U.T. „Gh.

Asachi “ Iaşi
Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii
Componente şi Circuite Pasive

Circuit RLC serie în regim sinusoidal

Prin conectarea în serie a unei bobine şi a unui condensator (componente tehnice) se obţine un
circuit rezonant serie RLC deoarece pierderile de putere prin efect Joule din bobina cât şi din
condensator pot fi modelate printr-un acelaşi rezistor în serie cu L si C. Dacă în cazul condensatorului
rezistenţa proprie de pierderi serie are o valoare destul de mică, în cazul bobinei rezistenţa de pierderi
serie nu poate fi neglijată. Astfel cele mai performante bobine (construcţie speciala) au factorul de
calitate de maxim 300 în timp ce condensatoarele din producţia de serie mare de tip : poliester
metalizat, stiroflex, ceramice multistrat de calitate au uzual factorul de calitate mai mare de 500.
În Fig.1 se prezintă un circuit serie RLC în care elementele de circuit sunt ideale, rezistenţa R
incluzând şi rezistenţele echivalente de pierderi ale bobinei şi condensatorului. În fig.2 se prezintă
diagrama fazorială, presupunând că circuitul se comportă inductiv.

i(t) = Imsin(ω ·t+ϕ ) , u(t) = Um sin(ωt )

u(t) = uR(t) + uL(t) + uC(t), în valori instantanee, sau,
U = UR + U L + UC în valori complexe.

În circuite ce conţin inductanţe şi capacităţi, tensiunile şi curenţii sunt mărimi complexe

(deoarece apar defazaje între tensiuni şi curenţi).
U = R I+ZL I+ZC I , deci,
I = U/(R+ZL+ZC), în care,
ZL = jωL şi ZC = 1/(jωC), sunt impedanţele bobinei şi condensatorului.
Z = R + j X, este impedanţa circuitului.
I = |I| ejϕ, |I| este modulul curentului complex I,
ϕ = ϕ(ω), este defazajul curentului faţă de tensiune.

S-a considerat tensiunea u(t) cu faza iniţiala nulă.

Dacă se reprezintă grafic variaţia modulului şi fazei curentului în funcţie de frecvenţă, se obţin
graficele din fig.3 şi respectiv fig.4. Presupunând că valorile U, R, L, C sunt constante la orice
frecvenţă se observă existenta unui maxim al curentului la o frecvenţă f0 numita frecvenţă de
rezonanta, (la care defazajul curentului total prin circuit faţă de tensiunea de la intrarea lui se
anulează, deci circuitul se comportă rezistiv la f0)
Condiţia ϕ(ω0) = 0 cere ca partea imaginară a impedanţei (reactanţa totală) să se anuleze, deci:
 Figura 3 Figura 4

ω0L - 1/(ω0C) = 0, de unde,

ω0 = 1/(LC)1/2, este pulsaţia de rezonanţă, iar,
f0 = 1/[2π(LC)1/2] , se numeşte frecvenţă de rezonanţă.

Pentru frecvenţe mai mari decât frecvenţa de rezonanţă se observă că efectul inductiv este mai
puternic, circuitul comportându-se ca o bobina reală (echivalentă cu o bobină ideală în serie cu un
rezistor ideal) şi curentul prin circuit este defazat în urma tensiunii la bornele circuitului.
La frecvenţe mai mici decât frecvenţa de rezonanta circuitul se comportă capacitiv, (curentul
prin circuit este defazat înaintea tensiunii la bornele circuitului).
La frecvenţa de rezonanţă, curentul prin circuit este în fază cu tensiunea la bornele sale, efectele
reactive ale bobinei şi condensatorului compensându-se reciproc. Prin circuit va apare un curent maxim
deoarece este limitat doar de rezistenta R. Tensiunea pe inductanţa L este egală, în modul, cu tensiunea
pe condensatorul C dar este defazată faţă de aceasta înainte cu 180° electrice (π radiani = opoziţie de
fază) deci toată tensiunea de la intrare o regăsim pe rezistenţa R. Daca se notează cu Q = factorul de
calitate al circuitului, atunci se poate arăta că la rezonanţa în circuitul serie, valoarea efectivă a
tensiunii pe inductanţa şi respectiv capacitate este de Q ori mai mare decât valoarea efectivă a tensiunii
la bornele circuitului.
ULo = Q.U , UCo = Q.U

Factorul de calitate se mai numeşte şi factor de supratensiune , el arătându-ne de câte ori este mai
mare la rezonanţa serie, tensiunea la bornele elementelor reactive decât tensiunea generatorului.

Modul de lucru

Figura 5
1. Se aplică la intrarea circuitului din figura 5 un generator sinusoidal având frecvenţa de 10kHz şi
valoarea efectivă a tensiunii la borne (în gol) între 1 şi 2 V.
2. Se realizează un circuit serie RL şi se măsoară valorile efective ale tensiunilor ce apar la bornele
rezistorului (UR) şi ale bobinei (UL).
Se calculează : I = UR/R şi L = UL/(2 π f.I)
3. Cu valoarea inductanţei astfel determinată se calculează frecvenţele de rezonanţa corespunzătoare
celor 4 condensatoare:
f = 1 /2π( LC )1/2 , notându-se cele 4 frecvenţe de rezonanţă calculate
4. Se realizează un circuit rezonant serie selectând cu "k" condensatorul C1 şi se acordează frecvenţa
generatorului pentru a obţine rezonanţă în circuitul R,L,C1 (frecvenţa de rezonanţă se poate determina
vizualizând tensiunea pe rezistorul R şi reglând frecvenţa generatorului până la obţinerea unei valori
maxime a lui UR – notată Vm). Se notează f0 măsurată şi se modifică frecvenţa generatorului pentru a
se obţine valorile necesare completării tabelului următor (T1):

VR 0.2Vm ... ... 0.7Vm Vm 0.7Vm ... ... 0.2Vm

f fj f0 fs
VL
VC

5. Se calculează factorul de calitate al circuitului:

Q = f0/(fs - fj)
6. Se determină valoarea măsurată a factorului de calitate al circuitului:
Q = UL/UR = UC/UR la frecvenţa de rezonanţă.
7. Se desenează pe hârtie milimetrică graficele celor 3 tensiuni în funcţie de frecvenţă (cu valorile din
tabelul T1)
8. Se repetă punctele 4,5,6,7 pentru celelalte 3 condensatoare.