Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrarea nr.8
Oscilatoare armonice
1. Introducere
Din punct de vedere fizic, pentru ca relaţia precedentă să aibă sens este necesar ca produsul
să fie subunitar. Dacă această condiţie este îndeplinită, factorul de amplificare al amplificatorului
în prezenţa reacţiei pozitive va fi mai mare decât factorul de amplificare în absenţa ei, .
Cazul în care produsul se apropie de unitate sau devine chiar egal cu ea, , factorul de
amplificare cu reacţie devine infinit, ceea ce înseamnă că poate exista un semnal la ieşirea
amplificatorului cu reacţie pozitivă chiar şi atunci când la intrarea nu se aplică nici un semnal din
exterior. Cu alte cuvinte amplificatorul poate deveni el însuşi generator de semnal, intrând într-
un regim de autooscilaţie.
În concluzie, un amplificator ca să devină oscilator trebuie să îndeplinească două condiţii:
(4)
2. Oscilatoare LC
oscilaţii sinusoidale amortizate. Dacă bobina este de bună calitate , frecvenţa acestora
va fi determinată doar de inductanţa bobinei şi capacitatea condensatorului:
(5)
Stabilitatea frecvenţei de oscilaţie a oscilatorului cu TEC-J este mai bună decât în cazul
utilizării tranzistoarelor bipolare, deoarece capacităţile din schema echivalentă nu depind de
valoarea curentului din circuit (care este afectat de temperatura).
Oscilatorul Colpitts
Schema unui oscilator de tip Colpitts este utilizată frecvent datorită simplităţii mai ales în
circuitele care nu sunt diferenţiale realizate cu componente discrete. Schema unui oscilator
Colpitts este prezentată din figura 8.2.
Circuitul poate realiza o valoare bună pentru zgomotul de fază, dar aparent aceasta nu este un
avantaj în raport cu oscilatorul cu rezistenţă negativă în cazul aplicaţiilor CMOS.
Oscilatorul Hartley
Schema este similară cu cea a oscilatorului Colpitts dar în locul divizorului capacitiv se
utilizează două inductanţe pentru a implementa circuitul de transformare din schemă.
Pentru implementările în circuite integrate, circuitul nu este foarte popular din cauza faptului
că capacităţile sunt mai uşor de realizat decât inductanţele. Frecvenţă de oscilaţie a oscilatorului
Hartley este dată de:
(7)
Oscilatorul Clapp
Oscilatorul Clapp este o variantă de oscilator Colpitts, la care bobina a fost înlocuită cu un
(8)
Permite tensiunii pe inductanţă să atingă o amplitudine mai mare fără a depăşi însă tensiunea
maximă permisă pe drenă. Permite realizare unui zgomot de fază mai redus decât oscilatorul
Colpitts.
3. Desfăşurarea lucrării
B. Se calculează frecvenţa de oscilaţie pentru oscilatorul Hartley din figura 8.3. Se desenează
în LTspice şi se simulează funcţionarea oscilatorului. Se realizează analiză în regim tranzitoriu
(Transient) pe intervalul de timp 0-250µs. Se măsoară frecvenţa de oscilaţie folosind două
cursoare şi se compară cu frecvenţa calculată. Se determină spectrul semnalului de la ieşire,
utilizând opţiunea FFT. Se determină valoarea (în dB) indicelui de distorsiuni pentru armonicile
a II-a şi a III-a. Se reprezintă grafic rezultatul obţinut.
C. Se calculează frecvenţa de oscilaţie pentru oscilatorul Clapp din figura 8.4. Se desenează
în LTspice şi se simulează funcţionarea oscilatorului. Se realizează analiză în regim tranzitoriu
(Transient) pe intervalul de timp 0-250µs. Se măsoară frecvenţa de oscilaţie folosind două
cursoare şi se compară cu frecvenţa calculată. Se determină spectrul semnalului de la ieşire,
utilizând opţiunea FFT. Se determină valoarea (în dB) indicelui de distorsiuni pentru armonicile
a II-a şi a III-a. Se reprezintă grafic rezultatul obţinut.
Se studiază efectul diodei D1. În acest scop se elimină dioda D1 din circuit şi se rulează
simularea în absenţa ei. Comentaţi rezultatul obţinut.
Se proiectează un oscilator Clapp la frecvenţa de 10MHz, modificând valorile capacităţilor
sau inductanţelor din circuit.