4.

GENERATOARE DE SEMNAL

4.1. Oscilator de relaxare

Oscilatorul de relaxare, a cărui schemă electrică este arătată în fig. 4.1.1, cuprinde un
comparator realizat cu un amplificator operaţional şi două reţele de reacţie, una de reacţie
negativă, realizată cu elementele R ,C , şi alta de reacţie pozitivă realizată cu divizorul rezistiv
R1 , R2 .

Fig. 4.1.1. Oscilator de relaxare

Formele de undă pentru oscilatorul de relaxare sunt arătate în fig. 4.1.2.

Fig. 4.1.2. Oscilator de relaxare - forme de undă

Dacă tensiunea la ieşire v0 are valoarea E , condensatorul C se încarcă cu polaritatea

fără paranteze, şi, când atinge pragul bE , unde b = R2 / (R1 + R2 ), comparatorul basculează în
v0 = - E . Când v0 = - E , condensatorul C se descarcă, tensiunea pe condensator trece prin
zero şi se încarcă cu polaritatea din paranteze. Când atinge pragul ( - bE ), comparatorul
basculeaza din nou în ( + E ) ş.a.m.d.

Calculul frecventei de oscilatie:

Tensiunea pe condensator are expresia cunoscută:
t
-
uc ( t ) = V f - ( V f - Vi ) × e t (4.1.1)
unde V f , Vi sunt valorile finală, respectiv iniţială a tensiunii pe condensator, iar t = RC este
constanta de timp a circuitului.
Pentru circuitul nostru, ţinând cont şi de formele de undă din fig. 4.1.2, se poate
scrie:
V f = E ; Vi = - bE
Când uC (t ) = bE , t = T / 2 . Înlocuind în relaţia (4.1.1) se obţine:
T
-
bE = E - (E + bE )e 2t
De unde:
1+ b
T = 2t ln (4.1.2)
1- b
Relaţia (4.1.2) este expresia perioadei de oscilaţie, iar frecvenţa de oscilaţie este
f = 1/ T .

4.2. Generator de undă triunghiulară simetrică

Generatorul de undă triunghiulară simetrică prezentat în fig. 4.2.1 este compus, în
principal, dintr-un comparator cu histerezis ( A1 ) şi un integrator ( A2 ), ambele realizate cu
amplificatoare operaţionale. La ieşirea comparatorului este conectat un circuit de limitare cu
diode, care fixează amplitudinea semnalului dreptunghiular la ieşirea comparatorului şi prin
aceasta simetrizează alternanţele undei triunghiulare obţinute la ieşirea integratorului.
Datorită circuitului de limitare, amplitudinea undei dreptunghiulare obţinută la ieşirea
comparatorului are aceeaşi valoare absolută, atât pe alternanţa pozitivă, cât şi pe cea negativă
şi anume: U = VZ + 2VD , unde VZ este tensiunea diodei Zener, iar VD este căderea de
tensiune pe o diodă în polarizare directă. Se presupune că VD este aceeaşi pentru oricare din
cele patru diode semiconductoare D1 ...D4 .

Fig. 4.2.1. Generator de undă triunghiulară simetrică

 Formele de undă corespunzătoare generatorului de undă triunghiulară simetrică sunt
prezentate în fig. 4.2.2.

Fig. 4.2.2 Generator de undă triunghiulară simetrică - forme de undă

Iniţial, tensiunea la ieşirea comparatorului poate fi pozitivă sau negativă, adică ( ± U ),

dar, în oricare dintre aceste situaţii s-ar afla, funcţionarea circuitului este aceeaşi.
Presupunând că tensiunea la ieşirea comparatorului este ( - U ), tensiunea la ieşirea
integratorului creşte spre ( + U ) şi, când atinge această valoare, comparatorul basculează în
( + U ) şi, din acest moment, integratorul integrează spre ( - U ) ş.a.m.d.

Calculul frecventei de oscilatie:

Cu notaţiile din fig. 4.2.1, pentru intervalul [ 0;T / 2 ] , ţinând cont că încărcarea
condensatorului C are loc la curent constant de valoare ( - U / R ), pentru tensiunea la ieşirea
integratorului , se poate scrie:
1 æ Uö
v0 = - ò ç - ÷dt
C è Rø
După integrare, rezultă:

U
v0 = t + A , unde A este o constantă.
RC

Ţinând cont că, la t = 0 , v0 = -U , se obţine: A = -U , deci:

U
v0 = t -U (4.2.1)
RC

Dar, la t = T / 2 ; v0 = U şi, înlocuind în relaţia (4.2.1), avem:

U T
U = × - U , de unde rezultă că perioada undei triunghiulare este T = 4 RC , iar
RC 2
frecvenţa de oscilaţie f = 1 / 4 RC .
 4.3. Generator de undă modulată în durată

În literatură, aceste tipuri de generatoare se mai numesc şi generatoare cu factor de

umplere variabil sau generatoare PWM (Pulse Width Modulation).
Generatorul de undă modulată în durată este un comparator căruia i se aplică pe o
intrare o tensiune liniar variabilă, de obicei triunghiulară uni sau bipolară, iar pe cealaltă
intrare un semnal de comandă, care poate fi, de exemplu, un semnal rampă sau o undă
sinusoidală de frecvenţă mult mai mică decât frecvenţa undei triunghiulare.
În fig. 4.3.1 este arătată schema electrică a generatorului de undă modulată în durată.

Fig. 4.3.1 Generator de undă modulată în durată

Formele de undă rezultate pentru o undă triunghiulară bipolară aplicată pe intrarea

inversoare comparată cu un semnal rampă aplicat pe intrarea neinversoare sunt prezentate în
fig. 4.3.2.

Fig. 4.3.2 Generator de undă modulată în durată - forme de undă

Dacă se notează cu T perioada undei triunghiulare şi cu T0 , de exemplu, durata cât

comparatorul stă în (+E), raportul T0 / T se numeşte factor de umplere sau factor de
modulare şi poate fi variat între zero şi unu prin varierea amplitudinii semnalului de
comandă.
Unda triunghiulară bipolară se poate transforma în undă triunghiulară unipolară de
frecvenţă dublă utilizând circuitul de calcul al valorii absolute prezentat în cap. 2 (paragraful
2.12).
 4.4. Generator de semnal rampă

Circuitul din fig. 4.4.1 generează un semnal rampă care este arătat în fig. 4.4.2.
Generatorul de semnal rampă este realizat cu două amplificatoare operaţionale, A1 , A2 , unul
cu rol de comparator ( A1 ) , iar celălalt cu rol de integrator ( A2 ). Comutatorul k conectează la
intrare o tensiune în treaptă pozitivă sau negativă, după cum se află pe poziţia 1, respectiv 2.

Schema electrică a acestui generator se obţine din cea a generatorului de undă

triunghiulară simetrică (fig. 4.2.1), prin deconectarea rezistenţei R0 de la ieşirea
comparatorului A1 şi conectarea ei la divizorul de tensiune R1 , R2 .

Fig. 4.4.1 Generator de semnal rampă

Funcţionare:
Se consideră că comutatorul k se conectează instantaneu pe poziţia 2 şi cursorul
potenţiometrului se află în poziţia αR1 unde α este o constantă cu valori între 0 şi 1.
Tensiunile vi şi U sunt negative şi au valorile :
- aR1
vi = E şi U = - E
R1 + R2
Integratorul realizat cu A2 integrează până când v0 = -vi , după care rămâne la această
valoare.
În fig. 4.4.2 este arătată funcţia rampă pentru două valori vi1 , vi 2 ale tensiunii de
intrare vi ( vi1 < vi 2 ).
Cu cât tensiunea de intrare este mai mare în valoare absolută, cu atât durata rampei
este mai mare ( T2 > T1 ), durata maximă a rampei obţinându-se pentru un α = 1.
 Fig. 4.4.2. Generator de semnal rampă - forme de undă

Pentru poziţia 1 a comutatorului k, funcţionarea este similară.

Durata rampei:
Cu notaţiile din fig. 4.4.1 se poate scrie :
1 U
v0 = - ò dt , unde U ia valorile (± E ).
C R

După integrare se obţine:

1
v0 = - U × t + A , unde A este constanta de integrare.
RC

Ţinând cont că, în momentul iniţial ( t = 0 ), tensiunea la ieşire v0 este zero, se obţine
A =0.

Deci:

1
v0 = - U ×t (4.4.1)
RC

Expresia (4.4.1) reprezintă un semnal rampă. Se menţionează că acest semnal rampă

se limitează la valoarea v0 = -vi , adică amplificatorul A2 integrează până când v0 = -vi ,
moment la care se obţine durata rampei T. Înlocuind în relaţia (4.4.1), rezultă:
1
- vi = - U ×T
RC
De unde:

v
T = i RC (4.4.2)
U
 Dimensionarea schemei pentru o durată impusă a rampei:

De exemplu, pentru T = 1 sec., U = ± E = ±15V şi valoarea absolută maximă a tensiunii

de intrare vi max = 10V , din relaţia (4.4.2) se obţine:

15
RC = × 1 sec = 1,5 sec
10

Alegând C = 10 µF , rezultă pentru R valoarea:

1,5
R= = 150 kW
10 × 10 -6

Pentru divizorul R1,R2 se ţine cont că valoarea maximă a tensiunii de intrare trebuie să
fie 10V, deci:

R1
vi max = × E = 10V
R1 + R2

Pe de altă parte, divizorul R1 , R2 trebuie să se comporte ca un generator de tensiune

pentru tensiunea de intrare vi , adică: R1 // R2 << R0 .

Pentru R0 = 20 kW se alege R1 // R2 = 2kW .

Se obţine sistemul:

R1 10 R ×R
= şi 1 2 = 2
R1 + R2 15 R1 + R2

cu soluţiile:

R1 = 6 kW şi R2 = 3kW .
 4.6. Oscilator sinusoidal cu punte Wien

Schema electrică a oscilatorului sinusoidal cu punte Wien este prezentată în fig. 4.6.1
şi conţine un amplificator neinversor, realizat cu amplificatorul operaţional A1 şi reţeaua de
reacţie negativă R1 , R2 , şi un cuadripol de reacţie pozitivă format din circuitul serie-derivaţie
RC , denumit reţea Wien.

Fig. 4.6.1. Oscilator sinusoidal cu punte Wien

Pentru acest oscilator, condiţia de oscilaţie este condiţia Barckhausen:

A× B = 1 (4.6.1)
unde A este amplificarea, iar B este factorul de reacţie pozitivă.
În cazul nostru, amplificatorul este un amplificator neinversor, care are amplificarea:
R
A = 1+ 2 (4.6.2)
R1
În fig. 4.6.2 este arătată reţeaua de reacţie Wien.

Fig. 4.6.2. Reţeaua de reacţie Wien

Cu notaţiile din fig. 4.6.2, pentru reţeaua de reacţie Wien se poate scrie:
Vi (s )
B=
V0 (s )
1 R 1 1 + sRC
Z1 = R // = ; Z2 = R + = (4.6.3)
sC 1 + sRC sC sC

Z1
Vi (s ) = V0 (s ) , de unde:
Z1 + Z 2
 Z1
B= (4.6.4)
Z1 + Z 2
Înlocuind A şi B date de relaţiile (4.6.2) şi, respectiv, (4.6.4) în relaţia (4.6.1), se
obţine:
æ R2 ö Z1
çç 1 + ÷÷ × =1 (4.6.5)
è R1 ø Z1 + Z 2
Utilizând pentru Z1 şi Z 2 expresiile din relaţia (4.6.3), ecuaţia (4.6.5) devine:
R1 + R2 R R 1 + sRC
× = +
R1 1 + sRC 1 + sRC sC
După efectuarea calculelor, rezultă ecuaţia:
æ R2 ö 1 1
s 2 + sçç 2 - ÷÷ × + =0
è R1 ø RC R 2C 2
cu soluţiile:

é 2 ù
1 êæ R2 ö æ R2 ö
s1,2 = çç - 2 ÷÷ ± çç - 2 ÷÷ - 4 ú (4.6.6)
2 RC êè R1 ø è R1 ø
ú
êë úû

Comportarea circuitului din fig. 4.6.1 este funcţie de natura polilor daţi de expresia
(4.6.6). În continuare, se discută comportarea acestui circuit funcţie de poziţia polilor în
planul complex. Se ştie că unei funcţii de transfer care are o pereche de poli complex
conjugaţi îi corespunde, în domeniul timp, un produs format dintr-o funcţie exponenţială care
are la putere partea reală a polului şi o funcţie sinusoidală care are ca argument partea
imaginară a acestuia. Pentru a rămâne din acest produs numai funcţia sinusoidală, este
necesar ca polii să fie pe axa imaginară.
Pentru poli complex conjugaţi situaţi în semiplanul din dreapta:
2
R2 æR ö
- 2 > 0 şi çç 2 - 2 ÷÷ - 4 < 0
R1 è R1 ø
de unde rezultă:
R
2< 2 <4 (4.6.7)
R1
Când este îndeplinită condiţia (4.6.7), la pornire, circuitul oscilează sinusoidal,
amplitudinea oscilaţiei creşte şi se limitează în tensiunile de saturaţie ale amplificatorului,
semnalul sinusoidal devenind dreptunghiular (trapezoidal).
Pentru: 0 < R2 / R1 < 2 , rădăcinile sunt complexe, dar în semiplanul din stânga -
circuitul oscilează la pornire şi oscilaţia se atenuează până se anulează.
Pentru R2 / R1 > 4 , rădăcinile sunt în semiplanul din dreapta, dar sunt reale – circuitul
nu oscilează şi amplificatorul se duce în saturaţie.
R2 1
Pentru = 2 , soluţiile (4.6.6) devin: s1,2 = ± j , deci polii sunt pe axa imaginară şi
R1 RC
circuitul oscilează.
Pentru s = jw , se obţine pulsaţia w = 1 / RC şi, respectiv, frecvenţa de oscilaţie:
1
f = (4.6.8)
2pRC
 Valoarea amplificării, în acest caz, este 1 + R2 / R1 = 3 .
În practică, pentru amorsarea sigură a oscilaţiilor, amplificarea A se ia puţin mai mare
decât 3 (trei), de exemplu 3,05 , adică R2 = 2 ,05 R1 (polii nu mai sunt pe axa imaginară, ci
puţin în semiplanul din dreapta) şi, pentru ca amplitudinea oscilaţiei să nu crească continuu
până când amplificatorul intră în saturaţie, se folosesc circuite de limitare a amplitudinii
oscilaţiei. În momentul când amplitudinea oscilaţiei depăşeşte valoarea la care este limitată,
circuitul de limitare intervine, micşorând amplificarea.
Iată mai jos câteva circuite utilizate pentru limitarea amplitudinii oscilaţiei, care se
conectează între ieşirea amplificatorului şi intrarea sa inversoare. În fig. 4.6.3 sunt prezentate
două tipuri de circuite de limitare şi anume:
- circuit de limitare cu diode Zener în fig. 4.6.3.a)
- circuit de limitare cu punte de diode semiconductoare şi diodă Zener în fig. 4.6.3.b)

a) b)
Fig. 4.6.3. Circuite de limitare:
a) cu diode Zener; b) cu punte de diode;

Funcţionarea circuitelor de limitare din fig. 4.6.3 a) şi b) a fost descrisă în cap. 2.