STABILIZATOARE INTEGRATE

Stabilizatoarele de tensiune realizate cu circuite integrate

analogice pot fi liniare (cu AO sau cu circuite integrate
specializate) sau în comutaŃie si au rolul de a furniza la iesire o
tensiune cat mai constanta cu variatia temperaturii, valorii
sarcinii sau a variatiei tensiunii de alimentare nestabilizate.
În structura unui astfel de circuit există un stabilizator cu
reacŃie şi un element de control serie. FuncŃionarea se bazează
pe utilizarea unei scheme de amplificator cu reacŃie negativă.
Tensiunea de ieşire se menŃine constantă printr-un proces
de reglare automată, la care tensiunea de ieşire sau o fracŃiune
din ea se compară in permanenta cu o tensiune de referinŃă.
Semnalul diferenŃă rezultat in urma acestei comparari,
numit şi semnal de eroare, este amplificat şi comandă
elementul de reglare a tensiunii de ieşire pentru a restabili
valoarea prescrisă.
 Parametrii stabilizatoarelor (1)

coeficientul de stabilizare cu tensiunea de intrare (line
regulation), KU - reprezintă o măsură a capacităŃii
stabilizatorului de a menŃine valoarea prescrisă a tensiunii de
ieşire în condiŃiile modificării tensiunii de intrare (de
alimentare):
UO reprezintă variaŃia tensiunii de ieşire datorată
variaŃiei tensiunii de intrare nestabilizate UI.
Se exprimă în mV/V sau µV/V

rejecŃia ondulaŃiilor, RRR (ripple rejection ratio) oferă

informaŃie despre mărimea ondulaŃiilor (uzual la 100Hz)
care ajung pe sarcină. RelaŃia de definire este:

UrO este ondulaŃia de la ieşire (amplitudinea)

ca rezultat al ondulaŃiei de la intrare
(amplitudinea) - UrI.
Se exprimă în dB.
 Parametrii stabilizatoarelor (2)

coeficientul de stabilizare cu sarcina (load regulation), KL
reprezintă o măsură a capacităŃii stabilizatorului de a
menŃine valoarea prescrisă a tensiunii de ieşire în condiŃiile
modificării curentului de sarcină:

se exprimă în mV/mA sau mV/A

coeficientul mediu de stabilizare termică a tensiunii de ieşire

(thermal coefficient) reprezintă o măsură a capacităŃii
stabilizatorului de a menŃine valoarea prescrisă a tensiunii
de ieşire în condiŃiile modificării temperaturii:

se exprimă în mV/°C
 Stabilizatoare de tensiune realizate cu
circuite integrate specializate
Se pot pune în evidenŃă trei categorii de stabilizatoare
integrate:

stabilizatoare monolitice cu mai mult de trei
terminale (numite şi stabilizatoare din generaŃia
întâi);

stabilizatoare monolitice cu trei terminale şi
posibilitatea ajustării tensiunii de iesire stabilizate
(numite şi stabilizatoare din generaŃia a doua);

stabilizatoare monolitice cu trei terminale şi cu
tensiune fixă de iesire.
 Prezentarea schemei bloc
Schema bloc a unui stabilizator de tensiune uA 723
este prezentata in figura 1. Se evidentiaza cele 3
blocuri functionale principale:

sursa de tensiune de referinta,

amplificatorul de eroare

elementul regulator serie.

Aceste blocuri au nevoie, pentru o functionare

corespunzatoare, de blocuri functionale auxiliare:
circuite de protectie, circuite de polarizare si
circuite de pornire.
 Schema bloc de principiu
Ec

V+
Vout
Etaj de
Amplificator iesire
eroare

Retea de Referinta de
polarizare tensiune
Limitator
de curent Rsc
V-
COMP
RA
Vref C
Vo

RB
Figura 1. Schema bloc a stabilizatorului de tensiune
 Functionarea stabilizatorului

In functionare normala tensiunile de la intrarea

amplificatorului de eroare (AO) – cea de la iesirea
referintei de tensiune si fractiunea proportionala cu
tensiunea de iesire - sunt egale. Daca tensiunea de
iesire are tendinta de a se modifica, de exemplu
creste peste valoarea prescrisa, cele doua tensiuni
de la intrarea AO vor fi diferite si la iesirea AO
tensiunea se va micsora pentru a asigura reducerea
conductiei tranzistorului final, reducerea curentului
de iesire si deci a tensiunii de iesire. Astfel tendinta
de crestere a tensiunii de iesire este anulata. In
mod analog se intampla si la o tendinta de scadere
a tensiunii de iesire.
 Tensiunea de iesire
Tensiunea de iesire a stabilizatorului depinde direct
proportional de tensiunea de referinta VREF furnizata
de referinta de tensiune:
Vo = a/(1+af) VREF,
unde
a - amplificarea in bucla deschisa a amplificatorului de
eroare si a etajului final;
f = (RB+RA)/RB este factorul de reactie.

Daca consideram amplificarea circuitelor din calea de

semnal (a) suficient de mare, tensiunea de iesire se
poate aproxima cu expresia:

Vo = [RB/(RA+ RB)] VREF

 Surse de tensiune de referinta
Acest bloc functional are o influenta directa si semnificativa
asupra nivelului tensiunii de iesire, asupra coeficientului de
temperatura si al coeficientului de stabilizare al tensiunii de
iesire. De aceea se considera ca este cel mai important bloc
functional din stabilizatorul integrat de tensiune. Tensiunea de
referinta furnizata de acet bloc functional trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie cat mai stabila la variatia tensiunii de alimentare;
- sa fie cat mai stabila cu variatia temperaturii mediului
ambiant si a temperaturii componentelor electronice;
- sa permita o reproductibitate tehnologica a valorii nominale a
tensiunii de referinta cu o toleranta foarte mica;
- sa asigure a stabilitate in timp a valorii nominale a tensiunii;
- sa asigure un zgomot redus pentru a nu introduce surse
importante de zgomot in circuitele alimentate de stabilizator.
 Surse de referinta – scheme tipice (1)
Schemele tipice de surse de tensiune de referinta folosite in
stabilizatoarele integrate folosesc fie diode Zener fie combinatii
de jonctiuni baza-emitor ale tranzistoarelor NPN (uneori si PNP).

In circuite integrate, diodele Zener se

pot obtine si prin polarizarea inversa a + +
unei jonctiuni baza-emitor a unui
tranzistor NPN. Diodele Zener astfel
obtinute au coeficient de temperatura
pozitiv. In schemele electrice pentru
compensarea coeficientilor de
temperatura, aceste diode Zener sunt
intotdeauna inseriate cu jonctiuni baza- - -
emitor polarizate direct si care au
coeficient de temperatura negativ.
 Surse de referinta – scheme tipice (2)
O schema ce poate sa asigure un +
coeficient de temperatura foarte mic I

este cea din figura

VREF = [VZ + (nR1/R2 – m)VBE] R1/(R1+R2) mVBE

Asigurarea stabilitatii cu temperatura se

obtine prin conditia ca derivata in raport cu
VZ R1
temperatura T a expresiei tensiunii de
referinta din relatia de mai sus sa fie nula
(∆VREF/∆T = 0). Astfel se obtine conditia de R2
proiectare pentru raportul R1/R2:
VREF
R1/R2 = (m+k)/n
nVBE

k = - (∆VZ/∆T)/(∆VBE/∆T)
-
 Surse de referinta – scheme tipice (3)
In figura este prezentata o sursa de referinta negativa ce poate
genera la iesire nivele de tensiune incepand cu zeci de milivolti.

VREF = - I3R4 I
R4
VREF<0
I3 = [VBE + R2(VZ - 3VBE)/(R1+R2)]/R3 T1

R1
Conditia ∆VREF/∆T = 0 conduce I3
la: VZ
T3
k = (R1/R2 – 2) T2

R2
unde k este cel din relatia anterioara R3
si depinde de tehnologia de realizare VI<0
a stabilizatorului integrat
 Surse de referinta – scheme tipice (4)
Ambele referinte de tensiune prezentate anterior prezinta o impedanta de
iesire destul de mare (ordinul kohmi) motiv pentru care curentul furnizat la
iesire nu va depasi ordinul zecilor de microamperi. O referinta de tensiune
ce poate furniza curenti de iesire mai mari, folosita si in circuitul
stabilizator de tensiune µA723 este prezentata in figura. Tensiunea de
referinta obtinuta are valoarea:
+
VREF = VZ + VBE I
T2
Desi aparent nu este stabilizata bine cu
temperatura, schema ofera totusi controlul
coeficientului de temperatura al jonctiunii
baza-emotor al tranzitorului T1 prin curentul VZ
furnizat de generatorul de curent I. Dioda VREF
Zener integrata (jonctiune B-E polarizata T1
invers) are o valoare VZ=6,2V. R1
 Amplificatorul de eroare
Amplificatorul de eroare este in general realizat pe baza unui amplificator
diferential clasic. Atat rezistenta din emitoarele comune cat si rezistentele de
sarcina sunt sarcini active (surse Widlar sau oglinzi de curent). Aceasta
asigura amplificare ridicata, impedante de intrare mari, impedante de iesire
mici.
Rolul principal al amplificatorului de eroare este de a amplifica diferenta
dintre tensiunea de referinta si tensiunea furnizata la iesire (sau o parte a
acestei tensiuni obtinuta la bornele unui divizor de tensiune). Daca intre cele
doua tensiuni de la intrarea amplificatorului diferential apare o diferenta
(eroare), adica apare o tensiune de intrare diferentiala, aceasta este
amplificata iar tensiunea de iesire rezultata va comanda etajul de iesire in
sensul cresterii sau scaderii curentului furnizat (ceea ce conduce la marirea,
respectiv micsorarea tensiunii de iesire stabilizate), in vederea eliminarii
diferentei (erorii) aparute.
Deoarece amplificarea in bucla deschisa a amplificatorului de eroare nu trebuie sa
fie de ordinul sutelor de mii cum este la un AO propriu-zis, un singur etaj
diferential cu sarcina activa este suficient pentru scopul propus de acest etaj.
 Elementul regulator serie
Elementul regulator serie realizeaza urmatoarele functii:
- readuce tensiunea de iesire la nivelul specificat, sub comanda
amplificatorului de eroare si a buclei de reactie a acestuia;
- furnizeaza curentul de iesire specificat;
- reduce sau chiar blocheaza +
curentul de iesire sub comanda I
circuitelor de protectie pentru Ts
autoprotectie sa; Circuite
de
- reduce rezistenta de iesire a protectie
stabilizatorului.
Componenta principala a regulatorului Amplificator Vo
serie este tranzistorul Ts. Pentru o eroare
amplificare mare in curent se folosesc
configuratii Darlington de 2
tranzistoare
 Protectia tranzistorului final (1)
Cea mai raspandita metoda de
protejare termica a stabilizatorului
de tensiune utilizeaza drept senzor +
I
termic o jonctiune B-E a unui
tranzistor integrat pe chip chiar Ts
langa tranzistorul serie. Tensiunea Amplificator
de polarizare VB a tranzistorului de eroare
protectie Tp se proiecteaza sa fie Rs
in domeniul 300-400 mV, astfel ca Vo
VB TP
la temperatura de lucru (25-30 C)
sa fie insuficienta pentru
-
deschiderea jonctiunii B-E a sale.
La cresterea temperaturii, tensiunea de deschidere a jonctiunii B-E a
tranzistorului Tp scade (cu 2mV/C) astfel ca VB va asigura, peste o
temperatura T critica, deschiderea jonctiunii. Odata TP deschis, curentul sau
de colector va diminua curentul de baza a tranzistorului serie cu atat mai
mult cu cat temperatura creste. Daca temperatura creste totusi in continuare
se poate ajunge in situatia ca intreg curentul I sa fie preluat de TP, curentul
de baza a lui Ts se va anula, anulandu-se si curentul de iesire.
 Protectia tranzistorului final (2)
Protejarea tranzistroului serie la scurtcircuit sau suprasarcina
se realizeaza prin limitarea curentului de iesire.
+
Curentul care circula prin sarcina I
trece si prin rezistenta RSC
Ts
(inseriata cu rezistenta de sarcina)
care este dimensionata astfel incat, TP
in functionare normala caderea de RSC
tensiune de pe aceasta rezistenta
sa nu poata sa deschida jonctiunea
B-E a tranzistorului TP. Vo

La cresterea peste valoarea admisa a curentului de iesire, caderea de

tensiune de pe RSC va creste, jonctiunea B-E a tranzistorului TP se va
deschide, iar curentul sau de emitor va diminua curentul de baza a lui TS si
deci si curentul de iesire a acestuia. Astfel curentul de iesire este practic
limitat la valoarea la care caderea de tensiune pe RSC va deschide TP.
 Protectia tranzistorului final (3)
Metoda anterioara prezinta doua +
mari deficiente: creste valoarea I
rezistentei de iesire a stabilizatorului Ts
cu valoarea RSC si creste puterea RA
disipata pe circuitele interne datorita
TP
puterii disipate pe RSC. Ambele
deficiente se reduc prin reducerea RB RSC
valorii RSC. Acest lucru este posibil Vo
cu o schema ca cea din figura.
In schema anterioara era necesara o tensiune VBE pe rezistenta
RSC pentru a deschide tranzistorul TP. In schema din figura,
valoarea VBE este necesara pe rezistenta RB (iesirea unui divizor
rezistiv). Rezulta ca pe rezistenta RSC este necesara doar o
tensiune RB*VBE/RA. Daca RB<RA inseamna ca se poate folosi o
rezistenta Rsc mult mai mica decat cea din cazul anterior pentru
a indeplini aceeasi conditie.
 Stabilizatoare de tensiune integrate – aplicatii

Vi
IAJ
Valoarea tensiunii de +
iesire se stabileste prin -
TS

alegerea dupa dorinta

Circuite de
utilizatorului a valorilor protectie
rezistentelor RA si RB. Rsc
Vout
AJ
RA
Vo=VREF(1+RB/RA)+RBIAJ VREF
Vo
RB
 Stabilizatoare – aplicatii (2)
In figura este prezentata o schema de stabilizator de tensiune
pozitiva, reglabila. Dioda Zener Z este polarizata folosind o sursa
suplimentara de tensiune, nestabilizata VS. Pe ochiul de la iesire
se poate scrie ecuatia:
Vo = VREF + VREF (RB1 + RB2)/RA+(RB1 + RB2)IAJ – VZ
VI LM317
unde VI Vout +
- VREF – tensiunea stabilizata AJ
la iesire (intre terminalul Vout VREF +
RA
Vo
si AJ al circuitului integrat) IAJ C2
- IAJ – curentul de ajustare al RB1
tensiunii de referinta interna +
-
(este generat spre exteriorul C1
VZ
integratului si reprezinta o RB2 Z
data de catalog a carei valoare VS
este maxim 0,1 mA). RC

+
 Aplicatii cu stabilizatoare de tensiune fixe
Stabilizatoarele detensiuni fixa prezinta reteaua rezistiva de stabilire a
tensiunii de iesire deja integrata. Valorile rezistentelor fiind fixate tehnologic
rezulta ca si tensiunea de iesire este fixa. Sunt folosite uzual pentru
stabilizarea locala a tensiunii de alimentare a numeroase circuite integrate.
Au avantajul simplitatii si prezinta o rata optima cost/performanta. Mai sunt
cunoscute si sub denumirea de stabilizatoare cu trei terminale.
Caracterisitice generale ale stabilizatoarelor fixe sunt:
• nu necesita componente externe in aplicatiile de baza;
• tensiunea de iesire, fixata intern, are o precizie uzuala de 5%;
• contin circuite de protectie la suprasarcina, de mentinere a functionarii
tranzistorului in domeniul sau de siguranta si circuite ce asigura imunitatea
integratului in cazul scurtcircuitarii iesirii la masa;
• curentul de iesire este limitat si functie de temperatura de lucru.
Uzual se fabrica stabilizatoare integrate atat pentru tensiuni pozitive
cat si negative, de valori nominale cuprinse intre 5-24V. De exemplu
stabilizatoarele de tip µA 78xx au tensiunile de iesire: 5, 6, 8, 10, 12, 15, 18,
24V. Cei doi xx din denumirea integratului ne dau valoarea tensiunii de iesire.
Curentii nominali debitati in sarcina variaza functie de familia de
stabilizatoare, intre 0,1 A si 3A. De ex., familia µA78xx poate genera 1,5 A.
Aplicatia de baza a unui stabilizator de tensiune fixa este
prezentata in figura. In mod similar, folosind un stabilizator de
tensiune fixa negativa se poate obtine o tensiune de iesire
stabilizata negativa. Condensatoarele CI si Co (valori mari, de
sute de µF) au rolul de a filtra tensiunile de intrare si iesire,
respectiv.
Stabilizator de
tensiune pozitiva
VI Vout

VI CI M Co
Vo

nod de masa unic