LABORATOR 1

Electronica digitala

Circuite elementare de formare a impulsurilor 1. Introducere teoretica

Circuite RC de formare a impulsurilor Un circuit de formare RC are doua elemente de circuit pasive, unul R si cel de-al doilea C si care, prin cele doua moduri distincte de asezare in schema formatorului, conduc la obtinerea a doua tipuri de circuite de formare a impulsurilor, unul numit de derivare, al doilea de integrare a impulsurilor, functionarea lor amintind de cele doua operatii matematice. Circuit RC de derivare a impulsurilor Grupul RC este in forma de cuadripol de tip gama(figura 1). La bornele de intrare este o succesiune de impulsuri dreptunghiulare. La bornele de iesire se obtin, la fiecare dintre fronturile impulsurilor de intrare, impulsuri ascutite, cu front initial abrupt dar cu frontul urmator mai putin abrupt, de forma exponentiala. Este esential ca pentru fromturile crescatoare se obtin impulsuri pozitive, iar pentru fronturile descrescatoare se obtin impulsuri negative. Sunt marcate in acest fel si pot fi apoi usor decelate cele doua tipuri de fronturi cat si momentele de timp la care apar fiecare. Pentru ca circuitul sa functioneze ca in figura trebuie indeplinita o conditie, si anume: = RC << min (Ti,Tp), adica trebuie ca grupul RC sa aibe constanta de timp =RC mult mai mica decat cea mai mica dintre duratele impulsului sau pauzei succesiunii de impulsuri de la intrare. Circuit RC de integare a impulsurilor Circuitul are schema si formele principale ale tensiunilor prezentate in figura 2. Grupul RC este in forma de cuardipol de tip gama. La bornele de intrare este o succesiune de impulsuri dreptunghiulare. La bornele de iesire se obtin impulsuri cvasi-triunghiulare cu pante de forma exponentiala. Circuitul este mai rar utilizat Pentru ca circuitul sa functioneze corect trebuie indeplinita o conditie, si anume:

Fig. 1 Circuit de derivare a impulsurilor

Fig. 2. Circuit de integrare a impulsurilor

 = RC >> max (Ti,Tp), adica trebuie ca grupul RC sa aibe constanta de timp =RC mult mai mare decat cea mai mare dintre duratele impulsului sau pauzei succesiunii de impulsuri de la intrare. Circuite de limitare cu diode Limitarea se refera aici la amplitudinea impulsurilor. Cu ajutorul circuitelor de limitare amplitudinea impulsurilor este fixata intre doua limite precise. De obicei una dintre limite este zero. Cel mai simplu circuit de limitare a impulsurilor este reprezentat de o simpla dioda, conectata ca in figura 3. Presupunem ca avem la intrarea circuitului de limitare o succesiune de impulsuri pozitive si negative cum sunt acelea Fig. 3. Circuit de limitare obtinute cu ajutorul circuitului RC de derivare. cu dioda Daca dioda este cu sensul din prima varianta de schema (a), atunci are ca efect limitarea impulsurilor de intrare intre nivelul zero si nivelul U de tensiune. Se obtine de fapt selectia impulsurilor pozitive (tensiunea u2) sau echivalent, eliminarea impulsurilor negative Daca dioda este cu sensul din varianta a doua (b), atunci are ca efect limitarea impulsurilor de intrare intre nivelul zero si nivelu negativ, -U de tensiune. Se obtine de fapt selectia impulsurilor negative (tensiunea u2). Circuite de formare a impulsurilor cu amplificatoare cu tranzistoare Un circuit mult utilizat pentru formarea impulsurilor este amplificatorul in conexiune emitor comun (figura 4). Pana la o anumita frecventa sau timpi de tranzitie efectul este imbunatatirea fronturilor impulsurilor. Din acest motiv circuitul e utilizat indeosebi pentru transformarea impulsurilor sinusoidale in impulsuri dreptunghiulare. In general cand fronturile sunt lente solutia cea mai ieftina este un astfel de amplificator. Daca se doresc insa fronturi foarte foarte scurte atunci se utilizeaza si alte circuite.

Fig. 4. Formator de impulsuri cu amplificator cu tranzistor

2. Desfasurarea lucrarii
2.1. Circuit de derivare a) Se va realiza circuitul din figura 1. C = 10 nF; R = 1,8 K Un generatorul de semnal se conecteaza la intare (u1). El va fi fixat pe semnal dreptunghiular cu frecventa 5 KHz. Se vizualizeaza tensiunile pe sursa si condensator si se vor desena aproximativ la scara. Se observa efectul schimbarii amplitudinii generatorului. Se masoara pe osciloscop, cu aproximatie, constanta de timp a circuitului. Se reiau (fara a desena) observatiile la frecventa de 50 KHz. b) Se reiau (fara a desena) masuratorile, la 5KHz, inlocuind C cu valorile din tabelul urmator. Se completeaza tabelul cu constantele de timp masurate si calculate. C masurat calculat 10 nF 20 nF 40 nF

c) La iesirea circuitului de derivare, varianta initiala, se conecteaza o dioda in serie cu o rezistenta mult mai mare. Se observa si se deseneaza tensiunea pe rezistenta suplimentara. Se inverseaza sensul diodei si se deseneaza din nou forma aceleiasi tensiuni. 2.2. Circuit de integrare a) Se va realiza circuitul din figura 2. C = 10 nF; R = 1,8 K Un generatorul de semnal se conecteaza la intare (u1). El va fi fixat pe semnal dreptunghiular cu frecventa 50 KHz. Se vizualizeaza tensiunile pe sursa si condensator si se vor desena aproximativ la scara. Se observa efectul schimbarii amplitudinii generatorului, afrecventei si a valorii rezistentei. Se noteaza calitativ, rezultatele 2.3. Circuit amplificator-formator a) Se va realiza circuitul din figura 5. Rezistenta RB se va alege astfel incat tranzistorul sa fie intr-un punct de functionare la aproximativ jumatatea tensiunii de alimentare. Un generatorul de semnal se conecteaza ulterior la intare (u1) printr-o rezistenta R=47K. El va fi fixat pe semnal sinusoidal cu frecventa 5 KHz. Se vizualizeaza tensiunile la intare si iesire. Se observa efectul schimbarii amplitudinii Fig. 5 Amplificator formator generatorului, a frecventei si a valorii rezistentei R. Se noteaza, calitativ, rezultatele si se deseneaza principalele forme de unda

3. Coninutul referatului
Referatul va fi ntocmit conform formularului atasat. El conine: 1. Nume, prenume, data, grupa. 2. Tabelul pentru circuitul de derivare 3. Desenele formelor de und observate la punctele 2.1 si 2.2. 4. Valoarea rezistentei RB. Se va calcula si factorul de amplificare al tranzistorului. 5. Desenele formelor de und observate la punctul 2.3