Cursul 3

CIRCUITE ELECTRONICE DE PROCESARE A SEMNALELOR IN

RADIODIFUZIUNE
Cuprins
1. Circuite selctive in frecventa
2. Selectivitatea, atenuarea şi banda de trecere a circuitelor oscilante
3. Circuite oscilante cuplate
4. Oscilatoare de radiofrecventa
Circuitele electronice fundamentale folosite in domeniul
radio si TV sunt circuitele acordate in frecventa, circuitele
oscilatoare si circuitele de codare/decodare a semnalelor.
Pentru circuitele rezonante comportarea in functie de
frecventa le face utile in structura circuitelor de acord,
amplificatoarele selective si in circuitele de orocesare de
Introducere semnale.
Procesarile principale vizeaza modulatia, demodulatia,
conversia de frecventa si filtrarea pasiva si activa a
semnalelorde radiodifuziune analogice si digitale.

Dupa parcurgerea acestei unitati de invatare studentii vor

fi in masura:
Ø Sa reprezinte schemele circuitelor acordate in
frecventa serie si derivatie
Ø Sa justifice comportarea in functie de frecventa a
Obiective circuitelor rezonante
Ø Sa defineasca si sa reprezinte tipurile de oscilatoare de
radiofrecventa folosite in domeniul radio si TV

Timpul
mediu Timpul mediu de studiu individual este de 2
de ore
studiu

1. Circuite selective in frecventa

Circuitele selective in frecventa, denumite fie circuite acordate în

frecvenţă fie, in mod traditional, circuite oscilante, sunt circuite electrice formate
din bobine şi condensatoare conectate între ele şi în care, printr-un procedeu
oarecare, se injectează energie electrică. Din punct de vedere al modului în care
sunt conectate între ele elementele reactive ale circuitului oscilant, se deosebesc
trei tipuri de circuite oscilante:
- circuite oscilante serie;
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

- circuite oscilante derivaţie;

- circuite oscilante cuplate.

1.1. Producerea şi parametri oscilaţiilor libere

Energia electrică injectată circuitelor oscilante se acumulează în câmpul

magnetic al bobinelor şi în câmpul electric al condensatoarelor (fig.1.1.a.). Între
elementele reactive de circuit (condensator şi bobină) se desfăşoară un schimb
continuu de energie electrică, proces care defineşte fenomenul oscilatoriu.
În regim liber, regimul în care se injectează circuitului energie doar în
faza iniţială, schimbul de energie dintre bobină şi condensator durează până
când energia primită iniţial este consumată prin efect caloric şi prin câmpurilor
de pierdere ale elementelor reactive de circuit. Aceste procese corespund
procesului de producere a oscilaţiilor libere în circuitele oscilante (fig. 1.1. b.).
Pe durata menţinerii comutatorului K în poziţia 1, are loc încărcarea
condensatorului de la sursa de alimentare (E) şi deci acumularea de energie în
câmpul electric al condensatorului (WC = maxim). La trecerea comutatorului K
în poziţia 2 condensatorul se va descărca exponenţial prin bobina L, determină
prin aceasta un curent variabil scăzător, care va produce la capetele bobinei, prin
efect de autoinducţie, o tensiune electromotoare. În acest interval de timp (un
sfert de perioadă, de la 0 la T/4) are loc transferul de energie din câmpul electric
al condensatorului în câmpul magnetic al bobinei (WL = maxim), după care
urmează un proces de reîncărcare a condensatorului cu polaritate inversă (plus
pe armătura inferioară şi minus pe armătura superioară) tot pe durata unui sfert
de perioadă.
Procesul continuă în acest mod prin descărcarea condensatorului,
acumularea energiei în câmpul electric al bobinei după care tensiunea de
autoinducţie generată la nivelul bobinei va determina încărcarea condensatorului
ca în momentul t = 0, încheindu-se astfel un ciclu complet de oscilaţie liberă cu
durata unei perioade (T).

1 2 u uC uL

K
L
+
E t
C R
T/4 T

a) Circuit pentru generarea b) Forma de unda a tensiunilor

oscilaţiilor libere din circuitul oscilant

Fig. 1.1. Producerea oscilaţiilor în circuitele oscilante

 CIRCUITE OSCILANTE 3

În regim forţat, oscilaţiile electrice sunt întreţinute prin compensarea

pierderilor de energie în mod periodic de către sursa exterioară de alimentare. Ca
urmare schimbul de energie dintre elementele reactive de circuit se desfăşoară
neîntrerupt, oscilaţiile prezintă amplitudine constantă şi se desfăşoară cu aceeaşi
perioadă de repetiţie. Forma de undă a oscilaţiilor întreţinute este reprezentată în
figura 1.1.b. prin variaţia tensiunilor pe condensator şi pe bobină, care se află în
cuadratură, adică la un decalaj de 90o.
Circuitele oscilante sunt caracterizate din punct de vedere funcţional de
următorii parametrii:
· Perioada de oscilaţie (T0), definită ca intervalul de timp în care are loc un
ciclu complet de variaţie a tensiunilor şi curenţilor din circuit. Se măsoară în
secunde.
· Frecvenţa de oscilaţiei (fo), definită prin numărul de cicluri (oscilaţii)
complete de variaţie ale mărimilor electrice din circuit în unitatea de timp. Se
măsoară în Hz şi se deduce, în considerentul circuitului fără pierderi (R = 0),
din legea conservării energiei, care se poate exprima prin egalitatea
tensiunilor pe elementele reactive (L şi C) ale circuitului oscilant:
1
uC = u L Þ XCI = X LI Þ = w0L (1.1)
w 0C

1
w0 = Þ (1.2)
LC

f0 =
1
[Hz ] (1.3)
2p LC

· Lungimea de undă (λ0), definită ca distanţa parcursă de oscilaţia

electromagnetică pe durata unei perioade.
c
l0 = c × T0 = @ 1,88 LC (1.4)
f0

· Impedanţa caracteristică (Zc), a cărei expresie se deduce în baza principiului

conservării energiei WC = WL, în condiţiile unui circuit fără pierderi (R = 0).
CU m2 LI m2 L
= Þ ZC = [W] (1.5)
2 2 C

În realitate circuitele oscilante sunt caracterizate de pierderi de energie,

considerate a fi determinate de rezistenţa de pierderi a circuitului R ¹ 0, situaţie
în care oscilaţiile măriilor electrice din circuit îşi pierd din amplitudine,
oscilaţiile denumindu-se în acest caz oscilaţii amortizate. Luând în considerarea
pierderile din circuit se pot defini parametrii:
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

· Decrementul de amortizare (d), definit ca raport dintre energia consumată

prin pierderi active într-o semiperioadă şi energia acumulată pe bobină.
WR T T T
d = × = × = a ×T (1.7)
WL 2 2 L 2
unde:
R
a= se numeşte coeficient de amortizare,
2L
(1.8)
în baza căreia se poate scrie expresia curentului din circuit

i (t ) = I m × e -wt × sin wt (1.9)

Din relaţia decrementului amortizării (1.7) se deduce un nou parametru:

· Amortizarea circuitului (d), definită ca raportul dintre mărimea rezistenţei de
pierderi şi reactanţa inductivă (XL)sau reactanţa capacitivă (XC).
R R 1 R
d = ×T = × =p × =p ×d
2L 2L f 0 w0L
deci
R R
d= =
X L XC
(1.10)
R
d= = w 0 CR
w0

Pe baza acestui parametru pot fi scrise condiţiile de oscilaţie:

R < 2×ZC - oscilaţii libere;
R = 2×ZC - regim critic de oscilaţii;
R >2×ZC - descărcări aperiodice.
Pentru aprecierea calităţii circuitelor oscilante se utilizează parametrul
denumit factor de calitate.
· Factorul de calitate (Q), determinat ca raport invers al amortizării circuitului:
1 w0L 1
Q= = = (1.11)
d R w 0 CR
Factorul de calitate al circuitelor oscilante poate avea valori cuprinse în
următoarele plaje de valori:
Q < 20 - desemnează circuitele de calitate slabă;
Q = 20 ¸200 - desemnează circuitele de bună calitate;
Q >100 - desemnează circuitele de foarte bună calitate.
Circuitele oscilante sunt utilizate în practică în regim de amplitudine
constantă a oscilaţiilor mărimilor electrice, prin întreţinerea acestora cu energie
injectată periodic din exterior. În acest caz se spune că circuitul lucrează în
 CIRCUITE OSCILANTE 3

regim forţat, primeşte energie de la sursa de semnal la intervale de timp

determinate de către sursă.
Din punct de vedere al comparaţiei frecvenţei circuitului rezonant (f0) cu
frecvenţa sursei de semnal extern (fg) se deosebesc următoarele situaţii:
a) fg = f0 - circuitul lucrează la rezonanţă, situaţie în care amplitudinea
oscilaţiilor este maximă;
b) fg ¹ f0 - circuitul lucrează în afara rezonanţei(este dezacordat),
situaţie în care amplitudinea oscilaţiilor scade proporţional cu mărimea
decalajului de frecvenţă.
Sub aceste aspecte vor fi analizate fenomenele şi procesele fizice care au
loc în configuraţiile de baza ale circuitelor oscilante, configuraţii denumite,
potrivit modului de conectare a elementelor reactive între ele şi faţă de sursa de
semnal, ca circuite oscilante de tip serie, de tip paralel şi circuite oscilante
cuplate.

1.2. Circuitul oscilant serie

Circuitul oscilant serie este circuitul electric în care elementele circuitului

sunt conectate în serie între ele şi în serie cu sursa de semnal electric
(generatorul de semnale) – fig.1.2.
Circuitul oscilant serie este
I C
excitat în tensiune de către sursa de
semnal e(t), iar răspunsul
circuitului este în curent i(t). e(t) U L
Folosind notaţiile în »
complex a mărimilor electrice, în
domeniul frecvenţelor legătura R
dintre răspunsul circuitului şi
excitaţia produsă de sursa de Fig.1.2. Circuitul oscilant serie
semnal este dată prin funcţia de
circuit:

E
I= în care expresia impedanţei circuitului serie poate fi
ZS
scrisă:
1 æ 1 ö
Z S = R + jw L + = R+ j ç wL - ÷ (1.12)
jwC è wC ø

Pe baza relaţiei (1.4) se determină:

æw 1 ö æ w w0 ö
Z S = R + jw 0 Lçç - ÷÷ = R + jw 0 Lçç - ÷÷ (1.13)
è w 0 ww 0 LC ø è w 0 w ø

în care se notează şi se defineşte mărimea:

2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

æw w ö
b = çç - 0 ÷÷ - dezacordul circuitului. (1.14)
èw0 w ø

pentru care expresia impedanţei circuitului oscilant serie se poate scrie:

æ w L ö
Z S = R + jw 0 Lb = Rç1 + j 0 × b ÷ = R(1 + jbQ ) (1.15)
è R ø

în modul impedanţa circuitului este:

Z = Z = R 1 + b 2Q 2 = R 2 + b 2Q 2 (1.16)

Se poate concluziona că impedanţa circuitului oscilant serie depinde de

mărimea dezacordului circuitului (b) faţă de frecvenţa sursei de semnal şi de
factorul de calitate (Q) al circuitului. Pentru dezacord nul (b = 0), impedanţa
circuitului are valoare minimă (Z = R).
Pe baza relaţiei (1.15) se poate determina expresia curentului prin circuit:
E E
I= Þ I= (1.17)
R(1 + jbQ ) R 1 + b 2Q 2

Relaţiile (1.17) justifică comportarea selectivă a circuitului faţă de

semnalele electrice în funcţie de frecvenţa acestora. Curentul prin circuit creşte
pe măsură ce scade dezacordul circuitului şi scade odată cu creşterea
dezacordului. Reprezentarea grafică a dependenţei curentului prin circuit în
funcţie de frecvenţa sursei de semnal defineşte noţiunea de curbă de rezonanţă
(fig.1.3.a.).
La rezonanţă (wg=w0), circuitul oscilant serie prezintă următoarele
particularităţi:
Ø Dezacordul circuitului este nul: b = 0
Ø Impedanţa are valoare minimă, de ordinul (zecimi ¸ unităţi) de W, fiind
egală cu valoarea rezistenţei de pierderi a circuitului: ZSo = R
Ø Curentul prin circuit are valoare maximă: I0 = E/R
Ø Reactanţele elementelor reactive sunt egale: X L = X C 0 0

Ø Tensiunile la bornele elementelor reactive (L şi C) sunt egale şi în

antifază.
I I
U C0 = =-j ; U L0 = jw 0 L
jw 0 C w 0C

Þ U C0 = -U L0 Þ U C0 = U L0 (1.18)
Circuitul oscilant serie prezintă la rezonanţă fenomenul de rezonanţă al
tensiunilor, fenomen care determină multiplicarea valorii tensiunii pe elementele
 CIRCUITE OSCILANTE 3

reactive, faţă de valoarea tensiunii de la intrare, cu valoarea factorului de

calitate, potrivit relaţiei:
U C0 U L0 I 0w 0 L w 0 L
= Þ = =Q
E E I0R R

U C0 = U L0 = Q × E (1.19)

Diagramele de variaţie ale reactanţei, defazajului, impedanţei şi curentului

sunt prezentate în figura 1.3.a. Se remarcă curba de variaţie a curentului în
funcţie de frecvenţă I = f(w), denumită curba de rezonanţă a circuitului oscilant
serie, care prezintă la rezonanţă un maxim.

I
X XL IC
X=XL-XC
0 w IL
XC
0 w
j j

0 w 0 w
-p/2 -p/2
I,Z I,Z
Im I
Z Z0
CURBA DE
REZONANŢĂ
R I = f(w) I0 Z
I
0 w0 w 0 w0 w

a) Circuitul oscilant serie b) Circuitul oscilant derivaţie

Fig.1.3. Curbele de variaţie ale parametrilor circuitelor oscilante

Din analiza diagramelor de variaţie a reactanţei şi a impedanţei circuitului

oscilant serie în funcţie de frecvenţă se pot desprinde următoarele concluzi
referitoare la comportarea la rezonanţă a circuitului:
· La rezonanţă (wg = w0), impedanţa circuitului are caracter rezistiv, circuitul
nu va introduce defazaj între curent şi tensiune (j = 0);
· La frecvenţe mai mici decât frecvenţa de rezonanţă (wg < w0), impedanţa
circuitului are caracter capacitiv, circuitul defazează tensiunea de la bornele
circuitului în urma curentului, deci produce un defazaj negativ (j < 0);
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

· La frecvenţe mai mari decât frecvenţa de rezonanţă (wg > w0), impedanţa
circuitului are caracter inductiv, circuitul defazează tensiunea de la bornele
circuitului înaintea curentului, deci produce un defazaj pozitiv (j > 0);

Circuitele oscilante serie sunt utilizate ca circuite selective. Dacă unui

circuit oscilant serie îi sunt aplicate semnale de diferite frecvenţe, aceasta trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii:
- să lase să treacă componentele de frecvenţa dorită, fără să modifice raportul
dintre amplitudinile lor;
- să elimine componentele a căror frecvenţa este diferită de frecvenţa
componentelor considerate utile.

1.3. Circuitul oscilant derivaţie

Circuitul oscilant derivaţie (paralel) este circuitul oscilant în care

elementele de circuit sunt conectate în derivaţie (paralel) între ele şi sursa de
semnal electric
(generatorul de semnale), aşa cum sunt reprezentările din figurile 1.4., 1.5. şi
1.6.
Circuitul oscilant derivaţie este excitat în curent i(t) de către sursa de
semnal şi răspunsul, iar răspunsul circuitului este în tensiune e(t). Folosind
notaţiile în complex ale mărimilor electrice, în domeniul frecvenţelor legătura
dintre răspunsul circuitului şi excitaţia produsă de sursa de semnal este dată prin
funcţia de circuit (1.20).

1 I IL
U = Z ×I = ×I (1.20)
Y
IC
C L
în care: i(t)
U
1
Y= - reprezintă RC RL
Z

admitanţa circuitului.
Fig.1.4. Circuitul oscilant derivaţie

Din relaţia 1.20. pe baza expresiei impedanţelor elementelor L şi C, pentru

care se consideră şi rezistenţele de pierderi ale acestora (RL şi RC) ca fiind
conectate în serie cu parametrii bobinei şi ai condensatorului, expresia în
complex a circuitului oscilant derivaţie poate fi scrisă:
 CIRCUITE OSCILANTE 3

(RL + jwL )æçç RC + 1 ö

÷
ZL ×ZC è jwC ÷ø
Z= = (1.21)
ZL +ZC
(RL + jwL ) + æçç RC + 1 ö÷÷
è jwC ø
se admite că:
RL = RC @ 0; RL + RC = R (1.22)

æ 1 ö
R + j ç wL - ÷= ZS - impedanţa circuitului serie.
è wC ø

Se pot scrie expresiile finale ale impedanţei, respectiv a admitanţei

circuitului oscilant derivaţie:
L L L
C Z C2 C C
ZD = = = ;Þ Z D =
æ
R + j ç wL -
1 ö Z R (1 + j bQ ) R 1 + b 2Q 2
÷ S

è wC ø
(1.22)
1 1 1 æ 1 ö
Y= + jwC + = + j ç wC - ÷ = G + jB
R jw L R è wL ø

în care mărimile:
G – conductanţa circuitului;
B – susceptanţa circuitului.

Răspunsul circuitului la excitaţia produsă (1.20) este:

L
C Z2 I I
U= ×I = C ×I sau U= = (1.23)
R(1 + jbQ ) ZS Y G + jB

Relaţiile (1.21) ŞI (1.22) justifică comportarea selectivă a circuitului faţă

de semnalele electrice în funcţie de frecvenţa acestora. Valoarea totală a
curentului din circuit scade pe măsură ce scade dezacordul circuitului.
Reprezentarea dependenţei curentului electric ce străbate circuitul oscilant
serie de frecvenţa sursei de semnal se numeşte curbă de rezonanţă (fig.1.3.b.).
La rezonanţă (wg=w0), circuitul oscilant derivaţie prezintă următoarele
particularităţi:
Ø Dezacordul circuitului este nul: b = 0
Ø Impedanţa are valoare maximă, de ordinul (zeci ¸ sute) de KW:
L
Z D0 = sau Z D0 = G (1.24)
C×R

Ø Curentul prin circuit are valoare maximă:

2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

U CR
I0 = =U × sau I 0 = U × Y0 = U × G (1.25)
Z D0 L
Ø Reactanţele elementelor reactive sunt egale: X L = X C , ceea ce va0 0

determina egalitatea în modul a curenţilor prin elementele reactive ale

circuitului, iar în complex sunt şi în antifază:
U U
I L0 = =-j
jw 0 L w0L

I C 0 = U × jw 0 C (1.26)

I L0 = - I C0

Circuitul oscilant derivaţie prezintă la rezonanţă fenomenul de rezonanţă

al curenţilor, fenomen care determină multiplicarea valorii curenţilor pe
elementele reactive cu valoarea factorului de calitate, faţă de valoare curentului
total (I0), potrivit relaţiilor:
U0
I L0 w L 1 w L
= 0 = = 0 =Q (1.28)
I C0 U0 w 0 CR R
L
CR

I L0 = I C0 = Q ×I 0 (1.29)

Diagramele de variaţie ale reactanţei, defazajului, impedanţei şi curentului

sunt prezentate în figura 1.3.b. Se remarcă curba de variaţie a curentului în
funcţie de frecvenţă, denumită curba de rezonanţă a circuitului oscilant
derivaţie I = F (w ) , care prezintă la rezonanţă un minim cu valoarea egală cu I0.
Curba de variaţie a tensiunii la bornele circuitului corespunde ca formă cu
variaţia impedanţei.
Din analiza diagramelor reactanţei şi a impedanţei circuitului oscilant
derivaţie în funcţie de frecvenţă se pot desprinde următoarele concluzii,
referitoare la comportarea la rezonanţă şi în afara acesteia a circuitului:
· La rezonanţă (wg = w0), impedanţa circuitului are caracter rezistiv, circuitul
nu va introduce defazaj între curent şi tensiune (j = 0);
· La frecvenţe mai mici decât frecvenţa de rezonanţă (wg < w0), impedanţa
circuitului are caracter inductiv, circuitul defazează tensiunea de la bornele
circuitului înaintea curentului, deci produce un defazaj pozitiv (j > 0);
· La frecvenţe mai mari decât frecvenţa de rezonanţă (wg > w0), impedanţa
circuitului are caracter capacitiv, circuitul defazează tensiunea de la bornele
circuitului în urma curentului, deci produce un defazaj negativ (j < 0);
 CIRCUITE OSCILANTE 3

Pentru circuitele oscilante serie şi derivaţie prezintă interes şi

reprezentarea diagramelor fazoriale (fig.1.5.), diagrame în baza cărora vor fi
prezentate procesele fizice privind funcţionarea demodulatoarelor de frecvenţă.
Reprezentarea din figura 1.5.a. corespunde unui circuit oscilant serie
dezacordat inductiv, reactanţa totală a circuitului este de natură inductivă,
potrivit relaţiilor:
XL > XC ; X = XL – XC >0 şi defazajul introdus de circuit este pozitiv.
Reprezentarea din figura 1.5.b. corespunde unui circuit oscilant derivaţie
dezacordat inductiv, curentul total este determinat de componenta inductivă,
potrivit relaţiilor:
X < Z Þ IL > IC ; I = IL –IC şi defazajul introdus de circuit este pozitiv.

UL IL
UC IC

U I
UL-UC IL-IC
j j

UR IR IR UR

a) serie (în considerentul XL > XC) b) derivaţie (în considerentul XL < XC)

Fig.1.5. Diagramele fazoriale ale circuitelor oscilante

1.4. Circuite oscilante derivaţie cu prize

Circuitele oscilante cu prize au apărut din necesitatea de a asigura

adaptarea impedanţei acestora cu sursa de semnal sau cu sarcina în vederea
asigurării transferului maxim de putere. Prizele de adaptare sunt realizate, în
funcţie de situaţie, pe bobina circuitului, pe condensator sau şi pe bobină şi pe
condensator. Din acest punct de vedere circuitele oscilante derivaţie cu prize pot
fi:
· Circuite oscilante derivaţie cu priză pe bobină;
· Circuite oscilante derivaţie cu priză pe condensator;
· Circuite oscilante derivaţie cu priză pe bobină şi pe condensator.

Circuitul oscilant derivaţie cu priză pe bobină are configuraţia din figura

1.6., prezintă o priză pe bobină într-un punct bine determinat la care se
efectuează conectarea cu sursa de semnal. Priza separă bobina circuitului în
două bobine (L1 şi L2), care pot fi în cuplaj (fig.1.6.a.) sau nu sunt în cuplaj
mutual (fig.1.6.b.). Cuplajul mutual reprezintă interacţiunea de natură magnetică
dintre cele două bobine.
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

L2 C L2
M U i(t) U1 L1
L1
i(t) U1
C U

a) cu inducţie mutuală (M ¹ 0) b) fără inducţie mutuală (M = 0)

Fig. 1.6. Circuite oscilante derivaţie cu priză pe bobină

Pentru varianta de circuit oscilant cu priză pe bobină, cu inducţie mutuală

(fig. 1.6.a.), inducţia mutuală dintre L1 şi L2 este diferită de zero (M ¹ 0) şi pot fi
definiţi parametrii:
- frecvenţa de rezonanţă
1 1
f0 = = (1.30)
2p Le × C 2p (L1 + L2 + 2M )C

- coeficientul de priză pe bobină

L1 + M L1 + M
pL = = (1.31)
Le L1 + L2 + 2 M

- impedanţa la priza inductivă a circuitului

Z Dp = Z D × p L Þ Z Dp < Z D (1.32)

Pentru varianta de circuit oscilant cu priză pe bobină, fără inducţie

mutuală (fig. 1.6.b.), inducţia mutuală dintre L1 şi L2 este egală cu zero (M = 0)
şi parametrii anteriori definiţi au expresiile:
- frecvenţa de rezonanţă
1
f0 = (1.33)
2p (L1 + L2 )C

- coeficientul de priză pe bobină

L1
pL = (1.34)
L1 + L2
- impedanţa la priza inductivă a circuitului

Z Dp = Z D × p L Þ Z Dp < Z D (1.35)
 CIRCUITE OSCILANTE 3

Circuitul oscilant derivaţie cu priză pe condensator are configuraţia din

figura 1.7., prezintă o priză între două condensatoare pentru conectarea cu sursa
de semnal. Pentru această variantă de circuit se definesc următorii parametrii:
- frecvenţa de rezonanţă
1 1
f0 = = (1.36)
2p L × C e CC
2p L 1 2
C1 + C 2
- coeficientul de priză pe bobină
Ce C2
pC = = (1.37)
C1 C1 + C 2

- impedanţa la priza inductivă a circuitului

Z Dp = Z D × p L Þ Z Dp < Z D (1.38)

C2 C2
L i(t) C1
C1 U U1
i(t) U1
L U

Fig. 1.7. Circuite oscilante derivaţie cu priză pe condensator

Circuitul oscilant derivaţie cu priză pe bobină şi pe condensator, în

reprezentarea cea mai generală, este prezentat în figura 1.8. şi care are o priză pe
bobină (între L1 şi L2) şi o priză pe condensator (între C1 şi C2), ceea ce
facilitează adaptarea circuitului oscilant atât cu sursa de semnal cât şi cu sarcina.
Pe baza schemei echivalente a circuitului oscilant derivaţie cu prize (fig.
1.8.b.) şi în considerentul că sunt îndeplinite condiţiile de adaptare cu etajele
dispuse în amonte şi în aval de acesta (sursa şi sarcina) R1 >> w 0 (L1 + M ) şi
1
R2 >> , se pot defini următorii parametrii:
w 0 C1

- frecvenţa de rezonanţă
1 1
f0 = = (1.39)
2p Le × C e C ×C
2p (L1 + L2 + 2M ) 1 2
C1 + C 2

- coeficientul de priză pe bobină şi coeficientul de priză pe condensator:

L1 + M C2
pL = ; pC = (1.40)
L1 + L2 + 2 M C1 + C 2
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

În condiţiile în care cuplajul dintre bobinele L şi L este strâns, deci fluxul

magnetic de scăpări este nul, atunci inductanţa mutuală va fi M = L1 × L2 şi
notând cu n1 şi n2 numărul de spire al bobinelor L1 şi L2, se pot scrie relaţiile
dintre tensiunile din circuit U1, U2 şi U:
U 1= p L × U şi U 2 = pC × U (1.41)

în care coeficientul de priză pe bobină poate fi exprimat şi în funcţie de

numărul de spire potrivit relaţiei
n1
pL = (1.42)
n1 + n2

L2 C2
M R
L1 C1 i1(t) C1 i2(t)
i1(t) U1 U2 i2(t) U1 L R U2
C2

a) schema electrică b) schema echivalentă

Fig. 1.8. Circuite oscilante derivaţie cu priză pe bobină şi pe condensator

- factorul de calitate al circuitului oscilant derivaţie cu prizele în gol

R
Q= (1.43)
w 0 (L1 + L2 + 2M )

- factorul de calitate al circuitului oscilant derivaţie cu prizele conectate la

etajele alăturate (sursa şi sarcina)
Re
Q= (1.44)
w 0 (L1 + L2 + 2M )

în care Re este rezistenţa echivalentă a circuitului , care are expresia

1 1 p2 p2
= + L + C (1.45)
Re R R1 R2
Circuitele oscilante derivaţie sunt utilizate în amplificatoarele selective ca
circuite acordate de sarcină, în construcţia oscilatoarelor, a modulatoarelor şi
demodulatoarelor precum şi a filtrelor acordate din construcţia unor aparate de
măsură şi a radioreceptoarelor. În aceste circuite apar curenţi de frecvenţă
fundamentală dar şi armonicile, iar circuitele oscilante sunt acordate pe una din
aceste componente de obicei pe fundamentală. Celelalte componente sunt în
acest caz nedorite şi se urmăreşte ca amplitudinea lor să fie cât mai mică
comparativ cu amplitudinea fundamentalei, lucru care se realizează cu ajutorul
 CIRCUITE OSCILANTE 3

circuitelor oscilante derivaţie acordate pe frecvenţa semnalului care trebuie

selectat.

2. Selectivitatea, atenuarea şi banda de trecere a circuitelor oscilante

Selectivitatea, atenuarea şi banda de trecere a circuitelor oscilante sunt

parametrii caracteristici de a căror valoare depind performanţele acestora.
Selectivitatea se defineşte prin selectivitatea în curent în cazul circuitelor
oscilante serie respectiv prin selectivitatea în tensiune în cazul circuitelor
oscilante derivaţie.
Selectivitatea în curent reprezintă raportul dintre valoarea curentul electric
prin circuit, corespunzător unei frecvenţe oarecare şi valoarea curentul electric
prin circuit la frecvenţa de rezonanţă.
E
I Z ZS 1
SI = = S = 0 = (1.45)
I0 E ZS 1 + b 2Q 2
ZS
0

Selectivitatea în tensiune reprezintă raportul dintre valoarea tensiunii

electrice la bornele circuitului, corespunzător unei frecvenţe oarecare şi valoarea
tensiunii electrice la frecvenţa de rezonanţă.
UL wL × I w I w w 1
SU = = = × = × SI = × (1.46)
U L0 w 0 L × I 0 w 0 I 0 w 0 w 0 1 + b 2Q 2

Circuitele oscilante sunt folosite la frecvenţa de rezonanţă sau în

apropierea acesteia în limitele benzii de trecere, situaţie în care se poate aprecia
că w @ w 0 şi pentru care selectivitatea în curent este egală cu selectivitatea în
tensiune.
1
SU = S I = S = (1.47)
1 + b 2Q 2

Curba selectivităţii este reprezentată în figura 1.9., aceasta putând fi

reprezentată sub aspect teoretic dar şi sub aspect real, la care pantele sunt mai
puţin abrupte şi în care caz determinările sunt făcute la nivelul 0,707 din
valoarea maximă.
Atenuarea circuitului oscilant reprezintă acţiune inversă a circuitului,
comparativ cu acţiunea acestuia în cazul selectivităţii. În figura 1.9. atenuarea
circuitului reprezintă zona din afara zonei de selectivitate în care circuitul nu
prezintă comportare rezonantă la componentele având frecvenţa în afara benzii
de trecere. Atenuarea se defineşte prin raportul dintre puterea electrică disipată
în circuit la frecvenţa de rezonanţă şi puterea electrică disipată de circuit la o
frecvenţă oarecare.
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

2
P0 R × I 02 æ I ö 1
a[B ] = log 10 = log 10 = log 10 çç ÷÷ = 2 × log 10 (1.48)
P R×I 2
è I0 ø S

1
a[dB ] = 20 × log 10 (1.49)
S

Atenuarea şi selectivitatea sunt parametrii cu variaţie inversă pentru

frecvenţele la care selectivitatea este maximă (egală cu unitatea), atenuarea este
minimă (nulă). Aceasta este marcat pe graficul 1.6.a. şi în tabelul 1.1. referitor la
corespondenţa dintre selectivitate şi atenuare.

Tabelul 1.1. Corespondenţa valorilor selectivităţii şi atenuării circuitelor oscilante

S 1 1/1,4 1/2 1/4 1/10 1/20 1/30 1/50 1/10 1/103 1/105
2
1
A[dB] 0 3 6 16 20 26 29,5 33,4 40 60 80

Circuitelor oscilante le sunt impuse două condiţii principale:

· selectivitate constantă (S = 1) şi atenuare nulă (a = 0) în banda de
frecvenţă;
· atenuare maximă şi selectivitate nulă (S = 0) în afara benzii de
frecvenţă.
Îndeplinirea acestor condiţii de către circuitele oscilante presupune o
caracteristică a selectivităţii de formă dreptunghiulară (fig. 1.9.). În realitate nu
este în fapt o curbă (fig. 1.9.)care va asigura în banda de trecere o atenuare uşor
scăzătoare a componentelor a căror frecvenţă se depărtează de frecvenţa de
rezonanţă (w0). Se consideră acceptabile acele scăderi de amplitudine ale
componentelor cu frecvenţe diferite de frecvenţa de rezonanţă, care nu scad sub
0,707 (3 dB) faţă de amplitudinea componentei a cărei frecvenţă corespunde cu
frecvenţa de rezonanţă a circuitului.
Banda de trecere, cuprinde totalitatea componentelor unui semnal
electric, căror amplitudine nu scade sub 0,707 faţă de amplitudinea componentei
cu frecvenţa egală cu frecvenţa de rezonanţă a circuitului selectiv.
În baza acestei definiri şi a relaţiei (1.47) privind selectivitatea circuitelor
oscilante se determină mărimea (lărgimea) benzii de trecere.
1 1 1
S³ ; = (1.50)
2 1 + b 2Q 2 2

din aceste relaţii rezultă: b × Q = 1

Dezacordul circuitului la rezonanţă va avea expresia:
w w 0 w 2 - w 02 (w - w 0 ) × (w + w 0 )
b= - = = (1.51)
w0 w w ×w0 w ×w 0
 CIRCUITE OSCILANTE 3

Se aproximează că la rezonanţă şi în aproprierea acesteia w @ w0 şi ca

urmare se poate înlocui: w + w0 = 2w şi w - w0 = Dw , pentru care expresia
dezacordului circuitului devine:
2w × Dw
b= (1.52)
w0

2 f × Df
b= (1.53)
f0

S
1,00 0 dB
Curba ideală a
0,707 3 dB selectivităţii

0,5 6 dB Curba reală a

selectivităţii

-1/2b +1/2b

w1 w2 w
B

Fig.1.9. Curba selectivităţii şi banda de trecere

Se înlocuieşte relaţia (1.53) în egalitatea b × Q = 1 , şi se obţine:

2 f × Df f0
×Q = 1Þ 2Df = (1.54)
f0 Q

Se notează banda de trecere cu:

b = f 2 - f1 = f = 2( f 2 - f 0 ) = 2( f 0 - f1 ) = 2 × Df şi se obţine expresia finală a benzii
de trecere în funcţie de frecvenţa de rezonanţă şi factorul de calitate:
f0
B= = f0 × d (1.55)
Q

Se poate concluziona că între banda de trecere şi selectivitatea circuitului

este un raport invers proporţional, mărirea benzii de trecere duce la scăderea
selectivităţii, iar scăderea benzii de trecere duce la creşterea selectivităţii.

Dublarea benzii de trecere, reprezintă procedeul prin care se poate lărgi

banda de trecere a unui circuit oscilant pentru a se asigura prelucrarea unui
număr sporit de componente de semnal. Astfel de circuite cu banda de trecere
mărită sunt utilizate frecvent în realizarea filtrelor trece bandă sau opreşte bandă,
în realizarea circuitelor selective ale demodulatoarelor de frecvenţă şi ale
amplificatoarelor acordate (selective), etc.
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

Se are în vedere relaţia:

f0 f
B= = R× 0 (1.56)
Q w0L

Din relaţia (1.56) se poate desprinde concluzia că prin mărirea rezistenţei

de pierderi a circuitului oscilant se poate mări banda de trecere. În cazul
circuitului oscilant serie prin dublarea rezistenţei de pierderi se ajunge la
dublarea benzii de trecere, ca urmare a scăderii de două ori a factorului de
calitate:
w0L w0L f0
Q= = Ü 2B = 2 R (1.57)
R+R 2R w0L

Din punct de vedere practic, în cazul circuitului oscilant serie se poate

interveni uşor conectând în serie cu elementele de circuit un rezistor care va
duce la scăderea factorului de calitate şi deci la mărirea benzii de trecere.
În cazul circuitului oscilant derivaţie intervenţia practică pentru mărirea
rezistenţei de pierderi prin introducerea unor rezistoare în serie cu fiecare
element de circuit , nu este posibilă şi de aceea se procedează la conectarea unui
rezistor (Rp)în paralel cu circuitul oscilant. Valoarea rezistorului se determină pe
baza considerentului că efectele produse de acesta sunt aceleaşi cu efectele
produse prin conectarea unui rezistor (R) de aceeaşi valoare în serie cu
elementele de circuit, ceea ce se poate exprima prin relaţiile:
U2 U2 U2
PR p = PR Þ = R×I2 Þ = R× 2 (1.58)
Rp Rp ZC

Din relaţiile 1.58., în care ZC este impedanţa caracteristică a circuitului

oscilant, iar Zdo este impedanţa la rezonanţă a circuitului oscilant derivaţie, se
deduce valoarea rezistenţei ce trebuie conectată în paralel pe circuitul derivaţie
pentru dublarea benzii de trecere:
Z C2 L
Rp = = = Z d0 (1.59)
R CR
Se desprinde concluzia că, valoarea rezistenţei care trebuie introdusă în
paralel pe circuitul oscilant derivaţie pentru dublarea benzii de trecere, este
comparabilă cu mărimea impedanţei la rezonanţă a circuitului (zeci kW).
Curbele de rezonanţă normate (A/A0), pentru două circuit e oscilante
derivaţie, unul cu banda normală iar altul cu banda de trecere dublată, sunt
prezentate în figura 1.10. Se remarcă faptul că mărirea benzii de trecere permite
cuprinderea unui număr mult mai mare de componente ale semnalului cu
frecvenţa fundamentală f0. În această situaţie este posibil ca odată cu semnalul
util, cu frecvenţa f0 să pătrundă şi componente ale unor semnale cu frecvenţa f ¹
f0, considerate semnale perturbatoare. Aceasta înseamnă o scădere a selectivităţii
circuitului oscilant cu banda de trecere mărită, însoţită de o reducere a
 CIRCUITE OSCILANTE 3

amplitudini componentelor din banda de trecere ca urmare a creşterii rezistenţei

totale de pierderi a circuitului ceea ce determină o pierdere suplimentară de
energie prin efect caloric. Practica lărgirii benzii de trecere este utilizată numai
în cazul în care este necesară cuprinderea unui număr mai mare de componente
ale semnalului de bază.
A/A0
Curba de rezonanţă a
1 circuitului oscilant cu
banda dublată
0,707

w0 w
B
2B

Fig. 1.10. Curbe de rezonanţă pentru circuite oscilante

cu benzi de frecvenţă diferite

3. Circuite oscilante cuplate

În radiotehnica, în afară de circuitele oscilante serie si derivaţie, au o larga

utilizare circuitele oscilante care se influenţează reciproc si care se numesc
circuite oscilante cuplate.
Circuitele oscilante cuplate sunt formate dintr-un ansamblu de circuite
oscilante de baza (independente - serie sau derivaţi) devenite dependente între
ele prin introducerea unor impedanţe de legătură, denumite impedanţe de cuplaj.
O categorie importanta de circuite oscilante cuplate corespunde cazului în
care circuitele de baza sunt doua circuite oscilante şi care reprezintă primarul
respectiv secundarul. Generatorul (sursa) de semnal este dispus în circuitul
primar.
Cuplajul dintre circuitul primar si circuitul secundar este realizat în diferite
moduri. Elementul comun ambelor circuite se numeşte element de cuplaj. După
natura elementului de cuplaj se deosebesc următoarele tipuri de cuplaje si
respectiv tipuri de circuite oscilante cuplate:
· inductiv, corespunde situaţiei în care cele doua circuite oscilante sunt cuplate
printr-un flux magnetic comun (fig. 1.11.a si b.);
· capacitiv, corespunde situaţiei în care cele doua circuite oscilante sunt
cuplate printr-un câmp electric comun (fig. 1.11.c si d.);
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

· galvanic, corespunde situaţiei în care cele doua circuite oscilante sunt cuplate
direct, prin curent electric de conducţie, având ca element comun un circuit
de electric conducţie (fig. 1.11.e.);
· combinat, corespunde situaţiei în care cele doua circuite oscilante sunt
cuplate atât prin flux magnetic comun cât şi prin câmp electric comun (fig.
1.11.f.).
R1 M R2 L1 CCU L2
Ug Ug
a) L1 L2 C1 C2
C2 d)

C1 R1 R2
L1 L2 R1 C1 C2 R2
Ug Ug
b) LCU C2 e) RCU

C1 R1 R2 L1 L2
C1 M C2
R1 C1 C2 R2
Ug L1 L2
Ug
c) f)
CCU
CCU

L1 L2 R1 R2

Fig.4.11. Circuite oscilante cuplate

Prin cuplajul a doua circuite oscilante se realizează o legătură a

fenomenelor fizice de natura electromagnetica care se produc în acestea.
Generatorul de semnal (Ug) din circuitul primar determină în circuitul acestuia
un curent electric variabil I1, care străbate bobina L (fig. 1.11.a.), determină prin
fluxul magnetic generat de bobină, o tensiune de inducţie mutuală în bobina L1,
aparţinând circuitului secundar.
Mărimea tensiunii de inducţie mutuală din circuitul secundar depinde de
valoarea impedanţei de cuplaj (ZM), astfel:
- daca ZM ® ¥ , cuplajul este total, prin ambele circuite trece acelaşi curent;
- daca ZM ® 0, cuplajul este nul, curenţii din cele doua circuite sunt
independenţi.
Pentru aprecierea cantitativa a gradului de cuplaj dintre circuitul primar şi
cel secundar se utilizează noţiunea de coeficient de cuplaj (KCU). Coeficientul de
cuplaj arată în ce măsură un circuit influenţează asupra celuilalt circuit si invers.
Analiza circuitului rezonant cuplat din figura 1.11.a., rezultă:
 CIRCUITE OSCILANTE 3

- dacă în circuitul primar circula curentul I1, pe bobina L1 se produce o

tensiune electromotoare de inducţie electromagnetică cu expresia:
U L = wL1 × I1
1
(1.60)

- o mare parte din liniile de forţă ale câmpului magnetic generat de bobina L1
străbate şi spirele bobinei L2 în care se induce o tensiune electromotoare de
inducţie electromagnetică a cărei expresie depinde de cuplajul magnetic (M)
dintre circuite, potrivit relaţiei:
U L = wM × I 1
2
(1.61)

- raportul acestor doua tensiuni electromotoare. arată în ce măsură circuitul

primar influenţează asupra circuitul secundar:
U L2 M
K1 = = (1.62)
U L1 L1

Pentru a determina influenta circuitului secundar, asupra circuitului

secundar, se aplică acelaşi raţionament, considerând sursa de semnal dispusă în
secundar, iar circuitul primar în gol şi rezultă:
M
K2 = (1.63)
L2

Coeficientul de cuplaj al circuitelor rezonante cuplate va fi dat de relaţia:

M
K CU = K 1 × K 2 = (1.64)
L1 × L2
Pentru celelalte tipuri de circuite oscilante cuplate, se poate generaliza
expresia coeficientului de cuplaj ca fiind dată de raportul dintre reactanţa de
cuplaj şi rădăcina pătrată a produsului dintre reactanţele aflate în cuplaj
circuitelor primar şi secundar:
XM
K CU = (1.65)
X1 × X 2
unde: XM - este reactanţa de cuplaj cu expresia XM = wM

Cuplajul dintre circuite se apreciază după mărimea coeficientului de

cuplaj, astfel:
Ø pentru KCU < 1% - cuplaj foarte slab;
Ø pentru KCU = (1 ¸ 5)% - cuplaj slab;
Ø pentru KCU = (5 ¸ 90)% - cuplaj strâns;
Ø pentru KCU > 90% - cuplaj foarte strâns.
În circuitele care utilizează circuite oscilante cuplate se urmăreşte a se
asigura obţinerea unui curent cu valoare maximă în circuitul secundar, fenomen
care exprimă asigurarea unui transfer maxim de putere.
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

Valoarea maximă a curentului din circuitul secundar se poate obţine prin

acordarea circuitelor, adică prin aducerea lor la rezonanţă modificând valoarea
reactanţelor proprii circuitelor primar şi secundar (XL, XC) a reactanţei de cuplaj
(XM) şi a frecvenţei sursei de semnal (fg).
Pentru un circuit oscilant cuplat de tip inductiv (fig. 1.11.a.), fenomenele
fizice pot fi descrise cu ajutorul unei logigrame bazate pe mărimile fizice aflate
în strânsă determinare procesuală, astfel:
U g ® I 1 ®®®®®® F 1 (F 12 ) ® E 2 ® I 2 ®®®®®® F 2 (F 21 ) ® E11 ® I 1'
U L1 = I 1 × X L1 U L2 = I 2 × X L2
U C1 = I 1 × X C1 U C2 = I 2 × X C2 (1.66)
U R1 = I 1 × X R11 U R2 = I 2 × X R2

În această logigramă se definesc:

f1, f2 - fluxuri fasciculare produse de bobinele L1 şi L2 parcurse de
curenţii
I1 şi I2. Fluxurile au expresiile:
F 1 = L1 × I 1 F 2 = L2 × I 2 (1.67)
f12, f21 - fluxuri fasciculare produse de bobinele L1 şi L2 parcurse de
curenţii
I1 şi I2 şi care străbat bobinele cu care sunt în cuplaj L2 şi L1.
Fluxurile au expresiile:
F 12 = L12 × I 1 = M × I 1 F 21 = L21 × I 2 = M × I 2 (1.68)

E2 şi E11 - sunt tensiuni de inducţie electromagnetică (de natură mutuală)

din
circuitul secundar respectiv primar, determinate de curenţii I1 şi
I2 care străbat bobinele L1 şi L2. Tensiunea E2 reprezintă
influenţa primarului asupra secundarului, iar tensiunea E11
reprezintă influenţa circuitului secundar asupra primarului.
Expresiile în complex şi în modul sunt:
E 2 = I 1 × Z M = - jw M × I 1 E 2 = I 1 × X M = wM × I 1 (1.69)
E 11 = I 2 × Z M = - jwM × I 2 E11 = I 2 × X M = wM × I 2 (1.70)

Tensiunea electromotoare E11, indusă mutual în circuitul primar, va

determina în acesta un curent I 1' , de sens opus curentului I1, care are ca efect
scăderea curentului din circuitul primar, fenomen echivalent cu creşterea
impedanţei circuitului primar pe seama influenţei circuitului secundar.
Micşorarea valorii curentului din primar este însoţită şi de modificarea
defazajului dintre curentul şi tensiunea din primar în funcţie de natura şi
mărimea părţii reactive a impedanţei reflectate din secundar în primar.
 CIRCUITE OSCILANTE 3

Pe baza fenomenelor fizice prezentate pentru circuitul oscilant cuplat de

tip inductiv (fig. 1.11.a.), se pot scrie ecuaţiile caracteristice ale circuitului
primar şi secundar, prin aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff:
ìU g + E 11 = I 1 × Z 1 ü
í ý (1.71)
îE 2 = I 2 × Z 2 þ
Din ecuaţia a doua rezultă:
E 2 Z M × I 1 - jwM × I 1
I2 = = = (1.72)
Z2 Z2 Z2
Din prima ecuaţie a sistemului (1.71), în care se introduce relaţia (1.72),
se obţine:
U g = I 1 × Z 1 - E 11 = I 1 × Z 1 - Z M × I 2 (1.73)
2
Z
U g = I 1 × Z 1 - M × I 1 = I 1 × Z 1 + Z 1r × I 1 = I 1 (Z 1 + Z 1r ) (1.74)
Z2
În relaţia (1.74) se notează:
2
ZM
Z 1r = - (1.75)
Z2
care reprezintă impedanţa reflectată din secundar în primar, ca influenţă
a circuitului secundar asupra circuitului primar.
Se poate astfel determina expresia finală a curentului din circuitul primar:
Ug
I1 = (1.76)
Z 1 + Z 1r
Pentru a determina expresia curentului electric din circuitul secundar, se
înlocuieşte expresia curentului I 1 (relaţia 1.76) în relaţia (1.72):
Z M ×U g Z M ×U g Z M ×U g
I2 = = = (1.77)
Z 2 (Z 1 + Z 1r ) æ Z ö Z1Z 2 - Z M
2
Z 2 çç Z 1 - M ÷÷
è Z2 ø

Z M ×U g Z M ×U g
I2 = = (1.78)
æ Z M ö÷
2
Z 1 (Z 2 + Z 2 r )
ç
Z 1ç Z 2 -
è Z 1 ÷ø
2
Z
în care: Z 2r = - M (1.79)
Z1
reprezintă impedanţa reflectată din primar în secundar, ca influenţă a
circuitului primar asupra circuitului secundar.
Expresia finală a curentului din circuitul secundar poate fi scrisă:
ZM
Ug
Z1
I2 = (1.80)
Z 2 + Z 2r
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

În baza relaţiilor (1.76) şi (1.80), referitoare la curenţii electrici din primar

şi din secundar, pot fi reprezentate schemele echivalente ale primarului şi
secundarului circuitului oscilant cuplat (fig.1.12.).
Impedanţele reflectate din circuitul primar în cel secundar şi invers,
prezintă două componente. O componentă reală de natură rezistivă care
determină micşorarea curenţilor din circuit şi o componentă imaginară care
determină modificarea defazajelor dintre curentul şi tensiunea din circuit.
Z r = Rr + jX r (1.81)
Z1 Z2
I1 I2
Ug ZM Z2r
Z1r Ug
Z1

a) circuitul primar b) circuitul secundar

Fig.1.12. Schemele echivalente ale circuitului oscilat cuplat

Aceasta explică fenomenul scăderii valorii curentului din circuitul primar

şi modificarea defazajului dintre curentul şi tensiunea din circuit ca urmare a
influenţei circuitului secundar asupra circuitul primar.
Z1
Influenţa secundarului asupra
primarului, în cazul circuitelor oscilante
cuplate, este cu atât mai accentuată cu cât R1
coeficientul de cuplaj este mai mare. În
figura 1.13. sunt reprezentate curbele I1
w01 w02 w
caracteristice de variaţie a impedanţelor
şi curenţilor în funcţie de frecvenţă, din
primarul şi secundarul circuitului
oscilant cuplat, pentru situaţia cea mai
generală în care cele două circuite au Z2 w01 w
factorul de calitate şi frecvenţa de
rezonanţă diferite: Q1 < Q2 şi w01 < w02. R2
Curba de variaţie a curentului prin
circuitul secundar (fig.1.13.d.) prezintă
I2 w02 w
două maxime, la frecvenţele w 01 şi w 02,
cu valori diferite în funcţie de factorul de
calitate al circuitelor.
Pantele curbei devin mai abrupte
facă diferenţa dintre frecvenţele de
rezonanţă ale primarului şi secundarului w01 w02 w
este mai mică şi factorii de calitate Q1 şi
Fig.1.13. Curbele de variaţie ale impedanţelor
Q2 mai buni. şi curenţilor în circuitul oscilant cuplat
 CIRCUITE OSCILANTE 3

Circuitele oscilante cuplate utilizate în practică, prezintă drept

caracteristică principală aceea că, primarul şi secundarul au aceeaşi frecvenţă de
rezonanţă şi acelaşi factor de calitate: Q1 = Q2 = Q şi w01 = w02 = w0.
Caracteristica de rezonanţă a circuitului oscilant cuplat, în acest caz, depinde ca
formă de gradul de cuplaj dintre circuitul primar şi cel secundar (fig. 1.14.) şi
prezintă un maxim la frecvenţa de rezonanţă (w0). În figura 1.14. sunt prezentate
trei curbe de rezonanţă specifice circuitelor oscilante utilizate în practică. Forma
acestora este dependentă de mărimea factorului de cuplaj. Pe măsură ce
coeficientul de cuplaj creşte, de la slab (curba 1) la strâns (curba 2),
amplitudinea şi banda de trecere a caracteristicii se măresc. Pentru o creştere mai
mare a cuplajului, cuplaj foarte strâns (curba 3), maximul caracteristici se
dedublează în două maxime dispuse simetric faţă de frecvenţa de rezonanţă.
Aceasta duce la creşterea benzii de trecere, dar pentru creşterea excesivă a
cuplajului poate duce la scăderea amplificării sub nivelul de 0,707 din valoarea
maximului, ceea ce va determina transfer de semnale cu distorsiuni între
circuitele cuplate. Din punct de vedre constructiv gradul de cuplaj este asigurat
prin realizarea constructivă a circuitelor (realizarea bobinelor, distanţa de
dispunere a acestora pe carcasă, natura miezului feromagnetic, etc.) în funcţie de
necesităţile practice. Aflate în cadrul instalaţiilor radioelectronice, gradul de
cuplaj poate fi uşor ajustat prin modificarea poziţiei miezului feromagnetic.

În concluzie, se poate aprecia că:

· circuitele oscilante cuplate pot lucra
I2
ca circuite selective în frecvenţă, mai
bine ca circuitele oscilante serie sau 1 0 dB
derivaţie;
· banda de trecere a circuitelor cuplate 0,707 3 dB
poate fi modificată prin reglarea
gradului de cuplaj;
· distorsiunile de amplitudine sunt
1 2 3
mult mai reduse, deoarece în banda
de trecere a circuitelor cuplate
curentul variază mult mai puţin; w1 w0 w2 w
· în afara benzii de trecere,
amplitudinea curentului scade mult Fig.1.14. Curbe de rezonanţă ale
mai brusc, ceea ce asigură o circuitelor oscilante cuplate pentru:
selectivitate mai bună; 1 - cuplaj slab; 2 - cuplaj strâns;
· circuitele cuplate pot funcţiona şi ca 3 - cuplaj foarte strâns.
circuite adaptoare de impedanţă între
sursa de semnal şi sarcină.
Analizând reprezentarea circuitelor oscilante din figura 1.11., se poate
observa că pentru cuplajul circuitelor se folosesc două tipuri de cuadripoli de
cuplaj: cuadripoli de cuplaj în T; si cuadripoli de cuplaj în p.
 2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

Schemele echivalente ale cuadripolilor de cuplaj sunt reprezentate în

figura 1.15. în care elementele de circuit L şi C (din fig. 1.14.b, c şi d) sunt
înlocuite cu reactanţele din circuitul primar (X1), secundar (X2) şi reactanţa de
cuplaj (XCU).
Coeficientul de cuplaj (KCU) pentru tipurile generale de cuadripoli de
cuplaj în T şi în p, poate fi scris:
X1 X2
· pentru cuadripolul de cuplaj în T:

X CU a) XCU
K CU = (1.82)
( X 1 + X CU )( X 2 + X CU )

· pentru cuadripolul de cuplaj în p: XCU

X CU b) X1 X2
K CU = (1.83)
( X 1 + X CU )( X 2 + X CU )
Fig.1.15. Cuadripoli de cuplaj
a) în T ; b) în p

Cuadripolii de cuplaj în p pot asigura şi cuplarea circuitelor oscilante

derivaţie, pentru care sunt reprezentate schemele electrice şi schemele
echivalente în figura 1.16.
C1 R1 L1 LCU L2 R2 C2

I1
Z1 Z1r
Ig
Ig

a) cuplaj în p inductiv

I2
L1 R1 C1 CCU C2 R2 L2
Z2 Z2r
Z1
Ig
Z CU
Ig

d) schemele echivalente ale

primarului şi secundarului
b) cuplaj în p capacitiv

Fig. 1.16. Schema electrică şi schema echivalentă pentru circuitele cuplate derivaţie
 CIRCUITE OSCILANTE 3

Procesele fizice din circuitele oscilante cuplate derivaţi (fig. 1.16.a şi b)

nu prezintă deosebiri esenţiale comparativ cu cele prezentate în acest paragraf.
Circuitele derivaţie (fig.1.16.d.) sunt comandate prin generator de curent (Ig), iar
impedanţele reflectate (Z1r şi Z2r) sunt dispuse în paralel cu impedanţele
circuitelor derivaţie (Z1d şi Z2d) corespunzătoare primarului şi secundarului,
aflate în cuplaj.

4. Oscilatoare de radiofrecventa

In radiodifuziune sunt utilizate oscilatoarele în trei puncte de tip capacitiv

sau inductiv. Acestea pot fi realizate cu tranzistoare sau cu circuite integrate la
care se ataseaza fie circuite oscilante fie rezonatoare cu cuarţ.
Oscilatoarele în trei puncte se caracterizeaza prin:
· Emitorul sau (sursa) se conecteaza cu circuitul oscilant la un punct
care separă două impedanţe de aceeaşi natură (capacitive sau
inductive), fig.1.17.
· Factorul de transfer al cuadripolului de reacţie:
U3 Z2
B= Þ =B
U1 Z2 + Z3
· Amplificarea:
Z1 ( Z 2 + Z3 )
A= - S × Zsarcina DHL = - S ×
Z1 + Z 2 + Z 3

C
Z
Z
Z
B
DNL
(G)
Z E D
(S) N U Z Z U
L

Fig. 1.16. Schema de conectare a dispozitivului neliniar la circuitul oscilant

Condiţiile de oscilaţie ale oscilatoarelor:

a) Condiţia de fază
– se asigură prin modul de cuplarea L1 şi L2 respectiv C1 şi C2.
 2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

b) Condiţia de amplitudine
1
Panta efectivă – gm >
Z B × ZC
c) Factorul de reacţie
ì wL B L B N B
ï la Hartley = @
wL C L C N C
U B X B × I circuit X ï
B= = @ B =í 1
U C X C × I circuit XC ï wC B C C
la Colpitts =
ï 1 CB
î wC C

Scheme de oscilatoare în 3 puncte

A) Oscilatoare inductive (Hartley)

In figura 1.18 sunt reprezentate doua variante de scheme de oscilatoare de
tip inductiv pentru care sunt indeplinte relatiile:
M = L1 × L 2 - inductanta mutuala
CC>>C1 si LS>L1+L2+2×M

Pentru care frecventa de oscilatie este:

1
fo =
2p (L1 + L 2 + 2M ) × C

+ECC +ECC
L3 CC L3
C N
CO CO
*
N L1
*
L1 C1
CC *
C1 L2
*
L2

RE
RE

Fig.1.18 Oscilatoare de tip inductiv – doua variante

 CIRCUITE OSCILANTE 3

B) Oscilatoare capacitive (Colpitts)

+ECC +ECC
C1
LS L
CC C2
CO
CO
CO
C1
L
C2 RE
RE

Fig.1.19 Oscilatoare de tip capacitiv – doua variante

Pentru oscilatoarele de tip capacitiv sunt indeplinite relatiile:

1 1
RE>> si RE>>
wC1 wC 2
1
Frecventa de oscilatie este: fo =
C1C 2
2p L ×
C1 + C 2

Oscilatoarele de tip inductiv lucreaza stabil la frecvente de pana la 100

MHz, iar cele de tip capacitiv lucreaza stabil si la frecvente mai mari de 100
MHz. Aceasta deoarece fenomenele de reactie capacitiva sunt mai rapizipe cand
cele de natura inductiva sunt franate prin fenomenul e autoinductie.
Odata cu cresterea frecventei de oscilatie capacitatile interne ale
tarnzistoarelor intervin, influenteaza asupra reactie si osciatoarele prezinta
instabilitate. Pentru a elimina efectul capacitatilor interne se utilizeaza
oscilatoarele cu circuite oscilante inductive dezacordate, oscilatoare de tip
Clapp.

C) Oscilatoare Clapp

Pentru aceste oscilatoare (fig.1.20) sunt indeplinite conditiile:

1 1
RE>> si RE>>
w0 C 2 w0 C 2
Circuitul oscilant serie format din L si C3 este un circuit serie dezacordat
inductiv care impreuna cu cele doua capacitati C1 si C2 formeaza un circuit
oscilant a carui frecventa depinde doar de capacitatea C3. Prin aceasta
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

capacitatile interne ale tranzistorului, care influentau valorile capacitatilor C1 si

C2 cu care erau in paralel, nu mai afecteaza frecventa oscilatiilor si nici
stabilitatea acesteia.

1 1 1 1 ü
= + + ï
C e C1 C 2 C 3 ý ÞC e @ C 3
C1 şi C 2 > C 3 ïþ
1 1
fo = @
2p L × C e 2p L × C 3

+ECC +ECC

LS LS

C1 CO CO
C L C1
C3
C2
C2 C3 L RE

Fig.1.20 Oscilatoare de tip Clapp – doua variante

D) Oscilatoare cu cuarţ

La oscilatoarele în 3 puncte se poate vorbi de:

Rp – rezistenţa de pierderi, care este rezistenţa echivalentă dintre
Rieş a elementului neliniar din schema echivalentă de semnal mic, aflată în
paralel cu R echivalentă de pierderi a circuitului rezonant.
Rp=Rieş T || ReR
ì Putere reactivă
ï Q = factor calitate » (20 ¸ 200) = P activă de pierderi din
L ï
Rp = Q× unde: í elem reactive (ale CR)
C ï L
ï = ZC
î C
2
L Rp éHù
Din relaţia de mai sus => = 2 ê ú
C Q ëFû
L H
Exemplu: pentru Rp=10K; Q=100 => = 10 4
C F
 CIRCUITE OSCILANTE 3

Deci: pentru o bună stabilitate a frecvenţei de oscilaţie sunt folosite

rezonatoarele cu cuarţ, la care Q = 104¸105. Mai jos sunt reprezentate simbolul
si schemele echivalente ale cuartului.

Rq Rq
Q

Lq C0 Lq

Cq Cq

Fig.1.21 Scheme echivalente derivaţie şi serie ale cuartului

In treprezentarile din figura 1.22 sunt doua oscilatoare cu cuart unul

realizat cu tranzistor TEC-J iar celalalt este relizat cu circuit integrat. Oscilatorul
în 3 puncte Colpitts cu TEC-J lucrează pe frecvenţa derivaţie a cuartului iar
oscilatorul cu CI, un oscilator de tip Oscilator Meacham, lucreaza pe frecventa
serie a cuartului. Schemele sunt variante tipice folosite in practica.

+
LS
C2 L
R1
Cgd
D -
G Co +
S R3 R2
Q
Cf

Fig.1.22 Scheme de oscilatoare cu cuart relizate cu TEC-J sau cu CI

Detalii de prezentare referitoare la rezonatoarele piezoelectrice si

multiple aplicatii se pot gasi si in lucrarea [1] - Componente pasive de
circuit. Sunt prezentate aici liniile de intarziere, filtrele si alte detalii asupra
cuartului.
2 RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE

Prezentam un exemplu de utilizarea a rezonatorului ceramic utilizat în

sisteme de telecomandă de televiziune (fig.1.23)..

+3V +5V
16 14 16
M50110P M50111P
(Transmitter) (Receiver)
1 2 3 1 2
R=5,6K
Q
W
2x100p
Q

Fig. 1.23. Rezonatoare ceramice utilizate în sisteme de telecomandă TV.

Circuitele electronice de genul „Circuite acordate in

frecventa, Oscilatoare de RF, Circuite de codificare a
informatiei si cele de Conversie de frecventa” constituie
nucleul sistemelor de radiocomiunicatii.
Parcurgerea particularitatilor de constructie si de
functionare ale circuitelor acordate in frecventa reprezinta
preocuparea de inceput in studiul fundamentelor
Rezumat
radiotehnice pentru sistemele de radiodifuziune.

[1] Ioan Dan Olteanu, George Nicolae, Componente

pasive de circuite. Editura Universitatii Transilvania,
Brasov 1999
[2] Nicolae G., Oltean I., Radiocomunicaţii. Bazele
comunicaţiilor prin radio şi televiziune, vol.I,
Bibliografie Universitatea Transilvania”, Braşov. 2000.
[3] Marinescu, N., Radioreceptoare cu circuite
integrate, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1985