitate a semnalului s(t), atunci:

N
s(t )  lim  cn s n (t ). (5)
N 
n 1

Dacă însă punctul t este punct de discontinuitate de speţa I al

funcţiei s(t), atunci din convergenţa în medie (4) nu rezultă
convergenţa (5). Această nerespectare a convergenţei seriei lui
Fourier în punctele de discontinuitate se numeşte efectul lui Gibbs.

11
 3. EXEMPLE DE SISTEME ORTOGONALE
DE FUNCŢII

3.1. Sistemul de funcţii

1, cos t, sin t, cos 2t, sin 2t,..., cos nt, sin nt, ... (6)
este ortogonal pe segmentul [-π, π]. Ortogonalitatea acestui sistem
rezultă din următoarele relaţii:
   
1 1
 cos( nt ) dt 
n
sin( nt )

 0;  sin( nt ) dt  
n
cos( nt )

 0;

 

 sin nt cos mtdt  2  sinn  mt  sinn  mt dt  0;
1

 

 cos nt cos mtdt 

1
cos(n  m)t  cos(n  m)t dt  0;

2 

 

 sin nt sin mt  2  cos(n  m)t  cos(n  m)t dt  0, (n  m).
1

Menţionăm că sistemul (6) nu este ortonormat, fiindcă:

  
1   dt  2 ; cos(nt )   cos 2 (nt ) 
1
1  cos(2nt )dt   ;
2 
2 2

 
 
  sin 2 (nt )dt 
1
1  cos(2nt )dt   , (n  1,2,3,...).
2 
2
sin(nt ) (7)


Însă sistemul de funcţii: 1 cos t sin t cos nt sin nt

, , ,..., , ,...
2    
este ortonormat pe segmentul [-π, π].

12
 3.2. Menţionăm că sistemul de funcţii (6) nu este ortogonal
pe segmentul [0, π]. Însă fiecare din subsistemele sistemului (6)
1, cos(t), cos(2t),..., cos(nt),...; (8)

sin(t), sin(2t),..., sin(nt),... (9)

sunt ortogonale pe acest segment.

3.3. Sistemele de funcţii

t t nt nt
1, cos , sin ,..., cos ,..., t   l , l ;
, sin (10)
l l l l
t 2t nt
1, cos , cos ,..., cos ,..., t  0, l ; (11)
l l l
t 2 t n t
sin , sin
,..., sin ,..., t  0, l  (12)
l l l
sunt ortogonale pe segmentele indicate.

3.4. Sistemele de funcţii complexe

2ti ti ti 2ti
 
l l l l
..., e ,e ,1, e ,e ,... (13)
sunt ortogonale pe segmentul [-l, l].

Există şi alte sisteme de funcţii ortogonale: polinoamele lui

Cebâşev, Hermit, Lagerr, funcţiile Walsh.
Importanţa sistemului trigonometric (6) rezultă din faptul că
oscilaţia armonică este unica funcţie care depinde de timp şi care
nu-şi schimbă forma când trece printr-o reţea liniară (cu parametri
constanţi). Rolul important îl au numai amplitudinea şi faza iniţială.
Menţionăm că sistemele ortogonale (6)-(13) sunt baze
ortogonale ale spaţiilor semnalelor: L2[-π, π], L2[0, π], L2[-l, l],
L2[0, l].

13
 4. ANALIZA ARMONICĂ A SEMNALELOR
PERIODICE

Cele mai simple funcţii periodice (cu excepţia funcţiei

constante) sunt funcţiile trigonometrice.
Analiza armonică se numeşte procesul de dezvoltare a
semnalului în componente armonice simple.

4.1. Seria lui Fourier pentru funcţii periodice cu

perioada 2π
Vom examina un semnal arbitrar s(t) din L2[-π, π] cu
perioada 2π. De exemplu, s(t) poate fi o funcţie arbitrară cu
perioada 2π, care este monotonă pe porţiuni pe segmentul [-π, π]
care are pe acest segment cel puţin o mulţime finită de puncte de
discontinuitate de speţa I (condiţiile lui Dirichlet).
Fie s0(t)=1, s1(t)=cost, s2(t)=sint,..., s2n-1(t)=cosnt,
s2n(t)=sin nt,... baza ortogonală a spaţiului L2[-π, π] (vezi (6)).
Seria

s(t )   cn s n (t )  c0  c1 cos t  c2 sin t  c3 cos 2t  c4 sin 2t  ... (14)
n 0
alcătuită în raport cu sistemul (6) se numeşte seria semnalului s(t).
Coeficienţii acesteia se calculează cu ajutorul formulelor (3),
ţinând cont de (7):
  
s(t ) sin ntdt , n  1,2,3,....
1 1 1
c0 
2 
 s(t )dt , c 2 n 1 
 
s(t ) cos ntdt , c 2n 
 
De regulă, seria (14) se scrie astfel:

a
s(t )  0   a n cos nt  bn sin nt , (15)
2 n 1
unde:

a n   s(t ) cos ntdt , n  1,2,3,...;
1
(16.1)
 

14
 

 s(t ) sin ntdt , n  1,2,3,....

1
bn  (16.2)
 

Formulele (16.1) şi (16.2) se numesc formulele Euler-

Fourier. Coeficienţii an şi bn calculaţi după formulele (16.1) şi
(16.2) se numesc coeficienţii lui Fourier, iar seria (15) se numeşte
seria trigonometrică a lui Fourier ce corespunde semnalului s(t).
Este demonstrat că în orice punct de continuitate t0 a
semnalului s(t) seria (15) converge către s(t0), iar în punctul de
discontinuitate t1 de speţa I seria (15) converge către numărul
1
s(t1  0)  s(t1  0) , unde s(t1  0) sunt limitele laterale ale
2
semnalului s(t).
Aşadar, este valabilă afirmaţia: dacă funcţia s(t) este
 T
periodică cu perioada T, atunci integrala  s(t )dt

nu depinde de α.

 T 0 T  T
Într-adevăr,

 s(t )dt   s(t )dt   s(t )dt 
 0
 s(t )dt .
T
În

ultima integrală aplicăm substituţia: x+T=t, dx=dt, t=T, x=0, t=α+T,

x=α. Astfel obţinem:
 T   0


T
s(t )dt   s( x  T )dx   s( x)dx    s(t )dt.
0 0 
Deci:
 T T



s(t )dt   s(t )dt.
0
Ţinând cont de această afirmaţie, conchidem că în formulele
(16.1) şi (16.2) integralele pot fi considerate pe orice segment cu
lungimea 2π.

15
 4.2. Seria lui Fourier pentru funcţii pare şi impare cu
perioada 2π
Fie f(t) o funcţie integrabilă pe segmentul [-c, c].
c 0 c
Atunci 
c
f (t )dt 
c
 f (t )dt   f (t )dt. În prima integrală
0
aplicăm substituţia:
t   x, dt  dx, t1  c, x  c, t  0, x  0 şi obţinem
0 0 c


c
f (t )dt    f ( x)dx   f (t )dt.
c 0
c c
Astfel,  f (t )dt    f (t )  f (t )dt.
c 0
Dacă f(t) este funcţie pară (f(-t)=f(t)), atunci din ultima
c c
egalitate obţinem:  f (t )dt  2 f (t )dt.
c 0
Dacă însă f(t) este funcţie impară (f(-t)= - f(t)), atunci
c

 f (t )dt  0.
c
Fie s(t) un semnal care reprezintă o funcţie pară cu perioada
2π. Deoarece s(t)cos nt este funcţie pară, iar s(t)sin nt este funcţie
impară, atunci pentru coeficienţii Fourier obţinem:
 
1 2
a0   s(t )dt   s(t )dt;
 
 0
 
1 2
an 
  s(t ) cos nt dt    s(t ) cos nt dt , (n  1,2,3,...);
 0
 
1 2
bn 
  s(t ) sin nt dt    s(t ) sin nt dt  0, (n  1,2,3,...) .
 0

16
 Astfel, seria lui Fourier pentru o funcţie pară cu perioada 2π
are următoarea formă:

a
s(t )  0   a n cos nt.
2 n 1
Fie s(t) funcţie impară cu perioada 2π. În acest caz s(t)cos nt
este funcţie impară, iar s(t)sin nt este pară.
Deci:

1
a0   s(t )dt  0;
 

1
an 
  s(t ) cos nt dt  0;

 
1 2
bn 
  s(t ) sin nt dt    s(t ) sin nt dt ,
 0
(n  1,2,3,...).

Aşadar, seria Fourier pentru o funcţie impară cu perioada 2π

are forma:

s(t )   bn sin nt.
n 1
Din cele menţionate mai sus tragem concluzia: funcţia pară
periodică cu perioada 2π, care satisface condiţiile lui Dirichlet, se
dezvoltă în seria Fourier pe segmentul [0, π] după sistemul
ortogonal de funcţii pare (8), iar funcţia impară cu perioada 2π se
dezvoltă în seria Fourier pe [0, π] după sistemul ortogonal de funcţii
impare (9).

4.3. Seria lui Fourier pentru funcţii periodice cu

perioada 2l
Fie s(t) un semnal arbitrar cu perioada 2l, care satisface
condiţiile lui Dirichlet, adică s(t )  L2  l , l . Dacă dezvoltăm acest
semnal în baza (10) a spaţiului L2  l , l  :

17
 t t nt nt
u0 (t )  1, u1 (t )  cos , u2 (t )  sin ,..., u2 n 1 (t )  cos , u2 n (t )  sin ,...,
l l l l
2
şi calculăm coeficientul cn (t )  (s(t ), u n (t )) u n (t ) vom obţine
reprezentarea spectrală a semnalului:

s(t )   c n u n (t ). (17)
n 0

Fiindcă în L2  l , l  :
n t n t n t n t
l l 2 l
1   dt  2l , cos   cos 2 dt  l , sin   sin 2  l , n  1,2,3,...,
2

l
l l
l l l
l

atunci, conform formulelor (3), obţinem:

nt nt
l l l
1 1 1
c0  
2l l
s(t )dt , c2 n 1   s(t ) cos
l l l
dt , c2 n   s(t ) sin
l l l
dt , (n  1,2,3,...).

Astfel, pentru funcţia s(t) periodică cu perioada 2l, obţinem

seria Fourier:
a 
 n t n t 
s(t )  0   a n cos  bn sin , (18)
2 n 1  l l 
unde
1
l
n t
l l
an  s(t ) cos dt , (n  0,1,2,3,...)
l
nt
l
1
bn  
l l
s(t ) sin
l
, (n  1,2,3,...).

Fie semnalul s(t) o funcţie pară periodică cu perioada 2l.

Atunci s(t) se dezvoltă în seria Fourier după sistemul ortogonal de
funcţii pare (11):

18
 a0  nt
s(t )    a n cos ,
2 n 1 l
unde:
nt
l
2
an  
l 0
s(t ) cos
l
dt , (n  1,2,3,...). (19)

Dacă, însă, funcţia s(t) este impară, atunci semnalul s(t) se

dezvoltă după sistemul ortogonal de funcţii impare (12):

nt
s (t )   bn sin ,
n 1 l
unde:
nt
l
2
bn   s(t ) sin dt , (n  1,2,3,...). (20)
l 0
l
Astfel, în general, când semnalul s(t) este funcţie periodică
cu perioada 2l (vezi (18)) conţine o componentă constantă a 0 , care
2
nu depinde de timp şi care este egală cu media semnalului în
intervalul de timp 2l, şi o mulţime infinită de oscilaţii armonice:

an cos n t  bn sin n t (21)

cu frecvenţele n  n, (n  1,2,3,...) multiple frecvenţei de bază

  . Fiecare armonică (21) poate fi transformată în forma:
l
an cos n t  bn sin n t  An cos(n t   n ), unde: An  a n2  bn2 .

Într-adevăr,
a b 
an cos nt  bn sin nt  An  n cos nt  n sin nt  
 An An 
 
 An cos  n cos  n t  sin  n sin  n t  An cos( n t   n ) ,

19
 an bn
unde cos  n  , sin  n   . Aceste notări sunt corecte,
An An
deoarece sin 2  n  cos 2  n  1 , deci şi tg n   bn ,  n  arctg bn .
an an
Mărimea An se numeşte amplitudine, iar  n - fază iniţială a
semnalului. Astfel, fiecare armonică se caracterizează prin
amplitudinea An şi faza iniţială  n .
Seria lui Fourier poate fi scrisă într-o formă echivalentă cu
precedenta (18), care în unele cazuri e mai convenabilă şi se
numeşte formă armonică a seriei lui Fourier:

a0
s(t )    An cos(nt  n ), (22)
2 n 1

unde:
bn
An  an2  bn2 şi n  arctg .
an

Exemplul 1. Să se dezvolte în seria lui Fourier şirul de

impulsuri triunghiulare unipolare din figura 1.

Fig.1
20
 Soluţie: observăm că pe intervalul   T , T  semnalul s(t)
 2 2
este definit analitic astfel:
 2 Et  T 
  T ,t  2 , 0 
s (t )   2 Et  T  .

 T
, t 0 , 
 2

Pe toată axa numerică s(t) este o funcţie pară şi periodică cu

T
perioada T. Conform formulei (19), obţinem(l = ):
2
T
l T
2 2
4 2 Et 8E t 2
a0  
l 0
s(t )dt  
T 0 T
dt  2
T 2
2
0  E;
T

2l nt 4 2 2 Et 2nt 2nt

an   s(t ) cos dt   cos dt  u  t , du  dt , dv  cos dt ,
l 0 l T 0 T T T
 T T

T 2nt 8E  tT 2nt 2 T 2 2nt 
2n 0
v sin  2  2n sin T  sin dt  
2n T T T
 
0
 
T
 0, n  par
2E
 2 2 cos
n
2nt
T
2

0

2E
n 2 2
cos n  1 
2E
n 2 2
 1 n
 1  
  4 E , n impar
 n 2 2

Astfel
a 
2nt E 4 E 2t 4 E 6t 4E 10t
s(t )  0   a n cos   2 cos  2 cos  cos  ... 
2 n1 T 2  T 9 T 25 2
T
E  4  2t 1 6t 1 10t 
   cos T  9 cos T  25 cos T  ... .
 2  

21
 Exemplul 2. Să se dezvolte în seria lui Fourier oscilaţia
periodică de forma ferestrăului din figura 2.

Fig.2
Soluţie: oscilaţia s(t) este dată analitic prin funcţia liniară
2 Et  T T
s(t)  , t    , . Pe toată axa numerică funcţia s(t) este
T  2 2
periodică cu perioada T, fiind impară. Ţinând cont de formula (20),
obţinem:
T
2
4 2 Et 2nt 2nt T 2nt
T 0 T
bn  sin dt  u  t , du  dt , dv  sin dt , v   cos 
T T 2n T

 T   T

8E  Tt 2nt 2 T 2
2nt  8E  T 2 T2 2nt 2

2n 0
 2  cos  cos dt  
 T 2  4n cos n  sin
T 2n T T 4n 2  2 T 0
 
0
   
2E 2E
 (1) n  (1) n 1 .
n n
De unde:

2nt  2 E 2nt 2 E  2t 1 4t 1 6t 
s(t )   bn sin   (1) n1 sin  sin  sin  sin  ....
n 1 T n 1 n T   T 2 T 3 T 

22
 4.4. Forma complexă a seriei lui Fourier
Formula de bază a analizei spectrale a semnalelor periodice
(18) poate fi transformată într-o formă simetrică mai simplă. Cu
acest scop aplicăm formulele lui Euler:

e i  cos   i sin  , e i  cos   i sin .

Astfel, vom obţine:
a0 
s(t )    an cos n t  bn sin n t  
2 n1
a0 
 eint  e  int eint  e  int 
    an  i bn 
2 n 1  2 2 
a 
 a  ibn a  ibn 
 0   e int n  e int n .
2 n 1  2 2 
Notăm:
a  ibn a  ibn a
cn  n , cn  n , c0  0 .
2 2 2
Atunci:
  c
 
s (t )  c0   e int c n  e int c  n  n e int .
n 1 n  

Unde:
an  ibn 1  
l l
cn    s (t ) cos ntdt  i  s(t ) sin ntdt  
2 2l  l l 
l l

 s(t )cos nt  i sin nt dt  2l  s(t )e

1 1 int
 dt , (n  1,2,3,...);
2l l l
l
a0 1
c0 
2

2l  s(t )dt;
l

23
 an  ibn 1  
l l
c n     s (t ) cos ntdt  i  s(t ) sin ntdt  
2 2l  l l 
l l
s(t )cos nt  i sin nt dt 
1 1
 
2l l 
2l l
s(t )e int dt , (n  1,2,3,...).

Astfel, pentru orice n  Z putem scrie formula:

l
1
cn  
2l l
s (t )e int dt . (23)

Seria

s (t )  c
n  
n e int , (24)

coeficienţii căreia se calculează după formula (23), se numeşte

formă complexă a seriei Fourier (18).
Ţinând cont de faptul că
2

s(t ), e ,
l

e
int 2 int  int int  int
e  e dt  2l , cn  e
l

seria (24) poate fi considerată ca dezvoltarea semnalului s(t) după

sistemul ortogonal (13) cu coeficienţii (23).
Coeficienţii cn în general sunt mărimi complexe.
Notăm:
l
1
cnc  Re cn   s(t ) cos nt ; (23.1)
2l l
l
1
c ns  Im c n 
2l  s(t ) sin ntdt .
l
(23.2)

Atunci:
cn  cnc  ic ns . (25)

24
 În unele cazuri este convenabil a reprezenta coeficienţii cn în
formă exponenţială:
cn  cn e i n ,
unde:
cns
cn  cnc
2
 cns
2
,  arctg . (26)
cnc
Atunci seria (24) se scrie astfel:

s(t )  c
n  
n e i ( n t  ) . (27)

Trecând (27) la forma trigonometrică, obţinem:


s(t )  c0   2 cn cosn t   n . (28)
n1
Din egalităţile (18), (22) şi (28) rezultă că amplitudinea An a
armonicii de rang n se exprimă cu ajutorul coeficienţilor cn ai seriei
(28) prin relaţiile:
An  2 cn , an  2cnc , bn  2cns . (29)

25
 5. SPECTRELE SEMNALELOR PERIODICE

Orice semnal poate fi reprezentat în 2 moduri:

1) ca funcţie dependentă de timp;
2) în formă de spectru al frecvenţelor.
De exemplu, în figura 3 este reprezentată armonica
Acost    ca funcţie de t.

Fig.3

Această armonică este caracterizată totalmente de

amplitudinea A şi faza iniţială ψ. Spectrele ei de amplitudine şi fazic
sunt interpretate ca puncte cu ordonatele A şi ψ, care corespund
frecvenţei unghiulare ω (figura 4, 5).

26
 Fig.5
Fig.4

Dacă armonica se scrie în formă complexă

A cos(t   ) 
2

A i (t  )
e 
 e i (t  ) ,
atunci scara frecvenţelor se completează cu semiaxa negativă.
Spectrele de fază şi de amplitudine sunt interpretate printr-o pereche
de ordonate ce corespund valorilor pozitive şi negative ale
frecvenţei unghiulare ω şi -ω (figurile 6, 7).

Fig.6

27
 (22) (24)

Fig.7

Dacă semnalul periodic satisface condiţiile lui Dirichlet, el

se dezvoltă în seria trigonometrică a lui Fourier (22) sau în forma
complexă (24).
În cazul formei trigonometrice a seriei lui Fourier, spectrele
de amplitudine şi de fază sunt date de mulţimile (n, An ) n  N  şi
(n, ) n  N , iar în cazul formei complexe a seriei lui Fourier
n

de  n , n  n  Z  şi n, n  n  Z .
 A 
 2  
Dacă semnalul este dezvoltat în seria lui Fourier în formă
complexă, atunci An  An ,  n   n . Deci, spectrul de
amplitudine este simetric în raport cu axa ordonatelor, iar cel de
fază este simetric în raport cu originea de coordonate. În ambele
cazuri spectrele sunt discrete şi se numesc liniare.

28
 5.1. Spectrele semnalelor periodice simple

Exemplul 3. Oscilaţiile dreptunghice periodice cu perioada T

 E ,t 0, T 
s(t )     T2   sunt reprezentate în figura 8.
  E ,t 2 ,T 
Să se determine spectrele de amplitudine şi de fază dacă
semnalul s(t) este dezvoltat în seria trigonometrică a lui Fourier şi
corespunzător în seria complexă.
Soluţie: funcţia s(t) este impară. Aplicând formulele (23.1)
şi (23.2), obţinem:
T
0 T

2
1 2

cnc  0, cns   s(t ) sin(nt )dt     E sin(nt )dt   E sin(nt )dt  
1
T T T T
  0 
2  2 
 T

E 1
cos(nt )  
0 1 2
  cos(nt ) 
T n T n 0
 

2

E   nT   nT   2E  nT 

 1  cos 2   cos 2   1  Tn 1  cos 2  .
Tn      

Fig.8

29
 2
Aşa cum   , definitiv obţinem:
T

c ns 
E
n n

1  cos(nt )  E 1  (1) n   02,En,n2,14,,36,,..., ;
 n 5,....


 n   0 ,n  2, 4, 6 ,...,
 , n 1, 3, 5 ,....
 2
Astfel,
  2E
s(t )  2 c
n 1, 3, 5,..
ns cos nt   
 2

n 1, 3, 5,...
2
n
sin(nt ) 

4E  1 1 
  sin(t )  sin(3t )  sin(5t )  ....
  3 5 

Spectrele de amplitudine ale seriei complexe şi

trigonometrice sunt interpretate în figurile 9 şi 10.

Fig.9

30
 Fig.10. .

Spectrele de fază ale seriei complexe şi trigonometrice sunt

interpretate în figurile 11 şi 12.

Fig.11. .

31
 Fig.12

Exemplul 4. Şirul periodic de impulsuri dreptunghiulare cu

perioada T (T>τ)
 E ,t  2 Tn, 2 Tn 
s(t )    


,
  2
0 , t   Tn , 
2
 T ( n 1) 

, n  0 , 1, 2 ,...

este interpretat în figura 13.

Fig.13
32
 Să se construiască spectrele de amplitudine şi de fază pentru
semnalul s(t) în formă de serie trigonometrică a lui Fourier.

Soluţie: fiindcă funcţia s(t) este pară, atunci:

a0 
 2nt  a0 2 2 E
s(t )    an cos  , unde   Edt  ;
2 n 1  T  2 T0 T
 
42  2nt  4E T  2nt  2 2 E  n  .
an   E cos dt  sin    sin  
T 0  T  T 2n  T  0 n  T 

Astfel,
E 
2E  nt   2nt 
s(t )   sin   cos .
T n 1 n  T   T 

Amplitudinea şi faza acestui semnal sunt:

 n 
sin  
2E n 2 E  T 
An  a n  sin  ;
n T T n
T

 0 ,sin nT 0
n  n .
 ,sin 0
 T

 2  
Graficele An şi φn pentru T  4      sunt
 T 2 
prezentate în figurile 14 şi 15.

33
 Fig.14

Fig.15

În următoarele probleme să se construiască spectrele de

amplitudine şi de fază pentru următoarele semnale:


Problema 1
0 ,t 2 T ,  T ,

f (t )  1,t T , 0 ,
1,t( 0 ,T ), f (t  4T )  f (t ).
0 ,t( T , 2 T ),

34
 Problema 2

f (t )   2,t0,1
0, t(1,3) f (t  3)  f (t ).

5.2. Funcţia neperiodică

Fie f(t) o funcţie definită în intervalul [-l, l], care satisface
condiţiile lui Dirihlet. Definim funcţia auxiliară
f (t )  f (t ), t   l , l , f (l )  f (l ), pentru t  R funcţia f (t ) se
defineşte periodic. Pentru funcţia f (t ) cu perioada 2l aplicăm
rezultatele obţinute mai sus referitoare la dezvoltarea funcţiei în
seria Fourier.
Menţionăm că dacă funcţia f(t) este continuă în x   l , dar
nu are perioada 2l ( f (l )  f (l )) , atunci astfel de funcţie poate fi
dezvoltată în seria Fourier numai în intervalul (-l, l). În loc de
intervalul (-l, l) putem considera orice interval [a, a + 2l] cu
lungimea 2l.
Presupunem că funcţia f(t) este definită în intervalul [0, l] şi
satisface condiţiile lui Dirihlet în acest interval. Dacă dorim să
dezvoltăm funcţia f(t) în seria lui Fourier în intervalul [0, l], definim
funcţia în intervalul [-l,0) în mod arbitrar cu condiţia ca ea să
satisfacă condiţiile lui Dirihlet. Apoi aplicăm raţionamentele de mai
sus. Faptul că f(t) poate fi definită pe [-l,0) în mod arbitrar, ne
permite să obţinem diferite serii trigonometrice. Dacă t  0, l  este
un punct de continuitate a funcţiei f(t), atunci toate seriile sunt
convergente către f(t0), iar în puntele t1 de discontinuitate de speţa I
seria este convergentă către numărul  f t1  0  f t1  0.
1
2
Ţinând cont că funcţia f(t) pe intervalul [-l,0) poate fi
definită în mod arbitrar, putem obţine dezvoltarea funcţiei f(t)
numai în seria cosinusurilor sau numai în seria sinusurilor.

35
 Într-adevăr, dacă pentru t  0, l  definim f  t   f (t ) ,
atunci funcţia pe intervalul [-l, l] este pară. Dezvoltarea ei în seria
Fourier va conţine numai termenii cu cosinus. Coeficienţii acestei
dezvoltării se calculează conform formulelor (19), în care se conţin
numai valorile funcţiei date f(t).
Similar, dacă definim f(t) cu condiţia f  t    f (t ), t  0, l ,
atunci pe intervalul [-l, l] funcţia devine impară şi dezvoltarea ei va
conţine numai termenii cu sinus. Coeficienţii acestei dezvoltări se
calculează cu ajutorul formulelor (20).

Exemplul 5.Să se dezvolte în seria sinusurilor funcţia

f  t  (figura 16):

 2 at 
  , 0t  2 ,
f t     t  
 2 a  1  , t  .
  2

Fig.16

36
 Soluţie: notăm  t  x şi definim pe toată axa reală funcţia
f (t )  f ( x) ca funcţie periodică impară cu perioada 2 (fig.17).

Atunci f ( x)   bn sin(nx) , unde:
n 1

 
2 2 2 2ax 2  x
      
bn  f ( x) sin(nx)dx  sin(nx)dx  2a1   sin(nx)dx 
0 0

2

  
  
  1
4a  x 2 12  4a   x  1  8a  n 
 2  cos(nx)   cos(nx)dx    1   cos(nx)   cos(nx)dx   2 2 sin .
 n n0     n   n
  n  2 
 0

   2 2 

Fig.17


 n 
 sin nt  
8a
Astfel, f (t )   sin 
n 1  n  2 
2 2


8a 
sin  t   sin 3t   sin 5t   ... 
1 1  1n1 sin((2n  1)t )  ...0  t   .
2  
  9 25 2n  12 

37
 Exemplul 6. Să se dezvolte în seria cosinusurilor funcţia
f (t )  A cos t , t  0,2  (fig.18).

Fig.18

Soluţie: notăm  t  x . Definim funcţia

    pe toată axa reală ca să fie periodică cu
f ( x)  A cosx , x   ,
 2 2
 
perioada π (fig.19).

Fig.19
38
 Atunci funcţia astfel definită (păstrând aceeaşi notare f(x))
pe intervalul [0, 2π]) coincide cu funcţia dată A cos x , fiind pară şi
periodică cu perioada π. Seria lui Fourier este:
a0 
f ( x)    an cos 2nx,
2 n 1
unde:

2
A cos x dx 
4 4A

a0  ;
0

 
2 2

 A cos x  cos 2nx  dx   cos x(2n  1)  cos ( x(2n  1)) dx 

4 2A
an 
 0
 0

2A  1     
sin 2n  1   sin 2n  1  
1
 
  2n  1  2  2n  1  2 

 1n  1  1n   4 A 1

n 1
2A  1
  .
  2n  1 2n  1   (2n  1)2n  1
Astfel,
f (t ) 
2A  4A

 1n 1 cos2nt  
 n 1  2n  12n  1

4A 1 1 
 cos2t   cos4t   ... 0  t  2 .
1
 
 2 3 15 

Problema 3. Să se dezvolte în seria cosinusurilor funcţia

s(t )  t ,0  t  1 .
2

Problema 4. Să se dezvolte în seria sinusurilor funcţia

s(t )  t sin t ,0  t   .

39
 6. SEMNALE NEPERIODICE
INTEGRALA LUI FOURIER

Semnalele periodice sunt modele matematice, idealizarea

semnalelor reale, care au o durată finită. După cum s-a remarcat,
funcţia s(t), care pe intervalul (-l, l) satisface condiţiile lui Dirihlet,
în orice punct de continuitate t   l , l  se dezvoltă în seria
trigonometrică:
a0 
  nt   nt 
s (t )    a n cos   bn sin  ,
2 n 1   l   l 
unde:
 nt 
l
1
an  
l l
s (t ) cos
 l 
dt (n  0,1,2,3,...);

 nt 
l
1
bn  
l l
s (t ) sin 
 l 
dt (n  1,2,3,...).

În punctul t de discontinuitate de speţa I, suma seriei este

s(t )  st  0  s(t  0) . Înlocuind coeficienţii an şi bn, seria
1
2
poate fi scrisă astfel:
1   n
x  t dx.
l l
1
s(t )  
2l l
s ( x ) dx   
l n 1 l
s( x) cos
 l 
(30)

Dacă funcţia s(t) nu este periodică şi este definită pe toată

axa reală, ea nu poate fi dezvoltată în seria lui Fourier. Menţionăm
că funcţia neperiodică poate fi considerată periodică cu perioada
T   .
Fie s(t) o funcţie neperiodică, absolut integrabilă pe axa

reală (adică integrala  s( x) dx )

este convergentă) şi satisface

condiţiile lui Dirihlet pe orice interval (-l, l). Atunci în orice punct
de continuitate t, funcţia s(t) se dezvoltă în seria Fourier (30) pentru
40
orice l  t . Vom stabili forma limită a acestei dezvoltări. Cu acest
scop trecem în (30) la limită când t   . Deoarece integrala


 s( x) dx este convergentă, atunci

l
1

lim
l   2l  s( x)dx  0.
l

Vom examina seria:


 n 
l
1
 
n 1 l l
s( x) cos
 l
( x  t ) dx

(31)

din membrul din dreapta a egalităţii (30).

Termenii şirului 1   ,  2  2 ,...,  n  n ,... pot fi
l l l
consideraţi ca valori discrete ale variabilei continue ω care ia valori

de la 0 la   . Evident, creşterile  n   n 1   n  tind la zero
l
când l   . Seria (31) poate fi scrisă astfel:
  l

  s( x) cos  n x  t dx  n ,
1

n 1   l
(32)

care reprezintă suma integrală pentru funcţia


 s( x) cos( x  t )dx de la argumentul ω pe intervalul [0, +∞).

1
 
Trecând la limită în (32) şi (30) când l   , obţinem forma
limită a dezvoltării (30):
 
s(t )   d  s( x) cos( x  t )dx.
1
(33)
 0 
Membrul din dreapta în (33) se numeşte integrala Fourier
pentru funcţia s(t). Aplicând formula pentru cosinusul diferenţei,
formula (33) poate fi scrisă astfel:


 1

 1 
 

s(t )  0  s( x) cos(x)dx cost     s( x) sin(x)dx sin(t )d
  

41
 sau

s(t )   a cost   b sint d,
0
(34)

unde:
 
1 1
a( ) 
  s( x) cos(x)dx, b( )    s( x) sin(x)dx.
 
(35)

În egalităţile (34) şi (35) se observă o analogie cu

dezvoltarea funcţiei în seria trigonometrică, numai că în acest caz,
parametrul n, care parcurge şirul numerelor naturale, este înlocuit
cu parametrul ω, care ia valori dintr-o mulţime continuă, iar seria
este înlocuită cu integrala improprie. Coeficienţii a(ω) şi b(ω) după
structura lor se aseamănă cu coeficienţii seriei lui Fourier.

6.1. Diferite forme ale integralei lui Fourier

1. Integrala lui Fourier pentru funcţii pare şi impare


Ţinând cont că integrala interioară

 s( x) cos( x  t )dx din (33)

este funcţie pară de la variabila ω, atunci integrala lui Fourier (33)

poate fi scrisă astfel:
 
s( x) cos( x  t )dx.
1
2  
s(t )  d (36)

Dacă s(t) este funcţie pară, atunci:

 
a    sx cosx dx, b    sx sinx dx  0.
2 1
 0
 

42
 Atunci din (34) obţinem forma redusă a integralei Fourier
pentru funcţia pară, care conţine numai cosinusuri:
 

 cos td  sx  cos x dx.

2
s(t )  (37)
 0 0

Similar, dacă funcţia s(t) este impară, atunci

 
a    sx cosx dx  0, b  
1 2 şi obţinem
 
  s( x) sin(x)dx
0

integrala lui Fourier pentru funcţia impară, care conţine numai

sinusuri:
 
st    sint d  s( x) sinx dx.
2 (38)
 0 0

Fie funcţia s(t) definită în intervalul [0, +∞). Pe intervalul (-

∞, 0) definim funcţia cu ajutorul uneia din egalităţile s(t )  s(t )
sau s(t )  s(t )(t  0). Dacă pentru funcţia pară sau impară, astfel
definită, există integrala lui Fourier pe intervalul (-∞, +∞), atunci
pentru t > 0 putem utiliza atât formula (37), cât şi formula (38).
Astfel vom obţine reprezentarea funcţiei s(t) în forma integralei
Fourier care conţine numai sinus sau numai cosinus.

2. Integrala lui Fourier în formă complexă

Fie că pentru funcţia s(t) există integrala lui Fourier (34) cu
coeficienţii (35). Aplicând formulele lui Euler, transformăm
expresia de sub integrală:
e it  e it e it  e it
a  cost   b sin t   a   b  
2 2i
e it  e  it e it  e it
 a   ib   
2 2
a   ib   it a   ib   it
e  e .
2 2

43
 a   ib   a   ib  
Notăm  c  ,  c  , (  0),
2 2
atunci funcţia de sub semnul integralei (34) ia următoarea formă:
a cost   b sint   c e i t  c  e i t ,

iar integrala (34) devine:



 c e   
A
st   i t
 c  e i t d  lim  c e i t  c  e i t d. (39)
A 
0 0

Transformăm integralele din (39):

 c e 
A A A  u ,
it
 c  e it d   c e it d   c  e it d  
0 0 0 d   du

A 0 A

 c  e d   cu  e du   c  e d.

it it
 iut

0 A A

Atunci egalitatea (39) poate fi scrisă astfel:

A

 c e
it
s(t )  lim d
A
A
sau

st    c e it d. (40)


Coeficientul c  din (40) se reprezintă prin integrală astfel:

1 1 
 
c   a   ib      sx  cosx dx  i  sx sin x dx  
1 1
2 2      


 sx cosx   i sinx dx

1

2 

44
sau

c    sx  e
1 i x
dx. (41)
2 

Coeficientul c   poate fi reprezentat astfel:


c( ) 
1
a   ib   1  sx e
ix
dx
2 2 
sau


 sx  e
1 i (   ) x
c( )  dx. (42)
2 

Egalitatea (41) este obţinută pentru   0 . Din (42) rezultă că

această egalitate este adevărată pentru orice   R . Membrul din
dreapta din (40) se numeşte integrala lui Fourier în formă complexă
pentru funcţia s(t). Înlocuind c  în egalitatea (40), obţinem
integrala lui Fourier pentru funcţia s(t):

 

 e d  sx e dx.
1 it ix
s(t )  (43)
2  

45
 7. TRANSFORMATA INTEGRALĂ

Fie funcţia f(t) definită pe intervalul (a, b), care poate

coincide cu axa reală (a=-∞, b=+∞) sau cu semiaxa (0, +∞).
Transformata integrală pentru funcţia f(t) se numeşte funcţia
b
F     K (t ,  ) f t dt ,
a

unde K (t ,  ) se numeşte nucleul transformatei. Dacă nucleul

K (t ,  ) ia valori complexe, atunci F   este o funcţie de variabilă
complexă  .

7.1. Transformata lui Fourier

Fie că pentru funcţia s(t) există integrala Fourier (43).
Funcţia

S   
1

2 
s(t )e it dt (44)

se numeşte transformata lui Fourier pentru funcţia s(t). Deci,

transformata lui Fourier se defineşte cu ajutorul nucleului
K t  
1 it
e , care este proporţional cu funcţia e it . Cu
2
ajutorul formulei (44), egalitatea (43) poate fi scrisă astfel:

e it S  d.
1
s(t )  
2 
(45)

Formula (45) permite să restabilim funcţia s(t), cunoscând

transformata S   a lui Fourier pentru s(t). Transformata (45) se
numeşte transformata inversă pentru funcţia s(t). Transformata
directă (44) şi cea inversă (45) ale lui Fourier au formă complexă.

46
În domeniul real aceste transformate sunt:
 
a    sx  cosx dx, b    sx sinx dx
1 1
(46)
 
 
(transformata directă), iar conform formulei (34):

st    a cost   b sint d,
0
(47)

(transformata inversă).
Dacă funcţia s(t) este pară, formulele (46) şi (47) se
reprezintă în următoarea formă simetrică:

S c    s(t ) cos t dt (transformata directă);
2
 0


 S   cos t d
2
s(t )  (transformata inversă).
 0
c

Perechea Sc   şi s(t ) se numeşte cosinus-transformata Fourier.

Dacă funcţia s(t) este impară, atunci din (46) şi (47) obţinem sinus-
transformata Fourier:

S s     s(t ) sint dt (directă);
2
 0


 S  sint d
2
s(t )  (inversă).

s
0
Menţionăm că pentru funcţia pară (respectiv, impară) are loc
egalitatea S    S c   (respectiv, S    iS s   ). Într-adevăr,
dacă s(t) este pară, atunci transformata lui Fourier va fi:
 
S     s(t )cos t   i sin t dt 
1 1
 s(t )e dt 
it

2  2 
 

 s(t ) cos t dt   s(t ) sin t dt.

1 i

2  2 

47
 Deoarece s(t) este funcţie pară, produsul s(t ) cos t  , de
asemenea, este o funcţie pară, iar s(t ) sin  t  - funcţie impară.
Deci:
  

 st  cost dt   s(t ) cost dt  S c  ,  st  sint dt  0.

1 2 1
2 
 0 2 

Astfel, S    S c   . Similar se demonstrează şi a doua

egalitate.
Menţionăm că în unele ramuri ale tehnicii (de exemplu, în
radioelectronică) perechea transformatelor lui Fourier se utilizează
în formă nestandardă:

S     st e
it
dt ; (48)



 S  e
1 it
s(t )  d (49)
2 

sau în forma:
 
S f    st e
i 2ft
dt , st    S  f e
i 2ft
df ,
 

unde f  - frecvenţa ciclică.
2

7.2. Spectrele semnalelor neperiodice

În cele ce urmează transformatele directă (48) şi inversă (49)
ale lui Fourier vor fi utilizate în formă nesimetrică. În fizică,
transformata lui Fourier S   se numeşte caracteristică spectrală
sau densitatea spectrală a funcţiei s(t). Menţionăm că densitatea
spectrală este o funcţie complexă a frecvenţei, care, în acelaşi timp,
arată atât amplitudinea, cât şi faza sinusoidelor elementare. Într-
adevăr, ca şi la integrala Fourier în formă complexă, în particular,
din formulele (25) şi (26), obţinem:

48
 S    A   iB    S   e i   ,
 
unde A    st cos t dt , B    st  sin  t dt.
 

Modulul şi argumentul densităţii spectrale S   se

calculează după formulele:
S     A 2  B 2 ,     arctg  B   .
 A  
Modulul S   se numeşte spectru de amplitudine, iar
   - spectru de fază a funcţiei s(t).
Mai sus s-a menţionat că integrala lui Fourier s-a obţinut ca
limita seriei lui Fourier pentru funcţia cu perioada 2l când l   .
Spectrul funcţiei periodice cu perioada 2l este liniar, iar distanţa
dintre două curbe spectrale vecine este egală cu frecvenţa de bază

 . Cu creşterea lui l se micşorează distanţa dintre curbele
l
spectrale şi amplitudinii An a armonicii. Când l   , spectrul
discret se transformă în spectru continuu.
În următoarele exemple vom identifica transformata lui
Fourier, spectrele de amplitudine şi de fază a semnalelor.


Exemplul 7

st   e  at ,t 0
0 ,t  0
(fig.20)
Soluţie: din formula (48) obţinem:
  
S     st e dt   e e dt   e
it it  at i  a t 1
dt  ;
 0 0
i  a

a  i 
S    ,     arctg  .
1

a2   2 a 
2 2
a

49
 Spectrele de amplitudine şi de fază sunt interpretate în
figurile 21 şi 22.

Fig.20

S  

1
a

0 

Fig.21
50
   

2


0



2
Fig.22

Exemplul 8

   
 A, t  2 , 2  ,
st       
 0, t  , .
  2 2 
Soluţie: aplicând formula (48), obţinem:

i  i 
A   2 
 2
S     st e
it
dt  A  e it
dt  e e 2  
   i  

2

  
sin  
2A     2 .
 sin    A
  2  
2

51
 În figura 23 este interpretat impulsul dreptunghiular, iar în
figura 24 – densitatea spectrală.

Fig.23

  
sin  
Modulul  2  densităţii spectrale este
S    A

2
interpretat în figura 25, iar argumentul    în figura 26.

S  

Fig.24
52
Fig.25

Fig.26

53
 În problemele 5 şi 6 să se afle transformata lui Fourier,
spectrele de amplitudine şi de fază ale funcţiilor.

Problema 5
 cost , t  12
st    1
 0, t  2 .
Problema 6

 1 t ,t 1, 0 

s t    10, tt,t0 0 ,1 

7.3. Proprietăţile transformatei Fourier
Pentru a studia proprietăţile transformatei Fourier, vom
defini operatorul F, numit operatorul lui Fourier:

F st   S     st e
it
dt.

Proprietăţile care urmează a fi demonstrate nu depind de
forma în care este scrisă transformata lui Fourier: simetrică sau nu.

Proprietatea 1 (continuitatea)
Dacă funcţia s(t) este absolut integrabilă pe axa reală R,
atunci transformata ei a lui Fourier F st  este continuă pe R şi
tinde spre zero când    .
Demonstraţie: conform definiţiei:
 
F st   S     st e dt   st cos t   i sin t dt 
it

 
 
  st cost dt  i  st sin t dt.
 

54
  
Fiecare integrală  st  cos t dt şi

 st sin  t dt este


funcţie continuă, fiindcă s(t) este funcţie absolut integrabilă, iar

funcţiile cos t  şi sin  t  sunt mărginite şi continue şi tind spre
zero când    (conform teoremei lui Riemann, [6], punctul
400).

Proprietatea 2 (proprietatea de liniaritate)

Fie că pentru funcţiile s1(t) şi s2(t) există transformatele lui
Fourier (respectiv, transformatele inverse). Atunci pentru funcţia
1 s1 t   2 s2 t  există transformata lui Fourier (respectiv,
transformata inversă) oricare ar fi numerele 1 şi 2 , având loc
egalitatea:
F 1 s1 t   2 s2 t   1 F s1 t   2 F s2 t 
(respectiv, F 1 1 s1 t   2 s2 t   1 F 1 s1 t   2 F 1 s2 t  )
Demonstrarea acestei proprietăţi rezultă din definiţia şi
proprietatea de liniaritate a operaţiei de integrare. Sensul proprietăţii
2 constă în următoarele: la adunarea semnalelor se adună spectrele
lor.

Proprietatea 3 (unicitatea)
Dacă F s1 (t )  F s2 t  , atunci s1 t   s 2 t  .
Pentru a demonstra această proprietate este suficient să aplicăm
transformata inversă a lui Fourier. Din proprietatea 3 rezultă că
spectrele semnalului se determină univoc. Proprietăţile 1, 2 şi 3 pot
fi generalizate pentru spaţiul L2 (,) . Adică este valabilă
-1
afirmaţia: operatorii F şi F sunt aplicaţii liniare biunivoce ale
spaţiului L2 (,) .

55
 Proprietatea 4 (schimbarea reciprocă a variabilelor
independente)
Dacă F st   S ( ) , atunci F S    2s t .

Demonstraţie: aplicând definiţiile transformatelor directă şi

inversă a lui Fourier, obţinem:
 
F S     S   e d  2  S   e d  2 s t .
it 1 i  t 


2 
Din această proprietate rezultă că variabilele ω şi t în
transformatele lui Fourier se schimbă reciproc. Dacă semnalului s(t)
îi corespunde spectrul S(ω), atunci semnalului S(t) îi corespunde
spectrul 2 s  .

Proprietatea 5 (schimbarea scării variabilei independente sau

proprietatea similitudinii)
1 
Dacă F st   S ( ) , atunci F sat   F  , (a  0).
a a
1
Demonstraţie: notăm at=z, atunci dt  dz şi
a
  
i z 1  
F sat    sat  e dt  sz  e a dz  S  .
1

it


a  a a
Această proprietate are următorul sens: dacă scara timpului
se schimbă de a ori, atunci scara frecvenţelor se schimbă de 1 ori.
a
Adică, lăţimea spectrului se măreşte, dacă semnalul se contractează
în raport cu timpul şi se micşorează dacă semnalul se dilată.

Proprietatea 6 (deplasarea funcţiei de timp)

Dacă F st   S ( ) , atunci F st  t 0   e 0 S  .
i  t

Demonstraţie: notăm z  t  t 0 , dz  dt. Atunci

56
  
F st  t0    st  t e
0
 it
dt   sz ei  z  t 0 dz 
 

 e it 0  sz  e dz  e it 0 S  .
 iz


Astfel, dacă semnalul se deplasează în timp cu  t0 , spectrul
se deplasează după fază cu   t0 . Amplitudinea rămâne constantă,
 it
deoarece e  1.
După cum se observă din figurile 27, 28, 29, prin
diferenţierea semnalului are loc „ascuţirea” acestuia, iar prin
integrare are loc „netezirea acestuia”.

Fig.27

57
Fig.28

Fig.29

58
 Proprietatea 7 (derivarea şi integrarea funcţiei de timp)

 
Dacă F st   S ( ) , atunci F s ' t   iS  , iar
t  1
F   sz dz   S  .
   i

Demonstraţie: într-adevăr,

u  e it , du  ie it dt ,
F s' t    s' t e it dt  
 dv  s' t dt , v  st 
 
 st  e it  i  st e
 it
dt  iS  ,
 

deoarece st  e it  0 când t   (s(t) este absolut


integrabilă).
Pentru a demonstra afirmaţia a doua, notăm
 t

S1    F   sz dz . Atunci, ţinând cont de relaţia
  
t
st  
d
dt 
s( z )dz , în virtutea afirmaţiei întâi, obţinem

F st   iS1 ( ). Din proprietatea de unicitate a operatorului

Fourier rezultă i S1 ( )  S   sau S1    S  .
1
i
Astfel, în urma derivării semnalului, densitatea spectrală se
înmulţeşte cu i , iar la integrare – se împarte la i . În consecinţă,
spectrul derivatei (integralei) are valori mai mari (mai mici) în
domeniul frecvenţelor mari în comparaţie cu spectrul semnalului
iniţial.

59
 Proprietatea 8 (derivarea densităţii spectrale)
Dacă funcţia s(t) este continuă, iar funcţiile
st , ts t ,..., t n st  sunt absolut integrabile pe toată axa reală, atunci
transformata lui Fourier S   a funcţiei s(t) este o funcţie de n de
ori derivabilă, pentru t  R şi au loc relaţiile:
 
i k S k     F t k s(t ) , k  0,1,2,..., n.
Demonstraţie: proprietatea 8 rezultă din teorema despre
derivarea integralei ce depinde de un parametru (vezi [6], punctul
306, teorema 6). Pentru k=1 obţinem:
 
S '    st  e dt   st  it  e it dt  iF ts t .
d

it

d  

Proprietatea 9 (integrarea densităţii spectrale)

Dacă s(t) este o funcţie continuă, s(t) şi s t  sunt funcţii
t
absolut integrabile pe axa numerică, F st   S ( ) , atunci
 st  


 S z dz  F   it .


 st  
Demonstraţie: fie F   I   . Atunci, conform
  it 
proprietăţii 8, avem:
 s(t ) 
F   it   F st   S    I ' ( ).
  it 
Din ultima egalitate obţinem:
  
 s(t ) 
S z dz  alim S z dz  lim  I ' ( z )dz  lim I    I a   I    F 
 
.
a
a 
a
a 
  it 

Proprietatea 10 (deplasarea densităţii spectrale)


Dacă F st   S ( ) , atunci F st e i0t  S   0 . 
60
 Demonstraţie: într-adevăr,
 

F st e i0t    st e  i0t
e it dt   s(t )e
 i (   0 )
dt S    0 .
 

Proprietatea 11 (teorema lui Parseval)

 
S   d.
1
E   s (t )dt  
2 2


2 
Teorema lui Parseval are următorul sens: energia semnalului
este egală cu suma energiilor componentelor spectrului semnalului.

Proprietatea 12 (densitatea spectrală a produsului semnalelor)

Dacă s1(t) şi s2(t) sunt funcţii continue şi absolut integrabile
pe axa reală F s1 t   S1 ( ) , F s2 t   S 2 ( ) , atunci:

F s1 t s 2 (t )  
1
2 
S1 ( z ) S 2 (  z )dz. (50)

Demonstraţie: vom calcula densitatea spectrală a produsului

s1 (t )s 2 (t ) :

S     s1 (t ) s 2 (t )e it dt. (51)

Aplicând transformata inversă a lui Fourier, vom exprima

1
s1 (t )  
2 
S1 ( z )e izt dz prin densitatea spectrală şi vom înlocui

în (51):

   it
S   
1
   S1 ( z )e dz e dt.
izt
s (t )
2 
2
  
Schimbând ordinea de integrare, obţinem:
1

   1


 s2 (t )e  S ( z)S

i (  z )
S ( )  S ( z ) dt  dz  (  z )dz. (52)
2 2
1 1 2
 

61
 Integrala din membrul din dreapta în (52) se numeşte
convoluţia funcţiilor S1   şi S 2   şi se notează simbolic
S1 ( )  S 2 ( ) .
Astfel:
F s1 (t ) s 2 (t )   S1 ( )  S 2 ( ).
1
2
Menţionăm că proprietatea 12 este inversabilă.

Proprietatea 13 (produsul densităţilor spectrale)

Dacă în condiţiile proprietăţii 12 are loc egalitatea
S    S1 ( )S 2 ( ) , atunci
  
F   s1 ( z ) s 2 (t  z )dz   F s1 (t )  s 2 (t )   S1 ( ) S 2 ( ).
  
Demonstraţia acestei proprietăţi este asemănătoare cu cea a
proprietăţii 12.
Astfel, spectrul produsului semnalelor este egal cu
convoluţia spectrelor lor şi reciproc – produsului spectrelor le
corespunde convoluţia semnalelor.

7.4. Problemele directă şi inversă ale convertizorului

Diverse sisteme radiotehnice şi dispozitive pot fi considerate
ca convertizor de curent la intrarea cărora vine semnalul s(t), iar la
ieşire se obţine imaginea lui – semnalul x(t). Diferite convertizoare
se comportă în mod diferit când la intrare se transmite o sumă de
semnale. Convertizorul se numeşte liniar, dacă el transformă
combinaţia liniară de semnale 1 s1 (t )   2 s2 (t )  ...   n sn (t ) într-o
combinaţie liniară a imaginilor lor
1 x1 (t )   2 x2 (t )  ...   n xn (t ) .
Convertizorul se numeşte staţionar, dacă parametrii lui nu
depind de timp. Există o clasă destul de mare de sisteme fizice
62
pentru care modelele staţionare liniare descriu destul de exact
procesul examinat.
Orice convertizor staţionar liniar poate fi descris sau cu
ajutorul caracteristicii impulsului h(t) sau cu ajutorului
coeficientului de frecvenţă a emisiei H(ω). Caracteristica impulsului
este imaginea unui semnal destul de scurt în raport cu timpul, cu
aria unitate, care este transmis la intrarea convertizorului, iar
coeficientul de frecvenţă a emisiei este transformata Fourier a
caracteristicii impulsului.
Vom analiza două probleme referitoare la convertizorul
liniar staţionar.

Problema directă
Fie că trebuie să găsim semnalul x(t) la ieşirea din
convertizor, dacă se cunoaşte semnalul s(t) la intrarea în convertizor
şi caracteristica impulsului h(t). În acest caz, semnalul la intrare se
reprezintă ca o sumă de impulsuri elementare şi se determină
imaginile lor. Conform formulei lui Dienamel

xt    S  ht   d , semnalul x(t) la ieşirea din convertizorul

liniar este convoluţia semnalului de intrare s(t) şi a caracteristicii
impulsului h(t) a convertizorului. Atunci din proprietatea 13 rezultă
că densitatea spectrală a semnalului x(ω) la ieşirea din convertizor
este egală cu produsul densităţii spectrale S(ω) a semnalului de
ieşire şi a coeficientului de frecvenţă H(ω) a emisiei, care, de
asemenea, se numeşte caracteristica spectrală a convertizorului.
Fie că se cunoaşte semnalul s(t) la intrarea în convertizor şi
caracteristica spectrală H(ω) a convertizorului şi trebuie să se afle
semnalul la ieşirea din convertizor. Cu acest scop calculăm
densitatea spectrală S(ω) a semnalului la intrare (vezi (48)).
Produsul S(ω)H(ω) este densitatea spectrală X(ω) a semnalului la
ieşirea din convertizor. Apoi, aplicând la produsul S(ω)H(ω)

63
transformata inversă a lui Fourier (vezi (49)), determinăm semnalul
la ieşire ca funcţie de timp.

S   eit d ,
1
Astfel, dacă semnalul la intrare este s(t )  
2 

S ( ) H   eit d.
1
2 
atunci semnalul la ieşire este x(t ) 

Problema inversă
Dacă sunt cunoscute semnalul x(t ) la ieşirea sin convertizor
şi densitatea spectrală a lui H   , trebuie să găsim semnalul la
intrarea în convertizor. Cu acest scop, mai întâi aflăm densitatea

spectrală x(ω) a semnalului la ieşire X     xt  e
it
dt. Apoi

calculăm densitatea spectrală a semnalului la intrare:
X   Atunci cu ajutorul transformatei inverse a lui Fourier
S    .
H  
calculăm semnalul la intrare:

X  

1
 H   e
it
s(t )  d.
2 

Menţionăm că transformata lui Fourier se aplică şi în teoria

prelucrării discrete a semnalelor datorită introducerii algoritmului
nou transformata rapidă Fourier şi crearea posibilităţilor tehnice
pentru realizarea acestui algoritm.

64
 BIBLIOGRAFIE

1. Кудрявцев Л.Д. Курс математического анализа. Т.3.

– Мoсква: Высшая школа, 1989.
2. Атабеков Г.И. Основы теории цепей. – Москва: Энергия,
1969.
3. Баскаков С.И. Радиотехнические цепи и сигналы.
– Москва: Высшая школа, 1983.
4. Гоноровский И.С. Радиотехнические цепи и сигналы.
– Москва: Радио и связь, 1986.
5. Зевеке Г.В., Ионкин П.А., Нетушил А.В., Страхов С.В.
Основы теории цепей. – Москва: Энергоатомиздат, 1989.
6. Фихтенгольц Г. М. Основы математического анализа.
Т.II. – Москва, 1962.
7. Сборник задач по высшей математике для ВТУЗ-ов /Под
ред. Ефимова А. В., Демидовича Б. П. – Москва: Наука,
1986.

65
 CUPRINS
Indroducere............................................................................... 3
1. Spaţiul liniar al semnalelor................................................... 4
2. Baza ortonormată. Seria generalizată a lui fourier.............. 8
3. Exemple de sisteme ortogonale de funcţii............................ 12
3.1. Sistemul de funcţii ortogonale pe segmentul [-π, π]......... 12
3.2. Subsistemele sistemului de funcţii ortogonale pe
segmentul [-π, π]....................................................................... 13
3.3. Sistemele de funcţii............................................................ 13
3.4. Sistemele de funcţii complexe.......................................... 13
4. Analiza armonică a semnalelor periodice........................... 14
4.1. Seria lui Fourier pentru funcţii periodice cu perioada 2π.. 14
4.2. Seria lui Fourier pentru funcţii pare şi impare cu
perioada 2π........................................................................ 16
4.3. Seria lui Fourier pentru funcţii periodice cu perioada 2l . 17
4.4. Forma complexă a seriei lui Fourier................................. 23
5. Spectrele semnalelor periodice............................................. 26
5.1. Spectrele semnalelor periodice simple.............................. 29
5.2. Funcţia neperiodică........................................................... 35
6. Semnale neperiodice. Integrala lui fourier.......................... 40
6.1. Diferite forme ale integralei lui Fourier............................ 42
7. Transformata integrală......................................................... 46
7.1. Transformata lui Fourier................................................... 46
7.2. Spectrele semnalelor neperiodice...................................... 48
7.3. Proprietăţile transformatei Fourier.................................... 54
7.4. Problemele directă şi inversă ale convertizorului............. 62
Bibliografie................................................................................ 65

66
 Seriile Fourier, transformata Fourier
şi aplicările lor în radioelectronică

Material didactic

Autori: Victor Cernii

Nicolae Ciobanu
Victor Orlov

Redactor Eugenia Balan

Bun de tipar 05.04.17 Formatul 60х84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 4,25 Comanda nr.27

2004, Chişinău, bd.Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168

Editura “Tehnica-UTM”
2068, Chişinău, str.Studenţilor, 9/9

67