Filtre RC active

FILTRE RC ACTIVE

1. Obiectul lucrării

Se studiază răspunsul în frecvență al filtrelor trece jos și trece sus realizate cu amplificatoare
operaționale, rezistoare și condensatoare. Se studiază pentru cazul particular al unui FTJ Butterworth
de ordinul 2 senzitivitatea acestuia la variația valorilor unor parametri.

2. Aspecte teoretice

Filtrele RC active prezintă, în comparație cu filtrele LC, câteva avantaje importante și anume:
a) permit realizarea oricărei funcții de transfer, care îndeplinește următoarele condiții:
1. este exprimată prin funcția rațională: 𝑇(𝑠) = 𝑃(𝑠)/𝑄(𝑠);
2. este reală pentru ”𝑠” real;
3. este analitică în semiplanul drept al variabilei complexe ”𝑠”;
b) elimină inductanțele (elemente scumpe și cu gabarit mare);
c) reglajul parametrilor se face ușor;
d) permit realizarea circuitelor selective cu parametrii variabili (ex. filtre universale);
e) elimină dificila problemă a adaptării ce apare la filtrele LC.
Realizarea unei funcții de transfer de orice tip (trece jos, trece sus, trece bandă) de ordin (grad)
superior se bazează pe descompunerea ei în produs de funcții de transfer de ordin II. Problema dificilă
a adaptării, care apare la filtrele pasive, este eliminată aici datorită faptului că amplificatorul
operațional prezintă 𝑍𝑖𝑛 ≅ ∞, 𝑍𝑖𝑒ș ≅ 0 și deci fiecare celulă de ordin II reprezintă pentru celula
următoare un generator ideal de tensiune.
În lucrare se realizează și un filtru trece jos Butterworth de ordinul IV. Funcția de transfer normată
a acestuia este:
𝐻
𝑇(𝑠𝑛 ) = (1)
𝐵𝑊4 (𝑠𝑛 )
unde 𝐵𝑊4 reprezintă polinomul Butterworth de ordinul 4.
𝐵𝑊4 = 𝑠𝑛4 + 2,613126𝑠𝑛3 + 3,414214𝑠𝑛2 + 2,613126𝑠𝑛 + 1
având zerourile:
s1,2 = −0,3827 ± j0,924;
s3,4 = −0,924 ± j0,3827 .
Funcția 𝑇(𝑠𝑛 ) se factorizează în forma:
𝐻
𝑇(𝑠𝑛 ) = 𝑇1 (𝑠𝑛 )𝑇2 (𝑠𝑛 ) = (2)
(𝑠𝑛2 + 0,7654𝑠𝑛 + 1)(𝑠𝑛2 + 1,848𝑠𝑛 + 1)
Folosind celule de ordinul II, având schema electrică din figura 1.

C1

R1 R2
k

U1 C2 U2

Figura 1
1/11
 Filtre RC active

și funcția de transfer:
𝐺2
𝑘 𝑅 = 𝑅2 = 𝑅
𝑇1 (𝑠𝑛 ) = 𝐶2 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 { 1 (3)
𝐺 𝐺2 𝐶1 = 𝐶2 = 𝐶
𝑠 2 + 𝑠 𝐶 (3 − 𝑘) + 2
𝐶
𝐺 1
Făcând normarea frecvențelor în raport cu 𝜔𝑛 = 𝐶 = 𝑅𝐶, se obține:
𝑘
𝑇1 (𝑠𝑛 ) = (4)
𝑠𝑛2 + 𝑠𝑛 (3 − 𝑘) + 1
și identificând fiecare funcție de transfer de ordinul II, din relația (2) cu 𝑇1 (𝑠𝑛 ), dat de (4) rezultă:
𝑘1 = 3 − 0,7654 = 2,2346,
𝑘2 = 3 − 1,848 = 1,152, deci
𝐻 = 𝑘1 𝑘2 = 2,574.
Așadar filtrul dorit se obține prin conectarea în cascadă a două celule trece jos la care diferă doar
rezistențele de reacție 𝑅𝑏 din figura 2.

Rb
Ra

U1
U2  U1
k
U2

Figura 2

Definim senzitivitatea în sens clasic a funcției 𝑇 la variația valorii unui parametru ”𝑥” cu relația:
𝑑(ln 𝑇) 𝑥𝑑𝑇
𝑆𝑥𝑇 = = (5)
𝑑(ln 𝑥) 𝑇𝑑𝑥
Atenuarea de inserție a unui cuadripol (diport) este definită prin relația:
𝑈0𝑠 𝐼0𝑠
𝑎𝑖 = 10lg | | (6)
𝑈2 𝐼2
unde 𝑈0𝑠 , 𝐼0𝑠 , 𝑈2 , 𝐼2 sunt mărimile electrice din figura 3.

I1 I2 I 0s

Rg Rg
U1 Rs U2 U 0s Rs
E E

Figura 3

Introducând 𝑈2 = 𝐼2 𝑅𝑠 și 𝑈0𝑠 = 𝐼0𝑠 𝑅𝑠 în (6) se obține:

𝑈0𝑠
𝑎𝑖 = 10lg | | = 𝑛0𝑠 − 𝑛2 (7)
𝑈2
Schemele celulelor de filtrare studiate și funcțiile de transfer corespunzătoare sunt date în
tabelul 1.

2/11
 Filtre RC active

Tabelul 1
Tipul filtrului Schema electrică a circuitului Funcția de transfer
C1
𝐻
𝑇(𝑠𝑛 ) =
𝑠𝑛2 + 1,41𝑠𝑛 + 1
R1 R1
FTJBw2 k
(FTJ1)
𝐻 = 1,59
C1
1
𝜔𝑛 =
𝑅1 𝐶1
𝑘 = 1,59
R1
𝐻𝑠𝑛2
𝑇(𝑠𝑛 ) =
C1 C1 𝑠𝑛2 + 1,41𝑠𝑛 + 1
FTSBw2 k
(FTS1)
R1
𝐻 = 1,59
1
𝜔𝑛 =
𝑅1 𝐶1
𝑘 = 1,59
10, 21 nF

3 k 3 k 𝐻(𝑠𝑛2 + 2)
𝑇(𝑠𝑛 ) = 2
k
𝑠𝑛 + 𝑠𝑛 + 1

17, 25 nF 17, 25 nF
FTJ3 12 k 17, 25 nF
𝐻 = 0,461

Valorile componentelor
sunt pentru 𝑓𝑛 = 4𝑘𝐻𝑧
440 
𝑘 = 1,383

Despre câștig și atenuare:

Câștigul unui circuit la o anumită frecvență de măsură 𝑓𝑚 (notat 𝑔(𝑓𝑚 )) este egal cu raportul
dintre tensiunea de ieșire și tensiunea de intrare și se determină folosind semnal sinusoidal (vezi
metoda armonică de determinare a răspunsului circuitelor – curs/seminar ASC). Se observă că astfel se
măsoară |𝐻(𝑓𝑚 )|. Se poate scrie:
𝑈2
𝑔 = |𝐻(𝑓𝑚 )| = | (12)
𝑈1 𝑠𝑒𝑚𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑢𝑠𝑜𝑖𝑑𝑎𝑙𝑒
𝑐𝑢 𝑓𝑟𝑒𝑐𝑣𝑒𝑛ț𝑎 𝑓𝑚

unde 𝑈2 este tensiunea de la ieșirea circuitului, iar 𝑈1 este tensiunea de la intrarea sa. Pentru forma de
undă cu care se lucrează (sinusoidală) 𝑈 poate fi amplitudine, amplitudine vârf-la-vârf sau valoare
efectivă (vezi curs/laborator METc). Câștigul calculat astfel este o mărime adimensională. Acesta este
exprimat în majoritatea cazurilor folosind unități de nivel (dB). Exprimarea câștigului la o anumită
frecvență în dB se face în felul următor:
𝑈2
𝑔[𝑑𝐵] = 20 ∙ lg(𝑔) = 20 ∙ lg (|𝐻(𝑓𝑚 )|) = 20 ∙ 𝑙𝑔 ( ) (13)
𝑈1
Deoarece logaritmul unui raport este egal cu diferența dintre logaritmul deîmpărțitului și
logaritmul împărțitorului, câștigul exprimat în dB va fi:
𝑔[𝑑𝐵] = 𝑈2 |𝑑𝐵𝑉 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝐵𝑚 − 𝑈1 |𝑑𝐵𝑉 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝐵𝑚 (14)
Știind că atenuarea este inversul câștigului, rezultă imediat:
𝑎[𝑑𝐵] = 𝑈1 |𝑑𝐵𝑉 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝐵𝑚 − 𝑈2 |𝑑𝐵𝑉 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝐵𝑚 (15)

3/11
 Filtre RC active

Tensiunea 𝑈1 fiind la dispoziția utilizatorului (este tensiunea de intrare, obținută cu ajutorul

generatorului de semnal), ea poate fi reglată la o valoare convenabilă. Dacă aceasta se reglează la
0 dBm sau 0 dBV (depinde ce unități de nivel calculează și afișează voltmetrul numeric) atunci,
conform relației (15) atenuarea va fi egală cu 𝑎[𝑑𝐵] = −𝑈2 |𝑑𝐵𝑉 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝐵𝑚 , deci se poate determina
măsurând numai tensiunea de ieșire (în unități de nivel) și schimbând semnul valorii măsurate
(afișate).

3. Folosirea programului de simulare qucs

Pentru lucrarea de față se folosește programul qucs care se descarcă de pe linkul
https://sourceforge.net/projects/qucs/files/
și se instalează pe calculator. După instalare de deschide aplicația qucs. În funcție de calculatorul pe
care lucrați este posibil ca dimensiunea scrisului să fie mai mare și a iconițelor mai mică. Pentru a
rezolva problema dimensiunii scrisului vă duceți la File → Application Settings (Figura 4) și de acolo
selectați Font și Large font size ca în Figura 5. După ce apăsați OK se închide programul și se
redeschide (altfel noile setări nu sunt activate).

Figura 4

Figura 5

4/11
 Filtre RC active

Pentru a completa Tabelul 3 trebuie implementat circuitul FTJ1 (FTJBw2 – din Tabelul 1). Se
apasă New din Figura 5 și se dă un nume proiectului, de ex. FTJ1. Apoi, apăsați pe Components din
stânga ecranului pentru a putea avea acces la componentele cu ajutorul cărora o să se implementeze
circuitul. Din categoria – lumped components – (Figura 6) se pun în zona de lucru (zona galbenă) 2
rezistențe, 2 condensatoare și un Voltage Probe folosind drag and drop (tragere și plasare).

Figura 6
Pentru a modifica valorile componentelor se selectează componenta dorită și se apasă click
dreapta, apoi se selectează Edit Properties. Pentru rezistență se pune valoarea 𝑅1 asociată, iar pentru
condensator 𝐶1 (vezi schema pentru FTJBw2 – din Tabelul 1). Pentru a roti componentele se
selectează iconița Rotate din bara de sus sau apăsați click dreapta și apoi Rotate. Pentru a putea selecta
o componentă trebuie ca cursorul din bara de sus să fie activat. Din categoria – nonlinear components
– se selectează un amplificator (OpAmp), pentru care se modifică câștigul la 1.59 de la Edit
Properties. Pentru sursa de tensiune se selectează din categoria – sources – ac Voltage source. Din Edit
Properties selectăm pentru sursa de tensiune frecvența 0.5 kHz și tensiunea de 1 V. Din bara de sus se
selectează iconița de Wire pentru a lega componentele ca în schemă (Figura 7). Pentru simulări trebuie
menționate pe schemă 2 puncte de măsură V_in și V_out. Acestea se pun folosind iconița Wire Label
din bara de sus (vezi Figura 7).

Figura 7
Pentru a simula circuitul trebuie să selectăm din categoria – simulation – dc simulation (impus
de prezența amplificatorului) și ac simulation. Se configurează modulul ac simulation ca în Figura 8.

5/11
 Filtre RC active

Frecvența de start se alege prima valoare din tabelul 3, frecvența de oprire ultima valoare din tabelul 3,
pasul de 500 Hz.

Figura 8
Pentru a ușura calculele se introduc 2 ecuații care calculează atenuarea de la intrare și cea de la
ieșire. Din bara de sus se selectează iconița Insert Equation. Prima ecuație se configurează din Edit
Properties ca în Figura 9, pentru a calcula tensiunea de intrare in dB. Similar se procedează pentru a
doua ecuație pentru tensiunea de ieșire (y_out și dB(V_out.v)). Se simulează circuitul, se apasă tasta
F2.

Figura 9
Se deschide o nouă fereastră. Pentru a afișa rezultatele simulării se selectează din categoria –
diagrams- Tabular. Se selectează din lista din stânga V_out.v prin dublu click și se modifică precizia la
4 (figura 10). Se apasă OK. Pentru a mări și facilita afișarea rezultatelor se selectează cursorul din bara
de sus și cu ajutorul acestuia se trage de colțul tabelului. Similar se afișează si rezultatul celor două
ecuații (Figura 11).

6/11
 Filtre RC active

Figura 10

Figura 11

În desfășurarea lucrării, 𝑅𝑔 reprezintă rezistența generatorului, 𝑈2 [V] corespunde lui V_out.v,

iar 𝑎𝑖 [dB] = y_in − y_out .

4. Desfășurarea lucrării

A) Se calculează frecvența polilor de atenuare pentru celula FTJ3 (𝑓∞ ). Pentru aceasta se
determină zerourile următoarei funcții de transfer:
0,461(𝑠𝑛2 + 2)
𝑇𝐹𝑇𝐽3 (𝑠𝑛 ) = (8)
𝑠𝑛2 + 𝑠𝑛 + 1
unde:
𝑠
𝑠𝑛 = , 𝑠 = 𝑗𝜔 𝜔𝑛 = 2𝜋𝑓𝑛 , 𝜔 = 2𝜋𝑓 𝑓𝑛 = 4000Hz – frecvența de normare.
𝜔𝑛

7/11
 Filtre RC active

B) Se vor calcula atenuările de inserție pentru filtrele trece jos Butterworth de ordinul 2 și de
ordinul 4, pentru filtrele FTJ3 și FTS1 (filtru trece sus Butterworth de ordinul 2) la frecvențele indicate
în tabelele 2.a și 2.b conform instrucțiunilor descrise sub tabelul 2.b.

Tabelul 2.a

𝑓 [kHz] 0.5 1 2 𝑓𝑛 − 1 𝑓𝑛 𝑓𝑛 + 1 𝑓𝑛 + 2 𝑓𝑛 + 4 𝑓𝑛 + 6 𝑓𝑛 + 8
Bw2 𝑎𝑖 [dB]
Bw4 𝑎𝑖 [dB]
FTS1 𝑎𝑖 [dB]

Tabelul 2.b

𝑓 [kHz] 0.5 1 2 3 4 5 𝑓∞ 6 8 10 11
FTJ3 𝑎𝑖 [dB]

Se folosesc relațiile:
𝑈1 1 𝑓
𝑎𝑖 = 20lg | | = 20lg | |, 𝜂 = (9)
𝑈2 𝑇(𝑗𝜂) 𝑓𝑛
Pentru filtrele trece jos de tip Butterworth:
𝐻𝑛
|𝑇(𝑗𝜂)| = , 𝑛 − ordinul filtrului (10)
(1 + 𝜂 2𝑛 )1/2
𝐻2 = 1,59, 𝐻4 = 2,574, 𝑛 = (2, . . . . . . . . ), 𝑓𝑛 este cel alocat fiecărui student.
Pentru filtrul trece sus FTS1 se va folosi relația (10) pentru 𝑛 = 2 înlocuind 𝜂 = 1⁄𝜂, iar apoi
relația (9).
Pentru filtrul FTJ3, 𝑇(𝑗𝜂) rezultă din relațiile prezentate în tabelul 1, înlocuind 𝑠𝑛 = 𝑗𝜂.
ATENȚIE! Doar filtrul FTJ3 are 𝒇𝒏 = 𝟒𝒌𝑯𝒛.
C) Se determină senzitivitatea atenuării FTJ Butterworth de ordinul 2 la variația cu (aproximativ)
10% a rezistenței 𝑅1 (vezi figura 1) la frecvențele din tabelul de mai jos. Valoarea rezistenței 𝑅1
pentru acest filtru se ia din xls cu valori asociate fiecărui student. Schema filtrului se regăsește în
tabelul 1. O variație de 10% înseamnă o variație cu 𝑅1 ∙ 0.1 Ω. Așadar într-un prim caz se va conecta
generatorul de semnal direct la filtru, iar în al doilea caz se va introduce o rezistență adițională serie
între generator și filtrul studiat care va determina modificarea schemei în sensul creșterii valorii
rezistenței 𝑅1 cu circa 10%.
Pentru a simula modificarea cu 10% a rezistenței 𝑅1 (vezi figura 1) se modifică valoarea
rezistenței 𝑅1 din schema la 𝑅1 + 𝑅1 ∙ 0.1  sau se montează in serie cu aceasta o rezistență
𝑅𝑔 = 𝑅1 ∙ 0.1 . Se simulează noul circuit.

Tabelul 3

𝑅𝑔 [] 𝑓 [kHz] 0.5 1 2 fn-1 fn fn+2 fn+4 fn+6 fn+8

0 𝑈2 [V]
𝑎𝑖 [dB]
𝑅1 ∙ 0.1 𝑈2 [V]
𝑎𝑖 [dB]
𝑆𝑅𝑎1

8/11
 Filtre RC active

Senzitivitatea la variația rezistenței 𝑅1 se calculează cu formula:

Δ𝑎 𝑎𝑖 [𝑑𝐵]|𝑅𝑔=𝑅1 ∙0.1Ω − 𝑎𝑖 [𝑑𝐵]|𝑅𝑔=0Ω

Δ𝑎 =
𝑎 𝑎𝑖 [𝑑𝐵]|𝑅𝑔=0Ω
𝑆𝑅𝑎1 = 𝑎 unde (16)
Δ𝑅1
𝑅1 Δ𝑅1 𝑅1 |𝑅𝑔=𝑅1 ∙0.1Ω − 𝑅1 |𝑅𝑔=0Ω
=
𝑅1 𝑅1 |𝑅𝑔=0Ω

D) Se determină senzitivitatea atenuării FTJ Butterworth de ordinul 2 pentru o variație a

câștigului amplificatorului din configurația prezentată în prima schemă din tabelul 1 cu
Δ𝑘⁄ = 10% . Se completează tabelul 4.
𝑘
𝑅𝑔 = 0 Ω . Se modifică câștigul amplificatorului la valoarea de 1.749 (1.59+1.59*10%). Se
simulează noul circuit.
Tabelul 4

𝑅𝑔 [] 𝑓 [kHz] 0.5 1 2 fn-1 fn fn+2 fn+4 fn+6 fn+8

0 𝑈2 [V]
𝑎𝑖 [dB]
𝑆𝑘𝑎

Δ𝑎 𝑎𝑖 [𝑑𝐵]| 𝑇𝑎𝑏𝑒𝑙𝑢𝑙 4 − 𝑎𝑖 [𝑑𝐵]| 𝑇𝑎𝑏𝑒𝑙𝑢𝑙 3,𝑅𝑔=0Ω

Δ𝑎 =
𝑎 𝑎𝑖 [𝑑𝐵]| 𝑇𝑎𝑏𝑒𝑙𝑢𝑙 3,𝑅𝑔=0Ω
𝑆𝑅𝑎1 = 𝑎 unde (17)
Δ𝑘
𝑘 Δ𝑘
= 10%.
𝑘
E) Se reprezintă grafic variația atenuării în cele patru situații (FTJ 1 – tabel 2a; FTJ 1 – tabel 3
(𝑅𝑔 = 0 []), FTJ 1 – tabel 3 (𝑅𝑔 = 𝑅1 ∙ 0.1 []), FTJ 1 – tabel 4 (𝑅𝑔 = 0 []).Concluzii.
La reprezentarea grafică este recomandat să nu folosiți doar valorile din tabel ci cat mai multe,
pentru a obține o caracteristică a atenuării cât mai reală. Astfel o să poată realiza o comparație
cât mai corectă. Cum se poate observa în figura 11, simulatorul oferă mai multe valori. Valabil
pentru toate graficele.
F) Se simulează atenuările filtrelor FTJ3 (schema din Tabelul 1) și FTJ Butterworth de ordinul 4
folosind programul qucs.
FTJ Butterworth de ordinul 4 se obține prin casadarea a două filtre FTJ1 (FTHBw2). Dacă la
câștigul, de 1,586 este utilizat pentru ambele secțiuni, câștigul de tensiune va fi scăzut cu 6 dB la
frecvența de tăiere. Folosind un câștig diferit pentru fiecare secțiune, se ajunge la un compromis care
produce un răspuns maxim plat. O derivată avansată arată că trebuie să folosim un câștig de 1.152
pentru prima secțiune și de 2.235 pentru a doua secțiune. De asemenea, câștigul total al filtrului este
egal cu produsul câștigurilor de tensiune individuale ale secțiunilor filtrului. Prin urmare, câștigul
general al unui filtru de ordinul al patrulea este de 1.152 x 2.235 = 2.575.
Cascadarea a două sau mai multe sisteme înseamnă obținerea unui sistem echivalent prin
înlănțuirea sistemelor care îl alcătuiesc după cum urmează: intrarea primului sistem va reprezenta
intrarea in sistemul echivalent, ieșirea primului sistem se va conecta la intrarea celui de-al doilea și așa
mai departe. Ieșirea ultimului sistem va reprezenta ieșirea sistemului echivalent Mai multe informații
se pot găsi în cursul de „Semnale și sisteme”. Tot de acolo se cunoaște deja faptul că funcția de
transfer a sistemului echivalent va fi egală cu produsul funcțiilor de transfer ale sistemelor care îl
alcătuiesc. Rezultatele se trec în tabelele 5a și 5b.

9/11
 Filtre RC active

Tabelul 5a 𝑅𝑔 = 0 Ω

𝑓 [kHz] 0.5 2 4 5 𝑓∞ 6 8 10 11
𝑈2 [V]
FTJ3 𝑎𝑖 [dB]

Tabelul 5b 𝑅𝑔 = 0 Ω

𝑓 [kHz] 0.5 1 2 fn-1 fn fn+2 fn+4 fn+6 fn+8

𝑈2 [V]
Bw4
𝑎𝑖 [dB]

Pentru a simula la o singură frecvență se modifică la ac simulator Edit Properties ca în Figura 12.

Figura 12

Se determină panta caracteristicii de atenuare 𝛥𝑎/𝛥𝑓 pe octava,

2𝑓𝑛 − 𝑓𝑛 kHz, ale filtrului Butterworth de ordinul 4 și se compară cu panta pe octavă stabilită teoretic:
6𝑛 dB/octavă unde n este ordinul filtrului. La frecvențele din tabelul 2 se compară rezultatele
experimentale cu cele teoretice.
Se reprezintă pe același grafic FTJ 3: tabel 2b, tabel 5a.
Se reprezintă pe același grafic FTJ 2 – Bw 4: tabel 2a; tabel 5b.

G) Se implementează în qucs schema din tabelul 1 pentru FTS1. Se simulează atenuarea filtrului
FTS1 la frecvențele indicate în tabelul 6.

Tabelul 6 𝑅𝑔 = 0 Ω

𝑓 [kHz] 0.5 1 2 fn-1 fn fn+2 fn+4 fn+6 fn+8

𝑈2 [V]
FTS1
𝑎𝑖 [dB]
Se compară rezultatele simulate cu cele teoretice (calculate la punctul B) și se reprezintă grafic cele
simulate (FTS 1 – tabel 2a; FTS 1 – tabel 6).

H) Se consideră filtrul RC activ rezultat prin montarea în cascadă a filtrelor Bw2 trece sus și trece
jos. Să se simuleze in programul qucs variația atenuării de inserție 𝑎𝑖 = 𝑓(𝑓). Să se verifice valorile
obținute la frecvențele 𝑓1 = 2 kHz și 𝑓2 = 𝑓𝑛 + 4 kHz și să se realizeze o comparație între acestea.
10/11
 Filtre RC active

Tabelul 7 𝑅𝑔 = 0 Ω

𝑓 [kHz] 0.5 1 2 fn-1 fn fn+2 fn+4 fn+6 fn+8

FTS1 𝑈2 [V]
+
FTJ1 𝑎𝑖 [dB]

Să se reprezintă grafic cele simulate (FTJ 1 + FTS 1 – Tabel 7).

5. Întrebări

A. Cum se explică independența atenuării cu 𝑅𝑔 ?

B. De ce senzitivitatea atenuării la variația cu 𝑅1 s-a putut determina prin modificarea rezistenței
generatorului?
C. Cum explicați limitarea domeniului de frecvențe în care pot fi realizate filtrele RC active cu
amplificatoare operaționale?
D. Pentru determinarea atenuării de inserție în cadrul lucrării s-a măsurat 𝑈1 și nu 𝑈0𝑠 (vezi
figura 3). De ce?
E. Prezentați comparativ avantajele și dezavantajele celulelor FTJ de ordinul II cu polul de
atenuare la infinit și cu polul de atenuare finit.
F. Cum realizați un filtru trece bandă folosind celule de ordinul II? Explicați grafic realizarea
FTB.
G. Știind că în figura 2, 𝑅𝑎 = 2 kΩ să se determine valorile rezistențelor de reacție 𝑅𝑏 necesare
realizării FTBw4.

6. Aplicații

A. Se consideră filtrul RC activ rezultat prin montarea în cascadă a filtrelor Bw2 trece sus și trece
jos. Să se măsoare variația atenuării de inserție 𝑎𝑖 = 𝑓(𝑓), 𝑓 = 0,5. . . . .10 kHz. Să se verifice
valorile obținute la frecvențele 𝑓1 = 2 kHz și 𝑓2 = 8 kHz.

B. Se consideră un filtru activ RC dat prin funcția:

𝐻(𝑠𝑛2 + 0,6)
𝑇(𝑠𝑛 ) =
𝑠𝑛2 + 𝑠𝑛 + 1
Să se determine atenuarea de inserție la frecvențele 𝑓1 = 5 kHz și 𝑓2 = 15 kHz cunoscând 𝐻 =
1,756 și 𝑓𝑛 = 5 kH𝑧.

C. Se consideră un filtru activ de tip Butterworth de ordin II pentru care au fost măsurate
atenuările de inserție la frecvențele de 10 kHz și 15 kHz rezultând 𝑎𝑖 (10 kH𝑧) = 2,96 dB și
𝑎𝑖 (15 kHz) = 5,9 dB. Să se determine parametrii funcției de transfer 𝐻 și 𝑓𝑛 . Se dă
𝐻
𝑇(𝑠𝑛 ) = 2
𝑠𝑛 + 1,41𝑠𝑛 + 1
D. Să se determine experimental funcția de transfer normată a FTJBw2.

11/11