UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GH.

ASACHI” din IAŞI

FACULTATEA DE ELECTRONICĂ, TELECOMUNICAŢII ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI
COMPONENTE ŞI CIRCUITE PASIVE

REŢEAUA WIEN
Structura reţelei Wien este prezentată în Fig.1.

Y1 Y2
Osiloscop Ch1 Z1 Osiloscop Ch2
1 1’ 2

Uin R1 C1
(Generator) U0
R2 (Iesire)
(Intrare)
C2

1 1’ Z2 2

Fig.1. Structura reţelei Wien

ANALIZA CIRCUITULUI

Conform nota iilor din Fig. 1, impedanţa Z1 este formată din grupul în serie R 1
şi C1 şi impedanţa Z2 este formată din grupul în paralel R 2 şi C 2 . Se poate scrie:
1
Z1 = R 1 + (1)
j ⋅ ω ⋅ C1

1
R2 ⋅
j ⋅ ω ⋅ C2
Z2 = (2)
1
R2 +
j ⋅ ω ⋅ C2

Aplicînd regula divizorului de tensiune, se obţine legătura dintre tensiunea de

ieşire şi tensiunea de intrare, sub forma funcţiei de transfer:

U0 (j ⋅ ω) Z2
H(j ⋅ ω) = = (3)
Uin (j ⋅ ω) Z1 + Z2

Ținând cont de relaţiile (1), (2), (3), se obţine:

1
 U0 (j ⋅ ω)
H(j ⋅ ω) =
1
= (4)
Uin (j ⋅ ω) R C 1
1 + 1 + 2 + j ⋅ (ω ⋅ R 1 ⋅ C 2 − )
R 2 C1 ω ⋅ R 2 ⋅ C1

Cel mai des reţeaua Wien se foloseşte în practică în situaţia în care:

R 1 = R 2 = R (5)

C1 = C2 = C (6)

Astfel, H(j ⋅ ω) devine:

H(j ⋅ ω) =
1
(7)
 ω ω 
3 + j ⋅  − 0 
 ω0 ω

Pulsasaţia (numită şi frecvenţă unghiulară) de rezonanţă este pulsaţia la care

coeficientul părţii imaginare a funcţiei de transfer se anulează. Pentru funcţia de
transfer dată prin relaţia (7) se obţine pulsaţia la rezonanţă:

1
ω0 = (8)
R ⋅C

La pulsaţia de rezonanţă U0 are valoarea maximă, defazajul dintre U0 şi

ω0
Uin este nul. Frecvenţa de rezonanţă este f0 = . Pentru reţeaua Wien realizată
2⋅π
în condiţiile (5), şi (6), se obţine:

1
f0 = (9)
2⋅ π ⋅R ⋅C

În relaţia (7) se face notaţia:

not
ω ω
x= − 0 (10)
ω0 ω

Expresia (10) este denumită dezacord generalizat. Funcţia de transfer (7)

poate fi pusă în forma:
H( j ⋅ x ) =
1
(11)
3 + j⋅ x

Modulul funcţiei de transfer H(j ⋅ x ) este:

| H( j ⋅ x ) |=
1
(12)
9 + x2

2
 Faza ϕ(x ) a funcţiei de transfer, numită şi argumentul funcţiei de transfer, se
calculează ca fiind diferenţa dintre faza numitorului şi numărătorului funcţiei de
transfer. Pentru cazul analizat:
x
ϕ(x ) = arg(H(j ⋅ x )) = arctg(0) − arctg  (13)
3

În final, se obţine:

x
ϕ(x ) = −arctg  (14)
3

La rezonanţă, pentru f = f0 sau x = 0 , se obţine:

H(j ⋅ ω) ω = ω = H(j ⋅ x ) x = 0 =
1
(15)
0 3

ϕ(ω) ω = ω0 = ϕ(x ) x = 0 = 0 (16)

Caracteristicile amplitudine şi fază în funcţie de frecvenţă şi de dezacordul

generalizat sunt prezentate în Fig.2. a ÷ f. Caracteristica amplitudine-frecvențӑ
| H( j ⋅ ω) | este variația modulului funcției de transfer în funcție de frecvențӑ și
caracteristica amplitudine-dezacord generalizat | H( j ⋅ x ) | este variația modulului
funcției de transfer în funcție de dezacordul generalizat. Pentru comoditatea scrierii,
caracteristica amplitudine-frecvențӑ se noteazӑ uzual A(f) și caracteristica
amplitudine-dezacord generalizat se noteazӑ uzual A(x).

Banda la -3dB

Banda la -3dB, notată B − 3dB , este intervalul de frecvenţă dintre frecvenţele la

care se constată o scădere a modului funcţiei de transfer de 1/ 2 ori faţă de
valoarea maximă a modului funcţiei de transfer (la frecvenţa de rezonanţă), adică din
condiţia:
H(j ⋅ ω) = ⋅ H(j ⋅ ω0 ) (17)
1
2
se calculează cele două frecvenţe, notate f1 şi f2 şi care se află în relaţia f1 < f0 < f2.
astfel:
B − 3dB = f2 − f1 (18)

Factorul de calitate

Factorul de calitate se defineşte:

f0
Q= (19)
B − 3dB

3
 a d

b e

c f

CARACTERISTICI FUNCȚIE DE FRECVENȚĂ (a, b, c) CARACTERISTICI FUNCȚIE DE DEZACORDUL GENERALIZAT(d, e, f)

FIG. 2. CARACTERISTICILE REȚELEI WIEN

4
 Modul de lucru

1. Conectarea aparatelor la montajului experimental

Tabel 1
Borne Aparat
Generator de semnal – firul de semnal
1
(Semnalul de intrare)

Generator de semnal – ecranul cablului

1

Osciloscop CH1 (canalul 1)

1’
Vizualizarea semnalului de intrare - Uin

Osciloscop CH1 (canalul 1)

1’ ecranul cablului

Osciloscop CH2 (canalul 2)

2
Vizualizarea semnalului de iesire – U0

Osciloscop CH2 (canalul 2)

2 ecranul cablului

Amplitudinea tensiunii sinusoidale generată de generatorul de semnal:

Ug = Uin = 2Vv v (20)
Setӑrile osciloscopului:
CH1→Uin→0,5V/div, CH2→U0→0,1V/div, Baza de Timp→50µs/div
La aceste setӑri Uin are amplitudinea de 4 div pe ecranul osciloscopului.
2. Determinarea frecvenţei de rezonanţă f0
La f = f0 , U0 ≈ Uin/3. Verificaţi dacă f0 determinat prin măsurare este egal cu f0
scris pe montajul experimental.
3. Efectuarea măsurătorilor
Corespondenţa dintre dezacordul generalizat x şi frecvenţa f

Tabel 2
X -10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0
f/f0 0,099 0,109 0,123 0,14 0,162 0,193 0,236 0,303 0,414 0,618 1
X 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
f/f0 1,618 2,414 3,303 4,236 5,193 6,162 7,14 8,123 9,109 10,099

Pentru f0 determinat prin măsurare se calculează frecvenţele f la care se fac

măsurătorile, pe baza corespondenţei dintre dezacordul generalizat x şi frecvenţa f
dată în Tabel 2.

5
 FRECVENȚELE DE REZONANȚӐ f0 ALE MONTAJELOR EXPERIMENTALE
FOLOSITE PENTRU STUDIUL REȚELEI WIEN
TABEL 3
MASA 1 2 3 4 5 6
f0 [kHz] 37,5 38,2 38,3 39,4 39,5 39,6

ATENȚIE! Știți deja la ce masӑ veți efectua lucrarea de laborator. Ca sӑ

aveți mai mult timp la disoziție pentru finalizarea lucrӑrii practice, când veniți la
laborator sӑ aveți deja calculate valorile frecvențelor, cele 21 de valori, la care
se efectueazӑ mӑsurӑtorile.

Tabel de măsurători
Tabel 4
X -10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
f[kHz]
Uin[Vv v]
U0[Vv v]
A(f)
φ(f)
A(x)
φ(x)

Mărimile A(f), φ(f), A(x), φ(x) se calculează conform relaţiilor (21) ÷ (24).

U0 (f )
A(f ) = (21)
Uin (f )

ω ω f f
− 0 − 0
ω ω f f
ϕ(f ) = −arctg 0 = −arctg 0 (22)
3 3

U0 (x )
A (x ) = (23)
Uin (x )

ϕ(x ) = −arctg
x
(24)
3

4. Prelucrarea datelor
Grafice: A(f), A(x), φ(f), φ(x).
Din graficul A(f) se determină banda la -3dB, B − 3dB , conform relației (18) şi se
calculează factorul de calitate Q, conform relației (19).