EEA Oscilatoare PDF

Elemente de Electronică
Analogică (EEA)
18. Oscilatoare Armonice
Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare
Oscilatoare Armonice
18.1. Consideraţii generale

Consideraţii generale.
❶ Clasificare
Oscilatoarele sunt circuite electronice care, folosind energia de curent
continuu a unei surse de alimentare, produc un semnal periodic, de
diverse forme, fără a primi vreun semnal de intrare.
Se poate spune că oscilatoarele sunt un caz particular (de mică putere)
al convertoarelor cc → ca
Ca generatoare de semnal, oscilatoarele trebuie sa îndeplinească

anumite condiţii privind principalii săi parametri şi anume:
• forma semnalului generat;
• domeniul de frecvenţă în care lucrează;
• stabilitatea frecvenţei semnalului de ieşire;
• mărimea şi stabilitatea amplitudinii semnalului de ieşire;
• posibilitatea reglării amplitudinii şi frecvenţei semnalului de
ieşire;
• coeficientul de distorsiuni neliniare impuse.
❶ Clasificare
O primă clasificare a oscilatoarelor poate fi făcută după
principiul de funcţionare specificat prin ecuaţiile care
guvernează producerea oscilaţiilor:
• oscilatoare armonice (au o funcţionare liniară sau
cvasiliniară, având un model descris de o ecuaţie
diferenţială a cărei soluţie este o funcţie sinusoidală);
• oscilatoare de relaxare (au o funcţionare neliniară, chiar
dacă deseori este liniară pe porţiuni, forma de semnal
furnizată fiind nesinusoidală).
Oscilatoarele armonice, care după principiul de funcţionare pot
fi clasificate în:
• oscilatoare cu reacţie pozitivă;
• oscilatoare cu rezistenţă negativă.

❶ Clasificare
Oscilatoarele armonice de tip amplificator cu reacţie pozitivă se
clasifică după natura reţelei de reacţie astfel:
• oscilatoare LC (reţea de reacţie cu inductanţe şi capacităţi);
• oscilatoare cu cuarţ;
• oscilatoare RC (reţea de reacţie cu rezistenţe şi capacităţi).
Oscilatoarele pot lucra pe frecvenţă fixă sau variabilă. După gama

de frecvenţe pe care o acoperă, ocilatoarele sunt:
• oscilatoare de frecvenţă foarte joasă, sub 10 Hz (se folosesc
oscilatoare de relaxare, analogice sau numerice);
• oscilatoare de audiofrecvenţă, 10 Hz - 100 kHz (oscilatoare
armonice RC, LC, relaxare);
• oscilatoare de radiofrecvenţă, 100 kHz - 1GHz (oscilatoare
armonice LC);
• oscilatoare de microunde, peste 1 GHz (oscilatoare cu rezistenţă
negativă, speciale).
❶ Clasificare
Pot fi realizate şi alte clasificari care ţin seama, de exemplu,
de tipul dispozitivului activ pe care îl conţine oscilatorul (cu
amplificatoare operaţionale, cu tranzistoare bipolare, cu
tranzistoare cu efect de câmp, etc.) sau de performanţele
oscilatorului.

18.2. Principii de Funcţionare ale
Oscilatoarelor Armonice
a. Oscilatoare cu reacţie pozitivă
Oscilatoare cu reacţie pozitivă
❶ Principiul oscilatoarelor cu reacţie pozitivă
Folosim structura generală a amplificatoarelor cu reacţie
A ‐ este amplificatorul de bază, caracterizat prin amplificarea sa de tensiune A;
 r‐ este circuitul de reacţie caracterizat prin factorul de reacţie  r
l(v) - este circuitul de limitare caracterizat printr-un factor de transfer l(v)

❶ Principiul oscilatoarelor cu reacţie pozitivă (2)
Din analiza schemei se pot pune în evidenţă relaţiile:
=
= +
=
= + (1)
Conduc la expresia amplificării globale a vo Al(v)
Ar   (2)
amplificatorului cu reacţie: vi 1  r Al(v)
Intuitiv, dacă ar fi îndeplinită condiţia

1  r Al(v)  0 (3)
exprimată de relaţia (3) amplificarea ar
tinde spre infinit, ceea ce sugerează că ar
putea fi produs semnal de ieşire, v0 ≠ 0
fără aportul unui semnal de intrare, vi = 0.
Atât amplificarea, cât şi factorul de transfer sunt redate prin numere
complexe, relaţia (3), este echivalentă cu două condiţii reale, una
referitoare la module, iar cealaltă referitoare la faze.
Un număr complex se poate scrie: (4)

unde: este modulul numărului complex iar este faza sa.
Relaţia (3), fără funcţia de transfer a elementului de limitare (la

semnale mici =1 se poate pune sub forma exprimată de relaţia (5),
denumită şi relaţia lui Barkhausen.
r A   r e j   e j   r  e 
j  
1 (5)
din care rezultă simultan relaţiile: r   1 (6)
e j   1 (7)

Deoarece: 1 ,relaţia (7) poate fi pusă sub forma:
    2k, k=0, 1, ... (8)

Relaţiile (6) şi (8) arată că factorul de transfer al cuadripolului de
reacţie trebuie să aibă modulul egal cu inversul modulului amplificării
iar defazajul cuadripolului de reacţie trebuie să fie astfel încât
oricare ar fi defazajul introdus de amplificator în circuit, semnalul de
reacţie aplicat să fie în fază cu semnalul de la intrarea
amplificatorului.
Prima condiţie se numeşte condiţie de amplitudine (determină
condiţia de întreţinere a oscilaţiilor), iar a doua condiţie, referitoare
la fază, poartă numele de condiţie de fază (determină frecvenţa de
oscilaţie).
Dacă condiţia de fază şi cea de amplitudine sunt satisfăcute pentru o
singură frecvenţă de oscilaţie, oscilaţia generată este armonică. În
caz contrar, oscilaţia va fi distorsionată cu atât mai mult, cu cât
condiţiile de oscilaţie sunt satisfăcute de mai multe frecvenţe.
Oscilatoarele armonice cu reacţie pozitivă pot fi realizate atât cu
circuite de reacţie de tip RC cât şi de tip LC.
Condiţia de oscilaţie armonică, exprimată prin relaţiile (6) şi (8), are
şi o interpretare foarte intuitivă: dacă semnalul care se propagă în
bucla de reacţie revine într-un punct cu aceeaşi fază şi cu aceeaşi
amplitudine, după parcurgerea întregii bucle, înseamnă că se poate
propaga continuu, creând un semnal periodic.
Totuşi, în practică, realizarea condiţiei de întreţinere a oscilaţiilor

(relaţia 2.6) este foarte greu de realizat. Apariţia (amorsarea)
oscilaţiilor se poate produce în mai multe situaţii:
• La conectarea sursei de alimentare, prin salt treaptă, se obţine un
spectru larg de frecvenţe dintre care unele sunt favorizate de
reţeaua selectivă a circuitului;
• Din cauza zgomotelor proprii ale circuitului;

Pentru amorsarea oscilaţiilor întreţinute trebuie îndeplinită
condiţia data de relaţia (9).
r A  1 (9)
Conditia de amorsare a oscilaţiilor întreţinute
Condiţia dată de relaţia (9) garantează amorsarea oscilaţiilor,
dar acestea se pot amplifica până la saturarea
amplificatorului. Apare ca evidentă necesitatea de a limita
amplitudinea oscilaţiilor. Acestă limitare se realizează prin
introducerea deliberată a unor elemente neliniare, în
structura oscilatorului.
Cel mai frecvent, circuitul de reacţie pozitivă se alege liniar,
iar neliniaritatea se introduce în amplificatorul de bază.
Elementul neliniar poate fi:
• unul din dispozitivele amplificatoare, care îşi micşorează
amplificarea odată cu creşterea amplitudinii semnalului
(ex.: tranzistorul bipolar, TEC etc.). Această metodă se
aplică, în special, la oscilatoarele LC.
• una din componentele rezistive ale reţelei de reacţie
negativă (termistori PTC, NTC, grupuri de diode, etc.).
Această metodă se aplică la oscilatoarele RC.
18.2. Principii de Funcţionare ale
Oscilatoarelor Armonice
b. Oscilatoare cu rezistenţă negativă
Oscilatoare cu reacţie negativă
❶ Principiul oscilatoarelor cu reacţie negativă
Principiul de funcţionare al acestor oscilatoare se bazează pe
existenţa unui circuit rezonant, în care trebuie întreţinute
oscilaţiile armonice.
Încărcând un condesator de la o sursă
de tensiune continuuă şi apoi
descărcându-l pe o inductanţă, în
circuit iau naştere oscilaţii armonice
amortizate, având frecvenţa dată de
formula lui Thomson:
1
f (10)
2 LC

❶ Principiul oscilatoarelor cu reacţie negativă (2)
Amortizarea oscilaţiilor este determinată de existenţa
pierderilor în acest circuit (datorită rezistenţei rL transferul
energiei electrice în energie magnetică şi invers se face cu
pierderi). Pentru a întreţine aceste oscilaţii, circuitul rezonant
LC este introdus în circuitul unui dispozitiv electronic activ,
care compensează energia pierdută.
Introducerea în circuit a unei cantităţi de energie egale cu

aceea pierdută se poate face prin două metode:
• Introducerea in circuit a unui element cu rezistenţă
negativă;
• Aplicarea, la intrarea amplificatorului, prin intermediul
unui cuadripol, a unui semnal de la ieşire care să
genereze o reacţie pozitivă în circuit.
Anularea rezistenţei de pierderi cu o rezistenţă negativă egală ca
valoare cu rezistenţa echivalentă paralel a circuitului rezonant se
poate realiza cu dispozitive electronice ale căror caracteristici, i(u),
au porţiuni cu pantă negativă (de ex: diodă semiconductoare de tip
Tunel), sau cu circuite electronice care prezintă o impedanţă
dinamică negativă (convertor de impedanţă negativă, girator, etc.).
Schema de principiu a oscilatorului LC

cu convertor de impedanţă negativă.
Rp este rezistenţa echivalentă a
bobinei. Dacă bobina are un factor de
calitate ridicat, valoarea rezistenţei
paralel se calculează cu relaţia (11).
(L) 2
Rp  (11)
rL

Rezistenta totală a circuitului poate fi:
RP - Zint > 0, circuitul având pierderi de energie prin căldură,

oscilaţiile se amortizează până la zero;
RP - Zint = 0, energia introdusă de elementul exterior compensează
pierderile, oscilaţiile îşi păstrează amplitudinea
constantă;
RP - Zint < 0, oscilatiile cresc treptat, teoretic până la infinit,
practic fiind limitate de caracteristicile neliniare ale
elementelor active din circuit.
(11)
Privit ca un cuadripol, convertorul de impedanţă negativă (C.I.N.)
este caracterizat prin sistemul matricial descris de relaţiile (12):
 i1  0 K   u1 
 u   1 0   i  (12)
 2   2 
C.I.N. are proprietatea că impedanţa văzută la una dintre porţile
de acces este proporţională cu valoarea negativă a impedanţei
conectate la cealaltă poartă de acces.
Din analiza schemelor, pe baza

ecuaţiilor descrise de relaţiile
(12), rezultă relaţiile (13).
u1 u 2 Z u 2 Ku1
Zint    Zi es     KZ (13)
i1 Ki 2 K i2 i1

Convertor de impedanţă negativă realizat cu A.O.
Trebuie remarcat că, reacţia

globală a schemei trebuie să
fie negativă, altfel circuitul
are tendinţă de instabilitate.
Constanta de multiplicare
are valoarea:
K = R2/R1
18.3. Oscilatoare LC cu reacţie

Oscilatoare LC cu reacţie
❶ Principiul oscilatoarelor LC cu reacţie
Oscilatoarele LC cu reacţie se realizează cu amplificatoare cu reacţie
pozitivă, având fie în componenţa circuitului de sarcină, fie în
cuadripolul de reacţie un circuit oscilant alcătuit din bobine şi
condensatoare.
Aceste oscilatoare se bazează pe compensarea pierderilor din circuit

prin intermediul unui semnal de reacţie pozitivă, adus de la ieşire la
intrarea amplificatorului, prin intermediul cuadripolului de reacţie.
Domeniul de lucru al acestor oscilatoare este cel al frecvenţelor medii

şi înalte, pentru care se pot realiza relativ uşor bobine cu
inductivitate mică.
❷ Oscilatoare în trei puncte
Se caracterizează prin conectarea cuadripolului de reacţie între trei
puncte ale amplificatorului de bază (ieşirea amplificatorului, intrarea
amplificatorului, punctul de masă). Cuadripolul este format din trei
impedanţe cuplate într-o configuraţie Π.
Se consideră amplificatorul de bază,

caracterizat prin amplificarea sa
complexă, cu sarcină infinită (14), şi
impedanţa de ieşire (15).
U o  A  Ui (14)
Modelul cuadripol generator de tensiune
al amplificatorului de bază  A 
Zo  Zs   1 (15)
 A 

❷ Oscilatoare în trei puncte (2)
Se echivalează etajul de ieşire al amplificatorului, determinându-se
curentul generatorului de curent de la ieşire (relaţia 16).
Uo A
Io   Ui (16)
Zo Zo
Modelul cuadripolului generator de

curent al amplificatorului
Amplificatorul este caracterizat prin modelul cu parametrii H, din
relaţiile (17), (18) se deduc expresiile impedanţei de ieşire (19) şi a
curentului generatorului de curent (20), unde S - panta amplificatorului.
 H f Zs
A (17)
H i  Zs H
H
A   f (18)
H
 H 
  f  H
A  H
Z o  Z s    1   Zs   1  i (19)
 A    H f Zs  H
 H  Z H 
 i s 
A Hf
Io  Ui    SU i (20)
Zo Hi
H
H
Pentru oricare tip de oscilator aspectele cele mai importante sunt:
• relaţia pe care trebuie să o îndeplinească parametrii circuitului
pentru a asigura amorsarea oscilaţiilor;
• valoarea frecvenţei de oscilaţie;
• stabilitatea frecvenţei de oscilaţie.
Rezolvarea acestor probleme

se face impunând
elementelor etajului cele
două condiţii ce rezultă din (18)
relaţia Barkhausen: condiţia
de amplitudine (relaţia 6) şi
condiţia de fază (relaţia 8). (17)
Modelul cuadripol al
oscilatorului în trei puncte
Condiţia de fază se poate îndeplini prin (20)
cuadripolul de reacţie
(19)
Rezolvarea acestor probleme se face impunând elementelor etajului
cele două condiţii ce rezultă din relaţia Barkhausen: condiţia de
amplitudine (relaţia 6) şi condiţia de fază (relaţia 8).
Condiţia de fază se poate îndeplini prin cuadripolul de reacţie (cea mai
bună soluţie), prin defazajele interne ale amplificatorului de bază (nu
este bine) sau combinat.
Se echivalează impedanţele cuplate în paralel

ale circuitului de intrare şi circuitului de ieşire
(relaţiile 21, 22).
Z1  Z i Z10 (21)
Modelul cuadripol al
oscilatorului în trei puncte Z 2  Z o Z 20 (22)
Modelul echivalent al oscilatorului în trei puncte
Oscilatoarele în trei puncte pot avea constructiv două variante:
• Oscilator de tip Colpitts (a);
• Oscilator de tip Hartley (b).
(a) (b)
Oscilator de tip Colpitts
Determinarea frecvenţei de oscilaţie.
1 1
X1   X12  L12 X2   (23)
C1 C 2
1 1 1 
     L12  0 (24)
  C1 C2 
1 1 1
Notând cu C capacitatea echivalentă   L  L12 (25)
pentru circuitul format din C1, C2 şi C C1 C 2
cu L inductanţa (relaţiile 25), se 1
obţin relaţiile (26), din care rezultă   L  0 (26)
C
pulsaţia şi frecvenţa de oscilaţie
(relaţiile 27). 1 1
0  f0  (27)
LC 2 LC
1 1
0  f0  (27)
LC 2 LC
Se observă ca f0 (frecvenţa de oscilaţie) este chiar

frecvenţa de rezonanţă a circuitului acordat, format
din L şi C. Cu această valoare a frecvenţei de oscilaţie,
se obţine valoare minimă a pantei S, pentru
amorsarea oscilaţiilor:
RT C1  C 2
S  R T 02 C1C 2  R T
1 1 L (28)
0 C1 0 C 2
Oscilator de tip Hartley
Determinarea frecvenţei de oscilaţie.
1
X1  L1 X12  X 2  L 2 (29)
C12
L  L1  L 2 C  C12 (30)
1 1
0  f0  (31)
LC 2 LC
şi valoarea minimă a pantei S:
LC
S  RT (32)
L1L 2
❸ Stabilitatea frecvenţei de oscilaţie
Analiza stabilităţii este făcută pentru oscilatorul
Colpitts, cu filtru trece jos.
Frecvenţa de oscilaţie este dată de relaţia:
1
Circuitul cuadripol de reacţie osc  (33)
pentru oscilatorul Colpitts LC
1 1
Se presupune că se modifică capacitatea ln osc   ln L  ln C (34)
echivalentă C. Se diferenţiază relaţia (34), 2 2
presupunând că numai capacitatea are osc 1 C
variaţii iar inductanţa este constantă.  (35)
osc 2 C
Se determină variaţia relativă a capacităţii
C considerând numai influenţa lui C1
ln C  ln C1  ln C2  ln  C1  C2  (36)
❸ Stabilitatea frecvenţei de oscilaţie (2)
osc 1 C R C R T C
   T2  
osc SZ C SX C 1
S 2 2 C
osc C (37)
R T C 2 C R  C  C
   T osc   osc
SCL C Sosc L SQ
Relaţia (37) pune în evidenţă faptul că frecvenţa de oscilaţie este cu atât
mai stabilă cu cât:
• panta amplificatorului este mai mare;
• factorul de calitate al circuitului acordat este mai mare;
• frecvenţa de oscilaţie este mai mică.
Similar pentru Oscilatorul de tip Hartley

.
❸ Concluzii
Domeniul optim pentru frecvenţe se situează în gama 100kHz – 1MHz.
Cerinţa de pantă S mare impune alegerea unor reactanţe X1, X2 cât mai
mici. Acest lucru înseamnă un cuplaj cât mai slab al tranzistorului cu
circuit acordat. Printr‐un cuplaj mai slab se evită şi influenţa variaţiilor
capacităţilor sau rezistenţelor de intrare şi de ieşire ale tranzistorului
asupra frecvenţei de oscilaţie.
Pentru reducerea cuplajului, tranzistorul se conectează la circuitul oscilant
prin prize create pe bobina de acord sau prin introducerea parţială a
condensatorului de acord, înseriind trei condensatoare.
Oscilatorul de acest tip, derivând dintr‐un oscilator Colpitts se numeşte
oscilator de tip Clapp. Acestă configuraţie de oscilator prezintă o mare
stabilitate a frecvenţei, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
C1  C12 C 2  C12 C '  C12 (38)
.
❸ Concluzii (2)
Oscilatoare de tip Clapp – scheme de principiu

.
❹ Scheme de principiu ale oscilatoarelor LC, în trei puncte
Scheme de principiu – oscilatoare de tip Hartley
Cu tranzistor în conexiune emitor la masă
Cu tranzistor în conexiune bază la masă,
.
❹ Scheme de principiu ale oscilatoarelor LC, în trei puncte (2)
Scheme de principiu – oscilatoare de tip Hartley
Cu tranzistor în conexiune colector la masă Cu tranzistor TEC în conexiune sursă la masă

.
Scheme de principiu – oscilatoare de tip Colpitts
Cu tranzistor în conexiune emitor la masă Cu tranzistor în conexiune colector la masă
.
Scheme de principiu – oscilatoare de tip Colpitts
Cu tranzistor în conexiune bază la masă Cu tranzistor TEC în conexiune sursă la masă

.
❺ Oscilatoare cu circuite acordate
Oscilatorul cu cuplaj magnetic (Armstrong)
Schema de principiu a unui oscilator
cu circuit acordat în colectorul
tranzistorului, reacţia la intrarea
amplificatorului realizându‐se prin
cuplaj electromagnetic.
Schema de principiu a oscilatorului cu cuplaj magnetic,
Tranzistorul este în conexiune emitor cu circuit acordat în colectorul tranzistorului
la masă.
Deoarece tranzistorul inversează faza
semnalului, trebuie ca şi
transformatorul să inverseze faza.
Schema echivalentă a oscilatorului cu cuplaj
magnetic
.
❺ Oscilatoare cu circuite acordate (2)
Oscilatorul cu cuplaj magnetic (Armstrong) (2)
Determinarea condiţiei de amorsare a oscilaţiei poate fi realizată direct (relaţiile
39 – 42), pornind de la condiţia Barkhausen sau prin echivalarea circuitului cu un
oscilator în trei puncte (rezultă relaţiile 43 – 45).
U2 M
U1   jMI L   jM   U2 (39)
j L L
U 2  SZ0 U1 (40)
U2
A (41)
U1
L
unde: Z0  este impedanţa la acord a circuitului oscilant paralel, iar R
CR este rezistenţa totală de pierderi a circuitului oscilant.

.
Oscilatorul cu cuplaj magnetic (Armstrong) (3)
Condiţia de amorsare a oscilaţiilor este dată de relaţiile (42), amorsarea
realizându‐se prin modificarea lui M sau S.
M SL CR
 A 1  1  S  (42)
L CR M
Circuitul poate fi considerat ca un oscilator în trei puncte:
2 M 2 2 M 2 L
ZI  jL1   (43) Z II  (44)
R R CR
Rezultă condiţia 1 1 1 CR
de amorsare a S    (45)
oscilaţiilor:
Z I Z II 2 M 2 L 1 M 2L M
R CR LC RCR
.
Oscilatorul Franklin
Oscilatorul Franklin nu este un oscilator în trei puncte; el dispune de un circuit
acordat, format din inductanţa L şi capacitatea C, care determină frecvenţa de
oscilaţie.
Condensatoarele C’, C”, asigură
un cuplaj slab cu amplificatorul
pentru ca frecvenţa de oscilaţie
să nu fie influenţată de
impedanţele de intrare şi de
ieşire ale amplificatorului.
Condensatorul C0 asigură cuplaj
strâns cu amplificatorul.
Schema de principiu a oscilatorului Franklin
Pentru a asigura un defazaj nul şi o amplificare suficient de mare, amplificatorul
necesită două etaje de amplificare.

.
Oscilatoare cu cuarţ; Rezonatoare cu cuarţ
Atunci când este necesară o stabilitate
foarte bună a frecvenţei, în locul circuitului
rezonant clasic format din bobine şi
condensatori, se foloseşte un cristal de
cuarţ (din punct de vedere electric prezintă
o impedanţă cu proprietăţi de circuit
rezonant), a cărui funcţionare se bazează Cristalul de cuarţ
Schema electrică echivalentă
pe efectul piezoelectric. Unui cristal de
cuarţ i se poate asocia o schemă electrică
echivalentă, simplificată (o schemă
echivalentă mai elaborată pune în evidenţă
posibilitatea rezonanţei pe armonicile
impare ale frecvenţei fundamentale ‐
overtone).
Cristalul de cuarţ,
Variaţia reactanţei în funcţie de frecvenţă
.
Rezonatoare cu cuarţ (2)
Circuit oscilant serie, valorile elementelor de circuit fiind
determinate de proprietăţile mecanice ale cristalului:
• Inductanţa Lq ‐ inductanţa echivalentă masei, (10‐2 –
10‐3)H;
• Capacitatea Cq ‐ capacitatea echivalentă elasticităţii
cristalului, 10‐2 pF;
• Rezistenţa de pierderi Rq ‐ rezistenţa de pierderi
datorită frecărilor din cristal, Ω ‐ sute Ω;
• Capacitatea C0 ‐ reprezintă capacitatea dintre electrozii Cristalul de cuarţ
Schema electrică echivalentă
plani între care se află cristalul (100pF – nF), prin
intermediul cărora acesta se poate conecta în circuitul
electric.

.
Circuitul electric echivalent al rezonatorului cu cuarţ poate fi privit ca
înserierea reactanţei efective cu rezistenţa sa efectivă. Pentru un cristal de
cuarţ, analiza celor două componente conduce la definirea a şase frecvenţe
caracteristice:
• fr ‐ frecvenţa de rezonanţă ‐ este frecvenţa la care rezonatorul prezintă
impedanţă rezistivă (reactanţă nulă) minimă în condiţia de fază zero;
• fa ‐ frecvenţa de antirezonanţă ‐ este frecvenţa la care rezonatorul
prezintă impedanţă rezistivă (reactanţă nulă) maximă în condiţia de fază
zero;
• fs ‐ frecvenţa de rezonanţă serie ‐ este frecvenţa pentru care reactanţa
circuitului serie Lq, Cq, Rq, din circuitul echivalent al rezonatorului, se
anulează:
1
fs  (46)
2 L q Cq
.
• fp ‐ frecvenţa de rezonanţă paralel ‐ este frecvenţa pentru care reactanţa
inductanţei Lq, devine egală cu reactanţa capacităţii rezultate din
înserierea capacităţilor Cq şi C0;
1
fp  (47)
C0 Cq
2 L q
C0  Cq
• fm ‐ frecvenţa la care impedanţa rezonatorului cu cuarţ este minimă;
• fn ‐ frecvenţa la care impedanţa rezonatorului cu cuarţ este maximă.
În deducerea relaţiilor (46) şi (47) s‐a neglijat contribuţia rezistenţei de pierderi
Rq deoarece valoarea ei este mult mai mică decât reactanţa inductivă ωLq.

.
Deoarece rezonatoarele cu cuarţ prezintă valori ridicate ale factorului de
calitate Q (104 – 106) şi a raportului capacităţilor C0/Cq (103 – 105), în practică se
poate considera că: fr = fs= fm şi fa = fp = fn .
Pentru frecvenţele cuprinse între fs şi fp comportamentul

cristalului este inductiv şi în afara acestui domeniu el
devine capacitiv. Cele două frecvenţe sunt foarte
apropiate, diferenţa dintre ele:
1 C Cristalul de cuarţ,
f p  fs  fs q (48) Variaţia reactanţei în funcţie de frecvenţă
2 C0
fiind de cele mai multe ori mai mică decât 1%.
.
Pentru ajustarea frecvenţei unui rezonator cu cuarţ la o valoare specificată: fs< fosc <fp ,
se foloseşte un condensator (condensator de sarcină: Cs) conectat în serie sau în paralel
cu cuarţul. Frecvenţa de rezonanţă în sarcină va fi frecvenţa la care impedanţa electrică a
combinaţiei rezonator – condensator de sarcină este rezistivă:
1
f osc 
(C0  Cs )Cq
2 L q
C 0  Cs  C q
Valoarea capacităţii Cs se alege de 3 ‐ 4 ori mai mare decât valoarea lui C0 pentru a
asigura funcţionarea stabilă a cristalului. Dacă rezonatorul este în rezonanţă serie şi se
doreşte creşterea frecvenţei nominale capacitatea se cuplează în serie, respectiv dacă
rezonatorul este în rezonanţă paralel şi se doreşte scăderea frecvenţei capacitatea se
conectează în paralel cu rezonatorul.
Rezonatoarele cu cuarţ având un factor de calitate ridicat asigură o stabilitate foarte
bună a frecvenţei de oscilaţie în raport cu variaţiile de temperatură, atunci când este
folosit ca circuit rezonant în oscilatoare.
.
❻ Oscilatoare cu cuarţ
Un oscilator la care cristalul de cuarţ este montat între colector şi bază este
oscilatorul Pierce. Acest oscilator poate funcţiona ca oscilator Colpitts sau ca
oscilator Clapp.
Când montajul lucrează ca
oscilator Clapp este necesar
ca: C1 , C2 ≫ Cq şi pentru o
stabilitate maximă a
frecvenţei se alege C1 = C2 .
Oscilatoare cu cuarţ de tip Pierce în montaj:
a – emitor comun; b – bază comună
.
❻ Oscilatoare cu cuarţ (2)
Condiţia de amorsare a oscilaţiilor
se determină cu relaţia:
1 S
Cs  (49)
2f s Rq
unde: Cs 
C1C 2
C1  C 2
Oscilatoare cu cuarţ de tip Pierce în montaj:
a – emitor comun; b – bază comună
este capacitatea de sarcină a cristalului,
S este panta tranzistorului, iar Rq este
rezistenţa serie a cristalului de cuarţ.
Frecvenţa de oscilaţie poate fi ajustată în limite mici dacă se montează un
condensator variabil (trimer), în serie cu cuarţul.

.
Cristalul de cuarţ este folosit ca inductanţă. Pentru
a se obţine un semnal cu un conţinut mic de
armonici în colectorul tranzistorului este prevăzut
un circuit oscilant LC, acordat pe o frecvenţă mai
mică decât frecvenţa de oscilaţie (< 20 %).
Circuitul acordat permite o uşoară corecţie a
frecvenţei de oscilaţie. Oscilatorul poate fi acordat
Oscilatoare cu cuarţ de tip Pierce în montaj: şi pe o armonică superioară frecvenţei
Bază comună fundamentale a cuarţului.
Oscilatoarele cu rezonator cu cuarţ pot
fi realizate şi cu tranzistoare cu efect de
câmp.
Stabilitatea frecvenţei oscilatoarelor cu cuarţ
este de ordinul: 10‐6 – 10‐7 şi poate atinge
valoarea de 10‐9 dacă se termostatează cuarţul.
Oscilatoare cu tranzistor cu efect de
Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare câmp de tip Pierce
.
Oscilatorul de tip Miller
Oscilatorul de tip Miller este de fapt un

oscilator de tip Hartley la care reacţia este
realizată prin capacitatea drenă – sursă a
tranzistorului şi capacitatea C12 .
Circuitul oscilant LC din drenă trebuie să
fie acordat pe o frecvenţă mai mare cu
20% decât frecvenţa de oscilaţie pentru a
reprezenta o reactanţă inductivă. Cristalul
de cuarţ prezintă şi el o reactanţă Oscilator cu tranzistor cu efect de câmp de
inductivă întrucât lucrează pe o frecvenţă tip Miller
cuprinsă între frecvenţa de rezonanţă
serie şi cea derivaţie.
Oscilatorul de tip Miller are o stabilitate a frecvenţei mai mică faţă de oscilatorul
Pierce însă prezintă avantajul că poate să oscileze pe frecvenţe overtone
(frecvenţe ale armonicilor impare).
.
Rezonator Ceramic
18.4. Oscilatoare RC cu reacţie

.
Oscilatoare RC
❶ Generalităţi
În domeniul frecvenţelor joase şi medii de obicei se utilizează oscilatoare RC, cu
ajutorul cărora se pot genera semnale armonice fără a se utiliza bobine şi
condensatoare de dimensiuni mari. Oscilatoarele RC prezintă avantajul că
permit un reglaj de frecvenţă în limite largi, în domeniul de utilizare. O reţea de
reacţie RC este mai puţin selectivă decât o reţea LC, în condiţii de lucru identice.
Din acest motiv, forma de undă generată va avea un grad de distorsiuni mai
mare decât cea generată cu un oscilator LC.
1. Principalele tipuri de oscilatoare armonice cu reţea de reacţie de tip RC.
2. Realizare:
• Cu amplificatoare operaţionale (se consideră: amplificarea constantă, se
neglijează efectul capacităţilor parazite de intrare şi ieşire ale
amplificatorului).
• Cu TBIP (frecvenţa de oscilaţie, condiţia de amorsare şi de întreţinere a
oscilaţiilor vor fi influenţate de performanţele amplificatorului).
.
Oscilatoare RC
❷ Structură
Din analiza generală a condiţiilor de oscilaţie a unui oscilator armonic a rezultat
că trebuie îndeplinite codiţiile exprimate de relaţiile:
A r  1 A  r  0 sau 2 (50)
Deoarece, în general, amplificatoarele operaţionale performante asigură un
defazaj pentru: A  0 sau A   , din condiţia de fază rezultă că
oscilatoarele RC pot fi clasificate după defazajul introdus de blocul de reacţie
în:
• oscilatoare cu reţele de defazare în care: A   şi   r  
• oscilatoare cu reţele de fază minimă în care: A  0 şi   r  0

.
Oscilatoare RC
❷ Structură
Pentru întreţinerea oscilaţiilor trebuie satisfăcută prima
formulă din relaţiile (50). După amorsarea oscilaţiilor
amplitudinea acestora creşte până când se intră în zonele
neliniare ale amplificatorului ceea ce conduce la o scădere
a amplificării.
Neliniarităţile sunt introduse de dispozitivele active şi, ca
urmare, vor depinde de condiţiile reale de funcţionare.
Presupunând că semnalul (iniţial pur sinusoidal) este
deformat, în spectrul lui de frecvenţe apar, pe lângă
fundamentală şi armonici care sunt apoi transmise de
reţeaua de reacţie la intrarea amplificatorului (reţeaua de
reacţie RC nefiind prea selectivă).
Semnale nu pot fi neglijate, ele fiind amplificate, iar
datorită neliniarităţilor amplificatorului apar semnale ale
căror frecvenţe sunt combinaţii liniare ale frecvenţelor
semnalelor de la intrare, printre acestea şi frecvenţa
fundamentală care va avea o componentă întâmplătoare a
fazei faţă de faza fundamentalei şi care va determina o
deplasare a frecvenţei de oscilaţie.
Structura oscilatoarelor RC: cu reţea de
defazare (sus); cu reţea de fază minimă (jos)
.
Oscilatoare RC
❷ Structură (2)
Pentru a micşora acest efect se pot folosi mai multe
criterii:
• îndeplinirea la limită a condiţiei A r  1
• utilizarea amplificatorului la semnale mici;
• separarea circuitelor de amplificare de circuitele
de limitare a amplitudinii semnalelor;
• folosirea, pentru limitarea amplitudinii oscilaţiilor,
a unor elemente neliniare cu caracteristică
dependentă de tensiune sau a unor circuite de
reglaj automat al amplificării.
Structura oscilatoarelor RC: cu reţea de
defazare (sus); cu reţea de fază minimă (jos)
.
Oscilatoare RC
❸ Oscilatoare cu reţea de defazare
Oscilatoarele cu reţea de defazare folosesc reţele care să realizeze un defazaj de 180
grade la frecvenţa de rezonanţă iar amplificatorul va fi de tip inversor. Reţelele de
defazare pot fi de tipul trece sus sau de tipul trece jos, după cum amplifică semnalele
de frecvenţă ridicată, respectiv de joasă frecvenţă.
Schema de principiu a oscilatorului RC cu reţea
de defazare de tip trece sus
.
Oscilatoare RC
❸ Oscilatoare cu reţea de defazare (2)
Determinarea frecvenţei oscilaţiilor şi a

rezistenţei Rr necesară pentru amorsarea
oscilaţiilor. Metoda de calcul se bazează pe
două echivalări succesive ale schemei, cu
teorema lui Thevenin, în urma cărora se Schema echivalentă a reţelei de defazare
obţin relaţiile (51) şi (52). Prima echivalare Thevenin
sCR R
U1ech  U o (s) Z1ech  (51)
1  sCR 1  sCR
R
U 2ech  U1ech
1
R  Z1ech
sC (52) Schema echivalentă a reţelei de defazare
 1  A doua echivalare Thevenin
Z2ech  R  Z1ech  
 sC 

.
Oscilatoare RC
Ţinând cont că intrarea inversoare a U 0 (s) U 2ech

amplificatorului operaţional este un punct
 0 (53)
Rr 1
vittual de masă (PVM = 0), se obţine: Z2ech 
sC
U 0 (s) s 3 C3 R 2
 U 0 (s)  0; (54)
1  sCR   RsC  sCR 1  2sCR 
2
Rr
Deoarece: U 0 (s)  0 , este necesar să fie îndeplinită condiţia:
1 s 3C 3 R 2
  0; (55)
R r 1  4sCR  3s 2C 2 R 2
s3C3 R r R 2  3s 2 C 2 R 2  4sCR  1  0 (56)
Formula (56) reprezintă relaţia lui Barkhausen pentru oscilatorul descris
.
Oscilatoare RC
Pentru un regim sinusoidal permanent, s  jo ,rezultă expresia frecvenţei

de oscilaţie (57) şi condiţia de întreţinere a oscilaţiilor (58 şi 59).
1
1  3o2 C2 R 2  0  o  (57)
RC 3
3o C3 R r R 2  4o CR  0 (58)
4o CR 4
Rr   2 3C 2 R 2  12R (59)
o C R
3 3 2
CR
Pentru amorsarea oscilaţiilor este necesar ca să fie îndeplinită condiţia
exprimată de relaţia (60).
R r  12R (60)

.
Oscilatoare RC
Tensiunea de ieşire poate fi exprimată în funcţie de tensiunea U1 (61):
Rr
U 0 ( j)   U1 ( j)   jo CR r U1 ( j) (61)
1
jo C
sau:
1 1
U1 ( j)   U 0 ( j)  j U 0 ( j) (62)
jo CR r o CR r
Relaţia (62) pune în evidenţă faptul că din semnalele U0 şi U1 se pot obţine
două semnale în cuadratură (sin şi cos) (63)
R1 1 R1
U '0 ( j)   U1 ( j)   j U 0 ( j) (63)
R o CR r R
.
Oscilatoare RC
Schema electrică a unui oscilatoar RC cu reţea de defazare
care furnizează semnale în cuadratură
.
Oscilatoare RC
Tensiunea ′ se obţine prin introducerea unui amplificator operaţional în

conexiune de amplificator inversor .
Pentru ca semnalele de ieşire să poată fi exprimate de relaţiile (64) este
necesar ca rezistenţa să prezinte valoarea descrisă de relaţia (65).
U 0 (t)  A sin o t; U '0 (t)  A cos o t (64)
1
R1  o CRR r  CR 12R  4 3R (65)
3CR
Schema electrică a oscilatorului conţine şi circuitul de limitare a amplitudinii
oscilaţiilor, realizat cu diodele şi , plasate ca o buclă de reacţie negativă.
.
Oscilatoare RC
❹ Oscilatoare cu reţea Wien
Puntea Wien este una dintre reţele pasive cele mai utilizate pentru generarea unor
tensiuni sinusoidale cu distorsiuni reduse.
Transferul reţelei Wien este maxim când faza
tensiunii pe şi , este aceeaşi cu faza
tensiunii aplicate pe şi . Amplificatorul
operaţional (în conexiune neinversoare)
considerat ideal este caracterizat de
parametrii exprimaţi de relaţiile (66).
R"
A  1 ; Zint  ; Zies  0 (66)
Schema de principiu a unui oscilator cu reţea Wien R'
În această situaţie, schema echivalentă a

oscilatorului cu reţea Wien are structura:
Schema de principiu, echivalentă, a unui oscilator cu reţea Wien
.
Oscilatoare RC
❹ Oscilatoare cu reţea Wien (2)
Schema echivalentă a oscilatorului cu reţea Wien:
Relaţia lui Barkhausen: A r  1 , după calculul
impedanţelor echivalente (relaţiile 67şi 68), are
expresia dată de relaţia (69)
Schema de principiu, echivalentă, a unui
1 R2 oscilator cu reţea Wien
Z2  R 2  (67)
sC2 1  sC2 R 2
1 1  sC1R 1
Z1  R 1   (68)
sC1 sC1
Z2 AR 2
Ar  A  1 (69)
Z2  Z1 C2 R 2 1  2 C1C2 R1R 2
R2   R1 
C1 jC1
.
Oscilatoare RC
Pentru un regim sinusoidal permanent, ,

rezultă condiţia de amplitudine (71), pentru
întreţinerea oscilaţiilor şi condiţia de fază (70),
pentru determinarea frecvenţei de oscilaţie.
Schema de principiu, echivalentă, a unui
1
1   C1C2 R1R 2  0  o 
2
o (70)
oscilator cu reţea Wien
C1C2 R1R 2
AR 2 C R
 1  A  1 2  1 (71)
CR C1 R 2
R 2  2 2  R1
R1
Dacă se consideră: = = C şi = = R, condiţiile exprimate de relaţiile (70) şi (71) devin:
1
o  ; A3 (72)
CR

.
Oscilatoare RC
Stabilizarea amplitudii oscilaţiilor la oscilatoarele cu reţea Wien
Stabilizarea amplitudii oscilaţiilor poate fi realizată
fie utilizând în locul rezistenţei un termistor cu
coeficient pozitiv de temperatură (PTC), fie utilizând
în locul rezistenţei " un termistor cu coeficient
negativ de temperatură (NTC). Această soluţie
produce o pendulare a amplitudinii semnalului de
ieşire la alimentarea amplificatorului operaţional
sau la schimbarea frecvenţei de lucru, datorită
inerţiei termistorului.
Un circuit care elimină acest inconvenient:

• montarea pe bucla de reacţie negativă a unui
dipol realizat cu două diode conectate
antiparalel.
Schema de principiu a unui oscilator cu reţea Wien
cu stabilizarea amplitudinii oscilaţiilor cu diode
.
Oscilatoare RC
La amorsarea oscilaţiilor semnalul de ieşire este

prea mic pentru a polariza diodele. Amplificarea
este mare, deoarece bucla de reacţie negativă
este deschisă şi cea de reacţie pozitivă este
închisă. Semnalul de ieşire creşte rapid
producând deschiderea diodelor ceea ce va
conduce la stabilizarea amplificării la o valoare
aproximativ egală cu 3. Diodele treebuie să fie
alese cu o caracteristică aproape identică, zona
de neliniaritate a acestora putând fi restrânsă
prin intermediul rezistenţei R (montată în paralel
cu diodele).
O reducere substanţială a distorsiunilor şi o
stabilitate mai ridicată a amplitudinii semnalului Schema de principiu a unui oscilator cu reţea Wien
de ieşire se poate obţine prin utilizarea unei cu stabilizarea amplitudinii oscilaţiilor cu diode
bucle de reglare automată a amplificării (RAA).

.
Oscilatoare RC
La alimentarea cu tensiune a amplificatorului
operaţional rezistenţa drenă – sursă a tranzistorului
cu efect de câmp este mică, reacţia negativă este
redusă astfel încât amplificarea globală este mai
mare de 3. O parte din semnalul de ieşire, redresat
prin dioda D şi filtrat de grupul , este aplicat pe
poarta tranzistorului.
Odată cu creşterea amplitudinii semnalului de ieşire
creşte tensiunea continuă aplicată pe poarta
tranzistorului şi prin urmare creşte rezistenţa drena
– sursă a tranzistorului. Când această rezistenţă
ajunge la o valoare pentru care amplificarea
satisface condiţia de întreţinere a oscilaţiilor
amplitudinea semnalului de ieşire rămâne
constantă. Orice variaţie a amplitudinii semnalului
de ieşire va produce o variaţie în acelaşi sens a
rezistenţei de drenă care, prin modificarea gradului
Schema de principiu a unui oscilator cu reţea Wien cu de reacţie negativă, va menţine amplitudinea
stabilizarea amplitudinii oscilaţiilor cu un tranzistor cu constantă.
efect de câmp
De obicei, constanta de timp a filtrului , se
alege de zece ori mai mare decât perioada
semnalului armonic generat.
.
Oscilatoare RC
❺ Oscilatoare cu Reţea dublu T
Presupunînd că cuadripolul este alimentat în tensiune şi
lucrează cu ieşirea în gol, funcţia sa de răspuns la frecvenţă
are un extrem la pulsaţia:
1
0  (76)
RC
r este real. Reţea de reacţie dublu T
Caracteristica sa de frecvenţă depinde de parametrul k. Prima variantă (k < 0,5; caracteristică

de filtru trece bandă) prezintă un
maxim.
Varianta de reţea la care k > 0,5
(caracteristică de filtru rejector de
bandă) prezintă un minim, aşa încît,
pentru a obţine selectivitate, reţeaua
dublu T trebuie montată în reţeaua de
Caracteristica reţelei dublu T, pentru diferite valori ale lui k reacţie negativă.
În acest caz, reţeaua de reacţie
pozitivă poate fi neselectivă.

.
Oscilatoare RC
❺ Oscilatoare cu Reţea dublu T (2)
Modulul factorului de transfer în tensiune, pentru frecvenţa
centrală, este:
k (2k  1)
 r ( j 0 )  (77)
2k 2  k  1
Acesta arată că, pentru k = 0,5, se

obţine rejecţia totală a semnalului
de intrare. Avantajul reţelei dublu T,
faţă de reţeaua Wien, constă în
selectivitatea foarte bună, deci o
stabilitate a frecvenţei ridicată, în
schimb reglarea frecvenţei se
realizează mai dificil.
Oscilatoare cu reţea dublu T
.
Oscilatoare RC
❻ Oscilatoare în cuadratură
Furnizează la ieşire, simultan,
două semnale în cuadratură (sin
şi cos). Faţă de oscilatorul cu
reţea Wien această structură
prezintă avantajul unei stabilizări
în amplitudine mai uşor de
realizat în practică, fără
introducerea unor distorsiuni
importante. Cea mai simplă
soluţie constă în introducerea
Schema de principiu a unui oscilator în cuadratură unei rezistenţe pe bucla de
reacţie negativă la al doilea
Principiul de funcţionare al acestui oscilator se amplificator operaţional
bazează pe faptul că dubla integrare a unei sinusoide (rezistenţă plasată în paralel cu
oferă o sinusoidă de aceaşi frecvenţă dar defazată la
condensatorul .
1800 faţă de prima.

.
Oscilatoare RC
❻ Oscilatoare în cuadratură (2)
Pentru deducerea relaţiei lui Barkhausen (80) se calculează amplificarea modulului
amplificator, , (78) şi amplificarea cuadripolului de reacţie (79).
1
1 sC1
U1 1  1 
A  1 r   
sC 2 R 2
(78) 1 U 0 1  sC1R1  sC3R 3 
 (79)
R1 
sC1
1  sC 2 R 2 1 1
1 (80) rezultă:
sC 2 R 2 1  sC1R 1 sC3R 3
1  sC 2 R 2  sC 2 R 2 1  sC1R 1 sC3R 3  0 (81)
s 3C1C 2 C3 R 1R 2 R 3  s 2 C 2 C3 R 2 R 3  sC 2 R 2  1  0 (82)
Dacă , atunci se deduc condiţiile de amplitudine şi de fază ale oscilatorului.
1
o  (83) 1  o2C1C3R 1R 3 (84)
C 2 C3 R 2 R 3
.
Oscilatoare RC
❻ Oscilatoare în cuadratură (3)
Frecvenţa de oscilaţie este dată de valorile componentelor , , , , iar din se
controlează condiţia de amorsare şi de întreţinere a oscilaţiilor.
Schema electrică a unui oscilator în cuadratură cu limitarea amplitudinii, oscilând pe
frecvenţa de 5/π Hz

.
Circuite cu AO
❼ Limitator ‐ Comparator
.
Circuite cu AO
❼ Oscilator cu Punte Wien
Fara stabilizarea amplitudinii

.
Circuite cu AO

Cu stabilizarea amplitudinii
.
Circuite cu AO
Cu stabilizarea amplitudinii (varianta)

.
Circuite cu AO
❽ Oscilator cu Schimbare de fază
Cu stabilizarea amplitudinii (varianta)

.
Circuite cu AO
❽ Oscilator cu Schimbare de fază
Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare Cu stabilizarea amplitudinii

.
Circuite cu AO
❾ Oscilator în cuadratură
.
Circuite
❾ Oscilator Pierce
Inversor CMOS ca un Amplificator

EEA Oscilatoare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EEA Oscilatoare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente de Electronică

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Ca generatoare de semnal, oscilatoarele trebuie sa îndeplinească

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Oscilatoarele pot lucra pe frecvenţă fixă sau variabilă. După gama

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Intuitiv, dacă ar fi îndeplinită condiţia

Un număr complex se poate scrie: (4)

Relaţia (3), fără funcţia de transfer a elementului de limitare (la

din care rezultă simultan relaţiile: r   1 (6)

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

    2k, k=0, 1, ... (8)

Totuşi, în practică, realizarea condiţiei de întreţinere a oscilaţiilor

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Introducerea în circuit a unei cantităţi de energie egale cu

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Schema de principiu a oscilatorului LC

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

RP - Zint > 0, circuitul având pierderi de energie prin căldură,

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Din analiza schemelor, pe baza

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Trebuie remarcat că, reacţia

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Aceste oscilatoare se bazează pe compensarea pierderilor din circuit

Domeniul de lucru al acestor oscilatoare este cel al frecvenţelor medii

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Se consideră amplificatorul de bază,

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Modelul cuadripolului generator de

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Rezolvarea acestor probleme

Se echivalează impedanţele cuplate în paralel

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Se observă ca f0 (frecvenţa de oscilaţie) este chiar

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Similar pentru Oscilatorul de tip Hartley

C1  C12 C 2  C12 C '  C12 (38)

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Cu tranzistor în conexiune emitor la masă Cu tranzistor în conexiune colector la masă

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Pentru frecvenţele cuprinse între fs şi fp comportamentul

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare