1.

2 Reprezentarea şi calculul parametrilor elementelor de sistem

1.2.1 Reprezentarea generatoarelor

Cel mai simplu mod de reprezentare a generatorului sincron este printr-o tensiune
electromotoare în spatele unei reactanţe sincrone (fig.1.6.a):

jX j(Xs -X') jX'

Pb +jQb Pb +jQb Ub
Ub Ug Uδ
U

a) b)

Fig. 1.6 Reprezentarea generatorului sincron

În funcţie de regimul analizat generatorul se reprezintă prin tensiunea electromotoare

polară Ug şi prin reactanţa sincrona Xs, pentru regimuri staţionare, respectiv prin tensiunea în
întrefier Uδ şi reactanţa supratranzitorie X'', pentru regimuri dinamice (Fig.1.6.b).
Pe baza mărimilor de catalog tensiunile electromotoare şi reactanţele se determină
astfel:
• - t.e.m. polară Ug:
S*b
U g = U b + j ⋅ XS ⋅ * (1.10)
U b
• - tensiunea în intrefier Uδ:
S*
Uδ = U b + j ⋅ X"⋅ b* (1.11)
Ub
• reactanţa sincronă Xs:
U2n
X = X dr ⋅ (1.12)
Sn

• reactanţa supratranzitorie X”:

U2n
X" = X"dr ⋅ (1.13)
Sn

1.2.2 Reprezentarea şi calculul parametrilor transformatoarelor şi

1
 autotransformatoarelor

Transformatoarele şi autotransformatoarele se reprezintă în schemă printr-un

transformator ideal (fără pierderi) cu raportul de transformare kt=ktn în serie cu schema
echivalenta în “Γ” a transformatorului (fig.1.6.a):
RT +jXT RT +jXT
ktn ktn

GT /2-jBT /2
GT /2-jBT /2
P+jQ GT -jBT
GT /2-jBT /2

a) b)
Fig. 1.6 Reprezentarea transformatoarelor şi autotransformatoarelor

Pe baza mărimilor de catalog parametrii trafo şi AT se calculează astfel:

- rezistenta RT:
∆P
R T = cun 2
2 ⋅ Un
(1.14)
Sn
- reactanţa XT:
u U2
XT = scn ⋅ n (1.15)
100 S n
- admitanţa GT:
∆P
G T = 02n (1.16)
Un
- susceptanţa BT:
i S
BT = on ⋅ n2 (1.17)
100 U n
Dacă în staţie avem n transformatoare sau autotransformatoare, identice, în paralel,
parametrii transformatorului echivalent sunt:
R X
R Te = T ; XTe = T (1.18)
n n
G Te = n ⋅ GT ; BTe = n ⋅ BT (1.19)
Dacă nu se cunoaşte care va fi sensul circulaţiei de puteri transformatoarele şi
autotransformatoarele se vor reprezenta în schemă printr-un transformator ideal (fără pierderi)
cu raportul de transformare kt=ktn în serie cu schema echivalenta în “Π” a transformatorului
(fig.1.6.b):

2
 1.2.2. Reprezentarea şi calculul parametrilor LE

Liniile electrice aeriene se reprezintă în schemă în cuadripolul “Π”. Având în vedere

nivelul de izolaţie bun al liniilor electrice aeriene reprezentarea în cuadripol “Π” nu ţine cont de
pierderile transversale de putere activă, în consecinţă conductanţa liniei se consideră nulă.
Acest lucru nu este valabil pentru liniile electrice aeriene care trec prin zone cu poluare intensă,
depunerile de pe izolaţie ducând la pierderi mari de putere, precum şi pentru liniile electrice
subterane (LES).

RL+jXL

-jBL/2 -jBL/2

Fig.1.7.Reprezentarea liniilor electrice aeriene

Parametrii LEA sunt :

RL = L ⋅ R0 ; X L = L ⋅ X0 ; BL = L ⋅ B0 (1.20)

• L lungimea LEA [Km]

• R0 rezistenţa unitară a conductoarelor [Ω/Km]
• X0 reactanţa unitară a unui circuit [Ω/Km]
• B0 susceptanţa unitară a unui circuit [S/Km]

Dacă LEA este dublu circuit parametrii echivalenţi sunt:

RL XL
Re = ; Xe = ; Be = BL ⋅ 2 (1.21)
2 2

1.2.4.Reprezentarea consumatorilor

Consumatorii racordaţi la SEE sunt alcătuiţi în general din motoare asincrone, motoare
sincrone cuptoare cu arc şi redresoare, consumatori rezistivi.
3
 • motoare asincrone
Variaţia puterii active şi reactive pentru domeniul de tensiune U=(0.8Un÷1.2Un) este:

P = kp ⋅ U ; Q = k Q ⋅ U2 (1.22)

Se observă variaţia aproximativ liniară a puterii active şi variaţia pătratică cu tensiunea

a puterii reactive.
• turaţia motorului sincron fiind riguros constanta (f=ct) puterea activă este constantă
pe intervalul de tensiune considerat, puterea reactivă depinzând de pătratul tensiunii (pentru
excitaţie constanta). Prin modificarea excitaţiei se poate modifica încărcarea cu putere reactivă
în scopul compensării circulaţiei de putere reactivă din sistem.

• Cuptoare cu arc şi redresoare

Variaţia puterii active şi reactive pentru domeniul de tensiune U=(0.8Un÷1.2Un) este:

PCA = k p ⋅ U2 ; QCA = k Q ⋅ U2 (1.23)

Puterea activă şi reactivă au o variaţie pătratică cu tensiunea în domeniul considerat.

Redresoarele prezintă în mare aceleaşi caracteristici ca şi cuptoarele cu arc.

• Categoria consumatorilor rezistivi cuprinde: cuptoarele cu rezistoare, consumatorii

casnici şi edilitari şi iluminatul public. Puterea activă absorbită este proporţională cu pătratul
tensiunii, puterea reactivă fiind nulă:

PCR = k p ⋅ U2 ; QCR = 0 (1.24)

Impunând caracteristicile statice ale grupelor de consumatori ecuaţiile P(U), Q(U)

pentru consumatorul generalizat pot fi prezentate sub forma:
P( U) = P1 + P2 + k 3 ⋅ U2 + k1 ⋅ U2 + a ⋅ U−2 + b + c ⋅ U2 (1.25)
2 2 −2 2
Q( U) = k1 ⋅ U + k 2 ⋅ U + a '⋅U + b'+c'⋅U (1.26)
Având în vedere variaţia continuă a puterii la consumator se preferă o reprezentare
simplificată a consumatorului (fig.1.8 I, II, III a, III b). Reprezentările III a şi III b sunt
identice calitativ, parametrii fiind calculaţi în impedanţă sau în admitanţă în funcţie de utilizările
ulterioare. Reprezentarea sub forma I este recomandată pentru consumatorii rotativi.

4
 P
P+jQ +jX
(-jB)

I) II)

Z=R+jX Y=G-jB

IIIa) IIIb)
Fig.1.8 Reprezentarea consumatorului complex

Reprezentarea I. Caracteristicile de reglaj, pentru această reprezentare, sunt:

∂P ∂Q
=0 ; =0 (1.27)
∂U ∂U
Reprezentarea II. Relaţiile pentru calculul parametrilor sunt :
U2 Q
X= ; B= (1.28)
Q U2
Caracteristicile de reglaj, pentru această reprezentare, sunt:
∂P ∂Q
=0 ; =2 (1.29)
∂U ∂U
Forma II este recomandată pentru reprezentarea simplificată a consumatorilor rotativi
în calculul regimului permanent normal prin metodele Newton. Datorită caracteristicilor de
reglaj nesatisfăcătoare această reprezentare ne duce la rezultate pesimiste în studiul funcţionării
sistemelor electroenergetice. Este utilizată datorită simplităţii şi volumului mic de calcule
aferent.
Reprezentarea III.
Reprezentarea sub forma III a, III b este recomandată pentru consumatori statici. Se
utilizează pentru studiul stabilităţii statice şi tranzitorii. Relaţiile pentru calculul parametrilor
sunt:

P 2 Q 2
R= 2 2 ⋅U ; X= 2 2 ⋅U (1.30)
P +Q P +Q
P Q
G= 2 ; B= 2 (1.31)
U U

Caracteristicile statice funcţie de tensiune sunt:

5
 R 2 X
P= 2 2 ⋅U ; Q= ⋅ U2 (1.32)
R +X R + X2
2

P = G ⋅ U2 ; Q = B ⋅ U2 (1.33)
Caracteristicile de reglaj sunt:
∂P ∂Q
=2 ; =2 (1.34)
∂U ∂U

1.3 Echivalarrea parametrilor elementelor de sistem

În timpul calculului circulaţiei de puteri pe un sistem cu mai multe nivele de tensiune

suntem nevoiţi să trecem mărimile electrice obţinute (tensiuni şi curenţ i) de la un nivel de
tensiune la alt nivel de tensiune. Datorită metodei de calcul, a complexităţii sistemelor şi a
numărului mare de iteraţii, care implică recalcularea tuturor mărimilor la fiecare iteraţie,
aceasta se face de foarte multe ori până la obţinerea rezultatului final. Pentru a elimina acest
inconvenient se utilizează două metode de calcul:
* aducerea parametrilor elementelor de sistem şi a tuturor mărimilor electrice la acelaşi
nivel de tensiune;
* calculul în unităţi relative utilizând mărimile de bază.
La aducerea parametrilor elementelor de sistem şi mărimilor electrice la acelaşi nivel de
tensiune se utilizează rapoartele de transformare ale transformatoarelor şi autotransfo. din
sistem:
• pentru transformatoare cu raportul de transformare kt, la care avem parametrii şi
mărimile calculate la joasă tensiune (fig. 1.8.a )
jt jt ît
P,Q ît
P,Q
U,I U,I
Rt,Xt Rt,Xt
Gt,Gt Gt,Gt

a) b)
Figura 1.8 Explicativă privind reducerea parametrilor la acelaşi nivel de tensiune
 P ît = P jt ; Q ît = Q jt
 ît jt ît jt
U = U ⋅ k t ; I = I / k t
 ît jt 2 ît jt 2 (1.35)
R t = R t ⋅ k t ; Xt = Xt ⋅ k t
G ît = G jt / k 2 ; Bît = B jt / k 2
 t t t t t t

• pentru transformatoare cu raportul de transformare kt, la care avem parametrii şi

mărimile calculate la înaltă tensiune (fig. 1.8.b )

6
 P jt = P ît ; Q jt = Q ît
 jt ît
U = U / k t ; I jt = I ît ⋅ k t
 jt ît 2 jt (1.36)
R t = R t / k t ; X t = X îtt / k 2t
G jt = G ît ⋅ k 2 ; jt
B t = Bîtt ⋅ k 2t
 t t t

Pentru calculul în unităţi relative se foloseşte un sistem de mărimi de bază la care se

raportează toate mărimile utilizate. Un exemplu de mărimi de bază este dat în tabelul 1.3.
Tabelul 1.3. Exemplu de mărimi de bază pentru nivelele de tensiuni uzuale
Nr. Mărimi de bază
crt. S[MVA] U[kV] I[kA] Z[Ω]
1. 100 750 0,077 5625,0000
2. 100 400 0,144 1600,0000
3. 100 220 0,262 484,0000
4. 100 110 0,525 121,0000
5. 100 35 1,650 12,2500
6. 100 26 2,221 6,7600
7. 100 20 2,887 4,0000
8. 100 15 3,849 2,2500
9. 100 10 5,774 1,0000
10. 100 6 9,623 0,3600
11. 100 3 19,245 0,0900
12. 100 1 57,735 0,0100
13. 100 4 144,338 0,0016

Mărimile în unităţi relative sunt:

P ur = P / S b ; Q ur = Q / S b
 ur
U = U / U b ; I ur = I / I b
 ur ur (1.37)
R t = R t / Z b ; X t = X t / Z b
G ur = G ⋅ Z ; Bur = B ⋅ Z
 t t b t t b

1.4. Calculul elementelor matricelor de sistem

Informaţiile despre configuraţia sistemului, despre parametrii elementelor acestuia şi

despre consumatori (dacă sunt reprezentaţi sub forma I, IIIA sau IIIB) sunt conţinute de
matricile de sistem:
• matricea de admitanţă nodală;
• matricea de impedanţă nodală.

7
 1.4.1 Matricea de admitanţă nodală Y n

Este o matrice pătrată şi simetrică faţă de diagonala principală, de ordin egal cu cel al
numărului de noduri ale sistemului. Întrucât este o matrice de admitanţă toate impedanţele ce
apar în schemă vor fi transformate în admitanţe:
Z = R + jX ⇒ Y = G − jB
R X (1.38)
G= 2 ; B =
R + X2 R2 + X2
Având toţi parametrii sistemului calculaţi în admitanţe termenii matricei de admitanţă
nodală se determină astfel:
• termenii după diagonala principală se determină ca sumă a admitanţelor tuturor
laturilor incidente în nod
n
Y ii = ∑ Y Lik i = (1 ÷ n) (1.39)
k =0

• termenii din afara diagonalei principale sunt nuli, dacă nu există o latură incidentă
între cele doua noduri sau cu valoarea cu semn schimbat a admitanţei laturii
incidente:
Y ij = −Y Lij i = 1÷ n ; j = 1÷ n ; j ≠ i (1.40)

Obs: dacă în nodul “i” avem un consumator reprezentat sub forma Y c = G c − jBc

acesta se considera ca o impedanţă între nodul i şi nodul 0 (zero). În matricea de admitanţă

nodală acest consumator apare în admitanţele de pe diagonala principală Yii (1.39).

1.4.2 Matricea de impedanţă nodala Z n

Întrucât este o matrice de impedanţe toate admitanţele din schemă se trec în impedanţe:
Y = G − jB → Z = R + jX
G B (1.40)
R= 2 2 ; X= 2
G +B G + B2
Având toţi parametrii sistemului calculaţi în impedanţe termenii matricei de impedanţă
nodală se determină astfel:

8
 • termenii după diagonala principală ai matricei de impedanţă nodală (impedanţele de
intrare) sunt egali cu impedanţa echivalentă paralelă a tuturor laturilor incidente în
nod (1.41):
• termenii din afara diagonalei principale (impedanŢele de transfer) sunt nuli dacă nu
există latură incidentă între noduri sau egali cu impedanţa laturii dintre cele două
noduri (1.42):
1
Zii = n (1.41)
1
∑
k = 0 Zik

Zij = Zlij (1.42)

Matricea de impedanţă nodală poate fi obţinută şi din matricea de admitanţă nodală cu

relaţiile (1.43), (1.44):
1
Zii = i = (1 ÷ n) (1.43)
Y ii

1
Zij = − j≠i (1.44)
Y ij

9
 Cap. II

Calculul regimului permanent normal

Regimul permanent normal (RPN) este un regim de durată cu variaţii lente în timp şi
restrânse ca valoare a tensiunilor şi a parametrilor de transfer.
Calculul R.P.N este obligatoriu pentru reducerea optimala a sistemelor electroenergetice.
Marimile cunoscute sunt: puterile cerute de consumatori, configuraţia reţelei şi disponibilitatea
surselor. Scopul imediat este cunoasterea vectorului de stare (tensiunile ca modul şi fază). Cu
ajutorul vectorului de stare şi a matricei de sistem putem determina circulaţia de puteri şi
încărcarea surselor.
În timpul calculului regimului permanent normal apar o serie de restricţii:
• domeniile admisibile, favorabile şi optime ale nivelului tensiunilor nodurilor;
• solicitările limită termice ale elementelor sistemului (încărcarea generatoarelor şi
transformatoarelor, curenţii nominali ai liniilor);
• disponibilitatea surselor;
• funcţionarea stabilă static şi dinamic a grupurilor.

2.1 Noduri caracteristice de sistem

Pentru calculul regimurilor de funcţionarea ale sistemelor electroenergetice este importantă

cunoaşterea caracteristicilor fiecărui nod în parte.
Nodurile se împart în două categorii: noduri generatoare şi noduri consumatoare. Nodurile
consumatoare în care consumul este nul sunt denumite şi noduri pasive.
Unul din nodurile generatoare este un nod special, nodul de echilibrare, nodul din centrala
cu cea mai mare putere din sistem. Faza tensiunii în nodul de echilibrare este nulă, fată de aceasta
calculându-se fazele tensiunilor celorlalte noduri.
 Mărimile caracteristice nodurilor sunt:
- puterea activă injectată în nod P;
- puterea reactivă injectată în nod Q;
- modulul tensiunii din nod U;
- faza tensiunii “δ” faţă de o axă de referinţă aleasă arbitrar.
Având în vedere interdependenţa dintre mărimile electrice menţionate, într-un nod nu se
pot impune simultan toate cele patru mărimi. Se pot impune doar două mărimi urmând ca în urma
calculării regimului să rezulte celelalte două mărimi.
În funcţie de tipul nodului mărimile cunoscute sunt date în tabelul 2.1:
Tab.2.1 Mărimile caracteristice nodurilor
Mărimea P Q U δ
Tip nod
Generator Pg Qmin Ug *
(NG) Qmax
Consumator
(NC) Pc Qc * *
De echilibrare
(NE) * * Ue 0°

În nodurile consumatoare se impune puterea activă şi reactivă; în urma calculului rezultă

valoarea şi faza tensiunii.
În nodurile generatoare se impune puterea activă şi valoarea tensiunii urmând ca în urma
calculului să rezulte puterea reactivă şi faza tensiunii.
În nodul de echilibrare se impune tensiunea ca modul şi fază, urmând ca în urma calculului
să se determine puterea activă şi reactivă. Introducerea nodului de echilibrare este impusă de
necesitatea de a se satisface echilibrul puterilor în sistem. Astfel nu se pot impune puterile în toate
nodurile sistemului deoarece consumurile pe elementele de sistem sunt, în faza de început a
calculelor, necunoscute. Nodul de echilibrare are rolul de a prelua diferenţa de putere dintre noduri
şi pierderile în reţea. Acest nod corespunde cu o centrală care-şi menţine tensiunea la borne
constantă, modificându-şi încărcarea după necesităţi. Considerarea nodului de echilibrare ca nod
de balans pentru putetri este o simplificare faţă de funcţionarea reală a unui sistem electroenergetic
care are mai multe centrale de reglare a puterii.
Având în vedere caracteristicile sale, nodul de echilibrare se alege astfel:
• nodul în care tensiunea se păstrează întradevăr constantă;
 • un nod important de la care pleacă multe linii sau cel cu cea mai mare putere de
scurtcircuit;
• un nod de graniţă al sistemului, de exemplu barele unei reţele de interconexiune;
• un nod generator care injectează o putere mare în sistem;
• la o reţea radială nodul de alimentare

2.2 Limitele de încărcare ale generatoarelor sincrone

2.1.1 Limitele de încărcare cu putere activă

Limita maximă de încărcare cu putere activă pentru generatoarele sincrone este dată de
puterea mecanică a maşinii primare. Limita maximă de încărcare este Pmax=1,1⋅Pn. Această limită
se utilizează doar în studiul regimurilor de scurtă durată. În regim permanent normal de
funcţionare limita de încarcare a generatoarelor sincrone este: Pmax=Pn.
Puterea reală debitată de generatoarele sincrone în sistem este în realitae mai mică decât
puterea efectivă cu care este încărcat generatorul, o parte a acestei puteri fiind necesară pentru
consumul propriu al centralei. Astfel puterea injectată de generator în sistem este:
Pg = k ⋅ Pmax (2.1)

Limita minimă de încărcare este dată din considerente economice:

Pmin = 0,1⋅ Pn (2.2)

2.1.2 Limitele de încărcare cu putere reactivă

Limita maximă de încărcare cu putere reactivă a generatorului sincron este dată de curentul
statoric maxim admisibil. Limita minimă de încărcare corespunde încărcării capacitive maxime a
generatorului sincron, depăşirea acesteia ducând la ieşirea din sincronism a generatoarelor (2.3).
Pentru calculul limitei minime de încărcare cu putere reactivă este dată ca mărime de
catalog cosϕmin, referitor la funcţionarea generatorului sincron în regim capacitiv (2.4).

Q max = S2n − P 2 ; P = (0,8 ÷ 0,9) ⋅ Pn (2.3)

 Q min = −S n ⋅ cos ϕ min (2.4)

Pentru reducerea volumului calculelor se reduce uneori dimensiunea sistemului (numărul

de noduri). Una dintre metodele aplicate este echivalarea centralelor care debitează putere la
medie tensiune ca centrale funcţionând la înaltă tensiune.
Astfel o centrală electrică debitând putere pe transformatoare de evacuare (m.t/ î.t.) va fi
echivalată cu o centrală care debitează putere direct pe bara de înaltă tensiune.

⇒
Fig 2.1 Reducerea nodului de medie tensiune la centralele electrice

Limitele de încărcare cu putere reactivă se modifică datorită pierderilor mari de energie

reactivă care apar pe transformatoare. Noile limite sunt:

P 2 − Q2
Q MAX = Q max − n 2 max ⋅ XT (2.5)
U

Pn2 − Q2min
Q MIN = Q min − ⋅ XT (2.6)
U2
unde,
• XT reactanţa longitudinală a transformatorului;
• U tensiunea nominală a nivelului de tensiune la care este calculată XT.

2.3 Calculul R.P.N. prin metoda Gauss - Seidel

2.3.1. Relaţii între mărimile nodale

Metodele de calcul a R.P.N. pornesc de la relaţia dintre curenţii injectaţi în nod, matricile
de sistem şi tensiunile nodale:
[I n ] = [Y n ] ⋅ [ U f ] (2.7)

• [In] matricea coloană a curenţilor injectaţi în noduri

• [Uf] matricea coloană a tensiunilor de fază nodale
 Curentul injectat în nodul i se obtine din (2.7):
n
I i = ∑ Y ij ⋅ U fj (2.8)
j=1

Puterea aparentă injectatî în nodul i este:

n n
Si = 3 ⋅ U fi ⋅ I*i = 3 ⋅ U fi ⋅ ∑ Y∗ij ⋅ U fj = ∑ U i ⋅ Y*ij ⋅ U*j (2.9)
j =1 j =1

Dacă reprezentăm mărimile complexe sub forma modul - exponent (2.10), relaţia (2.9)
devine (2.11):
Y = Y ⋅ e jϕ ij
 ij ij
jδ
 U i = Ui ⋅ e i (2.10)
 jδ j
 U j = U j ⋅ e

n
j⋅(δ i − δ j − ϕ ij )
Si = ∑ U i ⋅ Yij ⋅ U j ⋅ e (2.11)
j =1

Partea reală a expresiei (2.11) reprezintă puterea activă injectată în nod (P), cea imaginară
reprezintă puterea reactivă (Q) injectată în nod (2.12, 2.13):
n
Pi = ∑ U i ⋅ Yij ⋅ U j ⋅ cos(δ i − δ j − ϕ ij ) (2.12)
j =1

n
Q i = ∑ U i ⋅ Yij ⋅ U j ⋅ sin(δ i − δ j − ϕ ij ) (2.13)
j =1

Utilizând matricea de impedanţă nodală expresile puterilor aparente, active şi reactive sunt:

U2 Ui ⋅ U j j⋅( δ − δ − α )
Si = j ⋅ i ⋅ e − jα ii − ∑ j ⋅ ⋅ e i j ij (2.14)
Zii j≠ i Z ij

U 2i Ui ⋅ U j
Pi = ⋅ sin(α ii ) + ∑ ⋅ sin(δ i − δ j − α ij ) (2.15)
Zii j≠ i Zij

U 2i Ui ⋅ U j
Qi = ⋅ cos(α ii ) + ∑ ⋅ cos(δ i − δ j − α ij ) (2.16)
Zii j≠ i Z ij
 2.3.1. Calculul R.P.N.prin metoda Gauss - Seidel

Metodele Gauss sunt metode de căutare iterativă a soluţiilor unui sistem neliniar de ecuaţii.
Se aplică în cazul cunoaşterii aproximative a solutiei finale. De obicei la sistemele neliniare nu este
posibilă separarea completă a tuturor variabilelor căutate.
Considerăm un sistem de n ecuaţii cu n necunoscute în care nu putem separa complet
necunoscutele:
x1 = F1 ( x1, x 2 ,..., x n )
x = F ( x , x ,..., x )
 2 2 1 2 n
 (2.17)
...
x n = Fn ( x1 , x 2 ,..., x n )

Se încearcă obţinerea unei soluţii pe cale numerică. Se initializează procesul iterativ printr-
o valoare aproximativă (2.18) denumită şi soluţie iniţială sau vector de stare iniţial. Soluţia initială
urmează a fi înbunatăţită pe parcurs. Se înlocuieşte soluţia (2.18) în ecuaţiile (2.17) şi se obţine o
nouă soluţie (2.19) mai apropiată de soluţia finală. Calculul iterativ continuă până la apropierea de
soluţia finală. Condiţia de oprire este ca abaterea dintre două soluţii consecutive să fie mai mică
decât o valoare prestabilită:

x 0 = ( x 0 , x 0 ,..., x0n ) (2.18)

1 2

x1 = ( x1 , x1 ,..., x1n ) (2.19)

1 2

Pentru a ajunge la o formă potrivită în aplicarea metodei Gauss se porneşte de la expresia

puterii aparente forma în admitanţă (2.17):
n
S1 = ∑ U i ⋅ Y∗ij ⋅ U∗j = U i ⋅ Y∗ii ⋅ U∗i + ∑ U i ⋅ Y∗ij ⋅ U∗j (2.20)
j =1 j≠ i

Relaţia (2.28) se conjugă şi se separă termenul Ui:

 
 * n 
1  Si
Ui = ⋅ − ∑Y ⋅U  i = (1 ÷ n) \ n e (2.21)
Y ii  U*i j=1 ij j 
 
 j≠ i 
ne - nodul de echilibrare
 Cu relaţia (2.21) se poate calcula vectorul de stare al sistemului. Nodul de echilibrare fiind
nod generator tensiunea acestuia rămâne constantă, unghiul tensiunii este de asemenea constant
δne=0. Vom avea (n - 1) ecuaţii pentru calcul vectorului de stare. Pentru simplificarea algoritmului
de calcul nodul de echilibrare este preferabil să se noteze cu “1”. La iteraţia 1 tensiunea nodului ”i”
rezultă:
 
 *[0] n 
[1] 1  Si [0 ] 
Ui = ⋅ − ∑ Y ⋅U i = (1 ÷ n) \ n e (2.22)
Y ii  U*[0] j=1 ij j 
 i 
 j≠ n e 

Uj[0] (j=1÷n) tensiunile de la iteraţia “zero”, de fapt, vectorul de stare iniţial cu care se
amorsează calculul iterativ.
La alegerea soluţiei iniţiale se ţine cont de următoarele:
• tensiunile în nodurile sistemului vor lua valori în jurul tensiunii nominale;
• defazajul tensiunilor faţă de tensiunea nodului de echilibrare este în general mică
(10÷12)°;
• sistemul de ecuaţii (2.22) are soluţie dublă, însă doar una este corectă din punct de
vedere al funcţionării SEE. Prin alegerea la întamplare a soluţiei iniţiale se poate
ajunge la convergenţă dar nu este sigur că vom obţine soluţia corectă.
Dacă ţinem seama de aceste considerente soluţia iniţială (vectorul de stare iniţial) va avea
valori, pentru modulul tensiunii U[0] în jurul tensiunii nominale, iar pentru unghiuri zero:

U 0c = U n ; δ c0 = 0ο c - nod consumator sau pasiv (2.23)

U 0g = Ug ; δ g0 = 0ο g - nod generator (2.24)

La iteraţia ”k+1” tensiunea în nodul “i” rezultă:

 
 *[ k ] n 
[ k +1] 1  Si [ k ]
Ui = ⋅ − ∑ Y ⋅U i = (1 ÷ n) \ n e (2.25)
Yii  U*[ k ] j=1 ij j 
 i 
 j≠ n e 
Cu vectorul de stare iniţial (2.23, 2.24) sistemul de ecuaţii (2.22) este în general
convergent. Convergenţa se manifestă însă după un număr mare de iteraţii. Pentru micşorarea
 [ k +1] [ k +1] [ k +1]
volumului de calcule dacă la pasul “k+1” am calculat tensiunile U 2 , U3 ,..., U i −1 , vom
[ k +1]
folosi aceste tensiuni la calculul tensiunii U i în cadrul aceleiaşi iteraţii:

1  S*[ k ] i −1 n 
⋅  i*[ k ] − ∑ Y ij ⋅ U j − ∑ Y ij ⋅ U j 
[ k +1] [ k +1] [k ]
Ui = i = (1 ÷ n) \ n e (2.26)
Y ii U 
 i j −1 j = i +1 

Tensiunea calculată poate fi scrisă sub forma:

[ k + 1]
[ k +1] [ k +1]
Ui = Ui ⋅ e j⋅δ i (2.27)

Dacă nodul i este un nod generator, întrucât tensiunea la borne este menţinută constantă de
regulatorul automat de tensiune (RAT) cu care sunt echipate generatoerele, la iteraţia “k+1” se
[ k +1]
păstrează din calculul efectuat doar unghiul tensiunii δ i . Astfel la nodurile generatoare

tensiunea la pasul “k+1” va fi:

[ k +1]
[ k +1] [ 0]
Ui = U i ⋅ e j⋅δ i (2.28)

O problemă deosebită apare la nodurile generatoare în ceea ce priveşte încadrarea puterii

reactive calculate în limitele admise (Qmin; Qmax). La primele iteraţii nu se ţine cont de încadrarea
puterii reactive între limite. Începând de la iteraţia 3-4 se va verifica încadrarea puterii reactive
calculate:
• dacă Qi ∈(Qmin ; Qmax) nodul se va trata ca un nod generator;
• dacă Qi ∉(Qmin ; Qmax) nodul se va trata ca un nod consumator, tensiunea calculată
utilizându-se mai departe în calcule.
Condiţia de oprire a calcului iterativ este:
[ k +1] [k ]
Ui − Ui < ε impus (2.29)
max

La terminarea calcului iterativ cu vectorul de stare (U, δ) obţinut se poate trece la calculul
puterii în nodul de echilibrare (2.30, 2.31) şi a circulaţiei de puteri pe laturi (2.32, 2.33):
n
Pne = ∑ U ne ⋅ Yne, j ⋅ U j ⋅ cos(δ ne − δ j − ϕ ne, j ) (2.30)
j =1
n
Q ne = ∑ U ne ⋅ Yne, j ⋅ U j ⋅ sin(δ ne − δ j − ϕ ne, j ) (2.31)
j= 1
 Pentru calculul puterilor pe laturi se are în vedere faptul că puterile injectate de noduri pe
latură au semne opuse iar ca valoare sunt diferite datorită pierderilor de putere pe aceasta (fig.2.2):

Sij Sji
∆SijL

i j

∆Sijt

Figura 2.2 Circulaţia de puteri pe laturi

(
Slij = U i ⋅ Y*Lij ⋅ U*i − U*j) (2.32)

Slji = U j ⋅ Y*Lij ⋅ (U − U )
*
j
*
i (2.33)

Partea reală a expresiilor (2.40, 2.41) reprezintă puterea activă, partea imaginară puterea
reactivă:
 P = Re S
 lij

( )
lij
(2.34)
( )
Q lij = Im Slij

Suma puterilor injectate la cele două capete ale liniei este egală cu pierderile de putere pe
linie:
∆Slij = Slij + Slji (2.35)
 Cap. III

Calculul RPN prin metodele Newton

Metodele Newton se aplică la rezolvarea sistemelor neliniare de ecuaţii axându-se pe

linearizarea funcţiilor prin dezvoltare în serie Taylor. Valoarea funcţiei pentru o creştere ∆x a
variabilei x este:

∆x k
∞
f ( x + ∆x) = f ( x) + ∑ ⋅ f ( x) (3.1)
k ≡1 K

unde,
∞ ∆x k
∑ ⋅ f ( x) corecţia introdusă
k ≡1 K

Pentru o creştere foarte mică a coordonatei x se poate neglija corecţia introdusă de

termenii de ordin superior, simplificându-se astfel modelul matematic:
Fie sistemul de ecuaţii:

 f1 ( x1 , x 2 ) = y1
 (3.2)
f2 ( x1 , x 2 ) = y 2

Aplicăm dezvoltarea în serie Taylor, neglijând termenii de ordin superior şi acceptând un

set de soluţii iniţiale:


 f1 ( x10 + ∆x10 , x02 + ∆x02 ) = f1( x10 , x02 ) + ∆x10 ∂∂xf11 + ∆x2 ∂∂xf12

f 2

( x10 + ∆x10 , x02 + ∆x02 ) = f2 ( x10 , x02 ) + ∆x10 ∂∂xf21 + ∆x2 ∂∂xf22 (3.3)

Corecţiile se calculează astfel încât funcţiile să nu îşi modifice valoarea impusă:

 f1( x10 + ∆x10 , x 02 + ∆x 02 ) = y1

 (3.4)
f2 ( x10 + ∆x10 , x 02 + ∆x 02 ) = y2

Scris sub formă matriceală sistemul de ecuaţii devine:

1
  ∂f1 ∂f1 
 
 y1 − f1( X10 , X02 )   ∆x11   ∂x1 0 ∂x 2 
0
 0 0  =  1⋅
 y 2 − f2 ( X1 , X 2 )   ∆x 2   ∂f2 ∂f2  (3.5)

 ∂x1 0 ∂x 2 
0

După calculul corecţiilor rezultă noile valori ale variabilelor:

 x11 = x10 + ∆x11

 1 (3.6)
x 2 = x 02 + ∆x12

Condiţia de oprire a calcului iterativ este:

∆x1k < ε
 k (3.7)
∆x2 < ε

Pentru un sistem de n ecuaţii cu n necunoscute la iţeratia “k” rezultă:

 ∂f1 ∂f1 ∂f1  ∆x1k   y1 − f1( x1k , x 2k ,..., x kn ) 

 
∂x n     
...
 ∂x1 k ∂x 2
k k   
 ∂f ∂f2 ∂f2   ∆x k   y − f ( x , x ,..., x n ) 
k k k
 2 ...   2  2 2 1 2 
 ∂x1 k ∂x 2
k
∂x n  ⋅ 
k =  (3.8)
 ... ... ...   ...   ... 
     
 ∂f n ∂f n
...
∂f n     
 ∂x1 ∂x 2 ∂x n  ∆x kn   y n − fn ( x1k , x 2k ,..., x kn ) 
 k k k

Sistemul de ecuaţii poate fi sintetizat astfel:

[ J ] ⋅ [ V] = [ D] (3.9)
unde,
• [J] matricea iacobian;
• [V] matricea coloană a corecţiilor;
• [D] matricea coloană a diferenţelor.
Metodele Newton se aplică în trei variante:
• metoda Newton-Raphson (Newton-completă ) ;
• metoda Newton-Carpentier (Newton-decuplată) ;
• metoda Newton-Stott-Alsac (Newton-decuplată rapidă).

2
 3.1. Metoda Newton-Raphson ( Newton-completă )

Se porneşte de la expresiile puterilor active si reactive injectate in nod (2.12 ), (2.13):

 n ∂Pi n ∂P
Pi ( U j + ∆U j; δ j + ∆δ j ) = Pi ( U j ; δ j ) + ∑ ∆δ j + ∑ ∆U j i
 j =1 ∂δ j j=1 ∂U j i = 1, n
 n n ; (3.10)
Q ( U + ∆U ; δ + ∆δ ) = Q ( U ; δ ) + ∑ ∆δ ∂Qi + ∑ ∆U ∂Q i j = 1, n
 i j j j j i j j j
∂δ j j=1 j ∂U j
 j =1

Considerând:
Pi ( U j + ∆U j ; δ j + ∆δ j ) = Pi - puterea activă injectată în nodul i;

Q i ( U j + ∆U j ; δ j + ∆δ j ) = Q i - puterea reactivă injectată în nodul i;

se obţine relaţia matriceală care permite calculul corecţiilor :

 ∂P ∂P 
 ∂δ ∂U k   ∆δ k   P − P( U k , δ k ) 
 k ⋅ =  (3.11)
 ∂Q ∂Q  ∆U k  Q − Q( U k , δ k )
 ∂δ ∂U k 
 k

Elementele din (3.11) sunt la rândul lor matrici având următoarea semnificaţie:

 ∂P1 ∂P1 ∂P1 

 ... 
 ∂δ1 k ∂δ 2
k
∂δ n 
k
 ∂P2 
 ∂P   ∂P2 ∂P2
... 
  =  ∂δ1 k ∂δ 2 ∂δ n  (3.12)
 ∂δ k   k k

...
 
 ∂Pn ∂Pn
...
∂Pn 
 ∂δ1 ∂δ 2 ∂δ n 
 k k k

unde,

∂Pi
- valoarea derivatei puterii Pi în funcţie de unghiul δj la iteraţia k.
∂δ j
k

3
  ∂P1 ∂P1 ∂P1 
 ... 
 ∂U1 k ∂U 2
k
∂U n 
k
 ∂P2 
 ∂P   ∂P2 ∂P2
... 
  =  ∂U1 k ∂U 2 ∂U n  (3.13)
 ∂U k   k k

...
 
 ∂Pn ∂Pn
...
∂Pn 
 ∂U1 ∂U 2 ∂U n 
 k k k

unde,

∂Pi
- valoarea derivatei puterii Pi în funcţie de tensiuneaunghiul Uj la iteraţia k.
∂U j
k

 ∂Q1 ∂Q1 ∂Q1 

 ... 
 ∂δ1 k ∂δ 2
k
∂δ n 
k
 ∂Q2 
 ∂Q   ∂Q2 ∂Q 2
... 
  =  ∂δ1 k ∂δ 2 ∂δ n  (3.14)
 ∂δ k   k k

...
 
 ∂Q n ∂Q n
...
∂Q n 
 ∂δ1 ∂δ 2 ∂δ n 
 k k k

unde,

∂Q i
- valoarea derivatei puterii Qi în funcţie de unghiul δj la iteraţia k.
∂δ j
k

 ∂Q1 ∂Q1 ∂Q1 

 ... 
 ∂U1 k ∂U 2
k
∂U n 
k
 ∂Q 2 
 ∂Q   ∂Q 2 ∂Q 2
... 
  =  ∂U1 k ∂U 2 ∂U n  (3.15)
 ∂U k   k k

...
 
 ∂Q n ∂Q n
...
∂Q n 
 ∂U1 ∂U 2 ∂U n 
 k k k

unde,

∂Qi
- valoarea derivatei puterii Qi în funcţie de tensiunea Uj la iteraţia k.
∂U j
k

4
 Termenii tip ai iacobianului se obţin uşor prin derivarea funcţiilor puterilor active şi
reactive (3.16-3.19):
∂Pi
= U i2 ⋅ Yii ⋅ sin( − ϕ ii ) − Q i
 ∂P  ∂δ i
pentru   ⇒ ∂Pi
(3.16)
 ∂δ k  = Ui ⋅ Yij ⋅ U j ⋅ sin(∂i − ∂ j − ϕ ij )
∂δ j

∂Pi P
= U i ⋅ Yii ⋅ cos( − ϕ ii ) + i
 ∂P  ∂U i Ui
pentru   ⇒ ∂Pi
(3.17)
 ∂U k  = U i ⋅ Yij ⋅ cos(∂i − ∂ j − ϕ ij )
∂U j

∂Q i
= Pi − Ui2 ⋅ Yii ⋅ cos(∂ i − ∂ j − ϕ ij )
 ∂Q  ∂δ i
pentru   ⇒ ∂Q i
(3.18)
 ∂δ k  = − U i ⋅ Yij ⋅ U j ⋅ cos(∂i − ∂ j − ϕ ij )
∂δ j

∂Q i Q i
= + U i ⋅ Yii ⋅ sin( − ϕ ii )
 ∂Q  ∂U i U i
pentru   ⇒ ∂Q i
(3.19)
 ∂U k  = U i ⋅ Yij ⋅ sin( ∂i − ∂ j − ϕ ij )
∂U j

Metoda Newton - completă necesită un volum mare de calcule, iacobianul calculându-se la

fiecare iteraţie. Totuşi după câteva iteraţii modificarea termenilor iacobianului este nesemnificativă,
fiind consideraţi în continuarea calculelor constanţi.

3.2 Metoda Newton-Carpentier (Newton-decuplată)

Având în vedere dependenţa predominantă P=f(δ), Q=f(U) se permite neglijarea termenilor

iacobianului care ne dau dependenţa P=f(U), Q=f(δ). Sistemul (3.11) devine:

 ∂P 
 ∂δ 0 
 k  k k 
 k  ⋅  ∆δ  =  P − P( U , δ )  (3.20)
 ∂Q  ∆U k  Q − Q( U k , δ k ) 
 0 ∂U k 


5
 Se observă că, în acest caz, ecuaţiile pentru corecţiile în unghi şi cele pentru corecţiile în
tensiune devin independente :
 ∂P 

∂δ
 k 
[ k
] [ k k
 ⋅ ∆U = P − P ( U , δ ) ]
(3.21)
 ∂Q 

 ∂ U k 
[ ] [
 ⋅ ∆U k = Q − Q ( U k , δ k ) ]
Numărul ecuaţiilor în unghi este egal cu numarul total de noduri exceptând nodul de
echilibrare (ne).
Ca şi la metoda Newton-Raphson după câteva iteraţii termenii iacobianului pot fi
consideraţi constanţi.

3.3 Metoda Newton-Stott-Alsac (Newton-declupată rapidă)

Pentru reducerea timpului de calcul se pot face câteva simplificări având în vedere
următoarele observaţii:
• rezistentele şi conductanţele sunt de regulă neglijabile faţă de reactanţe şi susceptanţe:
R << x ; G<<X
Acesta ne duce automat la unghiuri ale admitantelor de ± ( π / 2) :
ϕ ii ≅ − ( π / 2) ; ϕ ij ≅ + ( π / 2) (3.22)

• diferenţa între unghiurile tensiunilor din nodurile sistemului este de ordinul fracţiunilor de
grad sau de ordinul gradelor:
δi − δ j ≅ 0 (3.23)

• tensiunile nodurilor nu diferă cu mai mult de ±10% de tensiunea nominală:

Ui ≅ U j ≅ U n (3.24)

Cu ipotezele simplificatoare expuse, termenii dominanţi ai iacobianului devin (3.25, 3.26):

 ∂Pi 2
 ∂δ = U n Bii
i
 ∂P (3.25)
i
 = − U2n Bij
 ∂δ j

6
  ∂Q i
 ∂U = U n Bii
i
 ∂Q (3.26)
 i = − U n Bij
 ∂U j

Termenii matricei de admitanţă nodală vor fi în acest caz constanţi, iacobianul calculându-
se o singura dată.

O analiză comparativă a celor trei metode Newton ne relevă convergenţa rapidă în primul
caz, un numar de iteraţii mic dar un număr de calcule mare pentru fiecare iteraţie în parte; în cazul
metodei decuplată rapidă un volum mic de calcule pentru o iteraţie dar un număr mare de iteratii.
Metoda Newton decuplată combină avantajele celor două metode. Folosind programe de calcul pe
calculatoare PC timpul de calcul devine rezonabil. Totuşi se recomandă metoda Newton completă
pentru sistemele cu “grele” şi metoda Newton decuplată rapidă pentru sistemele “uşoare”
(sistemele cu reţele radiale).

7
 5. Analiza regimurilor nesimetrice ale S.E.E.

5.1. Aspecte generale

În exploatare apar în mod frecvent regimuri nesimetrice determinate de:

- nesimetrii longitudinale (deconectării una sau două faze ale elementelor de reţea,
întreruperilor nesimetrice).
- nesimetrii transversale, (determinate de scc. Nesimetrice FN, 2F, FN, plus regimuri
nesimetrice ale consumatorilor).
Analiza regimurilor nesimetrice are drept scop determinarea mărimilor electrice
caracteristice regimului considerând cunoscuţi parametrii elementelor de sistem şi mărimile
caracteristice regimului permanent normal.
Metoda vizuală de analiză a regimurilor nesimetrice se bazează pe reprezentarea mărimilor
electrice nesimetrice printr-un set de mărimi electrice simetrice.
Această metodă se bazează pe teorema lui Fortescue teoremă care în cazul sistemelor
trifazate afirmă că un sistem de tensiuni sau curenţi trifazat nesimetric poate fi reprezentat prin
trei sisteme de tensiuni sau curenţi simetrice.

Uc Ub2
Uc'
homopolară
(0,h,0)
0
120 Ua' Ua2
≡ + +
Ua +
directă inversă (2,i,-)
(1,d,+) Uc0 Ub0 Ua0
Ub Uc2
Ub'

Figura 5.1 Aplicarea metodei componentelor simetrice

Cele trei sisteme de tensiuni (curenţi) echivalente sistemului de tensiune (curenţi) iniţial
nesimetric poartă denumirea de componente simetrice ale sistemului nesimetric.
Admiţând ca sens pozitiv al secvenţei de tensiuni sensul dextrogin (dreapta) componentele
simetrice sunt de secvenţă directă.
Sistemul nesimetric poate fi studiat determinând mărimile electrice din trei sisteme
simetrice după care aplicând principiul superpoziţiei componentelor simetrice se determină
mărimile caracteristice sistemului nesimetric iniţial.

Din sistemul nesimetric:

0 1 2
U a = U a +U a +U a
0 1 2
U b = U b +U b +U b
0 1 2
U c =U c +U c +U c

5.2. Relaţiile de transformare între mărimile de fază ale unui sistem nesimetric şi
componentele simetrice echivalente

1
 Uc a

1200 1200
Ua a3

Ub a2

În cazul mărimilor simetrice se reprezintă:

Figura 5.2 Reprezentarea unui sistem simetric în mărimi de fază şi în componente

simetrice echivalente

În cazul unui sistem nesimetric tensiunile pe fazele b şi c pot fi exprimate în funcţie de

tensiunile pe faza a , utilizând operatorul complex:

a = 1 ⋅ e j120 ; a = e j 2 π / 3 ; a 2 = a ⋅ a = 1 ⋅ e j 240

U a = U 0a + U1a + U a2
U b = U 0b + U1b + U 2b
U c = U 0c + U1c + U 2c

În cazul unui sistem simetric amplitudinea celor 3 componente sunt egale:

U b = a 2 ⋅ U a ; Uc = a ⋅ Ua

Rezultă că un sistem de tensiuni trifazat nesimetric poate fi exprimat în funcţie de

componentele simetrice corespunzătoare unei singure faze, faza a.
U b = U 0a + a 2 ⋅ U1a + a ⋅ U a2
U c = U 0a + a ⋅ U1c + a 2 ⋅ U a2

 U a  1 1 1  U0 
    1a 
 U b  = 1 a
2
a   Ua 
 U c  1 a 2
a  U 2 
 a
⇓ ⇓ ⇓
[U f ] [M] [U ]
Pentru simplificarea scrierii se va renunţa la indicele a aferent componentelor simetrice:
U 0a = U 0 ; U1a = U1; U a2 = U 2

2
 Matricea de legătură între mărimile de fază şi componentele simetrice se notează cu [M] :
[U f ]= [M]⋅ [U]
Relaţia inversă care ne dă componentele simetrice funcţie de tensiunile de fază:

U c = 8 〈 150 0

U 0  1 1 1  U a 
U a = 12 〈 0  U 1  = 1 1 a a  ⋅ U
2 
   b 
U 2  3 1 a
2
a   U 
   c 

U b = 6 〈 − 900
1 1 1
[U ]= [M ] ⋅ [U ]
f
−1
unde, [M ] −1 1
= 1 a
3
a 
2

2
1 a a 

1  3 1 
12 + j 0 +  − 8 + j 8 ⋅  + 0 − j 6 = 1,69 − j 1,67
0
U =
3   2 2 
1 1 3 1 3 1
U = 12 + j 0 + 6 + j6⋅ +8 + j 8  = 8,03 − j 2,33
3 2 2 2 2

a ⋅ U b = e j 120 ⋅ 6 ⋅ e j −90 = 6 (cos 30 0 + j sin 30 0

U0a 2 0

U0b a ⋅ U c = e j 240 ⋅ 8 ⋅ e j 150 = 8 ⋅ e j 30

U0c
+ Ub2
Ua1 U 0
a

Uc1 Ua2
+
Ua Ua2

Uc2
Ub1

3
 5.2. Matricile de impedanţă în componente simetrice

Considerăm un element trifazat simetric reprezentat în cele 3 faze:

Ia
Ua
Zaa
Zca U a   Z aa Z ab Z ac   I a 
U  =  Z Z bb Z ba   I b 
Zba Ub
Ib  b   ba
Zab U c   Z ca Z cb Z cc   I c 
a Zbb
Zcb
Zbc Uc
Ic
b Zac
Zcc

Zaa, Zbb, Zcc – reprezintă impedanţele proprii de fază a, b, c şi care pentru elemente
simetrice sunt egale:
Z = Zaa = Z bb = Z cc
′
- reprezintă impedanţele mutuale între faze iar în cazul elementelor
Z ba = Z ab = Z ca = ... = Z
de reţea (linii, trafo şi chiar consumatori) elemente care prezintă simetrie ciclică, aceste
impedanţe sunt egale.

 Z Z ′ Z ′
 
[Z ] f = Z ′ Z Z ′ 
 ′ ′ 
 Z Z Z

Se pune problema să determinăm matricea impedanţelor componentelor simetrice de
secvenţă.

[U ] f = [M ]⋅ [U ]
[M ]−1 ⋅ [U ] f = [M ]−1 ⋅ [Z ] f ⋅ [M ]⋅ [I ]
[M ]  [U ] = [Z ] ⋅ [I ]
−1
f f f

[U ] = [Z ] ⋅ [I ]
[I ] f = [M ]⋅ [I ]
unde [Z] este matricea impedanţelor componentelor simetrice corespunzătoare elementului
trifazat iniţial

[Z ]= [M ]−1 ⋅ [Z ] f ⋅ [M ]
′ ′
1 1 1  Z Z Z  1 1 1
1  ′ ′
[Z ] = 1 a a  ⋅  Z Z  ⋅ 1 a a 
2 2
Z
3
a   Z ′ ′
1 a 2   2
Z Z  1 a a 
 

4
 Z + 2 Z ′ 0 0   Z 00 Z 01 Z 02 
 ′ 
[Z ] =  0 Z −Z 0  [Z ] =  Z 10 Z 11 Z 12 
 0 ′
0 Z − Z   Z 20 Z 21 Z 22 

Reţele de secvenţă inversă, directă, homopolară sunt independente, nu există legături între
ele.
Impedanţele componente ale matricii de componente simetrice; cele mutuale sunt zero iar
impedanţa secvenţei directe şi homopolare sunt egale.
′
Z 11 = Z 22 = Z − Z
′
Z 00 = Z + 2 Z

Un element trifazat poate fi reprezentat prin 3 reţele electrice monofazate de secvenţă

directă, inversă şi homopolară de forma:

I1 I2 I0

′
Z 0 = Z + 2Z
′
Z1
U1
Z2
U2
Z0
U0 Z2 = Z −Z
′
Z1 = Z − Z
Ue1 Ue2 Ue0

d i h

Figura 5.3 Reprezentarea reţelei trifazate prin trei reţele monofazate

În cazul regimurilor normale simetrice, tensiunile electromotoare de secvenţă inversă şi

homopolară sunt nule:
U e0 = U e 2 = 0 .
În consecinţă reţelele corespunzătoare componentelor de secvenţă inversă şi homopolară
sunt reţele pasive care se pot reprezenta prin intermediul impedanţelor corespunzătoare.

U e1 = U 1 + I 1 ⋅ Z 1
U e2 = 0 = U 2 + I 2 ⋅ Z 2
U e0 = 0 = U 0 + I 0 ⋅ Z 0

Reţeaua de secvenţă directă caracterizează funcţionarea normală şi de durată a elementelor

de sistem; impedanţa Z1 prin care intervine această reţea este denumită impedanţă de exploatare
şi caracterizează funcţionarea normală a elementelor de reţea.
Această impedanţă se obţine prin alimentarea elementului de reţea respectiv cu un sistem
de tensiuni trifazat simetric de secvenţă directă.
U fa
Z1 = (pentru alimentare cu sistem trifazat simetric)
Ia

Această impedanţă reprezintă dată de catalog pentru elementul respectiv.

În cazul regimurilor nesimetrice schemele de secvenţă directă, inversă şi homopolară nu
mai sunt independente între ele existând anumite legături galvanice determinate de tipul de
5
nesimetrie care a intervenit. Aceste legături se vor stabili pornind de la relaţiile între mărimile de
fază existente în regimul nesimteric în funcţ ie de tipul de nesimetrie.
Pentru analiza reţelelor electrice nesimetrice se reprezintă reţeaua sub formă de două reţele
simetrice faţă de punctul de pornire:

RE simetrică stânga RE simetrică dreapta

K

A ∆/Y0 B Y0/∆

Isc K
RE
trifazată Zav
simetrică

jXqA jXtrA jXl jXtrB jXqB

UqA Zav UqB

Xst – reactanţa din stânga; Xdr – reactanţa din dreapta

jX1 j(Xq+XtrA) j(Xe+XtrB+XqB)

K K
X st ⋅ X dr Xst Xdr
Uq X1 = UqA UqB
X st + X dr
schema reţelei echivalente de
secvenţă directă

Schema reţelei de secvenţă inversă:

j X 2A ≅ X ′dA
′ jXtrA jXl jXtrB j X 2B ≅ X′dB
′

X2st X2dr

jX2
K

X 2st ⋅ X 2dr
X2 =
X 2st + X 2dr

6
 Schema de secvenţă homopolară

jXtrA X0l=(3+5,5)Xl jXtrB

K
3 – pentru simplu circuit
5,5 – pentru dublu circuit

Aplicaţie:

j 0,62 j 0,035 j 0,044 j 0,053 j 0,93

jX0
K directă

X trA ⋅ (X 0 l + X trB )
X0 =
X trA + X 0 l + X trB

j 0,035 K j 0,044 j 0,053

inversă

X 2 q = X′d′ = 0,15 v.r.n. X′d′ = 0,15 ⋅ Zbn = 74,76 Ω

j 0,035 j 0,132 j 0,053

homopolară

5.4. Calculul regimurilor nesimetrice

5.4.1. Aspecte generale

Dintre regimurile nesimetrice care pot fi determinate de nesimetrie longitudinală sau

transversale cel mai mai puternice sunt regimurile de scurtcircuit.
Modul de tratarea regimurilor de scurtcircuit
Calculul curenţilor de scurtcircuit
Pentru aceste calcule vom considera următoarele ipoteze simplificatoare:
Aceste ipoteze sunt:
1. Se neglijează rezistenţa elementelor de reţea.
2. Tensiunile electromotoare din sistem se consideră toate sinfazice. (produc un curent
mai mare).
3. Se neglijează elementele transversale de reţea (conductanţa, susceptanţa).
4. Sarcinile se reprezintă prin admitanţe constante.
7
 5. Se neglijează saturaţia circuitelor magnetice.
Calculul regimurilor de scc. urmăreşte determinarea curenţilor de scc. pe fazele avariate ş i
tensiunile pe faze pe fazele sănătoase.
I sc fazele a var iate
U f pe
fazele sănătoase

Metoda uzuală de calcul pentru curenţii se scc. se bazează pe calculul curenţilor de

secvenţă (d, i, h) în reţelele simetrice echivalente.
Determinarea acestor curenţi de secvenţă se face considerând t.e.m. de secvenţă şi
impedanţele de secvenţă corespunzătoare.
Cu relaţiile de transformare: mărimi de secvenţă Ms → Mf mărimi de fază se determină
apoi mărimile de fază.

Calculul mărimilor de secvenţă

Acest calcul implică cunoaşterea t.e.m. în sistem pentru a evita acest lucru în mod practic
se utilizează modelul Thevenien al reţelei electrice.
Modul obţinut pe baza teoremei generatorului echivalent de tensiune a lui Thevenien:

Isc K
RE α
simetrică Zav
E≠0
β
a)
Modelul Thevenien al acestei reţele este reprezentat de impedanţa Zαβ a reţelei electrice
pasivizate văzută dinspre bornele K şi o tensiune electromotoare egală cu tensiunea Uαβ de la
bornele reţelei electrice considerate pentru regimul de mers în gol al acesteia.
b)
Isc=0
RE α
simetrică Uαβ
E≠0
β

Conform teoremei lui Thevenien schema reală a) se poate reprezenta astfel:

Zαβ
α
U αβ
Isc =
Zav Zαβ + Zav
Uαβ

β
Uαβ - este tensiunea din punctul de avarie înainte de producerea
perturbaţiei.

U αβ = U nt - tensiunea nominală de fază din reţea

Isc α I=0 α Isc

RE RE Zav RE pasivă
≡ + E≠0 Zav
reală activă
E≠0 E≠0 Uαβ Zαβ Uαβ
β β

8
 Ζ αβ

Uαβ

Reţeaua de secvenţă directă pentru exemplul dat conform teoremei Thevenien:

j XL [Ω] I1 j 0,399 I1

220 kV
U1 U1
3
(în unităţi relative)

5.5. Calculul scurtcircuitului de tip FN

Este cel mai frecvent tip de scurtcircuit –65- % şi apare în reţele cu neutru legat la pământ.
a K
b
c I b = Ic = 0;
Ia = ?
U a = 0;
Ub = ?
Ia = Isc Uc = ?

I a  1 1 1  I 0  I a = I 0 + I1 + I 2
   2     2 2
 0  = 1 a a  ⋅  I1  0 = I 0 + a I1 + a I
 0  1 a 2
a  I 2  
0 = I 0 + a I1 + a 2 I 2

( ) (
0 = a 2 + a I1 + a + a 2 I 2 )
I1 = I2 – curenţii de secvenţă inversă sunt egale

( )
0 = I 0 + a 2 + a I1

Z1 I1
a
a + a2 Z2 U2
(2)
a2 U1
Unf Z0
U0

(1)

suma tensiunilor:

9
 U a = U 0 +U1 +U 2 = 0

Calculul mărimilor de secvenţă:

U nf
I1 = = I2 = I0
Z1 + Z 2 + Z 0

U 1 = I 1 (Z 2 + Z 0 )
U 2 = −I 1 ⋅ Z 2
U 0 = I1 ⋅ Z 0
Pentru calculul curenţilor de scurtcircuit I a = I 0 + I 1 + I 2 .

I1c Ia I2b
I2c I0a
I2a I0b
I1a I2a I0a I0b I2a I0c
I1b I2c
3 ⋅ U fn
I a = 3I 1 I a = I sccFN =
Z1 + Z 2 + Z 0

U0a a 1 3
1 a2 = − − j
U0b 600 2 2
U0c
a2 1 3
a=− + j
2 2
U b = U 0 + a 2 U1 + a U 2 (1)
U0c U2b
Uc
U2c -I1Z0
U0a U2a U2a U0a
U1c U1a U0b
U1b -I1Z2 U0c
Ub U2b U2c
U0b
înlocuim în relaţia (1)
U2c

U2a

U2b

Scurtcircuitul 2F

I b = −I c
Ub = Uc
I = 0 10
a
 a
b
c
Ic Ib

I a = I0 + I1 + I 2 = 0
U b = U 0 + a 2 U1 + a U 2
U c = U 0 + a U1 + a 2 U 2
( ) (
0 = U1 a 2 − a + a − a 2 ⋅ U 2 ) U1 = U 2

Z1 I1
U b = U 0 − U1 I2
U c = U 0 − U1
U1 U2

I b = I0 + a 2 I1 + a I 2
I c = I 0 + a I1 + a 2 I 2

( ) (
0 = 2I 0 + a + a 2 I 2 + a + a 2 I 2 )
2I 0 − I1 − I 2 = 0 I1 = − I 2
2I 0 − I 2 − I 2 = 0 ⇒ I0 = 0

I0=0

Z0

U fn
I1 = I 2 = − I1 U1 = I1 ⋅ Z 2
Z1 + Z 2
U 2 = −I 2 ⋅ Z 2
U0 = 0

11
 I2c Ic

I1c I2c

30 0
I1a I2a

I2a
30 0
I1b
I2b

I2b Ib

I b = 2 ⋅ I1 ⋅ cos 30 0 = 3 ⋅ I1 U a = 2 ⋅ U1 = 2 ⋅ I1 ⋅ Z 2

U fn
Ua = 2 ⋅ ⋅ Z2
Z1 + Z 2

Z1 I1

Ufn U1 Zav

Mărimile de secvenţă I1, U1 se determină dintr-o schemă monofilară de forma asta obţinută
prin conectarea la schema de secvenţă directă a unei impedanţe Zav care se obţine ca şi o
combinaţie a impedanţelor secvenţelor inversă şi homopolară.
U1n
I1 =
Z1 + Zav
U1 = I1 ⋅ Zav

Zav se determină pe baza modelului de conectare a schemelor de secvenţă I şi h ce rezultă

între mărimile de secvenţă corespunzătoare nesimetriei:
• Zav FN = Z 2 + Z0
• Zav 2 F = Z2
Z2 ⋅ Z 0
• Zav 2 FN =
Z2 + Z0

Z1

• Zav 3F = 0 regim simetric:

12
\