EEA Surse de Tensiune PDF

Elemente de Electronică
Analogică (EEA)
19. Surse de tensiune
Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare
Surse de tensiune
19.1. Stabilizatoare liniare de
tensiune

Surse de tensiune
Aspecte generale
Tensiunea de intrare/frecventa de lucru
Surse de tensiune
Aspecte generale

Surse de tensiune
Aspecte generale
Surse de tensiune continua

Surse de tensiune în comutaţie
Surse de tensiune
❶ Clasificare
Surse de tensiune continua
în funcţie de modul de conversie a energiei şi regimul de fucţionare:
• surse de tensiune liniare
• surse de tensiune în comutaţie
Fig. 1.2. Schema bloc a unei surse de alimentare liniare

Surse de tensiune
❶ Clasificare
Surse de tensiune în comutaţie fară separare galvanică (fig);
Surse de tensiune în comutaţie cu separare galvanică,
Surse de tensiune
❶ Clasificare
Surse de tensiune în comutaţie fară separare galvanică;
Surse de tensiune în comutaţie cu separare galvanică (fig).

Surse de tensiune
19.2. Redresoare
Redresoare
Redresoarele sunt dispozitive utilizate pentru a realiza conversia din
curent alternativ în curent continuu.
❶ Clasificare
După natura sarcinii, tipul sursei de energie, structura şi modul de comandă.
• redresoare cu sarcină rezistiva (R);
• redresoare cu sarcina inductivă (LR);
• redresoare cu sarcină capacitivă (RC).
• redresoare cu sarcină RLE
După numărul de alternante redresate:
• redresoare monoalternanţă;
• redresoare dublă alternanţă.
Tensiune reglabilă la iesire:
• redresoare necomandate (tensiune de ieşire fixă);
• redresoare comandate (tensiune de ieşire variabilă).
După numărul de faze redresate:
• redresoare monofazate (folosite până la puteri de 1 kW);
• redresoare trifazate (folosite la puteri mai mari de 1kW).
Redresoare
❷ Mărimi caracteristice unui redresor:
• Caracteristica externă U 0  U 0 (I 0 )
• Factorul de ondulaţie – raportul dintre amplitudinea celei mai U1m

importante armonici a semnalului, obtinută din descompunerea în U0
serie Fourier, şi valoarea tensiunii medii:
• Frecvenţa cea mai mică a tensiunii redresate:   2f
• Randamentul redresării – raportul dintre puterea utilă Pu

furnizată sarcinii şi puterea absorbită de la reţea: Pa
Componentele uzuale utilizate pentru implementarea redresoarelor sunt:
• dioda redresoare (pentru redresoarele necomandate),
• tiristorul, triacul (pentru redresoarele comandate).
Redresoare Monofazate
❸ Monoalternanţă :
Cu sarcină rezistivă
u  U m sin t
R s U m sin t
uo 
Rs  Ri

❸ Monoalternanţă:
Cu sarcină RC
U 0  U m cos  cos   U m cos 
❹ Dublă alternanţă:
Redresoarele monofazate dublă alternanţă se utilizează sub forma a două
montaje fundamentale:
• Redresorul monofazat cu transformator cu priză mediană în secundar
• Redresorul monofazat dublă alternanţă cu sarcină LR;
• Redresorul monofazat dublă alternanţă cu sarcină RC
• Redresorul monofazat dublă alternanţă în punte

Redresorul monofazat cu transformator cu priză mediană în secundar
2 RsUm
U0  R s I0 
 Rs  Ri
Redresorul monofazat dublă alternanţă cu sarcină LR
2U m 2 2
u0  (1  cos 2t  cos 4t...)
 3 35
2U m 2
u0  (1  cos 2t)
 3
2U m 4U m
i0   cos(2t  )
R s 3 R s2  42 L2
4U m R s
U1m  L  R s
3 R s2  42 L2
Rs

3L
Redresorul monofazat dublă alternanţă cu sarcină RC
U inv max  2U m
U   2 
 
U 0 R s C
Redresorul monofazat dublă alternanţă în punte;
U inv max  U m

❺ Filtre de netezire:
Filtrele de netezire sunt circuite electrice de tip cuadripol care suprimă (atenuează)
componentele variabile (pulsaţiile) din tensiunea de ieşire. Filtrele pot fi filtre
simple sau filtre complexe.
Filtre simple: Filtre complexe:
Filtru LR Filtru compus LC Filtru LC în π
Coeficientul de netezire (LC)
1
k net 
42 LC
Filtru RC Filtru RC în π
Redresoare Polifazate
❶ Clasificare:
Redresoarele polifazate sunt clasificate în funcţie de
numărul de faze ale secundarului transformatorului de
alimentare:
• trifazat,
• hexafazat ş.a.,
şi în funcţie de tipul conexiunii:
• cu punct median sau
• în punte.
De asemenea redresoarele polifazate se pot clasifica în
• redresoare necomandate (cu diode) şi
• redresoare comandate (cu tiristoare)

Redresorul trifazat cu punct median:
Redresorul trifazat în punte:

Formele de undă pentru redresoarele trifazate monoalternanţă
şi bialternanţă:
Redresoare cu multiplicare de tensiune
Redresoarele cu multiplicare de tensiune permit obţinerea unor
tensiuni mari (multiplu al tensiunii generatorului), având
dezavantajul unui curent de sarcină de valoare relativ mică.
Redresor cu dublarea
tensiunii în montaj punte
Redresor cu multiplicare
de tensiune
u i  U m (i  1  sin t)
Ui  iU m

Surse de tensiune
19.3. Stabilizatoare liniare de
tensiune
Stabilizatoare liniare de tensiune
Sistemul electronic care menţine invariante în timp caracteristicile
semnalelor de ieşire în condiţii de variaţie, în domenii specificate,
a mărimilor de intrare sau a mărimilor de sarcină poartă numele
de stabilizator.
Stabilizatoarele de tensiune asigură la ieşire tensiuni constante
sau variabile (prescrise) în raport cu variaţiile tensiunii de reţea, a
sarcinii, a temperaturii şi a altor factori perturbatori.
În procesul de stabilizare a unei tensiuni se utilizează două tehnici
principale:
• stabilizarea paralel şi
• stabilizarea serie.

❶ Clasificare
O primă clasificare a stabilizatoarelor de tensiune, generată de modul de
realizare a surselor de tensiune, se face după structura şi modul de comandă al
elementului de reglaj:
• cu acţiune continuă (stabilizator liniar);
• cu acţiune discontinuă (în comutaţie).
După modul de conectare a elementului de reglaj în raport cu
sarcina stabilizatoarele se clasifică în:
• cu element de reglare serie ;
• cu element de reglare paralel .
În raport cu metoda de stabilizare se disting două tipuri de stabilizatoare:
• în buclă deschisă (parametrice);
• în buclă închisă (cu reacţie).
După posibilitatea de ajustare a nivelului tensiunii de ieşire oferite
utilizatorului, stabilizatoarele se clasifică în:
• stabilizatoare de tensiune variabilă (de uz general);
• stabilizatoare de tensiune fixă.
Schema bloc
• Nu necesită scheme de
protecţie. În cazul unui
scurtcircuit la ieşire, schema
debitează întreaga putere pe
rezistenţa de balast.
• Randament scăzut
• Se comporta ca o rezistenţă
variabilă;
• Schema stabilizează atât la
variaţiile tensiunii de
intrare cât şi la variaţiile
rezistenţei (curentului) de
sarcină.
• În cazul unui scurtcircuit la
ieşire elementul de reglaj
se poate distruge
❷ Parametrii stabilizatoarelor de tensiune liniare
Două categorii:
• valori limită absolută;
• caracteristicile electrice.
Valorile limită absolută, care descriu încărcarea maximă a stabilizatorului, reprezintă
parametrii prin a căror respectare se garantează funcţionarea stabilizatorului în
conformitate cu specificaţiile caracteristicilor electrice:
• tensiunea maximă de intrare;
• puterea disipată maximă;
• domeniul temperaturii ambiante de funcţionare;
• domeniul temperaturii de stocare.
❷ Parametrii stabilizatoarelor de tensiune liniare
Două categorii:
• valori limită absolută;
• caracteristicile electrice.
Caracteristicile electrice descriu funcţionarea propriu‐zisă a stabilizatorului;
acestea se referă la :
• Limitele semnalelor de intrare şi ieşire:
• tensiune de intrare;
• tensiune de ieşire;
• diferenţa de tensiune intrare‐ieşire;
• curentul de vârf la ieşire;
• curentul de ieşire în scurtcircuit;
• curentul de consum în gol;
• Precizia cu care se controlează nivelul tensiunii de ieşire în domeniul de
variaţie, la acţiunea unor factori perturbatori variabili (tensiunea de intrare,
tensiunea de ieşire, curentul de ieşire, temperatura ambiantă, etc.).

❸ Stabilizatoare Parametrice cu Diode Zener
Stabilizatoarele de tensiune parametrice funcţionează după tehnica de
reglare paralel (tehnica derivaţie). Funcţionarea stabilizatoarelor parametrice
se bazează pe capacitatea unor componente electronice de a menţine într‐un
domeniu dat (domeniu de stabilizare) tensiunea constantă la bornele lor.
Schema echivalentă de regim dinamic
❸ Stabilizatoare Parametrice cu Diode Zener (2)
c. Diodă Zener
simulată (electronică)
b. Stabilizator parametric cu 1 ∝
diode Zener, compensat cu
temperatura
)
∝
a. Stabilizator
parametric cu diodă
Zener pentru tensiuni 0 < α < 1
mari
❹ Stabilizatoare cu element de reglaj derivaţie
• Rezistenţa de balast, R, are acelaşi rol
ca la stabilizatoarele parametrice de
tip derivaţie;
• Elementul de reglare derivaţie, ER,
asigură mai multe funcţii: menţine
tensiunea de ieşire la nivelul
specificat sub controlul
amplificatorului de eroare, furnizează
curentul de ieşire sau îl blochează
dacă stabilizatorul are în componenţa
sa un circuit de protecţie, micşorează
rezistenţa serie a stabilizatorului;
• Amplificatorul de eroare, AE, compară tensiunea de referinţă cu o parte sau cu întreaga tensiune de ieşire,
pentru a acţiona asupra elementului regulator. Amplificatorul de eroare poate fi implementat cu amplificator
operaţional sau cu tranzistoare;
• Sursa referinţă de tensiune, REF, furnizează tensiunea de referinţă Uref caracterizată printr‐o mare stabilitate în
timp la variaţia tensiunii de intrare şi a temperaturii, precum şi printr‐un nivel de zgomot redus;
• Circuitul detector al tensiunii de ieşire, format din rezistentele R1, R2 furnizează amplificatorului de eroare o
fracţiune (kUs)din valoarea tensiunii de ieşire.
❹ Stabilizatoare cu element de reglaj derivaţie (fără AE)
US  U Z  U BE

❹ Stabilizatoare cu element de reglaj derivaţie (cu AE)
 R2
e d  U Z  U S R  R
 1 2
 US  u 0  U BE
u  A e
 0 0 d

A 0 U Z  U BE  R 
US   U Z 1  1 
AR  R2 
1 0 2
R1  R 2
❺ Stabilizatoare cu element de reglaj serie
Realizate după principiul
sistemelor de urmărire care,
în esenţă, conţin o conexiune
cu reacţie negativă.
Eroarea sistemului este:
0  U REF  A 0r US
Schema bloc a unui stabilizator liniar de tensiune cu element
de reglare serie şi cu buclă de reacţie

❺ Stabilizatoare cu element de reglaj serie ‐ fără AE
Schema echivalentă de regim dinamic
US  U Z  U BE
❺ Stabilizatoare cu element de reglaj serie ‐ fără AE (2)
Dimensionarea elementului de reglaj serie:
• Tensiunea maximă şi minimă de sarcină USmax, USmin
• Curentul maxim prin sarcină Ismax
• Tensiunea de intrare dată de redresor şi variaţiile acesteia datorate
variaţiei tensiunii de reţea
Tensiunea minimă pe tranzistor UTmin (pentru a rămâne în RAN) depinde de:
• tipul de element de reglaj;
• curentul maxim în sarcină;
• pulsaţiile tensiunii redresate.
Alegerea tranzistorului se face după parametrii:
• UCEmax, ICmax  ISmax

Tipuri de elemente de reglaj:
Pentru o funcţionare optimă elementul de reglare (tranzistorul care funcţionează ca repetor pe emitor),
trebuie să prezinte: impedanţă de intrare mare, impedanţă de ieşire mică şi un factor de curent mare.
Absenţa acestor parametri conduce la înrăutăţirea performanţelor dinamice ale stabilizatorului şi obligă
la utilizarea unor componente auxiliare de putere mai mare.
Ca element de reglaj se folosesc tranzistoare compuse de tip Darlington sau superG.
Tranzistoare compuse de tip Darlington:
a – tranzistor echivalent NPN,
b – tranzistor echivalent PNP
a) b)
Tranzistoare compuse de tip superG:
a – tranzistor echivalent NPN,
b – tranzistor echivalent PNP
a) b)
Tipuri de elemente de reglaj (2):
Combinaţie între o structură de
tip Darlington şi una superG.
Tranzistoare cuplate în paralel

❺ Stabilizatoare cu element de reglaj serie ‐ cu AE
U BE  kU S  U Z
R1
k
R1  R 2
R1  R 2
US  (U Z  U BE )
R1
❺ Stabilizatoare cu element de reglaj serie ‐ cu AE (2)
Stabilizator cu element de reglaj serie cu
amplificator diferenţial
Stabilizator de tip serie cu reglaj de la zero

❻ Stabilizatoare de tensiune duale cu urmărire
Tensiunile de alimentare,
faţă de masă, pot fi simetrice
sau nesimetrice.
Proprietatea de autoajustare
a tensiunii pe una din ieşirile
unui stabilizator de tensiune
dual, în funcţie de variaţia
tensiunii de pe cealaltă
ieşire, pentru a menţine
invariant un anumit raport
între ele, se numeste
urmărire
❼ Protecţia stabilizatoarelor cu element de reglaj serie
În funcţionarea echipamentelor electronice sunt situaţii în care pot apărea
regimuri de suprasarcină, supracurenţi sau supratensiuni cu efecte care
conduc la defectarea sarcinilor sau a sistemelor de alimentare.
Protecţia termică a stabilizatoarelor
Se bazează în principiu pe variaţia parametrilor unui tranzistor în funcţie
de temperatură. Principalii parametrii care au o variaţie importantă cu
temperatura sunt:
• ICB0, are o variaţie exponenţială şi este mai mare la tranzistoarele
cu Ge;
• Tensiunea UBE, valoarea sa se diminuează în funcţie de
temperatură variaţia fiind mai mare la tranzistoarele cu siliciu;
• Factorul de curent 0.

❽ Stabilizatoare de tensiune integrate
Stabilizatoarele de tensiune cu componente discrete pot fi executate cu
uşurinţă, dar prezintă o serie de neajunsuri legate de performanţele de
stabilizare, gabaritul lor relativ mare şi a preţului de cost ridicat.
În general, stabilizatoarele cu buclă de reacţie se implementează cu structuri
integrate.
Prin integrare se pune accent pe:
• Sursa de referinţă,
• Amplificatorul de eroare şi
• Protecţii.
Stabilizatoarele de tensiune integrate se pot clasifica, în funcţie de structură, în
mai multe clase:
• Stabilizatoare de uz general;
• Stabilizatoare cu trei terminale.
Stabilizatoarele cu trei terminale se pot clasifica la rândul lor în:
• Stabilizatoare de tensiune fixă;
• Stabilizatoare de tensiune variabilă.
❽ Stabilizatoare de tensiune integrate de uz general
Stabilizator pentru tensiuni de ieşire pozitive, mici,
realizat cu circuitul LM723
Structura circuitului integrat μA723 / LM723
Stabilizator pentru tensiuni de ieşire pozitive, mari,
realizat cu circuitul LM723
❾ Stabilizatoare integrate de tensiune fixă, cu trei terminale
Din categoria stabilizatoarelor de tensiune fixă, cu trei terminale, un tip reprezentativ
îl reprezintă circuitele din seria FF78XX (pentru tensiuni pozitive) şi FF79XX (pentru
tensiuni negative), produse de mai multe firme (FF este indicativul firmei: μA –
Fairchild, LM – Naţional Semiconductor, ...).
Ultimele două cifre înscrise pe integrat (XX) reprezintă tensiunea fixă pe care o
furnizează la ieşire.
❾ Stabilizatoare integrate de tensiune fixă, cu trei terminale (2)
Schema de principiu a stabilizatoarelor de tensiune din seria 79XX

Vin
GND
Schema de principiu a stabilizatoarelor de tensiune din seria 78XX
Referinţa (galben),
AE (portocaliu),
Tranzistor ieşire (roşu),
Protecţie (violet),
Circuit pornire (verde).
Schema stabilizatorului de tensiune 7805

Chip‐ul stabilizatorului de tensiune 7805
❾ Stabilizatoare integrate de tensiune variabilă,
cu trei terminale
Stabilizatoarelor de tensiune variabilă,
cu trei terminale:
• LM317 (pentru tensiuni pozitive) şi
• LM337 (pentru tensiuni negative),
Nu necesită decât componente pasive
pentru ajustarea tensiunii de ieşire.
Stabilizator de tensiune pozitivă cu integratul LM317

cu trei terminale (2)
Stabilizatoarelor de tensiune variabilă,
cu trei terminale:
• LM317 (pentru tensiuni pozitive) şi
• LM337 (pentru tensiuni negative),
Nu necesită decât componente pasive
pentru ajustarea tensiunii de ieşire.
Stabilizator de tensiune negativă cu integratul LM337
cu trei terminale (3) Aplicaţii
Stabilizator de tensiune negativă de mare
stabilitate cu integratul LM137/337
Sursă dublă de tensiune cu urmărire
În gama +/‐ 1,25V la +/‐ 20V
Regulator de curent
Linear technologies LT137A/LM137/LT337A/LM337 Data Sheet
Surse de tensiune
19.4. Stabilizatoare în comutaţie.
Stabilizatoare în comutaţie
❶ Consideraţii generale
Stabilizatoarele de tensiune în comutaţie fac parte din categoria
dispozitivelor care realizază conversia: cc → cc, şi din acest motiv, se va utiliza
şi denumirea de convertor.
Două regimuri de funcţionare:
• Curent de sarcină neîntrerupt;
• Curent de sarcină întrerupt.
Ipoteze simplificatoare:
• Comutatoarele (tranzistoare, diode) sunt elemente de circuit ideale;
• Pierderile de putere în bobine şi capacitoare sunt neglijabile;
• Sursa de alimentare a convertorului este de impedanţă nulă;
• Ondulaţiile curenţilor şi impulsurile de tensiune, de scurtă durată
(voltage spikes) sunt neglijate;
• Sarcina convertorului este pur rezistivă.

❷ Principiul de funcţionare al stabilizatoarelor în comutaţie
Un convertor cc → cc poate controla valoarea medie a tensiunii la bornele
unui consumator atât în cazul în care tensiunea de intrare fluctuează cât şi în
cazul în care valoarea sarcinii se modifică.
Valoarea medie a tensiunii de ieşire se controlează prin modificarea
intervalelor de timp, de conducţie ( ton ), respectiv de blocare ( toff ) a
comutatoarelor intercalate între intrare şi ieşire.
În marea majoritate a structurilor topologice, printr‐un tranzistor de putere
se aplică periodic o tensiune de curent continuu (redresată şi fitrată) unei
inductanţe; curentul inductanţei creşte pe durata fiecărui impuls permiţând
stocarea unei energii ½( LI2) în câmpul magnetic; energia stocată este
transferată unei capacităţi de filtrare care asigură curentul în sarcină între
impulsuri;
❷ Principiul de funcţionare al stabilizatoarelor în comutaţie (2)
Ca şi la stabilizatoarele liniare, printr‐o reacţie se compară tensiunea
stabilizată cu o tensiune de referinţă şi furnizează o tensiune (mărimea de
eroare) blocului de comandă a tranzistorului. Acest modul, printr‐un
generator de impulsuri comandat în tensiune, furnizează un tren de impulsuri
pentru comanda tranzistorului, reglarea realizânduse prin modificarea
frecvenţei sau a factorului de umplere a semnalului furnizat de generator.
Această tehnică de comandă poartă numele de comandă PWM (Pulse Width
Modulation).
Tehnica de control utilizată, în această lucrare, constă în menţinerea
constantă a frecvenţei şi ajustarea timpilor de comutare ( δ ‐ variabil).
t on
t on  t off  T  ct.,  
T
Utilizarea tehnicilor PWM la stabilizatoarele în comutaţie permite obţinerea
unor tensiuni de ieşire calitativ bune, care sunt uşor de filtrat, deoarece
armonicile tensiunii de ieşire se translatează spre domeniul frecvenţelor înalte.

Avantaje:
• Elementul de control funcţionează în comutaţie (saturat – blocat) ceea ce
înseamnă că sursa are un randament bun;
• Se pot genera tensiuni stabilizate mai mari sau mai mici, decât tensiunea
de intrare;
• Se pot genera tensiuni stabilizate negative din tensiuni de intrare pozitive;
• Pot fi proiectate fără legătură galvanică între intrare şi ieşire, deci pot
funcţiona cu tensiune redresată de la sursa de alimentare de curent
alternativ;
• Au cel mai mare grad de utilizare în aplicaţiile de electronică digitală şi în
domeniul electronicii de putere, dar nu se recomandă pentru alimentarea
circuitelor analogice (din cauza zgomotului propriu).
Tipuri de tranzistoare utilizate la stabilizatoarele în comutaţie:
Ca elemente de comutaţie, în electronica de putere, pot fi folosite:
• Tranzistoare de putere cu joncţiuni (bipolar juncţion transistor, BJT),
• Tranzistoare de putere cu efect de câmp (metal ‐ oxide – semiconductor –
field – efect tansistor, MOSFET),
• IGBT‐uri (isolate gate bipolar transistor), tiristoare, triace, etc.
La tranzistorul bipolar conducţia se face prin purtători de sarcină minoritari,
excesul de sarcină fiind introdus sau evacuat la intrarea în conduţie, respectiv la
blocare. Tranzistorul MOSFET nu prezintă sarcină electrică stocată, comanda sa
făcându‐se prin încărcarea, respectiv descărcarea capacităţilor de intrare.
Tranzistorul MOSFET de putere, în varianta VMOS, este preferat în construcţia
stabilizatoarelor de tensiune în comutaţie datorită performanţelor pe care le
are, în comparaţie cu tranzistorul bipolar de putere.

❸ Clasificare:
Făcută în funcţie de modul de transfer a energiei între sursa de tensiune,
elementul acumulator de energie şi sarcină şi de soluţia constructivă (cu
izolare, sau fără izolare galvanică între intrare şi ieşire).
❸ Clasificare:
Forward Flyback
Energia de la intrare se transferă simultan Energia de la intrare se transferă circuitului magnetic.
circuitului magnetic şi circuitului de sarcină După aceea această sarcină este transferată circuitului de
sarcină
Neinversoare:
Fară transformator • Step‐down(Buck) Tensiunea de ieşire are aceaşi polaritate cu tensiunea de
(fără izolare intrare Tensiunea de ieşire este mai mică decât intrare
– ieşire) tensiunea de intrare şi are aceaşi polaritate  Step‐up(Boost) Tensiunea de ieşire este mai mare
decât tensiunea de intrare
 SEPIC Tensiunea de ieşire este mai mare sau mai
mică decât tensiunea de intrare
Inversoare :
Tensiunea de ieşire are polaritatea inversă faţă de
tensiunea de intrare
 Inverting(Buck‐Boost)
 Ćuk Curentul de ieşire este continuu
 True Buck‐Boost
Tensiunea de intrare este de aceaşi polaritate cu tensiunea de ieşire şi poate fi mai mare sau mai mică
 Split‐Pi (Boost‐Buck)
Permite conversia bidirectională de tensiune, de aceaşi polaritate, cu o valoare mai mare sau mai mică
 Push‐ pull
Cu transformator  Forward  Flyback (1 sau 2 tranzistoare de comutaţie)
(cu izolare intrare –  Half bridge (2 tranzistoare de comutaţie)
ieşire)  Full bridge (4 tranzistoare de comutaţie)

Stabilizatoare în comutaţie fără izolare galvanică
❸ Clasificare:
• CONVERTORUL STEP‐DOWN (BUCK)
• CONVERTORUL STEP‐UP (BOOST)
• CONVERTORUL INVERTER (BUCK‐BOOST)
• CONVERTORUL ĆUK
• CONVERTORUL SEPIC
❶ Convertorul STEP‐DOWN (BUCK):
Convertorul STEP‐DOWN este o sursă de tensiune în comutaţie care permite
obţinerea unei tensiuni de iesire mai mici decât tensiunea de intrare.
Schema de principiu a convertorului STEP‐DOWN (BUCK).

❶ Convertorul STEP‐DOWN (BUCK) (2):
Schema de principiu a convertorului STEP‐DOWN (BUCK)
Tranzistorul T – în starea deschis (on).
T este în conducţie, Dioda D este blocată, Diferenţa de tensiune UR‐US
este aplicată inductanţei L. Determină o creştere liniară a curentului prin
bobină (curentul se închide prin capacitatea C şi sarcina stabilizatorului).
Aceasta conduce la acumularea unei energii, pe inductanţa L, având
valoarea: 2
LI
E
2
Schema de principiu a convertorului STEP‐DOWN (BUCK)
Tranzistorul T – în starea închis (off).
T este blocat, Dioda D se deschide. Curentul prin inductanţă (care are
acelaşi sens) este identic cu curentul prin diodă. În acest caz tensiunea
pe inductanţă are valoarea: ‐ US

Variaţia curentului prin bobină, pentru dI L
UL  L (1.1)
cele două stări de funcţionare, care se dt
determină pe baza relaţiei (1.1), este
U  US
t on
descrisă de relaţiile (1.2) şi (1.3): UL
I L(on )  0
L
dt  R
L
t on (1.2)
Dacă se presupune că funcţionarea T

UL U
convertorului este în starea de
echilibru, energia stocată în fiecare
I L(off )  
t on
L
dt   S (T-t on ) (1.3)
L
componentă la sfârşitul unui ciclu de
comutaţie este egală cu cea de la (1.4)
începutul ciclului. Curentul prin bobină I L(on )  I L(off )  0
are aceaşi valoare la momentele de
timp 0 şi T. În aceste condiţii, din U R  US U
relaţiile (1.4), (1.5), rezultă expresia t on  S (T  t on )  0 (1.5)
L L
funcţiei de transfer ideale (relaţia 1.6),
a convertorului Buck. t 
U S   on  U R  U R (1.6)
 T 
Relaţia (1.6) pune în evidenţă faptul
că tensiunea de ieşire variază liniar,
reglarea sa realizându‐se prin
modificarea factorul de umplere al
impulsurilor de comandă furnizate
de blocul PWM (0 < δ < 1).
Neglijând toate pierderile de putere
în circuitul de comutaţie se poate
spune că puterea absorbită de la
sursa de alimentare este egală cu
puterea debitată pe sarcină, de unde
se deduce raportul dintre curenţul
absorbit şi debitat:
U R I R  U S IS
(1.7)
IS U R 1
 
IR US 
Convertorului STEP‐DOWN (BUCK)
Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare Formele de undă
Curentul pe sarcină este un curent
neîntrerupt, în timp ce curentul
absorbit de la intrare este pulsatoriu.
Relaţiile (1.8) – (1.11) precizează
valorile maxime ale tensiunilor şi
curenţilor pe care trebuie să le
suporte elementele de comutaţie.
I T (max)  I S (1.8)
U DS  U R (1.9)
I D  I S 1    (1.10)
UD  UR (1.11)
Convertorului STEP‐DOWN (BUCK)
❷ Convertorul STEP‐UP (BOOST):
Convertorul STEP‐UP este o sursă de tensiune în comutaţie care permite
obţinerea unei tensiuni de ieşire mai mare decât tensiunea de intrare.
Schema de principiu a convertorului STEP‐UP (BOOST).

❷ Convertorul STEP‐UP (BOOST) (2):
Când tranzistorul T este în conducţie, dioda D este polarizată invers (ieşirea
este izolată faţă de circuitul de intrare), curentul prin bobina L creşte şi se
acumulează energie în câmpul magnetic.
Schema de principiu a convertorului STEP‐UP (BOOST)
Tranzistorul T – în starea deschis (on)
Când tranzistorul T este blocat, bobina L tinde să menţină constant curentul,
dioda se deschide şi curentul se comută în capacitate. Tensiunea pe sarcină
va fi suma dintre tensiunea redresată şi tensiunea de pe inductanţă.
Schema de principiu a convertorului STEP‐UP (BOOST)
Tranzistorul T – în starea închis (off)

Variaţia curentului prin bobină, pentru
cele două stări de funcţionare, are
expresia descrisă de relaţiile (1.12),
(1.13), din care se deduce expresia
funcţiei de transfer ideale (relaţia 1.14) a
convertorului Boost.
t on
UL U
I L(on )  0
L
dt  R t on
L
(1.12)
U  US
T
UL
I L(off )  
t on
L
dt   R
L
(T-t on ) (1.13)
US  T   1 
     (1.14)
U R  T  t on  1  
Convertorului STEP‐UP (BOOST)
Dacă pierderile de putere pe elementele
de comutaţie sunt nule se deduce IS U R
  1  (1.15)
raportul curenţilor absorbiţi de la sursa IR US
de energie şi debitat pe sarcină:
Curentul absorbit de la sursa de tensiune  1 

este un curent neîntrerupt (cu pulsaţii I T (max)  I S   (1.16)
1  
mici). Această calitate îl recomandă
pentru aplicaţii în care sarcina este
capacitivă (blitz‐uri foto, încărcător de U DS  U S (1.17)
acumulatori, etc.) sau ca prestabilizator
înaintea regulatorului principal. I D  IS (1.18)
Relaţiile (1.16) – (1.19) precizează valorile U D  US (1.19)

maxime ale tensiunilor şi curenţilor pe
care trebuie să le suporte elementele de
comutaţie.

❸ Convertorul INVERTER (BUCK‐BOOST):
Convertorul INVERTER este un stabilizator în comutaţie de tip inversor de
tensiune ( UR > 0, US < 0), obţinut prin conectarea în cascadă a unui convertor
Buck şi a unui convertor Boost. În regim stationar pot rezulta tensiuni mai
mari sau mai mici decât tensiunea de alimentare.
Schema de principiu a convertorului INVERTER (BUCK ‐ BOOST).
❸ Convertorul INVERTER (BUCK‐BOOST) (2):
Când tranzistorul T conduce, dioda D este blocată şi sursa de alimentare
determină creşterea energiei electromagnetice care se acumulează în
bobina L.
Schema de principiu a convertorului INVERTER (BUCK ‐ BOOST)

Cânt tranzistorul este blocat, pentru a menţine curentul constant, inductanţa
cedează energia circuitului de sarcină. Curentul se va închide de la capacitate
spre inductanţă prin dioda D; tensiunea de ieşire este negativă (inductanţa îşi
inversează polaritatea faţă de punctul comun al schemei), iar valoarea ei
absolută poate fi mai mare sau mai mică decât tensiunea redresată, după
cum se fixează prin circuitul de reacţie.
Schema de principiu a convertorului INVERTER (BUCK ‐ BOOST)
Pentru cele două stări de funcţioare
ale tranzistorului, în regim staţionar,
se observă că:
U R t on  US (T  t off )  0 (1.20)
de unde se deduce expresia funcţiei
de transfer ideale:
 t   
  
US
  on  (1.21)
UR  T  t on  1  
Relaţia (1.21) pune în evidenţă

faptul că modulul raportului dintre
tensiunea de ieşire şi cea de intrare
este egal cu produsul factorilor de
conversie ale convertoarelor Buck şi
Boost.
Convertorului INVERTER (BUCK ‐ BOOST)
Raportul curenţilor de intrare şi de ieşire IS 1  
are valoarea descrisă de relaţia (1.22).  (1.22)
IR 
 1 
Relaţiile (1.23) – (1.26) precizează I T (max)  I S   (1.23)
valorile maxime ale tensiunilor şi 1  
curenţilor pe care trebuie să le suporte
elementele de comutaţie. U DS  U R  U S (1.24)
I D  IS (1.25)
U D  U R  US (1.26)
❹ Convertorul ĆUK:
Convertorul Ćuk realizează o funcţie similară convertorului Buck ‐ Boost
permiţând obţinerea unei tensiuni de ieşire de polaritate inversă faţă de
tensiunea de intrare. Această tensiune, în modul, poate avea o valoare mai
mare sau mai mică decât valoarea tensiunii de intrare.
Avantajul acestei topologii, faţă de convertorul Inverter: curentul de intrare
este un curent neîntrerupt.
Schema de principiu a convertorului Ćuk
Topologia a fost prezentată pentru prima dată de
Slobodan Ćuk –California Institute of Technology.
❹ Convertorul ĆUK (2):
Când tranzistorul T conduce, sursa de alimentare determină creşterea energiei
electromagnetice care se acumulează în bobina (figura 1.97). Dioda D este
blocată prin tensiunea de pe capacitatea , iar inductanţa este conectată prin
capacitatea la circuitul de sarcină, fiind valabilă relaţia:
U L2  US  U C1 (1.27)
Când tranzistorul este blocat, dioda D este deschisă şi inductanţa este
conectată în continuare la circuitul de ieşire. Inductanţa este conectată, în
serie cu capacitatea , la sursa de alimentare. Căderea de tensiune pe această
inductanţă are o valoare descrisă de relaţia (1.28).
U L1  U R  U C1 (1.28)

Limitele între care variază tensiunile pe cele două inductanţe.
Având în vedere faptul că tensiunea pe

capacitatea C1 este menţinută aproximativ
constantă pe tot parcursul funcţionării, iar
integrala de timp, pe o perioadă, la bornele
inductanţelor este nulă, se pot scrie relatiile:
• Pentru L1:
U R t on  (U R  U C1 )(T  t on )  0,
1 (1.29)
U C1  UR
1 
• Pentru L2:
(US  U C1 )t on  (US )(T  t on )  0,
Convertorului Ćuk – formele de undă
1 (1.30) ale tensiunilor pe inductanţe
U C1   US

Din relaţiile (1.29) şi (1.30) rezultă expresia factorului de transfer ideal al
convertorului Ćuk:
 t   
  
US
  on  (1.31)
UR  T  t on  1  
Factorul de transfer este identic cu cel al convertorului Inverter, fiind

valabilă şi relaţia (1.22), care precizează raportul curenţilor de intrare şi de
ieşire.
Un avantaj al convertorului Ćuk constă în faptul că inductanţele sunt
parcurse de curenţi cu pulsaţii foarte mici. Un dezavantaj al acestei
topologii constă în valoarea relativ mare a capacităţii C1.

❺ Convertorul SEPIC:
Convertorul SEPIC (Single Ended Primary Inductor Convertor) prezintă o
topologie care permite obţinerea unei tensiuni de ieşire mai mare sau mai
mică decât tensiunea de intrare, dar de aceeaşi polaritate cu tensiunea de
intrare.
Schema de principiu a convertorului SEPIC
❺ Convertorul SEPIC (2):
Circuitele care se formează când tranzistorul T se află în cele două stări:
conducţie şi blocare.
Schema de principiu a convertorului SEPIC tranzistorul T – în starea deschis (on).
Schema de principiu a convertorului SEPIC tranzistorul T – în starea închis (off).

Factorul de transfer ideal al
convertorului SEPIC este
descris de relaţia:
U S  t on    
    
U R  T  t on
(1.31)
 1  
Acest factor de transfer

are, în modul, aceeasi
valoare cu factorul de
transfer al convertorului
Cuk.
Convertorului SEPIC – formele de undă
ale tensiunilor pe inductanţe
Diferenţa dintre structura convertorului Cuk şi a convertorului SEPIC constă
în principal din alegerea punctului de masă al schemei. Trebuie facută
precizarea că cele două inductanţe sunt realizate pe acelaşi miez de ferită.
Comparaţie între schemele de principiu ale convertoarelor Cuk şi SEPIC

Similitudinea dintre cele două configuraţii face ca unii autori să considere că
denumirea SEPIC derivă din SEcundary Polarity Inverted Cuk. Cele două
topologii sunt utilizate, de obicei, ca prestabilizatoare.
Relaţiile (1.32) – (1.35) precizează valorile maxime ale tensiunilor şi
curenţilor pe care trebuie să le suporte elementele de comutaţie.
 1 
I T (max)  I S   (1.32)
1  
U DS  U R  U S (1.33)
I D  IS (1.34)
U D  U R  US (1.35)
Stabilizatoare în comutaţie cu izolare galvanică
Sursele de tensiune liniare realizează separarea galvanică, faţă de reteaua de

alimentare, printr‐un transformator încorporat în modulul redresorului.
La sursele de tensiune în comutaţie această funcţie se realizează în cadrul
convertorului. Acest aspect reprezintă un avantaj pentru convertoarele în
comutaţie, ştiind faptul că, pentru aceaşi putere debitată, dimensiunea şi
greutatea unui transformator variază invers proporţional cu frecvenţa de
funcţionare.
Un alt avantaj al utilizării transformatoarelor în cadrul convertoarelor în
comutaţie este reprezentat de posibilitatea de a obţine mai multe tensiuni de
ieşire prin utilizarea mai multor înfăşurări secundare, cu un raport de
transformare corespunzător tensiunii care se doreşte a fi obţinută.
Utilizarea mai multor înfăşurări secundare oferă posibilitatea ca tensiunile de
ieşire să aibă polarităţi diferite.
Majoritatea convertoarelor de tensiune în comutaţie au la bază principiile de
funcţionare prezentate la convertoarele de tensiune în comutaţie fără izolare
galvanică.

Cele mai uzuale topologii de convertoare în comutaţie cu separare galvanică:
CONVERTORUL FLYBACK
CONVERTORUL FORWARD
CONVERTORUL PUSH ‐ PULL
CONVERTORUL HALF BRIDGE
CONVERTORUL FULL BRIDGE
❻ Convertorul FLYBACK:
Topologie este echivalentă cu cea a unui convertor Boost, inductanţa fiind
primarul unui transformator. Prin urmare, principiile de funcţionare ale
ambelor convertoare sunt foarte apropiate.
Schema de principiu a convertorului FLYBACK

❻ Convertorul FLYBACK (2):
Tranzistorul este în conducţie, primarul transformatorului este conectat direct
la sursa de tensiune de la intrare. Aceasta are ca rezultat o creştere a fluxului
magnetic al transformatorului, care înmagazinează energie. Tensiunea în
secundar este negativă, astfel încât dioda este blocată, iar energia furnizată
circuitului de sarcină este dată de condensator.
Convertorului FLYBACK
Tranzistorul este blocat, tensiunea din secundarul transformatorului îşi
schimbă polaritatea, dioda D se deschide iar energia stocată în transformator
este transferată la ieşirea convertorului. Faptul că toată energia este
înmagazinată în miezul transformatorului, face ca dimensiunea miezului şi
costurile aferente să fie mai mari ca la alte topologii, unde numai energia de
excitaţie (magnetizare) a miezului, în mod normal mică, este înmagazinată.
Convertorului FLYBACK
Funcţia de transfer ideală a convertorului Flyback, în regim de curent continuu
este descrisă de relaţia (1.36)
US NS 
 (1.36)
UR NP 1 
Tensiunile pe care le suportă elementele de comutaţie (tranzistor şi diodă)
sunt descrise de relatiile (1.37) şi respectiv (1.38).
N 
U DS  U R  U S  P  (1.37)
 NS 
N 
U D  U S  U R  S  (1.38)
 NP 
în momentul blocării tranzistorului, tensiunea de ieşire este reflectată în
primar, ceea ce necesită o dimensionare corespunzătoare a tranzistorului.
Acest dezavantaj (care micşorează randamentul convertorului) poate fi
eliminat prin introducerea unei înfăşurări de recuperare în primarul
transformatorului.
Această înfăşurare permite

recuperarea scurgerilor de
energie către circuitul de
intrare. Un alt dezavantaj al
acestei topologii este faptul că
necesită o capacitate de filtraj
relativ mare, fapt ce limitează
domeniul de putere maximă
furnizată la ieşire.
cu înfăşurare de recuperare

❼ Convertorul FORWARD:
Convertorul Forward se bazează pe topologia Buck, prezentată anterior,
şi foloseşte, de asemenea, ca element de comutaţie tot un tranzistor.
Schema de principiu a convertorului FORWARD
❼ Convertorul FORWARD (2):
Când tranzistorul T se află în conducţie, curentul prin înfăşurarea
primară începe să crească, în ea înmagazinându‐se energie. Datorită
alegerii aceluiaşi sens de bobinare pentru înfăşurarea secundară,
tensiunea indusă în secundar va polariza direct dioda D1. Aceasta va intra
în conducţie şi inductanţa de filtrare L va înmagazina energie. Dioda D2
este polarizată invers, deci este blocată.

Când tranzistorul T este adus în starea blocare, tensiunile induse în
înfăşurări îşi schimbă polarităţile. Dioda D1 se blochează, iar dioda D2 se
deschide permiţând menţinerea circulaţiei curentului prin circuitul de
sarcină şi prin bobina L. Dioda D3 şi înfăşurarea secundară permit
demagnetizarea transformatorului, în intervalul de timp cât tranzistorul
este blocat, prin cedarea energiei înmagazinate sursei de alimentare.
Datorită înfaşurării secundare tensiunea pe tranzistor nu poate depăşi
valoarea 2UR.
Formele de undă mai scot în
evidenţă că această tensiune se
menţine la această valoare atât
timp cât conduce dioda D3.
Funcţia de transfer ideală a
convertorului Forward este descrisă
de urmatoarea relaţie:
US N 
  S  (1.39)
UR  NP 
Curentul prin sarcină este

continuu. Pulsaţiile acestui curent
(este curentul care circulă prin
inductanţa L) pot fi foarte uşor
reduse suplimentar prin utilizarea
unei capacităţi de valoare relativ
mică.
Convertorul FORWARD
Energia înmagazinată în miezul transformatorului este mai mică decât la
convertorul Flyback. Prin urmare, se pot folosi inductanţe mari pentru
primarul transformatorului care implicit vor conduce la curenţi mai mici prin
tranzistor.
Această topologie prezintă dezavantajul că funcţionarea transformatorului
este asimetrică fapt ce conduce la dimensiuni relativ mari ale acestuia.
Relaţiile (1.40) – (1.43) precizează valorile maxime ale tensiunilor şi curenţilor
pe care trebuie să le suporte elementele de comutaţie.
N 
I T (max)   S I S (1.40)
 NP 
U DS  2 U R (1.41)
I D  IS (1.42)
N 
U D  U S  U R  S  (1.43)
 NP 
❽ Convertorul PUSH ‐ PULL:
Convertorul PUSH – PULL poate fi echivalat cu două convertoare de tip
FORWARD care lucrează în contratimp.
Schema de principiu a convertorului PUSH PULL

❽ Convertorul PUSH – PULL (2):
Functia de transfer ideală a
convertorului PUSH PULL este
descrisă de relaţia:
US N 
 2 S  (1.44)
UR  NP 
unde δ reprezintă factorul de
umplere al impulsurilor de
comandă al tranzistoarelor.
Acest factor trebuie să fie mai
mic de 0,5 pentru împiedica
apariţia scurtcircuitului în
primarul transformatorului
datorită conducţiei simultane a
celor două tranzistoare.
Convertorul PUSH PULL
Formele de undă
Această restricţie pune în evidenţă următoarea situaţie:
• tranzistoarele sunt blocate – circuitul primarului este un circuit
deschis şi curentul de magnetizare al înfăşurării secundare este forţat
să se închidă prin diodele D1 şi D2 . Curentul de sarcină şi curentul de
magnetizare se însumează într‐o diodă şi se scade în cealaltă diodă.
La un curent de sarcină redus, una din diode se poate bloca, curentul
de magnetizare fiind furnizat circuitului de ieşire prin cealaltă diodă.
Dacă ambele diode se blochează, energia proporţională a curentului
de magnetizare este redată circuitului de intrare, care poate fi
recuperată prin diodele de protecţie ale tranzistoarelor. Marea
majoritate a tranzistoarelor MOSTEC de putere au în structura lor
încorporată dioda de protecţie, cuplată între drena şi sursa
tranzistorului (în cazul în care tranzitorul nu are această protecţie, ea
trebuie prevăzută în schemă).

Relaţiile (1.45) – (1.48) precizează valorile maxime ale tensiunilor şi
curenţilor pe care trebuie să le suporte elementele de comutaţie.
N 
I T (max)   S I S (1.45)
 NP 
U DS  2 U R (1.46)
IS IS
I D  IS  1  2 ID  (1.47)
2 2
N 
U D  2U R  S  (1.48)
 NP 
Convertorul PUSH PULL utilizează miezul transformatorului într‐un mod mai

eficient, faţă de structurile prezentate, permiţând obţinerea unor puteri în
sarcină ridicate. Un alt avantaj al acestei structuri este acela că pentru o
anumită valoare medie a curentului de sarcină, curentul mediu prin diode
este jumătate din curentul de sarcină, fapt ce determină o solicitare
termică a acestora mult mai mică.
Principalul dezavantaj al acestei structuri îl reprezintă faptul că

transformatorul trebuie să fie prevăzut cu priză mediană atât la înfăşurarea
primară cât şi la cea secundară, cele două înfăşurări necesitând o
echilibrare.

❾ Convertorul HALF BRIDGE:
Dintre toate convertoarele simetrice, convertorul HALF BRIDGE este cel mai
utilizat în construcţia surselor de tensiune în comutaţie. Ca şi la convertorul
PUSH‐PULL comanda transformatorului se realizează cu două tranzistoare,
care lucrează în contratimp.
Spre deosebire de topologia menţionată, transformatorul are o singură
înfăşurare primară. Un capăt al înfăşurării transformatorului este conectat la
un punct de potenţial a cărui valoare este UR/2, creat de capacităţile C1 şi C2 ,
iar celălalt capăt la un punct comun al celor două tranzistoare T1 şi T2.
❾ Convertorul HALF BRIDGE (2):
Când T1 conduce, acesta ajunge la potenţialul pozitiv al sursei de alimentare
UR. Când tranzistorul T1 se blochează şi intră în conducţie T2, se schimbă
sensul de circulaţie al curentului în primar, pentru că acelaşi capăt al
primarului, prin T2, ajunge la potenţialul negativ al sursei de alimentare.
Circuitul de ieşire al acestei topologii este la fel ca la convertorul PUSH PULL.
Formele de semnal care descriu funcţionarea convertorului sunt identice cu
cele ale convertorului PUSH‐PULL, cu excepţia faptului că tensiunea pe
tranzistoare este înjumătăţită.
Funcţia de transfer ideală a acestui convertor este exprimată de relaţia:
US N 
  S  (1.49)
UR  NP 
Ca şi la convertorul PUSH PULL, factorul de umplere al impulsurilor de
comandă δ trebuie să fie mai mic de 0,5 (în cazul acestei topologii, conducţia
simultană a tranzistoarelor conduce la scutcircuitarea sursei de tensiune). De
asemenea, este valabilă observaţia referitoare la protecţia tranzistoarelor.

❾ Convertorul HALF BRIDGE (3):
Relaţiile (1.50) – (1.53) precizează valorile maxime ale tensiunilor şi curenţilor
pe care trebuie să le suporte elementele de comutaţie.
N 
I T (max)   S I S (1.50)
 NP 
U DS  U R (1.51)
IS
I D  IS  1  2 (1.52)
2
N 
U D  U R  S  (1.53)
 NP 
❿ Convertorul FULL BRIDGE:
Convertorul FULL BRIDGE este o versiune de putere a convertorului HALF‐
BRIDGE.
Spre deosebire de convertorul în semipunte, convertorul în punte conţine
două ramuri cu elemente active (tranzistoare). Acestă structură permite
reducerea puterii disipate pe fiecare tranzistor.
Schema de principiu a convertorului FULL BRIDGE

❿ Convertorul FULL BRIDGE (2):
Functionarea convertorului în punte este identică cu cea a convertorului în
semi‐punte, cu menţiunea că la aceasta configuraţie tranzistoarele trebuie
comandate pereche, T1 şi T4 , respectiv T2 şi T3
Funcţia de transfer ideală a acestui convertor este exprimată de relaţia:
US N 
 2 S  (1.54)
UR  NP 
Valorile maxime ale tensiunilor şi curenţilor pe care trebuie să le suporte
elementele de comutaţie sunt specificate în relaţiile (1.54) – (1.58).
US N 
 2 S  (1.54)
UR  NP 
N 
I T (max)   S I S (1.55)
 NP 
U DS  U R (1.56)
IS
I D  IS  1  2 (1.57)
2
N 
U D  2 U R  S  (1.58)
 NP 

Cu aceeaşi tensiune de intrare de curent continuu, tensiunea maximă de

ieşire a convertorului în punte este dublă faţă de cea a convertorului în
semipunte. Aceasta face ca, pentru aceeaşi putere, curentul de ieşire şi
curentul prin dispozitivele electronice de putere să reprezinte jumătate
din curenţii convertorului în semipunte. La nivele de puteri mari, aceasta
este un avantaj important, deoarece reduce numărul dispozitivelor
conectate în paralel.

EEA Surse de Tensiune PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EEA Surse de Tensiune PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente de Electronică

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Tensiunea de intrare/frecventa de lucru

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Surse de tensiune continua

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

U 0  U m cos  cos   U m cos 

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Filtru LR Filtru compus LC Filtru LC în π

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Chip‐ul stabilizatorului de tensiune 7805

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare

Elemente de Electronică Analogică (EEA) – specializarea Calculatoare