SISTEME MATERIALE CONTINUE.

FENOMENE ONDULATORII

Undele sunt perturbații (locale) care se propagă în spațiu și timp.

Spre deosebire de corpusculi pentru care poziția poate fi precizată prin vectorul de poziție
⃗r (t) = x (t) ⃗i + y (t) ⃗j + z (t ) ⃗k (a cărui dependență de timp ne dă legea de mișcare, lege de mișcare ce
SCC

se determină din legea a doua a dinamicii: F ⃗ = d ⃗p =m d ⃗v =m⃗a ), în cazul undelor, la un moment

dt dt
dat, acestea pot ocupa o regiune vastă a spațiului. O altă deosebire este că, în timp ce două particule
(corpusculi) nu pot ocupa la același moment de timp același punct din spațiu, în cazul undelor, într-o
zona a spațiului (în orice punct al acestei zone), pot coexista două sau mai multe unde.
Ca exemple de tipuri de unde putem aminti de:
- undele mecanice - au nevoie de un mediu suport (elastic) pentru a se propaga. Undele mecanice
pot fi unde superficiale (de ex. la suprafața unui lichid), unde sonore (de presiune – în aer, în lichide, în
bară)....
- unde electromagnetice – nu au nevoie de un mediu suport pentru a se propaga (se pot propaga și
în vid). Undele electromagnetice pot fi (în funcție de domeniul de frecventă): unde radio (incluzând aici
și microundele), unde din domeniul optic (infraroșu, vizibil și ultraviolet), radiații X și radiații γ.
- unde de materie (de Broglie) – unde de probabilitate (mod de comportare cuantic).

O undă poate fi caracterizată printr-o funcție care depinde de poziție și de timp, u( x ,t ) =

elongație, ce poate fi privită ca fiind abaterea (perturbația) produsă de undă. După tipul de funcție fizica
ce caracterizeaza unda putem avea unde scalare- elongația este un scalar, unde vectoriale -elongațiile
sunt niște vectori, unde tensoriale -elongațiile sunt niște tensori.
Clasificarea undelor
După natura lor - mecanice
- electromagnetice
- unde de materie

După caracterul tensorial al elongatiei -scalare

-vectoriale
-tensoriale

După direcția de oscilație -longitudinale (viteza paralela cu direcția de oscilație)

-transversale (viteza perpendiculara pe direcția de oscilație)

Undele electromagnetice sunt unde transversale, pe când cele mecanice de compresie (acustice)
sunt unde longitudinale.

După nr. de dimensiuni ale mediului -unde 1D (fir, bara)

-unde 2D (suprafața de separare lichid- gaz, filme)
-unde 3D (în volum).
După evoluția undei -unde progresive
-unde regresive
-unde staționare.
 Ecuația undelor transversale unidimensionale
Pentru a studia undele transversale unidimensionale un model simplu este cel al unui fir elastic.
Vom lucra în ipoteza unui mediu ideal care are o densitate omogenă (aceeași peste tot), aria sectiunii
constanta pe toată lungimea firului (S). Vom lua în discuție doar perturbatiile mici (caz în care vom
putea folosi dezvoltarea în serie Taylor).

Tensiunea în fir este aproximativ aceeași în orice punct al firului astfel ca am putea spune că:
|T⃗x|≃|T⃗ x+dx|≡|⃗T| .
Dacă S este aria secţiunii firului, iar ρ este densitatea firului (fir omogen), atunci masa unității de fir
dm
dl va fi: ρ= ⇒ dm=ρ⋅S⋅dl .
dV
Pe Ox
T⋅cos( α x+dx )−T⋅cos ( α x )=d F x , iar cum perturbaţiile sunt mici atunci și unghiurile sunt mici,
adică cos ( α x+dx )≃cos( α x )≃1 , deci d F x ≃T −T =0 . Putem astfel considera că nu avem
deplasare pe orizontală (în limita aproximaţiilor făcute).

Pe Oy
T⋅sin( α x+ dx )−T⋅sin( α x )=d F y
Unghiurile sunt mici astfel că putem aproxima aceste sinusuri cu tangentele, iar forța rezultantă
T⋅tg ( α x+dx )−T⋅tg( α x )=d F y . Pentru forța rezultantă d F y care acționează asupra porțiunii de fir
∂2 u( x , t)
dl folosind legea a doua a dinamicii: dF y =dm⋅ 2
. Tangenta poate fi văzută ca fiind derivata
∂t
elongației în raport cu x (elongația variază de-a lungul lui Oy – unde transversale)
tg ( α x+dx ) = |
∂ u(x ,t )
∂ x x+dx
și tg ( α x ) =
∂x x|
∂ u( x ,t )
.
 ( | |)
2
∂ u(x ,t) ∂ u( x ,t ) ∂ u(x , t)
T − =ρ⋅S⋅dl⋅ . Raportul dintre tensiunea în fir și suprafața
∂x x+dx ∂x x ∂ t2
T
secțiunii firului se numește efortul unitar σ = , iar dl≃dx (perturbații mici). Dacă dezvoltăm în
S
serie Taylor funcția
∂ u(x ,t )
∂ x x+dx |(în punctul x+dx) în jurul punctului x avem:

( | | |)
2
∂u (x , t) 1 ∂2 u ∂u ( x , t) ∂ u(x , t)
σ + dx − =ρ⋅ ⋅dx
∂ x x 1! ∂ x x 2
∂x x ∂ t2

|
2
2
ρ ∂ u( x , t) 2
∂ u
2
∂x x
dx− σ ⋅
∂t
2
⋅dx=0 (se observă că ⟨ ρσ ⟩ SI
=
s
m
2
)=>

2 2
∂ u( x ,t ) 1 ∂ u(x , t)
2
− 2⋅ 2
=0 -reprezintă ecuația care ne arată cum evoluează unda transversală în
∂x vt ∂t
spațiu și timp (unde v t = σ √
ρ este viteza de propagare a undei). Aceasta este echivalentă legii de
mișcare diferențiale în cazul oscilatorului (de ex. pentru un oscilator de tip resort elastic:
2
d x 2
2
+ ω 0 x=0 )
dt

Ecuația undelor longitudinale unidimensionale

În cazul undelor mecanice longitudinale unda care se propaga prin fir (bară) determina o deplasare a
segmentului dx cu u (de la x la x+u). În plus segmentul dx suferă o deformare (alungire) cu du
∂u
(alungirea relativa fiind ε= ).
∂x
Vrem sa vedem cum evoluează în spațiu și în timp aceasta porțiune de fir (bara) dx a carei masa este
⏟⋅ρ .
dm=dx⋅S
dV
Legea a doua a dinamicii ne spune ca rezultanta forțelor care acționeaza asupra segmentului de fir
2
∂ u
(bara) este produsul dintre masa și accelerație d F=dm⋅a=dx⋅S⋅ρ 2 , iar legea lui Hooke ne
∂t
permite sa obținem forța rezultanta:
1 F Δu
-pentru un segment finit Δx s-ar fi scris: = (E- modulul lui Young, S-aria secțiunii
E S Δx
∂u
transversale a firului/barii) , pentru segmentul infinitezimal dx F=E⋅S , iar atunci
∂x
d F=E⋅S⋅ ∂
∂x ∂x( )
∂u
dx

Astfel E⋅S⋅ ∂ ( )
∂u
∂ x ∂x
dx=dx⋅S⋅ρ 2 =>
∂2 u
∂t

√
2 2 2 2
∂ u ∂ u ∂ u( x ,t ) 1 ∂ u(x , t) E
E⋅ 2 −ρ 2 =0 , care se poate scrie sub forma: 2
− 2
⋅ 2
=0 , unde v l = ρ -
∂x ∂t ∂x vl ∂t
viteza undelor longitudinale (E-modulul lui Young, ρ-densitatea firului/barei)

1-D:
2 2
∂ u( x ,t ) 1 ∂ u(x , t)
− 2⋅ =0 v – viteza de propagare a undei de-a lungul axei Ox.
∂ x2 v ∂ t2
2-D:
2 2 2
∂ u( x , y , t) ∂ u ( x , y , t) 1 ∂ u (x , y ,t )
+ − 2⋅ =0 v – viteza de propagare a undei ⃗v ∈ xOy
∂ x2 ∂ y2 v ∂ t2
3-D:
2
1 ∂ u( ⃗r , t)
Δ u(⃗r , t)− 2⋅ 2
=0 v -viteza de propagare a undei (în spațiu) ( ∇ 2=Δ ).
v ∂t
 Densitatea volumică de energie. Flux de energie. Densitatea fluxului de energie, intensitatea undei.
Densitatea volumică de energie
Considerăm o undă elastică ce se propagă într-o bară omogenă (sau un fir elastic bine întins) care
are o densitate omogena ρ și o arie a secțiunii S constantă pe întreaga lungime a barei.

∂u
u(x,t) (elongatia) ne dă poziția instantanee, iar reprezintă viteza (unei porțiuni infinitezimale a
∂t
barei sau a unei „particule” elementare din mulțimea celor care alcătuiesc bara).
Energia cinetică a elementului dm din bară va fi:
2 2
vp vp
dE c =dm =ρ S⏟ dx => Densitatea de energie cinetică este:
2 dV
2
v 2p
ρE =ρ
c
2
F el Δl E⋅S
Legea lui Hooke: =E ⇒ F el = Δ l , unde Fel reprezintă modulul forței elastice, iar k este
S l0 ⏟l0
k
constanta elastica a materialului.
k⋅Δ l 2
Energia potențială elastică: E p=−Lel= , deci energia potențială datorată deformărilor
2
V

elastice în materialul barei (firului) este: E p=

⏞0⋅Δ l = E⋅V ε2 . Densitatea de
2
E⋅S Δ l E⋅S⋅l
⋅ =
2

l0 2 2 2
l0 2
Ep E⋅ε2
energie potențială =ρ E =
V 2p

Tema: Arătați că ρE =ρ E c p

Densitatea de energie totală pentru unda va fi ρE =ρE + ρE =2 ρE =2 ρE .

t c p c p

Δ p2
ρE =ρ v 2p =E ε2 (pentru fluide ρE = , unde kad este coeficientul de compresibilitate adiabatica,
t t
k ad
iar Δp este variația de presiune datorată undei sonore).
Fluxul de energie
Viteza de propagare a undei este vu este și viteza cu care se transmite energia prin bară (fir
elastic).
 În timpul dt prin S va trece energia dE:
dE=ρE dV
dx=v u⋅dt
2
dE=ρE dV =ρ v p S v u dt
Def.
Fluxul de energie reprezintă raportul dintre energia care străbate suprafața S și timpul necesar
acesteia pentru a străbate suprafața.
dE J
ϕ E = =ρ⋅v 2p⋅v u S , unitatea de măsura ⟨ ϕ E ⟩ SI =1 =1W
dt s

Densitatea de flux de energie. Intensitatea undei.

Definim densitatea de flux de energie ca fiind raportul dintre fluxul de energie și suprafața prin
care trece fluxul de energie.
ϕ W
I = E =ρ v u v 2p=functie dependenta de timp ⟨ I ⟩ SI = 2
S m
Intensitatea undei reprezintă valoarea medie a densității fluxului de energie pe o perioadă T de
oscilație.
W
J =⟨ I ⟩T ⟨ J ⟩SI = 2
m
- dacă unda este armonică J = constant la orice moment de timp.
- J ≠ constant dacă avem o undă amortizată.
2 2
J =⟨ ρ vu v p ⟩T =ρ v u ⟨ v p ⟩ T , Z a =ρ v u - impedanta acustică a mediului.
J =Z a ⟨v 2p ⟩T =Z a⋅v 2ef unde v ef = √ ⟨v 2 ⟩
2
⟨ Δ p2 ⟩ ps
, unde pS =√ ⟨Δ p ⟩ reprezintă presiunea
2
(În cazul undelor în fluide J = , sau J =
ρ vu Za
sonoră)
Caz particular:
Pentru unda armonică plană progresivă care se propagă pe Ox
u(x ,t )= A cos ( ω t−kx )
du
v p = =−ω A sin( ω t−kx)
dt
2 2 2 2 2 2 2 2 21
⟨v p ⟩ T =⟨ ω A sin ( ω t−k x)⟩ T =ω A ⟨ sin ( ω t−k x )⟩T =ω A
2
2 2
ω A 1 2 2
Deci intensitatea pentru o undă armonică plană J =ρ v u = Z a ω A , unde Za reprezintă
2 ⏟2
const .
impedanța acustică a mediului. Deci J ∼ A 2=const .

2 2 2 1
Pentru unda armonică sferică J =C⋅A =C⋅A 0 r 0⋅ 2
r

{
2
r
J =J 0 02
2
J 0=C⋅A0 ⇒ r
r
A=A 0 0
r
Senzația auditivă produsă de undele elastice
Senzația auditivă este dată de presiunea sonoră care acționează asupra timpanului (suprafața
timpanului este de aproximativ de 1 cm2).
Prin intermediul timpanului putem percepe înălțimea sunetului (frecvența/pulsația), intensitatea
undei („tăria sunetului”). (Am putea adauga și timbrul – prezenta armonicelor). Frecvențele care
produc senzații auditive au frecvențe de la aproximativ 30 Hz până la aproximativ 20000 Hz.
-senzația auditivă percepută într-o scară logaritmică a intensității.

}
ΔJ
≃0,3
- J
Δ ν ≃0,25
ν
- sensibilitatea auditivă maximă pentru urechea umană este la ν≃1 kHz

{
−12 2 I max
- I min ≃10 2 W /m2 (un interval de 14 ordine de mărime 14
=10 )
I max ≃10 W /m I min

Nivelul de intensitate sonoră se măsoară prin intermediul unei mărimi:

I
L=lg (B) (logaritm zecimal), unde B este unitatea de măsura (Bell), dar în mod uzual
I min
I
aceasta mărime se exprima în dB (decibeli) L=10 lg (dB)
I min
I
Lmax =lg max =lg 1014 =14 B=140 dB (peste acest nivel de intensitate sonoră nu mai avem
I min
senzație auditivă ci doar senzație de durere).
Undele elastice pot suferi în mediile reale absorbții.
Undele elastice suferă interferențe (de pildă interferența între partea progresivă și cea regresivă ale
aceleiasi unde duce la apariția undelor staționare – coarde vibrante – cu apariția de noduri și ventre.
Atunci când sursa și receptorul sunt în mișcare relativă unul fata de celălalt apare efect Doppler.
Electrostatica. Magnetostatica. Unde electromagnetice

Electrostatica este o ramură a fizicii care studiază sarcinile electrice în repaus.

Fenomenele electrostatice apar datorită forțelor pe care sarcinile electrice le exercită unele asupra
celorlalte (ex. pieptenul pe care îl trecem prin păr și care apoi atrage bucaţele mici de hârtie). Forțele
electrostatice sunt forţe de interacțiune la distanță care depind de valorile sarcinilor care interacționează
(atât de semnul cât și de magnitudinea lor) și de distanța dintre ele.
Legea lui Coulomb (în vid)
q1⋅q 2 q 1⋅q 2 1
Fq q =k 2 = , unde k =9⋅10 9 N⋅m2 /C 2 este o constantă de proporţionalitate,
1 2
r 4 π ε 0 r
2

q1, q2 reprezintă sarcinile care interacţionează (unitatea de măsură în SI pentru sarcină este Coulomb-
1 F
ul), ε0= =8,85⋅10−12 - reprezintă permitivitatea electrică a vidului, iar r reprezintă distanța
4 πk m
dintre cele două sarcini. Forța este de atracție dacă cele doua sarcini sunt de semne opuse și de
q ⋅q
respingere dacă au același semn (sunt de același tip). Vectorial F ⃗ = 1 2 1 ⋅⃗r
4 π ε0 r 2 r
Când o mică sarcină de proba q este adusă în apropierea unei sarcini mari, asupra ei acţionează
o forță din partea sarcinii mari Q. Dacă sarcina de probă este departe de sarcina mare Q, forța
electrostatică de interacțiune va fi mai mică decât în primul caz. Acest lucru ne arată existența unui
câmp electrostatic definit ca fiind forța pe unitatea de sarcină acţionând asupra sarcinii de probă q
plasată în acel punct:
F⃗e Q 1 ⃗r
⃗
E= => ⃗ E= ⋅ .
q 4 π ε0 r 2 r
Forțele electrice sunt forţe conservative (lucrul mecanic al forțelor electrice nu depinde de
drum) lucru care se traduce printr-o relație de tipul F⃗e =−∇ E p , (în cazul forțelor conservative
d L=−dE p ⇒ F⃗e⋅d ⃗r =−d E p ⇒ F⃗e =−∇ E p (*). Având în vedere și relația dintre intensitatea
câmpului electric și forța electrică, putem defini o mărime numita potențial electric V ce satisface o
relație asemănătoare, adică: ⃗ E=−∇ V (sau intensitatea campului electric este egală cu minus
gradientul potențialului electric - câmpul electric este orientat de la potențial pozitiv/mai mare la
Q 1
potențial negativ/mai mic). Expresia potențialului electric va fi: V = (din (*) putem scrie
4 π ε0 r
⃗
F⃗ ∇ E p
E= e =
q q ( )E
=∇ p , deci V = p , unde E p=
q
E
q
qQ
4 π ε0 r
)
Fluxul electric
Fluxul unei mărimi fizice vectoriale este definit ca fiind produsul scalar dintre mărimea fizică
(ca vector) și vectorul suprafață (unde, prin vector suprafață înțelegem vectorul care are drept modul
mărimea suprafeței, iar direcția și sensul sunt date de versorul normală la suprafață).
Fluxul elementar al câmpului electric va fi d ϕ = ⃗ E⋅d ⃗S = ⃗E⋅⃗n d S , unde ⃗ n reprezintă
versorul normalei la suprafața elementară prin care calculăm fluxul electric, iar dS reprezintă valoarea
suprafeței elementare. Fluxul printr-o suprafață S finită va fi ϕ =∬ ⃗ E⋅d ⃗S . Când suprafața S este una
S
închisă și în plus este chiar o sferă de rază R, iar în interiorul sferei avem sarcina Q în centrul sferei,
Q Q Q Q
atunci ∯ E ⃗⋅d S⃗ =∯ E dS e⃗r⋅⃗
e r=∯ 2∯
2
2
dS= dS= 2
⋅4 π R = ε în vid. De
S 4 π ε0 R 4 π ε0 R S 4 π ε0 R 0
S S Sfera

fapt indiferent de forma suprafeței închise atunci când în interiorul ei avem sarcina Q, rezultatul este
același, indiferent de cum este distribuită sarcina în interiorul suprafeței. Dacă în interiorul suprafeței
închise sarcina este 0 (dar avem, spre exemplu, o sarcină în afara suprafeței închise) atunci fluxul total
al câmpului electric prin această suprafață este 0 (liniile de câmp care pornesc de la sarcina situată în
exteriorul suprafeței și care intră în această suprafață vor trebui să și iasă).
Legea lui Gauss pentru câmpul electric: Atunci când cunoaștem densitatea de sarcină în fiecare
dintre punctele volumului închis de suprafața S, atunci putem scrie legea (legea lui Gauss):
1
∯ E⃗⋅d S⃗ = ε ∭ ρq ( x , y , z )dx dy dz
0
S V
Teorema Gauss-Ostrogratki ne spune că integrala pe o suprafață închisă a unui vector este egală
cu integrala pe volumul închis de suprafața S a divergenței vectorului respectiv.
∯ vector⋅d
⃗ S =∭ ∇⋅vector
⃗ ⃗ dV
S V
Deci
ρ
∭ ∇⋅E⃗ dV =∭ ε0q dV și putem egala cantitățile de sub integrală:
V V
ρq
∇⋅⃗
E= ε - ecuația Gauss pentru câmpul electric – forma locală.
0

Relația ⃗
E=−∇ V ne ajută să deducem relația (valabilă pentru câmpul electrostatic):
∇× E ⃗ =0 (relație care rezultă din relația matematică rot(grad) = 0 - rotorul gradientului unei
mărimi este întotdeauna 0). Aceasta relație ne spune că un câmp electrostatic nu prezintă turbioane.

De asemenea pornind de la forma locală a ecuației Gauss pentru câmpul electric putem deduce:
⃗ = ρε q ⇒ ∇ (−∇ V )= ρε q ⇒
ρ
∇⋅E Δ V + εq =0 - ecuația lui Poisson.
0 0 0

Magnetostatica
Fluxul câmpului magnetic și divergența sa
Să considerăm un fir C parcurs de un curent I și o porțiune de circuit de lungime dl (pentru care
putem defini vectorul dl ⃗ , direcția fiind cea a firului iar sensul fiind sensul curentului), fiecare astfel
de porțiune de circuit generând în punctul P situat în afara circuitului un câmp magnetic. Integrând pe
tot firul ajungem la legea Biot-Savart:
μ I ⃗
⃗ = 0 ∫ dl×⃗r
B
4 π C r3
Se poate arăta că

( )
⃗ r
∇⋅B⃗ = μ0 I ∫ ∇⋅ dl×⃗ =0
4π C r
3

Legea lui Gauss pentru câmpul magnetic, forma locală ∇⋅⃗ B=0
Această ecuație arată că nu există „sarcini” magnetice libere („monopoli” magnetici). Trecând
la forma integrală (integrând mai întâi pe volum, iar mai apoi folosind teorema Gauss-Ostrogradski),
putem spune că fluxul magnetic printr-o suprafață închisă este 0.
∯ ⃗B⋅dS=0
⃗ , unde suprafața S este suprafața care închide volumul V (liniile de cump
S
magnetic sunt întotdeauna inchise.

Teorema lui Ampere

∮ ⃗B⋅dl⃗ =μ 0 I (*)- circulația vectorului inducţie câmp magnetic este proporțională cu
C
intensitatea curentului care trece prin suprafața deschisă care se sprijină pe curba închisă C.
 Dacă ⃗j este densitatea de curent, atunci:
I=∬ ⃗j⋅d⃗S (**)
S
Dacă ținem seama de teorema Stokes (care leagă integrala (circulația) pe o curba închisă a unei funcții
vectoriale de integrala pe suprafața marginită de aceasta curbă a rotorului acelei funcții vectoriale),
adică:
∮ ⃗B⋅dl=
⃗ ∬ ∇× ⃗ ⃗ (***)
B⋅dS
C SC
Din (*), (**) și (***) vom avea că:

∬ ∇ × ⃗B⋅dS=
⃗ μ 0∬ ⃗j⋅dS
⃗ , de unde deducem forma locală:
SC SC
∇× ⃗ B =μ 0 ⃗j
La fel ca pentru câmpul electric pentru care am definit potențialul electric V pornind de la faptul
că circulația câmpului electrostatic este 0 ( ⃗ E=−∇ V ), putem defini și în cazul câmpului magnetic
un potențial (de data aceasta o cantitate vectorială) ținând cont de faptul că nu există „sarcini”
magnetice libere, legea lui Gauss pentru câmpul magnetostatic fiind ∇⋅⃗ B=0 , și știind că divergența
unui rotor (rotorul unei cantități vectoriale, bineînțeles) este 0.
Astfel, vom defini potențialul vector A ⃗ care determină câmpul magnetic:
⃗ =∇ × ⃗
B A

Ecuația de continuitate (conservarea sarcinii)

Dacă avem un volum închis care conține inițial sarcina q, intensitatea curentului I care părăsește
suprafața care mărgineste volumul V trebuie să fie egală cu viteza de scădere a sarcinii din interiorul
volumului (într-un circuit avem intensitatea curentului prin secțiunea transversală a circuitului
dq
I= ).
dt
dq
I + =0 - conservarea sarcinii din interiorul volumului V.
dt
unde putem scrie I =∯ ⃗j⋅dS ⃗ și q=∭ ρq dV .
SV V

Iar din teorema G-O ∯ ⃗j⋅dS=

⃗ ∭ ∇⋅⃗j dV , atunci:
SV V

d d ρq
∭ ∇⋅⃗j dV + dt ∭ ρq dV =0 => ∇⋅⃗j +
dt
=0 - forma locală a ecuației de continuitate
V V
(conservarea sarcinii).
În regim permanent ⃗j și ρq nu depind de timp și relația precedentă devine:
∇⋅⃗j =0
Aceasta relație ne arată că acest câmp vectorial ( ⃗j ) este un câmp de flux conservativ:
∯ ⃗j⋅dS=0
⃗ .
SV
Ecuațiile Maxwell în vid
În cazul dinamic, dacă luăm în considerare ecuația ∇× ⃗ B =μ 0 ⃗j (*) din cazul magnetostaticii,
observăm (din faptul că divergenta rotorului este nulă) că ceea ce rezultă este că ∇⋅⃗j =0 . Însă
d ρq
aceasta relație nu poate fi valabilă decât în regim permanent, pentru care =0 , ceea ce înseamnă
dt
că relația (*) trebuie modificată în cazul regimului variabil. Afirmația este valabilă, la modul relativ,
pentru toate ecuațiile definite în electrostatică și magnetostatică (în sensul în care, în regim dinamic
acestea trebuie sa țină cont, în regim variabil, atât de conservarea sarcinii cât și de existența
fenomenelor de inducție).
Ecuația Maxwell-Faraday (legea lui Faraday)
Considerând un circuit plasat într-un câmp magnetic variabil în timp, știm că în aceste condiții, la
bornele acestui circuit va apărea o tensiune electromotoare indusă, care tinde să se opuna variației
fluxului magnetic inductor, dată de legea lui Faraday:
dϕ
e=− (1), unde ϕ =∬ B ⃗⋅dS⃗ (2) (Observație: variația în timp a fluxului magnetic poate
dt S
apărea nu numai ca urmare a modificării campului magnetic, ci și prin modificarea orientării sau a
mărimii suprafeței circuitului expus câmpului magnetic).
Pe de altă parte tensiunea electromotoare indusă poate fi definită ca fiind circulația câmpului
electric indus, cunoscut de asemenea sub numele de câmp electrodinamic pentru a-l distinge de câmpul
electrostatic.
e=∮ ⃗ E⋅d⃗l (3)
CS
Din (1), (2) și (3), vom avea că:
∂ ∂B⃗
∮ ⃗E⋅dl=−
⃗
∂t
∬ ⃗
B⋅dS⃗ ⇒∮ ⃗ ⃗
E⋅dl=− ∬ ∂t
⃗
⋅dS
C
S
S S
C S
Folosind pentru membrul stâng teorema Stokes, va rezulta:
⃗
∬ ( ∇ × ⃗E )⋅dS=−
⃗ ∬ ∂∂tB⋅dS ⃗ , de unde vom deduce forma locală a legii lui Faraday:
S S
⃗
∇× E ⃗ =− ∂ B - legea Maxwell-Faraday, forma locală.
∂t
Pentru regimuri variabile câmpul electrodinamic este un câmp rotațional.
(liniile câmpului electric sunt închise).
Dacă aplicăm divergența, în ecuația de mai sus, termenul din stânga este zero (divergența
rotorului), iar termenul din dreapta va fi și el nul:
∂⃗
B
∇⋅ =0 ⇒ ∂ ( ∇⋅B ⃗ )=0 ceea ce implică ∇⋅⃗ B=f (⃗r ) , f o funcție ce trebuie să depindă doar
∂t ∂t
de poziție. Însă, în această relație, existența acestei funcții f nenulă ar însemna că există monopoli
magnetici. Aceasta idee nu poate fi însă luată în considerare deoarece existența acestor monopoli nu a
fost pusă în evidență prin niciun experiment.
Putem deci scrie legea lui Gauss pentru câmpul magnetic în regim variabil:
∇⋅⃗B=0 .

Ecuațiile Maxwell-Gauss și Maxwell-Ampère

Trebuie să găsim o ecuație locală care sa traducă legea Ampère într-un mod în care aceasta să fie
compatibilă cu ecuația de continuitate (în regim variabil).
 Presupunem cu titlul de ipoteză fundamentală ca legea lui Gauss pentru câmpul electric rămâne
valabilă și pentru cazul dinamic:
ρ
∇⋅⃗ E = ε q , chiar dacă ρq și ⃗ E sunt funcții dependente de timp.
0
d ρq
Introducând legea lui Gauss în ecuația de continuitate ( ∇⋅⃗j + =0 ), avem:
dt

(
∇⋅ ⃗j+ ε 0
∂⃗
E
∂t ) =0 , ceea ce înseamnă că acest câmp vectorial ( ⃗j+ ε0
∂⃗E
∂t
) este un câmp

∂⃗
E
rotațional. Însă, deoarece pentru cazul static (unde =0 ), avem ∇× ⃗ B =μ 0 ⃗j , va trebui să
∂t
considerăm și în cazul dinamic un rezultat care să corespundă legii lui Ampere de forma:
∂⃗
E
∇× ⃗ B =μ 0 ⃗j+ ε0 μ 0 - ecuația Maxwell-Ampère -forma locală.
∂t
⃗
∂E ∂D⃗
, unde ⃗j descrie densitatea de curent de conducție, iar ε0 (sau , unde D ⃗ =ε0 ⃗
E )
∂t ∂t
definește o densitate de curent de deplasare, care se produce întotdeauna în spațiul în care există un
câmp electric variabil. În interiorul unui conductor ⃗j deplasare ≪ ⃗j conductie . În vid, curentul de deplasare
nu produce efecte termice, dar produce efecte magnetice.
În spațiu, acolo unde exista un câmp electric variabil, va exista de asemenea și un câmp magnetic
variabil în timp. Cele doua câmpuri sunt legate între ele și sunt numite generic câmp electromagnetic.

{
Sintetizând, ecuațiile Maxwell ale electromagnetismului (în vid) sunt:

{
ρ Q
∇⋅⃗E = ε0q Φ E= ε
0
∂ ⃗
B d ϕ
∇× E⃗ =− e=−
m
∂t în forma locală și dt forma integrală.
⃗
∇⋅B =0 Φ m=0
∇ ×B
⃗
⃗ =μ 0 ⃗j + ε0 μ 0 ∂ E ∮ ⃗ μ I + ε μ ∂Φ E
⃗⋅dl=
B 0 0 0
∂t C S
∂t
Atunci când suntem în vid, departe de sursele de câmp ( ρq=0 și ⃗j=0 ) putem, folosind ecuațiile
lui Maxwell, sa găsim ecuația undelor electromagnetice.
Dacă luăm forma locală pentru legea lui Faraday și aplicăm operatorul rotor acestei ecuații vom obtine:
∇×( ∇ × ⃗ E ) =∇× − ( )∂⃗
∂t
B
=> ∇ ( ∇⋅⃗ E ) −( ∇⋅∇ ) E⃗ =− ∂ ( ∇ ×B
∂t
⃗ ) apoi utilizăm forma locală a legii

Maxwell-Ampère și vom avea

( ∂⃗
) ∂ ⃗
2
E E
−Δ ⃗ E =− ∂ ε0 μ0 => Δ ⃗ E −ε0 μ 0 2 =0 sau
∂t ∂t ∂t
2
⃗ 2
⃗ 2
⃗ 2
⃗ 2
⃗
ΔE⃗ − 12 ∂ E2 =0 sau ∂ E2 + ∂ E2 + ∂ E2 − 12 ∂ E2 =0 (i) , unde c= 1 reprezintă viteza
c ∂t ∂x ∂ y ∂z c ∂t √ ε 0 μ0
luminii în vid (c = 2,9979248·108 m/s ≈ 3·108 m/s).
(În mod similar se poate scrie ecuația undelor electromagnetice folosind vectorul inducție câmp
magnetic, aplicând rotorul pe ultima ecuație).
Ecuația undelor electromagnetice în corpuri
În corpuri dielectrice ecuaţia undelor (i) rămâne la fel, doar că se înlocuiesc constantele vidului cu
caracteristicile corpului (care pot să nu fie constante):
 ∂ ⃗ ⃗ ∂2 E
⃗ ∂2 ⃗
E 1 ∂ ⃗
2 2 2
E ∂ E E 1 1 1 c c
Δ⃗
E −μ ε =0 sau + + − =0 unde c n= √ μ ε = √ μ ε ⋅√ μ ε = √ μ ε =
∂t 2 2 2 2
∂ x ∂ y ∂ z cn ∂ t 2 2 r r 0 0 r r n
(n -indicele de refracție al mediului n= √μ r εr ≈ √εr -mărime adimensională).

Așa cum am văzut și în cazul undelor mecanice, putem vorbi și în cazul undelor electromagnetice de
soluții de tip d’Alembert și Fourier cu o parte progresivă și una regresivă (solu ție de tip d’Alembert -
1D: ψ (x , t)=f ( x−c n t )+ g( x+ cn t ) , soluție de tip Fourier - 1D:
∞
ψ ( x, t )=∑ ( A l exp [ i ( ω l t−k l x+ϕ 1l ) ] +A l exp [ i ( ωl t+k l x+ϕ 1l ) ] ) - ωl , k l , ϕ 1l - pulsația, numărul de
l= 0
unda și faza inițială).

Caracteristicile undelor electromagnetice

Spectrul undelor elmagnetice este foarte larg, din spectrul undelor electromagnetice fac parte
radiațiile γ, radiațiile X, radiațiile UV, vizibilul, radiațiile infraroșii, microunde, unde radio. Undele
electromagnetice sunt transversale, pot fi polarizate, au energie, intensitate, impuls, viteză de
propagare.
Fie câmpul electric al unei uap dat de unda directă:

⃗ E 0 exp[ i(ωt−⃗
E ( ⃗r , t )= ⃗ k ⃗r )]

Operatorii de derivare în spaţiu şi timp sunt daţi de

∂ →iω ∇⋅→−i ⃗k⋅ ∇×→−i ⃗

k×
∂t

Primele ecuaţii Maxwell devin:

⃗ E=0 ; ⃗k⋅⃗
k⋅⃗ B =0 deci E⊥ ⃗
⃗ k şi ⃗ ⊥ ⃗k
B (1.26)

1.1.1. Relaţiile între ⃗

E şi B ⃗
Pentru uap ultimele două ecuaţii Maxwell devin ( ⃗ uk )
k =k⋅⃗
⃗ k⃗u
∇× E⃗ =− ∂ B ⇒ −i ⃗ k ×⃗E =−i ω { ⃗B⇒ ⃗
B }= ω k × ⃗
E⇒ ⃗B= ⃗
1
u ×⃗ E
∂t cn k
ω ω 1 k
( k= ⇒ c n = ⇒ = )
cn k cn ω
∂⃗E k⃗
uk
∇× ⃗B =με ⇒ −i ⃗k ×B⃗ = iω E ⃗⇒⃗E =−c 2
×⃗B⇒ ⃗E =−c n ⃗uk × ⃗
E
n
∂t c 2n ω

B⃗= 1 ⃗u ×⃗ E ⃗
E=−c ⃗u⃗k × ⃗
B (1.27)
c ⃗k
⃗ 1 ⃗ ⇒|E⃗ |= 1 |⃗ 1 ⃗ 1
E=− uk × B
⃗ u k× ⃗
B|= |B|= ⃗
μ|H|
√ με √ με √ με √ με
Ca rezultat al relaţiilor (1.26 şi 27) ştim că vectorii ( ⃗ B , ⃗k ) formează un triedru tridreptunghic. În
E, ⃗
plus, vectorul Poynting ⃗ S=E ⃗ ×H⃗ este omo-paralel cu ⃗ k (vezi § 1.4.4).
 În vid sau în dielectrici perfecţi câmpurile el şi mgn sunt în fază, aşa ca în figura următoare, care
arată structura unei unde elmgn după Hecht; amândouă trec prin maxime sau prin zero în aceleaşi
momente şi în aceleaşi poziţii:

Amplitudinile câmpurilor satisfac relaţia:

√ ε0|E⃗ |= √ μ0|H⃗ | (1.28)

Expresia

Z 0=
ε0 √ μ0
≃ 376 Ω

este impedanţa intrinsecă a vidului.

(1.29)

1.1.2. Suprafeţe echifază. Viteza de fază

Argumentul funcţiilor sin, sau exp din relaţiile (1.18 – 1.21) se numeşte fază. Suprafeţele de fază
constantă se numesc suprafeţe echifază. De ex. în cazul 1D folosim (1.18) (pentru simplificare pp. că
ϕ 1 =0 )

ψ part ( x, t )=A exp [ i ( ωt −kx ) ] +A exp [i ( ωt+kx ) ] (1.18)

Pentru unda directă suprafaţa echifază este ωt−kx =const, iar pentru cea inversă ωt+kx =const. Dacă
diferenţiem aceste relaţii găsim succesiv:

dx ω
pentru unda directă: ωdt−kdx=0 , vf= = =c (1.30)
dt k
 dx ω
pentru unda inversă: ωdt+kdx= 0 , v f =− =− =−c (1.31)
dt k

Semnul minus din (1.31) justifică denumirea de undă inversă. Unda directă se propagă în direcţia
pozitivă a axei Ox, unda inversă în direcţie opusă. Noi vom lucra mai mult cu unda directă, dar cea
inversă este esenţială pentru explicarea reflexiilor şi, evident, pentru a scrie forma generală a soluţiei.
Lungimea de undă este definită ca distanţa parcursă de o suprafaţă echifază într-o perioadă
2π 2π 2π ω
λ=cT=c = k= = (1.32)
ω k λ c
sau ca distanţa dintre două suprafeţe echifaza consecutive. Suprafaţa echifază cea mai depărtată de
sursă se numeşte front de undă. Aceste definiţii se aplică în mod simplu dacă există o singură sursă, iar
unda se propagă într-un mediu omogen şi izotrop. În cazul general suprafeţele echifază se
distorsionează în timp şi în spaţiu prin reflexii, refracţii, difracţii, interferenţe, iar dacă unda nu este
armonică si are mai multe frecvenţe, şi prin dispersie.

1.1.3. Energia şi impulsul undelor electromagnetice

Ştim că densitate de energie electromagnetică în vid este:

ε ⃗E2 μ H
⃗2
u=u el +umgn = + (1.33)
2 2
iar vectorul Poynting
⃗ ⃗×H
S=E ⃗ (1.34)

Teorema energiei electromagnetice (Poynting theorem) este

− ∂ ∫ udV =∮ ⃗ Σ +∫ ⃗j⋅E
Sd⃗ ⃗ dV (1.35)
∂t V Σ Σ V Σ

În vid nu există curenţi, ⃗j =0 şi folosind teorema lui Gauss găsim legea locală de conservare a
energiei:

(1.36)

Energia scade într-un volum închis numai dacă iese prin suprafaţa acesteia.

Pentru o uap rezultă:

- Densităţile de energie electrică şi magnetică sunt egale
- Vectorul Poynting se scrie cu (1.27) şi apoi folosind transversalitatea:
⃗= 1 ⃗ ⃗= 1 E 1
E2 = ε E
H
μc
u k⃗ × ⃗ ⃗ ×H
E⇒ E
μc
⃗ ×⃗u k⃗ × ⃗
E= (⃗ u ⃗
μc k ) μ
⃗2⃗
√
uk
 (1.37)

Media în timp a modulului vectorului Poynting se numeşte intensitatea undei. Media

este necesară deoarece nici un detector obişnuit nu poate măsura mărimi instantanee,
mai ales că frecvenţele din optică sunt de ordinul 1015 Hz. Mediile pe o perioadă ale
funcţiilor sin sau cos sunt egale cu 1/2. Aşadar intensitate undei este

(1.38)
Intensitatea se măsoara în Wm-2 şi reprezintă puterea care trece perpendicular printr-o
suprafaţă elementară.
Cu acelaşi argument privitor la necesitatea medierii putem scrie pentru densitatea de
energie mediată:

(1.39)

Din ultimele două relaţii găsim:

(1.40)
- Densitatea de impuls este definită prin

(1.41)
Pentru uap:

sau (1.42)

Pentru un foton, legătura dintre impuls şi energie este dată de relaţia

(1.43)

Se observă analogia dintre mărimile pentru foton şi cele pentru o uap. Se poate accepta mai uşor
rezultatul că un foton este descris de o undă armonică plană.
 When a small positive test charge is brought near a large positive charge, it experiences a force
directed away from the large charge. If the test charge is far from the large charge, the electrostatic
force given by Coulomb's law is smaller than when it is near. This data of direction and magnitude of
an electrostatic force, due to a fixed charge or set of fixed charges, constitutes an electrostatic field. The
electric field is defined as the force per unit charge exerted on a small positive test charge (q 0) placed
at that point. Mathematically, 
 Polarizarea undelor electromagnetice

Undele elmgn sunt transversale; dacă direcţia de propagare este cunoscută, pentru determinarea
câmpului electric este suficientă cunoaşterea a două componente independente. Dacă în planul
transversal direcţiei de propagare vectorul câmp electric oscilează într-un mod anizotrop, unda este
polarizată. Dacă nu, se numeşte naturală sau nepolarizată.

O undă elmgn este emisa de o sursă. În domeniul optic este vorba de atomi sau molecule care
formează un corp macroscopic. O astfel de sursa conţine un număr de surse elementare (atomi) de
ordinul numărului lui Avogadro. Cu excepţia unor corelaţii locale cu raza de acţiune de ordinul câtorva
nm, aceşti atomi emit haotic, fiecare independent de ceilalţi. Undele elmgn care ajung la observator
sunt emise de surse necorelate: variază frecvenţele câmpurilor, direcţiile lor de oscilaţie precum şi
fazele iniţiale, determinate de momentele aleatoare ale emisiilor. Pentru simplitate vom presupune că
din toate frecvenţele emise noi detectăm una singură. Dacă ne aflăm departe de sursă, putem considera
că unda este plană şi deci vom studia uap.
Undele emise de o sursă obişnuită, clasică – adică nu de un laser – sunt de obicei nepolarizate.
Privind o astfel de sursă, câmpul electric oscilează haotic, aşa ca în figura următoare:

Lumina vine spre observator; cifrele indică momentele de timp ale observaţiilor. Câmpul electric
oscilează haotic, cu aceeaşi amplitudine în toate direcţiile.
Câmpul electric poate oscila haotic, dar cu o preferinţă pentru o direcţie. Atunci lumina este
parţial polarizată, şi anume eliptic:

Alte polarizări sunt descrise în figura următoare:

 Polarizare plană (liniară, π) Polarizare circulară σ+ (convenţie !)

Matematica polarizării pentru uap este aproape identică cu aceea cunoscută din compunerea
oscilaţiilor perpendiculare de aceeaşi frecvenţă. Presupunem că unda se propagă pe direcţia Oz. Alegem
componentele independente ale câmpului electric de-a lungul lui Ox şi Oy:
(1.44)

Eliminăm variabilele t şi z obţinând condiţia:

(1.45)

Cazuri particulare:
- (1.45’)

- (1.45’’)

- (1.46’’’)
 2. Reflexia şi refracţia

2.1. Continuitatea componentelor câmpurilor la suprafeţele de discontinuitate

dintre două medii dielectrice

Ecuaţiile lui Maxwell integrale sunt scrise pentru medii omogene. Dacă suprafeţele, curbele
sau volumele de integrare intersectează suprafaţa de discontinuitate dintre două medii cu
indici de refracţie diferiţi, rezultă condiţii de trecere pe frontiere. Fără să demonstrăm, dam
numai rezultatele: pe suprafeţele de discontinuitate dintre două medii dielectrice fără sarcini
sau curenţi superficiali se conservă componentele normale ale inducţiilor şi componentele
tangenţiale ale câmpurilor. Condiţiile se văd în figura următoare, unde cu indicele i am notat
câmpul incident, cu t cel transmis.

Fig. 1 Continuitatea componentelor câmpurilor şi inducţiilorla suprafaţa dintre două medii

(2.1)

2.2. Legile reflexiei şi refracţiei (Snellius 1621 şi Descartes 1637, vezi totuşi
http://en.wikipedia.org/wiki/Snell's_law )

Presupunem suprafaţa de separare plană (cel puţin local) şi unda incidentă uap. Experienţa
arată că unda incidentă se separă în două unde armonice plane, una se întoarce în acelaşi
mediu – unda reflectată – cealaltă este unda transmisă sau refractată, care pătrunde în al
doilea mediu. Geometria şi notaţiile în figura următoare:
Dacă un mediu are un indice de refracţie mai mare, se spune că materialul este mai refringent,
sau mai dens dpdv optic.

1
 Fig.2. Geometria reflexiei şi refracţiei

Suprafaţa Σ separă mediile cu indici de refracţie n1 şi n2. Planul figurii, determinat de normal
la suprafaţă şi de direcţia incidentă . Indicii r se referă la unda reflectată, indicii t la cea
transmisă (sau refractată). Unghiurile se măsoară de la normală. Câmpurile electrice sunt:

unde

(2.2)

Ecuaţiile de continuitate (2.1) pentru câmpuri dau, pe Σ, la :

(2.3)

=>

2
=>

Unda incidentă are component tangenţială numai de-a lungul lui Ox, aşa se întâmplă şi cu
celelalte unde. Egalităţile precedente sunt valabile pentru orice x, y şi t, deci:

(2.4)

“Legile reflexiei şi refracţiei”sunt:

1. Undele reflectată şi transmisă se găsesc în planul de incidenţă.
2. Frecvenţa ramâne neschimbată prin reflexie şi transmisie.
3. Unghiul de reflexie este egal cu cel de incidenţă:
4. Refracţia ascultă de legea lui Snellius .

Desenul de la pag. 2 este făcut în situaţia , adică n1<n2. În cazul în care primul mediu
este mai refringent, adică n1>n2, refracţia se face cu îndepărtare de normală, . La un
anumit unghi de incidenţă, numit unghi critic, sau unghi limită, , pentru care transmisia se
face paralel cu suprafaţa, ca în figură; este reflexia totală (internă):

Fig.3. Reflexia totală internă

Condiţia:

(2.5)

3
Fasciculele incidente la unghiuri mai mari decât sunt reflectate total, adică nu pătrund în
al doilea mediu. Reflexia totală este baza tuturor tehnologiilor care folosesc fibre optice şi
ghiduri optice.
Deocamdată ştim geometria reflexiei şi refracţiei, dar nu ştim mult despre fizica proceselor.
Vom studia acum ce fracţiune din amplitudinea incidentă se reflectă şi cât se transmite,
precum şi polarizarea diverselor fascicule. De asemenea vom cerceta cum se împarte fluxul de
energie incident.

2.3. Relaţiile lui Fresnel

2.3.1 Coeficienţii Fresnel

Calculele arată că energia se împarte diferit între cele două fascicule rezultante, după cum
câmpul electric al undei incidente este perpendicular sau paralel pe planul de incidenţă. Vom
desena doar cazul perpendicular:

Fig.4a. Câmp electric perpendicular pe planul de incidenţă

4
Observaţie: pentru ⃗
Ei // planul de incidenţă desenul se face ţinând cont că ⃗ ⃗ ↑↑ ⃗
E× H k

(vectorul Poynting este omoparalel cu vectorul de undă).

Pentru unda incidentă:

⃗
Ei =E i ⃗
uy ⃗ i= 1 E i ⃗
H u i×⃗u y (2.6)
Zi

Aici ⃗
u i=sin θi ⃗u x +cos θ i ⃗
u z ∈ Σ . Continuitatea componentelor tangenţiale pentru câmp
electric se scrie:
E0i +E 0r =E0t
iar cea pentru câmp magnetic

( H 0r −H 0i )cos θi =−H 0t cos θt

Folosind a doua relaţie (2.6), obţinem
E E E √μ ε ε=E
μ H=
cn
⇒ H=
μ cn
⇒ H= μ ⇒ H=E⋅ μ
Z √

E0i +E 0r =E0t
cos θ
i cos θ
t
( E 0i−E 0r ) Z =E 0 t Z
1 2

cosθi cos θt
−

( )
E0 r Z Z2 Z cos θ i−Z 1 cos θt
=r ⊥ = 1 = 2
E 0i ⊥ cos θ i cos θ t Z 2 cos θi +Z 1 cos θt
+
Z1 Z2

Pentru medii nemagnetice

Legea refractiei:

5
Rapoartele r=
( )
E0r
E0i
şi sunt coeficienţii lui Fresnel pentru reflexie şi

transmisie în cazul polarizării perpendiculare.

Calculul duce la:

r ⊥=
Z0
(
cos θi cos θ t
n2
−
n1 ) =
n1 cos θ i−n 2 cos θt
=
sin θt cos θi −sin θi cos θt
=−
sin ( θi −θt )

( )
cos θi cos θt n1 cos θ i +n2 cos θ t sin θt cos θi +sin θ i cos θt sin ( θi +θt )
Z0 +
n2 n1

(2.8)

Ultimele două egalităţi din fiecare relaţie sunt corecte pentru medii nemagnetice, unde

6
 Fig.4b. Câmp electric paralel cu planul de incidenţă

Pentru cazul paralel coeficienţii sunt definiţi şi ; obţinem:

(2.9)

(2.10)

Coeficienţii de transmisie pot fi supraunitari, deoarece ei nu măsoară transferul de energie.

n2
t −r =1
Problemă: să se arate că n1 , şi t −r= 1 . A.N.: calculaţi coeficienţii Fresnel pentru
incidenţă normal pe suprafeţele aer-sticlă şi sticlă-aer, naer=1, nsticlă=1,5.

2.3.2 Transferul energiei prin reflexie şi transmisie

Factorii de reflexie şi de transmisie sunt definiţi prin:

fluxul energiei reflectate fluxul energiei transmise

R= T=
fluxul energiei incidente fluxul energiei incidente

Fluxurile trebuie calculate perpendicular pe unitatea de suprafaţă, aşadar:

2
n1 u
⃗ r⋅⃗
u n E0r 2
R= =r
n1 ⃗
ui⋅⃗u n E 20i
pentru orice polarizare (2.11)

2
n u⃗ ⋅⃗u E n cos θ t 2
T= 2 t n 0t = 2 t
n1 ⃗ui⋅⃗
u n E 20i n 1 cos θi
pentru orice polarizare (2.12)

7
 Deoarece am neglijat absorbţia,

T+R= 1
(2.13)

2.3.3. Discuţie.
A.N. pentru interfaţa aer-sticlă, naer=1, nsticlă=1,5.
n1 −n2 1 n 1−n 2 1
θi =0 θt =0 r ( 0 )= =− =−0,2 r  ( 0 )=− = =0,2
a) Incidenţă normală, ; , n 1 +n 2 5 , n1 +n2 5 ,
2n 1 2
t ( 0 ) =t // ( 0 )= = =0,8 n2
n1 +n2 2,5 R(0 )=0,04 T ( 0)= t 2=0,96
, n1 .

Pentru sticlă-aer coeficienţii de reflexie îşi schimbă semnul, iar factorii rămân aceiaşi.
tan ( θ i +θt ) →∞
b) Incidenţă la unghi Brewster; pentru unghiul de incidenţă la care

Unghiul de incidenţă se numeşte Brewster şi este dat de θi +θ t =π /2 , deci legea Snellius se

n2
scrie n1 sin θ B =n 2 cos θ B şi deci tgθ B = . Fasciculul reflectat este polarizat total
n1

perpendicular pe planul de incidenţă, deoarece r // ( θ B )=0 .

c). Reflexia totală, numai dacă n1>n2 şi θi >θcr . Cazul apare pe graficele următoare si va fi
studiat în detaliu în § 2.4.
Graficele următoare se găsesc pe Wikipedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Fresnel_equations

8
 Fig.5. Factorii de reflexie a energiei
Aplicaţii la fibre optice se găsesc la http://en.wikipedia.org/wiki/Optical_fiber .