Universitatea Politehnica din Bucureti - Facultatea de Electronic i Telecomunicaii

Dispozitive i Circuite Electronice

Proiect

Blan Daniela
432 C

Prof. Coordonator:
Cristea Miron

Cuprins:
1. Tema proiectului
2. Schema bloc functionala
3. Reteaua RC de tip Wien
4. Calcularea retelei Wien
5. Schema reala a oscilatorului
6. Schema reala a stabilizatorului
7. Simularea circuitului
8. Bibliografie
9. Anexe

1. Tema proiectului
N=11
Sa se proiecteze un oscilator armonic cu urmatorii parametri:
-tensiunea de iesire reglabila in gama N/10 - N/5 volti rezulta Vout =[1.1 2.2]
-sarcina la iesire 10N, rezulta R=110 ohmi;
-frecventa de oscilatie N (kHz), rezulta f=11kHz;
Schema va contine reglarea nivelului tensiunii de iesire cu TEC-J
Circuitul va fi alimentat de la un stabilizator cu reactie si element reglator serie
Se pot folosi tranzistoare bipolare, tec-j si circuite integrate uA723 sau bA723 (beta)

2. Schema bloc funcional

Se utilizeaz o schem de amplificator avand o retea de reactie pozitiva si o retea
de reactie negativa, la acestea se adauga un circuit de stabilizare a oscilatiilor (AGC)
realizat cu un tranzistor TEC-J.

Conditia de oscilatie
Oscilatorul armonic este un circuit electronic care genereaza un semnal
sinusoidal, pe baza energiei furnizate de sursa de alimentare fara a avea nevoie de
un semnal la intrare.

Amplificatorul cu reactie pozitiva din Fig.1 devine oscilator daca fara a avea un
semnal aplicat la intrare( Xi = 0 ) se obtine semnal la iesire ( X2 0 ), ceea ce
echivaleaza cu conditia: Ar=X2/Xi
Astfel se deduce conditia lui Barkhausen pentru amorsarea oscilatiilor: A=1
Din aceasta conditie se determina amplificarea minima necesara producerii
oscilatiilor. Pentru a determina frecventa de oscilatie scriem urmatoarea conditie de
faza: A + = 2k
In majoritatea situatiilor practice, amplificarea A este un numar real, deci
defazajul A = 0 sau A = . In acest caz frecventa de oscilatie este determinata
numai de reteaua de reactie.

3.Reteaua RC de tip Wien

Reteaua Wien este o retea RC selectiva cu functie de transfer de tip trece-banda,
folosim o astfel de retea deoarece este usor de implementat si permite reglarea
frecventei de oscilatie prin utilizarea unui potentiometru dublu in loc de cele doua
rezistoare.

4. Calcularea retelei Wien

Factorul de transfer al retelei Wien are valoarea =1/3, stiind conditia pentru
amorsarea oscilatiilor A=1 rezulta ca amplificarea circuitului trebuie sa aiba o
valoare egala cu 3.
Bucla de reactie negativa este cea care stabileste la o valoare fixa amplificarea
in tensiune, valoarea amplificarii este data doar de rezistoarele RG si RF dupa
urmatoarea formula: A=1+RF/RG

Pentru indeplinirea conditiei lui Barkhausen rezulta ca R F trebuie sa aiba o

valoare dubla fata de RG astfel incat amplificarea in tensiune sa fie cel putin 3.
Daca fixam valoarea lui RG=10k rezulta ca RF trebuie sa aiba o valoarea de
aproximativ 20k, in realitate valoarea acestuia trebuie sa fie putin mai mare decat
valoarea calculata teoretic pentru a se realiza amorsarea oscilatiilor.

Frecventa de oscilatie se calculeaza dupa formula: f=1/(2RC)

In general pentru calcul incercam sa dam condensatoarelor o valoare fixa si sa
dimensionam rezistorul R astfel incat sa rezulte frecventa dorita.

Stabilim pentru condensatoare o valoare mica, astfel luam

C1=C2=10nF.
Astfel putem scrie urmatoarea formula pentru rezistori:
R=1/(2Cf).
Pentru valoarea maxima a rezistorului aveam urmatoarea
relatie: R1 = R2 = 1.44 k.
Astfel rezulta ca vom folosi cate un rezistor de 1440
pentru R1 si R2 , se pot folosi rezistori de precizie din clasa
E96 (toleranta 1%).

5.Schema reala a oscilatorului

In figura am reprezentat schema reala a oscilatorului pe care am folosit-o in
simularile SPICE.

Functionarea:
Reteaua Wien este alcatuita din R1, R2, C1 si C2, pentru simulari am folosit o
valoare fixa a rezistorilor R1 si R2.
Amplificatorul este realizat in principal in jurul unui amplificator diferential, acesta
este unul din cele mai performante tipuri de etaj utilizat la intrare, insa caracteristicile
acestuia pot fi mult imbunatatite utilizand anumite elemente aditionale.
Etajul amplificator diferential este realizat in principal cu tranzistoarele Q4 si Q5.
Pentru a imbunatati performantele acestuia in ceea ce priveste stabilitatea, viteza,
castigul si raportul semnal-zgomot, vom utiliza alte etaje auxiliare (sursa de curent
constant si oglinda de curent).
Tranzistoarele Q4 si Q5 sunt de tipul BF256B (TEC-J canal n), am folosit acest tip
de tranzistoare deoarece ofera multe avantaje in ceea ce priveste impedanta de
intrare, imunitatea la zgomot si castigul in curent oferit.

Sursa de curent constant furnizeaza aproximativ 1mA prin fiecare din

tranzistoarele Q4 si Q5 iar tensiunea drena-sursa este mult mai mica decat valoarea
maxima admisa, asadar acestea functioneaza fara risc de defectare.
Sursa de curent constant realizata cu Q1 si R7 are rolul de a furniza un curent de
valoare fixa prin etajul diferential indiferent de valoarea sarcinii sau a tensiunii de
alimentare, astfel etajul de intrare este imun la variatiile tensiunii de alimentare.
Pentru aceasta surs de curent constant se folosete un tranzistor TEC-J de tipul
BF256B. Acesta are un curent I DSS ntre 6mA i 13mA pentru tensiuni dren-surs
de pana la 30V.

Curentii prin etajul diferential respecta urmatoarea relatie: ID4 + ID5 = ID1
Curentul ID6 are o valoare constanta si se poate determina din ecuatiile:
ID = IdSS (1- VGS/VT)
ID=-VGS/R7
Pentru IDSS=8mA, VT =-2V rezulta un curent ID1=2.5mA. Astfel curentii prin etajul
diferential au valoarea ID4 = ID5 = ID1/2 rezulta ID4 = ID5=1.2mA
Rezistorii R4 si R6 au rolul de a egaliza curentii prin etajul diferential, pe acestia
avem o cadere mica de tensiune de unde rezulta o valoare mica a puterii disipate
(aproximativ 1mW).
Rezistorii R4 si R6 au o valoare mica astfel incat sa produca o cadere de tensiune
de circa 1V. Astfel alegem R4=R6=1V/1.2mA, de aici rezulta o valoare de 1k.
Se pot folosi rezistori cu pelicula de carbon de 250mW cu tolerana 5%.

Pentru a realiza o impartire egala a curentului dat de sursa de curent constant

prin cei doi tranzistori din etajul diferential vom utiliza o oglinda de curent realizata cu
Q2, Q3, R5 si R3.
Aceasta oglinda de curent poate fi realizata foarte usor folosind doua tranzistoare
bipolare pentru ca la aceste tranzistoare exista o dependenta puternica intre curentul
de colector si tensiunea baza-emitor.
Deoarece Q3 si Q2 vor avea aceeasi tensiune baza-emitor si curentii lor de
colector vor fi egali, pentru a echilibra eventualele diferente de curent vom utiliza doi
rezistori in serie cu emitorul tranzistoarelor.
Rezistorii R5 si R3 au rolul de a egaliza tensiunile baza-emitor a tranzistorilor din
oglinda de curent realizata cu Q2, Q3. Aceastia au fost dimensionati astfel incat sa
obtinem o cadere de tensiune de aproximativ 100mV.
R5=R3=100mV/1.2mA=100
Pe acesti rezistori avem o cadere mica de tensiune de unde rezulta o valoare
mica a puterii disipate, astfel se pot folosi rezistori cu pelicula de carbon de 250mW
cu tolerana 5%.
Tranzistoarele Q4 si Q5 trebuie sa suporte o tensiune mica in comparatie cu
tensiunea VDSmax si un curent de doar 1mA prin acestia. Din foaia de catalog reiese
ca tranzistoarele BF256 pot disipa pana la 350mW, iar tensiunea drena-sursa
maxima este de 30V, asadar acestea nu se vor defecta datorita puterii sau tensiunii
excesive.
Convertorul curent-tensiune este realizat cu un tranzistor bipolar Q 7 care va lucra
n conexiune emitor comun. Acesta are ca sarcin un amplificator de curent si un
generator de curent constant Q6, realizat cu un tranzistor TEC-J de tipul BF256B,
acesta genereaza aproximativ 10mA avand poarta legata direct la sursa.
Fara o stabilizare, amplitudinea oscilatiilor creste necontrolat pana cand
amplificatorul ajunge la saturatie iar semnalul devine puternic distorsionat. Din acest
motiv am implementat un circuit care realizeaza controlul automat al amplitudinii de
oscilatie, am folosit o topologie clasica de limitator realizat cu un tranzistor TEC-J.
Dioda D1 redreseaza alternanta negativa a tensiunii de la iesirea oscilatorului,
aceasta tensiune negativa este inmagazinata in condensatorul C 3 , care alaturi de
R10 si R12, realizeaza o constanta de timp mult mai mare fata de cea a semnalului de
la iesire. Tensiunea inmagazinata in C 3 va controla rezistenta drena-sursa a
tranzistorului Q8, astfel am realizat un rezistor a carui valoarea depinde de tensiunea
de la iesirea oscilatorului.

La pornire, tensiunea pe C3 este nula iar rezistenta drena-sursa a lui Q8 are o

valoare mica, acest lucru face ca amplificarea sa fie mare iar oscilatiile sa se
amorseze. Pe masura ce amplitudinea oscilatiilor creste, tensiunea pe C3 ia valori din
ce in ce mai negative, acest lucru duce la marirea rezistentei drena-sursa a lui Q8 si
in final la micsorarea amplificarii.
Dorim ca la iesirea oscilatorului sa avem un semnal cu o amplitudine variabila
intre 1.5V si 3.1V, astfel dimensionam R12, R10 si R9 pentru a obtine VGS = VT = -2V.
VGS=R9(Vout-Vd)/(R9+R10+R12)
Scriem aceasta ecuatie pentru doua cazuri: Vout (min)=1.5V si Vout (max) = 3.1V

Fixam R9=4.7k si apoi scoatem din cele doua ecuatii valoarea maxima si
minima a grupului (R10 + R12).Obtinem o valoare minima a rezistentei de 1.2k si
maxima de 1.8k. Pentru a putea varia rezistenta in acest interval alegem valoarea
fixa R10=1K si rezistorul variabil R12 =1K.
Rezistoarele R9 si R10 sunt de tipul pelicula de carbon de 250mW si au o toleranta
de 5%.
Pentru a realiza o decuplare in curent continuu realizam un cuplaj capacitiv intre
oscilator si etajul final (amplificator in curent). Astfel introducem condensatorul C4 =
1uF, valoarea acestuia este aleasa suficient de mare astfel incat oscilatia sa treaca
neatenuata. Condensatorul C4 formeaza impreuna cu rezistorii R14 si R15 un filtru
trece-sus de ordin I.
Pentru ca variatiile sarcinii sa nu influenteze performantele oscilatorului am
implementat la iesire un amplificator de curent in clasa AB. Amplificatorul este
realizat simplu cu doua tranzistoare complementare Q 9 de tipul BC556A si Q10 de
tipul BC546A, aceste tranzistoare sunt polarizate in conductie de catre un etaj de
polarizare realizat cu D2, D3, R14 si R15.

10

11

Acest etaj de polarizare are rolul de a stabili o tensiune baza-emitor de valoare

constanta care va tine tranzistoarele finale in conductie chiar si in lipsa semnalului la
intrare.
Prin acesta polarizare a etajului final se stabileste un curent de mers in gol a
tranzistoarelor finale, valoarea acestuia trebuie sa fie de ordinul zecilor de mA pentru
a minimiza distorsiunile de trecere prin zero.
Etajul final functioneaza in clasa A pana la depasirea valorii curentului de mers in
gol presetat, iar apoi functionarea se face conform clasei B.

12

Deoarece curentul prin sarcina are o valoare mica (<30mA) tranzistoarele Q9 si

Q10 nu se vor incalzi, asadar acestea nu au nevoie de compensare termica.
Rezistoarele R14 si R15 au rolul de a deschide diodele D2 si D3, valoarea lor se
stabileste astfel incat curentul prin diode sa aiba o valoarea mica (<5mA).
R14 = R15 = (Vcc Vf)/If
Astfel pentru un curent If = 5mA rezulta R14 = R15 = 1k, se vor folosi rezistoare
cu pelicula de carbon de 250mW.

6.Schema reala a stabilizatorului

Vom utiliza o sursa de tensiune stabilizata avand o tensiune de iesire simetrica
de +/-8VDC. Stabilizatorul va fi dimensionat astfel incat sa poata furniza un curent de
circa 100mA pe fiecare din cele doua ramuri de iesire.
Pentru a putea furniza tensiunile necesare alimentarii montajului am realizat un
regulator stabilizat de tensiune care se poate alimenta de la o sursa de curent
continuu care debiteaza 12V (+/-20%).
Sursa este realizata din doua stabilizatoare, cate unul pentru fiecare din ramurile
de alimentare, valorile componentelor utilizate sunt aceleasi iar tranzistoarele folosite
sunt complementare.

13

Pentru a realiza un stabilizator de tensiune cu performante cat mai bune in ceea

ce priveste deriva tensiunii la iesire, am decis sa utilizez un circuit integrat de tipul
LM723 pentru generarea semnalului de comanda.
LM723 este un circuit integrat realizat special pentru surse liniare de tensiune,
acesta cuprinde un comparator, o referinta de tensiune, un circuit de protectie si un
tranzistor npn.
Pe langa circuitul integrat LM723 am mai folosit doi tranzistori in topologie de
colector comun pentru elementul serie (repetor pe emitor) si o retea de reactie
formata din doi rezistori.
Referinta de tensiune interna furnizeaza o tensiune de aproximativ 7.5V catre
intrarea neinversoare a comparatorului. La intrarea inversoare se aplica tensiunea de
pe bucla de reactie (realizata cu R2 si R3).

Astfel comparatorul genereaza semnalul de comanda in urma compararii

tensiunii de referinta cu tensiunea de pe bucla de reactie, el urmareste in
permanenta ca valorile celor doua tensiuni sa fie egale si astfel tine tensiunea la
iesire la o valoarea constanta.
Tensiunea la iesire se calculeaza dupa formula:
Vout=Vref(R3+R2)/R3 unde Vref=7.5V
Vout=Vref(R6/R5+R6)
Astfel pentru o tensiune la iesire de Vout=8V fixam R3=12k si rezulta
R2=1.5k.
Condensatorul C1=100pF este recomandat de producator sa se monteze intre
iesirea comparatorului si intrarea inversoare pentru a preveni eventuale oscilatii
parazite.

14

7.Simularea circuitului
Pentru analiza circuitului am fcut urmtoarele simulri cu ajutorul programului
Orcad Capture 9.2

Fig. Forma de unda a tensiunii la iesire

15

Fig. Forma de unda a tensiunilor debitate de regulatorul de tensiune

Componente utilizate:

Dispozitive active

Tranzistoare bipolare
Numr
Q2,Q3,Q9,Q7
Q10

Tip
BC556A
BC547A

Putere maxim
500mW
500mW

Tranzistoare TEC-J
Numr

Tip

Putere maxim

Q1,Q4,Q5,Q8

BF256B

350mW

Q6

BF256C

Diode
D1

1N4148

16

350mW

8. Bibliografie:
1. Dispozitive si Circuite electronice A.Rusu, M. Profirescu, s.a, Editura
Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1982
2. Op-Amps for everyone Texas Instruments Design Reference, Ron Mancini
2001
3. An introduction to Junction Field Effect Transistors (JFETs) Rhopoint
components Application Note
4. Regulated Linear Power Supply Construction- David Metz

17

9.Anexe:

18

19

20

21

22