Aen - Subiecte Examen !!!

Locul aparatelor electrice în instalatii-3
• Circuite de medie si de joasa tensiune
Aparate Electrice - Curs 1 1

Locul aparatelor electrice în instalatii-4
• Circuite de joasa tensiune

Simboluri folosite in schemele electrice
Curs 1 - Aparate electrice 3

PARAMETRII NOMINALI AI APARATELOR ELECTRICE SI
SEMNIFICATIA LOR PENTRU CONSTRUCTIA ,
FUNCTIONAREA SI EXPLOATAREA ACESTORA
Exploatarea corectă a AE trebuie să ţină

seama
*de parametrii lor nominali
*de funcţionalitatea acestora

Tensiunea nominală, notată de obicei Un şi indicată în
[V] sau [kV]
• Tensiuni nominale la 50 Hz, curent alternativ:
• Joasă tensiune, [V], STAS 553-8024: 6, 12, 24, 48, 110 sau
127, 220 sau 230, 380, 660, 1000
• Inaltă tensiune [kV], CEI 56-13: 6, 7.2, 12, 17.5, 24, 36, 52,
72.5, 100, 123, 145, 170, 245, 300, 362, 420, 525, 765
• Tensiuni nominale, curent continuu:

• Joasă tensiune [V]: 24, 48, 110, 125, 220, 250, 400, 800(1000)
• Inaltă tensiune [kV]: 220 - 400 - 800

Tensiuni semnificative pentru constructia si
functionarea AEC
• tensiune de serviciu, notată Us
• supratensiuni : tensiunea de tinere, U* – la impuls tipizat sau

la frecventa industriala

Curentul nominal, notat In,[A]
Curenţi nominali pentru aparatele electrice

conform normelor CEI
• Joasă tensiune:
2,4,6.3,10,16,25,40,63,80,100,125,160,200,25
0,315,400,630,800,1000,1250,1600,
2000,2500,3150,4000, 5000,6000
• Inaltă tensiune: 400,630,800, 1000,
1250,1600,2000,2500,3150,
• 4000,5000, 6000
Curenti semnificativi pentru functionarea AEC
• curentul de serviciu, notat Is
• supracurenţi : de suprasarcina si/sau de scurtcircuit
• curentul de reglaj, notat cu Ir :
este reglabil între 0,6 In ÷ In

Curenţi de reglaj pentru aparatele electrice
Se acopera continuu curentii posibili la consumator pentru valori discrete ale curentului nominal
In 6 10 16 25 40 63 100
[A]
Ir 3,6-6 6-10 9,6- 15- 24- 37,8- 60-
[A] 16 25 40 63 100

Alti parametri nominali ai AEC
(pentru regim normal de functionare)
• natura curentului : curent continuu sau curent alternativ ;
• numărul de « poli » sau de căi de curent principale :

monopolare, bipolare, tripolare sau chiar multipolare ;
• numărul de contacte auxiliare şi tipul lor, normal închis (NI)

sau normal deschis (ND) ;
• locul de montare pentru exploatarea propriuzisă, acesta poate

fi în exterior, (E) sau în interior, (I) ;
• numărul de manevre, sau durata de viaţă, notată cu N, având

valori de la 1000 manevre până la 1000000 manevre.

Parametri nominali definind performantele
de comutatie
Calitatea aparatelor electrice de comutaţie poate fi apreciată prin

parametri nominali specifici, cum sunt:
• curentul de conectare, Ic
• curentul de rupere, IR
• (sau uneori puterea de rupere )
Parametri nominali ce definesc siguranta in
functionare a AEC
• Numărul de manevre, sau durata de viaţă,
notată cu N, având valori de la 1000 manevre
până la 1000000 manevre
• Durata relativă de conectare, DC,cu valori

0,15; 0,25; 0,40; 0,60; 1
• Frecvenţa de conectare, fc, cu valori de la 10

[cicluri/ora] la 3000 [cicluri/ora]
Parametri derivati privind siguranta în
functionare a AEC
• Durata ciclului : τ = 3600/fc [s] , τ = tc + tp
• Timpul de conectare, tc :

tc = τ · DC
• Timpul de pauză, tp :
tp = τ · (1 – DC)
• Timpul mediu de bună funcţionare, Tf :
Tf = N / fc [h]

Parametri derivati privind siguranta în
functionare a AEC
• rata sau intensitatea de manifestare căderilor, λ :
λ = 1 / Tf
• probabilitatea de bună funcţionare a aparatului

electric, P(t):
P t   e  t

Dependenta λ(t) si semnificatii pentru AEC

Parametri nominali ai AEC cu semnificatii pentru
functionarea în regim de defect
• stabilitatea termică ; curent de stabilitate

termica, I si tSTAS :
lt
solicitare termica la defect < stabilitatea termica a AEC
• stabilitatea dinamică ; curent limita dinamic,

Ild :
curentul de soc < curent limita dinamic

Cu privire la problema contactelor electrice
-Piese de contact cu puncte elementare de contact

-Raportul între suprafaţa “aparentă” de contact şi suprafaţa “reală” de
contact este de ordinul a 1000 – 100 000

R s0  , R c0 R s0  R p0
2a
R co
Rc 
n
Rs – rezistenta de strictiune
Rp – rezistenta peliculara
Factori de influenţă asupra calităţii
contactelor electrice
• natura materialului pieselor de contact;
• forma pieselor de contact şi gradul de

prelucrare mecanică a suprafeţelor pieselor de
contact;
• forţa de apăsare exercitată între cele două

piese de contact
Cu privire la problema contactelor electrice
• Contact tip tulipa Contacte întrerupator

Contacte de tip metalo-lichid
N = 10 milioane de manevre !!!

Contacte magnetice
- Saturatia magnetica a punctelor elementare de contact
 
B  Bc 
S S0

Contacte magnetice
• Bc >>B , Bc > Bs
 Fe 
  c 
 Fe S  sat S
-Permeabilitatea magnetică a materialului scade la saturatie, devenind comparabilă cu a aerului

-Zona de contact magnetic se comportă ca un întrefier suplimentar în ansamblul circuitului
magnetic, având o reluctanţă magnetică comparabilă uneori cu aceea a circuitului feromagnetic,
-Soluţia pentru a realiza contacte magnetice de calitate este de obicei prelucrarea mecanică
îngrijită a suprafeţelor de contact magnetic, până la rectificare, astfel încât numărul punctelor
elementare de contact creşte şi reluctanţa magnetică echivalentă contactului scade
Exemplu construcţia electromagneţilor de curent alternativ monofazaţi prevăzuţi cu spire ce
ecranează parţial piesele polare, acestea fiind rectificate

Comutatie hibrida in cc

Comutatie hibrida de ca
• Realizabila cu tiristoare sau cu triacuri

Evolutia curentilor la comutatia hibrida de ca

Cu privire la principiul comutatiei statice

Contactor static de cc
Stingere fortata pentru T1 si naturala pentru T2

Contactor static de ca
(cu un tiristor sau cu doua tiristoare)

Contactor static de ca
cu comanda prin subordonare
• Contactor static de c.a. cu subordonare

Intrerupator static de ca

Comutatie statica in scheme trifazate
• Scheme cu tiristoare sau cu grupe tiristor-dioda

Comparaţie între diferitele posibilităţi de realizare a AEC fără arc electric
Realizarea AE cu comutaţie fără arc electric foloseste:
• comutaţia sincronizată;
• comutaţia hibridă;
• comutaţia fără contacte, numită şi “statică”
• realizarea AE cu comutaţie sincronizată impune performanţe deosebite

dispozitivelor de acţionare ale acestora
Pentru un curent de 1000 A:

• căderea de tensiune pe contacte este de ordinul (10 – 40) mV,
• puterea disipată în aceasta zonă este de (10 – 40) W, valoare pentru care
calea de curent se comportă ca un radiator termic eficient.

Cazul AE cu comutatie hibrida
• AE cu comutaţie hibridă asigură în situaţia “conectat” o funcţionare similară cu
aceea a AE obişnuite, pierderile de energie în zona de contact fiind practic
preluate de căile de curent care se comportă ca un radiator termic,
• În comutatie beneficiază de avantajele comutaţiei fără arc electric prin intervenţia

comandată a unor elemente semiconductoare, un timp scurt, deci chiar fără
utilizarea unor soluţii de răcire a acestora
• prelungirea conductiei după deschiderea contactului unui asemenea AE evita

apariţia arcului electric de comutaţie
• performanţele impuse AE de bază nu sunt deosebite, însă asemenea AEC sunt

scumpe fiindcă dublează într-un anumit fel AE de bază, şi inevitabil au un gabarit
sporit.
• AE cu comutaţie hibridă pare practic cel mai avantajos, dacă se adaugă accesorii
care permit funcţionalitatea de întrerupător ultrarapid cu efect de limitare, dar
oricum cumulează avantajele evidente ale AE cu contacte pentru situaţia
“conectat” şi ale celor fără contacte în timpul procesului de deconectare.

Cazul AEC fără contacte
• căderea de tensiune pe elementul semiconductor în conducţie e de ordinul voltului
şi deci, în această zonă se disipă o putere de circa 1 kW, (pierdere de energie in
funcţionarea AE, ce trebuie evacuată pentru a evita distrugerea termică a
joncţiunilor semiconductoare).
• acest lucru presupune utilizarea unor radiatoare, asigurarea unui curent de aer prin
utilizarea unor ventilatoare sau chiar a unor trasee prin care circulă apa ca lichid de
răcire
• pierderile de energie în zona echivalentă contactului sunt încă mai mari la utilizarea
bobinelor comandate ca element de comutaţie
• Avantajele certe ale AEC fără contacte cu privire la procesele tranzitorii de

conectare sau de deconectare sunt deci plătite scump, pe seama acestor pierderi
de energie şi a accesoriilor pe care le implică.
Aparate Electrice - Curs 2
41
REGIMURI DE FUNCTIONARE A A.E.
• In mod obişnuit funcţionarea aparatelor electrice este considerată în
conditii « normale », ceea ce înseamnă în principal la tensiunea
nominală, Un, curentul nominal, In, durata de conectare nominală
preconizată la proiectare, DC şi frecvenţa de conectare nominală, fc.
• Corespunzator functionarii NORMALE deosebim:

– Functionarea la CONECTARE (regim tranzitoriu-de comutatie)
– Functionarea la DECONECTARE (regim tranzitoriu-de comutatie)
– Functionarea la conectare PERMANENTA (regim permanent)
• Comportarea normala a AEC este influentata de regimul de lucru (de comutatie

sau permanent), dar si de :
- natura curentului
- parametrii circuitului

• Functionarea AEC poate decurge si in regimuri
ANORMALE (de DEFECT), de obicei ca regimuri
tranzitorii, care pot fi:
• Regimuri de supracurenti (peste In) de c.c. sau de

c.a.:
-regim de suprasarcina
-regim de scurtcircuit
• Regimuri de supratensiuni (peste Un)

• Curenţi de regim tranzitoriu şi de regim staţionar
L di  Ri  U , i 0  0
dt
R1  R 2 R , L1  L 2 L , L1  L2  L T
R1 R 2 R
-circuitul dat este alimentat de la o sursă de tensiune continua, u(t)=U=const. :
i(t) = I ( 1 – e - t/T) , In = U/R

n

• circuitului este alimentat de la o sursa de tensiune alternativă
di
u t   2 Usin  t   L  Ri  u ( t ), i(0)  0
dt
soluţia i(t) ce descrie evoluţia în timp a curentului ce parcurge circuitul este:
 t 
i t   2In sin  t    sin  e T 
 
Z R 2  2 L2
In= U/Z
 arctg L
R

Supracurenţi. Curenţi de suprasarcină şi curenţi de
scurtcircuit
In cazul alimentării de la o sursă de tensiune continuă
di1 0 
L1  R 1i1  U, i1 (0)   
dt I n 
i (t) = I ( 1 – e -t/T ) I1  U , I1 In
1 1
R1
i1(t) = I + ( I - I ) ( 1 – e -t/T)
n 1 n

Supracurenţi. Curenţi de suprasarcină şi curenţi de
scurtcircuit
• In cazul alimentarii de la o sursa de tensiune alternativa
di 1 0  U
L1  R 1i1  2 U sin( t  ), i1 (0)   , I1 
dt  2I1 sin(   ) R 12   2 L21
 t 
i1 t   2I1sin t    sin  e T 
 
  
t
i1 t  2 I1  sin  t  1m  sin   e 

T
 
m Z1
Z
componenta aperiodică: ia (t)  2I1(1 m)sin et / T
-componenta periodică: i p (t)  2I1 sin(t  )

Supracurenţi. Curenţi de suprasarcină şi curenţi de scurtcircuit
• Dacă se compară curbele ce descriu comportarea în regim de defect a circuitului

propus, în curent continuu, se pot face următoarele observaţii :
• pentru o sursă de alimentare de tensiune continuă, U, curentul de defect

dobândeşte valoarea maximă, I1, după epuizarea regimului tranzitoriu de defect, t >
4 T ; dacă deconectarea intervine după un timp td suficient de mic, AEC întrerupe
de fapt un curent inferior curentului maxim de defect prezumat, Id. Este una dintre
căile de a realiza AEC performante, ultrarapide ce funcţionează cu efect de
limitare ;
• pentru o sursă de alimentare de tensiune alternativă, u(t), evoluţia în timp a

curentului de defect comportă o componentă armonică şi o componentă continuă
amortizată, ţinând seama atât de parametrii circuitului (locul de manifestare a
defectului) cât şi de momentul de manifestare a acestuia ;

Supracurenţi. Curenţi de suprasarcină şi curenţi
de scurtcircuit
• în prima semiperioadă de la manifestarea defectului în curent
alternativ monofazat, curentul i1(t) prezintă o valoare maximă, I1 max,
numită şi valoare « de şoc », isoc, inferioară dublului amplitudinii
curentului de defect (a cărui valoare de regim permanent se obţine
după un timp);
• t > 4 T ; curentul maxim de defect în cazul curentului alternativ se

manifestă deci la începutul procesului tranzitoriu de defect şi de
obicei trebuie suportat în bune condiţii de AEC, aşa cum precizează
condiţiile de stabilitate dinamică şi respectiv de stabilitate termică,
dacă timpul de deconectare, td este superior unei semiperioade
(0,01 s pentru frecvenţa de 50 Hz), ceea ce corespunde
performanţelor obişnuite ale acestora;
49
Supracurenţi. Curenţi de suprasarcină şi curenţi
de scurtcircuit
• realizarea unor AEC ultrarapide cu efect de limitare pentru
circuitele de curent alternativ impune valori ale timpului de
deconectare, td* cât mai mici în raport cu semiperioada de evoluţie
a tensiunii sursei, de obicei sub 1 ms , curentul de întrerupere
(deconectare), Id,fiind în acest caz Id < I 1 max;
• momentul de producere a defectului influenţează evoluţia în timp a

curentului i1(t), astfel încât, dacă este satisfăcută o condiţie de
  k
forma stabilirea regimului permanent de defect decurge
fără componenta de « şoc » a acestuia, deci practic instantaneu.
50
Clasificarea supracurenţilor
• Supracurentii sunt curenti mai mari decat curentul nominal
Clasificarea acestor supracurenţi se poate face având în vedere doi parametri, şi anume
amplitudinea lor în raport cu curentul nominal, In şi respectiv durata lor. Deosebim astfel :
• Supracurenţi de foarte mare amplitudine, (100 –1000) In şi de foarte scurtă durată,

micro sau milisecunde. Aceştia sunt specifici regimurilor tranzitorii de conectare
pentru anumiţi consumatori (lămpi cu filament, baterii de condensatoare etc.), şi
de obicei evoluţia lor foarte rapid scăzătoare în raport cu timpul nu justifică
adoptarea unor măsuri de protecţie. Totuşi, în anumite situaţii, cum este aceea a
lămpilor cu filament de exemplu, alimentarea cu o tensiune lent crescătoare în
timp poate evita asemenea supracurenţi. Menţionăm că aceşti supracurenţi
intervin de obicei în condiţii normale de funcţionare a circuitului

CLASIFICAREA SUPRACURENTILOR
• Supracurenţi de mare amplitudine, în jurul a 10 In şi de scurtă durată, secunde sau zeci de

secunde. Aceştia sunt de obicei specifici regimurilor normale de pornire (conectare) a
unor consumatori electrici inductivi, cum sunt maşinile electrice. Nu se impune neapărat
utilizarea unor scheme de protecţie, dar, când este posibil se preferă asigurarea unor
condiţii care să permită evoluţia mai lentă a curentului până la valoarea nominală : ca
exemplu cităm procedeele de pornire a motoarelor electrice :
-utilizarea unor rezistenţe (impedanţe) de limitare în circuitul motorului, şuntate pe
măsură ce acesta demarează ;
-alimentarea cu tensiune redusă dar lent crescătoare până la valoarea nominală, pe
măsura creşterii turaţiei motorului ;
-utilizarea unor scheme de pornire tip stea – triunghi pentru motoarele electrice ;
-utilizarea în ultimul timp a unor scheme electrice de alimentare convenabil concepute,
cu aportul componentelor electronice de ultimă generaţie, numite chiar « demaroare »,
care controlează demararea motorului în funcţie de parametrii de funcţionare ai acestuia,
turaţie sau curent ce-i parcurge înfăşurările.

CLASIFICAREA SUPRACURENTILOR
• Aceşti supracurenţi de mare intensitate şi de scurtă durată se pot manifesta şi în situaţii

anormale de funcţionare a circuitului, Asemenea supracurenţi sunt numiţi de obicei
curenţi de scurtcircuit, sesizaţi pe seama protecţiei de curent care comandă deconectarea
circuitului cu ajutorul AEC specializat, de tip întrerupător, într-un timp cât mai scurt,
corespunzător unei caracteristici de protecţie t(I) de tipul independentă. AEC sunt
concepute şi realizate pentru a suporta un anumit număr de deconectări în situaţii de
scurtcircuit.
• Supracurenţi de mică amplitudine, (1 – 6) In şi de lungă durată, minute până la ore, numiţi

de obicei curenţi de suprasarcină, impun deconectarea consumatorului, după un timp cu
atât mai mic cu cât valorile curentului sunt mai mari, caracteristica de protecţie t(I) de
tipul dependentă. Asemenea situaţii intervin fie în caz de defect (de obicei de izolaţie
electrică), fie în situaţii de exploatare incorectă a instalaţiei ca ansamblu.

CLASIFICAREA SUPRACURENTILOR-caracteristici de protectie
T(i) dependenta independenta semidependenta
t t suprasarcina
t scurtcircuit
tp
In I* I
O In I O In I* I O

Transmiterea căldurii în funcţionarea AEC
• Transmiterea căldurii în funcţionarea AE, ca şi

în natură, se realizează sub forma unui flux
termic, orientat de la sursa caldă către sursa
rece
• Fenomenele de transmitere a caldurii decurg
simultan:
• conductibilitate termică,
• convecţie termică
• radiaţie termică
Transmiterea căldurii prin conductibilitate
termică
• Are la bază agitaţia termică a moleculelor şi se
referă în principal la corpurile solide, fiind
caracterizat de coeficientul de conductibilitate
termică, 
• legea lui Fourier :
d2Q d
 dSdt
dx
Cu privire la Legea lui Fourier
• fluxul termic elementar, 0 :
0 
d 2Q
dSdt

ct. W / m2  0 d  W/m2 
dx
• fluxul termic total,  :
= ·S 0 [W]

Cu privire la Legea lui Fourier
• Repartitia temperaturii în corpul omogen si izotrop este
liniara:
• Pentru fluxul termic total  : ·R =  - T 1 2
δ
• Rezistenta termica R 
Sλ
T

Transmiterea căldurii prin conductibilitate
termică
(mediu omogen si izotrop)
• In regim nestationar:
p c  γ θ θ
2
θ
2
θ
2
θ     θ   
λ λ t x 2
y 2
z 2
• In regim stationar:
p
   

Transmiterea căldurii prin conductibilitate termică
(mediu neomogen si anizotrop)
• Ecuatia de transmitere a caldurii prin conductibilitate în regim

stationar
• x, y, z reprezintă valorile diferite ale conductibilităţii termice pentru
materialul corpului considerat, corespunzătoare celor trei direcţii ale
spaţiului cartezian, x, y şi z :
 θ2
 θ 2
 θ
2
λx   λy   λz   p
x 2
y 2
z 2

Transmiterea căldurii prin convecţie
• Acest mod de transmitere a căldurii este
propriu fluidelor (gaze sau lichide)
• poate decurge laminar sau turbulent
• are la bază deplasarea particulelor de fluid

Transmiterea caldurii prin convectie
• fluxul termic transmis prin convecţie, de la

sursa caldă de temperatură  către sursa rece 1
de temperatură  , printr-o suprafaţă dată S, se

2
poate calcula cu ajutorul relaţiei :

 =  ( -  ) · S [W]
c c 1 2

Coeficientului de transmitere a căldurii
prin convecţie:  [W/m2 °C] c
- conductoare cilindrice de diametru (1–8) [mm], plasate orizontal:

c = 0,6 · d - 0,25
- lamele dreptunghiulare plasate orizontal:
c = 1,5 (1 - 2) 0,35
- transferul de căldură prin convecţie, de la o placă metalică cu asperităţi
plasată într-un jet de aer suflat cu viteza v [m / s] :
c = 6 + 9,2 · v
- relatia generala:
c = k · (1 - 2)m

Transmiterea căldurii prin radiaţie
• Acest mod de transmitere a căldurii are ca bază

oscilaţiile electromagnetice, cu pondere în domeniul
IR (dar şi în UV)
• Fluxul termic transmis prin radiaţie de la sursa caldă de
temperatură absolută T1 către sursa rece de temperatură T2,
prin suprafaţa S, apreciat cu legea Stefan Boltzmann (C0 =
5,77 [W / m2 ·K4] ) :
 100
    
 T1 4 T2 4   
 r  C0 
100 

S W
Ecuaţia de bilanţ termic în funcţionarea AE
• fluxul termic total ( datorat conductibilităţii termice, convecţiei şi
radiaţiei), t:
•  = K · ( -  ) · S [W]
t t 1 2
• Kt = 10 · k1 · [ 1 + k2 · (1 - 2)/100] [W / m2 °C ]
k1 = 0.82 – 1.24 , k2 = 0.68 – 1.14, pentru cai de curent
• Pentru bobine cu Sr < 100 [cm2] :
Kt  46 
1  0 . 005   1   2  
1
Sr 3

Ecuaţia de bilanţ termic în funcţionarea AE
• Forma generala:
• K Pdt = K Sr  dt + m c d , P = R I2
s t
• (Ks·P·dt) reprezintă contribuţia surselor electrice (termice prin efect Joule-Lenz)

pentru intervalul infinitezimal de timp, dt
• (Kt·Sr··dt) reprezintă energia termică transferată mediului ambiant prin suprafaţa

de răcire Sr, la supratemperatura , cu coeficientul de transmitere a căldurii de
valoare Kt şi în timpul dt
• (m·c·d) este energia termică utilizată pentru creşterea cu d a temperaturii

proprii

Ecuatia de bilant termic sub forma
diferentiala
• Forma ecuatiei de bilant termic:
d   A   P *
dt C C
• unde:
P* = Ks · P , A = Kt · Sr , C = m · c
C P *
T  ,  max 
A A

Soluţii ale ecuaţiei de bilanţ termic şi regimuri
termice tipice
• Solutia pentru incalzire, (0) = 0 si evolutia (t)
• (t) = max [( 1 – e– t / T]

Solutia pentru racire si variatia (t)
• Conditia initiala pentru racire,(0) = max ,
• Solutia: (t) = max e - t/T

Regimuri termice in functionarea AEC
• Regim termic tranzitoriu, t < 4 T, temperatura variabila;
• Regim termic permanent, t > 4 T, temperatura constanta;
• Regim de foarte scurta durata
• Regim termic ciclic:

– Cu cicluri identice (de scurta durata sau intermitent)
– Cu cicluri oarecare
Ciclurile identice caracterizate prin: DC, fC, tC, tp, (tC+tp)

Regimuri termice ciclice în funcţionarea AE
• Regimul termic ciclic de scurtă durată

Regimul termic ciclic de scurtă durată
• Supratemperatura maxima de functionare ciclica:

• *max = (tc) = max[1 – e–tc / T] < max
• coeficient de supraîncărcare termică, K :
 max
K    1
 max
*
• coeficient de supraîncarcare în curent, K : I
K =K
I 
0,5
I* = K · I > II n n

Regimul termic ciclic intermitent
• Variatia in timp a
supratemperaturii si a curentului

Regimul termic ciclic intermitent
• Coeficient de supraincarcare termica, K’ > 1 :

tc  t p

 max 1 e T tc  t p 1
k '    
 * * max t
 c tc DC
1 e T
• Coeficient de supraincarcare in curent:
K’ = K’
I 
0,5
• Curentul posibil pentru AEC:
I** = K’I In

Regimul termic de foarte scurtă durată
• procesele termice se pot considera adiabatice (fără schimb de căldură cu
mediul ambiant)
• Ks · P · dt = m · c · d , (0) = 0
• max =  (τ)
ks P
 t   t
m c

Incălzirea bobinelor din construcţia AE
•Bobinele AE reprezintă un mediu neomogen, anizotrop, cuprinzând material
conductor, lacuri izolante sau chiar izolatori din hârtie sau textili, dar şi aer deoarece
ansamblul nu e « masiv ».
•Studiul analitic al încălzirii în regim permanent a bobinelor AE consideră o valoare

convenţională, globală, a conductibilităţii termice a materialelor utilizate pentru
realizarea acestora, λg
•Se acceptă suprafeţele izoterme ca fiind cilindri coaxiali cu bobina, deci fluxul termic
se transmite doar după direcţia radială, spre exteriorul bobinei, prin conductibilitate
termică, neglijând transferul de căldură spre miezul feromagnetic, ca şi acela
corespunzător capacelor electro şi termoizolante ale carcasei bobinei.
Curs 5 - Aparate Electrice 76

• Pierderile datorate surselor termice pe unitatea de volum a bobinei sunt

de valoare p0 :
R b  I  K t  Sr  ext
2
p0 
V
• suprafaţa de răcire a bobinei se consideră adesea doar suprafaţa laterală
exterioară, dar uneori dublul suprafeţei cilindrului median, de rază
(r1+r2)/2 şi de înălţime h.

• Ecuatia ce descrie încalzirea unei bobine:
d2 1 d p0
 
dr 2
r dr g
• Constructia unei bobine
- de curent
- de tensiune
d
 z(r )
dr
dz(r ) 1 p0
 z(r )  
dr r λg

• Solutia ecuatiei diferentiale în z(r) este:
p0
C
z(r) 
1
r  d
r 2 g dr
• Conducând dupa o cuadratura la:
p0 2
 ( r )  C 1 ln r  r  C 2
4 g
• Constanta de integrare C1 se determina prin considerarea legii lui Fourier pentru r =
r1, pentru fluxul termic total:
 t  p0   r12  r22 h

• Obtinându-se:
d C1 p0 p0
   r1 C1   r22
dr r1 2  g 2 g
• Constanta de integrare C2 se obţine impunând o condiţie evidentă, de forma
  r1   ext
• Rezultând:
p 0  r22 p0
C 2   ext   ln r1   r12
2  g 4  g

• Solutia finala este de forma:
 (r)
p 0r22 r p 0 2 2
ln 
2g r 1 4g
 r1 r  ext  
• Această relaţie descrie o evoluţie scăzătoare a supratemperaturii după direcţia
radială a bobinei, cu valoarea la interior, superioară valorii de la exterior.
• Distribuţia reală a supratemperaturii în interiorul bobinelor AE, definită

experimental, diferă de cea data de relatia de mai sus, datorită multiplelor ipoteze
acceptate iniţial
• Se evidenţiază astfel experimental o valoare maximă a supratemperaturii în zona
mediană a bobinei,
• Poziţia corespunzătoare razei r este influenţată de:
m
- construcţia bobinei,
- prezenţa sau nu a unei carcase metalice exterioare,
- prezenţa sau nu a unui miez feromagnetic etc.
- a se vedea  (h)

Particularitati de manifestare a încălzirii
bobinelor din construcţia AE
• Distributia temperaturii în sectiunea transversala a bobinelor este complexa
• Temperatura celui mai cald punct al bobinei data de o relatie empirica:
 *
max  2   med   a  ext
• unde:
R 2  R1
med  ,  med  med   a
  R1

Particularitati de manifestare a încălzirii
bobinelor din construcţia AE
• evoluţia în timp a fenomenelor termice pentru bobinele AE este mult mai lentă
decât pentru căile de curent ale acestora, deci valorile constantei termice de timp
pentru bobinele AE sunt mai mari.
• particularităţi legate de funcţionarea în curent continuu, t =(4-10), sau în curent
alternativ, t = (0,8 – 1,25):
h
t
r1  r2
• Particularitati privind prezenţa sau nu a miezului feromagnetic:
• In cazul bobinelor care sunt asamblate într-o carcasă metalică exterioară,
(electromagneţi de tip plonjor), punctul care corespunde valorii maxime a
supratemperaturii acestora se deplasează către peretele metalic exterior.
• Pentru a evita acest lucru se prevede un spatiu de ventilaţie, dar astfel gabaritul
ansamblului creşte, ceea ce nu e totdeauna acceptabil.

Metode de evaluare a încălzirii AE şi a
elementelor acestora
• Metodele analitice de apreciere a încălzirii AE şi a componentelor acestora
- accepta ipoteze simplificatoare pentru abordarea teoretică a fenomenelor termice
- acestea conduc adesea la erori destul de însemnate
• Cele mai sigure sunt metodele experimentale, care apelează la accesorii specifice :
termometre, termocupluri, termoculori sau termometre cu măsurare în infraroşu
• Pentru definirea temperaturii medii se foloseste metoda variatiei rezistentei
• Metode grafoanalitice nedistructive ce au la baza experimentul: metoda celor trei

puncte

Metoda celor trei puncte (analitic)
• apelează la măsurări experimentale ce definesc punctele 
(t1), 
(t2) şi (t3) ale
 curbei de încălzire (t) 
• Tinând seama de evolutia supratemperaturii în timp
  t 
  t   max  1 e T 
 
• Si acceptând dezvoltarea în serie de puteri cu retinerea a trei termeni:
2 3
x x x
ex  1     ...
• Rezulta:
1! 2! 3!
 22  1  3 2  1    t2  t3   3  2    t1  t2 
 max  T
2 2  1  3 2   2  2  1  3 

Metoda celor trei puncte (grafic)
• versiunea grafică, precizia poate fi influenţată de operatorul uman, ce are
la bază relaţia echivalentă a supratemperaturii la încalzire:

t
max    t 
e T

max
• Care prin derivare conduce la:
d   t
max
e T
dt T
• Rezultând final ecuatia unei drepte: d
  t   max  T 
dt
Metoda celor trei puncte (grafic)

• In cresteri finite ecuatia anterioara se scrie:   t   max  T 
t
• Fiind ecuaţia unei drepte ce intersectează axele de coordonate în:
 max ,  max
T

Solicitări electrodinamice ale AE în regim de
defect
• Aceste solicitări mecanice se manifestă datorită interacţiunilor dintre componente
ale AE parcurse de curent şi un câmp magnetic, adesea produs de un curent,
eventual chiar curentul din circuit.
• Aceste forţe sau cupluri electrodinamice depind de pătratul valorii instantanee a

curentului, dar desigur şi de construcţia AE ce implică o anumită geometrie a
circuitului.
• se manifestă desigur si în regim normal de funcţionare, dar devin importante şi

chiar periculoase pentru AE, mai ales în regim de defect tip scurtcircuit
• Vom prezenta succesiv modul în care se manifestă aceste solicitări electrodinamice

în funcţie de geometria circuitului
• Vom face precizări ulterioare ce se refera la construcţia AE şi respectiv la

particularitatile manifestării lor pentru AE în regim de defect
Curs Aparate Electrice 88

Forte electrodinamice între căi de curent
paralele
• Pentru un conductor parcurs de curentul i, situat într-un câmp magnetic de
inducţie magnetică B, orientat astfel încât acesta face unghiul α cu elementul
de lungime infinitezimal dl, interacţiunea de tip forţă electrodinamică
elementară dF va fi:
d F  I(d   B), dF  B  I  d  sin 

l
F  0 B i sin   dl

Determinarea solicitărilor electrodinamice ce
intervin între componentele AE parcurse de
curent şi situate într-un câmp magnetic
• Se apelează la teoria forţelor generalizate (tip Lagrange), considerând energia
câmpului magnetic, Wm, de formă generală :
Wm  1 L1I12  1 L2 I22  M12I1I2

2 2
 Wm
Fx  
x

Forţe electrodinamice între căi de curent
paralele, filiforme, infinit lungi
• se consideră elementele infinitezimale dx pe conductorul parcurs de curentul I2 şi
respectiv dy pe conductorul parcurs de curentul I1:
• Vectorul ce defineşte poziţia elementului dy în raport cu dx este r, astfel încât se

precizează unghiul α şi corespunzător lungimii l a celor două căi de curent,
unghiurile limită în raport cu dx, αCurs
1 şiAparate
α2 Electrice 91
Inductia magnetica dB, datorata elementului dy,
parcurs de curentul I1, la nivelul elementului dx
• Considerând distanţa a dintre conductoare şi coordonatele x respectiv y, ce

definesc poziţia elementelor dx şi dy, se pot scrie relaţiile :
lx x
cos 1  cos  2 
a  (l  x)
2 2 2
a x
2
 0I1 dyr  0I1 dysin

dB   3 , dB  
4 r 4 r2
Valoarea totală a inducţiei magnetice, B,
generate de conductorul parcurs de curentul I1
în zona elementului dx
• Expresia inductiei:
 0  I 1 l sin  dy
B  0
4  r2
• Cu notatiile:
y a a
 ctg, dy   2 d, r  , cos(   2 )   cos  2
a sin  sin 
• Rezulta final:
 0  I1
B  cos  1  cos  2 
4  a
Forte electrodinamice între conductoare
• Rezultând forta elementara:
0
dFx  BI 2 dx  I1I 2  cos1  cos 2 dx
4 a
• Si deci forta totala:
l
F  0 dFx 
0
4
2 l
I1 I 2   1
a 
 a
l
2
a
 
l


Forte electrodinamice între conductoare
• Se pune în evidenţă un coeficient de formă, Kf :
a 2 a
K f  1 ( ) 
l l
ale cărui valori sunt practic egale cu unitatea dacă a << l :

• Expresia finala a fortei de interactiune, F, este in acest caz:
0
F  I 1  I 2  2 l
4  a
• Sensul fortei depinde de sensurile
Curs Aparatecurentilor
Electrice 95
Forta de interactiune între căi de curent
paralele oarecare, parcurse de curenţii I1 şi
respectiv I2
• Expresia fortei:
0 (d1d2)(s1s2)
F I1I2
4 a

In cazul unui întrerupator de joasa tensiune
• Contur special al căilor de curent ale AEC de joasă tensiune

Declanşator electrodinamic ultrarapid
• Folosit în constructia întrerupatoarelor ultrarapide de cc

RELAŢII DE BAZǍ ÎN FUNCŢIONAREA
LAMELELOR BIMETAL
• Bimetalele sunt ansambluri de douǎ metale cu

coeficienţi de dilatare cât mai diferiţi, prinse intim
între ele (prin sudare sau nituire), astfel încât prin
încǎlzire, la capǎtul lor liber, acestea realizeazǎ o
deplasare (liniarǎ sau unghiularǎ), completatǎ cu
apariţia unor forţe sau cupluri mecanice
• Acestea se pot concretiza în producerea unui lucru
mecanic la capatul liber al lamelei bimetal

RELAŢII DE BAZǍ ÎN FUNCŢIONAREA LAMELEI
BIMETAL DREPTUNGHIULARE
• Dacǎ se considerǎ un ansamblu de douǎ asemenea lamele bimetal, de secţiune
transversalǎ dreptunghiularǎ, cu coeficienţii de dilatare α1 şi α2
• (α2 > α1), având lungimea iniţialǎ lo, în cazul încǎlzirii acestora la supratemperatura
ϑ, se vor obţine firesc alungiri, prin dilatare, de valori Δ l1, Δ l2 cu Δl2 > Δl1 care se
pot evalua cu ajutorul relaţiilor:
1  o  1 2  o  2 

• Impunând conditia ca alungirile celor doua lamele sa fie aceleasi:
*1  *2
Fi o Fi o
  1 
*
1
*2  2 
E1S1 E 2S 2
E1 = E2 = E şi S1 = S2 = S = bδ1 = bδ2 conditii de optim
ES (  2   1 ) 
Fi 
2

• Solicitarea mecanicǎ la întindere, datoratǎ dilatǎrii diferite a celor douǎ
componente ale lamelei bimetal pe seama încǎlzirii la supratemperatura ,
notatǎ cu σî, se poate determina cu relaţia :
F i E ( 2   1 )
î  
b 4
δ = δ1 + δ2 = 2δ1 = 2δ2 , bδ = 2 S
• In secţiunea transversalǎ a lamelei bimetal apar de asemenea solicitǎri mecanice la
încovoiere, σînc, cu valori ce depind de raza de curburǎ a lamelei, r, de poziţia punctului
în care se evalueazǎ acestea faţǎ de secţiunea medianǎ, y dar şi de materialul lamelei
prin modulul lui Young, E
Ey
 înc 
r
Cu privire la sǎgeata lamelei bimetal dreptunghiulare încastrate la un capǎt
AC
f  ACsin  sin  
2r
AC 2 2  f 2 2
f   
2r 2r 2r
3   2 K o    2
f  ( 2   1 ) 
4  
3
Ko  ( 2   1 )
4
Deoarece valorile sǎgeţii specifice, Ko, sunt prea mici, caracterizarea materialului
lamelei bimetal se face cu o valoare mult mai mare, K, ce este sǎgeata referitoare la o
lungime de lamelǎ de 100 [mm] şi de grosime 1 [mm], la încǎlzirea cu un grad
Celsius, K=10000x Ko. Curs 11 - Aparate Electrice 103
RELAŢII DE BAZǍ PENTRU ALTE TIPURI DE
LAMELE BIMETAL
• Lamele bimetal subţiri suprapuse δ=nh
K o 2 K o 2 K o 2 Ebh 3 1 Eb 3 1

fh   n  nf  , nFh  n fh  f   F
h   43
n 43
n
n
Lnh = Lδ
ALTE TIPURI DE LAMELE BIMETAL
Lamele bimetal sub formǎ de discuri

PROBLEME PRINCIPALE CU PRIVIRE LA UTILIZAREA
LAMELELOR BIMETAL
• Principalele probleme legate de utilizarea lamelelor
bimetal se referǎ la:
• modul de încǎlzire al lamelei;
• compensarea funcţionǎrii dispozitivelor cu lamelǎ

bimetal la variaţiile temperaturii ambiante;
• asigurarea acţiunii bruşte pentru dispozitivele cu

lamelǎ bimetal.
PROBLEMA ÎNCALZIRII LAMELELOR BIMETAL
• Modul de realizare a încǎlzirii lamelei bimetal depinde de forma acesteia şi de

aplicaţia doritǎ. In principiu aceasta poate decurge :
• ca încǎlzire directǎ, pe seama efectului Joule-Lenz datorat trecerii curentului prin

lamela bimetal
• ca încǎlzire indirectǎ, pe seama unui fluid cu care lamela bimetal este în contact
termic, fluid încalzit eventual de o rezistenta
• ca încǎlzire mixta

PROBLEMA ÎNCALZIRII LAMELEI BIMETAL
Incǎlzirea indirectǎ cu rezistenţǎ a lamelei bimetal
Lamelǎ bimetal cu încǎlzire

mixtǎ

Lamelǎ bimetal cu încǎlzire directǎ
Lamelǎ bimetal cu şunt
I S  nI B , n  (4  10), I n  I B  I S , R b  I B  R S  I S

• Lamelǎ bimetal alimentatǎ prin transformator de curent
• O caracteristicǎ importantǎ a transformatorului de curent TC este liniaritatea caracteristicii
IB(I1), unde I1 este curentul din circuitul de protejat, iar IB este curentul ce parcurge lamela
bimetal, cu erori sub 10% în domeniul de valori ale curentului I1 pentru care se asigurǎ
protecţia. Semnalǎm faptul cǎ valorile raportului de transformare, (I1/IB), pot fi de la (1/100-
1/1000).

COMPENSAREA VARIAŢIILOR DE TEMPERATURǍ ALE
MEDIULUI AMBIANT
• In acest scop se foloseste de obicei o lamela bimetal martor

COMPENSAREA VARIAŢIILOR DE TEMPERATURǍ ALE
MEDIULUI AMBIANT
• Lamelǎ bimetal specialǎ pentru compensarea variaţiilor temperaturii
ambiante

ASIGURAREA ACŢIUNII BRUŞTE A RELEELOR ŞI
DECLANŞATOARELOR CU LAMELǍ BIMETAL
Evoluţia în timp a sǎgeţii lamelei bimetal f* = (0,9-0,95) fmax

POSIBILITǍŢI DE UTILIZARE A LAMELELOR BIMETAL
• Bloc trifazat de relee termice de suprasarcinǎ cu bimetal

POSIBILITǍŢI DE UTILIZARE A LAMELELOR
BIMETAL
• Dispozitiv cu lamela bimetal pentru controlul încǎlzirii înfǎşurǎrilor maşinilor
electrice
Un asemenea ansamblu conţine lamela bimetal 1,
care încǎlzitǎ are poziţia 2, sprijinindu-se pe
opritorul electroizolant 6. Atunci când lamela
bimetal este rece, sau la o temperaturǎ sub limita
de funcţionare, ea asigurǎ legǎtura electricǎ între
piesele de contact 3 şi 4, putând fi parcursǎ de
curentul I. Pentru o temperaturǎ a înfǎşurǎrilor
maşinii electrice care depǎşeşte valoarea
admisibilǎ, lamela bimetal ocupǎ poziţia 2 şi
întrerupe contactul electric dintre piesele 3 şi 4,
deoarece elementele 5 şi 6 sunt electroizolante.
Ansamblul este plasat într-o carcasǎ metalicǎ, 7,
realizatǎ din aluminiu de exemplu, cu dimensiunile
de gabarit de (3x6x30) [mmc].
BIMETAL
• Dispozitiv de protecţie împotriva supratensiunilor în telecomunicaţii
Acest ansamblu cuprinde lamela bimetal 1, care, în condiţii normale nu atinge

piesele de contact 4, amplasate în interiorul tubului de sticlǎ 3, umplut eventual cu
gaz luminiscent, pentru a semnaliza funcţionarea la apariţia unei unde de
supratensiune pe liniile conectate la bornele 4, când între lamela bimetal şi
contactele 2 se amorseazǎ o descǎrcare electricǎ, iar lamela bimetal fiind parcursǎ
de curent se încǎlzeşte şi dobândeşte forma 1*, asigurând punerea la pǎmânt a
supratensiunii.
BIMETAL
• Releu de timp cu lamelǎ bimetal
Lamela bimetal activǎ 1, se încǎlzeşte pe seama rezistenţei R, care este alimentatǎ

cu un curent constant (de la o sursǎ de tensiune constantǎ), astfel încât dupǎ un
timp, care corespunde sǎgeţii active (de valoare maximǎ δ), aceasta se deformeazǎ
şi ocupǎ poziţia 1*, realizând contactul cu lamela bimetal martor, 2. Reglarea
timpului de acţionare se realizeazǎ printr-un şurub de reglaj 3, prins pe lamela
bimetal martor 2, care modificǎ valoarea sǎgeţii libere.

Aen - Subiecte Examen !!!

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aen - Subiecte Examen !!!

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Locul aparatelor electrice în instalatii-3

• Circuite de medie si de joasa tensiune

Aparate Electrice - Curs 1 1

Aparate Electrice - Curs 1 2

Curs 1 - Aparate electrice 3

Exploatarea corectă a AE trebuie să ţină

Aparate Electrice - Curs 2 11

• Tensiuni nominale, curent continuu:

• Inaltă tensiune [kV]: 220 - 400 - 800

Aparate Electrice - Curs 2 12

• tensiune de serviciu, notată Us

• supratensiuni : tensiunea de tinere, U* – la impuls tipizat sau

Aparate Electrice - Curs 2 13

Curenţi nominali pentru aparatele electrice

• curentul de serviciu, notat Is

• supracurenţi : de suprasarcina si/sau de scurtcircuit

• curentul de reglaj, notat cu Ir :

este reglabil între 0,6 In ÷ In

Aparate Electrice - Curs 2 15

Aparate Electrice - Curs 2 16

• numărul de « poli » sau de căi de curent principale :

• numărul de contacte auxiliare şi tipul lor, normal închis (NI)

• locul de montare pentru exploatarea propriuzisă, acesta poate

• numărul de manevre, sau durata de viaţă, notată cu N, având

Aparate Electrice - Curs 2 17

Calitatea aparatelor electrice de comutaţie poate fi apreciată prin

• Durata relativă de conectare, DC,cu valori

• Frecvenţa de conectare, fc, cu valori de la 10

• Durata ciclului : τ = 3600/fc [s] , τ = tc + tp

• Timpul de conectare, tc :

Aparate Electrice - Curs 2 20

• probabilitatea de bună funcţionare a aparatului

Aparate Electrice - Curs 2 21

Aparate Electrice - Curs 2 22

• stabilitatea termică ; curent de stabilitate

solicitare termica la defect < stabilitatea termica a AEC

• stabilitatea dinamică ; curent limita dinamic,

Aparate Electrice - Curs 2 23

-Piese de contact cu puncte elementare de contact

• forma pieselor de contact şi gradul de

• forţa de apăsare exercitată între cele două

• Contact tip tulipa Contacte întrerupator

Aparate Electrice - Curs 2 26

Aparate Electrice - Curs 2 27

Aparate Electrice - Curs 2 28

-Permeabilitatea magnetică a materialului scade la saturatie, devenind comparabilă cu a aerului

Aparate Electrice - Curs 2 29

Aparate Electrice - Curs 2 30

Aparate Electrice - Curs 2 31

Aparate Electrice - Curs 2 32

Aparate Electrice - Curs 2 33

Aparate Electrice - Curs 2 34

Aparate Electrice - Curs 2 35

Aparate Electrice - Curs 2 36

Aparate Electrice - Curs 2 37

• Scheme cu tiristoare sau cu grupe tiristor-dioda

Aparate Electrice - Curs 2 38

Realizarea AE cu comutaţie fără arc electric foloseste:

• realizarea AE cu comutaţie sincronizată impune performanţe deosebite

Pentru un curent de 1000 A:

Aparate Electrice - Curs 2 39

• În comutatie beneficiază de avantajele comutaţiei fără arc electric prin intervenţia

• prelungirea conductiei după deschiderea contactului unui asemenea AE evita

• performanţele impuse AE de bază nu sunt deosebite, însă asemenea AEC sunt