Dispozitive electronice i electronic

analogic II (C)
Dispozitive i Circuite Electronice 2 (AIA)
Circuite Integrate Analogice (EA)

Prof. univ. dr. ing. Anul universitar:

Valentin Popa 2015-2016
 OBIECTIVUL CURSULUI (1*)
Studiul structurii amplificatoarelor operationale
si a schemelor electronice tipice pentru etajele
din cadrul amplificatoarelor operationale
integrate;
Analiza circuitelor liniare si neliniare cu
amplificatoare operationale;
Studiul stabilizatoarelor electronice si a
aplicatiilor cu stabilizatoare integrate.
(1*) - pentru specializrile Calculatoare (C) si Automatic i Informatic Aplicat (AIA)
 OBIECTIVUL CURSULUI (2*)
- continuare -
Studiul surselor de alimentare in comutatie
Modulatia in circuitele integrate analogice
Analiza n frecven a circuitelor electronice
Tehnologii de realizare a circuitelor integrate
analogice
Suportul de curs se afla la adresa: www.eed.usv.ro/~valentin/
Suport curs Dispozitive si circuite electronice
User: suport
Password: curs2015
(2*) - pentru specializarea Electonic Aplicat (EA)
 Cap. 1 Introducere. Clasificarea circuitelor integrate.
Parametri si caracteristici
Cap. 2 Etaje constitutive de baza ale CIL
Cap. 3 Amplificatorul operational (AO) si aplicatiile
sale de baza
Cap. 4 Stabilizatoare de tensiune integrate si aplicatiile
acestora
Cap. 5* Realizarea functiilor analogice de circuit cu AO
Cap. 6* Modulaia in circuite integrate analogice
Cap. 7* Analiza n frecven a circuitelor electronice

* doar pentru specializarea EA

 Bibliografie
1. Gheorghe Brezeanu, Florin Draghici, Circuite electronice fundamentale, Editura
Niculescu, ISBN 978-973-748-745-2, 2013
2. A.Manolescu, s.a., Circuite integrate liniare, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1982.
3. P.Gray, R.Meyer, Circuite integrate analogice, Editura tehnica, Bucuresti,
1982.
4. T. Danila, N. Cupcea, Amplificatoare operationale, Editura Teora, Bucuresti,
1994
5. Mihescu, Radu Dan, Concepia unor surse de curent de referin pentru circuite
integrate CMOS, ISBN 978-973-625-707-0, 2008
6. A.Manolescu, s.a., Circuite integrate liniare - culegere de probleme, Editura
stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1987.
7.*** - Circuite integrate analogice - catalog, Editura tehnica, Bucuresti, 1983.
 Cap. 1 Introducere
Definitie: Circuitele integrate (CI) sunt acele circuite
electronice la care componentele sunt nu numai
interconectate intre ele dar si inseparabile
Circuitele integrate se impart in urmatoarele categorii:
CI digitale CID (numerice, logice) prelucreaza semnale
numerice in vederea realizarii unor functii logice de circuit
CI analogice CIA - prelucreaza semnale analogice in
vederea realizarii unor functii analogice de circuit cum ar fi:
amplificarea, generarea semnalelor, modularea si
demodularea, redresarea, multiplicarea, demultiplicarea, etc.
CI de interfa - care prelucreaz att semnale analogice
ct i numerice, conin convertoare analog-numerice i
numeric-analogice i fac legtura dintre echipamentele
analogice i cele numerice.
Dupa natura functiei de transfer (relatia dintre marimea
de intrare si cea de iesire) CIA se impart in:
- CI liniare (CIL)
- CI neliniare (CINL)
Definitie:
Liniaritatea este proprietatea care corespunde unui
raport constant intre variatia incrementala a cauzei si
variatia incrementala a efectului.
Daca consideram excitatiile x1 si x2 carora le
corespund raspunsurile y1 si, respectiv, y2, conditiile de
liniaritate se pot exprima astfel:
x1 + x2 y1 + y2
kx1 ky1 (k constanta de proportionalitate)
Important: daca un sistem este considerat liniar,
atunci i se poate aplica teorema superpozitiei

Experimental: un sistem este liniar daca respecta

relatia:
y0 = kxi + c (k si c constante)
Dispozitivele electronice sunt, in general, neliniare
insa pot fi considerate liniare pe domenii de
functionare limitate.
Din punct de vedere al tehnologiei de formare i conectere a
elementelor componente, CI semiconductoare se clasifica n:
CI monolitice care au toate microelementele i
interconexiunile realizate printr-un proces unitar de elaborare
n volumul sau pe suprafaa unui singur cristal
semiconductor, numit pastil sau cip (termen din limba
englez ''chip'' - achie)
CI peliculare care au microelementele sub form de pelicule
conductoare, rezistive sau dielectrice, formate pe un substrat
izolator;
CI hibride care sunt ansambluri de componente peliculare
pasive i componente discrete, active sau pasive (cipuri
monolitice, tranzistoare, condensatoare, bobine) conectate i
fixate pe acelai suport izolator
 In cazul CI semiconductoare, componentele se pot realiza
pe unul sau mai multe cipuri din material semiconductor.
Daca exista doar un singur cip in care exista toate
componentele, vorbim de CI semiconductoare monolitice.
Daca exista mai mult de un cip care concura la realizarea
functiei de circuit, iar cipurile sunt interconectate si
incapsulate in aceeasi capsula, vorbim de CI semiconductoare
multicip.
Din punct de vedere al tehnologiei de fabricare CI pot fi:
CI realizate in tehnologie bipolar;
CI realizate in tehnologie MOS;
CI realizate in tehnologie BiCMOS
Vedere la microscop a unui circuit integrat: vedere de sus
(stanga), vedere in sectiune (dreapta)
 CI hibride sunt circuite care contin mai multe elemente
discrete realizate prin diverse tehnologii si care sunt
montate pe un substrat adecvat (de obicei ceramic). Restul
elementelor necesare pentru realizarea functiei de circuit si
toate interconexiunile intre componente sunt realizate apoi
prin tehnologii specifice circuitelor integrate (tehnologia
straturilor subtiri, tehnologia straturilor groase).
CI hibride sunt mai performante decat cele monolitice
din punct de vedere al puterii disipate (mai mica), al
frecventei de lucru (mai mare), al preciziei de realizare a
elementelor pasive (mai mare) si al coeficientilor de variatie
a parametrilor cu temperatura (mai mici). In schimb, gradul
de miniaturizare al CI hibride este mai scazut si costul mai
ridicat.
Nivelul de complexitate funcional a circuitelor integrate
Se determin fie n funcie de numrul de componente de pe cip, fie
cu ajutorul unor elemente de referin numite circuite echivalente:
SSI (Small Scale Integration) - circuite cu grad redus de integrare
care conin pn la 100 de componente pe cip;
MSI (Medium Scale Integration) - circuite cu grad mediu de
integrare care conin ntre 100 i 1.000 de componente pe cip;
LSI (Large Scale Integration) - circuite larg integrate care conin
ntre 1.000 i 10.000 de componente pe cip;
VLSI (Very Large Scale Integration) - circuite foarte larg integrate
care conin ntre 10.000 i 100.000 de componente pe cip;
V2 LSI sau ULSI sau SLSI (Very-Very, Ultra sau Super Large
Scale Integration) - circuite super-larg integrate care conin mai mult
de 100.000 de componente pe cip.
 Clasificarea circuitelor integrate.
- Circuite Integrate Liniare (CIL)
- Circuite Integrate Neliniare (CINL)

Clasificarea CIL dupa functia indeplinita:

amplificatoare integrate cea mai importanta categorie;
stabilizatoare de tensiune integrate;
circuite integrate pentru bunuri de larg consum;
circuite cu calare de faza (PLL).
Clasificarea CINL dupa functia indeplinita
multiplicatoare;
circuite de divizare;
circuite de ridicare la patrat;
circuite de extragere a radacinii patrate;
circuite de logaritmare;
circuite de antilogaritmare (exponentiale);
circuite pentru calculul valorii medii
patratice.
comparatoare, etc.
 Clasificarea amplificatoarelor integrate
Clasificare dupa natura factorului de transfer:
a) amplificatoare de tensiune;
b) amplificatoare transconductanta;
c) amplificatoare de curent;
d) amplificatoare de putere

-
Ui Zi Io ZL
+
Uo
- +
Ui Ui
I0 = gmUi
IABC
a) b) gm=kIABC
Amplificatorul de tensiune

v i
ii
Ri

vo = A v , vi + Ro io
 Amplificarea n tensiune cu ieirea in gol
vo
A v, =
vi i o =0

Rezistena de intrare cu ieirea in gol

vi
Ri =
ii i =0
o

Rezistena de ieire, cu intrarea in scurtcircuit

vo
Ro =
io vi =0

i Ri RL
vi = + vg vo = A v
Ri Rg R L + Ro v, i
 Amplificarea de tensiune, raportat la
generator

vo Ri RL
A v, g = = + A
vg Ri Rg RL + Ro v,

A v ,g A v , const, dac {
Amplificatorul de curent

vi R i ii 1
i o = A i,0 ii + vo
Ro
Observaie : Ctigul amplificatorului este independent de
rezistena generatorului, Rg si respectiv de sarcina, RL.
 Amplificarea de curent, cu ieirea n scurtcircuit
io
Ai,0 =
ii v o =0
( R L = 0)

Rezistena de intrare, cu ieirea n scurtcircuit

vi
Ri =
ii v o =0

Rezistena de ieire, cu intrarea n gol

vo
Ro =
io ii =0

Rg Ro
i ii = ig , io = A i ,0 ii
Rg + Ri Ro + R L
 Amplificarea de curent, raportat la generator

io Rg Ro
A i ,g = = A i ,0
ig R g + R i R o + R L

{
A i ,g A i ,0 const, dac
Amplificatorul transimpedan

A z ,g A z , = const. , dac
{
Amplificatorul transadmitan

A y, g A y,0 = const., dac

{
Clasificare dupa banda (domeniul) frecventelor de
lucru:
a) Amplificatoare de curent continuu destinate
amplificarii semnalelor lent variabile (de frecventa apropiata
de 0Hz):
cu cuplaj de curent continuu intre etaje;
utilizand principiul modularii demodularii.
b) Amplificatoare de audiofrecventa (20Hz-25kHz);
c) Amplificatoare de banda larga (de impulsuri) au o
banda de frecvente cuprinsa intre zeci de Hz si zeci de MHz;
d) Amplificatoare de radiofrecventa sunt amplificatoare de
banda ingusta lucrand in domeniul frecventelor radio (30kHz
30GHz).
Clasificare dupa natura cuplajului intre etaje:
a) Cu cuplaj in curent continuu (c.c.);
b) Cu cuplaj prin transformator;
c) Cu cuplaj capacitiv;
d) Cu cuplaj optic

Et1 Et2
a)

-
Et1 Et2 ~
~
b) +
Vo
V i - V i+
Et1 Et2 c) d)
 Definirea si reprezentarea circuitelor
integrate liniare (CIL)
Definitie: CIL sunt circuite destinate prelucrarii
liniare si ridicarii nivelului de putere a unor semnale
electrice prin controlul puterii debitate in sarcina de
catre sursa de alimentare, utilizand in acest scop
dispozitive active.
Dispozitivele active folosite in CI au deci rolul
de a transforma puterea provenita de la sursa de
tensiune in putere de semnal (putere utila), pe care o
transfera sarcinii.
Simbolic, orice CIL poate fi reprezentat ca un
cuadripol, ca in figura:
Surs de
alimentare
1 2

Zg Zi ZO ZL
Vi VO

Vg EO

1 2
Surs de CIL Impedant
semnal de sarcin

CIL reprezentat ca un cuadripol

Structura amplificatoarelor integrate
Structura tipica a unui amplificator integrat este
prezentata in figura

Surs de
alimentare

Etaj de Etaj de Etaj Etaj final

intrare amplificare prefinal
intermediar
Reactie negativ
(eventual)
 Structura amplificatoarelor integrate
Etajul de intrare are rolul de a realiza: o impedanta mare de
intrare, simetrizarea celor doua intrari, o amplificare
moderata in tensiune, o limitare a semnalului de intrare.
Etajele de amplificare intermediare ofera amplificarea
propriu-zisa a circuitului.
Etajele de intrare si cele intermediare lucreaza in
regim de semnal mic se poate considera o comportare
liniara a dispozitivelor active in jurul PSF si se pot folosi
circuite echivalente de semnal mic.
Etajele prefinale si finale sunt etaje de semnal mare se
folosesc modele de semnal mare pentru dispozitivele
active; aceste etaje sunt destinate obtinerii puterii de iesire
in sarcina, cu un consum intern redus, randament cat mai
mare si distorsiuni ale semnalului prelucrat cat mai mici.
 Parametrii si caracteristici
Performantele CIL se stabilesc cu ajutorul:
parametrilor marimi exprimate sub forma numerica
caracteristicilor marimi exprimate sub forma grafica

Fiecare familie de circuite integrate liniare prezinta o serie

de parametri si caracterisitici specifici.
In continuare ne vom referi la parametrii si caracteristicile
amplificatoarelor integrate.
a) Parametrii de iesire
puterea de iesire nominala Po nom puterea de iesire maxima
ce o poate debita amplificatorul pe impedanta de sarcina
nominala, in conditiile normale de lucru si in limitele unor
deformari admisibile ale semnalului de iesire - masurate prin
intermediul factorului de distorsiuni, dupa o relatie de forma:
2 2 2 2
P0 m P02 + + P0 n V02 + + V0 n I 02 + + I 0 n
= = = 2
= 2
P1 P01 V01 I 0n

tensiunea de iesire nominala Vo nom tensiunea de iesire care

corespunde obtinerii Po nom pe sarcina nominala ZL nom
curentul de iesire nominal Io nom curentul de iesire care
corespunde obtinerii Po nom pe sarcina nominala ZL nom
impedanta de iesire Zo a amplificatorului (vazuta dinspre
iesirea amplificatorului spre interiorul sau)
 Cea mai uzuala metoda de calculare a impedantei de
iesire utilizeaza aplicarea unui generator ipotetic de
semnal la iesirea amplificatorului VE, ca in figura de
mai jos, si masurarea curentului IE.
Impedanta de iesire se calculeaza apoi ca raport al
celor doua marimi, dupa relatia de mai jos:

IE
ZS VE
ZO =
IE
ZO VE
 b) Parametrii de intrare
puterea de intrare nominala - Pi nom;
tensiunea de intrare nominala - Vi nom;
curentul de intrare nominal - Ii nom;
impedanta de intrare - Zi.
c) Parametrii de transfer
amplificarea in tensiune: au = Vo/Vi;
amplificarea in curent: ai = Io/Ii;
amplificarea in impedanta: az = Vo/Ii;
amplificarea in conductanta: ay = Io/Vi;
amplificarea in putere: ap = Po/Pi;
Randamentul = Putila/Pabsorbita exprima eficienta transferului de
putere de la sursa de alimentare spre iesirea amplificatorului.
 Caracteristicile amplificatoarelor integrate sunt:
1) caracteristici de frecventa;
2) caracteristica raspunsului la impuls;
3) caracteristica de transfer.

1) Caracteristica de frecventa caracterizeaza comportarea

amplificatorului integrat in domeniul frecventa, in regim stationar
(dupa terminarea regimului tranzitoriu) si in conditii de semnal mic
(amplitudinea semnalului aplicat la intrare este mult mai mica decat
valorile de PSF ale componentelor active ale amplificatorului).
In general, amplificarea este un numar complex, exprimat cu relatia:
A(j) = Uo(j) / Ui(j) = A() exp[j()]
De cele mai multe ori se reprezinta caracteristica amplitudine
frecventa A() si, separat, caracteristica faza frecventa ().
In figura de mai jos sunt prezentate cele doua caracteristici:
amplitudine frecventa A() si faza-frecventa ().

Definitie: Banda de frecvente B domeniul de frecvente in care

amplificarea nu scade cu mai mult de 3 dB (0,707) din valoarea sa
maxima. A dB

3dB
B

fi fj lg f

+180

lg f

B=fi-fj
-180
 Banda amplificatorului

Banda = fs f j
Po 1 A v,g 1 A v,g 1
= = 20lg = 20lg = 3dB
Po,0 f =f j 2 A v,g 0 2 A v,g0 2
( f = fs )

La fs (fj) puterea la iesire scade de 2 ori, iar amplificarea cu 3dB.

 2) Caracteristica raspuns la impuls evolutia raspunsului
(semnalului de iesire) in domeniul timp. Aceasta caracteristica
stabileste legatura in domeniul timp intre forma de unda de la
iesire si cea de la intrare.

Deducerea caracteristicii: UO
- se aplica un semnal real
ideal
treapta la intrare si se
vizualizeaza semnalul de 90% 2%

iesire in primele
50%
momente dupa aplicarea
semnalului la intrare. 10%

to t[S]
- forma semnalului de td
iesire este una de tip tp
oscilant amortizat si este ts
tr
prezentata in figura
alaturata.
Pe caracteristica raspuns la impuls se pot identifica urmatorii timpi:
t0 timp mort timpul scurs din momentul aplicarii semnalului
treapta si pana cand semnalul de iesire atinge 10 % din valoarea de
regim stationar (valoarea semnalului de iesire dupa un timp suficient de
indelungat in care se considera terminate toate procesele tranzitorii);
td timp de intarziere - timpul scurs din momentul aplicarii
semnalului treapta si pana cand semnalul de iesire atinge 50 % din
valoarea de regim stationar ;
tr - timp de crestere (rise time) intervalul de timp scurs intre
momentele in care semnalul de iesire atinge 10% si, respectiv, 90% din
valoarea de regim stationar;
tp timp de pisc - timpul scurs din momentul aplicarii semnalului
treapta si pana cand semnalul de iesire atinge valoarea sa maxima;
ts timpul de stabilizare timpul scurs din momentul aplicarii
semnalului treapta si pana cand semnalul de iesire nu oscileaza cu mai
mult de 2% in jurul valorii de regim stationar.