Probleme Mecanica Fluidelor

Cap. 1.
PROPRIETĂŢILE FLUIDELOR kg
Date iniţiale şi unităţi de măsură: ρ r = 1,212 ; densitatea apei ρ = 1000 ;
m3
g
Problema 1.1. Densitatea benzinei este ρ b = 0,72 . Să se calculeze g = 9,80665
m
cm 3 s2
densitatea şi greutatea specifică în sistemul internaţional S.I.
Soluţie:
m g ρL
Date iniţiale şi unităţi de măsură: ρb = 0,72 ; g = 9,80665 2 ρr = unde: ρ r - densitatea relativă
3 s
cm ρ
ρ L - densitatea lichidului
Soluţie:
ρ - densitatea apei
g 10 −3 kg kg kg
[ρ ]SI = 0,72
3
= 0,72 ⋅
−6 3
= 0,72 ⋅10 3
3
= 720 Astfel se obţine densitatea lichidului:
cm 10 m m m3 kg
kg m kg
ρ L = ρ r ⋅ ρ = 1,212 ⋅ 1000 = 1212
[γ ]SI = ρb ⋅ g = 720 ⋅ 9,80665 = 7060,788 m3
m3 s2 m2s 2 şi greutatea specifică a lichidului:
kg
Problema 1.2. Să se determine raportul dintre densitatea apei şi cea a γ L = ρ L ⋅ g = 1212 ⋅ 9,80665 = 11885,66
m2s2
aerului la t = 20 o C şi la presiunea atmosferică normală (Se cunoaşte pat= 101325
0o kg 0o kg Problema 1.4. Prin cântărire s-a stabilit că 8 l de ţiţei au masa 6,8 kg. Să se
Pa, ρ aer = 1,294 la 0oC, ρ apa = 1000 ).
3
m m3 determine densitatea şi greutatea specifică a ţiţeiului.
0 o kg Date iniţiale şi unităţi de măsură: V = 8 l = 8 ⋅10 −3 m3 ; m = 6,8 kg ; g = 9,80665

Date iniţiale şi unităţi de măsură: pat= 101325 N/m2 (Pa) şi ρ aer = 1,294
m3 m
pentru t = 0 o C . s2
Soluţie: Soluţie:
p To m 6,8 kg
20
ρ aer
o
0
= ρ aer
o
= 1,294 ⋅
101325
⋅
273,15
= 1,2057
kg ρ= = = 850
V 8 ⋅ 10 −3 m3
po T 101325 273,15 + 20 m3
N
20
ρ apa
o
γ = ρ ⋅ g = 850 ⋅ 9,80665 = 8335,65
1000 m3
o
= = 829,382 .
20
ρ aer 1,2057 Problema 1.5. Greutatea specifică a uleiului la t = 20 o C este
N
γ u = 8700 . Să se determine densitatea la 5oC în S.I. cunoscând coeficientul
Problema 1.3. Să se calculeze densitatea unui lichid şi greutatea specifică, m 3
fiind cunoscută densitatea relativă a acestuia ρ r = 1,212 .

de dilatare spaţială β t = 97 ⋅10 −5 grad −1 .
Date iniţiale şi unităţi de măsură:
1
N m
γ u = 8700 pentru t = 20 o C ; β t = 97 ⋅10 −5 grad −1 ; g = 9,80665 2 Problema 1.7. Să se determine densitatea unui amestec de petrol 40%
3 s
m şi păcură 60% (procente ca volum), cunoscând densitatea petrolului
kg kg
Soluţie: ρ pet = 790 şi densitatea păcurii ρ pac = 890 .
3
Dependenţa de temperatură a densităţii, respectiv a greutăţii specifice a m m3
lichidelor se poate exprima cu ajutorul coeficientului de dilatare spaţială βt astfel:
ρo kg kg
ρ= Date iniţiale şi unităţi de măsură: ρ pet = 790 ; ρ pac = 890
3
1 + β t ΔT m m3
γo
sau γ= Soluţie:
1 + β t ΔT
V am = V pet + V pac
unde ΔT = 20 o − 5 o = 15 o m am = m pet + m pac
Rezultă pentru datele din problemă greutatea specifică:
γ 200 m pet
8700 N V pet = 0,4 ⋅ V am = ⇒ m pet = 0,4 ⋅ V am ⋅ ρ pet
γ 50 = = = 8575,23 ρ pet
1 + β t ΔT 1 + 97 ⋅10 ⋅15
− 5
m3
iar densitatea lichidului este: m pac
γ 0 8575,23 V pac = 0,6 ⋅ V am = ⇒ m pac = 0,6 ⋅ V am ⋅ ρ pac
kg ρ pac
ρ= 5 = = 874,43
g 9,80665 m3 kg
mam = m pet + m pac = 0,4 ⋅ Vam ⋅ ρ pet + 0,6 ⋅ Vam ⋅ ρ pac = 0,4 ⋅ 790 + 0,6 ⋅ 890 = 850 3
Concluzii: Densitatatea, respectiv greutatea specifică a lichidelor depinde direct m
proporţional de temperatura acestuia. (Scăderea temperaturii determină scăderea
densităţii, respectiv a greutaţii specifice a lichidelor.)
m am kg
ρ am = = 0,4 ⋅ ρ pet + 0,6 ⋅ ρ pac = 0,4 ⋅ 790 + 0,6 ⋅ 890 = 850
Problema 1.6. Să se exprime în sistemul internaţional (S.I.) densitatea V am m3
kg
metanului (CH4) la t = 25 o C şi p = 800 mm Hg ştiind că ρ o = 0,714 şi po =
m3
Problema 1.8. Un rezervor conţine un volum V1 = 27420 l de ţiţei cu
760 mm Hg
N kg
Date iniţiale şi unităţi de măsură: t = 25 o C ; p = 800 mm Hg = 106658 (Pa) densitatea ρ1 = 842 şi un volum V2 = 18960 l ţiţei având densitatea ρ 2
m2 m3
kg N kg
; ρ o = 0,714 ; p0 = 760 mm Hg = 101325 2 (Pa) necunoscută. Cunoscând densitatea amestecului ρ am = 863 să se determine
m 3 m m3
ρ2 .
Soluţie: kg
Date iniţiale şi unităţi de măsură: V1 = 27420 l = 27,42 m3 ; ρ1 = 842 ;
p To 106658 273,15 kg m3
ρ = ρo = 0,714 ⋅ ⋅ = 0,68856
po T 101325 273,15 + 25 m3 kg
V2 = 18960 l =18,96 m3 ; ρ am = 863
m3
Concluzii:Densitatea fluidului depinde direct proporţional de presiune şi invers
proporţional de temperatura acestuia. Soluţie:
2
Vam = V1 + V2 = 27420 + 18960 = 46380 l (= 46,38 m3) (ρ c − ρ a ) ⋅Vcorp = Δm1
m am = ρ am ⋅ Vam = 863 ⋅ 46,380 = 40025,94 kg (ρ c − ρ u ) ⋅Vcorp = Δm 2
m am = ρ1 ⋅ V1 + ρ 2 ⋅ V 2 Împărţind ultimele două relaţii obţinem:
ρ ⋅ V − ρ1 ⋅ V1 ρ am ⋅ (V1 + V 2 ) − ρ1 ⋅ V1 ρ c − ρ a Δm1
ρ 2 = am am = = =
V2 V2 ρ c − ρ u Δm 2
863 ⋅ (27420 + 18960 ) − 842 ⋅ 27420 kg de unde rezultă densitatea corpului:
= = 893,37
18960 m3 ρ ⋅ Δm 2 − ρ u ⋅ Δm1 1000 ⋅ 43,16 ⋅10 −3 − 900 ⋅ 41,5 ⋅10 −3
ρc = a = =
Δm 2 − Δm1 43,16 ⋅10 −3 − 41,5 ⋅10 −3
kg
Problema 1.9. Dacă într-un vas umplut cu apă şi cântărit este introdus un = 3500
corp solid insolubil, creşterea de masă este 41,5 g. Dacă vasul ar fi fost plin cu ulei m3
kg Greutatea specifică a corpului este:
cu densitatea 900 , creşterea masei ar fi fost 43,16 g. Să se calculeze volumul N
m3 γ c = ρ c ⋅ g = 3500 ⋅ 9,80665 = 34323,275
corpului, densitatea acestuia şi greutatea specifică. m3
Din prima relaţie având acum densitatea corpului cunoscută, rezultă
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Δm1 = 41,5 g = 41,5 ⋅10 −3 kg; Δm2 = 43,16 g = volumul corpului:
Δm1 41,5 ⋅10 −3
43,16 ⋅10 −3 kg; ρ a = 1000
kg
; ρ u = 900
kg
; g = 9,80665
m Vcorp = = = 16,6 ⋅10 −6 m 3 = 16,6cm 3
3 3 s2 ρ c − ρ a 3500 − 1000
m m
Masa corpului este :
Soluţie: m corp = ρ c ⋅ Vcorp = 3500 ⋅16,6 ⋅10 −3 = 0,0581kg = 58,1g
Notăm: Vvas - volumul vasului ;
Vcorp – volumul corpului ;
Cazul 1: vasul este umplut cu apă şi prin introducerea corpului în vas Problema 1.10. În interiorul camerei roţii unui automobil se găseşte aer la
obţinem:
( )
ρ a ⋅ Vvas − Vcorp + ρ c ⋅ Vcorp = ρ a ⋅ Vvas + Δm1 temperatura t = 20 o C şi presiunea absolută p = 200 kPa. Presupunând volumul
camerei şi cantitatea de aer constante, să se determine presiunea aerului dacă
unde: ρ a - densitatea apei ; temperatura se ridică la 40oC.
ρ c - densitatea corpului ;
Δm1 - creşterea masei vasului cu apă care conţine corpul, faţă de vasul N
Date iniţiale şi unităţi de măsură: t = 20 o C ; p = 200 kPa = 200 ⋅10 3 ( Pa )
umplut numai cu apă. m2
Cazul 2: vasul este umplut cu ulei şi prin introducerea corpului în vas
obţinem: Soluţie:
( )
ρ u ⋅ Vvas − Vcorp + ρ c ⋅ Vcorp = ρ u ⋅ Vvas + Δm 2 p1 ⋅ V1 p ⋅V
= m⋅R = 2 2
unde: ρ u - densitatea uleiului ; T1 T2
Δm 2 - creşterea masei vasului cu ulei care conţine corpul, faţă de vasul T V
p 2 = p1 ⋅ 2 ⋅ 1
umplut doar cu apă. T1 V 2
Din cele două relaţii prin reducerea termenilor ce-l conţin pe Vvas se obţine:
3
273,15 + 40 V N Date iniţiale şi unităţi de măsură: Δp = 5bar = 5 ⋅10 5 N / m 2 ; V = 4 m3;
p 2 = 200 ⋅ 10 3 ⋅ ⋅ = 213645 ( Pa )
273,15 + 20 V m2 ΔV = 1l = 1 ⋅10 −3 m 3
Concluzii: Presiunea depinde direct proporţional de temperatura fluidului
Soluţie:
Problema 1.11. Un rezervor este umplut cu azot la presiunea absolută de ΔV Δp
105 kPa şi temperatura de 21oC. Adăugând o masă de 1,5 kg azot se ajunge în = − β ⋅ Δp = −
rezervor la o presiune absolută de 175 kPa şi temperatura de 24oC. Să se determine V E
J ΔV 1 1 ⋅10 −3 1 m2
volumul rezervorului (constanta gazului pentru azot R=296,75 ). β =− ⋅ = ⋅ = 5 ⋅10 −10
kg ⋅ K V Δp 4 5 ⋅10 5 N
1 N
E = = 2 ⋅ 10 9
N β m2
Date iniţiale şi unităţi de măsură: p1 = 105 kPa = 105 ⋅10 3 ( Pa) ; t1 = 20oC ; p2
m2 Concluzii: coeficientul de compresibilitate β depinde direct proporţional de
N J modificarea volumului respectiv invers proporţional de modificarea presiunii
= 175 kPa = 175 ⋅10 3 ( Pa) ; t2 = 24oC ; Δm = 1,5kg ; R=296,75 .
m 2 kg ⋅ K lichidului. În cazul modulul de elasticitate E, influenţele sunt inverse.
Soluţie:
Problema 1.13. Volumul unei cantităţi de apă la presiunea atmosferică se
p1 ⋅ V = m ⋅ R ⋅ T1
consideră că este 2 m3. Cu cât se modifică volumul aceleaşi cantităţi de apă, dacă
p 2 ⋅ V = (m + Δm ) ⋅ R ⋅ T2 presiunea va creşte cu 25 bar. Coeficientul de compresibilitate al apei este
m ⋅ R ⋅ T1 (m + Δm ) ⋅ R ⋅ T2 m2
= β = 4,93 ⋅10 −10 .
p1 p2 N
⎛ R ⋅ T1 R ⋅ T2 ⎞ R ⋅ T2 Date iniţiale şi unităţi de măsură:V = 2 m3 ; Δp = 25bar = 25 ⋅ 10 5 N / m 2 ;
m ⋅ ⎜⎜ − ⎟⎟ = Δm ⋅
⎝ 1 p p 2 ⎠ p2 m2
T2 β = 4,93 ⋅10 −10
N
p2 1 1
m = Δm ⋅ = Δm ⋅ = 1,5 ⋅ = 2,308kg Soluţie:
T1 T2 T1 p 2 273,15 + 21 175 ⋅ 10 3
− ⋅ −1 ⋅ −1 ΔV
p1 p 2 T2 p1 273,15 + 24 105 ⋅ 10 3 = − β ⋅ Δp
V
m ⋅ R ⋅ T1 2,308 ⋅ 296,75 ⋅ (273,15 + 21)
V= = = 1,918m 3 ΔV = V 2 − V1 = − β ⋅ V ⋅ Δp = −4,93 ⋅ 10 −10 ⋅ 2 ⋅ 25 ⋅ 10 5 = −2,465 ⋅ 10 −3 m 3
p1 3
105 ⋅ 10 Concluzii: Creşterea presiunii determină scăderea volumului fluidului.
Problema 1. 14. Să se determine densitatea pentru apa de mare la o

Problema 1.12. Să se determine coeficientul de compresibilitate β şi adâncime unde suprapresiunea este 1,5 MPa. Densitatea apei de mare la suprafaţă
modulul de elasticitate E al unui lichid, ştiind că mărind presiunea cu 5 bar kg
volumul iniţial V = 4 m3 se va micşora cu un litru. este de 1020 . Se dă coeficientul de compresibilitate al apei de mare
m3
m2
β = 4,93 ⋅10 −10 .
N
4
V1 − V2 = β ⋅ Δp ⋅ V = 4,93 ⋅ 10−10 ⋅ (37,5 − 10) ⋅ 105 ⋅ 16 = 21,692 ⋅ 10−3 m3
N
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Δp = p 2 − p1 = 1,5MPa = 1,5 ⋅10 6 ( Pa) ; =21,629 l .
m2 Concluzii: Scăderea presiunii determină creşterea volumului de lichid.
kg m2
ρ1 = 1020 ; β = 4,93 ⋅10 −10
m3 N
Problema 1.16. Într-un rezervor cilindric circular vertical având d=4 m se
kg
Soluţie: păstrează 105 kg de petrol cu ρ p = 850 la 0oC. Să se determine creşterea
3
ΔV 1 V − V1 1 m
β =− ⋅ =− 2 ⋅ nivelului în rezervor dacă temperatura variază de la 0oC la 30oC (coeficientul de
V1 Δp V1 p 2 − p1
dilatare termică a petrolului este β = 0,00072 grad-1).
m m
−
ρ 2 ρ1 1 ρ − ρ2 1 kg
β =− ⋅ =− 1 ⋅ Date iniţiale şi unităţi de măsură: d = 4 m ; m = 105 kg ; ρ p = 850 la t1 = 0oC;
m p 2 − p1 ρ2 p 2 − p1 m 3
ρ1 t2 = 30 0oC , ( Δt = t 2 − t1 = 30 0oC )
β ⋅ ρ 2 ⋅ ( p 2 − p1 ) = −(ρ1 − ρ 2 ) = ρ 2 − ρ1
ρ1 = ρ 2 ⋅ [1 − β ⋅ ( p 2 − p1 )] Soluţie:
ρ1 1020 kg Volumul ocupat de petrol în rezervor este:
ρ2 = = = 1020,75 m 10 5
1 − β ⋅ ( p 2 − p1 ) 1 − 4,93 ⋅10 −10 ⋅1.5 ⋅10 6 m3 V= = = 117,647m 3
ρ 850
Creşterea volumului este:
Problema 1.15. Un rezervor având volumul de 16 m3 a fost supus unei ΔV = β ⋅ V ⋅ Δt = 7,2 ⋅ 10 −4 ⋅ 117,647 ⋅ 30 = 2,541m 3
probe cu apă la suprapresiunea de 37,5 bar. După un interval de timp, datorită Creşterea nivelului în rezervor este:
faptului că rezervorul nu este etanş, suprapresiunea a scăzut la 10 bar. Neglijând ΔV 2,541
deformaţiile pereţilor să se calculeze cantitatea de apă care s-a scurs în timpul Δh = = = 0,202m
2
π ⋅d π ⋅ 42
m2
probei. Se cunoaşte coeficientul de compresibilitate al apei β = 4,93 ⋅10 −10 . 4 4
N
Problema 1.17. Să se determine vâscozitatea cinematică a apei de mare
Date iniţiale şi unităţi de măsură: V = 16 m3 ;
cunoscându-se greutatea specifică γ = 10100 N / m 3 şi vâscozitatea dinamică
p i = 37,5bar = 37,5 ⋅10 5 N / m 2 ; p f = 10bar = 10 ⋅10 5 N / m 2
η = 1,11⋅10 −3 Pa ⋅ s .
Soluţie: Date iniţiale şi unităţi de măsură: γ = 10100 N / m 3 ; η = 1,11 ⋅10 −3 Pa ⋅ s ;

ΔV m
= − β ⋅ Δp g = 9,80665
V
s2
ΔV = − β ⋅ Δp ⋅ V
V2 − V1 = − β ⋅ Δp ⋅ V Soluţie:
Vâscozitatea cinematică este:
5
η η ηg 1,11⋅10 −3 ⋅ 9,80665 m2 η ⋅v⋅ S 12,67 ⋅ 0,2 ⋅10 −3 ⋅ 5 ⋅10 −2
ν= = = = = 1,0777 ⋅10 −6 δ= = = 16,5 ⋅10 −3 m = 16,5mm .
ρ γ γ 10100 s m ⋅ g ⋅ sin α 0,5 ⋅ 9,80665 ⋅ sin 9 o
g
Problema 1.18. Să se determine vâscozitatea cinematică şi dinamică a

unui fluid dacă într-un punct al fluidului având densitatea ρ = 930kg / m 3 s-a
determinat tensiunea tangenţială τ = 8kPa şi gradientul vitezei (dv / dn ) = 700s −1 .
N
Date iniţiale şi unităţi de măsură: ρ = 930kg / m 3 ; τ = 8kPa = 8 ⋅10 3 ( Pa)
m2
Soluţie:
Tensiunea tangenţială este:
dv
τ =η
dn
Vâscozitatea dinamică este:
τ 8 ⋅ 10 3
η= = = 11,428 Pa ⋅ s
dv 700
dn
Vâscozitatea cinematică este:
η 11,428 m2
ν= = = 1,2289 ⋅ 10 − 2
ρ 930 s
Problema 1.19. O placă plană cu masa 0,5 kg alunecă pe un strat de fluid
cu viteza 0,2 mm/s pe un plan înclinat cu unghiul α = 9 o . Cunoscând vâscozitatea
dinamică a lichidului η = 12,67 Pa ⋅ s şi aria suprafeţei plăcii 5 dm2, să se determine
cât este grosimea stratului de fluid pe care alunecă placa.
mm m
Date iniţiale şi unităţi de măsură: m = 0,5 kg ; v = 0,2 = 0,2 ⋅ 10 −3 ; α = 9 o ;
s s
m
η = 12,67 Pa ⋅ s ; S = 5 dm2 = 5 ⋅ 10 −2 m2; g = 9,80665
s2
Soluţie:
Asupra plăcii acţionează forţa:
v
F = η ⋅ ⋅ S = m ⋅ g ⋅ sin α
δ
unde cu δ am notat grosimea stratului de fluid. Rezultă că această grosime este:
6
7
Cap. 2 STATICA FLUIDELOR ρ, L, h, H, μ, l, g.
2.1 Repausul relativ Soluţie:

tgα=a/g=2·L·(H-h)/(L-l)2
Problema 2.1.1. Să se determine acceleraţia maximă a recipientului din a=g· (M-μ·m)/(M+m)
figură ştiind că suprafaţa liberă a acestuia se poate înclina cu maximum 30º faţă de unde m este masa apei din rezervor:
orizontală. m=ρ·g·L2·h
După efectuarea calculelor se obţine:

2 ⋅ L ⋅ (H − h )
a +μ
α g
M =ρ⋅g⋅L 2
⋅h⋅
(L − l)2
2 ⋅ L ⋅ (H − h )
1−
a (L − l)2
Fig. 2.1.1 Problema 2.1.3. Să se calculeze acceleraţia maximă a recipientului
Date iniţiale şi unităţi de măsură: paralelipipedic cu baza patrată LxL aşa încât apa să nu se scurgă din acesta.
α = 30 o ; g = 9,80665 ms-2. Nivelul iniţial al apei din rezervor este h.
Se cunosc: h=70 cm, H=100 cm, L=100 cm.
Soluţie:
Acceleraţia rezultantă a forţelor va fi perpendiculară pe suprafaţa liberă a H a
lichidului. h
g
α
tgα = a/g ,
cu acestea se obţine acceleraţia:
a = 5,662 ms-2 a
LxL
Problema 2.1.2. Să se determine masa M a corpului care trebuie suspendat

ca în figură pentru ca apa să nu iasă din rezervorul deschis ce are doi guleri de Fig. 2.1.3
lungime l pe toată lăţimea acestuia L. Baza recipientului este de formă pătrată LxL. Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Nivelul iniţial al apei din rezervor este h. Masa proprie a rezervorului se neglijează. L=100 cm = 1 m; H=100 cm = 1 m ; h=70 cm = 0,7 m; g = 9,80665 ms-2.
Se cunosc: ρ, L, h, H, μ, l.
l l Soluţie:
tgα=a/g=2· (H-h)/L ,
α cu acestea se obţine valoarea:
g a = 5,88 ms-2
H h
a Problema 2.1.4. Să se determine valoarea masei M necesară pentru
Ff LxL mişcarea cu acceleraţie constantă a recipientului umplut parţial cu apă.
Se presupun cunoscute: coeficientul de frecare μ, ρ, L, h şi unghiul de înclinare a
M suprafeţei libere α.
Fig.2.1.2
Date iniţiale:
7
Cu aceasta, turaţia cilindrului va fi:
n=30·ω/π=163,8 rot/min
Problema 2.1.6. Care este valoarea înălţimii maxime H care se obţine în

g urma rotaţiei cu viteză unghiulară ω constantă în jurul axei sale verticale a
h α
cilindrului umplut parţial cu apă până la înălţimea h.
a
Se cunosc: h=40 cm, D=30 cm, ω=10 rad/s.
Ff LxL
M z
H
Fig. 2.1.4 h r
Date iniţiale:
μ, ρ, L, h, α, g. ω
D
Soluţie:
tgα=a/g=(M-μ·ρ·L2·h)/(M+ρ·L2·h) ,
Fig.2.1.6
de unde se obţine valoarea masei M:
M=ρ·L2·h· (μ+tgα)/(1-tgα) Date iniţiale şi unităţi de măsură:
h=40 cm = 0,4 m; D=30 cm = 0,3 m; ω=10 rad/s; g = 9,80665 ms-2
Problema 2.1.5. Care este viteza unghiulară maximă ω şi turaţia maximă n
cu care trebuie rotit cilindrul din imagine pentru ca denivelarea suprafeţei libere a Soluţie:
apei din acesta sa nu depăşească 15 cm dacă diametrul cilindrului este D=20 cm. Se foloseşte ecuaţia suprafeţei libere a lichidului:
g·z-ω2·r2/2=constant
z
scrisă pentru punctele extreme de pe verticală. Astfel:
δz 2·g· (H-h)-ω2·D2/8=0
r H= 0,4574 m
ω
D
Problema 2.1.7. Un recipient cilindric se roteşte în jurul axei sale verticale
cu o turaţie n constantă. Nivelul apei din acesta este h în momentul începerii
Fig. 2.1.5 rotaţiei. După stabilirea regimului de funcţionare, suprafaţa liberă a apei se
denivelează pe distanţa δz ca în imagine.
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Se cunosc: H=30 cm, h=25 cm, D=40 cm, l=5 cm, M=20 kg, μ=0,5.
δz = 15cm = 0,15m ; D=20 cm = 0,2 m; g = 9,80665 ms-2 Se cere:
a) denivelarea δz a suprafeţei lichidului;
Soluţie: b) mărimea forţei F care aplicată pe tija cilindrului poate menţine regimul de rotire
Ecuaţia suprafeţei libere a apei din vas este: al acestuia la o viteză constantă;
g·z-ω2·r2/2=constant c) turaţia şi viteza unghiulară a cilindrului.
După aplicarea ecuaţiei suprafeţei libere se obţine:

ω=(8·g·δz)0,5/D=17,15 rad/s
8
D
Se cunosc razele de dispunere a punctelor: r1=5 cm, r2=10 cm, r3=15 cm.
l
B l
z 3
2
δz 1
H
h r
A
r
ω
ω
μ
F Fig. 2.1.8
M Date iniţiale şi unităţi de măsură
Fig. 2.1.7 r1=5 cm = 0,05 m; r2=10 cm = 0,1 m; r3=15 cm = 0,15 m; ω = 12 rad/s ; g =
9,80665 ms-2
H=30 cm = 0,3 m; h=25 cm = 0,25 m; D=40 cm = 0,4 m; l=5 cm =0,05 m; M=20 Soluţie:
kg; μ=0,5; g = 9,80665 ms-2 Ecuaţia suprafeţei libere a apei din vas este:
Soluţie: Se scrie ecuaţia de aşezare a suprafeţei libere a apei pentru fiecare punct în parte
Ecuaţia suprafeţei libere a apei din vas este: funcţie de originea sistemului de axe, aşa încât se obţin:
g·z-ω2·r2/2=constant l1= 0,01835 m = 1,835 cm
a) se scrie egalitatea volumelor de apă în situaţia iniţială şi cea finală astfel: l2= 0,0734 m = 7,34 cm
π·D2·h/4=π·D2·H/4-π·δz· (D-2·l)/8 l3= 0,1652 m = 16,52 cm
De aici rezultă că:
δz=0,178 m
b) forţa de frecare creată cu normala F la suprafaţa tijei trebuie să anuleze greutatea 2.2 Echilibrul fluidelor în câmp gravitaţional terestru
suspendată de fir, astfel:
μ·F=M·g, Problema 2.2.1. Să se calculeze valoarea înălţimii la care se va ridica
adică: F=392,27 N uleiul din recipientul A în care presiunea relativă este pA = 1 bar.
c) scriind ecuaţia suprafeţei libere a lichidului: Se cunosc: ρu = 820 kg/m3.
pentru punctele extreme A şi B, se obţine:
g·δz-ω2· (D/2-l)2/2=0
După efectuarea calculelor se obţine: h
ω=12,46 rad/s; A
iar turaţia va fi:
n=30·ω/π=118 rot/min
Fig. 2.2.1
Problema 2.1.8. Să se determine cotele de dispunere a punctelor 1-2-3 din pA = 1 bar = 105 N/m2 (Pa); ρu = 820 kg/m3; g = 9,80665 ms-2
imagine dacă se cunoaşte viteza unghiulară ω constantă de rotaţie a cilindrului în
jurul axei sale verticale. Soluţie:
Ecuaţia de repartiţie a presiunii este:
9
p+ρ·g·z=constant
După aplicarea ecuaţei repartiţiei presiunii în câmpul gravitaţional terestru se
obţine:
p
h = A = 12,44 m apa
d
ρu ⋅ g
Problema 2.2.2. Ce valoare are presiunea absolută din rezervorul A dacă

mercurul din piezometrul în formă de U se va denivela cu h=250 mm, iar h
rezervorul este dispus la cota d=1,2 m faţă de nivelul mercurului din braţul stâng. 1
Se cunosc: ρm=13600 kg/m3, presiunea atmosferică p0=101325 Pa. Hg
2
Fig. 2.2.3
h
1
Hg
h=0,12 m, ρm=13600 kg/m3.
apa
Soluţie:
d
A p+ρ·g·z=constant
După aplicarea acestei ecuaţii între limitele domeniilor de lichid se obţine:
Fig. 2.2.2 ρm·g·h=p1
p1=ρ·g· (h+d)
Date iniţiale şi unităţi de măsură: După adunarea relaţiilor vom avea:
ρ=1000 kg/m3, ρm=13600 kg/m3, p0=101325 Nm-2, g=9,80665 ms-2, d=1,2 m, d=h· (ρm/ρ-1)=1,512 m
h=0,25 m
Problema 2.2.4. Să se calculeze valoarea presiunii în punctul A situat la o
Soluţie: adâncime h=2,5 m sub nivelul uleiului cu ρu=920 kg/m3 presurizat cu pM=1 bar.
Ecuaţia de repartiţie a presiunii este: M
p+ρ·g·z=constant
După aplicarea acestei ecuaţii pe tronsoanele A-1 şi 1-2 se obţine:
pA=p1+ρ·g·d
p1=p0+ρm·g·h
După adunarea relaţiilor de mai sus se obţine: h
pA=p0+ρ·g·d+ρm·g·h=146435,59 Nm-2
A
Problema 2.2.3. Pe ce înălţime d de la suprafaţa liberă a mercurului din
vasul din imagine se va ridica apa dacă distanţa dintre suprafaţa de separaţie apă- Fig. 2.2.4
mercur şi suprafaţa liberă a mercurului este h=120 mm, iar densitatea mercurului
este ρm=13600 kg/m3.
10
h=2,5; ρu=920 kg/m3; pM=1 bar = 105 N/m2 (Pa); g = 9,80665 ms-2
2
Soluţie: h1
Ecuaţia de repartiţie a presiunii este: 1

p+ρ·g·z=constant
Aşadar:
pA=pM+ρu·g·h=122555,3 N/m2 (Pa) A
H
Problema 2.2.5. Să se afle presiunea în punctele A – B – C din rezervorul B
umplut cu apă din figură. Se cunosc h1=1 m, h2=1,2 m.
3
h2
h1 B 4
A h2
C Fig. 2.2.6
ρm=13600 kg/m3; ρu=820 kg/m3; h1=200 mm = 0,2 m ; H=1 m; g = 9,80665 ms-2
Fig. 2.2.5
Soluţie:
Date iniţiale şi unităţi de măsură: a) se aplică ecuaţia fundamentală a hidrostaticii p+ρgz=const mai întâi pe
h1=1 m; h2=1,2 m ; ρ = 1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2 piezometrul de sus ce conţine ulei
ρ·g·zA+pA=ρ·g·z1+p1
ρu·g·z1+p1=ρu·g·z2+p2
Soluţie: ρ·g·z2+p2=ρ·g·zB+pB
Ecuaţia de repartiţie a presiunii este: După adunarea relaţiilor de mai sus se obţine:
p+ρ·g·z=constant pA-pB=-10159,7 N/m2 (Pa)
pA=ρ·g·h1=9806,65 N/m2 (Pa) b) ecuaţia fundamentală a hidrostaticii se va aplica acum pe piezometrul de jos care
pB=pA conţine mercur
pC=ρ·g· (h1+h2)=21574,6 N/m2 (Pa) ρ·g·zA+pA=ρ·g·z3+p3
ρm·g·z3+p3=ρm·g·z4+p4
Concluzii: Presiunea în interiorul rezervorului creşte proporţional cu creşterea ρ·g·z4+p4=ρ·g·zB+pB
adâncimii. După adunarea relaţiilor se obţine:
h2= 0,0029 m = 2,9 mm
Problema 2.2.6. Se dă montajul din imagine cu două piezometre
diferenţiale legate în paralel. În piezometrul de jos se găseşte mercur cu densitatea Problema 2.2.7. Să se calculeze masa M a corpului care aşezat pe o placă
ρm=13600 kg/m3, iar în celălalt se găseşte ulei cu ρu=820 kg/m3. circulară de diametru D=0,5 m produce denivelarea mercurului din piezometrul
Se cere: diferenţial cu h2=200 mm pentru o cotă de dispunere a nivelului din rezervor de
a) diferenţa de presiune pA-pB dacă h1=200 mm şi H=1 m; h1=1,2 m. (ρm=13600 kg/m3)
b) înălţimea h2=?
11
M Soluţie:
1 Se aplică ecuaţia fundamentală a hidrostaticii p+ρgz=constant
3 pA+ρ·g·h1=p2
apa p2+ρm·g·h2=p3
D h1 h2 l M⋅g
mercur p3 = 2 ⋅
2
l1 π ⋅ d 2
4
Fig. 2.2.7
Din sistemul de mai sus rezultă după adunare că:
Date iniţiale şi unităţi de măsură: pA= 2047301 N/m2 (Pa) ≅ 20,5 bar
D=0,5 m; h1=1,2 m ; h2=200 mm = 0,2 m ; ρl=1000 kg/m3 ; ρm=13600 kg/m3
Problema 2.2.9. Care este diferenţa de nivel H între rezervoarele din
Soluţie: figură dacă denivelarea mercurului din tuburile piezometrului diferenţial cu mercur
Greutatea corpului este: M·g=p1·π·D2/4 (ρm=13600 kg/m3) este h=200 mm.
Însă din ecuaţia de repartiţie a presiunii p+ρ·g·z=constant avem: 1
p1+ρ·g·h1=p2 H
4
p2=ρm·g·h2
După adunarea relaţiilor se obţine: 3
M=298,45 kg h
A 2 B
Problema 2.2.8. Să se calculeze presiunea relativă din recipientul A dacă mercur
pentru obturarea tubului din dreapta al piezometrului diferenţial cu mercur se
foloseşte o pârghie cu raportul distanţelor l2/l1=3 având o masă suspendată M=50 Fig. 2.2.9
kg.
Se cunosc ρm=13600 kg/m3, h1=1,4 m, h2=0,15 m şi diametrul tuburilor Date iniţiale şi unităţi de măsură:
piezometrului d=3 cm. h=200 mm = 0,2 m ; ρm=13600 kg/m3 ; ρ=1000 kg/m3 .
Soluţie:
p+ρ·g·z=constant
Aplicarea ecuaţiei fundamentale a hidrostaticii se scrie astfel:
ρ·g·z1=p2
p2=p3+ρm·g·h
p3+ρ·g·h=ρ·g·z4
Prin adunarea ecuaţiilor de mai sus se obţine:
Fig.2.2.8 H=2,52 m
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Problema 2.2.10. Dacă pe o placă pătrată cu latura de 0,2 m se află un om
l2/l1=3 ; M=50 kg ; d=3 cm = 0,03 m ; h1=1,4 m ; h2=0,15 m ; ρm=13600 kg/m3; cu masa M=75 kg, până la ce înălţime h se va ridica apa în tubul ataşat?
ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
12
2 Soluţie:
M h Se aplică ecuaţia de repartiţie a presiunii în câmp gravitaţional terestru p+ρgz=ct
1 pornind de la recipientul A până în B. Astfel:
pA+ρ·g·h1=p2
p2=p3+ρ1·g·l1
p3+ρ·g·h2=p4
p4=p5+ρ2·g·l2
Fig. 2.2.10 p5+ρ·g·h3=p6
p6=p7+ρ3·g·l3
Date iniţiale şi unităţi de măsură: p7+ρ·g·h4=pB
M=75 kg ; A = B = 0,2 m ; ρ=1000 kg/m3 După adunarea relaţiilor de mai sus şi înlocuirea cotelor h1,2,3 în funcţie de datele
problemei se obţine:
Soluţie: pB-pA=ρ·g· (h+l1+l2+l3)-ρ1·g·l1-ρ2·g·l2-ρ3·g·l3
Presiunea exercitată de masa M este egală cu presiunea coloanei de lichid din tub. pB-pA=-725,7 N/ m2 (Pa)
Astfel:
p1=M·g/(A·B)=ρ·g·h , Problema 2.2.12. Să se determine lungimea minimă “l” a coloanei de
de aici rezultă că h =1,875 m. mercur din braţul drept al piezometrului diferenţial pentru a putea măsura diferenţa
de nivel H între rezervoarele ataşate piezometrului. Se cunosc: ρm=13600 kg/m3,
H=3 m.
Problema 2.2.11. Să se calculeze diferenţa între presiunile din recipientele 0
A şi B dispuse la o diferenţă de cotă h=400 mm dacă se cunosc denivelările din H
piezometrele diferenţiale l1,2,3 şi densităţile lichidelor din piezometre ρ1,2,3. 3
Se dau: ρ1=1300 kg/m3, ρ2=1600 kg/m3, ρ3=1900 kg/m3, l1=200 mm, l2=240 mm, 2
l3=300 mm. 1
l
Date iniţiale şi unităţi de măsură: mercur

h=400 mm = 0,4 m ; ρ1=1300 kg/m3; ρ2=1600 kg/m3; ρ3=1900 kg/m3; l1=200 mm
= 0,2 m ; l2=240 mm =0,24 m ; l3=300 mm = 0,3 m ; g = 9,80665 ms-2 Fig. 2.2.12
ρm=13600 kg/m3; H=3 m ; ρ=1000 kg/m3
A 7
1 5
3 Soluţie:
h4 Ecuaţia de repartiţie a presiunii este:
h1 l2
l1 h2 h3 l3
B p+ρ·g·z=constant
Prin aplicarea acestei relaţii între suprafeţele de separaţie dintre fluide obţinem:
2
4
6
ρ·g·z0=p1
p1=p2+ρm·g·l
piezometrul 1 piezometrul 2 piezometrul 3
p2+ρ·g·l=ρ·g·z3
După adunarea membru cu membru se obţine:
Fig. 2.2.11 l=0,238 m = 238 mm
13
Problema 2.2.13. Care este înălţimea coloanei de apă din rezervorul din
stânga ce poate fi măsurată cu ajutorul unei pârghii şi o masă de M=20 kg Date iniţiale şi unităţi de măsură:
suspendată pentru un diametru al pistonului de d=5 cm? h1=80 cm = 0,8 m; h2=10 cm = 0,1 m ; h3=40 cm = 0,4 m ; ρ1=1000 kg/m3;
2
L L ρ2=13600 kg/m3 ; ρ3=11000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
H Soluţie:
M
1 F Ecuaţia de repartiţie a presiunii este:
d p+ρ·g·z=constant
pA+ρ1·g· (h1+h2)=p2+ρ1·g·h2
p2+ρ2·g·h2=p3
p3=ρ3·g·h3
Fig. 2.2.13
Din relaţiile de mai sus se obţine:
pA=21967 N/m2 (Pa)
M=20 kg ; d=5 cm = 0,05 m ; ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
Problema 2.2.15. Care este denivelarea mercurului în braţele
piezometrului diferenţial cu mercur (ρm=13600 kg/m3) dacă suprapresiunea în
Soluţie:
recipientul A este pA=1,5 bar, acesta fiind dispus la aceeaşi cotă ca şi nivelul apei
Suma de momente faţă de articulaţia pârghiei se scrie:
din rezervorul ataşat la tubul din stânga.
M·g·2·L=F·L
2⋅M⋅g 1 A
=> = p1
π ⋅ d2 h
4 2
p1=ρ·g·H
Prin adunarea relaţiilor se obţine: l
H=20,4 m 3
Problema 2.2.14. Care este presiunea pA observată la manometrul A dacă

denivelările lichidelor sunt h1=80 cm, h2=10 cm şi h3=40 cm, iar densităţile Fig.2.2.15
lichidelor sunt ρ1=1000 kg/m3, ρ2=13600 kg/m3 şi ρ3=11000 kg/m3.
A Date iniţiale şi unităţi de măsură:
1
lichid 3
ρm=13600 kg/m3 ; ρ=1000 kg/m3 ; pA=1,5 bar = 1,5 ⋅ 10 5 N / m 2 (Pa) ; g = 9,80665
4 ms-2
h1
h2 h3
Soluţie:
lichid 1
2
3
p+ρ·g·z=constant
lichid 2
p1+ρ·g· (l+h)=p2+ρ·g·l
Fig.2.2.14 p2+ρm·g·l=p3
p3=pA+ρ·g· (h+l)
14
După rezolvarea sistemului de mai sus se obţine valoarea: Fig. 2.2.17
l=1,214 m
Problema 2.2.16. Care este valoarea presiunii relative pe fundul recipientului din h1=1,2 m ; h2=20 cm = 0,2 m ; l1=30 cm = 0,3 m; l2=15 cm = 0,15 m ; ρ1=13600
imagine dacă în acesta se toarnă mai întâi mercur (ρ1=13600 kg/m3), apoi kg/m3 ; ρ2=1100 kg/m3 ; ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
apă (ρ2=1000 kg/m3) şi apoi ulei (ρ3=840 kg/m3). Înălţimea pe care se toarnă
lichidul este H=1,2 m. Soluţie:
Problema se rezolvă aplicând ecuaţia repartiţiei presiunii în câmpul gravitaţional
terestru p+ρ·g·z=ct din A până în punctul 5, astfel:
H pA+ρ·g·h1=p2
p2=p3+ρ1·g·l1
p3+ρ·g·h2=p4
p4=ρ2·g·l2
Fig. 2.2.16
Date iniţiale şi unităţi de măsură: pA=27900 N/m 2 (Pa)
ρ1=13600 kg/m3 ; ρ2=1000 kg/m3 ; ρ3=840 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
Problema 2.2.18. Să se determine distanţa l2 a lichidului din piezometrul 2
Soluţie: dacă se cunosc distanţele l1=20 cm, h=10 cm, respectiv densităţile ρ1=13600 kg/m3,
Presiunea relativă se scrie sub forma: ρ2=7200 kg/m3.
p1,2,3= ρ1,2,3· g·H apa
Aşadar se obţine: 4
p1=160045 N/m2 (Pa) 1
p2= 11768 N/m2 (Pa) l1
p3= 9885 N/m2 (Pa) 2 l2
h
Concluzii:Presiunea depinde direct proporţional de densitatea lichidului 3
Problema 2.2.17. Care este presiunea relativă în recipientul A pentrul piezometrul 1 piezometrul 2
montajul din figură dacă se cunosc distanţele: h1=1,2 m, h2=20 cm, l1=30 cm, l2=15
cm, ρ1=13600 kg/m3, ρ2=1100 kg/m3. Fig. 2.2.18
A
5
1
3 Date iniţiale şi unităţi de măsură:
l1=20 cm = 0,2 m ; h=10 cm = 0,1 m ; ρ1=13600 kg/m3, ρ2=7200 kg/m3 ; ρ=1000
h1
h2 l2 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
l1
4 Soluţie:
2 Ecuaţia de repartiţie a presiunii este:
p+ρ·g·z=constant
piezometrul 1 piezometrul 2 Aplicând ecuaţia de mai sus din secţiunea 1 până în secţiunea 4 se obţine:
ρ1·g·l1=p2
p2+ρ·g·h=p3
15
p3=ρ2·g·l2 Prin aplicarea acestei relaţii pe tronsoanele de lichid se obţine valoarea presiunii la
După efectuarea calculelor se va obţine: interfaţa apă-mercur:
l2= 0,392 m = 392 mm papa-mercur=ρ·g· (h+d)=ρm·g·h
Cu acestea distanţa d=1,26 m
Problema 2.2.19. Care este valoarea presiunii relative p din cauza căreia nivelul
mercurului din piezometrul diferenţial în U se va stabili la valoarea de l=20 cm 2.3 Forţe hidrostatice
(ρ=13600 kg/m3).
p Problema 2.3.1. Să se evalueze valoarea forţei care va acţiona pe stavila
plană din figură dacă înălţimea apei din stânga acesteia este H.
Se cunosc: ρ=1000 kg/m3, H=1,2 m, B=3m.
O x
l
zx z
H
Fx
Fig. 2.2.19 Fig. 2.3.1

Date iniţiale şi unităţi de măsură Date iniţiale şi unităţi de măsură:
l=20 cm = 0, 2 m ; ρ=13600 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2 H=1,2 m ; B=3m ; ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
Soluţie: Soluţie:
Presiunea p va fi: Forţa Fx=ρ·g·H2·B/2=21182 N ≅ 21,2 KN
2
p=ρ·g·l=26674 N/m (Pa) Aceasta va acţiona la adâncimea zx=2·H/3=0,8 m
Problema 2.2.20. Care este valoarea distanţei d ce se va stabili între Problema 2.3.2. Care sunt valorile forţelor din imagine care acţionează
nivelele lichidelor din rezervoarele din figură dacă se cunosc: ρm=13600 kg/m3, asupra plăcii plane a recipientului umplut cu apă şi presurizat cu pM.
h=10 cm. Se cunosc: pM=1,1 bar, B=1 m, H=0,5 m.
d M
apa
h
O x
mercur z
zx2 zx1
H Fx1
Fx2
Fig.2.2.20
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Fig. 2.3.2

h=10 cm = 0, 1m ; ρm=13600 kg/m3 ; ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
Soluţie:
B=1 m ; H=0,5 m ; pM=1,1 bar = 1,1 ⋅ 10 5 N / m 2 ; ρ=1000 kg/m3 ; g=9,80665 m/s2
p+ρ·g·z=constant
16
Soluţie: peretele mobil AB să fie în echilibru. În recipientul din stânga se găseşte aer la
Forţa Pascal va avea valoarea: suprapresiunea pM, iar recipientul din dreapta este umplut parţial cu apă. Peretele
Fx1=pM·B·H= 55000 N = 55 kN mobil AB se poate roti în A fără frecare în B.
Aceasta acţionează la adâncimea:
M N
zx1=H/2=0,25 m A
Forţa Arhimede se va calcula cu relaţia: d2
Fx2=ρ·g·H2·B/2=1226 N =1,226 kN F2 aer h
Ea va acţiona la adâncimea: d1
F1 apa
zx2=2·H/3=0,333 m H F3
d3
d4
Concluzii:Punctul de aplicaţie a forţei Arhimede este situat sub puctul de aplicaţie
a forţei Pascal aer
F4
Problema 2.3.3. Să se calculeze forţele şi punctele de aplicaţie ale forţelor
B
orizontală şi verticală care acţionează asupra plăcii plane înclinată cu unghiul α faţă
de orizontală. Rezervorul este umplut cu apă şi situat în atmosferă. Fig.2.3.4
Se cunosc: B=3 m, H=1 m, ρ=1000 kg/m3, α=60º. Date iniţiale:
xz
o x ρ;h;H;B
zx z Fz Soluţie:
Se consideră B – lăţimea recipientului
H Fx Forţa F1 este forţa exercitată de aer în stânga peretelui:
α F1=pM·H·B
Ea acţionează la distanţa d1=H/2
Forţa F2 este exercitată de aer în dreapta peretelui:
Fig. 2.3.3 F2=pN·h·B
Ea acţionează la distanţa d2=h/2
Forţa F3 este forţa de tip Pascal care acţionează în apă pe peretele din dreapta:
B=3 m; H=1 m; ρ=1000 kg/m3; α=60º ; g = 9,80665 ms-2 ; α=60º
F3=pN· (H-h) ·B
Ea acţionează la distanţa d3=(H-h)/2
Soluţie:
Forţa F4 este forţa de tip Arhimede care acţionează în apă pe peretele din dreapta:
Forţa orizontală Fx se va calcula cu relaţia:
F4=ρ·g· (H-h)2·B/2
Fx= ρ·g·H2·B/2=14710 N = 14,71 kN
Ea acţionează la distanţa d4=2· (H-h)/3
Aceasta va acţiona la adâncimea:
Cu acestea suma de momente faţă de articulaţia A se scrie:
zx=2·H/3=0,667 m
F1·d1=F2·d2+F3· (h+d3)+F4· (h+d4)
După simplificarea termenilor se obţine:
Forţa verticală va avea valoarea: pM-pN=ρ·g· (1-h/H)2· (2·H+h)/3
Fz=ρ·g·B·H2/(2tgα)= 8493 N ≅ 8,5 kN
Ea va acţiona la distanţa:
Problema 2.3.5. Să se determine înălţimea maximă H a apei din rezervorul
xz=H/(3tgα)=0,192 m
deschis din imagine pentru ca placa de lungime L să nu se deschidă datorită
acţiunii masei M suspendate. Se cunosc: l=50 cm, L=220 cm, M=70 kg, B=1,2 m.
Problema 2.3.4. Să se determine diferenţa de presiune pM-pN funcţie de
densitatea apei ρ şi înălţimile h, respectiv H cotate pe desenul alăturat astfel încât
17
Forţa Fx din imagine este forţa Arhimede:
x
Fx=ρ·g· (h1-d·tgα)B·d·tgα
Aceasta acţionează la distanţa z2x:
z
B ⋅ (d ⋅ tgα )3
H
l z 2x = h 1 − d ⋅ tgα + 12
M
B
(h1 − d ⋅ tgα )B ⋅ d ⋅ tgα
Forţa Fz va fi:
L
⎛ d 2 ⋅ tgα ⎞
Fz = ρ ⋅ g ⋅ B ⋅ ⎜⎜ h 1 ⋅ d − ⎟
⎝ 2 ⎟⎠
Fig. 2.3.5
Aceasta acţionează la distanţa x2z:
Date iniţiale şi unităţi de măsură: d 2 d 2 ⋅ tgα
⋅ (h 1 − d ⋅ tgα ) ⋅ d + ⋅ d ⋅
l = 50 cm = 0,5 m ; L=220 cm = 2,2 m ; M=70 kg ; B=1,2 m ; ρ=1000 kg/m3 ; g =
9,80665 ms-2 x 2z = 2 3
2
2
(h 1 − d ⋅ tgα ) ⋅ d + d ⋅ tgα
Soluţie: 2
Forţa care acţionează la mijlocul porţiunii l a plăcii în apă este forţa Arhimede: Suma de momente faţă de articulaţia stavilei se scrie:
Fz=ρ·g·l·H·B
Suma de momente faţă de articulaţie este: M·g· (L·cosα)/2=Fx· (L·sinα-d·tgα+h1-z2x)+Fz· (L·cosα-x2z)
Fz·l/2=M·g·L
După înlocuire se obţine: După efectuarea calculelor se obţine:
H=1,027 m M=225 kg
Problema 2.3.6. Să se calculeze masa M a stavilei de lungime L=1 m care Problema 2.3.7. Să se determine forţele hidrostatice pe orizontală şi pe
închide etanş pe o porţiune orizontală d=20 cm rezervorul cu apă din imagine. verticală pentru plăcile ataşate la rezervorul din imagine. Rezervorul este presurizat
Se cunosc: h1=1 m, α=30º, B=0,5 m. cu pM înregistrată la manometrul M. Suprafaţa pe care se cer forţele este compusă
x2z d−x2z dintr-o porţiune circulară cu unghiul la centru de 90º urmată de o suprafaţă plană
verticală.
Se cunosc: R=0,2 m, h=0,1 m, H=1,2 m, pM=0,2 bar, B=1,1 m ;
z2x
h1 M
Fx
Fz x
α z
G Fz
H
Fx
R
Fig. 2.3.6
h
h1=1 m ; α=30º ; B=0,5 m ; ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
Fig.2.3.7
Soluţie: Date iniţiale şi unităţi de măsură:
18
R=0,2 m ; h=0,1 m ; H=1,2 m ; B=1,1 m ; pM=0,2 bar = 2,2 ⋅ 10 5 N / m 2 (Pa) ; FA=ρ·g·π·D2·H/4
ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2 Forţa elastică de pretensionare va fi:
Fe=k·δx
Soluţie: Forţa elastică trebuie să anuleze forţele de presiune:
Pentru porţiunea cilindrică avem următoarele forţe: Fe=FP+FA
- forţele Pascal: După efectuarea calculelor se obţine:
F1xc=ρ·g· (H-h-R/2) ·B·R=2157,5 N k=36472,6 Nm-1
F1zc=ρ·g· [R· (H-h)-(π·R2)/4]·B=2034,3 N
Problema 2.3.9. Să se calculeze distanţa minimă d a grinzii din imagine
- forţele Arhimede: necesară pentru închiderea etanşă a plăcii de înălţime h din rezervorul umplut cu
F2xc=pM·R·B=4400 N apă pe înălţimea H şi de lăţime B. Grinda se poate roti în jurul articulaţiei A fără
F2zc=pM·R·B=4400 N frecare.
Pentru placa plană avem: Se cunosc: B=1,1 m, M=1000 kg, l1=10 cm, H=1,6 m, h=40 cm.
d
- forţele Pascal: A l1
F1xp=ρ·g· (H-h/2)·h·B=1240 N
F1zp=0
l2 H
- forţele Arhimede:
F2xp=pM·h·B=2200 N h
F
F2zp=0 M
Problema 2.3.8. Să se calculeze constanta elastică k a resortului care poate

Fig. 2.3.9
închide etanş capacul inferior al rezervorului umplut parţial cu apă şi presurizat cu
pM. Resortul are săgeata iniţială δx.
B=1,1 m; M=1000 kg ; l1=10 cm = 0,1 m ; H=1,6 m ; h=40 cm = 0,4 m ;
Se cunosc: H=1,2 m, pM=0,1 bar, δx=30 cm, D=0,8 m.
ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
Soluţie:
H=1,2 m ; D=0,8 m ; δx=30 cm = 0,3 m ; pM = 0,1 bar = 0,1 ⋅ 10 5 N / m 2 (Pa) Forţa care acţionează dinspre apă pe placa de înălţime h este forţa Arhimede:
M F=ρ·g·(H-h/2)·hB
Aceasta acţionează la distanţa l2:
B ⋅ h3
h 12
H D l2 = H − +
2 ⎛ h⎞
⎜H − ⎟ ⋅ B⋅ h
⎝ 2⎠
Suma de momente faţă de articulaţia A se scrie:
Fig. 2.3.8 M·g·d=F· (l1+l2)

Soluţie:
Forţa Pascal care acţionează pe capacul inferior dinspre lichid este: După efectuarea calculelor se obţine:
FP=pM·π·D2/4 d=0,93 m
Forţa Arhimede va fi:
19
Problema 2.3.10. Să se calculeze constanta elastică a celor 6 resorturi
identice dispuse în paralel necesare pentru susţinerea peretelui rezervorului umplut Soluţie:
parţial cu apă din imagine. Resorturile au săgeata iniţială l. Asupra peretelui acţionează forţele hidrostatice de tip Arhimede:
Se cunosc: B=1,3 m, h=1,8 m, H=2 m, l=20 cm, n=6 resorturi. Fs=ρ1·g·h12·B/2
Fd= ρ2·g·h22·B/2
Acestea acţionează la distanţele:
d1=2·h1/3
d
H h d2=2·h2/3
F
Suma de momente faţă de articulaţia peretelui se scrie:
Fs· (L-h1+d1)=Fd· (L-h2+d2)
După efectuarea operaţiilor se obţine:
ρ2=841 kg/m3
Fig. 2.3.10
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Problema 2.3.12. Să se determine variaţia lungimii l a săgeţii arcului
B=1,3 m ; h=1,8 m ; H=2 m ; l=20 cm = 0, 2 m ; n=6; ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ataşat peretelui ce se poate mişca orizontal fără frecare.
ms-2 Se cunosc: pM – presiunea înregistrată de manometrul M, ρ, H, B, k – constanta
elastică a resortului.
Soluţie:
M
Forţa exercitată de apă asupra peretelui rezervorului este forţa Arhimede:
F=ρ·g·B·h
Aceasta acţionează la distanţa:

H F1
d=2·h/3 F2
Suma de momente faţă de articulaţia peretelui se scrie:
F· (h-d)=n·k·l·H
După efectuarea calculelor se obţine: Fig. 2.3.12
k=5736,9 Nm-1 Date iniţiale :
pM ; ρ ; g ; H ; B ; k
Problema 2.3.11. Să se calculeze densitatea lichidului ρ2 din dreapta
peretelui mobil din imagine. Acesta se poate roti în jurul articulaţiei sale. Soluţie:
Se cunosc: ρ1=1000 kg/m3, h1=0,9 m, h2=1 m, L=1,2 m. Forţa Pascal care acţionează dinspre lichid este:
F1=pM·B·H
Forţa Arhimede va fi:
F2= ρ·g·H2·B/2
d1
Acestea împreună trebuie să anuleze forţa elastică Fe=k⋅l:
L
h1
Fs d2 Fe=F1+F2
h2
ρ1 Fd ρ2 După simplificarea relaţiilor se obţine:
l=(pM+ρ·g·H/2)·B·H/k
Fig. 2.3.11 Problema 2.3.13. Să se determine forţa exercitată de fiecare din cele n=12
şuruburi care susţin capacul inferior al unui rezervor umplut cu apă şi pe care este
Date iniţiale şi unităţi de măsură: aşezată o masă M.
ρ1=1000 kg/m3; h1=0,9 m ; h2=1 m ; L=1,2 m ; g = 9,80665 ms-2
20
Se cunosc: D=1,2 m, H=1,1 m, M=75 kg.
M Problema 2.3.15. Să se determine componentele forţei hidrostatice ce
acţionează asupra porţiunii cilindrice din imagine pentru rezervorul umplut cu apă
până la înălţimea H.
Se cunosc: R=20 cm, H=40 cm, B=60 cm.
H D x
z
Fz
H
Fig. 2.3.13 Fx
R

D=1,2 m ; H=1,1 m ; M=75 kg ; n = 2 ; ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2
Fig. 2.3.15
Forţa Arhimede din interiorul rezervorului este: R=20 cm = 0, 2 m ; H=40 cm = 0, 4 m ; B=60 cm = 0,6 m ; ρ=1000 kg/m3 ; g =
FA=ρ·g·π·D2·H/4 9,80665 ms-2
Forţa preluată de cele 12 şuruburi, adică nF1 trebuie să anuleze forţa Arhimede şi
greutatea de pe capacul superior. Soluţie:
M·g+FA=n·F1 Forţa Arhimede pe orizontală se va scrie:
După efectuarea calculelor se obţine: Fx=ρ·g· (H-R/2)·R·B
F1=1077 N Forţa Arhimede pe verticală se va scrie:
Fz=ρ·g·B· (R·H-π·R2/4)
Problema 2.3.14. Să se determine forţa hidrostatică pe peretele lateral al După efectuarea calculelor se obţine:
rezervorului umplut parţial cu apă: Fx= 353 N
Se cunosc: H=30 cm, B=50 cm. Fz= 286 N
x
2.4 Plutirea corpurilor
z
H Problema 2.4.1. Să se verifice stabilitatea cilindrului din figură dacă se

B
cunosc ρ=1000 kg/m3, ρ1=840 kg/m3, ρ2=920 kg/m3, h1=15 cm, h2=10 cm, D=30
cm.
D
Fig. 2.3.14
h1 ρ1
Date iniţiale şi unităţi de măsură: G
H=30 cm = 0, 3m ; B=50 cm = 0,5 m; ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2 apa C
ρ2 d1 d2
h2
Soluţie:
Pentru rezervorul deschis forţa hidrostatică va fi forţa Arhimede:
F=ρ·g·H2·B/2
F=220,6 N Fig. 2.4.1
21
D

h1=15 cm = 0,15 m; h2=10 cm = 0, 1m ; D=30 cm = 0, 3 m ; ρ=1000 kg/m3, ρ1
ρ1=840 kg/m3, ρ2=920 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2 G
apa H C
Soluţie: d1 d2
Din legea lui Arhimede se obţine distanţa d1 până la centrul de greutate al carenei:
d1=(ρ1·h1+ρ2·h2)/(2·ρ)
Centrul de greutate G al cilindrului va fi la înălţimea d2:
ρ ⋅ h (h + 2 ⋅ h 2 ) + ρ 2 ⋅ h 22 Fig. 2.4.3
d2 = 1 1 1
2 ⋅ (ρ1 ⋅ h 1 + ρ 2 ⋅ h 2 ) Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Înălţimea metacentrică se va scrie: D=H=15 cm = 0,15 m ;
hM=D2/(32·d1)-(d2-d1)
După efectuarea calculelor se obţine: Soluţie:
hM= 0,012555 m ≅ 12,6 mm > 0 => plutirea cilindrului va fi stabilă Distanţa d1 se obţine din legea lui Arhimede:
H ρ
d1 = ⋅ 1
Problema 2.4.2. Să se verifice stabilitatea cilindrului din figură pentru 2 ρ
D=26 cm şi H=18 cm, iar densitatea materialului din care este confecţionat
Distanţa d2=H/2.
cilindrul este ρ1=900 kg/m3.
D Aşadar înălţimea metacentrică se va scrie:
D2 ρ H ⎛ ρ1 ⎞
hM = ⋅ − ⋅ ⎜1 − ⎟⎟ ≥ 0
ρ1 16 ⋅ H ρ1 2 ⎜⎝ ρ ⎠
G
apa H C
După efectuarea calculelor se obţin două valori limită ale densităţii materialului
cilindrului:
h1 h2
ρ1_1=146 kg/m3 şi ρ1_2=854 kg/m3, densitatea materialului trebuind să fie în afara
intervalului dat de aceste două valori.
Problema 2.4.4. Să se verifice stabilitatea corpului paralelipipedic plutitor

Fig. 2.4.2 din figură dacă se cunosc ρ1=900 kg/m3, b=10 cm, B=15 cm, H=8 cm.
bxB

D=26 cm = 0,26 m ; H=18 cm = 0,18 m ; ρ1=900 kg/m3 ; ρ=1000 kg/m3 ; g = ρ1
G
9,80665 ms-2 apa H C
h1 h2
Soluţie:
Utilizând rezultatul de la problema precedentă se obţine:
hM=17 mm > 0 => plutirea cilindrului va fi stabilă
Problema 2.4.3. Să se determine densitatea necesară a materialului din Fig. 2.4.4

care trebuie confecţionat cilindrul plutitor din imagine pentru D=H=15 cm.
22
b=10 cm = 0,1 m ; B=15 cm = 0,15 m ; H=8 cm = 0, 08 m ; ρ1=900 kg/m3 ; Problema 2.4.6. Să se verifice stabilitatea sistemului de plăci din figură.
ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2 Se cunosc: L1=20 cm, L2=10 cm, L3=7 cm, h1=15 cm, h2=5 cm, h3=4 cm, ρ1=900
kg/m3.
Soluţie: L3 h3
Distanţa h1 se determină din legea lui Arhimede: L2 h2
ρ1·g·b·B·H=ρ·g·b·B·2·h1
G
=> h1=(ρ1·H)/(2·ρ) apa
C h1
d2 d1 L1
Distanţa h2 până la centrul de greutate al plutitorului este:
h2=H/2
Cu acestea înălţimea metacentrică va fi:
hM=b2/(24·h1)-(h2-h1)=0,007574 m ≅ 7,6 mm > 0 => plutirea cilindrului va fi Fig. 2.4.6
stabilă
Problema 2.4.5. Să se verifice stabilitatea sistemului format din două plăci L1=20 cm = 0, 2 m ; L2=10 cm = 0, 1 m; L3=7 cm = 0, 07 m ; h1=15 cm = 0,15 m
paralelipipedice suprapuse centric ca în figură. ; h2=5 cm = 0,05 m ; h3=4 cm = 0,04 m ; ρ1=900 kg/m3 ; ρ=1000 kg/m3 ; g =
Se cunosc: b=5 cm, B=8 cm, h1=5 cm, h2=2 cm, ρ1=800 kg/m3, ρ2=920 kg/m3. 9,80665 ms-2
bxb
h2 ρ2
Soluţie:
ρ1 Distanţa d1 se obţine din legea lui Arhimede:
G
apa C ρ L2 ⋅ h + L22 ⋅ h 2 + L23 ⋅ h 3
h1 d1 = 1 ⋅ 1 1
d1 d2 ρ 2 ⋅ L21
BxB
Distanţa d2 până la centrul de greutate al sistemului este:
h ⎛ h ⎞ ⎛ h ⎞
L21 ⋅ h 1 ⋅ 1 + L22 ⋅ h 2 ⋅ ⎜ h 1 + 2 ⎟ + L23 ⋅ h 3 ⋅ ⎜ h 1 + h 2 + 3 ⎟
2 ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
d2 =
Fig. 2.4.5 2 2 2
L1 ⋅ h 1 + L 2 ⋅ h 2 + L 3 ⋅ h 3
b=5 cm =0,05 m ; B=8 cm = 0,08 m ; h1=5 cm = 0,05 m ; h2=2 cm = 0,02 m ; Distanţele obţinute după efectuarea calculelor sunt:
ρ1=800 kg/m3, ρ2=920 kg/m3 ; ρ=1000 kg/m3 ; g = 9,80665 ms-2 d1=0,07533 m
d2=0,08642 m
Soluţie:
Distanţa d1 până la centrul carenei se obţine din legea lui Arhimede: Înălţimea metacentrică este:
d1=(ρ1·B2·h1+ρ2·b2·h2)/(2·ρ·B2) d2-d1=0,01109 m > 0 => sistemul este stabil
Distanţa d2 până la centrul de greutate G al sistemului va fi:
d2=[ρ1·h12·B2/2+ρ2·b2·h2· (h1+h2/2)]/(ρ1·B2·h1+ρ2·b2·h2)
Înălţimea metacentrică va fi în acest caz:
hM= B2/(24·d1)-(d2-d1)
hM= 4,5 mm > 0 => plutirea cilindrului va fi stabilă
23
Cap.3 CINEMATICA MEDIULUI FLUID
Soluţie:
Problema 3.1. Pentru o curgere bidimensională, componenta după axa x a Ecuaţia de continuitate pentru curgerea nestaţionară a unui fluid compresibil este
G ∂ρ
vitezei este dată de relaţia u = a ⋅ x 2 − b ⋅ x + b ⋅ y . Să se determine o posibilă ( )
∇ ⋅ ρV +
∂t
=0
componentă a vitezei după axa y pentru curgerea unui fluid incompresibil. Este de unde obţinem
această componentă după y unică? G ⎛G ∂ G ∂ G ∂ ⎞
∂ρ
∂t
( )
= −∇ ⋅ ρ ⋅ V = ⎜⎜ i ⋅ + j⋅ (
G
)
G
+ k ⋅ ⎟⎟ ⋅ a ⋅ x ⋅ i − b ⋅ x ⋅ y ⋅ j ⋅ e −k t
Soluţie: ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
G După efectuarea calculelor rezultă
Ecuaţia de continuitate pentru curgerea fluidului incompresibil este ∇ ⋅ V = 0 ,
∂ρ
ceea ce pentru o mişcare bidimensională se poate scrie sub forma: = −(a − b ⋅ x ) ⋅ e −k t = (b ⋅ x − a )⋅ e −k t
∂u ∂v ∂t
+ =0 La momentul t = 0 şi în punctul (3, 2, 2) obţinem
∂x ∂y
∂ρ
Înlocuind expresia componentei după x a vitezei, avem = (3 ⋅ b − a ) kg / m 3 ⋅ s
∂v ∂u ∂t
=− = −2 ⋅ a ⋅ x + b Concluzii:
∂y ∂x
Deoarece densitatea fluidului este variabilă în timp se confirmă că fluidul este
Ecuaţia de mai sus exprimă modificarea componentei v atunci când x este compresibil.
constant. Integrând în raport cu y obţinem, în cazul curgerilor staţionare,
G G G
v = −2 ⋅ a ⋅ x ⋅ y + b ⋅ y + f ( x) Problema 3.3. Pentru câmpul vitezei V = − a ⋅ y ⋅ i + a ⋅ x ⋅ j , să se găsească
unde funcţia f ( x ) apare deoarece am avut derivata parţială a lui v în raport cu y . funcţia de curent ψ corespunzătoare.
Deoarece orice funcţie arbitrară f ( x ) este permisă, avem evident mai multe
expresii pentru v care satisfac ecuaţia de continuitate. Cea mai simplă expresie Soluţie:
pentru v o putem obţine alegând f ( x ) = 0 , adică Componentele vitezei sunt exprimate, pentru o curgere plană incompresibilă, cu
v = −2 ⋅ a ⋅ x ⋅ y + b ⋅ y ajutorul funcţiei de curent ψ , după cum urmează:
Concluzii: ∂ψ − ∂ψ
u= şi v =
Viteza nu are o componentă unică, fiind posibile mai multe soluţii. ∂y ∂x
Pentru câmpul de viteză din enunţul problemei avem
∂ψ
Problema 3.2. Curgerea unui fluid compresibil este descrisă de ecuaţia u = −a ⋅ y =
G G G ∂y
( )
ρ ⋅ V = a ⋅ x ⋅ i − b ⋅ x ⋅ y ⋅ j ⋅ e − k t , unde x şi y sunt coordonatele punctului
Integrând în raport cu y obţinem
spaţial (în metri), t este timpul (în secunde), iar a , b şi k sunt constante cu
G ∂ψ a
dimensiunile corespunzătoare astfel încât ρ şi V să fie exprimate în kg / m3 şi ψ= ∫ ∂y ∫
⋅ dy = − a ⋅ y ⋅ dy = − ⋅ y 2 + f ( x)
2
respectiv m / s . Să se calculeze variaţia în timp a densităţii, ∂ρ / ∂t , în punctul de
unde f ( x ) este o funcţie arbitrară. Această funcţie poate fi determinată utilizând
coordonate x = 3 m , y = 2 m , z = 2 m , pentru t = 0 .
ecuaţia pentru componenta v a vitezei. Deoarece v = a ⋅ x ,
Date iniţiale şi unităţi de măsură: ∂ψ ∂f ( x) df ( x)
v=− =− =− =a⋅x
[ρ] = kg/m3 ; [v] = m/s ; [x, z, y] = m ; [a] = kg / m3 ⋅ s ; [b] = kg / m 4 ⋅ s ; [k] = 1/s ; ∂x ∂x dx
Şi integrând în raport cu x obţinem
[t] = s
23
∂2
(3 ⋅ a ⋅ x 2 ⋅ y − a ⋅ y 3 ) + ∂ 2 (3 ⋅ a ⋅ x 2 ⋅ y − a ⋅ y 3 ) = 6 ⋅ a ⋅ y − 6 ⋅ a ⋅ y = 0
df a 2
∫ dx ⋅ dx = ∫ − a ⋅ x ⋅ dx = − 2 ⋅ x
2
f ( x) = +c ∇ 2ψ =
2
∂x ∂y
În final, expresia funcţiei de curent este
a a Concluzie:
ψ = − ⋅ x 2 − ⋅ y 2 + c (cercuri) Curgerea este irotaţională, iar funcţia de curent satisface ecuaţia lui Laplace.
2 2
Verificare: b) Modulul vitezei într-un punct este
∂ψ ∂ ⎛ a a ⎞ G
u= = ⎜ − ⋅ x 2 − ⋅ y 2 + c ⎟ = −a ⋅ y V = u2 + v2
∂y ∂y ⎝ 2 2 ⎠
unde componentele vitezei sunt
∂ψ ∂ ⎛ a a ⎞
v=−
∂x
= − ⎜− ⋅ x2 − ⋅ y2 + c⎟ = a ⋅ x
∂x ⎝ 2 2 ⎠ u=
∂ψ
=
∂y ∂y
∂
( )
3⋅ a ⋅ x 2 ⋅ y − a ⋅ y 3 = 3 ⋅ a ⋅ x 2 − 3 ⋅ a ⋅ y 2
Concluzii:
Calculul expresiei funcţiei de curent este corect deoarece prin derivarea ei se obţin
componentele vitezei date în enunţ. Liniile de curent sunt curbe de ecuaţie
v=−
∂ψ
∂x
=−
∂
∂x
( )
3 ⋅ a ⋅ x 2 ⋅ y − a ⋅ y 3 = −6 ⋅ a ⋅ x ⋅ y
x 2 + y 2 = cons tan t , adică cercuri. Cu acesta, modulul vitezei are expresia

G
V = u 2 + v 2 = (3 ⋅ a ⋅ x 2 − 3 ⋅ a ⋅ y 2 ) 2 + (−6 ⋅ a ⋅ x ⋅ y ) 2
Problema 3.4. Funcţia de curent pentru o curgere incompresibilă este
ψ = 3 ⋅ a ⋅ x 2 ⋅ y − a ⋅ y 3 , unde a = 1 / m ⋅ s . ( )
= 9 ⋅ a 2 ⋅ x 4 − 2 ⋅ x 2 ⋅ y 2 + y 4 + 36 ⋅ a 2 ⋅ x 2 ⋅ y 2
= 9 ⋅ a 2 ⋅ (x 4 + 2 ⋅ x 2 ⋅ y 2 + y 4 ) = 3 ⋅ a ⋅ (x 2 + y 2 )
a) Să se arate că această curgere este irotaţională; 2
b) Să se arate că modulul vitezei în orice punct depinde doar de distanţa de la
acel punct până la originea sistemului de coordonate; = 3 ⋅ a ⋅ (x 2 + y 2 ) = 3 ⋅ a ⋅ r 2
c) Să se schiţeze câteva linii de curent. G G G
unde r = r = x ⋅ i + y ⋅ j este distanţa de la punctul curent până la originea
sistemului de coordonate.
Soluţie:
a) Deoarece ψ = ψ ( x, y ) mişcarea este bidimensională. Pentru ca mişcarea să fie Concluzii:
G
irotaţională, componenta după z a rotorului vitezei ∇ × V trebuie să se anuleze: Modulul vitezei este proporţional cu distanţa până la originea sistemului de
∂v ∂u coordonate.
− =0
∂x ∂y Problema 3.5. Funcţia de curent pentru curgerea plană a unui fluid
Cum componentele vitezei pot fi exprimate cu ajutorul funcţiei de curent,
incompresibil este ψ = a ⋅ x 2 − a ⋅ y 2 , unde a = 1 s −1 .
∂ψ ∂ψ
u= şi v = a) Să se arate că mişcarea este irotaţională.
∂y ∂x b) Să se determine potenţialul vitezei.
condiţia de irotaţionalitate devine
∂v ∂u ∂ 2ψ ∂ 2ψ
− =− − = −∇ 2ψ = 0
∂x ∂y ∂x 2
∂y 2
Soluţie:
2 Deoarece ψ = ψ ( x, y ) mişcarea este bidimensională. Pentru ca mişcarea să fie
Evaluând ∇ ψ obţinem
G
irotaţională, componenta după z a rotorului vitezei ∇ × V trebuie să se anuleze:
24
∂v ∂u Problema 3.6. Să considerăm o curgere monodimensională într-un canal
G
− =0 G
∂x ∂y convergent. Câmpul vitezei este dat de V = V1 [1 + ( x / L)] ⋅ i . Să se determine
Cum componentele vitezei pot fi exprimate cu ajutorul funcţiei de curent, componenta după x a acceleraţiei, adică Du / Dt , pentru o particulă fluidă în
u=
∂ψ
∂y ∂y
= ( ∂
)
a ⋅ x 2 − a ⋅ y 2 = −2 ⋅ a ⋅ y
mişcare. Dacă utilizăm descrierea Lagrange a mişcării, poziţia particulei situată la
momentul t = 0 în punctul x = 0 va fi o funcţie de timp, f (t ) . Să se găsească
( )
expresia lui f (t ) şi prin evaluarea derivatei de ordinul al doilea în raport cu timpul
∂ψ ∂
şi v = − =− a ⋅ x 2 − a ⋅ y 2 = −2 ⋅ a ⋅ x să se determine expresia acceleraţiei particulei.
∂x ∂x
componenta după z a rotorului vitezei este
∂v ∂u ∂ ∂
− = (− 2 ⋅ a ⋅ x ) − (− 2 ⋅ a ⋅ y ) = −2 ⋅ a + 2 ⋅ a = 0 Soluţie:
∂x ∂y ∂x ∂y Acceleraţia unei particule care se mişcă într-un câmp de viteză este dată de
G G G G G
adică mişcarea este irotaţională. DV ∂V ∂V ∂V ∂V
Câmpul vectorial al vitezei poate fi exprimat cu funcţia de potenţial =u⋅ +v⋅ + w⋅ +
Dt ∂x ∂y ∂z ∂t
ϕ după cum urmează
G iar componenta după x a acceleraţiei este
∂ϕ ∂ϕ
V = ∇ϕ , adică u = şi v = Du ∂u ∂u ∂u ∂u
∂x ∂y =u⋅ +v⋅ + w⋅ +
Dt ∂x ∂y ∂z ∂t
Dacă integrăm relaţia
Pentru curgerea monodimensională din enunţul problemei,
∂ϕ
= −2 ⋅ a ⋅ y ⎛ x⎞
∂x v = w = 0 şi u = V1 ⋅ ⎜1 + ⎟
obţinem ϕ = −2 ⋅ a ⋅ x ⋅ y + f ( y ) , unde f ( y) este o funcţie arbitrară de y . ⎝ L⎠
vom obţine
Componenta după y a vitezei este
∂ϕ ∂ Du ∂u ⎛ x⎞ V V2 ⎛ x⎞
v = −2 ⋅ a ⋅ x = = [− 2 ⋅ a ⋅ x ⋅ y + f ( y )] =u⋅ = V1 ⋅ ⎜1 + ⎟ ⋅ 1 = 1 ⋅ ⎜1 + ⎟
∂y ∂y Dt ∂x ⎝ L ⎠ L L ⎝ L ⎠
Rezultă de aici că
Dacă în prima parte a problemei am utilizat descrierea Euler a mişcării, în cea de a
∂f ( y ) df df
− 2 ⋅ a ⋅ x = −2 ⋅ a ⋅ x + = −2 ⋅ a ⋅ x + , adică = 0 şi f = const. doua parte vom utiliza descrierea Lagrange. Pentru aceasta vom urmări particula
∂y dy dy fluidă care se găsea în punctul x = 0 la momentul t = 0 .
În final avem ϕ = −2 ⋅ a ⋅ x ⋅ y + const. Coordonata x care corespunde poziţiei particulei la un moment dat va fi o funcţie
de timp x p = f (t ) . Evident şi viteza particulei u p = df / dt va fi funcţie de timp,
Concluzii:
sau cu alte cuvinte viteza particulei va depinde de poziţia ei. La momentul t = 0 ,
Putem observa uşor că liniile de curent şi liniile echipotenţiale formează două
când particula este în poziţia x = 0 , viteza ei este u p = V1 . La un moment ulterior
familii de curbe ortogonale. Astfel, pe liniile de curent ψ = const. avem
dψ = 0 = 2 ⋅ a ⋅ x ⋅ dx − 2 ⋅ a ⋅ y ⋅ dy , şi panta tangentei la linia de curent este t particula va ajunge în poziţia x = L ; în acel moment particula va avea viteza
u p = 2V1 . Pentru a găsi expresia pentru x p = f (t ) vom scrie
(dy / dx )ψ =const = x / y . Pe linile echiponeţiale ϕ = const. avem
dx p df ⎛ x⎞ ⎛ f ⎞
dϕ = 0 = −2 ⋅ a ⋅ y ⋅ dx − 2 ⋅ a ⋅ x ⋅ dy , şi panta tangentei la linia echipotenţială este up = = = V1 ⋅ ⎜1 + ⎟ = V1 ⋅ ⎜1 + ⎟
(dy / dx )ϕ =const = − y / x . dt dt ⎝ L ⎠ ⎝ L ⎠
Separând variabilele obţinem
25
df V2 1,5 ⋅ V12
= V ⋅ dt a x p = 1 ⋅ (1,5) =
(1 + f / L ) 1 L L
Deoarece la t = 0 particula este poziţionată la x = 0 , iar la momentul t particula
se găseşte la x p = f , avem Când x p = L , timpul este t = t 2 , În punctul x = L avem
f
df
t
[ ]
x p = L = L ⋅ eV1t2 / L − 1 şi eV1t2 / L = 2 . Du V12
= ⋅ (1 + 1) , deci
Du 2⋅ V12
=
∫ (1 + f / L ) ∫
= V1 ⋅ dt
V2 2 ⋅ V12
Dt L Dt L
a x p = 1 (2 ) =
0 0
⎛ f ⎞ ⎛ f ⎞ V ⋅t L L
L ⋅ ln ⎜1 + ⎟ = V1 ⋅ t sau ln ⎜1 + ⎟ = 1
⎝ L⎠ ⎝ L⎠ L
Concluzii :
[ ]
Deşi calculul acceleraţiei particulei fluide se face diferit în descrierea mişcării de
f
= eV1t / L , de unde f = L ⋅ eV1t / L − 1
1+ tip Euler, respectiv de tip Lagrange, valorile evaluate în acelaşi punct spaţial sunt
L identice.
Prin urmare, poziţia particulei care la momentul t = 0 se găsea în poziţia x = 0 este
dată de funcţia
[ ]
Problema 3.7. Pentru câmpul de viteză descris în coordonate polare de
x p = f (t ) = L ⋅ eV1t / L − 1 expresia
Componenta după x a acceleraţiei este G ⎡ ⎛ a ⎞2 ⎤ G ⎡ ⎛ a ⎞2 ⎤ G
V = U ⋅ cos θ ⋅ ⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥ ⋅ ir − U ⋅ sin θ ⋅ ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥ ⋅ iθ
d 2xp
V2 d2 f ⎢⎣ ⎝ r ⎠ ⎥⎦ ⎢⎣ ⎝ r ⎠ ⎥⎦
ax p = = 1 ⋅ eV1t / L
=
dt 2 dt 2 L să se găsească punctele în planul r − θ pentru care
Avem acum două modalităţi de exprimare a acceleraţiei. Putem observa că deşi a) Vr = 0
curgerea este staţionară, atunci când urmărim o particulă poziţia, viteza şi b) Vθ = 0
acceleraţia ei sunt funcţii de timp.
c) Vr = Vθ = 0
Să verificăm că ambele moduri de descriere a mişcării, Euler şi Lagrange,
dau rezultate identice.
Descrierea Lagrange Descrierea Euler Soluţie:
⎡ ⎛ a ⎞2 ⎤
V12 V1t / L Du V12 ⎛ x⎞ a) Vr = U ⋅ cos θ ⋅ ⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥ = 0 ,
ax p = ⋅e ax p = = ⋅ ⎜1 + ⎟
L Dt L ⎝ L⎠ ⎢⎣ ⎝ r ⎠ ⎥⎦
La momentul t = 0 , x p = 0 şi La momentul t = 0 particula este la ⇒ r =a ( cerc de rază a, centrat în origine)
x = 0 şi π
V12 0 V12 θ =± ( axa Oy a sistemului cartezian, mai putin originea)
ax p = ⋅e = Du V12 V12 2
L L = ⋅ (1 + 0) =
Dt L L ⎡ ⎛ a ⎞2 ⎤
Particula ajunge la x p = L / 2 la În punctul x = 0,5 ⋅ L avem b) Vθ = −U ⋅ sin θ ⋅ ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥ = 0
⎢⎣ ⎝ r ⎠ ⎥⎦
momentul t = t1 , deci Du V12 Du 1,5 ⋅ V12
= ⋅ (1 + 0,5) , deci = ⇒θ =0 sau θ = π ( axa Ox a sistemului cartezian de coordonate,
L
2
[ ]
= L ⋅ eV1t1 / L − 1 , de unde
Dt L Dt L mai putin originea)
eV1t1 / L = 1.5 , şi
26
r=a x=a r = a x = −a Să se schiţeze câteva linii de curent, inclusiv ψ = 0 . Să se găsească expresia
c) Vr = Vθ = 0 în punctele sau câmpului de viteză.
θ =0 y =0 θ =π y = 0
Concluzii:
[ ψ ] = m2/s ; [A]= s-1 ; [x]= m ; [y] = m
Câmpul de viteze descrie curgerea peste un cilindru, cu două puncte de stagnare pe
axa Ox, x = ± a .
Soluţie:
Problema 3.8. Care din următoarele câmpuri de viteză corespund unei ∂ψ ∂ψ
u= = A⋅ x, v = = −A ⋅ y
curgeri bidimensionale incompresibile? ∂y ∂x
(
a) u = 2 ⋅ x 2 + y 2 ; v = x 3 − x ⋅ y 2 − 2 ⋅ y )
Concluzii:
b) u = 2 ⋅ x ⋅ y − x + y ; v = 2 ⋅ x ⋅ y − y 2 + x 2
2
Liniile de curent sunt hiperbole echilaterale.
c) u = x ⋅ t + 2 ⋅ y ; v = x ⋅ t 2 − y ⋅ t
d) u = ( x + 2 ⋅ y ) ⋅ x ⋅ t ; v = ( 2 ⋅ x − y ) ⋅ y ⋅ t
Problema 3.10. Funcţia de curent pentru o curgere incompresibilă este
Date iniţiale şi unităţi de măsură: dată de expresia
[x] = m; [y] = m; [t] = s Q
ψ = −U ⋅ r ⋅ sin θ + ⋅θ
2 ⋅π
G
Soluţie: Să se găsească punctul (sau punctele) de stagnare, adică punctul unde V = 0 , şi să
∂u ∂v
Se evaluează divergenţa vitezei + se arate că ψ = 0 în acest punct. Să se găsească expresia câmpului de viteză.
∂x ∂y
∂u ∂v Date iniţiale şi unităţi de măsură:
a) + = 4 x − 2 x ⋅ y + 2 x ≠ 0 nu este incompresibilă
∂x ∂y [ ψ ] = m2/s ; [U] = m/s ; [Q] = (m3/s)/m
∂u ∂v
b) + = 2 y − 2 x + 2 x − 2 y = 0 ESTE incompresibilă
∂x ∂y Soluţie:
∂u ∂v Funcţia de curent este exprimată în coordonate polare (r, θ ), prin urmare vom
c) + = t − t = 0 ESTE incompresibilă şi staţionară calcula componentele radială şi tangenţială ale vitezei
∂x ∂y
∂u ∂v 1 ∂ψ Q
d) + = 2 ⋅ x ⋅ t + 2 ⋅ y ⋅ t + 2 ⋅ x ⋅ t − 2 ⋅ y ⋅ t ≠ 0 nu este incompresibilă Vr = ⋅ = −U ⋅ cos θ +
∂x ∂y r ∂θ 2 ⋅π ⋅ r
∂ψ
Concluzii: Vθ = − = U ⋅ sin θ
∂θ
Condiţia de divergenţă nulă conduce la curgere incompresibilă, atât pentru mişcări
staţionare cât şi nestaţionare. Evident Vθ se anulează pentru θ = 0 sau θ = π .
Problema 3.9. Funcţia de curent pentru o curgere incompresibilă este dată Q Q

În cazul θ = 0 , Vr se anulează dacă − U + =0 ⇒r=
de expresia 2 ⋅π ⋅ r 2 ⋅π ⋅ U
ψ = A⋅x ⋅ y
27
Q Q Date iniţiale şi unităţi de măsură:
În cazul θ = π , Vr se anulează dacă U + =0 ⇒r=− , [V] = m/s ; [x] = m; [y] = m
2 ⋅π ⋅ r 2 ⋅π ⋅ U
dar r ≥ 0 şi prin urmare pentru θ = π nu avem punct de stagnare.
Soluţie:
Concluzii: ∂ψ
Componenta vitezei după axa Ox este : u = = x2 − y2 ,
Q ∂y
Curgerea are un singur punct de stagnare pe axa Ox, la x = . Pentru θ = 0 ,
2 ⋅ π ⋅U − ∂ψ
iar componenta după axa Oy este : v = = −2 ⋅ x ⋅ y
ψ = 0 , deci ψ = 0 şi în punctul de stagnare. ∂x
y3
Din prima ecuaţie rezultă :ψ = x 2 ⋅ y − + C ( x) , (1)
3
Problema 3.11. Curgerea incompresibilă în jurul unui cilindru circular de
rază a este reprezentată de funcţia de curent iar din a doua : ψ = x 2 ⋅ y + C ( y ) (2)
2 3
U ⋅ a ⋅ sin θ y
ψ = −U ⋅ r ⋅ sin θ + Cum funcţia ψ din (1) şi (2) este aceeaşi, rezultă C ( y ) = − şi funcţia de curent
r 3
unde U reprezintă modulul vitezei la distanţă mare de cilindru. Să se arate că y3
G este definită până la o constantă aditivă de ψ ( x, y ) = x 2 ⋅ y −
Vr = 0 pe cercul r = a . Să se găsească punctele pe cercul r = a unde V = U . 3
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Concluzii:

[ ψ ] = m2/s ; [U] = m/s ; [r] = m ; [a] = m Problema are soluţie dacă fluidul este incompresibil şi câmpul de viteză este de
∂u ∂v
divergenţă nulă. În cazul de faţă + = −2 ⋅ y + 2 ⋅ y = 0
Soluţie: ∂x ∂y
1 ∂ψ U ⋅ a 2 ⋅ cos θ ⎛ a 2 ⎞⎟
Vr = ⋅ = −U ⋅ cos θ + = −U ⋅ cos θ ⋅ ⎜1 − Problema 3.13. Să se determine dacă
r ∂θ r2 ⎜
⎝ r 2 ⎟⎠
Evident , pentru r = a , Vr se anulează. Singura componentă nenulă a vitezei pe cerc
G
( )
G G
V = 4 ⋅ x 2 + 3 ⋅ y ⋅ i + (3 ⋅ x − 2 ⋅ y ) ⋅ j
este un câmp de viteză
∂ψ U ⋅ a 2 ⋅ sin θ ⎛ a 2 ⎞⎟ a) pentru o mişcare incompresibilă
este Vθ = − = U ⋅ sin θ + = U ⋅ sin θ ⋅ ⎜1 + = 2 ⋅ U ⋅ sin θ
∂r r2 ⎜ r 2 ⎟⎠ b) pentru o mişcare irotaţională
⎝
1 π 5π 7π 11π Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Pentru că Vθ = U trebuie să avem sin θ = ± ⇒θ = ; ; ;
2 6 6 6 6 [v] = m/s ; [x] = m; [y] = m
Concluzii: Soluţie:
Punctele de pe cerc unde viteza are modulul U corespund intersecţiilor dreptelor u = 4 ⋅ x2 + 3 ⋅ y , v = 3⋅ x - 2⋅ y
a
y = ± cu cercul de rază r = a.
2 ∂u ∂v
a) Calculăm divergenţa câmpului de viteză : + = 8x − 2 ≠ 0
∂x ∂y
Problema 3.12. Să se determine o familie de funcţii de curent care
generează câmpul de viteză ∂v ∂u
− =3−3=0
( )
G G G b) Calculăm rotorul câmpului de viteză :
V = x2 − y 2 ⋅i − 2⋅ x ⋅ y ⋅ j ∂x ∂y
28
G ∂V ∂V ∂V ∂V V ∂V VV
Concluzii: a = i r ⋅ r + iθ ⋅ θ + i r ⋅ Vr ⋅ r + iθ ⋅ Vr ⋅ θ + i r ⋅ θ ⋅ r + iθ ⋅ r θ +
∂t ∂t ∂r ∂r r ∂θ r
Mişcarea este irotaţională, dar nu este incompresibilă.
V ∂V V2
+ iθ ⋅ θ ⋅ θ − i r ⋅ θ
Problema 3.14. În coordonate cilindrice, câmpul de viteză pentru o r ∂θ r
G G
curgere plană este V = V(r, θ, t ) . Să se arate că acceleraţia unei particule fluide are Separând componentele radială şi tangenţială obţinem:
componentele radială şi tangenţială date de relaţiile ∂Vθ ∂V V ∂V V2
ar = + Vr ⋅ r + θ ⋅ r − θ
∂Vr Vθ ∂Vr Vθ2 ∂Vr ∂t ∂r r ∂θ r
a r = Vr ⋅ + ⋅ − +
∂r r ∂θ r ∂t ∂Vθ ∂V V ⋅V V V 2 ∂V
aθ = + Vr ⋅ θ + r θ + θ − θ ⋅ θ
∂Vθ Vθ ∂Vθ Vθ ⋅ Vr ∂Vθ ∂t ∂r r r r ∂θ
aθ = Vr ⋅ + ⋅ + +
∂r r ∂θ r ∂t
Concluzii:
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Expresiile corecte pentru componentele acceleraţiei în coordonate polare se obţin
[V] = m/s ; [r] = m; [ θ ] = - ; [t] = s numai ţinând cont de derivarea versorilor.
Problema 3.15. Aerul curge în direcţie radială între discurile paralele din
Soluţie: figură. Pentru viteze mici de curgere putem considera în primă aproximaţie fluidul
ca fiind incompresibil şi nevâscos. Mişcarea poate fi considerată pur radială, cu
Acceleraţia unei particule fluide este: a =
G d V ∂V
dt
=
∂t
( )
+ V ⋅∇V viteză uniformă între cele două discuri. Viteza aerului este 15 m / s la R = 75 mm .
Să se găsească o formă simplificată pentru ecuaţia de continuitate aplicabilă acestui
V = i r ⋅ Vr + iθ ⋅ Vθ , unde i r şi i θ sunt versorii direcţiilor radială şi tangenţială câmp de viteză. Să se arate că expresia generală pentru câmpul de viteză este
K G
V = V ( R / r ) ir pentru ri ≤ r ≤ R . Să se calculeze acceleraţia unei particule fluide la
∂ 1 ∂ R
Operatorul lui Hamilton în coordonate polare este : ∇ = i r + iθ razele r = ri = şi r = R .
∂r r ∂θ 2
∂Vr ∂Vθ ∂V Vθ ∂V Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Prin urmare acceleraţia va fi : a = ir ⋅ + iθ ⋅ + Vr ⋅ + ⋅
∂t ∂t ∂r r ∂θ [V] = m ; [r] = m
Derivata vitezei în raport cu r se calculeză simplu :
∂Vr ∂V ∂V
= ir ⋅ r + iθ ⋅ θ
∂r ∂r ∂r
Pentru derivata vitezei în raport cu θ trebuie să ţinem cont că şi versorii se
derivează.
G G G G
Astfel, ţinând cont că ir = i ⋅ cosθ + j ⋅ sin θ şi iθ = −i ⋅ sin θ + j ⋅ cosθ ,
rezultă
∂i r ∂iθ
= iθ şi = −i r , deci
∂θ ∂θ
∂V
=
∂θ ∂θ
∂
( ) ∂V
∂θ
∂V
ir ⋅ Vr + iθ ⋅ Vθ = ir ⋅ r + iθ ⋅ Vr + iθ ⋅ θ − ir ⋅ ⋅Vθ
∂θ Fig. 3.15
În final, expresia acceleraţiei devine :
29
Soluţie:
Ecuaţia de continuitate în coordonate polare este :
1 ∂ (r ⋅ Vr ) 1 ∂ (r ⋅ Vθ )
∇ ⋅V = ⋅ + ⋅ =0
r ∂r r ∂θ
∂ ( r ⋅ Vr )
Cum mişcarea este pur radială rezultă Vθ = 0 şi din = 0 obţinem
∂r
r ⋅ Vr = constant.
Aceasta este forma simplificată a ecuaţiei de continuitate.
R
Dacă la raza r = R viteza are modulul r ⋅ Vr = V ⋅ R sau Vr = V ⋅ , respectiv
r
R
vectorul vitezei este V = ir ⋅ V ⋅
r
Acceleraţia unei particule de fluid este
a=
d V ∂V
dt
=
∂t
( ) ∂V
∂t
∂V
+ V ⋅ ∇ V = i r ⋅ r + i r ⋅ Vr ⋅ r
∂r
Pentru o mişcare staţionară acceleraţia are numai componenta convectivă în
∂V R d ⎛ R⎞ V 2 ⋅ R2
direcţie radială, adică a r = Vr ⋅ r = V ⋅ ⋅ ⎜V ⋅ ⎟ = − .
∂r r dt ⎝ r⎠ r3
V2 15 2
Pentru r = R avem a r = − = m/s2,
R 0,075
R 8 ⋅V 2
iar pentru r = , avem a r = −
2 R
Concluzii:
Pentru curgerea radială între două discuri paralele fluidul este decelerat în direcţie
radială, modulul acceleraţiei fiind invers proporţional cu cubul razei. Ecuaţia de
continuitate arată că viteza variază invers proporţional cu raza.
30
Cap. 4 DINAMICA FLUIDELOR. APLICAŢII LA TEOREMELE relaţia de mai sus). Versorii normalelor la suprafeţele ce închid volumul de control
IMPULSULUI sunt orientaţi spre exterior.
Se încadrează în volumul de control un sistem de referinţă cartezian, având
→ → →
Problema 4.1. La intrarea într-o CHE diametrul unei conducte forţate versorii i , j , k şi axa Ox coliniară cu axa elementului hidraulic, iar planul xOy un
variază pe o anumită porţiune de la d1=1,5 m la d2=1 m, figura de mai jos. Să se
determine forţa axială preluată de fundaţia porţiunii de trecere, cunoscând că plan orizontal. În aceste condiţii vectorii din membrul drept al ecuaţiei (1) se pot
presiunea la intrare în zona reducţiei, măsurată cu un manometru, p1=4 bar şi exprima astfel:
→ → → → → → → → → →
debitul în regim de lucru, Q=1,8 m3/s. Se neglijează pierderile hidraulice pe v1 = v1 ⋅ i , v 2 = v 2 ⋅ i , n 1 = − i , n 2 = i , G = −G ⋅ k
porţiunea convergentă.
Faţă de sistemul de coordonate astfel definit şi cu precizările de mai sus relaţia (1)
Date iniţiale şi unităţi de măsură: devine:
→ → →
d1=1,5 m; d2=1 m; p1=4 bar = 4 ⋅ 10 5 N/m2 (Pa); Q=1,8 m3/s; hp1-2= 0 m; FL − p , x ⋅ i + FL − p , y ⋅ j + FL − p , z ⋅ k =
ρ = 1000kg / m 3 → →⎞ → → →
⎛
FL-p,x=? = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 ⋅ i − β 2 ⋅ v 2 ⋅ i ⎟⎟ + p1 ⋅ S1 ⋅ i − p 2 ⋅ S 2 ⋅ i − G ⋅ k
⎝ ⎠
Ne interesează doar componenta axială, după axa Ox, astfel că în relaţia scalară, de
G
calcul, vor rămâne numai termenii afectaţi de versorul i :
FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ (β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ) + p1 ⋅ S1 − p 2 ⋅ S 2 (2)
În relaţia (2) nu se cunosc deocamdată mărimile β1, β2 şi p2. Coeficienţii de
neuniformitate ai vitezelor, β1, β2 se aproximează cu unitatea, având o mişcare
preponderent turbulentă, deci β2=β2≅1.
Presiunea p2 rezultă din aplicarea ecuaţiei transferului de energie între
secţiunile 1-1 şi 2-2.:
p1 α1 ⋅ v12 p2 α 2 ⋅ v 22
+ z1 + = + z2 + + h p1− 2 (3)
ρ⋅g 2⋅ g ρ⋅g 2⋅ g
unde coeficienţii de neuniformitate ai vitezei, α1=α2≅1, iar z1=z2=0, hp1-2=0
conform configuraţiei şi datelor din enunţ. Înlocuind în (3) şi efectuând calculele
Fig. 4.1 simplificatoare rezultă:
Soluţie:
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic, se v 2 − v 22
p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 (4)
utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum de 2
control parcurs de un fluid în mişcare staţionară: În relaţia (4) p1 şi p2 sunt presiuni relative, iar v1 şi v2 sunt viteze medii pe
→ ⎛ → →⎞ → → → secţiunile de calcul. Acestea din urmă rezultă din ecuaţia de continuitate:
F L − p = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ n1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ n 2 + G (1) Q=v1·S1=v2·S2 şi deci:
⎝ ⎠ 4⋅Q 4 ⋅ 1,8 m 4⋅Q 4 ⋅ 1,8 m
Se alege volumul de control marcat pe figură cu linie întreruptă. Acesta se v1 = = = 1,019 v2 = = = 2,29
2 2 s 2 2 s
configurează, de obicei, astfel încât să cuprindă în totalitate zona activă a π ⋅ d1 π ⋅ 1,5 π ⋅ d 2 π ⋅1
elementului hidraulic analizat, să poată fi încadrat într-un sistem de referinţă Înlocuind valorile numerice în relaţia (4) rezultă:
cartezian, să aibă suprafeţele de influx şi eflux ortogonale cu vitezele curentului în v 2 − v 22 1,019 2 − 2,29 2
zona respectivă (adică condiţii asemănătoare cu cele pentru care a fost dedusă p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 = 4 ⋅ 10 5 + 1000 ⋅ = 397.897 N/m 2 (Pa)
2 2
- 31 -
Cu aceste date forţa FL-p,x se poate calcula cu relaţia dedusă:
FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ (v1 − v 2 ) + p1 ⋅ S1 − p 2 ⋅ S 2 = → ⎛ → →⎞ → → →
F L − p = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ n1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ n 2 + G (1)
π ⋅ 1,5 2 π ⋅ 12 ⎝ ⎠
= 1000 ⋅ 1,8 ⋅ (1,019 − 2,29 ) + 4 ⋅ 10 5 ⋅ − 397.897 ⋅
= 392.063 N
4 4 Se alege volumul de control marcat pe figură cu linie întreruptă.
Concluzii: Forţa rezultată este considerabil de mare ceea ce implică realizarea unei Se încadrează în volumul de control un sistem de referinţă cartezian, având versorii
→ → →
fundaţii pe măsură. Aplicarea relaţiei de calcul a forţei de interacţiune lichid-perete
i , j , k şi axa Ox coliniară cu axa elementului hidraulic, iar planul xOy un plan
necesită respectarea întocmai a condiţiilor pentru care a fost dedusă.
orizontal. În aceste condiţii vectorii din membrul drept al ecuaţiei (1) se pot
Problema 4.2. Să se determine componenta axială a acţiunii apei asupra exprima astfel:
unei porţiuni de conductă unde secţiunea se micşorează brusc de la diametrul → → → → → → → → → →
v1 = v1 ⋅ i , v 2 = v 2 ⋅ i , n 1 = − i , n 2 = i , G = −G ⋅ k
d1=300 mm la d2=200 mm. Un manometru plasat înaintea reducţiei arată presiunea
p1=1,5 bar, iar debitul este Q=0,28 m3/s. Pierderile hidraulice locale la schimbarea Faţă de sistemul de coordonate astfel definit şi cu precizările de mai sus relaţia (1)
2 devine:
1 ⎛ S2 ⎞ v2 → → →
bruscă de secţiune sunt date de relaţia: h p = ⋅ ⎜1 − ⎟⎟ ⋅
2 ⎜⎝ S1 ⎠ 2⋅ g
FL − p , x ⋅ i + FL − p , y ⋅ j + FL − p , z ⋅ k =
Date iniţiale şi unităţi de măsură: ⎛ → →⎞ → → →
= ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 ⋅ i − β 2 ⋅ v 2 ⋅ i ⎟⎟ + p1 ⋅ S1 ⋅ i − p 2 ⋅ S 2 ⋅ i − G ⋅ k
d1=300 mm = 0,3 m;d2=200 mm =0,2 m; p1=1,5 bar = 1,5 ⋅ 10 5 N / m 2 ( Pa) ; ⎝ ⎠
Q=0,28 m3/s; ρ = 1000kg / m 3 Ne interesează doar componenta axială, după axa Ox, astfel că în relaţia scalară, de
FL-p,x=? calcul, vor rămâne numai termenii afectaţi de versorul i :
FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ (β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ) + p1 ⋅ S1 − p 2 ⋅ S 2 (2)
p1 α1 ⋅ v12 p2 α 2 ⋅ v 22
+ z1 + = + z2 + + h p1− 2 (3)
ρ⋅g 2⋅ g ρ⋅g 2⋅ g
unde coeficienţii de neuniformitate ai vitezei, α1=α2≅1, iar z1=z2=0,
1 ⎛ S 2 ⎞ v 22
h p1−2 = ⋅ ⎜1 − ⎟⋅ conform configuraţiei volumului de control şi datelor
2 ⎜⎝ S1 ⎟⎠ 2 ⋅ g
din enunţ. Înlocuind în (3) şi efectuând calculele simplificatoare rezultă:
Fig. 4.2
Soluţie: v 2 − v 22 1 ⎛ S ⎞ v 22
p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 − ρ ⋅ ⋅ ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ ⋅ (4)
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic, se 2 2 ⎝ S1 ⎠ 2
utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum de În relaţia (4) p1 şi p2 sunt presiuni relative, iar v1 şi v2 sunt viteze medii pe
control parcurs de un fluid în mişcare staţionară: secţiunile de calcul. Acestea din urmă rezultă din ecuaţia de continuitate:
Q=v1·S1=v2·S2 şi deci:
- 32 -
4⋅Q 4 ⋅ 0,28 m 4⋅Q 4 ⋅ 2,8 m
v1 = = = 3,96 v2 = = = 8,91
π ⋅ d12 π ⋅ 0,3 2 s π ⋅ d 22 π ⋅ 0.2 2 s
Înlocuind valorile numerice în relaţia (4) rezultă:
v 2 − v 22 1 ⎛ S ⎞ v2
p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 − ρ ⋅ ⋅ ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ ⋅ 2 =
2 2 ⎝ S1 ⎠ 2
3,96 2 − 8,912 ⎛ 0,2 2 ⎞ 8,912

= 1,5 ⋅ 10 5 + 1000 ⋅ − 1000 ⋅ ⎜1 − ⎟⋅ = 107.125 N/m 2 (Pa)
2 ⎜ 2
0,3 ⎠⎟ 4
⎝
Cu aceste date forţa FL-p,x se poate calcula cu relaţia dedusă:
FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ (v1 − v 2 ) + p1 ⋅ S1 − p 2 ⋅ S 2 =
π ⋅ 0.3 2 π ⋅ 0,2 2
= 1000 ⋅ 0,28 ⋅ (3,96 − 8,91) + 1,5 ⋅ 10 5 ⋅ − 107.125 ⋅ = 5852 N
4 4
Concluzii: Forţa rezultată este considerabil de mare ceea ce implică realizarea unei
fundaţii pe măsură. Pierderile hidraulice duc la creşterea forţei de interacţiune Fig. 4.3
lichid-perete. Soluţie:
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic, se
Problema 4.3. Un circuit hidraulic schimbă direcţia de curgere prin utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum de
intermediul unui cot de 90° dispus în plan orizontal şi care realizează o creştere a control parcurs de un fluid în mişcare staţionară:
diametrului de la 450 mm la 600 mm. Presiunea relativă la intrarea în cot este de → ⎛ → →⎞ → → →
1,5 bar, iar debitul Q=600 l/s. Să se determine componentele în plan orizontal ale F L − p = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ n1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ n 2 + G (1)
forţei care acţionează asupra cotului în următoarele condiţii: ⎝ ⎠
a) dacă se neglijează pierderile hidraulice în zona cotului (fluid ideal), Se alege volumul de control marcat pe figură cu linie întreruptă.
b) dacă se consideră un fluid real pentru care pierderile locale în zona cotului se Se încadrează în volumul de control un sistem de referinţă cartezian, având versorii
→ → →
v12 i , j , k şi axa Ox coliniară cu conducta aval de cot, axa Oy coliniară cu conducta
calculează cu relaţia: h pc = 0,6 ⋅ , unde v1 este viteza medie la intrarea în cot.
2⋅g amonte de cot, iar planul xOy un plan orizontal. În aceste condiţii vectorii din
Date iniţiale şi unităţi de măsură: membrul drept al ecuaţiei (1) se pot exprima astfel:
d1= 450 mm = 0,45 m; → → → → → → → → → →
d2= 600mm=0,6 m; v1 = v1 ⋅ j , v 2 = v 2 ⋅ i , n 1 = − j , n 2 = i , G = −G ⋅ k
p1=1,5bar = 1,5 ⋅ 10 5 N/m2 ;
devine:
Q=600 l/s = 0,6 m3/s; ρ = 1000kg / m 3 → → →
a) h pc = 0 FL − p , x ⋅ i + FL − p , y ⋅ j + FL − p , z ⋅ k =
⎛ → →⎞ → → →
v12 = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 ⋅ j − β 2 ⋅ v 2 ⋅ i ⎟⎟ + p1 ⋅ S1 ⋅ j − p 2 ⋅ S 2 ⋅ i − G ⋅ k
b) h pc = 0,6 ⋅
2⋅g ⎝ ⎠
FL-p,x=?
- 33 -
Ne interesează doar componentele după axa Ox, respectiv axa Oy astfel că în a)
→
relaţiile scalare, de calcul, vor rămâne numai termenii afectaţi de versorii i , π ⋅ 0,6 2
FL − p, x = − ρ ⋅ Q ⋅ v 2 − p 2 ⋅ S 2 = −1000 ⋅ 0,6 ⋅ 2,12 − 154.859 ⋅ = −45.057 N
→ 4
respectiv j :
FL − p , x = − ρ ⋅ Q ⋅ β 2 ⋅ v 2 − p 2 ⋅ S 2 (2) π ⋅ 0,45 2
FL − p, y = ρ ⋅ Q ⋅ v1 + p1 ⋅ S1 = 1000 ⋅ 0,6 ⋅ 3.77 + 1,5 ⋅ 10 5 ⋅ = 26.118 N
FL − p, y = ρ ⋅ Q ⋅ β1 ⋅ v1 + p1 ⋅ S1 (3) 4
În relaţiile (2) şi (3) nu se cunosc deocamdată mărimile β1, β2 şi p2. Coeficienţii de b)
neuniformitate ai vitezelor, β1, β2 se aproximează cu unitatea, având o mişcare π ⋅ 0,6 2
FL − p, x = − ρ ⋅ Q ⋅ v 2 − p 2 ⋅ S 2 = −1000 ⋅ 0,6 ⋅ 2,12 − 150.595 ⋅ = −43.851 N
preponderent turbulentă, deci β1=β2≅1. 4
secţiunile 1-1 şi 2-2.: π ⋅ 0,45 2
p1 p α1v12 α 2 v 22 FL − p, y = ρ ⋅ Q ⋅ v1 + p1 ⋅ S1 = 1000 ⋅ 0,6 ⋅ 3.77 + 1,5 ⋅ 10 5 ⋅ = 26.118 N
+ z1 + = 2 + z2 + + h p1− 2 (4) 4
ρg 2g ρg 2g
unde coeficienţii de neuniformitate ai vitezei, α1=α2≅1, iar z1=z2=0, h p1− 2 = h pc Concluzii: În cazul acestui cot şi în condiţiile curgerii prin el de tip difuzor,
pierderile hidraulice au dus la diminuarea (în valoare absolută) a componentei
conform configuraţiei volumului de control şi datelor din enunţ. Înlocuind în (4) şi FL-p,x, datorită scăderii presiunii de ieşire din cot a fluidului.
efectuând calculele simplificatoare rezultă:
v 2 − v 22 Problema 4.4. Să se calculeze forţa ce acţionează asupra reducţiei curbate la
p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 − h pc (5) 180°, situată în plan orizontal, conform figurii alăturate. Presiunea în secţiunea de
2
În relaţia (5) p1 şi p2 sunt presiuni relative, iar v1 şi v2 sunt viteze medii pe intrare, S1, este p1=209 kPa, iar debitul Q=0,5 m3/s. Se vor lua în considerare două
secţiunile de calcul. Acestea din urmă rezultă din ecuaţia de continuitate: cazuri:
Q=v1·S1=v2·S2 şi deci: a) se neglijează pierderile hidraulice pe zona volumului de control, h pc = 0 ,
4⋅Q 4 ⋅ 0,6 m 4⋅Q 4 ⋅ 0,6 m b) se consideră un fluid real, vâscos, în regim turbulent pentru care pierderile locale
v1 = = = 3,77 v2 = = = 2,12
2
π ⋅ d1 π ⋅ 0,45 2 s 2
π ⋅ d 2 π ⋅ 0.6 2 s v 22
se calculează cu relaţia h pc = 0,5 ⋅ .
Înlocuind valorile numerice în relaţia (5) rezultă: 2⋅ g
a) Lichidul de lucru se consideră apa având densitatea ρ=1000 kg/m3.
v 2 − v 22 3,77 2 − 2,12 2 Greutatea lichidului din interiorul volumului de control se neglijează
p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 − 0 = 1,5 ⋅ 10 5 + 1000 ⋅ = 154.859 N/m 2 (Pa)
2 2
b) Date iniţiale şi unităţi de măsură:
v12 − v 22 v12 D1=1 m; Q=0,5 m3/s; D2=0,2 m; p1=209⋅103 Pa (N/m2 ); ρ = 1000kg / m 3
p 2 = p1 + ρ ⋅ − 0,6 ⋅ ρ ⋅ =
2 2
3,77 2 − 2,12 2 3,77 2 v2
5
= 1,5 ⋅ 10 + 1000 ⋅ − 0,6 ⋅ 1000 ⋅ = 150.595 N/m 2 (Pa) a) h pc = 0 ; b) h pc = 0,5 2
2 2 2g
Cu aceste date forţele FL-p,x, FL-p,y se pot calcula cu relaţiile deduse pentru cele două FL-p,x=?
cazuri:
- 34 -
Ne interesează doar componentele după axa Ox, astfel că în relaţiile scalare, de
FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ β1 ⋅ v1 + ρ ⋅ Q ⋅ β 2 ⋅ v 2 + p1 ⋅ S1 + p 2 ⋅ S 2 (2)
neuniformitate ai vitezelor, β1, β2 se aproximează cu unitatea, având fluid ideal (a)
sau o mişcare preponderent turbulentă (b), deci β1=β2≅1.
p1 α1 ⋅ v12 p2 α 2 ⋅ v 22
+ z1 + = + z2 + + h p1− 2 (3)
ρ⋅g 2⋅ g ρ⋅g 2⋅ g
unde coeficienţii de neuniformitate ai vitezei, α1=α2≅1, iar z1=z2=0, h p1− 2 = h pc
conform configuraţiei volumului de control şi datelor din enunţ. Înlocuind în (3) şi
efectuând calculele simplificatoare rezultă:
v12 − v 22
p 2 = p1 + ρ ⋅ − h pc (4)
2
În relaţia (4) p1 şi p2 sunt presiuni relative, iar v1 şi v2 sunt viteze medii pe
secţiunile de calcul. Acestea din urmă rezultă din ecuaţia de continuitate:
Fig. 4.4
Soluţie: Q=v1⋅S1=v2⋅S2 şi deci:
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic, 4⋅Q 4 ⋅ 0,5 m 4⋅Q 4 ⋅ 0,5 m
v1 = = = 0,637 v2 = = = 15,915
2 2 s 2 2 s
se utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum π ⋅ D1 π ⋅ 1 π ⋅ D2 π ⋅ 0,2
de control parcurs de un fluid în mişcare staţionară: Înlocuind valorile numerice în relaţia (3) rezultă:
→ ⎛ → →⎞ → → → a)
F L − p = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ n1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ n 2 + G (1) v 12 − v 22 3 0 , 637 2
− 15 , 915 2
2
p 2 = p 1 + ρ ⋅ − 0 = 209 ⋅ 10 + 1000 ⋅ = 82550 Pa (N/m ) =
⎝ ⎠ = 0,8255 bar
2 2
Se alege volumul de control marcat pe figură cu linie întreruptă. Se încadrează în b)

→ → →
volumul de control un sistem de referinţă cartezian, având versorii i , j , k şi axa v 2 − v 22 v2
p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 − 0,5 ⋅ ρ ⋅ 2 =
Ox coliniară cu conducta amonte de cot, iar planul xOy un plan orizontal. În aceste 2 2
condiţii vectorii din membrul drept al ecuaţiei (1) se pot exprima astfel:
0,637 2 − 15,915 2 15,915 2
→ → → → → → → → → → = 209 ⋅ 10 3 + 1000 ⋅ − 0,5 ⋅ 1000 ⋅ = 19230 N/m 2 (Pa)
v1 = v1 ⋅ i , = −v 2 ⋅ i ,
v2 =− i, n1 = − i , G = −G ⋅ k
n2 2 2
Faţă de sistemul de coordonate astfel definit şi cu precizările de mai sus relaţia (1) Cu aceste date forţa care solicită zona curbată, FL-p,x, se poate calcula cu relaţiile
devine: deduse pentru cele două cazuri:
→ → → a)
FL − p , x ⋅ i + FL − p , y ⋅ j + FL − p , z ⋅ k = FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ v1 + ρ ⋅ Q ⋅ v 2 + p1 ⋅ S1 + p 2 ⋅ S 2 =
⎛ → →⎞ → → → π ⋅ 12 π ⋅ 0,2 2
= ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 ⋅ i + β 2 ⋅ v 2 ⋅ i ⎟⎟ + p1 ⋅ S1 ⋅ i + p 2 ⋅ S 2 ⋅ i − G ⋅ k = 1000 ⋅ 0,5 ⋅ 0,637 + 1000 ⋅ 0,5 ⋅ 15,915 + 209 ⋅ 10 3 + 82550 = 175000 N
⎝ ⎠ 4 4
- 35 -
b) → ⎛ → →⎞ → → →
FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ v1 + ρ ⋅ Q ⋅ v 2 + p1 ⋅ S1 + p 2 ⋅ S 2 = F L − p = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ n1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ n 2 + G (1)
⎝ ⎠
π ⋅ 12 π ⋅ 0,2 2 → → →
= 1000 ⋅ 0,5 ⋅ 0,637 + 1000 ⋅ 0,5 ⋅ 15,915 + 209 ⋅ 10 3 ⋅ + 19230 ⋅ = 173000 N Se alege un sistem de referinţă cartezian, având versorii i , j , k şi axa Ox coliniară
4 4
cu axa conductei 1, orizontală şi axa Oz coliniară cu axa conductei 3 verticală, iar
Concluzii: În cazul acestui cot şi în condiţiile curgerii prin el de tip confuzor, planul xOz un plan vertical. În aceste condiţii vectorii din membrul drept al
pierderile hidraulice au dus la diminuarea componentei FL-p,x, datorită scăderii ecuaţiei (1) se pot exprima astfel:
→ → → → → → → → → → → →
presiunii de ieşirea din cot a fluidului. Datorită întoarcerii curentului cu 180° toţi
v1 = v1 ⋅ i , v 2 = v 2 ⋅ i , v 3 = -v 3 ⋅ k , n 1 = − i , n 2 = i , n 3 = − k ,
termenii din relaţia (2) devin pozitivi şi ca urmare presiunile, vitezele şi debitul
influenţează direct variaţia forţei de impuls. → →
G = −G ⋅ k
Problema 4.5. Fie ramificaţia în „T” situată în plan vertical şi schiţată în Faţă de sistemul de coordonate astfel definit şi cu precizările de mai sus relaţia (1)
figura alăturată. Debitele sunt: Q1=0,4 m3/s, Q2=0,1 m3/s, şi p1=10 kPa. Să se devine:
→ → →
calculeze forţele orizontală şi verticală ce acţionează asupra ramificaţiei (se FL − p, x ⋅ i + FL − p, y ⋅ j + FL − p , z ⋅ k =
neglijează greutatea apei din zona ramificaţiei şi pierderile hidraulice).
⎛ → → →⎞ → →
= ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 ⋅ i − β 2 ⋅ v 2 ⋅ i + β 3 ⋅ v3 ⋅ k ⎟⎟ + p1 ⋅ S1 ⋅ i − p 2 ⋅ S 2 ⋅ i +
⎝ ⎠
→ →
+ p3 ⋅ S 3 ⋅ k − G ⋅ k
Ne interesează doar componentele din plan vertical, după axa Ox, respectiv axa Oz
astfel că în relaţiile scalare, de calcul, vor rămâne numai termenii afectaţi de
→ →
versorii i , respectiv k :
FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ β1 ⋅ v1 − ρ ⋅ Q ⋅ β 2 ⋅ v 2 + p1 ⋅ S1 − p 2 ⋅ S 2 (2)
Fig. 4.5 FL − p , z = ρ ⋅ Q ⋅ β 3 ⋅ v 3 + p 3 ⋅ S 3 (3)

Date iniţiale şi unităţi de măsură: În relaţiile (2) şi (3) nu se cunosc deocamdată mărimile β1, β2, β3, p2 şi p3.
D1=0,6 m; D2=0,3 m;D3=0,4 m; Coeficienţii de neuniformitate ai vitezelor, β1, β2, β3 se egalează cu unitatea, având
p1=10 kPa = 10 ⋅ 10 3 Pa ( N / m 2 ) ; un fluid ideal, deci β1=β2=β3=1.
Q1=0,4 m3/s; Q2=0,1 m3/s; h p = 0 ; Presiunea p2 rezultă din aplicarea ecuaţiei Bernoulli între secţiunile 1-1 şi 2-
2, respectiv 1-1 şi 3-3, deoarece între aceste secţiuni există tot timpul o linie de
ρ=1000 kg/m3 curent:
FL-p,x=?
p1 v2 p v2
FL-p,z=? + z1 + 1 = 2 + z 2 + 2 (4)
ρ⋅g 2⋅ g ρ ⋅ g 2⋅ g
Soluţie:
p1 v2 p v2
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic, se + z1 + 1 = 3 + z 3 + 3 (5)
utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum de ρ⋅g 2⋅ g ρ ⋅ g 2⋅ g
control parcurs de un fluid în mişcare staţionară: unde z1=z2=0, conform configuraţiei volumului de control şi datelor din enunţ.
Înlocuind în (4) şi (5) rezultă:
- 36 -
v 2 − v 22 v2
p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 (6) calculează cu relaţia h p = 0,15 ⋅ , unde v este viteza la ieşire din ajutaj.
2 2⋅ g
v 2 − v32 Distanţa pe verticală între axa ajutajului şi planul articulaţiei A este b = 300 mm.
p3 = p1 + ρ ⋅ 1 (7) Să se determine forţele şi momentele care solicită articulaţia A pentru poziţia
2
indicată în figură a tunului. Se neglijează greutatea lichidului din volumul de
În relaţiile (5) şi (5) p1, p2 şi p3 sunt presiuni relative, iar v1, v2 şi v3 sunt viteze
control cât şi din ecuaţiile de mişcare.
medii pe secţiunile de calcul. Acestea din urmă rezultă din ecuaţia de continuitate:
Q1=v1·S1, Q2=v2·S2 şi Q3=v·3S3:
4⋅Q 4 ⋅ 0,4 m 4⋅Q 4 ⋅ 0,1 m
v1 = = = 1,415 v2 = = = 1,415 Date iniţiale şi unităţi de măsură:
2 2 s 2 2 s
π ⋅ D1 π ⋅ 0,6 π ⋅ D2 π ⋅ 0.3 D=100 mm = 0,1 m; d=40 mm= 0,04 m; p1=6 bar = 6 ⋅ 10 5 N / m 2 (Pa ) ;
4⋅Q 4 ⋅ 0,3 m
v2 = = = 2,387 v2
π ⋅ D22 π ⋅ 0.4 2 s h pgl = 0,15 ⋅ 2 ; b = 300 mm =0,3 m; ρ = 1000kg / m 3
2g
Înlocuind valorile numerice în relaţiile (6) şi (7) rezultă:
FL-p,x=?
v 2 − v 22 1,415 2 − 1,415 2 FL-p,z=?
p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 = 10 ⋅ 10 3 + 1000 ⋅ = 10 4 Pa (N/m 2 )
2 2 MA=?
v 2 − v 22 1,415 2 − 2,387 2
p 2 = p1 + ρ ⋅ 1 = 10 ⋅ 10 3 + 1000 ⋅ = 8,151 ⋅ 10 3 Pa (N/m 2 )
2 2
Cu aceste date forţele FL-p,x, FL-p,z se pot calcula cu relaţiile deduse pentru cele două
cazuri:
FL − p, x = ρ ⋅ Q1 ⋅ v1 − ρ ⋅ Q2 ⋅ v 2 + p1 ⋅ S1 − p 2 ⋅ S 2 =
π ⋅ 0,6 2 π ⋅ 0,6 2
= 1000 ⋅ 0,4 ⋅ 1,415 − 1000 ⋅ 0,1 ⋅ 1,415 + 10 4 ⋅ − 8,151 ⋅ 10 3 ⋅ =
4 4
= 2,545 ⋅ 10 3 N
π ⋅ 0,45 2
FL − p, z = ρ ⋅ Q3 ⋅ v3 + p3 ⋅ S 3 = 1000 ⋅ 0,3 ⋅ 2,387 + 8,151 ⋅ 10 3 ⋅ = 1,74 ⋅ 10 3 N
4
Concluzii: În cazul acestei ramificaţii şi în condiţiile curgerii apei prin ea,

componenta FL-p,x, este mai mare decât FL-p,z, datorită debitului tranzitat mai mare şi
a presiunii mai mari repartizate pe o arie mai mare. Dacă unghiul ramificaţiei diferă
de 90°, atunci se ţine cont de componentele vitezelor şi normalelor în proiecţie Fig. 4.6
după cele două axe. Soluţie:
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic,
Problema 4.6. Un tun pentru stingerea incendiilor este alimentat cu apă la o se utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum
suprapresiune de 6 bar. Diametrul conductei de alimentare este D = 100 mm, iar de control parcurs de un fluid în mişcare staţionară:
diametrul de ieşire al ajutajului este d = 40 mm. Pierderile de sarcină globale se → ⎛ → →⎞ → → →
⎝ ⎠
- 37 -
Se alege volumul de control marcat pe figură cu linie întreruptă. ⎡ ⎛d⎞ ⎤ v
2 2
p1
Se încadrează în volumul de control un sistem de referinţă cartezian, având versorii = ⎢1,15 − ⎜ ⎟ ⎥ ⋅ 2
→ → → ρ ⎢ ⎝ D ⎠ ⎥⎦ 2
⎣
i , j , k şi axa Ox coliniară cu axa ajutajului, axa Oz verticală şi coliniară cu
de unde rezultă viteza v2
conducta amonte de cot, iar planul xOy un plan orizontal. În aceste condiţii vectorii
din membrul drept al ecuaţiei (1) se pot exprima astfel: 2 ⋅ p1 2 ⋅ 6 ⋅ 10 5 m
→ → → → → → → → → →
v2 = = = 32,67
⎡ ⎛d⎞ ⎤
2 ⎡ ⎛ 40 ⎞ ⎤
2 s
v1 = v1 ⋅ k , v 2 = v 2 ⋅ i , n 1 = − k , n 2 = i , G = −G ⋅ k ρ ⋅ ⎢1,15 − ⎜ ⎟ ⎥ 1000 ⋅ ⎢1,15 − ⎜ ⎟ ⎥
Faţă de sistemul de coordonate astfel definit şi cu precizările de mai sus relaţia (1) ⎢⎣ ⎝ D ⎠ ⎥⎦ ⎢⎣ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦
devine:
Înlocuind valoarea vitezei v2 în relaţia (5) rezultă:
→ → →
2 2
FL − p , x ⋅ i + FL − p , y ⋅ j + FL − p , z ⋅ k = ⎛d⎞ ⎛ 40 ⎞ m
v1 = ⎜ ⎟ ⋅ v 2 = ⎜ ⎟ ⋅ 32,67 = 5,23
⎛ → →⎞ → → → D
⎝ ⎠ ⎝ 100 ⎠ s
= ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 ⋅ k − β 2 ⋅ v 2 ⋅ i ⎟⎟ + p1 ⋅ S1 ⋅ k − p 2 ⋅ S 2 ⋅ i − G ⋅ k Având vitezele şi secţiunile se poate calcula debitul Q pentru una din secţiuni
⎝ ⎠
π ⋅ 0,12 m3 l
Ne interesează doar componentele după axa Ox, respectiv axa Oz astfel că în Q = v1 ⋅ S1 = 5,23 ⋅ = 0,04105 = 41,05
→ 4 s s
relaţiile scalare, de calcul, vor rămâne numai termenii afectaţi de versorii i , Cu aceste date forţele FL-p,x, FL-p,y se pot calcula cu relaţiile deduse:
→
FL − p, x = − ρ ⋅ Q ⋅ v 2 − p 2 ⋅ S 2 = −1000 ⋅ 0,04105 ⋅ 32,67 − 0 = −1341 N
respectiv k :
FL − p , x = − ρ ⋅ Q ⋅ β 2 ⋅ v 2 − p 2 ⋅ S 2 (2) π ⋅ 0,12
FL − p, z = ρ ⋅ Q ⋅ v1 + p1 ⋅ S1 = 1000 ⋅ 0,04105 ⋅ 5,23 + 6 ⋅ 10 5 ⋅ = 4927 N
FL − p , z = ρ ⋅ Q ⋅ β1 ⋅ v1 + p1 ⋅ S1 (3) 4
Analizând poziţia celor două componente ale forţei lichid perete în raport cu
În relaţiile (2) şi (3) nu se cunosc deocamdată mărimile β1, β2, v1, şi v2. Presiunea
sistemul de referinţă, secţiunile de intrare şi de ieşire şi articulaţia A. Se observă că
p2 este presiunea atmosferică şi ca urmare este nulă ca presiune relativă.
numai componenta FL-p,x dă moment diferit de zero în raport cu articulaţia A,
Coeficienţii de neuniformitate ai vitezelor, β1, β2 se aproximează cu unitatea, având cealaltă FL-p,z trece prin centrul articulaţiei şi are braţul nul în raport cu aceasta.
o mişcare preponderent turbulentă, deci β1=β2≅1. pentru aflarea vitezelor v1 şi v2 Momentul care solicită articulaţia A se calculează cu relaţia:
dispunem de două ecuaţii: ecuaţia transferului de energie între secţiunile 1-1 şi 2-2 M A = FL − p , x ⋅ b = −1341 ⋅ 0,3 = −402,3 N ⋅ m
şi ecuaţia de continuitate între aceleaşi secţiuni
⎧ p Concluzii: În cazul acestui tun pentru stins incendii, funcţionând la parametrii daţi
α ⋅ v2 p α ⋅ v2
⎪ 1 + z1 + 1 1 = 2 + z 2 + 2 2 + h p1− 2 în problemă, va fi solicitat de nişte forţe şi momente considerabil de mari.
⎨ρ ⋅ g 2⋅ g ρ⋅g 2⋅ g (4) Articulaţia A trebuie atent dimensionată deoarece este solicitată concomitent la o
⎪ forţă tăietoare, FL-p,x, o forţă de întindere, FL-p,z, şi un moment concentrat, MA.
⎩v1 ⋅ S1 = v 2 ⋅ S 2
unde coeficienţii de neuniformitate ai vitezei, α1=α2≅1, iar z1=z2=0, h p1−2 = h pgl Problema 4.7. Golirea unui rezervor se realizează printr-o conductă în sifon
conform configuraţiei volumului de control şi datelor din enunţ. Din ecuaţia a conform datelor din figura alăturată. Să se calculeze forţa necesară susţinerii
doua, una din viteze se exprimă ca conductei în sifon (se neglijează greutatea proprie a conductei şi pierderile
S ⎛d⎞
2 hidraulice în conductă).
v1 = 2 ⋅ v 2 = ⎜ ⎟ ⋅ v 2 (5)
S1 ⎝D⎠ Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Înlocuind în prima ecuaţie şi efectuând calculele se obţine: H=2,5 m; d=0,2 m;
Loriz =1 m; Lvert = 0,5 m;
h1=0,4m; h pc = 0 ; ρ = 1000kg / m 3 ; g = 9,81 m/s2
- 38 -
FL-p,x=? →
Forţa F L− p are doar componente după axa Oz, astfel că în relaţiile scalare, de
→
calcul, vor rămâne numai termenii afectaţi de versorul k :
FL − p , z = ρ ⋅ Q ⋅ β1 ⋅ v1 + ρ ⋅ Q ⋅ β 2 ⋅ v 2 + p1 ⋅ S1 + p 2 ⋅ S 2 (2)
În relaţia (2) nu se cunosc deocamdată mărimile β1, β2, Q, v1, v2, p1 şi p2.
Coeficienţii de neuniformitate ai vitezelor, β1, β2 se aproximează cu unitatea, având
fluid ideal, deci β1=β2≅1.
Presiunile şi vitezele rezultă din aplicarea ecuaţiei Bernoulli între secţiunile
0-0 şi 2-2.:
p0 v2 p v2
+ z0 + 0 = 2 + z2 + 2 (3)
ρ⋅g 2⋅ g ρ ⋅ g 2⋅ g
v 02
unde z0=H, z2=0, ≈ 0 fiind suprafaţa liberă din rezervor conform figurii, p0 =
2⋅ g
p2 =pat. Înlocuind în (3) şi efectuând calculele simplificatoare rezultă:
m
v 2 = 2 ⋅ g ⋅ H = 2 ⋅ 9,81 ⋅ 2,5 = 7 (4)
Fig. 4.7 s
Soluţie: Conducta fiind de secţiune constantă, v1 = v2. În relaţia (2) p1 şi p2 sunt presiuni
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic, relative, deci contează doar partea de suprapresiune, ceea ce înseamnă că secţiunea
se utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum 1-1 fiind în lichid în repaus, suprapresiunea locală va fi de natură hidrostatică,
de control parcurs de un fluid în mişcare staţionară: adică:
→ ⎛ → →⎞ → → → p1 = ρ ⋅ g ⋅ h1 = 1000 ⋅ 9,81 ⋅ 0,4 = 3,923 ⋅ 10 3 N/m 2 (Pa), p2 = 0
F L − p = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ n1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ n 2 + G (1) Debitul Q rezultă din ecuaţia de continuitate: Q= v2S2 şi deci:
⎝ ⎠
π ⋅d2 π ⋅ 0,2 2 m3
→ → →
Q = v2 ⋅ =7⋅ = 0,22
Se alege un sistem de referinţă cartezian, având versorii i , j , k şi axa Oz 4 4 s
coliniară cu conducta amonte de primul cot, iar planul xOy un plan orizontal ce Greutatea lichidului din conductă rezultă din relaţia:
trece prin secţiunea de ieşire a conductei. În aceste condiţii vectorii din membrul πd 2 π ⋅ 0,2 2
drept al ecuaţiei (1) se pot exprima astfel: G = ρ ⋅ g ⋅ Vol = ρ ⋅ g ⋅ Ltot ⋅ = 1000 ⋅ 9,81 ⋅ 4,9 ⋅ = 1510 N
→ → → → → → → → → →
4 4
v1 = v1 ⋅ k , v 2 = −v 2 ⋅ k , n 1 = − k , n 2 = − k , G = −G ⋅ k Cu aceste date forţa care solicită conducta, FL-p,z, se poate calcula cu relaţia dedusă:
Faţă de sistemul de coordonate astfel definit şi cu precizările de mai sus relaţia (1) FL − p, z = ρ ⋅ Q ⋅ v1 + ρ ⋅ Q ⋅ v 2 + p1 ⋅ S1 − G =
devine: π ⋅ 0,2 2
→ → → = 1000 ⋅ 0,22 ⋅ 7 + 1000 ⋅ 0,22 ⋅ 7 + 3,923 ⋅ 10 3 ⋅ − 1,51 ⋅ 10 3 = 1694 N
FL − p , x ⋅ i + FL − p , y ⋅ j + FL − p , z ⋅ k = 4
Concluzii: În cazul acestei conducte a rezultat o forţă verticală în sus relativ mare
⎛ → →⎞ → → →
datorită faptului că s-a neglijat greutatea proprie a conductei. Această greutate
= ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 ⋅ k + β 2 ⋅ v 2 ⋅ k ⎟⎟ + p1 ⋅ S1 ⋅ k + p 2 ⋅ S 2 ⋅ k − G ⋅ k
proprie depinde de materialul din care este confecţionată conducta, în cazul
⎝ ⎠
conductei de oţel sau fontă putând contracara forţa rezultată. În ori ce caz trebuie
luate măsuri de susţinere a conductei.
- 39 -
Problema 4.8. Se consideră rezervorul cu suprafaţa liberă din figură, având coliniară cu axa rezervorului, iar planul xOy un plan orizontal. În aceste condiţii
un orificiu lateral mic cu diametrul D=10 cm şi sarcina instantanee constantă vectorii din membrul drept al ecuaţiei (1) se pot exprima astfel:
H=1,2 m (faţă de centrul orificiului). Care este forţa orizontală asupra rezervorului → → → → → → → → → →
dată de jetul de apă ce iese prin orificiu. v1 = −v1 ⋅ k , v 2 = v 2 ⋅ i , n 1 = k , n 2 = i , G = −G ⋅ k
devine:
→ → →
⎛ → →⎞ → → →
= ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ − β1 ⋅ v1 ⋅ k − β 2 ⋅ v 2 ⋅ i ⎟⎟ + p1 ⋅ S1 ⋅ k − p 2 ⋅ S 2 ⋅ i − G ⋅ k
⎝ ⎠
Din start se observă că presiunile relative în cele două secţiuni sunt nule. Viteza în
secţiunea 1 – 1 este practic nulă. Ne interesează doar componenta axială, după axa
Ox, astfel că în relaţia scalară, de calcul, vor rămâne numai termenii nenuli afectaţi
→
de versorul i :
FL − p , x = − ρ ⋅ Q ⋅ β 2 ⋅ v 2 (2)
În relaţia (2) nu se cunosc deocamdată mărimile Q, β2 şi v2. Coeficientul de
neuniformitate a vitezelor, β2 se aproximează cu unitatea, având un fluid ideal, deci
Fig. 4.8 β2=1.
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Viteza v2 rezultă din aplicarea relaţiei de calcul a vitezei pentru curgerea prin
H=1,2 m; d=1 m; hp1-2=0; orificiu liber:
ρ = 1000kg / m 3 ; g = 9,81 m/s2 v 2 = 2 ⋅ g ⋅ H = 2 ⋅ 9,81 ⋅ 1,2 = 4,851m / s (3)
FL-p,x=? Debitul evacuat rezultă din ecuaţia de continuitate: Q =v2·S2 şi deci:
Soluţie: π ⋅ D2 π ⋅ 0,12 m3
Q=v⋅ = 4,851 ⋅ = 0,038
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic, se 4 4 s
utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum de Cu aceste date forţa FL-p,x se poate calcula cu relaţia dedusă:
control parcurs de un fluid în mişcare staţionară: FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ v 2 = 1000 ⋅ 0,038 ⋅ 4,851 = 184,851 N
→ ⎛ → →⎞ → → →
Concluzii: Forţa rezultată este relativ mică ceea ce nu implică realizarea unei fixări
⎝ ⎠
speciale. Forţa de frecare cu masa suport este suficientă pentru a bloca recipientul.
Se alege un volum de control. Acesta se configurează, de obicei, astfel încât să
cuprindă în totalitate zona activă a elementului hidraulic analizat, să poată fi Problema 4.9. Să se calculeze indicaţia dinamometrului din figura alăturată
încadrat într-un sistem de referinţă cartezian, să aibă suprafeţele de influx şi eflux şi forţa orizontală asupra dinamometrului ştiind că debitul de alimentare este
ortogonale cu vitezele curentului în zona respectivă (adică condiţii asemănătoare cu Q=0,03 m3/s. Rezervorul paralelipipedic cu baza pătrată cântăreşte gol 600 N.
cele pentru care a fost dedusă relaţia de mai sus). Versorii normalelor la suprafeţele
ce închid volumul de control sunt orientaţi spre exterior. Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Se încadrează în volumul de control un sistem de referinţă cartezian, având
→ → → H=1,2 m; D1=0,1 m; h=0,7 m; Grez=600 N; Q=0,03 m3/s; ρ = 1000kg / m 3 ;
versorii i , j , k şi axa Ox normală pe centrul orificiului, axa Oz verticală şi g = 9,81
FL-p,x=?
- 40 -
FL-p,z=? m/s2 → → →
⎛ → →⎞ → → →
= ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ − β1 ⋅ v1 ⋅ k + β 2 ⋅ v 2 ⋅ i ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ k + p 2 ⋅ S 2 ⋅ i − G ⋅ k
⎝ ⎠
Din start se observă că presiunile relative în cele două secţiuni sunt nule. Vitezele
în secţiunile 1 – 1 şi 2 – 2 sunt egale. Prin identificare rezultă că forţa are
componente după axele Ox şi Oz.
FL − p , x = − ρ ⋅ Q ⋅ β 2 ⋅ v 2 (2)
FL − p, z = − ρ ⋅ Q ⋅ β1 ⋅ v1 − G (3)
În relaţiile (2) şi (3) nu se cunosc deocamdată mărimile Q, β1, v1, β2 şi v2.
Coeficienţii de neuniformitate ai vitezelor, β1 şi β2 se aproximează cu unitatea,
având un fluid ideal, deci β2=1.
Viteza v1 şi v2 rezultă din ecuaţia de continuitate: Q=v1·S1=v2·S2 şi deci:
4⋅Q 4 ⋅ 0,03 m 4⋅Q 4 ⋅ 0,03 m
Fig. 4.9 v1 = = = 3,82 v2 = = = 3,82
2 2 s 2 2 s
Soluţie: π ⋅ D1 π ⋅ 0,1 π ⋅ D2 π ⋅ 0,1
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic, se Greutatea apei din rezervor se calculează cu relaţia:
utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum de G = ρ ⋅ g ⋅ Vol = ρ ⋅ g ⋅ L2 ⋅ h = 1000 ⋅ 9,81 ⋅ 0,7 2 ⋅ 0,7 = 3364 N
control parcurs de un fluid în mişcare staţionară: Cu aceste date componentele FL-p,x, FL-p,z se pot calcula cu relaţia dedusă:
→ ⎛ → →⎞ → → →
F L − p = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ n1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ n 2 + G (1) FL − p, x = − ρ ⋅ Q ⋅ v 2 = 1000 ⋅ 0,03 ⋅ 3,82 = 114,592 N
⎝ ⎠ FL − p, z = − ρ ⋅ Q ⋅ v1 − G = −1000 ⋅ 0,03 ⋅ 3,82 − 3364 = 3478,592 N
Se alege un volum de control. Acesta se configurează, de obicei, astfel încât să Forţa verticală totală indicată de dinamometru include şi greutatea recipientului
cuprindă în totalitate zona activă a elementului hidraulic analizat, să poată fi gol:
încadrat într-un sistem de referinţă cartezian, să aibă suprafeţele de influx şi eflux Fvert = FL − p , z + Grez = 3478,592 + 600 = 4078,592 N
ortogonale cu vitezele curentului în zona respectivă (adică condiţii asemănătoare cu
cele pentru care a fost dedusă relaţia de mai sus). Versorii normalelor la suprafeţele
ce închid volumul de control sunt orientaţi spre exterior. Concluzii: Forţa rezultată pe orizontală este relativ mică ceea ce nu implică
Se încadrează în volumul de control un sistem de referinţă cartezian, având realizarea unei fixări speciale. Forţa rezultată pe verticală este mult mai mare
→ → → datorită componentelor statice.
versorii i , j , k şi axa Ox normală pe centrul orificiului, axa Oz verticală şi
coliniară cu axa rezervorului, iar planul xOy un plan orizontal. În aceste condiţii Problema 4.10. Pentru pompa „in line” din figura de mai jos având debitul
vectorii din membrul drept al ecuaţiei (1) se pot exprima astfel: Q=0.649 m3/s să se calculeze forţa orizontală ce acţionează asupra pompei pentru
→ → → → → → → → → → condiţiile date în figură.
v1 = −v1 ⋅ k , v 2 = −v 2 ⋅ i , n 1 = k , n 2 = − i , G = −G ⋅ k
Faţă de sistemul de coordonate astfel definit şi cu precizările de mai sus relaţia (1) Date iniţiale şi unităţi de măsură:
devine: d1=40 cm =0,4 m; d2=25 cm =0,25 m; p1=104 kPa = 104 ⋅ 103 Pa ( N / m 2 ) ;
p2=591 kPa = 591 ⋅ 103 Pa ( N / m 2 ) ; Q=0,649 m3/s; hp1-2=0; ρ = 1000kg / m 3 ;
FL-p,x=?
- 41 -
→ → →
⎛ → →⎞ → → →
= ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 ⋅ i − β 2 ⋅ v 2 ⋅ i ⎟⎟ + p1 ⋅ S1 ⋅ i − p 2 ⋅ S 2 ⋅ i − G ⋅ k
⎝ ⎠
Ne interesează doar componenta axială, după axa Ox, astfel că în relaţia scalară, de
FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ (β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ) + p1 ⋅ S1 − p 2 ⋅ S 2 (2)
Pompa În relaţia (2) nu se cunosc deocamdată mărimile β1, β2. Coeficienţii de
În relaţia (2) p1 şi p2 sunt presiuni relative, iar v1 şi v2 sunt viteze medii pe
Fig. 4.10 secţiunile de calcul. Acestea din urmă rezultă din ecuaţia de continuitate:
Soluţie: Q=v1·S1=v2·S2 şi deci:
Pentru calculul forţei de interacţiune între lichid şi pereţi în regim dinamic, se 4⋅Q 4 ⋅ 0,649 m 4⋅Q 4 ⋅ 0,649 m
utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum de v1 = = = 5,165 v2 = = = 13,221
2 2 s 2 2 s
control parcurs de un fluid în mişcare staţionară: π ⋅ d1 π ⋅ 0,4 π ⋅ d 2 π ⋅ 0,25
→ ⎛ → →⎞ → → → Cu aceste date forţa FL-p,x se poate calcula cu relaţia dedusă:
F L − p = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ n1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ n 2 + G (1) FL − p, x = ρ ⋅ Q ⋅ (v1 − v 2 ) + p1 ⋅ S1 − p 2 ⋅ S 2 =
⎝ ⎠
π ⋅ 0,4 2 π ⋅ 0,25 2
Se alege volumul de control cuprins între secţiunile normale pe axa conductelor de = 1000 ⋅ 0,649 ⋅ (5,165 − 13,221) + 104 ⋅ 10 3 ⋅ − 591 ⋅ 10 3 ⋅ =
la intrarea şi ieşirea pompei. În acest caz în interiorul pompei fluidul primeşte 4 4
energie faţă de majoritatea cazurilor când cedează energie prin procese disipative. = −2,117 ⋅ 10 4 N
Aplicarea ecuaţiei (1) nu este influenţată de acest fapt, importanţi sunt parametrii
fluidului în secţiunile de intrare şi de ieşire. Acesta se configurează, de obicei,
Concluzii: Forţa rezultată este considerabil de mare ceea ce implică realizarea unei
astfel încât să cuprindă în totalitate zona activă a elementului hidraulic analizat, să
fundaţii pe măsură pentru fixarea pompei.
poată fi încadrat într-un sistem de referinţă cartezian, să aibă suprafeţele de influx
şi eflux ortogonale cu vitezele curentului în zona respectivă (adică condiţii
Problema 4.11. O supapă de siguranţă cu diametrul scaunului d=25 mm lasă
asemănătoare cu cele pentru care a fost dedusă relaţia de mai sus). Versorii
normalelor la suprafeţele ce închid volumul de control sunt orientaţi spre exterior. să treacă la o suprapresiune p=32 bar un debit de ulei (ρu=900 kg/m3), Q=10 l/s. În
Se încadrează în volumul de control un sistem de referinţă cartezian, având această situaţie deschiderea supapei este s=5 mm.
→ → → Neglijând pierderile hidraulice să se determine direcţia jetului care iese din
versorii i , j , k şi axa Ox coliniară cu axa elementului hidraulic, iar planul xOy un supapă (unghiul α), dacă se cunoaşte suprapresiunea iniţială de deschidere a
plan orizontal. În aceste condiţii vectorii din membrul drept al ecuaţiei (1) se pot supapei p0=25 bar şi rigiditatea arcului C=20 N/mm. Se neglijează greutatea şi se
exprima astfel: consideră presiunea din spatele supapei ca fiind presiunea atmosferică.
→ → → → → → → → → →
v1 = v1 ⋅ i , v 2 = v 2 ⋅ i , n1 = − i , n 2 = i , G = −G ⋅ k Date iniţiale şi(1)
unităţi de măsură:
d=25 mm = 0,025 m; p1=32 bar = 32 ⋅ 105 N / m 2 (Pa ) ; ρu=900 kg/m3;
Q=10 l/s 10 ⋅ 10−3 m3 / s ; s =5 mm = 0,005 m ; hp1-2=0;
devine:
p0=25 bar = 25 ⋅ 105 N / m 2 (Pa ) ; C=20 N/mm = 20 ⋅ 103 N / m ; p2=pat
α=?
- 42 -
→ → →
→ → → → →
= ρ ⋅ Q ⋅ β1 ⋅ v1 ⋅ i − ρ ⋅ Q ⋅ β 2 ⋅ v 2 ⋅ cos α ⋅ i + p1 ⋅ S1 ⋅ i − p 2 ⋅ S 2 ⋅ cos α ⋅ i − G ⋅ k
Coeficienţii de neuniformitate ai vitezelor, β1, β2 se aproximează cu unitatea, având

o mişcare preponderent turbulentă, deci β2=β2≅1. Conform datelor problemei
presiunea la ieşirea din supapă este presiunea atmosferică care ca presiune relativă
este nulă, adică p2=0. Ne interesează doar componenta axială, după axa Ox, astfel
că în relaţia scalară, de calcul, vor rămâne numai termenii afectaţi de versorul i .
Această componentă este în echilibru cu forţa din arc, Farc. Arcul este
precomprimat astfel încât el se deformează în continuare datorită unei forţe mai
mari decât forţa corespunzătoare presiunii minime, p0 de 25 bar. Deci:
Farc = p 0 ⋅ S1 + C ⋅ s (2)
În regim dinamic de curgere a lichidului sub presiune, forţa de interacţiune dintre
Fig. 4.11 lichid şi perete, componenta axială, FL-p,x, este în echilibru cu forţa de comprimare
Soluţie: a arcului supapei, Farc.
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi în regim dinamic, se FL − p , x = Farc (3)
utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei impulsului unui volum de
control parcurs de un fluid în mişcare staţionară: ρ ⋅ Q ⋅ v1 − ρ ⋅ Q ⋅ v 2 ⋅ cos α + p1 ⋅ S1 = p 0 ⋅ S1 + C ⋅ s (4)
→ ⎛ → →⎞ → → → În ecuaţia (4) pe lângă necunoscuta α pe care vrem să o calculăm nu se cunosc
F L − p = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜⎜ β1 ⋅ v1 − β 2 ⋅ v 2 ⎟⎟ − p1 ⋅ S1 ⋅ n1 − p 2 ⋅ S 2 ⋅ n 2 + G (1) vitezele v1 şi v2. Acestea rezultă din ecuaţia transferului de energie şi ecuaţia de
⎝ ⎠ continuitate aplicate între secţiunile de influx şi eflux ale volumului de control:
Se alege volumul de control marcat pe figură cu linie întreruptă. Acesta se α 1 ⋅ v12 α 2 ⋅ v 22
p1 p2
configurează, de obicei, astfel încât să cuprindă în totalitate zona activă a + z1 + = + z2 + + h p1− 2 (5)
elementului hidraulic analizat, să poată fi încadrat într-un sistem de referinţă ρ⋅g 2⋅ g ρ⋅g 2⋅ g
cartezian, să aibă suprafeţele de influx şi eflux ortogonale cu vitezele curentului în Q=v1·S1=v2·S2 şi deci:
zona respectivă (adică condiţii asemănătoare cu cele pentru care a fost dedusă 4⋅Q 4 ⋅ 10 ⋅ 10 −3 m
relaţia de mai sus). Versorii normalelor la suprafeţele ce închid volumul de control v1 = = = 20,37
2 2 s
sunt orientaţi spre exterior. π ⋅ d1 π ⋅ 0,025
Se încadrează în volumul de control un sistem de referinţă cartezian, având Coeficienţii de neuniformitate ai vitezei, α1=α2≅1, iar z1=z2=0, hp1-2=0 conform
→ → → configuraţiei şi datelor din enunţ. Înlocuind în (5) şi efectuând calculele
versorii i , j , k şi axa Ox coliniară cu axa elementului hidraulic, iar planul xOy un simplificatoare rezultă:
plan orizontal. În aceste condiţii vectorii din membrul drept al ecuaţiei (1) se pot
p 32 ⋅ 10 5 m
exprima astfel: v 2 = v12 + 2 ⋅ 1 = 20,37 2 + 2 ⋅ = 86,75
→ → → → → → → → → → ρ 900 s
v1 = v1 ⋅ i , v 2, x = v 2 ⋅ cos α ⋅ i , n 1 = − i , n 2 = cos α ⋅ i , G = −G ⋅ k
Cu aceste rezultate poate fi calculat unghiul α din relaţia (4):
devine:
- 43 -
ρ ⋅ Q ⋅ v1 + p1 ⋅ S1 − p 0 ⋅ S1 − C ⋅ s Soluţie:
cos α = = Mişcarea fiind în linie dreaptă poate fi tratată în plan cu toate că, corpurile
ρ ⋅ Q ⋅ v2
implicate sunt 3D. Jetul de lichid care asigură propulsia are o mişcare diferită în
( ) π ⋅ 0,4025
2
raport cu barca şi în raport cu apa din lac care este în repaus. Ca atare se aleg două
900 ⋅ 10 ⋅ 10 −3 ⋅ 20,37 + 32 ⋅ 10 5 − 25 ⋅ 10 5 ⋅ − 20 ⋅ 5
sisteme de referinţă: un sistem inerţial (fix), xOy, şi un sistem neinerţial (mobil),
= = 0,5468
900 ⋅ 10 ⋅ 10 −3 ⋅ 86,75 x’O’y’, ce se deplasează odată cu barca şi este fix faţă de barcă.
→
Rezultă α=56,85°=56° 51’ 43” Notăm cu u viteza de deplasare a bărcii în raport cu apa din lac care este şi
aşa zisa viteză de transport. În sistemul de referinţă neinerţial (x’O’y’) viteza
Concluzii: Jetul de după scaunul supapei este conic, viteza lichidului din jet este →
relativ mare. De aceea după aflarea direcţiei sale trebuie găsită o formă a camerei jetului de apă ce iese din ajutaj o notăm cu w ca fiind o viteză relativă. Rolul său
de descărcare a supapei care să nu favorizeze apariţia cavitaţiei şi spumarea constă în faptul că determină forţa de impuls ce acţionează asupra bărcii. Notăm cu
→
uleiului. v , viteza absolută a jetului de apă, în raport cu sistemul inerţial (xOy). Între cele
trei viteze avem relaţia vectorială:
Problema 4.12. O barcă care se deplasează pe suprafaţa apei unui lac → → →
necesită o forţă de propulsie Fpp=18.000 N pentru a dezvolta o viteză de 30 km/h. v = u+w (1)
Propulsia este realizată cu ajutorul unui jet de apă ce iese dintr-un ajutaj cu Aceeaşi relaţie există şi între modulele acestor viteze, vectorii fiind coliniari,
diametrul d=450 mm. v=w+u.
Să se determine debitul de lichid necesar să fie pompat pentru a asigura Forţa de impuls a jetului (forţa de propulsie, Fpp) are o singură componentă, cea
deplasarea bărcii cu viteza indicată. dată de viteza de ieşire a jetului din ajutaj şi care este în echilibru cu forţa de
Să se determine randamentul global al acţionării dacă randamentul instalaţiei rezistenţă la înaintare a bărcii în raport cu apa din lac. Viteza reală a jetului de apă
de pompare este ηp=80%. ce iese din ajutaj este viteza absolută, care este în relaţie directă cu debitul
vehiculat şi secţiunea de ieşire a ajutajului: Q = v ⋅ S . Efectul de impuls se
Date iniţiale şi unităţi de măsură: manifestă prin viteza relativă, w şi ca urmare se poate scrie relaţia:
103 ⎛Q ⎞
Fpp=18.000 N; d=450 mm =0,45 m; u =30 km/h = 30 ⋅ m / s ; ηp=80% F pp = ρ ⋅ Q ⋅ w = ρ ⋅ Q ⋅ (v − u ) = ρ ⋅ Q ⋅ ⎜ − u ⎟ (2)
3600 ⎝S ⎠
Q=?;ηgl=? Necunoscuta în această ecuaţie este debitul Q unde după gruparea termenilor
rezultă ecuaţia de gradul II în Q:
ρ ⋅ Q 2 − ρ ⋅ Q ⋅ S ⋅ u − F pp ⋅ S = 0 (3)
π ⋅d2 π ⋅ 0,45 2
În prealabil se calculează aria secţiunii jetului, S = = = 0,159 m 2 .
4 4
Ecuaţia (3) fiind ecuaţie de gradul II are soluţiile:
Fig. 4.12
- 44 -
ρ ⋅ S ⋅u ± (ρ ⋅ Su )2 + 4 ⋅ ρ ⋅ S ⋅ F pp
Q1,2 = =
2⋅ρ
2
30000 ⎛ 30.000 ⎞
1000 ⋅ 0,159 ⋅ ± ⎜1000 ⋅ 0,159 ⋅ ⎟ + 4 ⋅ 1000 ⋅ 0,159 ⋅ 18000
3600 ⎝ 3600 ⎠
= =
2 ⋅ 1000
1325 ± 3633,68 m3
= = 2,48
2 ⋅ 1000 s
(s - a retinul numai solutia pozitiva, fiind singura fizic posibila)
Q 2,48 m
De aici rezultă viteza absolută a jetului: v = = = 15,592
S 0,159 s
Din punct de vedere mecanic puterea utilă realizată prin propulsia bărcii este
dată de produsul dintre forţa de propulsie şi viteza de transport (de croazieră) a
bărcii:
30 ⋅ 10 3
Pu = F pp ⋅ u = 18000 ⋅ = 150.000 W
3600
Puterea utilă a sistemului hidraulic este concentrată în jet şi cedată în
totalitate sistemului mecanic, deci este puterea maximă realizată în cazul jetului în
mişcare relativă (vezi [1], pag 104).
v2 15,592 2
Pup = ρ ⋅ Q ⋅ = 1000 ⋅ 2,48 ⋅ = 301.400 W
2 2
Puterea absorbită de sistemul hidraulic (instalaţia de pompare) se calculează
cu relaţia:
Pup 301400
Pap = = = 376800 W
ηp 0,8
Randamentul global al acţionării rezultă ca raport între puterea utilă realizată
prin propulsia bărcii şi puterea absorbită de sistemul hidraulic:
P 150000
η gl = u = = 0,398 = 39,8 %
Pap 376800
Concluzii: sistemul hidraulic de propulsie are o eficienţă relativ scăzută.
- 45 -
Cap. 5 SIMILITUDINE HIDRODINAMICĂ îndepărtarea de material datorită eroziunii şi/sau coroziunii, etc.). Să se determine
un set de parametri adimensionali ce pot fi utilizaţi pentru sinteza datelor
Teorema Pi a lui Buckingham experimentale.
Pentru un fenomen fizic la care parametrul dependent este o funcţie de n − 1 Date iniţiale : Δp ; l ; V ; η ; ρ ; D ; k
parametri independenţi, se poate exprima dependenţa între variabile sub forma unei
funcţii explicite Soluţie:
q1 = f (q 2 , q3 , … , q n ) Vom utiliza teorema Pi a lui Buckingham pentru a exprima cu mărimi
unde q1 este parametrul dependent, iar q2 , q3 , … , qn sunt cei n − 1 parametri adimensionale o dependenţă de forma
Δp = f (ρ , V , D, l ,η , k )
independenţi. Din punct de vedere matematic, aceeaşi dependenţă poate fi
exprimată echivalent şi sub forma unei dependenţe implicite, Pentru aceasta, inventariem mai întâi parametrii problemei, Δp, ρ,η, V, l, D, k
g (q1 , q 2 , q3 , … , q n ) = 0 şi constatăm că avem n = 7 parametri. Alegem unităţile de măsură primare
unde g este o funcţie diferită de f . corespunzătoare masei, M , lungimii, L , şi timpului, T , şi exprimăm unităţile de
măsură ale tuturor parametrilor problemei după cum urmează:
Conform teoremei Pi a lui Buckingham , pentru o relaţie între n parametri de
forma g (q1 , q 2 , q3 , … , q n ) = 0 se pot grupa cei n parametri în n − m mărimi ρ η
Δp V l D k
adimensionale independente, sau mărimi Π , astfel încât relaţia să poată fi scrisă
M M M L L L L
sub forma
G (Π1 , Π 2 , Π 3 , … , Π n−m ) = 0 L ⋅T
2
L ⋅T L3 T
sau
Π1 = G1 (Π 2 , Π 3 , … , Π n −m ) = 0
Numărul m este de regulă egal cu numărul minim de unităţi de măsură Din lista parametrilor problemei alegem un număr de parametri egal cu numărul
independente necesare pentru exprimarea unităţilor de măsură a tuturor unităţilor de măsură fundamentale utilizate, 3 în cazul de faţă. Aceşti trei parametri
selectaţi trebuie să aibă unităţi de măsură diferite dimensional, şi aceste unităţi de
parametrilor q1 , q2 , q3 , … , qn . Teorema nu precizează forma dependenţelor
măsură trebuie să conţină (nu neapărat fiecare în parte) toate unităţile fundamentale
funcţionale G sau G1 . Relaţia funcţională între mărimile adimensionale Π se identificate anterior.
determină fie experimental fie prin simulare numerică a fenomenului. Vom alege în acest caz, spre exemplu, următorii trei parametri: ρ , V , şi D .
Un parametru Π nu este independent dacă poate fi exprimat sub forma unui Conform teoremei Pi vor rezulta patru mărimi adimensionale. Pentru determinarea
produs sau raport a altor mărimi adimensionale. Spre exemplu, dacă acestora, vom face apel la următoarele ecuaţii dimensionale corespunzătoare.
Π1 Π 32 / 4 Pentru căderea de presiune Δp vom avea:
Π4 = sau Π 5 = a b
Π 2Π 3 Π 32 ⎛M ⎞ ⎛L⎞ ⎛ M ⎞
Π1 = ρ ⋅ V ⋅ D ⋅ Δp = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ (L )c ⋅ ⎜
a b c ⎟ = M 0 ⋅ L0 ⋅ T 0
atunci nici Π 4 , nici Π 5 , nu sunt parametri adimensionali independenţi. 3
⎝ L ⎠ ⎝T ⎠ ⎜ 2 ⎟
⎝ L ⋅T ⎠
Pentru a avea membrul drept adimensional (exponent 0 pentru fiecare unitate de
Problema 5.1. Căderea de presiune, Δp , pentru curgerea staţionară a unui măsură fundamentală), vom determina exponenţii a , b şi c din următorul sistem
fluid incompresibil vâscos printr-o conductă dreaptă, orizontală, depinde de de ecuaţii liniare:
lungimea conductei l , viteza medie a fluidului în conductă, V , vâscozitatea ⎧ a +1 = 0 ⎧a = −1
dinamică η şi densitatea ρ a fluidului, diametrul conductei D , precum şi de ⎪ ⎪
⎨− 3 ⋅ a + b + c − 1 = 0 de unde rezultă ⎨b = −2
rugozitatea interioară a conductei, k (micile variaţii ale razei interioare a conductei ⎪ −b−2 = 0 ⎪c = 0
datorate imperfecţiunilor geometrice ale peretelui, depunerilor de impurităţi, ⎩ ⎩
Prin urmare, primul parametru adimensional poate fi scris sub forma
46
Δp
Π1 = ρ −1 ⋅ V − 2 ⋅ D 0 ⋅ Δp =
ρ ⋅V 2
Vom proceda asemănător pentru exprimarea vâscozităţii dinamice, tub capilar
d e Δh
⎛ M ⎞ ⎛L⎞ ⎛ M ⎞
Π 2 = ρ d ⋅ V e ⋅ D f ⋅η = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ (L ) f ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ = M 0 ⋅ L0 ⋅ T 0
3
⎝L ⎠ ⎝ ⎠ T ⎝ L ⋅ T ⎠
unde exponenţii d , e şi f sunt determinaţi din următorul sistem de ecuaţii
liniare:
⎧ d +1 = 0 ⎧d = −1 D
⎪ ⎪
⎨− 3 ⋅ d + e + f − 1 = 0 de unde rezultă ⎨e = −1
⎪ − e −1 = 0 ⎪ f = −1 Fig. 5.2
⎩ ⎩
Date iniţiale: Δh ; D ; γ ; σ
şi prin urmare al doilea parametru adimensional este
η
Π 2 = ρ −1 ⋅ V −1 ⋅ D −1 ⋅η = Soluţie:
ρ ⋅V ⋅ D Descrierea fenomenului de capilaritate presupune determinarea unei dependenţe de
În mod similar, pentru lungimea, respectiv rugozitatea conductei obţinem tipul
Π3 =
l
şi Π 4 =
k Δh = f (D, γ ,σ )
D D Să determinăm mai întâi numărul parametrilor adimensionali Π independenţi.
Cu acestea, dependenţa funcţională căutată poate fi exprimată sub forma Parametrii care guvernează fenomenul analizat sunt Δh , D , γ , şi σ , adică un
Π1 = f (Π 2 , Π 3 , Π 4 )
număr de n = 4 parametri. Unităţile de măsură fundamentale pentru fenomenele
sau de natură mecanică corespund masei, M , lungimii, L , şi timpului, T . Cu acestea,
Δp ⎛ η l k⎞ unităţile de măsură ale mărimilor fizice relevante pentru capilaritate sunt
= f ⎜⎜ , , ⎟⎟ γ
ρ ⋅V 2
⎝ ρ ⋅ V ⋅ D D D⎠ Δh D σ
Numeroasele experimente efectuate pentru determinarea căderii de presiune pe L L M M
tronsoane de conducta dreaptă, circulară, au confirmat valabilitatea dependenţei de L2 ⋅ T 2 T2
mai sus. Parametrul adimensional Π 1 este un criteriu de similitudine Euler, Π 2 Să examinăm acum câte din cele patru mărimi fizice de mai sus pot fi alese ca
este inversul criteriului de similitudine Reynolds, iar l / D şi k / D poartă mărimi independente. Pentru aceasta construim matricea dimensională,
numele de lungime relativă, respectiv rugozitate relativă, a conductei. Δh D γ σ
M 0 0 1 1
L 1 1 -2 0
Problema 5.2. Atunci când un tub capilar (tub cu diametru mic) este T 0 0 -2 -2
scufundat într-un vas cu lichid, tensiunea superficială produce un menisc la Rangul acestei matrici corespunde ordinului celui mai mare determinant nenul.
suprafaţa liberă a lichidului în tub. Meniscul este ridicat sau coborât faţă de nivelul Cum primele două coloane ale matricii sunt identice, singurul determinant de
suprafeţei libere din vas funcţie de unghiul de contact al interfeţei lichid-solid-gaz. ordinul trei pe care trebuie să îl examinăm este
Experimentele arată că mărimea acestui efect de capilaritate Δh depinde de 0 1 1
diametrul tubului capilar, D , greutatea specifică a lichidului, γ , şi de tensiunea 1 −2 0 = 0 − (1) ⋅ (− 2 ) + (1) ⋅ (− 2 ) = 0
superficială a lichidului, σ . Să se determine numărul parametrilor adimensionali
0 −2 −2
Π pentru descrierea fenomenului, şi să se construiască un set de asemenea
parametri.
47
deci rangul matricii este mai mic decât trei. Evident că putem găsi un determinant sau
de ordinul al doilea nenul, Δh ⎛ σ ⎞
−2 0 = f⎜ ⎟
=4≠0 D ⎜ D 2 ⋅γ ⎟
⎝ ⎠
−2 −2
Se poate observa cu uşurinţă că parametrul adimensional Π 2 este de fapt raportul
şi prin urmare rangul matricii este doi. De aici concluzionăm că doar două din cele
patru mărimi specifice fenomenului de capilaritate sunt independente, adică m = 2 . criteriilor de similitudine Froude şi Weber,
Să alegem, spre exemplu, diametrul tubului capilar D şi greutatea specifică a V2
lichidului γ ca mărimi independente. Conform teoremei Pi vom putea determina Fr σ D⋅g
Π2 = pentru că =
n − m = 4 mărimi adimensionale cu care să exprimăm legea ce guvernează We D 2 ⋅γ ρ ⋅V 2 ⋅ D
capilaritatea.
σ
Pentru efectul de capilaritate Δh , avem
unde evident viteza caracteristică V din numerele Fr şi We se simplifică
b
⎛ M ⎞ (capilaritatea este un fenomen static), iar greutatea specifică γ = ρ ⋅ g este produsul
Π 1 = D a ⋅ γ b ⋅ Δh = (L )a ⋅ ⎜⎜ ⎟ (L ) = M 0 ⋅ L0 ⋅ T 0
2 2⎟ densităţii lichidului cu acceleraţia gravitaţională.
⎝ L ⋅T ⎠
De unde rezultă următorul sistem de ecuaţii
⎧ b+0=0
⎪ ⎧b = 0 Problema 5.3. Efectul de capilaritate, Δh , corespunzător unui lichid într-
⎨a − 2 ⋅ b + 1 = 0 de unde rezultă ⎨ un tub capilar de secţiune circulară cu diametrul D depinde de tensiunea
⎪ − 2⋅b + 0 = 0 ⎩ a = −1
⎩ superficială, σ , şi de greutatea specifică a lichidului, γ . Variabilele adimensionale
Evident, deşi avem trei ecuaţii doar două sunt linear independente. Prin urmare, relevante pentru acest fenomen, determinate printr-o analiză dimensională, sunt
primul parametru adimensional este γ σ
Δh Π 1 = Δh ⋅ şi Π 2 = .
Π1 = σ γ ⋅ D2
D
Al doilea parametru adimensional corespunde tensiunii superficiale σ , pentru care a) Să se verifice că Π1 şi Π 2 sunt mărimi adimensionale.
avem b) Dacă supraînălţarea meniscului pentru lichidul A este de
d Δh A = 20 mm într-un capilar cu diametrul D A = 0,2 mm , cât va fi efectul
⎛ M ⎞ ⎛M ⎞
Π 2 = D c ⋅ γ d ⋅ σ = (L )c ⋅ ⎜⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ = M 0 ⋅ L0 ⋅ T 0 de capilaritate ΔhB într-un tub capilar cu diametrul D B = 0,1 mm dacă
2 2⎟ ⎜ 2⎟
⎝ L ⋅T ⎠ ⎝ T ⎠ lichidul B are aceeaşi tensiune superficială ca şi lichidul A, σ B = σ A , dar
Exponenţii c şi d se determină din următorul sistem de ecuaţii
densitatea este de patru ori mai mare, ρB = 4 ⋅ ρA ?
⎧ d +1= 0
⎪ ⎧d = −1
⎨c − 2 ⋅ d = 0 de unde rezultă ⎨ γ σ
⎪ −d −2=0 ⎩c = −2 Date iniţiale şi unităţi de măsură: Δh ; D ; σ ; γ ; Π 1 = Δh ⋅ ; Π2 = ;
⎩ σ γ ⋅ D2
Şi în acest sistem, prima şi a treia ecuaţie sunt linear dependente. Rezultă al doilea
parametru adimensional Δh A = 20 mm = 0,02 m şi D A = 0,2 mm = 0,2 ⋅10 −3 m ;
σ D B = 0,1 mm = 0,1 ⋅10 −3 m ; σ B = σ A ; ρB = 4 ⋅ ρA
Π2 =
D 2 ⋅γ
Dependenţa funcţională ce caracterizează legea ce guvernează fenomenul de Soluţie:
capilaritate va putea fi scrisă sub forma Verificarea faptului că Π 1 şi Π 2 sunt mărimi adimensionale este imediată.
Π1 = f (Π 2 )
48
1/ 2 −1 / 2 Notă. Aşa cum s-a demonstrat în [Ant02, Cap.5], rezistenţa la înaintare R a sferei
γ ⎛ M ⎞ ⎛M ⎞
Π 1 = Δh ⋅ : L ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ = L1−1 ⋅ M 1 / 2−1 / 2 ⋅ T −1+1 = L0 ⋅ M 0 ⋅ T 0 poate fi exprimată sub formă adimensională, conform teoriei similitudinii, sub
σ ⎝ L2 ⋅ T 2 ⎠ ⎝T 2 ⎠ forma
R ⎛ ρ ⋅V ⋅ D ⎞
−1 = f ⎜⎜ ⎟⎟
σ ⎛M ⎞ ⎛ M ⎞ 2
ρ ⋅V ⋅ D 2
⎝ η ⎠
Π2 = : ⎜⎜ ⎟⋅⎜ ⎟ ⋅ L− 2 = L2− 2 ⋅ M 1−1 ⋅ T − 2+ 2 = L0 ⋅ M 0 ⋅ T 0
2 2⎟ ⎜ 2 2 ⎟
γ ⋅D ⎝ T ⎠ ⎝ L ⋅T ⎠ unde parametrul adimensional independent este tocmai numărul Reynolds asociat
Evident, legea fizică a capilarităţii va putea fi exprimată sub forma Π1 = f (Π 2 ) , şi sferei,
rămâne valabilă atât pentru experimentul A cât şi pentru experimentul B. Din ρ ⋅V ⋅ D V ⋅ D
Re = =
datele problemei putem verifica imediat că η ν
2
σA σB ρ B ⎛ DA ⎞
= pentru că σ A = σ B şi =⎜ ⎟ =4 Date iniţiale şi unităţi de măsură:
ρ A ⋅ g ⋅ DA ρ B ⋅ g ⋅ DB ρ A ⎜⎝ D B ⎟⎠ D P = 30,48 cm = 0,3048 m ; VP = 9,26 km / h = 2,572 m / s ;
deci avem
ν P = 1,3 × 10 −6 m 2 / s ; ρ P = 1021,3 kg / m 3 ; Dm = 152,4 mm = 0,1524 m
(Π 2 ) A = (Π 2 ) B
În concluzie, cum funcţia f nu se modifică de la un experiment la altul, vom avea ρ m = 1,227 kg / m 3 ; ν m = 14,5 × 10 −6 m 2 / s ; Rm = 24,82 N
γA γB
(Π1 ) A = (Π1 )B adică Δh A ⋅ = Δh B ⋅ Soluţie:
σA σB Cum rezistenţa la înaintare se datorează frecării vâscoase, va trebui să avem
de unde rezultă aceeaşi valoare a numărului Reynolds pe model şi prototip. Pentru condiţiile
corespunzătoare prototipului avem
ρA σB
Δh B = Δh A ⋅ ⋅ V p ⋅ D p 2,572 ⋅ 0,3048
ρB σ A Re p = = = 6,03 ⋅ 10 5
νp 1,3 ⋅ 10 −6
Pentru datele problemei avem Δh B = Δh A / 2 = 10 mm .
Din condiţia de a avea aceeaşi valoare a numărului Reynolds şi pe model, rezultă
V ⋅D V ⋅ 0,1524
Rem = m m = m = 6,03 ⋅ 10 5
Problema 5.4. Forţa de rezistenţă la înaintare pentru traductorul unui sonar νm 14,5 ⋅ 10 −6
trebuie estimată pe baza măsurătorilor asupra unui model la scară redusă, efectuate deci viteza aerului în tunelul aerodinamic este Vm = 57,37 m / s .
într-un tunel aerodinamic. Prototipul este o sferă cu diametrul de 30,48 cm , şi este Pentru evaluarea rezistenţei la înaintare a prototipului, vom utiliza egalitatea
deplasat cu o viteză de 5 mile nautice pe oră ( 9,26 km/h ) în apă de mare cu valorilor pe model şi prototip ale parametrului adimensional corespunzător forţei
vâscozitatea cinematică ν = 1,3 × 10 −6 m 2 / s şi densitatea 1021,3 kg / m3 . Modelul Rp Rm
=
are diametrul de 6 inch ( 152,4 mm ), şi este încercat într-un tunel aerodinamic ρ p ⋅ V p ⋅ D p ρ m ⋅ Vm2 ⋅ D m2
2 2
pentru care densitatea aerului este 1,227 kg / m 3 , iar vâscozitatea cinematică de unde
−6
14,5 × 10 m / s . Să se determine viteza aerului în tunelul aerodinamic în care se
2
ρ p ⋅ V p2 ⋅ D 2p 1021,3 ⋅ 2,572 2 ⋅ 0,3048 2
încearcă modelul. Dacă rezistenţa la înaintare măsurată pe model este 24,82 N , să R p = Rm ⋅ = 24,82 ⋅ = 166,1 N
ρ m ⋅ Vm2 ⋅ Dm2 1,227 ⋅ 57,37 2 ⋅ 0,1524 2
se evalueze rezistenţa la înaintare a prototipului.
Concluzii: Viteza curentului de aer la care se va face încercarea modelului este
(mult) mai mare decât viteza de deplasare a prototipului în apa de mare.
49
Forţa de rezistenţă la înaintare manifestată asupra prototipului în apa de mare este Concluzii:
considerabil mai mare decât forţa de rezistenţă la înaintare ce se va manifesta În condiţiile unei curgeri similare (utilizând aceiaşi conductă), viteza de curgere
asupra modelului încercat în tunelul aerodinamic (în aer). respectiv debitul, în cazul vehiculării unui fluid cu densitate mai mare (apa) sunt
mai mici decât în cazul vehiculării unui fluid cu densitate mai mică (aer).
Problema 5.5. Printr-o conductă cu diametrul de 40 mm se transportă aer În aceste condiţii, căderea de presiune în cazul vehiculării apei este mai mare decât
cu viteza medie de 21,5 m / s . Densitatea aerului este 1,225 kg / m 3 şi vâscozitatea în cazul vehiculării aerului ( ρ aer < ρ apa ).
dinamică 1,8 ⋅10−5 Pa ⋅ s . Să se calculeze debitul volumic de apă vehiculat prin

Problema 5.6. Un disc de diametrul D este imersat într-un fluid de
aceaşi conductă care corespunde dacă coeficientul de pierdere hidraulică distribuită densitate ρ şi vâscozitate dinamică η . Discul se roteşte cu turaţia constantă N , şi
λ are aceaşi valoare la curgerea apei sau aerului, iar vâscozitatea dinamică a apei
este 1,12 ⋅10−3 Pa ⋅ s . Cât este raportul între căderea de presiune pe unitatea de
(
puterea necesară rotirii lui este P . Să se arate că P = ρ ⋅ N 3 ⋅ D 5 ⋅ f ρ ⋅ N ⋅ D 2 / η , )
lungime de conductă în cazul curgerii aer/apă? unde f este o funcţie ce se determină de regulă prin măsurători experimentale. Un
disc cu diametrul de 225 mm rotit cu 23 rot / s în apă necesită pentru antrenare un
Date iniţiale şi unităţi de măsură: moment de 1,1 N ⋅ m . Să se calculeze turaţia şi momentul la arbore pentru a antrena
D = 40mm = 0,04m ; v aer = 21,5m / s ; ρ aer = 1,225kg / m 3 ; în mod similar un disc cu diametrul 675 mm în aer. Se cunosc vâscozităţile aerului,
η aer = 1,8 ⋅ 10 −3 Pa ⋅ s ; ρ apa = 1000kg / m 3 ; η apa = 1,12 ⋅ 10 −3 Pa ⋅ s ; 1,86 ⋅10−5 Pa ⋅ s , respectiv apei, 1,01 ⋅10−3 Pa ⋅ s . Densitatea aerului este 1,20 kg / m 3 ,
iar densitatea apei 1000 kg / m3 .
Soluţie:
Coeficientul de pierdere longitudinală λ depinde de numărul Reynolds şi de Date iniţiale şi unităţi de măsură:
rugozitatea relativă a conductei. Cum conducta rămâne aceaşi în cazul vehiculării Dapă = 225mm = 0,25m ; n apă = 23rot / min ; M apă = 1,1N ⋅ m ρ apă = 1000kg / m 3
aerului, respectiv apei, pentru a avea aceeaşi valoare a lui λ trebuie ca valoarea
numărului Reynolds să fie aceeaşi în ambele cazuri, Reapa = Reaer . Prin urmare, η apă = 1,01 ⋅10 −3 Pa ⋅ s ; Dapă = 675mm = 0,675m ; ρ apă = 1,20kg / m 3 ;
ρaer ⋅ vaer ⋅ D ρ apa ⋅ vapa ⋅ D η apă = 1,86 ⋅10 −5 Pa ⋅ s
=
ηaer ηapa
de unde rezultă Soluţie:
ρ aer ⋅η apa −3 Expresia puterii necesare antrenării discului se poate deduce simplu prin analiza
1,225 ⋅1,12 ⋅10
v apa = ⋅ v aer = ⋅ 21,5 = 1,64 m / s dimensională. Puterea necesară antrenării discului poate fi exprimată cu ajutorul
ρ apa ⋅η aer 1000 ⋅1.8 ⋅10 −5 unei dependenţe funcţionale de forma P = g (D, N , ρ , η ) , deci avem 5 parametri
Debitul volumic de apă va fi relevanţi:
π ⋅ D2 π ⋅ 0,04 2 P D N ρ η
Q apa = ⋅ v apa = ⋅1,64 = 2,061 ⋅10 −3 m 3 / s = 2,061 l / s
4 4 M ⋅ L2 L 1 M M
Raportul căderilor de presiune pe unitatea de lungime de conductă va fi determinat T3 T L 3 L ⋅T
prin evaluarea criteriului Euler care trebuie să aibă aceeaşi valoare în ambele
cazuri, Eu apa = Eu aer . Rezultă, Pentru fenomenul de natură mecanică examinat, unităţile de măsură fundamentale
Δp apa 2
ρ apa ⋅ v apa corespund masei, M , lungimii, L , şi timpului, T . Prin urmare, din cele n = 5
1000 ⋅1,64 2
= = = 4,75 mărimi fizice specifice fenomenului vom alege m = 3 ca fiind principale, şi anume
Δp aer 2
ρ aer ⋅ v aer 1,225 ⋅ 21,5 2 densitatea fluidului ρ , diametrul discului D , şi turaţia N . Rezultă că vom avea
două mărimi adimensionale Π1 şi Π 2 , după cum urmează.
50
⎛M ⎞
a
⎞
⎛ M ⋅ L2 Paer ρ ⋅ N 3 ⋅ Daer5
Π 1 = ρ a ⋅ D b ⋅ N c ⋅ P = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ Lb ⋅ T −c ⋅ ⎜ ⎟ = M 0 ⋅ L0 ⋅ T 0 = aer aer3 5
⎝ L3 ⎠ ⎟
⎜ T3 Papa ρ apa ⋅ N apa ⋅ Dapa
⎝ ⎠
Exponenţii a , b şi c se determină din următorul sistem de ecuaţii liniare şi cum puterea este proporţională cu produsul dintre moment şi turaţie rezultă
2 5
⎧ a +1= 0 ⎧ a = −1 ρ aer ⋅ N aer ⋅ D aer 1,20 ⋅ 39,22 2 ⋅ 0,675 5
⎪ ⎪ M aer = ⋅ M apa = ⋅1,1 = 0,933 N ⋅ m
2 5
⎨− 3 ⋅ a + b + 2 = 0 de unde rezultă ⎨c = −3 ρ apa ⋅ N apa ⋅ D apa 1000 ⋅ 23 2 ⋅ 0,225 2
⎪ −c −3=0 ⎪b = −5
⎩ ⎩
Cu acestea avem
P Problema 5.7. Să se determine perioada valurilor într-un bazin ce
Π1 = modelează un golf la scara 1:100, dacă perioada valurilor în golf este de 12,4 h .
5 3
ρ ⋅D ⋅N
Pentru a doua mărime adimensională Date iniţiale şi unităţi de măsură:
d
⎛M ⎞ ⎛ M ⎞ l mod 1
Π 2 = ρ d ⋅ D e ⋅ N f ⋅η = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ Le ⋅ T − f ⋅ ⎜ 0 0
⎟ = M ⋅ L ⋅T
0 = ; t pro = 12,4h
3
⎝L ⎠ ⎝ L ⋅ T ⎠ l pro 100
Exponenţii d , e şi f se determină din următorul sistem de ecuaţii liniare
⎧ d +1= 0 ⎧d = −1 Soluţie:
⎪ ⎪ Fenomenul este nestaţionar şi guvernat de forţe masice gravitaţionale. Prin urmare,
⎨− 3 ⋅ a + b − 1 = 0 de unde rezultă ⎨ f = −1 similitudinea între model şi prototip presupune egalitatea criteriilor Strouhal şi
⎪ − f −1= 0 ⎪e = −2 Froude.
⎩ ⎩
Cu acestea avem Egalitatea valorilor criteriului Strouhal evaluat pe model şi prototip conduce la
η v mod ⋅ t mod v pro ⋅ t pro
Π2 = =
ρ ⋅ D2 ⋅ N l mod l pro
Dependenţa funcţională din enunţul problemei este de forma Π1 = f (1 / Π 2 ) . Egalitatea valorilor criteriului Froude este
2
vmod v 2pro
=
Argumentul adimensional al funcţiei f este similar unui număr Reynolds. Pentru lmod ⋅ g l pro ⋅ g
a avea aceleaşi caracteristici similare ale curgerii în cele două cazuri, va trebui ca Din cele două egalităţi rezultă
(Π 2 )apa = (Π 2 )aer ,
t mod l
2 = mod
ρ apa ⋅ N apa ⋅ Dapa 2
ρ aer ⋅ N aer ⋅ Daer t pro l pro
=
η apa η aer şi pentru aplicaţia numerică din problemă avem t mod = t pro 1 / 100 = 1,24 h .
de unde rezultă
2 Problema 5.8. Debitul de apă pentru un deversor este de 120 m 3 / s . Care
ρ apa ⋅η aer ⋅ Dapa 1000 ⋅1,86 ⋅10 −5
⋅ 0,225 2
N aer = ⋅ N apa = ⋅ 23 = 39,22 rot / s este scara maximă de modelare a deversorului dacă în laborator este disponibilă o
2 −3
ρ aer ⋅η apa ⋅ Daer 1,20 ⋅1,01 ⋅10 ⋅ 0,675 2 sursă de apă cu debit de 0.75 m 3 / s ? Pe o parte a modelului deversorului se
Prin urmare, din expresia puterii de antrenare vom avea (Π1 )apa = (Π1 )aer , şi măsoară o forţă de 2.8 N . Care este forţa corespunzătoare pe prototip?
51
Date iniţiale şi unităţi de măsură: în care temperatura aerului este 15 C . Ce presiune şi viteză a aerului trebuie
Q pro = 120m 3 / s ; Qmod = 0,75m 3 / s ; Fmod = 2,8 N realizate în tunel pentru o similitudine dinamică completă?
Soluţie: (pentru aer η = T 3 / 2 / (T + 117 ) , unde T este temperatura absolută în K ).
Curgerea este guvernată de forţele masice gravitaţionale, deci similitudinea
dinamică presupune egalitatea numerelor Froude pe model şi prototip,
2
vmod v 2pro Date iniţiale şi unităţi de măsură:
=
lmod ⋅ g l pro ⋅ g t p = −45 0C ; p p = 30,2kPa = 30200 Pa (N/m 2 ) ; t m = 15 0 C ; l p / l m = 20
de unde rezultă scara vitezelor
Soluţie:
v mod l mod
= Având în vedere că prototipul avionului zboară cu viteză ridicată (zbor supersonic),
v pro l pro este esenţial ca şi modelul să fie testat la acelaşi număr Mach,
Cum debitul volumic este viteza × aria , scara debitelor poate fi scrisă ca Ma p = Mam
2 5/ 2 Numărul lui Mach este raportul între viteza caracteristică (în cazul de faţă viteza de
Q mod v mod ⋅ l mod ⎛⎜ l mod ⎞
= = ⎟ zbor) şi viteza sunetului. Viteza sunetului în aer este κ ⋅ R ⋅ T , unde κ este
Q pro v pro ⋅ l 2pro ⎜ l pro ⎟
⎝ ⎠ exponentul adiabatic al aerului, iar R este constanta gazului. Valorile lui κ şi R
Rezultă scara geometrică nu sunt importante în cazul de faţă, pentru că din egalitatea numerelor Mach rezultă
2/5 0, 4 κ ⋅ R ⋅ Tm T
l pro ⎛ Q pro ⎞ ⎛ 120 ⎞ Vm = V p ⋅ =Vp ⋅ m
=⎜ ⎟ = ⎜⎜ ⎟
⎟ = 7,61 κ ⋅ R ⋅Tp Tp
l mod ⎜⎝ Q mod ⎟⎠ ⎝ 0,75 ⎠
Forţa hidrostatică exercitată pe o porţiune a deversorului este proporţională cu Temperaturile absolute pentru model şi prototip sunt
presiune × arie . Pe de altă parte, scara presiunilor poate fi determinată din Tm = 15 + 273,15 = 288,15 K şi respectiv T p = −45 + 273,15 = 228,15 K . Prin
egalitatea numerelor Euler pe model şi prototip: urmare, viteza de testare a modelului trebuie să fie
Δp pro ρ ⋅ v 2pro v 2pro l pro 288,15
Vm = 400 ⋅ = 449,53 m / s ≅ 450 m / s
= = = 228,15
Δp mod 2
ρ ⋅ v mod 2
v mod l mod
Pentru a determina presiunea necesară în tunelul aerodinamic în care se testează
Scara forţelor este modelul trebuie să luăm în considerare similitudinea Euler, adică
3 Eu p = Eu m ,
F pro Δp pro ⋅ l 2pro⎛ l pro ⎞
= =⎜ ⎟
Fmod 2 ⎜l ⎟ de unde rezultă
Δp mod ⋅ l mod ⎝ mod ⎠ 2
de unde forţa pe prototip va fi ρ ⎛V ⎞
pm = pp ⋅ m ⋅⎜ m ⎟
( )
F pro = Fmod ⋅ l pro / l mod 3 = 2,8 ⋅ (7,61)3 = 1234 N . ρp ⎜Vp ⎟
⎝ ⎠
În relaţia de mai sus cunoaştem p p şi raportul vitezelor model/prototip, dar nu
cunoaştem raportul densităţilor. Pentru a-l determina, vom apela la egalitatea
Problema 5.9. Prototipul unui avion este proiectat să zboare la o altitudine numerelor Reynolds, pentru că vâscozitatea joacă un rol important în evoluţia
de 9 km (unde temperatura este de − 45 C şi presiunea de 30,2 kPa ), cu viteza de curgerii în jurul avionului:
400 m / s . Un model la scara 1 : 20 este testat intr-un tunel aerodinamic presurizat, Re p = Rem
de unde rezultă
52
ρm ηm V p l p Date iniţiale:
= ⋅ ⋅ D; Q; N; H; g; ρ ; μ ; P
ρ p η p Vm l m
Cu aceasta, presiunea necesară în tunelul aerodinamic este (cu l p / l m = 20 scara Soluţie:
modelului) Analiza dimensională a curgerii în turbomaşini utilizează următorul set de n = 7
288,15 3 / 2 parametri: P , Q , g ⋅ H , μ , ρ , N , şi D . Cu unităţile fundamentale pentru masă,
η V lp 288,15 + 117 450 M , lungime, L , şi timp, T , unităţile de măsură pentru aceşti parametri pot fi
pm = p p ⋅ m ⋅ m ⋅ = 30200 ⋅ ⋅ ⋅ 20 = 821600 Pa = 821,6 kPa exprimate astfel:
η p V p lm 228,15 3 / 2 400 μ ρ
P Q g⋅H N D
228,15 + 117
M ⋅ L2 L3 L2 M M 1 L
Concluzii: Pentru realizarea similitudinii raportul în care creşte viteza curentului de
aer pentru testarea pe model faţă de viteza reală de zbor a prototipului este T 3
T T 2 L ⋅ T L 3
T
semnificativ mai mică decât raportul în care creşte presiunea exercitată pe model Alegând ultimele trei mărimi ca mărimi primare, obţinem următoarele mărimi
faţă de presiunea la care lucrează prototipul. adimensionale.
a
⎛M ⎞ ⎞
⎛ M ⋅ L2
Problema 5.10. Pentru o turbomaşină (turbină sau pompă) care vehiculează un Π 4 = ρ a ⋅ D b ⋅ N c ⋅ P = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ Lb ⋅ T −c ⋅ ⎜ ⎟ = M 0 ⋅ L0 ⋅ T 0
⎝ L3 ⎠ ⎜ T3 ⎟
fluid omogen şi incompresibil, mărimile fizice relevante sunt: ⎝ ⎠
• D = diametrul rotorului, ales ca dimensiune caracteristică a maşinii Exponenţii a , b şi c se determină din următorul sistem de ecuaţii liniare
• Q = debitul volumic de lichid vehiculat prin maşină ⎧ a +1= 0 ⎧a = −1
• N = viteza de rotaţie a rotorului maşinii ⎪ ⎪
⎨− 3 ⋅ a + b + 2 = 0 de unde rezultă ⎨c = −3
• H = energia raportată la unitatea de greutate de fluid, preluată de la fluid ⎪ ⎪b = −5
⎩ −c −3=0 ⎩
de rotorul turbinelor, respectiv transferată fluidului de rotorul pompelor
• g = acceleraţia gravitaţională Cu acestea avem
P
• ρ = densitatea lichidului Π4 =
• μ = vâscozitatea dinamică a lichidului ρ ⋅ D5 ⋅ N 3
• P = puterea mecanică corespunzătoare mişcării de rotaţie a rotorului Pentru debit rezultă mărimea adimensională Π 1 ,
În general, pentru analiza dimensională a turbomaşinilor este relevantă energia d
⎛M ⎞ ⎛ L3 ⎞
specifică raportată la unitatea de masă de fluid vehiculat, adică gH . Să se arate că Π 1 = ρ d ⋅ D e ⋅ N f ⋅ Q = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ Le ⋅ T − f
⋅ ⎜ ⎟ = M 0 ⋅ L0 ⋅ T 0
⎝ L3 ⎠ ⎜T ⎟
alegând ca mărimi primare D , N şi ρ , se pot obţine următoarele mărimi ⎝ ⎠
adimensionale specifice turbomaşinilor: Exponenţii d , e şi f se determină din următorul sistem de ecuaţii liniare
Să se determine combinaţia mărimilor adimensionale Π 1 , Π 2 şi Π 4 care ⎧ d =0 ⎧d = 0
⎪ ⎪
corespunde randamentului hidraulic ⎨ − 3 ⋅ d + e + 3 = 0 de unde rezultă ⎨ f = −1
Q g⋅H μ P ⎪ − f −1= 0 ⎪e = −3
Π1 = , Π2 = , Π3 = şi Π 4 = ⎩ ⎩
3 2 2 2
N ⋅D N ⋅D ρ ⋅N ⋅D ρ ⋅ N 3 ⋅ D5 Cu acestea avem
P ρ ⋅ g ⋅ H ⋅Q Q
ηh = la turbine, respectiv η h = la pompe. Π1 =
ρ ⋅ g ⋅ H ⋅Q P D ⋅N 3
Energia specifică g ⋅ H se poate scrie sub formă adimensională prin intermediul

mărimii Π 2 ,
53
g
⎛M ⎞ ⎛ L2 ⎞
Π 2 = ρ g ⋅ D h ⋅ N i ⋅ (g ⋅ H ) = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ Lh ⋅ T −i
⋅⎜ ⎟ = M 0 ⋅ L0 ⋅ T 0
⎝ L3 ⎠ ⎜T 2 ⎟
⎝ ⎠
Exponenţii g , h şi i se determină din următorul sistem de ecuaţii liniare
⎧ g =0 ⎧g = 0
⎪ ⎪
⎨− 3 ⋅ g + h + 2 = 0 de unde rezultă ⎨i = −2
⎪ −i−2=0 ⎪h = −2
⎩ ⎩
Cu acestea avem
g⋅H
Π2 =
D2 ⋅ N 2
În fine, vâscozitatea dinamică a lichidului poate fi exprimată adimensional prin
intermediul mărimii Π 3 ,
j
⎛M ⎞ ⎛ M ⎞
Π 3 = ρ j ⋅ D k ⋅ N l ⋅ μ = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ Lk ⋅ T −l ⋅ ⎜ 0 0
⎟ = M ⋅ L ⋅T
0
3
⎝L ⎠ ⎝ L ⋅ T ⎠
Exponenţii j , k şi l se determină din următorul sistem de ecuaţii liniare
⎧ j +1= 0 ⎧ j = −1
⎪ ⎪
⎨− 3 ⋅ j + k − 1 = 0 de unde rezultă ⎨k = −2
⎪ − l −1= 0 ⎪l = −1
⎩ ⎩
Cu acestea avem
μ
Π3 =
ρ ⋅ D2 ⋅ N
Această ultimă mărime adimensională este inversul unui număr Reynolds asociat
turbomaşinii.
Randamentul hidraulic al unei turbine poate fi scris sub forma,
Π4
ηh =
Π1 ⋅ Π 2
iar inversul lui reprezintă definiţia randamentului hidraulic la pompe.
De regulă similitudinea Reynolds (egalitatea valorilor lui Π 3 pe prototip şi model)
este foarte dificil, dacă nu imposibil, de realizat. Prin urmare, dependenţa
funcţională care se determină experimental este η h = f (Π1 , Π 2 ) .
54
Cap. 6 MIŞCAREA STAŢIONARĂ A FLUIDELOR VÂSCOASE
6.1 Mişcarea fluidelor prin orificii şi ajutaje. Jeturi fluide
Problema 6.1.1. Să se determine debitul şi viteza ce curge printr-un

orificiu mic, circular, în perete subţire, neînecat, având diametrul d=30 mm şi
sarcina H=1m.

d=30 mm = 0,03 m ; H=1m; g=9,80665 m/s2
Soluţie:
Pentru că H=1 m ≤ 5· d=5·0,03 = 0,15 m Fig.6.1.2
Deci este îndeplinită condiţia că orificiul este mic. În acest caz formula de calcul a Soluţie:
debitului ce curge prin orificiu, considerând coeficientul de debit pentru orificiu Debitul total ce curge din rezervor prin cele şase orificii mici este:
μ = 0,61 , este: Q = Q1 + 2 ⋅ Q 2 + 3 ⋅ Q 3
π ⋅d2 π ⋅ 0,03 2 unde :
Q = μ ⋅S ⋅ 2⋅ g ⋅H = μ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H = 0,61 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 1 =
4 4 π ⋅ d1 2 π ⋅ 0,09 2
Q1 = μ ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h1 = 0,61 ⋅ ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 0,8 =
m3 l 4 4
= 1,91 ⋅ 10 −3 = 1,91
s s m3 l
= 0,01537 = 15,37
Pentru viteză considerăm coeficientul de viteză pentru orificii ϕ = 0,97 şi în acest s s
caz viteza se calculează cu formula: π ⋅ d22 π ⋅ 0,05 2
m Q2 = μ ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h2 = 0,61 ⋅ ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 0,5 =
v = ϕ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H = 0,97 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 1 = 4,296 4 4
s
m3 l
Concluzii: Debitul şi viteza depind direct proporţional de 2 ⋅ g ⋅ H = 0,0375 = 3,75
s s
Problema 6.1.2. Care este debitul ce curge din rezervor, dacă orificiile în π ⋅ d32 π ⋅ 0,03 2
Q3 = μ ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h3 = 0,61 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 0,3 =
peretele rezervorului sunt dispuse ca în figură şi se cunosc: h1=0,8 m, d1=90 mm, 4 4
h2=0,5 m, d2=50 mm, h3=0,3 m, d3=30 mm. m3 l
= 0,001046 = 1,046
s s
S-a luat în considerare în calcule coeficientul de debit pentru orificii
h1=0,8 m; d1=90 mm = 0,09 m; h2=0,5 m; d2=50 mm =0,05 m; h3=0,3 m;
μ = 0,61 .
d3=30 mm =0,03 m; g=9,80665 m/s2
Obţinem rezultatul final:
l
Q = Q1 + 2 ⋅ Q2 + 3 ⋅ Q3 = 15,37 + 2 ⋅ 3,75 + 3 ⋅ 1,046 = 26,008
s
Concluzii: Debitul total este suma debitelor scurse prin fiecare oriciul.
55
Q = μ ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H unde H = 8 − 6 = 2m şi μ = 0,7 − 0,9 .Alegem
Problema 6.1.3. Pentru măsurarea debitului unui curs de apă s-a construit
μ = 0,7 .
un stăvilar vertical din lemn în care s-a făcut un orificiu dreptunghiular cu perete
subţire. Cunoscând cotele din figură, iar lăţimea orificiului b=2 m să se calculeze m3
Q = μ ⋅ a ⋅ b ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H = 0,7 ⋅ 2 ⋅ 2 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 2 = 17,537
debitul în următoarele cazuri: s
a) cota apei aval este 2 m, Concluzii: În cazul în care orificiul este liber debitul scurs este mai mare decât în
b) cota apei aval este 5 m. cazul când orificiul este înecat.
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Problema 6.1.4. Apa curge printr-un orificiu mic în peretele subţire a
z amonte = 8m ; a) zaval = 2m şi b) zaval = 5m ; z1 = 8 − 5 = 3m şi z 2 = 8 − 3 = 5m ; bazei unui rezervor deschis. Diametrul rezervorului este d=10 mm, iar sarcina
b= 2m; g=9,80665 m/s2 constantă H=700 mm. Cunoscând debitul de apă ce curge din rezervor prin orificiu
Q=0,177 l/s, diametrul jetului în secţiunea contractată dc=8 mm, să se determine:
a) coeficienţii de debit, viteză şi contracţie ai jetului;
b) coeficientul de pierdere ζ al orificiului;
c) pierderile de sarcină la curgerea prin orificiu.

d=10 mm ‚ 0,01 m; H=700 mm =0,7m; Q=0,177 l/s= 0,7 ⋅ 10−3 m3 / s ; dc=8 mm=
0,008 m ; g=9,80665 m/s2
Soluţie:
a) În cazul unui orificiu mic debitul este:
π ⋅d2
Q=μ⋅ ⋅ 2⋅g ⋅H
4
Coeficientul de debit este atunci:
Fig. 6.1.3
4⋅Q 4 ⋅ 0,177 ⋅ 10 −3
Soluţie: μ= = = 0,6082
a) În cazul când cota apei aval este 2 m orificiul este liber. π ⋅ d 2 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H π ⋅ 0,012 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 0,7
a = 5 − 3 = 2m Coeficientul de contracţie rezultă:
Pentru că H = 5m < 5 ⋅ a = 10m înseamnă că avem un orificiu mare. În
π ⋅ dc2
acest caz debitul va fi: 2 2
Sc ⎛d ⎞ ⎛ 0,008 ⎞
( )
2 ε= = 4 = ⎜ c ⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ = 0,64
Q = ⋅ μ ⋅ b ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z 2 3 / 2 − z13 / 2 S π ⋅d 2
⎝ d ⎠ ⎝ 0,01 ⎠
3
unde μ = 0,7 − 0,9 . Considerăm μ = 0,7 . 4
Din figură rezultă z1 = 8 − 5 = 3m şi z 2 = 8 − 3 = 5m . Coeficientul de viteză este:
μ 0,6082
Deci debitul este: ϕ= = = 0,9503
ε 0,64
2
( )
Q = ⋅ 0,7 ⋅ 2 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 5 3 / 2 − 33 / 2 = 24,735
3
m3
s
b) Coeficientul ζ de pierderi hidraulice al orificiului se determină din :
b) În cazul când cota apei aval este 6 m orificiul este mare şi înecat.
Atunci debitul este:
56
1
⇒
1 1 πd 2 π ⋅ 0,04 2
ϕ= ζ =
2
−1=
2
− 1 = 0,1073 Qaj 2 = μ aj ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (h + l ) = 0,815 ⋅ ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ (1 + 0,15) =
1+ ζ ϕ 0,9503 4 4
c) Pierderile hidraulice la trecerea prin orificiu sunt:
m3
hp = ζ ⋅
v2
=⎜
⎛ 1
2 ⋅ g ⎜⎝ ϕ 2
⎞ ϕ2 ⋅2⋅ g ⋅ H
− 1⎟ ⋅
⎟ 2 ⋅ g
( ) (
= 1 − ϕ 2 ⋅ H = 1 − 0,9503 2 ⋅ 0,7 =) = 4,864 ⋅ 10 −3
s
= 4,864
l
s
⎠ Debitul total este:
= 0,0678m l
Q = Qaj1 + Qaj 2 = 3,928 + 4,864 = 8,792
s
Concluzii: Debitul scurs prin ajutajul 2 este mai mare decât cel prin ajutajul 1
Problema 6.1.5. Să se determine debitul care iese prin două ajutaje cu datorita faptului că sarcina hidraulică a ajutajului 2 (h+l) este mai mare decât
aceleaşi caracteristici d=40mm, l=150mm, dar cu poziţii diferite, cum apar în sarcina hidraulică a ajutajului 1 (h-a).
figură. Se mai cunosc h=1m şi a=250mm.
Problema 6.1.6. Două rezervoare alăturate comunică între ele printr-un
orificiu circular având μ o = 0,61 şi d=120 mm. Debitul total este Q=100 l/s. Din
fiecare rezervor apa curge printr-un ajutaj cilindric cu diametru d=120 mm şi
ajutaj 1 μ aj = 0,815 . Să se determine:
h
d a) debitul ce curge din fiecare ajutaj;
b) cu cât trebuie modificat diametrul d1 al ajutajului din stânga pentru ca
debitele ce curg prin ambele ajutaje să fie egale.
a
l
d
l
ajutaj 2
Fig. 6.1.5
d=40mm =0,04 m; l=150mm = 0,15 m ; h=1m ; a=250mm = 0,25 m;
g=9,80665 m/s2
Soluţie:
Pentru ajutajul 1:
π ⋅d2 π ⋅ 0,04 2
Qaj1 = μ aj ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (h − a ) = 0,815 ⋅ ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ (1 − 0,25) =
4 4
m3 l Fig. 6.16
= 3,928 ⋅ 10 −3 = 3,928
s s Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Pentru ajutajul 2: μ o = 0,61 ; d=120 mm = 0,12 m ; Q=100 l/s = 100 ⋅ 10 −3 m 3 / s ; d=120 mm;
μ aj = 0,815 ; g=9,80665 m/s2
57
Soluţie: π ⋅d 2 Q 100 ⋅10 −3
a) Considerăm regim staţionar şi poziţiile nivelelor suprafeţelor în Qaj 2 = μ aj ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h2 = = =
4 μ aj 2 0,815 2
ambele rezervoare fixe. Acest lucru înseamnă că debitul ce intră în primul rezervor
1+ +1 1+
Q=100 l/s este egal cu suma debitelor care ies prin cele două ajutaje: 2 0,612
μo
Q = Q aj1 + Qaj 2
iar debitul care trece prin orificiul din peretele despărţitor este egal cu debitul ce m3 l
= 0,03747 = 37,47
trece prin ajutajul din dreapta: s s
Q0 = Qaj 2 Atunci:
Deci: l
Qaj1 = Q − Qaj 2 = 100 − 37,47 = 62,53
Q = Qaj1 + Qaj 2 = μ aj ⋅ S1 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h1 + μ aj ⋅ S 2 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h2 = s
π ⋅d2 π ⋅d2 b) Punem condiţia ca debitele ce ies prin cele două ajutaje să fie egale:
= μ aj ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h1 + μ aj ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h2 = Qaj1 = Q aj 2
4 4
( )
2 şi ţinând cont că ajutajul 1 va avea alt diametru pe care-l notăm d1, obţinem:
π ⋅d
= μ aj ⋅ ⋅ 2⋅ g ⋅ h1 + h2
4 μ ⋅ d1 2 μ ⋅d2
μ aj ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h1 = μ aj ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h2
Debitul orificiului înecat este: 4 4
π ⋅d2 de unde:
Qo = μ o ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (h1 − h2 ) = μ o ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (h1 − h2 )
4 h2
d1 2 = d 2 ⋅
Acest debit este egal cu debitul ajutajului 2: h1
π ⋅d2 π ⋅d2
Qo = Q aj 2 ⇒ μ o ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (h1 − h2 ) = μ aj ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h2 h d 0,12
4 4 d1 = d ⋅ 4 2 = = = 0,0929m = 92,9mm
h1 μ aj 2 2
μ o ⋅ h1 − h2 = μ aj ⋅ h2 ⎛ 0,815 ⎞
41+ ⎜
41+
2 ⎜ 0,61 ⎟⎟
μo ⎝ ⎠
de unde : μ o 2 ⋅ (h1 − h2 ) = μ aj 2 ⋅ h2
sau : (
h1 ⋅ μ o 2 = h2 ⋅ μ o 2 + μ aj 2 ) Concluzii:Debitul prin ajutajul 1 este mai mare decât cel prin ajutajul 2. Pentru a
asigura acelaşi debit prin ambele ajutaje , diametru ajutajului 1 trebuie redus.
2
h1 μ aj
de unde : = 1+ Problema 6.1.7 Un rezervor este împărţit cu doi pereţi despărţitori în două
h2 μo2 compartimente. În primul perete există un orificiu cu d1=100 mm, în al doilea un
Debitul total se poate scrie : orificiu cu d2=80 mm, iar la baza ultimului compartiment un orificiu cu d3=70 mm.
Se consideră că orificiile practicate în cei doi pereţi despărţitori se află situaţi la
⎛ μ aj 2 ⎞
π ⋅d2 ⎜ ⎟ înălţimea a=0,5 m de bază. Cunoscând debitul de apă ce iese din rezervor Q=15 l/s,
Q = μ aj ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h2 ⋅ ⎜ 1 + + 1⎟ să se determine nivelele H1, H2 şi H3 din cele trei compartimente ale rezervorului.
4 2
⎜ μo ⎟
⎝ ⎠ Coeficientul de debit pentru orificii se consideră μ = 0,61 .
58
adică:
π ⋅ d1 2 π ⋅ d22
μ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (H 1 − H 2 ) = μ ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (H 2 − H 3 )
4 4
sau:
d 1 4 ⋅ ( H 1 − H 2 ) = d 2 4 ⋅ (H 2 − H 3 )
⎛d4 ⎞
( )
d14 ⋅ H 1 = d14 ⋅ H 2 + d 24 ⋅ H 2 − d 24 ⋅ H 3 = d14 + d 24 ⋅ ⎜ 3 + 1⎟ ⋅ H
⎜d4 ⎟
⎝ 2 ⎠
⎡⎛ d 4 ⎞ ⎛d 4 ⎞ d 4⎤ ⎡ d 4 ⎛ d 4 ⎞⎤
H 1 = H 3 ⋅ ⎢⎜1 + 2 ⎟ ⋅ ⎜ 3 + 1⎟ − 2 ⎥ = H 3 ⋅ ⎢1 + 3 ⋅ ⎜1 + 2 ⎟⎥
⎢⎜⎝ d1 4 ⎟⎠ ⎜⎝ d 2 4 ⎟ d 4⎥
⎠ ⎢⎣ d 2 4 ⎜⎝ d1 4 ⎟⎠⎥⎦
⎣ 1 ⎦
Fig. 6.1.7 Debitul de apă ce iese din rezervor este Q=Q3=15 l/s
Date iniţiale şi unităţi de măsură: π ⋅ d32
d1=100 mm = 0,1 m ; d2=80 mm = 0,08 m ; d3=70 mm = 0,07 m ; a=0,5 m ; Q=μ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H3 ⇒
4
Q=15 l/s = 15 ⋅ 10 −3 m 3 / s ; μ = 0,61 ; g=9,80665 m/s2
H3 =
8 ⋅ Q2
=
(
8 ⋅ 15 ⋅ 10 −3 )2 = 2,0816m
Soluţie: g ⋅ μ 2 ⋅ π 2 ⋅ d 3 4 9,80665 ⋅ 0,612 ⋅ π 2 ⋅ 0,07 4
Debitele ce trec prin cele trei orificii sunt:
⎛d 4 ⎞ ⎛ 0,07 4 ⎞
π ⋅ d1 2 H 2 = H 3 ⋅ ⎜ 3 + 1⎟ = 2,0816 ⋅ ⎜ + 1⎟ = 3,3018m
Q1 = μ ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (H 1 − H 2 ) ⎜d 4 ⎟ ⎜ 4 ⎟
4 ⎝ 2 ⎠ ⎝ 0,08 ⎠
π ⋅ d22 ⎡ d 4 ⎛ d 4 ⎞⎤ ⎡ 0,07 4 ⎛ 0,08 4 ⎞⎤
Q2 = μ ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (H 2 − H 3 ) H 1 = H 3 ⋅ ⎢1 + 3 ⋅ ⎜1 + 2 ⎟⎥ = 2,0816 ⋅ ⎢1 + ⋅ ⎜1 + ⎟⎥ = 3,8016m
4 ⎢⎣ d 2 4 ⎜⎝ d14 ⎟⎠⎥⎦ ⎢⎣ 0,08 4 ⎜⎝ 0,14 ⎟⎠⎥⎦
π ⋅ d32
Q3 = μ ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H3
4
Pentru ca nivelul H3 să rămână constant avem condiţia: Problema 6.1.8 Să se determine debitul care curge printr-un orificiu mare,
Q2 = Q3 triunghiular având datele notate ca în figură H=1m, b=0,5m, μ = 0,7 .
adică:
π ⋅ d22 π ⋅ d 32 Date iniţiale şi unităţi de măsură:
μ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (H 2 − H 3 ) = μ ⋅ ⋅ 2⋅ g ⋅ H3 H=1m ; b=0,5m; μ = 0,7 ; g=9,80665 m/s2
4 4
sau:
d 2 4 ⋅ (H 2 − H 3 ) = d 3 4 ⋅ H 3
H2 d34 ⎛d 4 ⎞
⇒ −1 = H 2 = H 3 ⋅ ⎜ 3 + 1⎟
⇒
H3 d24 ⎜d 4 ⎟
⎝ 2 ⎠
Pentru ca nivelul H2 să rămână constant avem condiţia:
Q1 = Q2
59
= μ ⋅ 2⋅ g ⋅
a
15 ⋅ b
[ ]
⋅ 3 ⋅ (H + b )5 / 2 − 3 ⋅ H 5 / 2 − 5 ⋅ H ⋅ (H + b )3 / 2 + 5 ⋅ H ⋅ H 3 / 2 =
= μ ⋅ 2⋅ g ⋅
a
15 ⋅ b
{ }
⋅ (H + b )3 / 2 ⋅ [3 ⋅ (H + b ) − 5 ⋅ H ] − H 3 / 2 ⋅ (3 ⋅ H − 5 ⋅ H ) =
= μ ⋅ 2⋅ g ⋅
a
15 ⋅ b
[ ]
⋅ (H + b )3 / 2 ⋅ (3 ⋅ b − 2 ⋅ H ) + 2 ⋅ H 5 / 2 =
= 0,7 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅
0,5164
15 ⋅ 0,5
[ ]
⋅ (1 + 0,5)3 / 2 ⋅ (3 ⋅ 0,5 − 2 ⋅ 1) + 2 ⋅ 15 / 2 = 0,2308
m3
s
Problema 6.1.9. Să se compare timpii de golire ai rezervorului din figură

având secţiunea transversală S=1 m2 şi înălţimea H=1 m în două cazuri:
a) golire prin orificiu în perete subţire cu d=50 mm;
b) golire prin ajutaj cilindric exterior cu d=50 mm şi l=100 mm.
Fig. 6.1.8
Soluţie:
H=1m<5·b=5·0,5=2,5m deci orificiul este mare.
Debitul ce trece printr-o suprafaţă elementară este:
dQ = μ ⋅ dA ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z = μ ⋅ x ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z 1 / 2 ⋅ dz
Din Teorema lui Pitagora avem:
2
⎛a⎞ 16 16
a2 = ⎜ ⎟ + b2 ⇒ a = ⋅b = ⋅ 0,5 = 0,5164m
4
⎝ ⎠ 15 15
şi din asemănarea triunghiurilor obţinem:
x z−H a z−H
= ⇒ x= ⋅
a b 2 b
2
Astfel obţinem:
dQ = μ ⋅ 2 g ⋅
a 1/ 2
2b
⋅z ⋅ (z − H ) ⋅ dz = μ ⋅ 2 ⋅ g ⋅
a
2⋅b
( )
⋅ z 3 / 2 − Hz 1 / 2 ⋅ dz Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Fig. 6.1.9
S=1 m2 ; H=1 m ; a) d=50 mm = 0,05 m ; b) d=50 mm = 0,05 m şi l=100 mm =

Debitul ce trece prin orificiu mare triunghiular este :
z2
0,1 m ; g=9,80665 m/s2
∫ (z )
a 3/ 2
Q = μ ⋅ 2⋅ g ⋅ ⋅ − Hz 1 / 2 ⋅ dz = Soluţie:
2⋅b
z1 În ambele situaţii nivelul în rezervor variază în timp, deci avem curgeri sub
= μ ⋅ 2⋅ g ⋅
a ⎡2
2 ⋅ b ⎢⎣ 5
( 2
) ( ⎤
⋅ ⋅ z 2 5 / 2 − z15 / 2 − ⋅ H ⋅ z 2 3 / 2 − z13 / 2 ⎥
3 ⎦
) sarcină variabilă. Rezervoarele nu mai sunt alimentate cu apă. Golirea se produce
în primul caz z1=H şi z2=0, iar în al doilea caz când z1=H+l şi z2=l. Secţiunea
rezervoarelor este constantă.
şi conform figurii z1 = H şi z 2 = H + b Considerăm că la momentul t nivelul în rezervor este z. În intervalul de
Q = μ ⋅ 2⋅ g ⋅
a ⎧2
2 ⋅ b ⎩5
[ 2
] [ ⎫
⋅ ⎨ ⋅ (H + b )5 / 2 − H 5 / 2 − ⋅ H ⋅ (H + b )3 / 2 − H 3 / 2 ⎬ =
3 ⎭
] timp imediat următor dt, nivelul lichidului scade cu dz. Deci volumul dVol=S·dz
este egal cu volumul de lichid care iese în intervalul de timp dt.
60
a) Golirea rezervorului prin orificiu: Concluzii: Timpul de golire al rezervorului se reduce în situaţia utilizarii unui
S ⋅ dz = Q o ⋅ dt ajutaj cilindric având aceelasi diametrul cu al orificiului.
π ⋅d2
Qo = μ o ⋅ ⋅ 2⋅ g ⋅ z Problema 6.1.10. Să se determine timpul de golire al vasului din figură
4 ştiind că A1=1 m2, A2=3 m2, h1=1 m, h2=2,5 m şi aria orificiului Ao=40 cm2.
S ⋅ dz
dt =
π ⋅d2
⋅ 2⋅ g ⋅ zμo ⋅
4
Timpul de golire al rezervorului prin orificiu este:
H H
S ⋅ dz S dz
t go = ∫ π ⋅d 2
=
π ⋅d 2
⋅ ∫ z
=
0 μo ⋅ ⋅ 2⋅ g ⋅ z μo ⋅ ⋅ 2⋅ g 0
4 4
2⋅S ⋅ H 2⋅S ⋅H
= = =
2
π ⋅d π ⋅d2
μo ⋅ ⋅ 2⋅ g μo ⋅ ⋅ 2⋅ g ⋅H
4 4
2 ⋅1⋅1
= = 377,05s
π ⋅ 0,05 2 Fig. 6.1.10
0,61 ⋅ ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 1
4 Date iniţiale şi unităţi de măsură:
b) Golirea rezervorului prin ajutaj: A1=1 m2, A2=3 m2, h1=1 m, h2=2,5 m ; Ao=40 cm2 = 40 ⋅ 10 −4 m 2 ; g=9,80665 m/s2
S ⋅ dz = Qaj ⋅ dt
Soluţie:
π ⋅d 2
Qaj = μ aj ⋅ ⋅ 2⋅ g ⋅ z Timpul de golire al vasului îl considerăm ca fiind egal cu timpul de golire
4 al părţii din vas având secţiunea de arie constantă A1 la care se adaugă timpul de
S ⋅ dz golire al porţiunii din vas având secţiunea de arie constantă A2.
dt =
π ⋅d2 z h2 h2 + h1
μ aj ⋅ ⋅ 2⋅ g ⋅ z S (z ) ⋅ dz S ( z ) ⋅ dz S ( z ) ⋅ dz
4 t g = t1 + t 2 = ∫ μ ⋅ Ao ⋅ 2⋅ g ⋅ z
= ∫ μ ⋅ Ao ⋅ 2⋅ g ⋅ z
+ ∫ μ ⋅ Ao ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z
=
Timpul de golire al rezervorului prin ajutaj este: 0 0 h2
H +l H +l
S ⋅ dz S dz
t g aj = ∫ π ⋅d 2
=
π ⋅d 2
⋅ ∫ = A2
h2
dz A1
h2 + h1
dz
l μ aj ⋅ ⋅ 2⋅ g ⋅ z μ aj ⋅ ⋅ 2⋅ g l
z =
μ ⋅ Ao ⋅ 2 ⋅ g
⋅ ∫ z
+
μ ⋅ Ao ⋅ 2 ⋅ g
⋅ ∫ z
=
4 4 0 h2
=
π ⋅d 2
2⋅ S
[
⋅ (H + l )1 / 2 − l 1 / 2 = ] 2 ⋅ A1
h2
2 ⋅ A1
h2 + h1
= ⋅ z + ⋅ z =
μ aj ⋅ ⋅ 2⋅ g μ ⋅ Ao ⋅ 2 ⋅ g μ ⋅ Ao ⋅ 2 ⋅ g
4 0 h2
=
π ⋅ 0,05 2
2 ⋅1
[ ]
⋅ (1 + 0,1)1 / 2 − 0,11 / 2 = 206,74 s
0,815 ⋅ ⋅ 2 ⋅ 9,80665
4
61
=
2 ⋅ A2
μ ⋅ Ao ⋅ 2 ⋅ g
⋅ h2 +
2 ⋅ A1
μ ⋅ Ao ⋅ 2 ⋅ g
⋅ ( )
h2 + h1 − h2 = Astfel, volumul de fluid evacuat prin orificiu se calculează conform relaţiei:
=
(
2 ⋅ A2 ⋅ h2 + A1 ⋅ h2 + h1 − A1 ⋅ h2
=
) π ⋅ d2
Vevacuat = α ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt = α ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt
μ ⋅ Ao ⋅ 2 ⋅ g 4
=
[
2 ⋅ A1 ⋅ h2 + h1 + ( A2 − A1 ) ⋅ h2 ]= În timp ce volumul de fluid golit din rezervor se calculează cu relaţia:
μ ⋅ Ao ⋅ 2 ⋅ g
(
2 ⋅ 1 ⋅ 3,5 + 2 ⋅ 2,5 ) ⎡ z ⋅ (L − l) ⎤
V golit = ⎢l +
2
= = 931,54 s ⎥ ⋅ dz
0,61 ⋅ 40 ⋅ 10 −4 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⎣ H ⎦
Problema 6.1.11. Să se calculeze timpul de golire al rezervorului de formă Egalarea celor două volume conduce la relaţia:
tronconică cu baza mare L x L=400 mm x 400 mm, şi baza mică l x l=300 mm x
2
300 mm, iar înălţimea rezervorului este H=500 mm. Se mai cunosc: d=15 mm şi ⎡ z ⋅ (L − l) ⎤ π ⋅ d2
coeficientul de debit al ajutajului α=0,61. ⎢l + H ⎥ ⋅ dz = α ⋅
4
2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt
⎣ ⎦
Date iniţiale şi unităţi de măsură: De unde se obtine relaţia de calcul a timpului de golire al rezervorului
LxL=400 mm x 400 mm = 0,4 m x 0,4 m = 0,16 m2 ; lxl=300 mm x 300 mm = 0,3 2
m x 0,3 m = 0,09 m2; H=500 mm = 0,5 m ; d=15 mm = 0,015 m ; α = 0,61 ; g = ⎡ z ⋅ (L − l) ⎤
9,81 m/s2 1 4 ⎢l + H ⎥
dt = ⋅ ⋅⎣ ⎦ ⋅ dz
α π ⋅ d2 2⋅g⋅z
care ajunge de forma
Fig. 6.1.1
Soluţie:
Se cunoaşte din teoria golirii rezervoarelor, conform relaţiei (6.144) din [1] (Anton
& Baya (2002)) că volumul de lichid care este evacuat prin orificiul inferior
(Vevacuat) este egal cu volumul de lichid golit din rezervor (Vgolit), pentru situaţia în
care nu avem alimentarea acestuia.
62
2 g = 9,81 m/s2
⎡ z ⋅ (L − l) ⎤
H ⎢l + ⎥
1 4 1 ⎣ H ⎦
t= ⋅
α π⋅d 2
⋅
2⋅ g 0 z
∫ dz =
⎡ H −1 H 1 2 H 3 ⎤
1 4 1 ⎢l 2 ⋅ z 2 dz + 2 ⋅ l ⋅ (L − l ) z 2 dz + (L − l ) z 2 dz ⎥ =
= ⋅
α π ⋅ d2
⋅
2⋅ g ⎢
∫ H H 2 ∫ ⎥ ∫
⎣ 0 0 0 ⎦
⎡ 1
H
3
H
5
H⎤
= ⋅
1
⋅
4 ⎢ 1 2 ( L − l ) 2 ( L − l ) 2
2 ⎥
⎢2 ⋅ l ⋅ z + 2⋅l ⋅ ⋅ ⋅z2 + ⋅ ⋅z2 ⎥=
2
α π ⋅ d2 2⋅ g ⎢ H 3 H 2 5 ⎥
⎣ 0 0 0 ⎦
⎡ 1 3 5⎤
= ⋅
1
⋅
4 ⎢ 1 2 4
2⋅l ⋅ H + ⋅l ⋅
2 ( L − l) 2 ( L − l )2
⋅H + ⋅
2 ⋅H 2⎥=
α π ⋅ d2 2⋅ g ⎢ 3 H 5 H2 ⎥
⎣ ⎦
1 4 2 H ⎡ 4 2 ⎤ Fig. 6.1.12
= ⋅ ⋅ 2 ⋅ l 2 + ⋅ l ⋅ (L − l ) ⋅ + ⋅ ( L − l ) 2 ⎥
α π ⋅ d 2 15 2 ⋅ g ⎢⎣ 3 5 ⎦ Soluţie:
Conform teoriei prezentate în Anton & Baya (2002) [1] secţiunea 6.5.4, volumul de
Relatia finală de calcul a timpului de golire ajunge de forma: lichid care este evacuat prin orificiul inferior (Vevacuat) este egal cu volumul de
lichid golit din rezervor (Vgolit), pentru situaţia în care nu avem alimentarea
t=
1
⋅
α π⋅d
4
2
⋅
2 H
15 2 ⋅ g
[8 ⋅ l 2
+ 4 ⋅ l ⋅ L + 3 ⋅ L2 ] acestuia.
Astfel, volumul de fluid evacuat prin orificiu se calculează conform relaţiei:

în care dacă înlocuim valorile mărimilor π ⋅ d12
Vevacuat = α ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt = α ⋅ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt
4
t=
1
⋅
4
0.61 3.1415 ⋅ (0.015 m )2
⋅
2 0.5 m
m
[8(0.3 m) 2
+ 4 ⋅ 0.3 m ⋅ 0.4 m + 3(0.4 m )2 ] În timp ce volumul de fluid golit din rezervor se calculează cu relaţia:
π ⋅ [d + 2 ⋅ z ⋅ tg β ]2
15 2 ⋅ 9.81 V golit = ⋅ dz
s2 4
Egalarea celor două volume conduce la relaţia:
Rezultând: t = 331.737 s π ⋅ [d + 2 ⋅ z ⋅ tg β ]2 π ⋅ d12
⋅ dz = α ⋅
2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt
Concluzii: Evaluarea timpului de golire al rezervoarelor de diverse forme este util 4 4
pentru aplicaţii practice specifice. De unde se obtine relaţia de calcul a timpului de golire al rezervorului
dt =
1
⋅
1
⋅
[d + 2 ⋅ z ⋅ tg β ]2 ⋅ dz
Problema 6.1.12. Să se calculeze timpul de golire al rezervorului din imagine
α d2 2⋅g⋅z
pentru care se cunosc: d=200 mm, D=360 mm, d1=12 mm, β=10º, α=0,61. 1
care ajunge de forma
d=200 mm = 0,2 m ; D=360 mm = 0,36 m ; d1=12 mm = 0,012 m ; β=10º, α=0,61;
63
D −d Concluzie: Evaluarea timpului de golire al rezervoarelor de diverse forme este util
1 1 1
2⋅tgβ
[d + 2 ⋅ z ⋅ tg β]
2 pentru aplicaţii practice specifice.
t= ⋅
2
α d1
⋅
2⋅g
∫ z
dz =
0
⎡ D−d D−d D −d ⎤ Problema 6.1.13. Să se calculeze valoarea coeficientului de debit al
⎢ 2⋅tgβ − 1 2⋅tgβ 1 2⋅tgβ 3 ⎥ rezervorului triunghiular din imagine dacă acesta debitează într-un rezervor de
1 1 1 ⎢ 2
= ⋅ 2⋅ d ⋅ ∫ z 2 dz + 4 ⋅ d ⋅ tg β ∫ z 2 dz + 4 ⋅ tg 2 β ∫ z 2 dz ⎥ = secţiune patrată cu latura de B=500 mm, înălţimea apei din acesta crescând cu
α d1 2⋅g ⎢ 0 0 0
⎥ Δh=100 mm la fiecare Δt=2,5 s. Se cunosc: H=136,5 mm.
⎢ ⎥
⎣ ⎦
D −d D −d D−d ⎤
⎡
⎢ 1 2⋅tgβ 3 2⋅tgβ 5 2⋅tgβ ⎥ B=500 mm = 0,5 m; H=136,5 mm = 0,1365 m; Δh=100 mm = 0,1 m; Δt=2,5 s;
1 1 1 ⎢ 2 2 ⎥= g = 9,81 m/s2
= ⋅ 2⋅ 2 ⋅ d2 ⋅ z 2 + 4 ⋅ d ⋅ tg β ⋅ ⋅ z 2 + 4 ⋅ tg 2 β ⋅ ⋅ z 2
α d1 2⋅g ⎢ 3 5 ⎥
⎢ 0 0 0 ⎥
⎣ ⎦
⎡ 1 3 5⎤
1 1 1 ⎢ 2 ⎛ D − d ⎞ 2 8 ⎛ D − d ⎞ 2 8 ⎛ D − d ⎞ 2⎥
= ⋅ ⋅ ⎢2 ⋅ d ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ + ⋅ d ⋅ tg β ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ + ⋅ tg 2 β ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥ =
2
α d1 2⋅g ⎢ ⎝ 2 ⋅ tgβ ⎠ 3 ⎝ 2 ⋅ tgβ ⎠ 5 ⎝ 2 ⋅ tgβ ⎠ ⎥
⎣ ⎦
D−d
=
1 1
⋅ ⋅
2 ⋅ tgβ ⎡ 2 8 D−d 8
+ ⋅ tg 2 β ⋅
(D − d )2 ⎤ =
⎢2 ⋅ d + ⋅ d ⋅ tg β ⋅ ⎥
α d12 2 ⋅ g ⎣⎢ 3 2 ⋅ tgβ 5 4 ⋅ tg 2β ⎦⎥
1 1 D−d ⎡ 4 2 ⎤
= ⋅ ⋅ 2 ⋅ d 2 + ⋅ d ⋅ (D − d ) + ⋅ (D − d )2 ⎥
α d12 2 g ⋅ tgβ ⎢⎣ 3 5 ⎦ Fig. 6.1.13
Relatia finală de calcul a timpului de golire ajunge de forma: Soluţie:
Conform teoriei deversoarelor, debitul ce trece prin orificiu unui deversor

t=
1
⋅
1
⋅
α d 2 15 g ⋅ tg β
D−d
[8 ⋅ d 2
+ 4⋅ d ⋅ D + 3⋅ D 2
] triunghiular
1
15 B 2 ⋅Δh
α= ⋅ = 0,615
în care dacă înlocuim valorile mărimilor 8 Δt ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (ΔΔh5/2
t=
1
⋅
1
0.61 (0.012 m )2
⋅
(0.36 − 0.2) m
m
[8(0.2 m) 2
+ 4 ⋅ 0.2 m ⋅ 0.36 m + 3(0.36 m )2 ] Concluzie: Una din problemele majore întâlnite în aplicaţiile industriale o
reprezintă evaluarea cât mai corectă a debitului. Ca urmare, determinarea
15 9.81 ⋅ tg 10 coeficientului de debit pentru un deversor este unul din elementele cheie de
s2 evaluare corectă a debitului.
Rezultând: t = 230.086 s Problema 6.1.14. Ce valoare are coeficientul de debit al unui rezervor
dreptunghiular ca în imagine, dacă Q=11,5 l/s, L=200 mm, H=100 mm.
64
Problema 6.1.15. Care este timpul de golire al recipientului de lichid din
imagine dacă se cunosc coeficientul de debit al orificiului α=0,61, aria suprafeţei
transversale a orificiului S=0,22 m2, şi raza R=1,8 m.

α=0,61 ; S=0,22 m2 ; R=1,8 m ; g = 9,81 m/s2
Fig. 6.1.14
Q=11,5 l/s = 11,5 ⋅ 10 −3 m3 / s ; L=200 mm = 0,2 m ; H=100 mm = 0,1 m ;
g = 9,81 m/s2
Soluţie:
Conform teoriei deversoarelor, debitul ce trece prin orificiu unui deversor

dreptunghiular este
2
Q= α⋅L⋅H⋅ 2⋅g⋅H Fig. 6.1.15
3 Soluţie:
de unde se obţine relaţia pentru coeficientul de debit Se cunoaşte din teoria golirii rezervoarelor, conform relaţiei (6.144) din [1] (Anton
& Baya (2002)) că volumul de lichid care este evacuat prin orificiul (Vevacuat) este
3⋅Q egal cu volumul de lichid golit din rezervor (Vgolit), pentru situaţia în care nu avem
α=
2 ⋅ L ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H1,5 alimentarea acestuia.
Astfel, volumul de fluid evacuat prin orificiu se calculează conform relaţiei:

înlocuind în relaţia de mai sus a valorilor conduce la următoarea valoare
Vevacuat = α ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt
3 ⋅ 11.5 ⋅ 10 -3 m 3 s
α= = 0.616
2 ⋅ 0.2 m ⋅ 2 ⋅ 9.81 m s 2 ⋅ (0.1 m )1,5 În timp ce volumul de fluid golit din rezervor se calculează cu relaţia:
Concluzie: Una din problemele majore întâlnite în aplicaţiile industriale o

reprezintă evaluarea cât mai corectă a debitului. Ca urmare, determinarea
[ ]
V golit = π ⋅ R 2 − ( z − R )2 ⋅ dz
coeficientului de debit pentru un deversor este unul din elementele cheie de

Egalarea celor două volume conduce la relaţia:
evaluare corectă a debitului.
65
[R 2
]
− ( z − R )2 ⋅ dz = α ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt
t=
1
⋅
4 (1.8 m )5
0.61 ⋅ 0.22 m 2 m
De unde se obtine relaţia de calcul a timpului de golire al rezervorului 15 2 ⋅ 9.81 2
s
dt =
1
⋅
[
R 2 − ( z − R )2
⋅ dz
] Rezultând: t = 34.656 s
α ⋅S 2⋅g⋅z
Concluzie: Evaluarea timpului de golire al rezervoarelor de diverse forme este util
care ajunge de forma pentru aplicaţii practice specifice.
t=
1
⋅
1
∫
[
2⋅R
R 2 − ( z − R )2
dz =
] Problema 6.1.16. Se consideră un rezervor de forma unui trunchi de
piramidă dreptunghiulară regulată cu înălţimea h=500 mm şi laturi a=400 mm şi
α ⋅S 2⋅ g z b=250 mm. Să se determine timpul de golire al rezervorului la baza lui fiind un
0
⎡ 2⋅R 1 2⋅R 3 ⎤ orificiu de arie s=2 cm2, iar coeficientul de debit este μ = 0,61 .
1 1 ⎢
= ⋅ 2⋅R⋅ z dz −
2 z 2 dz ⎥ =
∫ ∫
α ⋅S 2⋅ g ⎢ ⎥
⎣ 0 0 ⎦
⎡ 2⋅R 2⋅R ⎤
3 5
⎢ ⎥
1 1 ⎢ z2 z2 ⎥=
= ⋅ 2⋅R⋅ −
α ⋅S 2⋅ g ⎢ 3 5 ⎥
⎢ ⎥
⎢⎣ 2 0 2 0 ⎥
⎦
1 1 ⎡4 3 2 5⎤
= ⋅ ⎢ ⋅ R ⋅ (2 ⋅ R ) 2 − ⋅ (2 ⋅ R ) 2 ⎥ =
α ⋅S 2⋅ g ⎣3 5 ⎦
1 4 (2 ⋅ R )
5
= ⋅
α ⋅ S 15 2 ⋅ g
Fig. 6.1.16
Relatia finală de calcul a timpului de golire ajunge de forma: Date iniţiale şi unităţi de măsură:
h=500 mm = 0,5 m; a=400 mm = 0,4 m; b=250 mm = 0,25 m ;
1 4 (2 ⋅ R ) s =2 cm2 = 2 ⋅ 10 −4 m 2 ; μ = 0,61 ; g=9,80665 m/s2
5
t= ⋅
α ⋅ S 15 2 ⋅ g
Soluţie:
Volumul elementar care în intervalul de timp dt scade cu dz este egal cu
în care dacă înlocuim valorile mărimilor volumul care iese prin orificiu:
dVol = S ( z ) ⋅ dz = Q ⋅ dt = μ ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt
de unde rezultă:
66
S ( z ) ⋅ dz
dt =
μ ⋅S ⋅ 2⋅ g ⋅ z
Aria suprafeţei S(z) o exprimăm în funcţie doar de z. Dacă considerăm
latura pătratului x, exprimăm pe x în funcţie de z.
a−b
x=b+ ⋅z
h
⎛ a−b ⎞
h h h ⎜b + ⋅ z⎟
S ( z ) ⋅ dz 2
x ⋅ dz ⎝ h ⎠
⇒ t= ∫
μ ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z
= ∫ μ ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z
=
μ ⋅
∫S ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z
⋅ dz =
0 0 0
h⎡ 2 ⎤ dz Fig. 6.1.17
1 a−b ⎛a −b⎞
∫
⋅ ⎢b 2 + 2 ⋅ b ⋅ 2 Soluţie:
= ⋅z+⎜ ⎟ ⋅z ⎥⋅ =
μ ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g 0 ⎢⎣ h ⎝ h ⎠ ⎥⎦ z În cazul umplerii ecluzei orificiul lucrează la început ca un orificiu liber,
h iar sarcina H=constant, după care, după ce nivelul apei în ecluză a crescut până în
1 ⎡ a − b 2 3/ 2 ⎛ a − b ⎞ 2 5/ 2 ⎤
2 dreptul orificiului acesta este înecat sub sarcină variabilă.
= ⋅ ⎢b 2 ⋅ 2 ⋅ z 1 / 2 + 2 ⋅ b ⋅ ⋅ ⋅z +⎜ ⎟ ⋅ ⋅z ⎥ = A ⋅ (H − h ) 2⋅ A⋅h A⋅ H − A⋅h + 2⋅ A⋅h
μ ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g ⎢⎣ h 3 ⎝ h ⎠ 5 ⎥⎦ t u = t u1 + t u 2 = + = =
0 μ ⋅a⋅ 2⋅ g ⋅h μ ⋅a⋅ 2⋅ g ⋅h μ ⋅a⋅ 2⋅ g ⋅h
2⋅ h ⎡ 2 1 ⎤ A ⋅ (H + h )
= ⋅ ⎢b 2 + ⋅ b ⋅ (a − b ) + ⋅ (a − b )2 ⎥ = =
μ ⋅S ⋅ 2⋅ g ⎣ 3 5 ⎦ μ ⋅a⋅ 2⋅ g ⋅h
=
2⋅ h
15 ⋅ μ ⋅ S ⋅ 2 ⋅ g
( )
⋅ 3 ⋅ a2 + 4 ⋅ a ⋅ b + 8 ⋅ b2 =
Aria celor două orificii din peretele ecluzei spre amonte este:
A ⋅ (H + h ) 80 ⋅ 10 ⋅ (8 + 5)
= 1,913m 2
=
2 ⋅ 0,5
15 ⋅ 0,61 ⋅ 2 ⋅ 10 −4 ⋅ 2 ⋅ 9,80665
( )
⋅ 3 ⋅ 0,4 2 + 4 ⋅ 0,4 ⋅ 0,25 + 8 ⋅ 0,25 2 = 240,8s
a= =
μ ⋅ tu ⋅ 2 ⋅ g ⋅ h 0,61 ⋅ 900 ⋅ 2 ⋅ 9,8066 ⋅ 5
Atunci aria unui singur orificiu este:
π ⋅d2a
a1 = =
Problema 6.1.17. Pentru umplerea şi golirea unei ecluze sunt prevăzute în 4 2
părţile din amonte şi aval câte două orificii egale de secţiune circulară. Se cunosc Diametrul unui orificiu din peretele dinspre amonte al ecluzei este:
secţiunea ecluzei A=80·10 m2, diferenţa dintre nivelul amonte şi aval H=8 m, 2⋅a 2 ⋅ 1,913
d= = = 1,103m
distanţa de la axul amonte la nivelul amonte h1=5 m. Să se calculeze diametrele π π
orificiilor astfel încât umplerea şi golirea ecluzei să se facă în 15 minute fiecare. În cazul golirii ecluzei cele două orificii din peretele dinspre aval lucrează sub
sarcină variabilă:
Date iniţiale şi unităţi de măsură: 2⋅ A⋅ H
A=80·10 m2 ; H=8 m ; h1=5 m ; t u = t g = 15 min = 900s ; g=9,80665 m/s2 tg =
μ ⋅a⋅ 2⋅ g ⋅H
Deci rezultă că aria celor două orificii din acest perete este:
2⋅ A⋅ H 2 ⋅ 80 ⋅ 10 ⋅ 8
a= = = 1,861m 2
μ ⋅ t g ⋅ 2 ⋅ g ⋅ H 0,61 ⋅ 900 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 8
Atunci aria unui singur orificiu este:
67
π ⋅d2 a π ⋅d2 π ⋅ 1,5 2
a1 = = 2⋅ ⋅L 2⋅ ⋅3
4 2 2⋅S ⋅L 4 4
t= = = =
Diametrul unui orificiu din peretele dinspre amonte al ecluzei este: μ ⋅a⋅ 2⋅ g ⋅L μ ⋅ a ⋅ 2 ⋅ g ⋅ L 0,61 ⋅ 0,5 ⋅ 10 −2 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 3
2⋅a 2 ⋅ 1,861 = 453,2 s
d= = = 1,088m
π π
b) În cazul în care rezervorul este aşezat orizontal aria secţiunii în
timpul golirii este variabilă. În acest caz timpul de golire este:
Problema 6.1.18. Să se determine timpul de golire al unui rezervor d d
S ( z ) ⋅ dz 1 S (z )
cilindric cu dimensiunile d=1,5 m şi L=3 m în poziţiile:
a) rezervor aşezat vertical;
t= ∫ μ ⋅a⋅ 2⋅ g ⋅ z
=
μ ⋅a⋅ 2⋅ g
⋅ ∫ z
⋅ dz
0 0
b) rezervor aşezat orizontal.
unde S(z ) = L ⋅ b(z )
Orificiul de golire are secţiunea a= 0,5 dm2.

d=1,5 m ; L=3 m ; a=0,5 dm2 = 0,5 ⋅ 10 −2 m 2 ; g=9,80665 m/s2
Soluţie:
a) În cazul în care rezervorul este aşezat vertical aria secţiunii în timpul golirii este
constantă.
πd 2
S=
4
Fig. 6.1.18.b
Aplicând teorema lui Pitagora avem:

2 2
b ⎛d ⎞ ⎛ d⎞
= ⎜ ⎟ − ⎜ z − ⎟ = z ⋅ (d − z )
2 ⎝2⎠ ⎝ 2⎠
Fig. 6.1.18.a
Timpul de golire al rezervorului este:
68
b(z ) = 2 ⋅ z ⋅ (d − z )
Timpul de golire devine:
2 ⋅ L ⋅ z ⋅ (d − z )
d d
1 2⋅L
t=
μ ⋅a⋅ 2⋅ g
⋅ ∫ z
⋅ dz =
μ ⋅a⋅ 2⋅ g
⋅ ∫ d − z ⋅ dz =
0 0 Fig. 6.1.19
d Date iniţiale şi unităţi de măsură:
2⋅ L
=− ⋅ ∫ d − z ⋅ d (d − z ) = R=1,5 m ; s=0,1 m2 ; g=9,80665 m/s2
μ ⋅a⋅ 2⋅ g 0
d Soluţie:
2⋅L2 4⋅L⋅d ⋅ d Volumul elementar dVol = S ⋅ dz este egal cu volumul ce trece prin orificiu în
=− ⋅ ⋅ (d − z )3 / 2 = = intervalul de timp dt. Ţinând cont de orientarea axei z se scrie:
μ ⋅a⋅ 2⋅ g 3 0
3⋅ μ ⋅ a ⋅ 2⋅ g
dVol = − S ⋅ dz = −π ⋅ r 2 ⋅ dz = μ ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt ⇒
4 ⋅ 3 ⋅ 1,5 ⋅ 1,5
=
−2
= 544,03s π ⋅ r 2 ⋅ dz
3 ⋅ 0,61 ⋅ 0,5 ⋅ 10 ⋅ 2 ⋅ 9,80665 dt = −
μ ⋅s⋅ 2⋅ g ⋅ z
Concluzii: Golirea cilindrului în poziţe verticală se realizează mai rapid decât în Dar şi r este dependent de z. De aceea vom schimba variabila ţinând cont
cazul când cilindrul se gaseşte în poziţie orizontală de următoarele relaţii de legătură între elementele geometrice:
z = R + R ⋅ cos α = R ⋅ (1 + cos α )
Problema 6.1.19. Un rezervor sferic cu raza R=1,5 m se goleşte printr-un dz = − R ⋅ sin α ⋅ dα
orificiu de secţiune s=0,1 m2, iar prin orificiul superior se face aerisirea şi r = R ⋅ sin α
completarea vidului cu aer. Care este timpul de golire completă al rezervorului? Obţinem:
π ⋅ R 2 ⋅ sin 2 α ⋅ R ⋅ sin α ⋅ dα π ⋅ R 2 ⋅ R sin 2 α ⋅ sin α ⋅ dα
dt = = ⋅ =
μ ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ R ⋅ (1 + cos α ) μ ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g 2α
R ⋅ cos
2
2
π ⋅R ⋅ R ⋅ 2 α
= ⋅ sin 2 α ⋅ sin ⋅ dα
μ ⋅s⋅ 2⋅ g 2
69
π
π⋅R2 ⋅ R ⋅ 2 α
de unde: t =
μ⋅s⋅ 2⋅g ∫
⋅ sin 2 α ⋅ sin
0
2
⋅ dα
Calculăm separat integrala:

π π
α α α α
∫ sin ∫
2
α ⋅ sin ⋅ dα = 4 ⋅ sin 2 ⋅ cos 2 ⋅ sin ⋅ dα =
2 2 2 2
0 0
π
⎛ α⎞ α α
⎝ ∫
= 4 ⋅ ⎜1 − cos 2 ⎟ ⋅ cos 2 ⋅ sin ⋅ dα =
2⎠ 2 2
0
π
⎛ α α⎞ α ⎛α ⎞
⎝ ∫
= 4 ⋅ ⎜ cos 2 − cos 4 ⎟ ⋅ sin ⋅ d ⎜ ⎟ ⋅ 2 =
2 2 ⎠ 2 ⎝2⎠
0 Fig. 6.1.20
π Date iniţiale şi unităţi de măsură:
⎛ 2α ⎛ 2α⎞ α⎞
= −8 ⋅ ⎜ cos
⎝ ∫
2
− cos ⎟ ⋅ d ⎜ cos ⎟ =
2⎠ ⎝ 2⎠ ΔH 2 = 0,8m ; S1=1,6 m2 ; S2=1,8 m2 ; ϕ = 100mm = 0,1m ; μ = 0,7 ;
0 g=9,80665 m/s2
π
⎛1 α 1 α⎞ ⎛ 1 1 ⎞ 16
= − 8 ⋅ ⎜ ⋅ cos 3 − ⋅ cos 5 ⎟ = 8 ⋅ ⎜ − + ⎟ = Soluţie:
⎝3 2 5 2⎠0 ⎝ 5 3 ⎠ 15
Pentru golirea primului rezervor putem scrie:
Deci timpul de golire al rezervorului este: μ ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt = − S1 ⋅ dz1
π ⋅ R 2 ⋅ R ⋅ 2 16 16 π ⋅ R 2 ⋅ R 16 π ⋅ 1,5 2 ⋅ 1,5 Pentru umplerea celui de-al doilea rezervor putem scrie:
t= ⋅ = ⋅ = ⋅ =
μ ⋅s⋅ 2⋅ g 15 15 μ ⋅ s ⋅ g 15 0,61 ⋅ 0,1 ⋅ 9,80665 μ ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅dt = S 2 ⋅ dz 2
= 48,34s Ţinând cont că rezervoarele comunică putem stabili o relaţie de legătură:
z = z1 − z 2
de unde:
Problema 6.1.20. Să se determine timpul necesar ca nivelul suprafeţei dz = dz1 − dz 2
libere din partea dreaptă să crească cu 0,8 m, rezervorul din partea dreapta fiind Ţinând cont şi de primele relaţii obţinem:
nealimentat. Se consideră cunoscute aria secţiunilor celor două rezervoare S1=1,6
m2 şi S2=1,8 m2, iar diametrul orificiului din peretele ce desparte cele două μ⋅s μ⋅s ⎛ 1 1 ⎞
dz = − ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt − ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt = − μ ⋅ s ⋅ ⎜⎜ + ⎟⎟ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ z ⋅ dt
rezervoare este de 100 mm şi coeficientul de debit al orificiului este μ = 0,7 . S1 S2 ⎝ S1 S 2 ⎠
de unde rezultă:
S ⋅S 1
dt = − 1 2 ⋅ z −1 / 2 ⋅ dz
S1 + S 2 μ ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g
H finit
S1 ⋅ S 2 1
t=− ∫ ⋅ ⋅z −1 / 2 ⋅ dz =
S + S μ ⋅ s⋅ 2⋅ g
H initial
=
S1 ⋅ S 2
⋅
1
S1 + S 2 μ ⋅ s ⋅ 2 ⋅ g
⋅2⋅ [ H initial − H final ]
70
π ⋅ϕ 2 x = v x ⋅ t , deci t =
x
=
x
unde s =
4 v x ϕ1 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ a
Din datele problemei avem H initial = 2m şi sub influenţa lui vy este caracterizată de:
Volumul de lichid care iese din primul rezervor intra în al doilea rezervor t t
1 1 x2 x2
deci putem scrie egalitatea: ∫ ∫
y = v y ⋅ dt = g ⋅ t ⋅ dt =
2
⋅ g ⋅t2 = ⋅ g ⋅
2
=
ϕ12 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ a 4 ⋅ ϕ12 ⋅ a
S1 ⋅ ΔH 1 = S 2 ⋅ ΔH 2 0 0
S 1,8 Pentru orificiu 2 avem:
ΔH 1 = 2 ⋅ ΔH 2 = ⋅ 0,8 = 0,9m
S1 1,6 v x = ϕ 2 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (h − b )
H final = H − ΔH 1 − ΔH 2 = 2 − 0,9 − 0,8 = 0,3m vy = g ⋅t
Deci timpul necesar condiţiei din enunţ este: x x
x = v x ⋅ t , deci t = =
1,6 ⋅ 1,8 1 ⎡ 2 − 0,3 ⎤ v x ϕ 2 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (b − h )
t= ⋅ ⋅2⋅⎢ ⎥ = 60,29 s
1,6 + 1,8 π ⋅ 0,12 ⎢⎣ 2 ⋅ 9,80665 ⎥⎦ 1 1 x2 x2
0,7 ⋅ y= ⋅ g ⋅t2 = ⋅ g ⋅ =
4 2 2 ϕ 2 2 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (h − b ) 4 ⋅ ϕ 2 2 ⋅ (h − b )
Problema 6.1.21. Care este poziţia a două orificii mici de pe suprafaţa Considerând că cele două jeturi se întâlnesc în acelaşi punct A înseamnă că
laterală a rezervorului din figură astfel încât jeturile să se întâlnească în planul pentru primul jet corespunzător punctului A avem:
bazei rezervorului. Se va neglija frecarea jeturilor cu aerul. y=h−a
Date iniţiale : x (1) ≡ x (2) ; h ; ϕ ; g
iar pentru al doilea jet tot pentru punctul A avem:
y=b
Obţinem astfel două ecuaţii:
x2
h−a=
4 ⋅ ϕ12 ⋅ a
x2
b=
4 ⋅ ϕ 2 2 ⋅ (h − b )
Considerând pentru ambele orificii:
ϕ1 = ϕ 2 = ϕ
Pentru ambele jeturi în punctul de întâlnire A avem acelaşi x, deci obţinem:
4 ⋅ ϕ 2 ⋅ a ⋅ (h − a ) = 4 ⋅ ϕ 2 ⋅ b ⋅ (h − b )
adică:
Fig. 6.1.21 a ⋅ (h − a ) = b ⋅ (h − b )
Soluţie: a ⋅ h − a2 = b ⋅ h − b2
Pentru orificiu 1 avem:
b 2 − h ⋅ b + a ⋅ (h − a ) = 0
v x = ϕ1 ⋅ 2 ⋅ g ⋅ a
Rezolvând obţinem:
vy = g ⋅t
h h2 h ⎛h ⎞ ⎧h − a
Mişcarea sub influenţa lui vx este caracterizată de: b= ± − a ⋅ h + a2 = ± ⎜ − a⎟ = ⎨
2 4 2 ⎝2 ⎠ ⎩ a
71
Prima condiţie ar însemna ca jeturile să fie suprapuse ca să aibă aceeaşi dx
bătaie, ceea ce este evident si nu corespunde cu o soluţie a problemei. =0
dh
Din al doilea rezultat avem că dacă a=b cele două jeturi se întâlnesc în adică:
acelaşi punct A, deci au aceeaşi bătaie.
1 1 ϕ ⋅ (H − 2 ⋅ h )
2 ⋅ϕ ⋅ [(H − h ) ⋅ h]− 2 ⋅ (− h + H − h ) = =0 ⇒
Problema 6.1.22. Având un rezervor deschis cu H=const=2m, apa curge în 2 (H − h ) ⋅ h
atmosferă printr-un orificiu mic. Să se determine distanţa la care trebuie să se ⇒ H − 2⋅h =0
găsească orificiul faţă de baza rezervorului astfel încât bătaia jetului să fie maximă.
H 2
Bătaia maximă este: h= = =1 m
2 2
Concluzii: Bătaia maximă a jetului se realizează când orificiul este plasat la
jumatatea cotei nivelului apei din rezervor.
Problema 6.1.23. În cazul unui jet care iese dintr-un orificiu având
diametrul d=25 mm dintr-un rezervor cu sarcina constantă H=290 mm debitul se
stabileşte că este Q=0,726 l/s. Cunoscând poziţia a două puncte A1 şi A2 de pe
traiectoria jetului faţă de punctul A0 de pe traiectorie în secţiunea contractată,
poziţii date de distanţele x1=150 mm, y1=25 mm, respectiv x2=250 mm, y2=65 mm
Fig. 6.1.22 să se determine coeficienţii de contracţie, viteză şi debit.
H=const=2m ; x A = x max ; g=9,80665 m/s2
Soluţie:
Pentru orificiul considerat avem:
v = ϕ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (H − h )
Mişcarea jetului o considerăm în planul xOy caracterizat de:
x = v ⋅ t = ϕ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ (H − h ) ⋅ t
g ⋅t2
y=
2
Considerăm în punctul A:
g ⋅t2 2⋅h Fig. 6.1.23
yA = h ⇒ h= ⇒ t= Date iniţiale şi unităţi de măsură:
2 g
d=25 mm = 0,025 m ; H=290 mm = 0,29 m; Q=0,726 l/s = 0,726 ⋅10 −3 m 3 / s ;
Avem deci x = 2 ⋅ ϕ ⋅ (H − h ) ⋅ h x1=150 mm = 0,15 m ; y1=25 mm = 0,025 m ; x2=250 mm = 0,25 m;
x A = x max y2=65 mm = 0,065 m; g=9,80665 m/s2
Condiţia matematică ca x să fie maxim este ca:
Soluţie:
72
Mişcarea jetului (aşa cum se observă şi din figură) este caracterizată de ecuaţiile: v 0 2,292
x = v0 ⋅ t
ϕ= = = 0,961
v y 2,385
t2 Coeficientul de debit este:
y = vy ⋅t + g ⋅
2 Q 0,726 ⋅ 10 −3
Pentru punctul A1 avem: μ= = = 0,62
π ⋅d2 π ⋅ 0,025 2
⎧ x1 = v 0 ⋅ t1 ⋅ 2⋅ g ⋅H ⋅ 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 0,29
⎪ x1 4 4
⎨ t12 ⇒ t1 =
y = v ⋅ t + g ⋅ v0 Coeficientul de contracţie este:
⎪ 1 y 1
⎩ 2 μ 0,62
Pentru punctul A2 avem: ε= = = 0,645
ϕ 0,961
⎧ x 2 = v0 ⋅ t 2
⎪ x
⎨ t22 ⇒ t2 = 2 Problema 6.1.24. Se consideră un jet de apă cu diametrul iniţial d0=100
⎪ y2 = v y ⋅ t2 + g ⋅ 2 v0
mm care urcă vertical până la înălţimea maximă H=15 m. La ce înălţime h jetul are
⎩
Eliminând în relaţiile de mai sus timpii obţinem: un diametru egal cu 2·d0, presupunând că jetul rămâne circular, iar frecările se
neglijează.
⎧ ⎛ ⎞
2
⎪ y1 = v y ⋅ x1 + g ⋅ ⎜ x1 ⎟
⎪ v 0 2 ⎜⎝ v 0 ⎟⎠ Date iniţiale şi unităţi de măsură:
⎨ 2 d0=100 mm = 0,1 m ; H=15 m ; d = 2 ⋅ d 0 ; g=9,80665 m/s2
⎪ x2 g ⎛ x2 ⎞
⎜
⎪ y2 = v y ⋅ v + 2 ⋅ ⎜ v ⎟ ⎟
⎩ 0 ⎝ 0⎠ Soluţie:
adică: Neglijând frecările putem aplica ecuaţia lui Bernoulli între secţiunea iniţială a
⎧ v0 g x1 jetului şi cea la înălţimea maximă H=15 m.
⎪⎪ y1 ⋅ x = v y + 2 ⋅ v p0 v 2 p v2
⎨
1 0 z0 + + 0 = z1 + 1 + 1
⎪ y2 ⋅
v0 g x2 ρ ⋅ g 2⋅ g ρ ⋅ g 2⋅ g
= vy + ⋅
⎪⎩ x2 2 v0 p 0 = p1 = p at
Prin scăderea ultimelor două relaţii obţinem: La înălţimea maximă H avem v1 = 0
v0 v g x − x1 z1 − z 2 = H
⋅ y 2 − 0 ⋅ y1 = ⋅ 2
x2 x1 2 v0
v0 2 m
g x − x1 ⇒ = H ⇒ v 0 = 2 ⋅ g ⋅ H = 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 15 = 17,152
v0 2 = ⋅ 2 2⋅ g s
2 y 2 y1
− Din ecuaţia de continuitate avem:
x 2 x1
π ⋅ d02 π ⋅ 0,12 m3
Viteza în secţiunea contractată (în punctul A0) este: Q = v0 ⋅ S 0 = v0 ⋅ = 17,152 ⋅ = 0,135 ⋅ 10 −3
4 4 s
g x1 ⋅ x 2 ⋅ (x 2 − x1 ) 9,80665 0,15 ⋅ 0,25 ⋅ (0,25 − 0,15) m Tot din ecuaţia de continuitate avem:
v0 = ⋅ = ⋅ = 2,292
2 x1 ⋅ y 2 − x 2 ⋅ y1 2 0,15 ⋅ 0,065 − 0,25 ⋅ 0,025 s Q = v ⋅ S = v0 ⋅ S 0
m adică:
v y = 2 ⋅ g ⋅ H = 2 ⋅ 9,80665 ⋅ 0,29 = 2,385
s π ⋅d2 π ⋅ d02
Coeficientul de viteză este: v⋅ = v0 ⋅
4 4
73
Considerând d = 2 ⋅ d 0 avem: α 0 ⋅ v02
La suprafaţa liberă din rezervor viteza v0 ≈ 0 şi ≈0;
v ⋅ 4 ⋅ d 0 2 = v0 ⋅ d 0 2 2⋅ g
v 17,152 m p 0 = p1 = p at , z 0 = H = 1m , ecuaţia devenind
⇒ v= 0 = = 4,288
4 4 s 1 = h p0−1
Mişcarea jetului este pe verticală uniform încetinită, deci este caracterizată
de ecuaţiile:
Pierderea hidraulică în mişcarea laminară se obţine din relaţia căderii de presiune
v = v0 − g ⋅ t
8 ⋅η ⋅ l ⋅ v
t2 Δp =
h = v0 ⋅ t − g ⋅ r2
2 Prin definiţie pierderea hidraulică este:
Deci obţinem: Δp
v − v 17,152 − 4,288 hp =
t= 0 = = 1,312s ρ⋅g
g 9,80665
Înălţimea pentru care avem îndeplinită condiţia din enunţ este: 8 ⋅η ⋅ l ⋅ v 32 ⋅ ν ⋅ l ⋅ v
şi atunci h p0 −1 = =
g ⋅t2 9,80665 ⋅ 1,312 2 d 2
g ⋅d2
h = v0 ⋅ t − = 17,152 ⋅ 1,312 − = 14,063m ρ⋅g⋅
2 2 4
32 ⋅ ν ⋅ l ⋅ v g ⋅d2
6.2 Mişcări permanente în conducte sub presiune =1⇒ v =
g ⋅d2 32 ⋅ ν ⋅ l
( )
-6 2
Problema 6.2.1. Apa la 20°C (ν = 1,15·10 m /s) curge sub acţiunea 2
gravitaţiei printr-o conductă cu diametrul d = 5 mm şi lungimea l = 100 m. Să se 9,80665 m2 ⋅ 5 ⋅ 10 −3 m
determine debitul ştiind că nivelul din rezervor este staţionar şi H = 1 m. v= s
2
= 6,6 ⋅ 10 −2 ms = 66 mm
s
32 ⋅ 1,15 ⋅ 10 −6 ms ⋅ 100m
ν = 1,15·10-6 m2/s ; d = 5 mm = 5 ⋅ 10 −3 m ; l = 100 m ; H = 1 m ; g = 9,80665 m/s2
Se calculează numărul Re pentru a verifica dacă se obţine o curgere laminară şi se
Soluţie: v12
Deoarece diametrul conductei este mic şi diferenţa de nivel este mică se presupune va calcula termenul cinetic pentru a verifica dacă este neglijabil.
2⋅ g
că regimul de curgere din conductă este laminar. În aceste condiţii, viteza în
conductă va fi foarte mică, subunitară, iar termenul cinetic din ecuaţia transferului v⋅d 6,6 ⋅ 10 −2 ms ⋅ 5 ⋅ 10 −3 m
energiei mecanice va fi neglijabil. Re = = = 286,9
ν 1,15 ⋅ 10 −6 ms
2
Astfel ecuaţia transferului energiei mecanice scrisă între suprafaţa liberă a apei din
rezervor (0) şi ieşirea din conductă va fi:
Se observă Re < Recr ( Recr=2300) mişcarea fiind laminară iar
p0 α 0 ⋅ v 02p α 1 ⋅ v12 v12 6,6 ⋅ 10 −2
+ + z0 = 1 + + z1 + h p0 −1 = = 2,2 ⋅ 10 − 4 m - neglijabil
ρ⋅g 2⋅ g ρ⋅g 2⋅ g 2 ⋅ g 2 ⋅ 9,80665
Debitul va fi:
74
π ⋅d2 ⎛π ⎞ 3 Pentru λ=0,03
Q = v1 ⋅ S = v1 ⋅ = 6,6 ⋅ 10 − 2 ⋅ 5 ⋅ 10 −3 ⋅ ⎜ ⎟ = 2,59 ⋅ 10 − 4 ms ⎡
4 ⎝4⎠ 1 2,51 0,1 ⎤
= −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
λ ⎣⎢ 2,765 ⋅ 10 ⋅ 0,03 3,71 ⋅ 200 ⎦⎥
5
Concluzii: În mişcarea lamminară vitezele fiind mici, este posibilă neglijarea
termenului cinetic. 1
λ= = 0,0179
(7,455)2
Problema 6.2.2. Printr-o conductă de oţel cu diametrul de 200 mm şi cu Pentru λ=0,0179
rugozitatea peretelui interior de k=0,1 mm curge un debit de apă de Q=0,05 m3/s.
1 ⎡ 2,51 0,1 ⎤
Să se determine pierderea hidraulică pe kilometrul de conductă dacă temperatura = −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
de lucru este 20°C (ν=1,15⋅10-6). λ ⎢⎣ 2,765 ⋅ 10 5 ⋅ 0,0179 3,71 ⋅ 200 ⎥⎦
Va rezulta λ=0,0183.
Pentru λ=0,0183
d=200 mm= 0,2 m; Q=0,05 m3/s; l=1000 m; k=0,1; ν=1,15⋅10-6 m2/s;
g = 9,80665 m/s2 1 ⎡ 2,51 0,1 ⎤
= −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
λ ⎢⎣ 2,765 ⋅ 10 5 ⋅ 0,0183 3,71 ⋅ 200 ⎥⎦
Soluţie:
Pierderea hidraulică de tip longitudinal se determină cu relaţia Darcy Va rezulta λ=0,0183.
Se verifică criteriul
l v2
hp = λ ⋅ ⋅ k 0,1mm
d 2⋅ g Re⋅ λ ⋅ = 2,765 ⋅ 10 5 ⋅ 0,0183 ⋅ = 18,70
d 200mm
tot regim de tranziţie.
Pentru calculul coeficientului λ se stabileşte regimul de funcţionare al conductei: Pentru l = 1000m
(1,59)2 m2
2
4 ⋅ 0,05 ms
3
l v2 1000m s
4⋅Q hp = λ ⋅ ⋅ = 0,0183 ⋅ ⋅ = 11,79m coloana de apa
v= = = 1,59 ms d 2⋅ g 0,2m 2 ⋅ 9,80665 m2
π ⋅d 2
π ⋅ (0,2) m
2 2
s
1,59 ms ⋅ 0,2m Concluzii: Calculul iterativ pentru obţinerea coeficientului λ este rapid
v⋅d
Re = = = 2,765 ⋅ 10 5 convergent.
ν 1,15 ⋅ 10 −6
Se calculează criteriul:
k 0,1mm
Re⋅ λ ⋅ = 2,765 ⋅ 10 5 ⋅ 0,03 ⋅ = 23,94
d 200mm
Unde în prima aproximaţie s-a considerat λ=0,03.
Deoarece 9,4<Re = 23,94<200, regimul de funcţiune al conductei este de tranziţie
între hidraulic neted şi hidraulic rugos.
Relaţia de calcul va fi Colebrook-White:
1 ⎡ 2,51 k ⎤
= −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
λ ⎣ Re⋅ λ 3,71 ⋅ d ⎦
75
Problema 6.2.3. Să se determine debitul de apă la 20°C (ν = 1,15⋅10-6 2 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 20m
2
m /s) într-o conductă de oţel cu diametrul d = 50 cm şi rugozitatea peretelui interior v= s
= 7,48 ms
k = 0,2 mm, dacă are lungimea l = 100 m şi este alimentată de un rezervor cu nivel 100m
1 + 0,03 ⋅
staţionar cu H = 20 m. 0,5m
v⋅d 7,48 ⋅ 0,5
Re = = = 3,25 ⋅ 10 6
ν 1,15 ⋅ 10 −6
Se verifică criteriul:
k 0,2mm
Re⋅ λ ⋅ = 3,25 ⋅ 10 6 ⋅ 0,03 ⋅ = 225,16 > 200
d 500mm
Şi în consecinţă regimul de funcţionare este hidraulic rugos (CHR).

⎛k⎞
Coeficientul λ = f ⎜ ⎟ iar relaţia de calcul va fi:
⎝d ⎠
Fig. 6.2.3 1 d d
Date iniţiale şi unităţi de măsură: = 2 ⋅ lg + 1,14 = 2 ⋅ lg 3,71 ⋅
λ k k
d = 50 cm = 0,5 m; ν = 1,15⋅10-6 m2/s ; l = 100 m; k = 0,2 mm = 0,2 ⋅ 10 −3 m ;
1 500
H = 20 m; g = 9,80665 m/s2 = 2 ⋅ lg 3,71 ⋅ = 7,93
λ 0,2
Soluţie: λ = 0,0158
Ecuaţia transformării energiei mecanice 0-1: Se verifică din nou criteriul
2
p0 α 0 ⋅ v0 p α 1 ⋅ v12 k 0,2 ⋅ 10 −3
+ + z0 = 1 + + z1 + h p0 −1 Re⋅ λ ⋅ = 3,25 ⋅ 10 6 ⋅ 0,0158 ⋅ = 163
ρ⋅g 2⋅ g ρ⋅g 2⋅ g d 0,5
Se observă ceea ce arată un regim de tranziţie, relaţia pentru calculul lui λ va fi:
α 0 ⋅ v 02 1 ⎡ 2,51 k ⎤
p 0 = p1 = p at ; ≈ 0; z 0 − z1 = H α 1 = 1 = −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
2⋅ g λ ⎣ Re⋅ λ 3,71 ⋅ d ⎦
rezultând Pentru λ = 0,0158
v12 v12 l v12 v12 ⎛ l⎞
H= + h p0 −1 = +λ⋅ ⋅ = ⋅ ⎜1 + λ ⋅ ⎟
2⋅ g 2⋅ g d 2⋅ g 2⋅ g ⎝ d⎠
2⋅ g ⋅ H
v=
l
1+ λ ⋅
d
Se presupune λ = 0,03 şi se obţine:
76
1 ⎡ 2,51 0,2 ⎤
= −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
⎣⎢ 3,25 ⋅ 10 ⋅ 0,0158 3,71 ⋅ 500 ⎦⎥
λ 6
λ = 0,0092
1 ⎡ 2,51 0,2 ⎤
= −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
λ ⎢⎣ 3,25 ⋅ 10 6 ⋅ 0,0092 3,71 ⋅ 500 ⎥⎦
λ = 0,0161
1 ⎡ 2,51 0,2 ⎤
= −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
λ ⎢⎣ 3,25 ⋅ 10 ⋅ 0,0161 3,71 ⋅ 500 ⎥⎦
6 Fig. 6.2.4
λ = 0,0160 Q = 10 l/s = 0,01 m3/s ; L = 20 m; D = 50 mm = 0,05 m ; ν = 1,15·10-6 m2/s
Se verifică din nou criteriul d = 30 mm = 0,03 m; k = 0,05 mm = 0,05 ⋅ 10 −3 m ; g = 9,80665 m/s2
k 0,2 ⋅ 10 3
Re⋅ λ ⋅ = 3,25 ⋅ 10 6 ⋅ 0,016 ⋅ = 164
d 0,5 Soluţie:
regimul de funcţionare al conductei este identic cu cel anterior şi este bine calculat. Din ecuaţia de continuitate rezultă viteza medie
3
Viteza va fi: Q 0,01 ms
v=
2⋅ g ⋅H
=
2 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 20m
s
= 9,664 ms
v= =
[
A π ⋅ (0,05)2 m 2 − (0,03)2 m 2 ] = 1,99 ms
l 100m 4⋅S
1+ λ ⋅ 1 + 0,016 ⋅ Diametrul hidraulic este Dh = unde S este suprafaţa vie a curentului iar Pu
d 0,5m Pu
Debitul va fi: este perimetrul udat.
Q=v⋅
π ⋅d2 ⎛π ⎞
= 9,664 ms ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ 0,5 2 m 2 = 1,89 ms
3
Dh =
(
4 ⋅π ⋅ R2 − r2 )
= 2 ⋅ (R − r ) = 2 ⋅ (0,05 − 0,03) = 0,04m
4 ⎝4⎠ 2 ⋅ π ⋅ (R + r )
Concluzii:Calculul corect al coeficientului λ presupune neapărat verificarea Ecuaţia transferului energiei mecanice 0 – 1
k p0 α ⋅v2 p1 α ⋅v2
criteriului Re⋅ λ ⋅ după fiecare etapă. + 0 0 + z0 = + 1 1 + z 1 + h p 0 −1
d ρ ⋅g 2⋅g ρ⋅g 2⋅g
Problema 6.2.4. Cât trebuie să fie nivelul staţionar H în rezervor pentru a
menţine un debit de apă de 10 l/s prin ajutajul format din doi cilindrii coaxiali α 0 ⋅ v02
p0 = p1 = p at ≈0 α1 ≈ 1 z 0 − z1 = H
ştiind că acesta are D = 50 mm şi d = 30 mm, lungimea L = 20 m. Temperatura 2⋅ g
apei este de 20°C (ν = 1,15·10-6 m2/s).
Se vor neglija pierderile locale, iar rugozitatea interioară este de 0,05 mm.
l v2
hp = λ ⋅ ⋅ 1 se notează v1=v
Dh 2 ⋅ g
77
l v2 Problema 6.2.5. Să se determine diferenţa de nivel H între suprafeţele
hp = λ ⋅ ⋅ libere ale celor două rezervoare dacă apa la 20°C (ν = 1,15·10-6 m2/s) curge din
Dh 2 ⋅ g rezervorul superior în cel inferior cu un debit Q = 0,03 m3/s printr-o conductă cu
v2 ⎛ l ⎞ diametrul d = 150 mm, cunoscând coeficientul pierderilor distribuite λ = 0,035 şi
H= ⋅ ⎜⎜1 + λ ⋅ ⎟
2⋅ g ⎝ Dh ⎟⎠ coeficienţii pierderilor locale ζi = 0,5, ζc = 0,23 şi ζe = 1.
Unde necunoscuta este λ. Pentru determinare se aplică metodologia cunoscută.
m
v ⋅ Dh 1,99 s ⋅ 0,04m
Re = = = 69217
ν 1,15 ⋅ 10 −6 ms
2
k 0,05 ⋅ 10 −3
= = 0,00125
Dh 0,04
k
Criteriul Re⋅ λ ⋅ pentru o valoare iniţială λ = 0,02 este:
Dh
k
Re⋅ λ ⋅ = 69217 ⋅ 0,02 ⋅ 0,00125 = 12,23 > 9,4
Dh
Fig. 6.2.5
ceea ce înseamnă regim de tranziţie. ν = 1,15·10-6 m2/s ; Q = 0,03 m3/s ; d = 150 mm = 0,15 m;
Formula Colebrook-White, cu o primă aproximaţie λ = 0,02 este: l1 = 60m ; l2 = 10m; l3 = 100m; ζi = 0,5; ζc = 0,23 ; ζe = 1; g = 9,80665 m/s2
1 ⎡ 2,51 k ⎤ ⎡ 2,51 0,05mm ⎤ λ = 0,035
= −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥ = −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥ Soluţie:
λ ⎣ Re⋅ λ 3,71 ⋅ Dh ⎦ ⎢⎣ 69217 ⋅ 0,02 3,71 ⋅ 40mm ⎥⎦ Ecuaţia transferului energiei mecanice 0-1:
λ = 0,02401 p 0 α 0 ⋅ v0
2
p α 1 ⋅ v12
⎡ + + z0 = 1 + + z1 + h p0 −1
1 ⎡ 2,51 k ⎤ 2,51 0,05mm ⎤ ρ⋅g 2⋅ g ρ⋅g 2⋅ g
= −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥ = −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
λ ⎣ Re⋅ λ 3,71 ⋅ Dh ⎦ ⎣⎢ 69217 ⋅ 0,02401 3,71 ⋅ 40mm ⎦⎥
λ = 0,0237 α 0 ⋅ v02 α1 ⋅ v12
p 0 = p1 = p at z 0 − z1 = H ≈0 ≈0
1 ⎡ 2,51 k ⎤ ⎡ 2,51 0,05mm ⎤ 2⋅ g 2⋅ g
= −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥ = −2 ⋅ lg ⎢ + ⎥
λ ⎣ Re⋅ λ 3,71 ⋅ Dh ⎦ ⎣⎢ 69217 ⋅ 0,0237 3,71 ⋅ 40mm ⎦⎥ h p0 −1 = h plongitudinal + h plocal
λ = 0,0237
(1,99)2 m2
2 l v2 l v2 l v2 l +l +l v2
⎛ 20m ⎞ h plongitudinal = λ ⋅ 1 ⋅ +λ⋅ 2 ⋅ +λ⋅ 3 ⋅ =λ⋅ 1 2 3 ⋅
H= s
⋅ ⎜⎜1 + 0,0237 ⋅ ⎟ = 2,59m d 2⋅ g d 2⋅ g d 2⋅ g d 2⋅ g
2 ⋅ 9,80665 m2 ⎝ 0,04m ⎟⎠
v2 v2 v2 v2
= (ζ i + 2 ⋅ ζ c + ζ e ) ⋅
s
h plocal = ζ i ⋅ + 2 ⋅ζ c ⋅ +ζe ⋅
Concluzii: Respectarea metodologiei de calcul pentru λ este necesară pentru 2⋅ g 2⋅ g 2⋅ g 2⋅ g
obţinerea unui rezultat corect.
Ecuaţia transferului energiei mecanice devine:
78
⎛ l +l +l ⎞ v2 Se calculează:
H = ⎜λ ⋅ 1 2 3 + ζ i + 2 ⋅ζ c + ζ e ⎟ ⋅ 4,84 ms ⋅ 0,3m
⎝ d ⎠ 2⋅ g v⋅d
Re = = = 7,26 ⋅ 10 4
m 3 ν 2 ⋅ 10 −5 ms
2
Q ⎛ 4 ⎞ 0,03 s
v = 4⋅ =⎜ ⎟⋅ = 1,69 ms
π ⋅d 2 ⎝π ⎠
(0,15) m
2 2 Se calculează criteriul:
k
Re⋅ λ ⋅ = 7,26 ⋅ 10 4 ⋅ 0,02 ⋅ 2 ⋅ 10 −4 = 2,05 < 9,4
(1,69)2 m2
2
⎛ 170 ⎞ s
d
H = ⎜⎜ 0,035 ⋅ + 0,5 + 2 ⋅ 0,23 + 1⎟⎟ ⋅ = 6,498m ceea ce înseamnă regim hidraulic neted de funcţionare.
⎝ 0,15 ⎠ 2 ⋅ 9,80665 m2 Coeficientul λ se va calcula cu relaţia Blasius:
s
Concluzii: Se remarcă o contribuţie semnificativă a rezistenţelor locale în 1 1
λ= = = 0,0192
ansamblul disipaţiilor. 4 100 ⋅ Re 4
7,26 ⋅ 10 4 ⋅ 10 2
Problema 6.2.6. Uleiul cu densitatea ρ = 950 kg/m3 şi vâscozitatea Se reia de la calculul vitezei:
cinematică ν = 2·10-5 m2/s curge printr-o conductă cu diametrul d = 30 cm şi de 0,47
lungime l = 100 m, producând o pierdere de energie specifică de 8 m. Dacă v= = 4,94 ms
0,0192
k
rugozitatea relativă = 2 ⋅ 10 −4 să se determine viteza şi debitul. v⋅d 4,94 ms ⋅ 0,3m
d Re = = = 7,41 ⋅ 10 4
ν 2 ⋅ 10 −5 ms
2

ρ = 950 kg/m3 ; ν = 2·10-5 m2/s ; d = 30 cm = 0,3 m ; l = 100 m ; k
Re⋅ λ ⋅ = 7,41 ⋅ 10 4 ⋅ 0,0192 ⋅ 2 ⋅ 10 − 4 = 2,053 < 9,4
k d
= 2 ⋅ 10 −4 ; g = 9,80665 m/s2
d 1 1
λ= = = 0,0191
4 100 ⋅ Re 4
7,41 ⋅ 10 4 ⋅ 10 2
Soluţie:
A. Metoda calculului iterativ Diferenţa dintre ultimele două iteraţii justifică oprirea calculelor şi atunci:
l v2 d 2⋅ g 0,47 0,47
hp = λ ⋅ ⋅ ⇒ λ = hp ⋅ ⋅ v= = = 4,96 ms
d 2⋅ g l v2 λ 0,01916
π ⎛π ⎞
Cum v este necunoscut se va calcula: ⋅ d 2 = 4,96 ms ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ (0,3)2 m 2 = 0,35 ms
3
Q = v⋅
d 4 ⎝4⎠
λ ⋅ v2 = hp ⋅ ⋅ 2 ⋅ g
l
0,3m 2
λ ⋅ v 2 = 8m ⋅ ⋅ 2 ⋅ 9,80665 m2 = 0,47 m2 B. Metoda directă
100m s s
Pentru a rezolva problema trebuie calculată viteza: În relaţia Colebrook-White:
1 ⎡ 2,51 k ⎤
0,47 = −2 ⋅ lg
⎢ +⎥
v= λ
λ ⎣ Re⋅ λ 3,71 ⋅ d ⎦
cu λ necunoscut. Se aproximează λ = 0,02: utilizând un factor adimensional χ obţinut din analiza dimensională:
0,47 g ⋅ d 3 ⋅ h p λ ⋅ Re 2
v= = 4,84 ms χ= =
0,02 l ⋅ν 2 2
79
se obţine:
⎛ 1,775 k ⎞⎟ Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Re = −(8 ⋅ χ ) ⋅ lg⎜
1
2 + β = 80° ; a = 20 mm = 0,02 m ; l = 60 cm = 0,6 m ; v = 2 m/s;
⎜ χ 3,71 ⋅ d ⎟⎠
⎝ ρ = 950 kg/m ; ν = 2·10-5 m2/s ; k = 0,01 mm = 0,01 ⋅ 10 −3 m ; g = 9,80665 m/s2
Se calculează:
g ⋅ d 3 ⋅ hp 9,80665 m2 ⋅ (0,3)3 m 3 ⋅ 8m Soluţie:
χ= = s
= 5,3 ⋅ 10 7 Unghiurile de la baza triunghiului isoscel vor fi:
l ⋅ν 2 100m ⋅ 2 ⋅ 10 −5 ( )2 ms2
4
α=
180 − 80
= 50 D
2
⎛ ⎞
(
Re = − 8 ⋅ 5,3 ⋅ 10 7
⋅ lg⎜ )
⎜ 1,7751
2
⎜ 5,3 ⋅ 10 7
+
0,0002 ⎟
3,71 ⎟⎟
= 72606
iar latura bazei:
b = 2 ⋅ a ⋅ cos 50 D = 2 ⋅ 0,02 ⋅ 0,44278 = 0,02571m = 25,71mm
⎝ ⎠
înălţimea va fi:
Din expresia numărului Re va rezulta viteza:
2 h = a ⋅ sin 50 D = 0,020 ⋅ 0,76 = 0,01532m = 15,32mm
ν ⋅ Re 2 ⋅ 10 −5 ms ⋅ 72606 Dacă elementul schimbător de căldură este orizontal ecuaţia de transfer a energiei
v= = ≈ 4,84 ms
d 0,3m mecanice 0 – 1 va fi:
π ⎛π ⎞ p0 α ⋅v2 p1 α ⋅v2
⋅ d 2 = 4,84 ms ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ (0,3)2 m 2 = 0,345 ms
3
Q=v⋅ + 1 1 + z1 = + 2 2 + z 2 + h p 0 −1
4 4
⎝ ⎠ ρ ⋅g 2⋅g ρ⋅g 2⋅g
Concluzii: v1 = v2 = v; α1 = α 2 ≈ 1 z1 = z2 p0-p1 = Δp
Se observă că diferenţa între valorile numerice ale rezultatelor este mică, ceea ce ar
justifica metoda de calcul mai simplă.
l v2 l v
Δp = ρ ⋅ g ⋅ h p0−1 = ρ ⋅ g ⋅ λ ⋅ ⋅ = ρ ⋅λ ⋅ ⋅
Problema 6.2.7. Să se determine căderea de presiune pe un element de Dh 2 ⋅ g Dh 2
schimbător de căldură cu secţiunea de tip triunghi isoscel cu unghiul β = 80° şi b⋅h 25,71mm ⋅ 15,32mm
4⋅ 4⋅
latura a = 20 mm, lungimea sa fiind l = 60 cm. Se dau viteza medie v = 2 m/s a 4⋅S 2 = 2
lichidului ce se răceşte, un ulei ρ = 950 kg/m3 cu vâscozitatea cinematică ν = 2·10-5 Dh = = = 11,988mm
P 2⋅a +b 2 ⋅ 20mm + 25,71mm
m2/s.
v ⋅ Dh 2 ⋅ 0,011988
Re = = = 1198,8
ν 2 ⋅ 10 −5
Deoarece Re ≤ 2300 curgerea este laminară.
64 64
λ= = = 0,0533
Re 1198,8
kg 0,6m
Δp = 950 3 ⋅ 0,0533 ⋅ = 5068,56 N2
m 0,011988m m
Concluzii: Căderea de presiune în schimbătoarele de căldură nu poate fi neglijată,
deşi nu are valori mari.
Fig.6.2.7
80
Problema 6.2.8. Apa curge din rezervorul din stânga în cel din dreapta cu 3
un debit de 250 l/s. Relaţia pentru pierderile din ambele conducte este Q 4⋅Q 4 ⋅ 0,25 ms
v1 = = = = 2,45 ms
l v2 A1 π ⋅ d1 π ⋅ (0,36m )2
h p = 0,02 ⋅ ⋅ . Care este diferenţa de nivel H între rezervoare pentru a se
d 2⋅ g 3
Q 4⋅Q 4 ⋅ 0,25 ms
putea realiza acest debit în condiţiile neglijării pierderilor locale? v2 = = = = 1,57 ms
A2 π ⋅ d 2 π ⋅ (0,45m )2
H=
0,02
2 ⋅ 9,80665 m2
⎡ 62m
⋅⎢ ( )2
⋅ 2,45 ms +
186m
( 2⎤
)
⋅ 1,57 ms ⎥ = 2,09m
⎣ 0,36m 0,45m ⎦
s
Concluzii: În calcul s-au considerat cele două tronsoane de conductă ca fiind lungi
din punct de vedere hidraulic.
Problema 6.2.9. Sifonul din figură funcţionează cu apă la 20°C (ν =

1,15·10-6 m2/s), tubul de sifonare având d = 2 mm şi lungimea l = 1m. Să se
determine debitul pentru H = 50 cm neglijând curbura sifonului.
Fig.6.2.8
Q = 250 l/s = 0,25 m3/s ; d1 = 36 cm = 0,36 m ; l1 = 62 m ; d2 = 45 cm = 0,45 m ;
l2 = 186 m ; g = 9,80665 m/s2
Soluţie:
Ecuaţia de transfer a energiei mecanice a – b va fi:
pa α ⋅v2 pb α ⋅v2
+ a a + za = + b b + z b + h pa −b
ρ ⋅g 2⋅g ρ⋅g 2⋅g
pa = pb =pat v a ≈ 0 vb ≈ 0 z a − z b = H
Fig. 6.2.9
l v2 l v2
h pa − b = h p1 + h p2 = 0,02 ⋅ 1 ⋅ 1 + 0,02 ⋅ 2 ⋅ 2 Date iniţiale şi unităţi de măsură:
d1 2 ⋅ g d2 2 ⋅ g ν = 1,15·10-6 m2/s ; d = 2 mm = 0,002 ; l = 1 m
0,02 ⎛ l1 2 l 2 ⎞ H = 50 cm = 0,5 m ; g = 9,80665 m/s2
H= ⋅ ⎜⎜ ⋅ v1 + ⋅ v 22 ⎟⎟
2 ⋅ g ⎝ d1 d2 ⎠ Soluţie:
Ecuaţia de transfer a energiei mecanice 0 – 1 va fi:
p0 α ⋅v2 p1 α ⋅v2
+ 1 1 + z1 = + 2 2 + z 2 + h p 0 −1
ρ ⋅g 2⋅g ρ⋅g 2⋅g
α 0 ⋅ v 02
p0 = p1 = p at z 0 − z1 = H ≈0 α1 ≈ 1
2⋅ g
81
2
l v1
h p0 −1 = λ ⋅ ⋅
d 2⋅ g
v12 l v1
2
v2 ⎛ l⎞
H= +λ⋅ ⋅ = 1 ⋅ ⎜1 + λ ⋅ ⎟
2⋅g d 2⋅ g 2⋅ g ⎝ d⎠
2⋅ g ⋅H
v1 =
l
1+ λ ⋅
d
Problema principală este determinarea coeficientului λ.
În prima aproximaţie λ = 0,02:
2 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 0,5m
v1 = s
= 0,944 ms Fig. 6.2.10
1m Date iniţiale şi unităţi de măsură:
1 + 0,02 ⋅
0,002m d = 0,5 m ; l1 = 100 m ; l2 = 300 m ; d = 0,5 m ; H = 100 m; g = 9,80665 m/s2
v⋅d 0,944 ms ⋅ 0,002 ms Soluţie:

Re = = = 1860,1
ν 2 Ecuaţia de transfer a energiei mecanice 0 – 1 va fi:
1,15 ⋅ 10 −6 ms
p0 α ⋅v2 p1 α ⋅v2
Deoarece Re < 2320 mişcarea este laminară: + 1 1 + z1 = + 2 2 + z 2 + h p 0 −1
64 64 ρ ⋅g 2⋅g ρ⋅g 2⋅g
λ= = = 0,0344
Re 1860,1 α 0 ⋅ v 02
p 0 = p1 = p at z 0 − z1 = H ≈0 α1 ≈ 1 v1 = v
2⋅ g
2 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 0,5m
s
v1 = = 0,734 ms v2 v2 l +l v2
1m H= + h p0−1 = + 0,015 ⋅ 1 2 ⋅
1 + 0,0344 ⋅ 2⋅g 2⋅g d 2⋅ g
0,002
v2 ⎛ l +l ⎞
π ⋅d2 π l H= ⋅ ⎜1 + 0,015 ⋅ 1 2 ⎟
= 0,734 ms ⋅ ⋅ (0,002m )2 = 2,3 ⋅ 10 −6 ms = 0,0023
3
Q=v⋅ 2⋅g ⎝ d ⎠
4 4 s
Concluzii: Rezolvarea a presupus un calcul simplu, considerând că rezultatul final 2 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 100m
2⋅ g ⋅H s
nu este afectat major de valoarea coeficientului λ. v= = = 12,28 ms
l1 + l 2 400m
1 + 0,015 ⋅ 1 + 0,015 ⋅
Problema 6.2.10. Să se calculeze debitul prin conducta frântă din figură d 0,5m
l v2 π ⋅d2
cunoscând expresia pierderilor ca fiind h p = 0,015 ⋅ ⋅ . Q=v⋅S =v⋅
d 2⋅ g 4
π
⋅ (0,5m )2 = 2,411 ms
3
Q = 12,28 ms ⋅
4
82
Problema 6.2.11. Pentru sistemul de conducte din figura de mai jos Q A− B = Q B −C
diametrele tuturor conductelor este de 10 cm. Dacă căderea de presiune între h p A−C = h p A− B + h pB −C
intrarea şi ieşirea din sistem este de 620000 Pa să se calculeze debitul de apă
vehiculat. Se cunosc lungimile conductelor ca fiind l1 = 200 m, l2 = 80 m şi l3 = 110 p − pC
h p A−C = A
m şi coeficienţii de pierderi distribuite λ1 = 0,026, λ2 = 0,028 şi λ3 = 0,031. ρ apa ⋅ g
Pierderile locale se neglijează.
π ⋅ d 32
Q B −C = ⋅ v3
4
l v2
h pB −C = λ3 ⋅ 3 ⋅ 3
d 3 2⋅ g
Făcându-se substituţiile aferente se obţine următorul sistem de ecuaţii:
⎧π ⋅ d 2 π ⋅ d 22 π ⋅ d 32
⎪ 1
⋅ v1 + ⋅ v2 = ⋅ v3
⎪ 4 4 4
⎪ 2 2
⎪ l1 v1 l 3 v3 p − pC
λ
⎨ 1 ⋅ ⋅ + λ 3 ⋅ ⋅ = A
Fig.6.2.11 ⎪ d 1 2 ⋅ g d 3 2 ⋅ g ρ apa ⋅ g
Date iniţiale şi unităţi de măsură: ⎪ 2 2
d1 = d2 = d3 = 10 cm = 0,1 m; p A − p C = 620000 Pa ( N / m 2 ) ; l1 = 200m; ⎪ l1 v1 l2 v2
⎪λ1 ⋅ d ⋅ 2 ⋅ g = λ 2 ⋅ d ⋅ 2 ⋅ g
l2 = 80m ; l3 = 110m ; λ1 = 0,026 ; λ2 = 0,028 ; λ3 = 0,031; ρapa = 1000 kg/m3 ; ⎩ 1 2
Deoarece d1 = d2 = d3 rezultă v1+v2 = v3
Soluţie: 2 2
l1 v1 l 2 v2 λ1 l1
Pentru conductele conectate în paralel avem relaţiile: λ1 ⋅ ⋅ = λ2 ⋅ ⋅ → v2 = ⋅ ⋅ v1
Q A− B = Q1 + Q2 d1 2 ⋅ g d2 2⋅ g λ2 l 2
h p A− B = h p1 = h p2 λ1 l1 v3
v1 + ⋅ ⋅ v1 = v3 → v1 =
λ2 l 2 λ1 l1
π ⋅ d12 π ⋅ d 22 1+ ⋅
Q1 = ⋅ v1 Q2 = ⋅ v2 λ2 l2
4 4
l v12 l v2 v32
h p1 = λ1 ⋅ 1 ⋅ h p2 = λ 2 ⋅ 2 ⋅ 2 2
d1 2 ⋅ g d2 2⋅g ⎛ λ1 l1 ⎞⎟
⎜1 + ⋅
Pentru conductele conectate în serie se scriu relaţiile: ⎜ λ 2 l 2 ⎟⎠ v2
l1 ⎝ l p − pC
λ1 ⋅ ⋅ + λ3 ⋅ 3 ⋅ 3 = A
d1 2⋅ g d3 2⋅ g ρ apa ⋅ g
83
p A − pC Q B − C = Q 2 + Q3 + Q 4
ρ apa h pB −C = h p2 = h p3 = h p4
v3 =
l1 1 l 1 π ⋅ d 22 π ⋅ d 32 π ⋅ d 42
λ1 ⋅ ⋅ + λ3 ⋅ 3 ⋅ Q2 = ⋅ v2 Q3 = ⋅ v3 Q4 = ⋅ v4
d1 2 d
⎛ λ1 l1 ⎞⎟ 3 2 4 4 4
2 ⋅ ⎜1 + ⋅
⎜ λ 2 l 2 ⎟⎠ l v2 l v2 l v2
⎝
h p2 = λ2 ⋅ 2 ⋅ 2 h p 3 = λ3 ⋅ 3 ⋅ 3 h p4 = λ4 ⋅ 4 ⋅ 4
620000 Pa d2 2⋅ g d3 2⋅ g d4 2⋅ g
1000
kg ⎧ π ⋅ d 22 π ⋅ d 32 π ⋅ d 42
m3 m ⎪Q B −C = ⋅ v2 + ⋅ v3 + ⋅ v4
v3 = = 5,417 s ⎪ 4 4 4
200m 1 110m 1 ⎨
0,026 ⋅ ⋅ + 0,031 ⋅ ⋅ 2 2 2
0,1m ⎛
2 0,1m 2 ⎪ l2 v2 l 3 v3 l4 v4
0,026 200m ⎞⎟ h
⎪ pB −C = λ ⋅ ⋅ = λ ⋅ ⋅ = λ ⋅ ⋅
2 ⋅ ⎜⎜1 + ⋅ 2
d2 2⋅g
3
d3 2⋅ g
4
d4 2⋅ g
⎝ 0,028 80m ⎟⎠ ⎩
Pentru sistemul de conducte conectate în serie avem relaţiile:
π ⋅ d 32 π ⋅ (0,1m )2 3
π ⋅ d12
Q A−C = ⋅ v3 = ⋅ 5,417 ms = 0,043 ms = 43 sl Q A− B = Q B −C Q A− B = ⋅ v1
4 4 4
h p A−C = h p A− B + h pB −C
Problema 6.2.12. Pentru sistemul de conducte din figura de mai jos să se p A − pC l v2
determine căderea de presiune între intrare şi ieşire neglijând pierderile locale ce h p A−C = h p A− B = λ1 ⋅ 1 ⋅ 1
ρ apa ⋅ g d1 2 ⋅ g
apar. Se cunosc diametrele şi lungimile conductelor l1 = 270 m, l2 = 300 m, l3 = 250
m, l4 = 260 m, d1 = 0,5 m, d2 = 0,3 m, d3 = 0,5 m, d4 = 0,7 m. Se mai ştie că pe cele ⎧ p A − pC l v2 l v2
patru conducte coeficienţii pierderilor distribuite sunt identici şi egali cu 0,03. ⎪ = λ1 ⋅ 1 ⋅ 1 + λ 2 ⋅ 2 ⋅ 2
⎪ ρ apa ⋅ g d1 2 ⋅ g d2 2⋅ g
⎨
⎪ π ⋅ d12 π ⋅ d 22 π ⋅ d 32 π ⋅ d 42
⎪ ⋅ v1 = ⋅ v2 + ⋅ v3 + ⋅ v4
⎩ 4 4 4 4
Cu relaţiile de mai sus şi ţinând cont că λ1 = λ2 = λ3 = λ4 se pot deduce expresiile
vitezelor:
Fig. 6.2.12
d1 = 0,5 m l1 = 270 m λ1 = λ2 = λ3 = λ4 = 0,03
d2 = 0,3 m l2 = 300 m g = 9,80665 m/s2
d3 = 0,5 m l3 = 250 m
d4 = 0,7 m l4 = 260 m
Soluţie:
Pentru sistemul de conducte conectate în paralel se scriu relaţiile:
84
l2 d 3 ⎫
v3 = v 2 ⋅ ⋅ ⎪
d 2 l3 ⎪ l2 d 3 l d ⎡ ⎛ ⎞ ⎤
2
2 2 2
⎬ → d1 ⋅ v1 = d 2 ⋅ v 2 + d 3 ⋅ v 2 ⋅ ⋅ + d 42 ⋅ v 2 ⋅ 2 ⋅ 4 2 ⎢ ⎜ ⎟ ⎥
l d ⎪ d 2 l3 d 2 l4 ⎛ 4 ⋅ Q A− B ⎞ λ1 ⎢ l1 l ⎜ d12 ⎟ ⎥
v4 = v2 ⋅ 2 ⋅ 4 ⎪ h p A− C =⎜ ⎟ ⋅ ⋅⎢ + 2 ⋅⎜ ⎟ ⎥
d 2 l4 ⎭ ⎜ π ⋅d2 ⎟ 2 ⋅ g ⎢ d1 d 2 ⎜ d 2 + d 2 ⋅ l2 ⋅ d 3 + d 2 ⋅ l2 ⋅ d 4 ⎟ ⎥
⎝ 1 ⎠
⎢ ⎜ 2 3 4
d 2 l 4 ⎟⎠ ⎥
v ⎛ l d l d ⎞ ⎢⎣ ⎝ d 2 l3
⎥⎦
v1 = 2 ⋅ ⎜ d 22 + d 32 ⋅ 2 ⋅ 3 + d 42 ⋅ 2 ⋅ 4 ⎟ →
d12 ⎜⎝ d 2 l3 d 2 l 4 ⎟⎠ 2
⎛ 4 ⋅ 0,4 m3 ⎞
⎜ ⎟ 0,03
v1 ⋅ d12 h p A− C =⎜ s
⎟ ⋅ ⋅
→ v2 = ⎜ π ⋅ (0,5m )2 ⎟ 2 ⋅ 9,80665 m
l2 d 3 l d ⎝ ⎠
d 22 + d 32 ⋅ ⋅ + d 42 ⋅ 2 ⋅ 4 s2
d 2 l3 d 2 l4
⎡ ⎛ ⎞
2⎤
2 ⎢ ⎜ ⎟ ⎥
⎛ ⎞
2
⎜ ⎟ ⎢ 270m 300m ⎜
⋅⎢ + ⋅⎜
(0,5m )2 ⎟ ⎥
l1 v1 l2 1 ⎜ v1 ⋅ d12 ⎟ ⎟ ⎥
h p A−C = λ1 ⋅ ⋅ + λ2 ⋅ ⋅ ⋅⎜ ⎟ ⎢ 0,5m 0,3m ⎜ (0,3m )2 + (0,5m )2 ⋅ 300m ⋅ 0,5m + (0,7 m )2 ⋅ 300m ⋅ 0,7 m ⎟ ⎥
d1 2 ⋅ g d2 2⋅ g ⎜ 2 2 l2 d 3 2 l2 d 4 ⎟ ⎢ ⎜ ⎟ ⎥
0,3m 250m 0,3m 260m
⎜ d 2 + d3 ⋅ d ⋅ l + d 4 ⋅ d ⋅ l ⎟ ⎣ ⎝ ⎠ ⎦
⎝ 2 3 2 4 ⎠
h p A−C = 3,683m
⎡ ⎛ ⎞
2⎤
⎢ ⎜ ⎟ ⎥ kg
p A − pC = ρ apă ⋅ g ⋅ h p A−C = 1000 3 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 3,683m = 36120 Pa
2 λ1
⎢ l1 l2 ⎜ v1 ⋅ d12 ⎟ ⎥ m s
h p A−C = v1 ⋅ ⋅⎢ + ⋅⎜ ⎟ ⎥ Concluzii: Configuraţia spaţială a sistemului de conducte este definitorie pentru
2 ⋅ g ⎢d1 d 2 ⎜ 2 2 l2 d 3 2 l2 d 4 ⎟ ⎥ algoritmul de rezolvare.
⎢ ⎜ d 2 + d3 ⋅ d ⋅ l + d 4 ⋅ d ⋅ l ⎟ ⎥
⎢⎣ ⎝ 2 3 2 4 ⎠ ⎥⎦
Problema 6.2.13. Pentru sistemul de conducte paralele din figura de mai
4 ⋅ Q A− B jos căderea de presiune între intrare şi ieşire este de 21000 Pa, iar lichidul de lucru
v1 =
π ⋅ d12 este ulei cu densitatea ρ = 870 kg/m3. Să se calculeze debitul între secţiunule de
intrare şi de ieşire ştiind că DA = 0,08 m, lA = 80 m, DB = 0,06 m, lB = 70 m iar
coeficienţii pierderilor distribuite pe cele două ramuri sunt λA = 0,028 şi λB = 0,026.
Fig. 6.2.13
pA-pB = 21000 Pa (N/m2) ; ρ = 870 kg/m3 ; DA = 0,08 m ; lA = 80 m ; DB = 0,06 m ;
85
lB = 70 m ; λA = 0,028 ; λB = 0,026 ; g = 9,80665 m/s2
Soluţie:
h p1− 2 = h p A = h pB
Q1 = Q A + Q B
l v2 l v2
h pA = λ A ⋅ A ⋅ A h pB = λ B ⋅ B ⋅ B
d A 2⋅ g d B 2⋅ g
p − pB 21000 Pa
h p1− 2 = A = = 2,461m
ρ⋅g kg
870 ⋅ 9,80665 m
m3 s
2 ⋅ g ⋅ d A ⋅ h p1− 2 2 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 0,08m ⋅ 2,461m

s
vA = = = 1,313 ms
λA ⋅ lA 0,028 ⋅ 80m
2 ⋅ g ⋅ d B ⋅ h p1− 2 2 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 0,06m ⋅ 2,461m

s
vB = = = 1,261 ms
λB ⋅ lB 0,026 ⋅ 70m
π ⋅ d A2 π ⋅ (0,08m )2 3
QA = ⋅ vA = ⋅ 1,313 = 6,6 ⋅ 10 −3 ms
4 4
π ⋅ d B2 π ⋅ (0,06m )2 3
QB = ⋅ vB = ⋅ 1,261 = 3,565 ⋅ 10 −3 ms
4 4
3
Q1 = Q A + Q B = 6,6 ⋅ 10 −3 + 3,565 ⋅ 10 −3 = 10,165 ⋅ 10 −3 ms
86
Cap. 7 CURGERI NEPERMANENTE. LOVITURA DE BERBEC ÎN a)
CONDUCTE 2⋅ L
t i1 < Î închidere bruscă
a
Problema 7.1. Să se calculeze viteza undei de suprapresiune ce apare la
închiderea vanei de la capătul unei conducte de diametru D, grosime s, modul de în acest caz valoarea undei de suprapresiune se calculează cu relaţia:
elasticitate al materialului conductei fiind Ec.
Se cunosc: Eapă=2,03 109Pa, ρ=1000 kg/m3, Ec=2,1 1011Pa, s=10 mm, D=200 mm. 4⋅Q
Δp1 = ρ ⋅ a ⋅ v 0 = ρ ⋅ a ⋅
Date iniţiale şi unităţi de măsură: π ⋅ D2
Eapă=2,03 109Pa; ρ=1000 kg/m3; Ec=2,1 1011Pa ; s=10 mm = 0,01 m ;
D=200 mm =0,2 m valoarea undei de suprapresiune este:
−3 m 3
Soluţie: kg m 4 ⋅ 12 ⋅ 10 s
E/ρ Δp1 = 1000 ⋅ 1050 ⋅ = 495.163 kPa
a= = 1304 m/s . m 3 s 3.1415 ⋅ (0.18 m )2
D E
1+ ⋅
s Ec b)
2⋅ L
ti 2 > Îînchidere lentă
Problema 7.2. Să se calculeze valoarea suprapresiunii maxime ce apare la a
închiderea unei vane de la capătul unei conducte de diametru D şi lungime L, prin
care trece un debit de apă Q, valoarea vitezei undei de suprapresiune fiind a. în acest caz valoarea undei de suprapresiune se calculează cu relaţia:
Se cunosc: a=1050 m/s, L=1300 m, ρ=1000 kg/m3, Q=12 l/s, D=180 mm.
a) tî1=2 s L 4⋅Q L
b) tî2=10 s Δp 2 = 2 ⋅ ρ ⋅ v 0 ⋅ = 2⋅ρ ⋅ ⋅
ti 2 2 ti2
π ⋅D
rezultând
a=1050 m/s; L=1300 m ; ρ=1000 kg/m3 ; Q=12 l/s = 12 ⋅ 10 −3 m 3 / s ; 3
D=180 mm =0,18 m kg 4 ⋅ 12 ⋅ 10 −3 ms 1300 m
Δp 2 = 2 ⋅ 1000 ⋅ ⋅ = 122,611 kPa
m 3
3,1415 ⋅ (0,18 m ) 2 10 s
Soluţie:
Se cunoaşte că închiderea vanei dispusă la capătul unui conducte va produce o Concluzie: Închiderea bruscă provoacă o suprapresiune mult mai mare în conductă
undă de suprapresiune respectiv depresiune care migrează în conductă şi a cărei decât închiderea lentă.
valoare este funcţie de regimul în care se află.
Problema 7.3. Să se calculeze valoarea modulului de elasticitate al
În prima etapă determinăm regimurile în care ne găsim în cele două cazuri, pentru materialului unei conducte ce transportă apă dacă valoarea undei de suprapresiune
ca apoi să calculăm valoarea undei de suprapresiune: este a, diametrul conductei D, grosimea pereţilor conductei s, modulul de
elasticitate al apei E.
2 ⋅ L 2 ⋅ 1300 m Se cunosc: a=600 m/s, D=220 mm, s=14 mm, E=2,03 109Pa, ρ=1000 kg/m3.
= = 2,476 s
a 1050 ms Date iniţiale şi unităţi de măsură:
a=600 m/s; D=220 mm=0,22 m; s=14 mm=0,014m; E=2,03 109Pa; ρ=1000 kg/m3
87
Eρ
Soluţie: a= (1)
D E
1+ ⋅
Pornind de la relaţia de calcul a vitezei undei de suprapresiune s Ec
E ρ
a=
D E
1+ ⋅ dar în acelaşi timp viteza undei de suprapresiune se poate calcula si din următoarea
s Ec relaţie:
se obţine relaţia pentru calculul modulului de elasticitate al materialului conductei: 2⋅L

a= (2)
ti
2
D ρ ⋅a ⋅E
Ec = ⋅
s E − ρ ⋅ a2 dacă se înlocuieste (2) în (1) se obţine relaţia pentru calculul grosimii conductei:
Înlocuind în relaţia de mai sus mărimile cu valorile în sistemul internaţional se E D

s= ⋅ => s=3,8 mm
obţine modulul de elasticitate al conductei: Ec E t i2
⋅ −1
ρ 4 ⋅ L2
2
kg ⎛ m⎞
1000 ⋅ ⎜ 600 ⎟ ⋅ 2,03 ⋅ 10 9 Pa
0,22 m m 3 ⎝ s⎠ înlocuind în relaţia de mai sus se obţine
Ec = ⋅ = 6,877 ⋅ 10 9 Pa
0,014 m 2
kg ⎛ m⎞
2,03 ⋅ 10 9 Pa − 1000 ⋅ ⎜ 600 ⎟ 2,03 ⋅ 10 9 Pa 0,16 m
m 3 ⎝ s⎠ s= ⋅ = 3,775 ⋅ 10 −3 m = 3,775 mm
11
2,1 ⋅ 10 Pa 9
2,03 ⋅ 10 Pa (2 s ) 2
−1
Concluzie: Chiar la viteze relativ reduse ale undei de suprapresiune valoarea kg 4 ⋅ (1200 m )2
1000
modulului de elasticitate al materialului conductei trebuie să fie mare. m3
Problema 7.4. Să se calculeze grosimea pereţilor unei conducte pentru Problema 7.5. Să se calculeze debitul Q de apă ce trece prin conducta de
care 2L/a=tî. Conducta transportă apă şi are diametrul D, lungimea L. diametru D, grosime a pereţilor s, dacă valoarea suprapresiuniii pentru închiderea
Se cunosc: tî=2s, L=1200 m, D=160 mm, E=2,03 109Pa, ρ=1000 kg/m3, Ec=2,1 bruscă este Δp.
1011Pa. Se cunosc: E=2,03 109Pa, ρ=1000 kg/m3, Ec=2,1 1011Pa, D=140 mm, s=7 mm,
Δp=1,5 bar.
tî=2s; L=1200 m; D=160 mm =0,16 m ; E=2,03 109Pa ; ρ=1000 kg/m3 ; Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Ec=2,1 1011Pa. E=2,03 109Pa ; ρ=1000 kg/m3 ; Ec=2,1 1011Pa ; D=140 mm = 0,14 m, s=7 mm
=0,007 m, Δp=1,5 bar = 1,5 ⋅ 10 5 Pa ( N / m 2 ) .
Soluţie:
Din teorie se cunoaşte că viteza undei de suprapresiune se determină cu relaţia
88
Soluţie:
Din teorie se cunoaşte că valoarea suprapresiunii la închiderea bruscă se

calculează cu relaţia:
4⋅Q
Δp = ρ ⋅ a ⋅
π ⋅ D2
de unde
Δp π ⋅ D 2
Q= ⋅ (1)
ρ ⋅a 4
viteza undei de suprapresiune se determină cu
E ρ
a= (2)
D E
1+ ⋅
s Ec
Înlocuind (2) în (1) se obţine relaţia pentru calculul debitului
D E
2
Δp ⋅ 1 + ⋅
Δp π ⋅D s Ec π ⋅ D2
Q= ⋅ = ⋅
E ρ 4 E⋅ρ 4
ρ⋅
D E
1+ ⋅
s Ec
a cărui valoare este:
0,14 m 2,03 ⋅ 10 9 Pa
1,5 ⋅ 10 5 Pa ⋅ 1 + ⋅
0,007 m 2,1 ⋅ 1011 Pa 3,1415 ⋅ (0,14 m )2 m
Q= ⋅ = 1,77 ⋅ 10 −3
9 kg 4 s
2,03 ⋅ 10 Pa ⋅ 1000 3
m
89
Cap. 8. ACŢIUNEA DINAMICĂ A FLUIDELOR ASUPRA înlocuind în aceste relaţii, mărimile cu datele iniţiale obţinem:
CORPURILOR IMERSATE kg
1000
P = 1,2 ⋅ m 3 ⋅ 8 2 m ⋅ 2 m ⋅ 0,6 m = 46,08 kN
Problema 8.1. Să se calculeze valoarea forţei portante şi a forţei de rezistenţă 2 s
pentru un profil hidrodinamic dacă se cunosc: coeficientul de rezistenţă Cx=0,05,
coeficientul de portanţă Cz=1,2, viteza v∞=8 m/s, anvergura L=2 m, lungimea
kg
coardei profilului l=0,6 m şi densitatea apei ρ=1000 kg/m3. 1000
R = 0,05 ⋅ m 3 ⋅ 8 2 m ⋅ 2 m ⋅ 0,6 m = 5,33 kN
Date iniţiale şi unităţi de măsură: 2 s
Cx=0,05 ; Cz=1,2 ; v∞=8 m/s ; L=2 m; l=0,6 m ; ρ=1000 kg/m3
Concluzie: Din valorile obţinute pentru cele două componente ale forţei se observă
Soluţie: că portanţa este aproape cu un ordin de mărime mai mare decât rezistenţa. Această
observaţie reprezintă elementul semnificativ în construcţia profilelor şi anume: de a
Se cunoaşte că pe un corp dispus într-un curent de apă acţionează o forţă datorată realiza corpuri care să producă o portanţă cât mai mare cuplat cu o rezistenţă la
interacţiunii. Proiecţia acestei forţe pe direcţia curentului de apă este denumită înaintare cât mai mică. Utilizarea în practică a profilelor care sunt elementele de
rezistenţă la înaintare sau rezistenţă (R) iar componenta după direcţia bază în construcţia paletelor ne conduce la domenii cu impact mare în viaţa
perpendiculară pe curent este denumită forţă portantă sau portanţa (P). Calculul cotidiană: industria aeronautică, industria automobilelor, industria energetică, etc.
celor două componente ale forţei se realizează cu relaţiile:
Problema 8.2. Să se evalueze valoarea coeficientului de presiune Cp dacă se
ρ 2 cunosc presiunea p∞=1,5 bar, presiunea în punctul de calcul p=0,9 bar, viteza
P = Cz ⋅ ⋅ v∞ ⋅A v∞=10,5 m/s, ρ=1000 kg/m3.
2
ρ Date iniţiale şi unităţi de măsură:

2
R = Cx ⋅ ⋅ v∞ ⋅A p∞=1,5 bar = 1,5 ⋅ 10 5 N/m2 ; p=0,9 bar = 0,9 ⋅ 10 5 N/m2 ; v∞=10,5 m/s ;
2
ρ=1000 kg/m3
unde A reprezintă aria maximă a suprafeţei obţinută prin proiectarea cilindrică a
corpului pe un plan perpendicular pe direcţia curentului. Pentru profile dreapta ce Soluţie:
uneşte bordul de atac cu bordul de fugă este denumită coardă în timp ce anvergura
reprezintă deschiderea paletei. Astfel, pentru profil aria A este definită ca fiind Expresia coeficientului de presiune este prezentată mai jos.
produsul dintre coardă şi anvergură:
p − p∞
Cp =
A = L⋅l 1 2
⋅ ρ ⋅ v∞
2
Ca urmare formulele de calcul a portanţei respectiv rezistenţei ajung de forma
înlocuirea valorilor mărimilor cu date iniţiale
ρ 2
P = Cz ⋅ ⋅ v∞ ⋅ L⋅l
2 0,9 ⋅ 10 5 − 1,5 ⋅ 10 5
Cp = = −1,088
2
ρ 1 kg ⎛ m ⎞
R = Cx ⋅ 2
⋅ v∞ ⋅ L⋅l ⋅ 1000 ⋅ ⎜⎜10,5 ⎟⎟
2 2 m3 ⎝ s2 ⎠
90
Problema 8.3. Ce valoare va avea viteza în punctul de calcul de pe profilul Problema 8.4. Dacă se cunosc incidenţele şi coeficienţii de portanţă α1,2 şi Cz1,2, să
hidrodinamic dispus în apă dacă presiunile p∞=1,3 bar şi p=1,1 bar, iar viteza se calculeze coeficientul de portanţă pentru o incidenţă intermediară.
v∞=10 m/s. Se consideră că cele două puncte sunt dipuse la aceeaşi cotă ( z ∞ = z ). Se cunosc: α1=5º, α2=10º, Cz1=0,3, Cz2=1,5, iar α3=8º.
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Date iniţiale şi unităţi de măsură:

α1=5º; α2=10º ; Cz1=0,3 ; Cz2=1,5 ; α3=8º.
p∞=1,3 bar = 1,3 ⋅ 10 5 N/m2 ; p=1,1 bar = 1,1 ⋅ 10 5 N/m2 ; v∞=10 m/s ; ρ=1000 kg/m3
Soluţie:
Calculul mărimilor primare (viteză şi presiune) reprezintă obiectivul principal în

hidrodinamică. Determinarea vitezei într-un punct implică utilizarea ecuaţiei
Bernoulli
p v2 p v2
z∞ + ∞ + ∞ = z + +
γ 2⋅ g γ 2⋅ g
relaţie care este valabilă numai dacă cele două puncte de calcul sunt plasate pe
aceeaşi linie de curent. Conform ipotezei z ∞ = z relaţia ajunge de forma
2
p∞ v∞ p v2
+ = +
γ 2⋅ g γ 2⋅ g
de unde: Fig. 8.4

Soluţie:
( p∞ − p )
v 2 = v∞
2
+ 2⋅
ρ Considerând că în domeniul de incidenţe α1 - α 2 dependenţa C z = f (α ) este
cvasiliniară, ca atare punctul intermediar va fi situat pe dreapta ce trece prin
înlocuind în relaţia finală datele iniţiale, obţinem: punctele ( α 1 , C z1 ) respectiv ( α 2 , C z 2 ). Pentru a calcula coeficientul de portanţă
pentru incidenţa α 3 ţinem cont de variaţia liniară utilizând relaţia:
⎛ m⎞
2 (1,3 ⋅ 105 − 1,1 ⋅ 105 ) mN2 m (α 3 − α1 )
v = ⎜10 ⎟ + 2 ⋅ = 11,832 C z 3 = C z1 + (C 2 − C z1 ) ⋅
⎝ s⎠ 1000
kg s (α 2 − α1 )
m3
de unde
Concluzie: Se observă că între cele două puncte deşi energia specifică mecanică
totală rămâne aceeaşi din considerentul unei curgeri ideale (fără pierderi) ponderile
C z 3 = 0,3 + (1,5 − 0,3) ⋅
(8 − 5) = 1,02
termenilor piezometric respectiv cinetic se modifică. (10 − 5)
91
Problema 8.5. Care este coeficientul de portanţă Cz al profilului hidrodinamic
pentru care s-a extras de pe polara acestuia valoarea coeficientului de rezistenţă
Cx=0,048, iar unghiul γ=25º.

Cx=0,048 ; γ=25º
Soluţie:
Conform teoriei prezentate în secţiunea 8.3.1 Caracteristicile aerodinamice ale

profilelor din [1] (Anton & Baya (2002)), relaţia de calcul a coeficientului de
portanţă este:
Cx
Cz =
tg γ Fig. 8.6
Soluţie:
de unde
Caracteristica energetică a aripii de anvergură finită este inferioară caracteristicii
0,048 energetice a aripii de anvergură infinită datorită pierderilor generate de turbionii
Cz = = 0,1029
tg 25 marginali. Conform teoriei prezentate în secţiunea 8.3.2 Aripa de anvergură finită
(pag. 188) [1] (Anton & Baya (2002)), este:
Concluzie: Valorea coeficientului de portanţă scoate în evidenţă caracteristica
φ=Cz· (arcctg(α∞+αo)-arcctg(αλ+αo))=1,921º
profilelor aerodinamice de a realiza o portanţă mult mai mare în comparaţie cu
rezistenţa la înaintare exprimată prin coeficientul de rezistenţă la înaintare.
Problema 8.7. Dacă se cunosc unghurile de la intrare şi ieşire pentru un profil
dispus în reţea, precum şi valoarea vitezei meridiane vm, se cere să se calculeze
Problema 8.6. Care este unghiul φ dintre curbele de portanţă ale unui profil
deviaţia cinematică a curentului Δwu. Se cunosc: β1=130º, β2=100º, vm=10 m/s.
funcţionând cu anvergură infinită şi cu anvergură finită. Se cunosc α∞=5º, αλ=7º,
αo=0,5º, Cz=0,7.
β1=130º; β2=100º; vm=10 m/s
α∞=5º; αλ=7º; αo=0,5º; Cz=0,7.
Soluţie:
Conform teoriei prezentate în secţiunea 8.3.3 Reţele de profile aerodinamice din

[1] (Anton & Baya (2002)), relaţia de calcul a deviaţiei cinematice a curentului
este:
Δwu = v m ⋅ (ctg β 2 − ctg β1 )
92
de unde
m m vm=11 m/s ; β∞=60º
Δwu = 10 ⋅ (ctg 100 − ctg 130 ) = 6,628
s s
Concluzie: Pentru un profil izolat deviaţia curentului este nulă în timp ce deviaţia Soluţie:
curentului realizată de o reţea de profile este nenulă, excepţie făcând situaţia
particulară de dispunere a reţelei fără devierea curentului. Scopul principal al În conformitate cu notaţiile utilizate în secţiunea 8.3.3 Reţele de profile
utilizării reţelelor de profile este acela de a realiza deviaţii ale curentul cu pierderi aerodinamice din [1] (Anton & Baya (2002)), din triunghiul de viteze se deduce
minime. relaţia:
vm
w∞ =
Problema 8.8. Care este valoarea coeficientului de pierderi ζ pentru o reţea de sin β ∞
profile hidrodinamice dacă se cunosc presiunile totale la intrare/ieşire şi viteza unde
meridiană ptot1=1,3 bar, ptot2=1,1 bar, ρ=1000 kg/m3, vm=9,5 m/s. m
11
w∞ = s = 2 11 m = 22 m = 12,72 m
sin 60 3 s 1,73 s s
ptot1=1,3 bar = 1,3 ⋅ 10 5 N/m2; ptot2=1,1 bar = 1,1 ⋅ 10 5 N/m2 ; ρ=1000 kg/m3;
vm=9,5 m/s
Problema 8.10. Care este valoarea vitezei de transport u dacă se cunosc unghiurile
Soluţie:
absolute/relative ale curentului şi viteza meridiană.
Se dă: vm=8 m/s, α∞=30º, β∞=70º.
Conform teoriei prezentate în secţiunea 8.3.3 Reţele de profile aerodinamice din
[1] (Anton & Baya (2002)), relaţia de calcul a piederilor hidraulice este:
vm=8 m/s; α∞=30º; β∞=70º
ptot1 − ptot 2
ζ =
1 2 Soluţie:
⋅ ρ ⋅ vm
2
În conformitate cu notaţiile utilizate în secţiunea 8.3.3 Reţele de profile
de unde aerodinamice din [1] (Anton & Baya (2002)), din triunghiul de viteze se deduce
relaţia:
u = v m ⋅ (ctg β ∞ + ctg α ∞ )
(1,3 ⋅ 105 − 1,1 ⋅ 105 ) mN2
ζ = = 0,443 unde
1 kg m
⋅ 1000 ⋅ 9,5 m
2 m 3 s u =8 (ctg 70 + ctg 30) = 16,768 m
s s
Concluzie: Scopul principal al utilizării reţelelor de profile este acela de a realiza
deviaţii ale curentul cu pierderi minime.
Problema 8.9. Cunoscându-se viteza meridiană a curentului ce trece printr-o reţea

de profile vm=11 m/s şi unghiul acestuia într-un punct dispus undeva departe de
reţea β∞=60º, să se calculeze valoarea vitezei w∞.
93
Cap. 9 MAŞINI HIDRAULICE. APLICAŢII PRIVIND H=?; Pabs=?; η=?;
TURBOMAŞINILE
Soluţie:
Problema 9.1. La încercarea unei pompe centrifuge care are diametrele Din teoria turbomaşinilor în general şi a turbopompelor în special se cunoaşte
racordurilor de aspiraţie şi de refulare d1=80 mm, respectiv d2=60 mm, s-au obţinut faptul că înălţimea de pompare reprezintă energia specifică transferată de o pompă
următoarele date: fluidului de lucru. O primă estimare a cestei energii se face în zona rotorului
- indicaţia manometrului de la ieşirea din pompă p2=1,3 bar (sediul transferului energetic) şi aceea este înălţimea teoretică de pompare Ht la
- indicaţia vacuummetrului de la intrarea în pompă p1=-0,3 bar care se neglijează pierderile hidraulice (tratare ca fluid ideal) după care vorbim de
- distanţa pe verticală între centrele de greutate ale secţiunilor de intrare şi înălţimea reală de pompare ce diferă de cea teoretică prin suma tuturor pierderilor
ieşire ale pompei , h=100 mm hidraulice ce au loc în pompă.
- cota manometrului faţă de secţiunea de ieşire a pompei, a=500 mm La încercările de laborator, lucrând cu un fluid real (viscozitate diferită de
- debitul măsurat al pompei, Q=10 l/s zero) se determină înălţimea reală de pompare ca diferenţă între energia specifică
- momentul măsurat la arborele pompei, M=15 N ⋅ m totală măsurată în secţiunile de refulare şi aspiraţie ale pompei. Dacă notăm aceste
- turaţia pompei, n=1450 rot/min secţiuni cu „r” respectiv „a” relaţia de calcul este următoarea:
Să se determine înălţimea de pompare, puterea absorbită de la motor şi pr − pa v 2 − v a2
randamentul pompei. H= + zr − za + r (1)
ρ⋅g 2⋅ g
Mărimile din relaţia (1) reprezintă valori medii, rezultate în urma medierii pe aria
secţiunilor susmenţionate. La înlocuirea presiunilor pr şi pa trebuie să ţinem cont că
aparatele de măsură sunt de obicei plasate într-un loc accesibil pentru citire şi sunt
racordate la prizele de presiune prin intermediul unui tub elastic care conţine
lichidul de lucru sau aer în cazul când la aspiraţia pompei avem depresiune. Cu
aceste precizări presiunile în dreptul racordurilor pompei se calculează cu relaţiile:
p a = p1 + p at + ρ a ⋅ g ⋅ (h + b )
p r = p 2 + p at + ρ ⋅ g ⋅ b
În prima relaţie termenul ρ a ⋅ g ⋅ (h + b ) ≈ 0 , se neglijează fiind foarte mic. Ca
urmare primul termen din relaţia (1) se calculează cu relaţia:
p r − p a p 2 − p1 + ρ ⋅ g ⋅ b p 2 − p1
= = +b=
(1,3 + 0,3) ⋅ 10 5 + 0,5 = 16,815 m
ρ⋅g ρ⋅g ρ⋅g 1000 ⋅ 9,81
Vitezele medii din racorduri rezultă din ecuaţia de continuitate Q=va·Sa=vr·Sr
4⋅Q 4 ⋅ 10 ⋅ 10 −3 m 4⋅Q 4 ⋅ 10 ⋅ 10 −3 m
vr = = = 3,537 va = = = 1,989
2 2 s 2 2 s
π ⋅ Dr π ⋅ 0,06 π ⋅ Da π ⋅ 0,08
Ultimii doi termeni din relaţia (1) reprezintă diferenţa între cotele centrelor de
greutate ale secţiunilor în raport cu un plan de referinţă fix:
Fig. 9.1 z r − z a = h = 0,1 m
Cu aceste date înălţimea de pompare rezultă:
d1=80 mm = 0,0 8 m; p2=1,3 bar = 1,3 ⋅ 10 5 N/m2; Q=10 l/s = 10 ⋅ 10 −3 m3/s;
p − pa v 2 − v a2 3,537 2 − 1,989 2
d2=60 mm = 0,06 m ; h=100 mm = 0,1 m; M=15 Nm; H= r +h+ r = 16,815 + 0,1 + = 17,351 m
5 2
p1=-0,3 bar = 0,3 ⋅ 10 N/m ; b=500 mm = 0,5 m; n=1450 rot/min; ρ⋅g 2⋅ g 2 ⋅ 9,81
- 94 -
Fiind măsurat momentul la arborele pompei şi turaţia rezultă puterea absorbită de funcţionând la turaţii diferite, cea ce înseamnă că în relaţiile (1) D=D1, cazul
pompă, Pabs: acestei probleme.
2 ⋅π ⋅ n π ⋅ 1450 Din relaţiile (1) rezultă imediat debitul şi înălţimea de pompare transpuse la
Pabs = M ⋅ ω = M ⋅ = 15 ⋅ = 2277,7 W turaţia n1=1450 rot/min:
60 30
Randamentul pompei este o măsură a eficienţei transferului energetic şi se n 1450 l
Q1 = 1 ⋅ Q = ⋅ 50 = 76
calculează cu relaţia: n 960 s
P ρ ⋅ g ⋅ Q ⋅ H 1000 ⋅ 9.81 ⋅ 10 ⋅ 10 −3 ⋅ 17,351 ⎛n ⎞
2
⎛ 1450 ⎞
2
η= u = = = 0,7471 = 74,71 % H1 = ⎜ 1 ⎟ ⋅ H = ⎜ ⎟ ⋅ 30 = 68,441 m
Pabs Pabs 2277,7 ⎝ n⎠ ⎝ 960 ⎠
Puterea necesară antrenării pompei la turaţia iniţială rezultă din relaţia
Concluzii: randamentului:
Aplicarea relaţiei de calcul a înălţimii de pompare trebuie facută cu mult P ρ ⋅ g ⋅Q⋅ H P ρ ⋅ g ⋅ Q ⋅ H 1000 ⋅ 9.81 ⋅ 50 ⋅ 10 −3 ⋅ 30
discernământ , ţinând cont de condiţiile de măsurare, aparatele de măsură folosite şi η= u = ⇒ Pabs = u = = =
unităţile de măsură. Randamentul acestei pompe este relativ bun raportat la Pabs Pabs η η 0,70
mărimea ei şi la parametrii de funcţionare. = 21010 W
Din ultima dintre relaţiile (1) obţinem puterea absorbită transpusă la turaţia n1=960
Problema 9.2. Fiind dată o pompă având caracteristicile Q=50 l/s şi H=30 rot/min
m la turaţia n=960 rot /min se cere să se determine debitul şi înălţimea de pompare 3 3
⎛n ⎞ ⎛ 1450 ⎞
dacă turaţia creşte la 1450 rot/min. Admiţând randamentul constant şi egal cu 70 % Pabs1 = ⎜ 1 ⎟ ⋅ Pabs = ⎜ ⎟ ⋅ 21010 = 72410 W
să se determine puterea necesară pentru antrenarea în cele două cazuri. ⎝ n⎠ ⎝ 960 ⎠
Concluzii: Aceste relaţii sunt foarte utile pentru verificarea rapidă a implicaţiilor
Date iniţiale şi unităţi de măsură: date de modificarea turaţiei în exploatarea pompelor. Se observă că în special
Q=50 l/s ‚ 50 ⋅ 10 −3 m3/s; H=30 m; n=960 rot/min; n1=1450 rot/min; η=70 %; puterea absorbită se modifică foarte mult şi este afectată şi de densitatea lichidului
Q1=? H1=?; Pabs1=? vehiculat. La turaţii mai mari de cele mai multe ori trebuie schimbat motorul
electric.
Soluţie:
Datorită progreselor înregistrate în domeniul sistemelor de acţionare cu maşini
electrice (motoare electrice rotative) este posibilă antrenarea pompelor la turaţii Problema 9.3. Încercarea unui model de pompă centrifugă realizat la scara
diferite de turaţia nominală realizându-se astfel o mai bună adaptare a instalaţiei de 1:5 s-a efectuat la o turaţie n = 2900 rot/min. În acest caz debitul modelului a fost
pompare la necesităţile de consum. Modificarea turaţiei influenţează direct Qm =8 l/s, iar înălţimea de pompare Hm = 15 m. Diametrul rotorului la pompa
parametrii de funcţionare ai unei pompe: debitul Q, înălţimea de pompare H, model a fost Dm=120 mm. Pompa prototip se preconizează a fi utilizată într-o CHE
puterea absorbită Pabs. În acest sens pentru mărimile teoretice s-au stabilit relaţii de cu acumulare prin pompaj.
transpunere prin similitudine. Acestea sunt valabile şi pentru mărimile reale, în Considerând randamentul modelului şi al prototipului acelaşi, η=70 %, se
anumite limite, admiţând că randamentul este acelaşi. Aceste relaţii sunt: cere să se determine:
Q Q1 H H1 Pabs p a) debitul, înălţimea de pompare, puterea absorbită şi turaţia caracteristică, nq, ale
= ; = ; = abs1 (1) pompei prototip la aceeaşi turaţie;
3 3 2 2 2 2 3 5
n⋅D n1 ⋅ D1 n ⋅D n ⋅ D1 n ⋅D n 3 ⋅ D15 b) debitul, înălţimea de pompare, puterea absorbită şi turaţia caracteristică, nq, ale
1 1
unde cu indicele 1 s-au indexat mărimile transpuse, iar cu n s-a notat turaţia, cu D pompei prototip la turaţia np = 1450 rot/min.
diametrul semnificativ al pompei care este diametrul de ieşire al rotorului, iar ρ
este densitatea lichidului de lucru. În multe din cazuri este vorba de aceeaşi pompă Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Qm=8 l/s ‚ 8 ⋅ 10 −3 m3/s; Hm=15 m; nm=2900 rot/min; np=1450 rot/min;
- 95 -
Rap.scară=1:5; Dm=120 mm = 0,12 m; η=70 % = 0,7; np ⎛ Dp ⎞
3
n 3
Qp=? Hp=?; Pabs,p=?; nqm=?; nqp=?; Qp = ⋅⎜ ⎟ ⋅ Qm = p ⋅ (Sc )3 ⋅ Qm = 1450 ⋅ 5 3 ⋅ 8 = 500 l = 0,5 m
n m ⎜⎝ Dm ⎟
⎠ nm 2900 s s
Soluţie: 2 2 2 2
⎛ np ⎞ ⎛ Dp ⎞ ⎛n ⎞
Pompele de dimensiuni mari se studiază iniţial sub forma unui model la scară H p = ⎜⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ ⋅ Hm = ⎜ p ⎟ ⋅ (Sc )2 ⋅ H m = ⎛⎜ 1450 ⎞⎟ ⋅ 5 2 ⋅ 15 = 93,75 m
redusă după care alegând varianta optimă se trece la execuţia maşinii prototip ⎟ ⎜D ⎟ ⎜n ⎟
⎝ nm ⎠ ⎝ m ⎠ ⎝ m ⎠ ⎝ 2900 ⎠
industrial. Se atribuie parametrilor modelului indicele m, iar prototipului indicele p.
Raportul de scară 1:5 se traduce în raportul diametrelor exterioare ale rotoarelor. Se 3 5 3
⎛ np ⎞ ⎛ Dp ⎞ ⎛n ⎞ 3
notează acest raport cu Sc:
Pabs, p = ⎜⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ ⋅ Pabs,m = ⎜ p ⎟ ⋅ (Sc )5 ⋅ Pabs ,m = ⎛⎜ 1450 ⎞⎟ ⋅ 5 5 ⋅1681 =
Dp 5 ⎟ ⎜D ⎟ ⎜n ⎟
Sc = = =5 ⎝ nm ⎠ ⎝ m ⎠ ⎝ m ⎠ ⎝ 2900 ⎠
Dm 1
= 6,567 ⋅10 5 W = 656,7 kW
Relaţiile de similitudine utilizate sunt cele precizate în problema precedentă,
dar cu alţi indici: 8 ⋅ 10 −3
Qm Qp Hm Hp Pabs ,m p abs , p Qm 3600
= ; = ; = (1)n q,m = n m ⋅ 3
= 2900 ⋅
3
= 34,031;
3
n m ⋅ Dm n p ⋅ D 3p n m
2 2
⋅ Dm n 2p ⋅ D 2p n m
3
⋅ Dm5
n 3p ⋅ D 5p
H m4 15 4
a) Turaţia fiind aceeaşi, parametri vor fi afectaţi doar de raportul de scară:
3 3 Qp 0,5
⎛ Dp ⎞
Q p = ⎜⎜ ⎟ ⋅ Qm = (Sc )3 ⋅ Qm = 5 3 ⋅ 8 = 1000 l = 1 m n q, p = n p ⋅
3
= 1450 ⋅
3
= 34,031
⎟
⎝ Dm ⎠ s s
H p4 93,75 4
2
⎛ Dp ⎞ Concluzii: Din punct de vedere al gabaritului se observă că rotorul pompei prototip
H p = ⎜⎜ ⎟ ⋅ H m = (Sc )2 ⋅ H m = 5 2 ⋅ 15 = 375 m
⎟ va fi de 600 mm, ceea ce înseamnă că prin realizarea modelului la scară redusă se
⎝ Dm ⎠ face o mare economie de material. Comparând puterile absorbite de pompa prototip
Pu ,m ρ ⋅ g ⋅ Qm ⋅ H m 1000 ⋅ 9,81 ⋅ 8 ⋅ 10 −3 ⋅ 15 în cele două cazuri cu puterea absorbită de pompa model se constată o diferenţă
Pabs,m = = = = 1,681 ⋅ 10 3 W = 1,681 kW
η η 0,70 enormă şi ca urmare costul energiei la testarea prototipului în laborator ar fi foarte
mare. Toate cele trei variante de pompe au aceeaşi turaţie caracteristică, cea ce era
5 de aşteptat, ele fiind asemenea geometric şi hidraulic.
⎛ Dp ⎞
Pabs , p = ⎜ ⎟ ⋅ Pabs ,m = (Sc )5 ⋅ Pabs ,m = 5 5 ⋅1681 = 5,254 ⋅10 6 W = 5,254 MW
⎜D ⎟ Problema 9.4. O instalaţie de hidrofor este reprezentată schematic conform
⎝ m ⎠
figurii alăturate. Faţă de un plan de referinţă, având cota zero, nivelul apei din
rezervorul de alimentare este la cota ∇A =2 m, nivelul pompei este la cota ∇B =
8 ⋅ 10 −3 4m, nivelul apei din rezervorul tampon de acumulare este la cota ∇C = 14 m.
Qm 3600 Rezervorul tampon fiind închis, suprapresiunea la suprafaţa sa liberă este prt = 1,2
n q ,m = n m ⋅ = 2900 ⋅ = 34,031; bar.
3 3
H m4 15 4 Să se determine debitul, înălţimea de pompare şi puterea utilă a pompei,
dacă manometrul montat la ieşirea din pompă arată 2,5 bar, iar conductele de
Qp 1 aspiraţie şi refulare au dimensiunile La = 6 m, Da = 100 mm, Lr = 60 m, Dr = 80
n q, p = n p ⋅ = 2900 ⋅ = 34,031 mm.
3 3
H p4 375 4
b) Raportul turaţiilor se va combina cu raportul de scară:
- 96 -
În calcule se vor lua următoarele valori pentru coeficienţii de pierderi λa = pr α ⋅ v2 p
2
α C ⋅ vC ⎛ Lr ⎞ α ⋅ v2
0,025, λr = 0,028; coeficientul de pierderi al sorbului ζs = 7; şi al vanei parţial + z r + r r = C + zC + + ⎜⎜ λ ⋅ + ζ v ⎟⎟ ⋅ r r (1)
ρ⋅g 2⋅ g ρ⋅g 2⋅ g ⎝ Dr ⎠ 2⋅ g
închise ζv = 8.
pentru termenii din relaţia (1) se fac următoarele precizări: zr=zB; pC=prt;
α C ⋅ v C2
≈ 0 (viteza la suprafaţa liberă a unui rezervor cu secţiune mare); αr≅1
2⋅g
(curgere preponderent turbulentă). Din relaţia (1) se poate explicita viteza medie în
conducta de refulare, vr.
2 ⋅ [( p r − p rt ) + ρ ⋅ g ⋅ (z r − z C )]
vr = =
⎛ Lr ⎞
ρ ⋅ ⎜⎜ λ r ⋅ + ζ v − 1⎟⎟
⎝ Dr ⎠
=
[( )
2 ⋅ 2,5 ⋅ 10 5 − 1,2 ⋅ 10 5 + 1000 ⋅ 9,81 ⋅ (4 − 14 )
= 1,51
]m
⎛ 60 ⎞ s
1000 ⋅ ⎜⎜ 0,028 + 8 − 1⎟⎟
⎝ 0, 080 ⎠
Apelând la ecuaţia de continuitate obţinem debitul Q=vr·Sr
π ⋅ Dr2 π ⋅ 0,080 2 m3
Q = vr ⋅ = 1,51 ⋅ = 7,592 ⋅ 10 −3
4 4 s
Fig. 9.4 În punctul de lucru, adică la debitul calculat pentru instalaţia dată, înălţimea de
Date iniţiale şi unităţi de măsură: pompare realizată de pompă este egală cu înălţimea de pompare a instalaţiei:
p − pA
H = H ret = H st + Σh pret = h g + c + Σh pret (2)
Da=100 mm = 0,1 m; λa=0,025; ρ⋅g
Dr=80 mm = 0,08 m; λr=0,028; În relaţia (2) hg reprezintă înălţimea geometrică de pompare care de cele mai multe
La=6 m; z_A=2 m; ori rezultă din diferenţa de cote ale suprafeţelor libere ale rezervoarelor de la
Lr=60 m; z_B=4 m; refulare şi aspiraţie: hg=zC-zA. Termenul Σh pret reprezintă suma tuturor pierderilor
Pr=2,5 bar = 2,5 ⋅ 10 5 N/m2; z_C=14 m;
hidraulice din circuitul hidraulic raportate la viteza medie din conducte.
Prt=1,2 bar = 1,2 ⋅ 10 5 N/m2; ⎛ L ⎞ v2 ⎛ L ⎞ v2
ζs=7; Σh pret = ⎜⎜ λ a ⋅ a + ζ s ⎟⎟ ⋅ a + ⎜⎜ λ r ⋅ r + ζ v ⎟⎟ ⋅ r
ζv=8; ⎝ Da ⎠ 2⋅ g ⎝ Dr ⎠ 2⋅ g
Q=?; H=?; Pu=? Înlocuind în (2) şi ţinând cont de ecuaţia de continuitate Q=vrSr rezultă:
Soluţie:
Acest caz este un exemplu tipic de instalaţie în care funcţionează o pompă şi
utilizatorul dispune de două manometre pentru măsurarea presiunii în două puncte
cheie ale instalaţiei şi de datele geometrice şi hidraulice ale reţelei de conducte. Nu
se cunoaşte debitul Q vehiculat de pompă în instalaţie. De aceea se apelează la o
ecuaţie din mecanica fluidelor din care să rezulte viteza în conductă. Aceasta este
ecuaţia transferului de energie care se aplică între secţiunile r şi C.
- 97 -
p − p A ⎡⎛ L ⎞ 1 ⎛ L ⎞ 1 ⎤ Q2
H = zC − z A + c + ⎢⎜⎜ λ a ⋅ a + ζ s ⎟⎟ ⋅ + ⎜⎜ λ r ⋅ r + ζ v ⎟⎟ ⋅ ⎥⋅ =
ρ⋅g ⎢⎣⎝ Da 2
⎠ Sa ⎝ Dr ⎠ S r2 ⎥⎦ 2 ⋅ g
1,2 − 0 ⎡⎛ 6 ⎞ 16 ⎛ 60 ⎞ 16 ⎤
= 14 − 2 + + ⎢⎜⎜ 0,025 ⋅ + 7 ⎟⎟ ⋅ + ⎜⎜ 0,028 ⋅ + 8 ⎟⎟ ⋅ ⎥⋅
1000 ⋅ 9,81 ⎣⎢⎝ 0,1 ⎠ π 2 ⋅ 0,14 ⎝ 0,08 ⎠ π 2 ⋅ 0,08 4 ⎦⎥
(⋅ 7,952 ⋅ 10 −3 )2 = 28,014 m
2 ⋅ 9,81
Puterea utilă se calculează cu relaţia:

Pu = ρ ⋅ g ⋅ Q ⋅ H = 1000 ⋅ 9,81 ⋅ 7,592 ⋅ 10 −3 ⋅ 28,014 = 2086 W
Concluzii: Acest tip de problemă este adesea întâlnit în practică.

Problema 9.5. Condensatorul unei turbine cu abur de pe o navă maritimă
este alimentat cu apă de mare pentru răcire. Debitul de apă pompat este de 1800
m3/h, iar caracteristicile apei de mare sunt: viscozitatea ν = 10-6 m2/s, densitatea ρ
= 1025 kg/m3. Fig.9.5
Să se determine puterea necesară pentru motorul de antrenare al pompei în
următoarele situaţii: Date iniţiale şi unităţi de măsură:
1) lungime totală a conductelor de legătură realizate din cupru este l = 20 m,
rugozitatea echivalentă k = 0,006 mm, diametrul interior D = 500 mm. Q=1800 m3/h = 0,5 m3/s; ζ1=3;
2) Valorile coeficienţilor de pierderi ai rezistenţelor locale (raportate la viteza ν=10-6 m2/s; ζ2=0,3;
din conductă) sunt: ρ=1025 kg/m3; ζ3=0,3;
- Ventil de fund cu grătar de protecţie.......................... ζ1 = 3 k=0,006 mm = 6 ⋅ 10 −6 m ; ζ4=0,5;
- Vană............................................................................ ζ2 = 0,3 L=20 m; ζ5=7;
- Cot de 90°....................................................................ζ3 = 0,3 D=500 mm = 0,5 m; ζ6=8;
- Cot de 180°..................................................................ζ4 = 0,5 η=0,80;
- Ventil de evacuare....................................................... ζ5 = 7 h=1 m; Pabs=?; h=0, Pabs=?
- Condensator................................................................. ζ6 = 8
3) Randamentul pompei este η = 0,8. Soluţie:
Ventilul de evacuare 5 este dispus deasupra liniei de plutire la h = 1 m. Pentru a afla puterea necesară motorului de antrenare apelăm la relaţia
Cum se modifică puterea motorului dacă prin încărcarea navei ventilul de randamentului pompei din care rezultă puterea absorbită:
evacuare este sub linia de plutire. P ρ ⋅ g ⋅Q ⋅ H
Pabs = u = (1)
η η
În relaţia (1) mai trebuie determinată înălţimea de pompare, H. Cum în secţiunile
de intrare şi ieşire ale pompei avem numai datele geometrice şi hidraulice ale
reţelei, se va calcula înălţimea de pompare exterioară, a reţelei, egală cu cea a
pompei în punctul de lucru, utilizând relaţia:
- 98 -
p − pA ⎛ L ⎞ v
2
H = H ret = H st + Σh pret = h g + R + Σh pret (2) H = H ret = h + ⎜ λ ⋅ + ζ 1 + ζ 2 + 3 ⋅ ζ 3 + ζ 4 + ζ 5 + ζ 6 ⎟ ⋅ =
ρ⋅g ⎝ D ⎠ 2⋅ g
În relaţia (2) hg reprezintă înălţimea geometrică de pompare care de cele mai multe
ori rezultă din diferenţa de cote ale suprafeţelor libere ale rezervoarelor de la ⎛ 20 ⎞ 2,546 2
= 1 + ⎜⎜ 0,011 ⋅ + 3 + 0,3 + 3 ⋅ 0,3 + 0,5 + 7 + 8 ⎟⎟ ⋅ = 7,66 m
refulare şi aspiraţie, iar în acest caz: hg=h. Termenul Σh pret reprezintă suma tuturor ⎝ 0,5 ⎠ 2 ⋅ 9,81
pierderilor hidraulice din circuitul hidraulic raportate la viteza medie din conducte. ρ ⋅ g ⋅ Q ⋅ H 1000 ⋅ 9,81 ⋅ 0,5 ⋅ 7,66
Pabs = = = 4,812 ⋅ 10 4 W = 48,12 kW
⎛ 6 ⎞ v2 η 0,80
L
Σh pret = ⎜ λ ⋅ +
⎜ D ∑
ζi ⎟⋅
⎟ 2⋅ g
În cazul că evacuarea apei de răcire se face sub linia de plutire, adică h ≤ 0 , ceea
⎝ i =1 ⎠ ce înseamnă că înălţimea geometrică de pompare este nulă şi înălţimea de pompare
Înlocuind în (2) şi ţinând cont de ecuaţia de continuitate, Q=vS, şi că presiunile în şi puterea absorbită devin:
secţiunile de început şi sfârşit ale instalaţiei sunt egale cu presiunea atmosferică, ⎛ L ⎞ v
2
pA=pR=pat, rezultă: H = H ret = h + ⎜ λ + ζ 1 + ζ 2 + 3 ⋅ ζ 3 + ζ 4 + ζ 5 + ζ 6 ⎟ ⋅ =
⎝ D ⎠ 2g
⎛ L 6 ⎞ v2
⎜ D ∑
H = H ret = h + ⎜ λ ⋅ + ζ i ⎟ ⋅
⎟ 2⋅ g
= ⎛
= 0 + ⎜⎜ 0,011
20 ⎞ 2,546 2
+ 3 + 0,3 + 3 ⋅ 0,3 + 0,5 + 7 + 8 ⎟⎟ ⋅ = 6,66 m
⎝ i =1 ⎠ (3) ⎝ 0,5 ⎠ 2 ⋅ 9,81
2
⎛ L ⎞ v ρ ⋅ g ⋅ Q ⋅ H 1000 ⋅ 9,81 ⋅ 0,5 ⋅ 6,66
= h + ⎜λ ⋅ + ζ1 + ζ 2 + 3⋅ζ 3 + ζ 4 + ζ 5 + ζ 6 ⎟ ⋅ Pabs = = = 4,184 ⋅ 10 4 W = 41,84 kW
⎝ D ⎠ 2⋅ g η 0,80
Pentru a trece la calcule în relaţia (3) mai trebuie determinat coeficientul λ. Acesta
rezultă funcţie de regimul de curgere identificat prin numărul lui Reynolds, Concluzii: Se observă că folosind conducte netede (cu rugozitate foarte mică)
v⋅D k pierderile hidraulice distribuite sunt relativ mici. Cu toate acestea puterea necesară
Re = şi criteriul Crit = Re⋅ λ . În prealabil avem nevoie de viteza medie
ν D antrenării pompei este destul de mare. Ea scade sensibil dacă înălţimea geometrică
în conductă: de pompare se anulează.
4⋅Q 4 ⋅ 0,5 m
v= = = 2,546 Problema 9.6. Caracteristicile unui ventilator centrifug sunt următoarele:
2 2 s
π ⋅D π ⋅ 0,5 Q 0 2000 4000 6000 8000 10000
v⋅D 2,546 ⋅ 0,5 [m3/h]
Re = = = 1,273 ⋅ 10 6
ν 10 −6 Δptotal [mm 50 54,5 56 54,5 50 42,5
H2O]
k 6 ⋅ 10 −6
Crit = Re⋅ λ ⋅ = 1,273 ⋅ 10 6 ⋅ 0,03 ⋅ = 2,646 Pabs [kW] 0,40 0,63 0,90 1,20 1,53 1,9
D 0,5 a) Dacă rezistenţa sistemului este de 60 mm coloană de apă la 7000 m3/h să se
se observă că avem de a face cu un regim de curgere turbulent, iar conducta este determine punctul de funcţionare al ventilatorului, puterea absorbită, şi
hidraulic netedă. Deoarece Re<107, se va utiliza relaţia lui Konakov pentru calculul randamentul total.
lui λ b) Să se determine domeniul de debite ale instalaţiei posibil de reglat prin vană
1 1 astfel încât randamentul să nu scadă sub 70%, iar în punctele limită să se afle
λ= = = 0,011
( ( )
(1,8 ⋅ lg(Re ) − 1,5) 1,8 ⋅ lg 1,273 ⋅ 10 6 − 1,5 2
2
) Δptotal şi Pabs.
c) Dacă turaţia ventilatorului în punctul de funcţionare este de 1450 rot/min, să se
Cu aceste date se calculează înălţimea de pompare şi apoi puterea absorbită determine intervalul de turaţii necesar a fi realizate alimentând motorul electric
de antrenare prin intermediul unui convertizor de frecvenţă astfel încât debitul
să fie reglat în limitele stabilite la punctul b). La turaţiile astfel găsite să se
calculeze parametrii de lucru ai ventilatorului (Q, Δptotal, Pabs).
- 99 -
60
Qi=… m3/h ; a) Qo=? b) Qmin=? c) Q1=?;

Δpi=… mm H2O = ; Δpo=?; Δpmin=?; Q2=?;
50
Pabs,i=.. kW; Pabs,o=?; Pabs,min=?; Δp1=?;
Qret=7000 m3/h; η=?; Qmax=? Δp2=?;
Δpret=60 mm H2O; Δpmax=?; Pabs,1=?; Δp_x( x_Q)
no=1450 rot/min; Pabs,max=?; Pabs,2=?; 40
η=70 %; Δpi
Soluţie:
c) Fiind date caracteristicile ventilatorului prin puncte se impune reprezentarea 30
lor grafică, deoarece punctul de lucru al instalaţiei se află la intersecţia
dintre caracteristica interioară a ventilatorului şi cea exterioară a instalaţiei
(a reţelei de conducte în care funcţionează ventilatorul). La reprezentarea
grafică este recomandabilă utilizarea mediului de calcule şi grafică 20
4 4
MathCAD. Interpolarea curbelor printre punctele date se recomandă să se 0 2000 4000 6000 8000 1 .10 1.2 .10
x_Q , Qi
facă prin curbe de regresie polinomială. După introducerea şirurilor de
valori date în tabel cu notaţiile aferente se utilizează următoarele secvenţe Caracteristica ventilatorului, Δ p=f(Q)
de program: 2.5
Calculul curbelor Δ p=f(Q) si Pabs=f(Q)
x_Q := 0 , 100.. 11000

2
Δp_x( x_Q) := interp ( regress ( Q , Δp , 3) , Q , Δp , x_Q)

1.5
Pabs_x( x_Q) := interp ( regress ( Q , Pabs , 2) , Q , Pabs , x_Q) Pabs_x( x_Q)
Astfel au rezultat următoarele diagrame conţinând curbele caracteristice: Pabsi

1
0.5
0
4 4
0 2000 4000 6000 8000 1 .10 1.2 .10
x_Q , Qi
Caracteristica de putere a ventilatorului, Pabs=f(Q)

Caracteristica instalaţiei (reţelei) trece prin punctul dat de coordonate (Qret, Δpret) şi
dacă nu se precizează atunci se presupune că este o instalaţie în circuit deschis în
care Δpstatic=0 şi ca urmare caracteristica reţelei are expresia:
- 100 -
2
Δp ret = k ⋅ Qret (1) Pu Δp ⋅ Q
η= = ⋅ 100 [%] (2)
unde k reprezintă expresia constantelor ce intră în relaţia de calcul a pierderilor Pabs Pabs
hidraulice. Din condiţia ca această curbă să treacă prin punctul dat rezultă În relaţia (2), la înlocuirea valorilor numerice se va ţine cont că Δp este dat în mm
constanta k: coloană de apă, care trebuie transformaţi în Pascali. Din graficul de mai jos
Δp 60 procedând identic se află ηo=74,3%.
k = ret = = 1,224 ⋅ 10 -6
2 2
Qret 7000 80
Dând valori debitului în domeniul de funcţionare al ventilatorului se obţine
caracteristica reţelei sub formă tabelară şi apoi trecând la reprezentarea grafică o 70
suprapunem peste cea a ventilatorului.
60
Q [m3/h] 0 2000 4000 6000 8000 Δp_x( x_Q)
Δpret [mm 0.000 4.898 19.592 44.082 78.367 50
Δpi
H2O]
40
η_x( x_Q)
x_ret := 0 , 100.. 8000
ηi 30
Δp_ret_x( x_ret) := interp ( regress ( Qr, Δp_ret , 2) , Qr, Δp_ret , x_ret)
20
80
10
70
0
4 4 4
60 0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000 1 .10 1.1 .10 1.2 .10
x_Q , Qi , x_Q , Qi
Δp_x( x_Q)
50
Caracteristica ventilatorului, Δ p=f(Q) si curba de randament, η=f(Q)
Δpi
40
Δp_ret_x( x_ret) d) Din diagrama de mai sus se observă că plaja de debite la care randamentul
este mai mare decât 70% rezultă din intersecţia curbei de randament cu
Δp_ret j 30
dreapta de egal randament de 70%. Procedând în mod asemănător cu
„Zoom” şi „Trace” se află debitele limită şi corespunzător lor ceilalţi
20
parametri după cum urmează:
10
Q1=4370 m3/h Q2=8300 m3/h
Δp1=56 mm H2O Δp2=49,1 mm H2O
0 Pabs,1=0,95 kW Pabs,2=1,59 kW
4 4 4
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000 1 .10 1.1 .10 1.2 .10
x_Q , Qi , x_ret , Qr j
e) Caracteristica exterioară (a reţelei) Δpret=f(Q) este în acelaşi timp (pentru
reglajul de vană dat al instalaţiei) parabola regimurilor asemenea. Aceasta
Caracteristica ventilatorului, Δ p=f(Q) si caracteristica retelei, Δ p_ret=f(Q) înseamnă că reglând turaţia ventilatorului punctul de lucru se deplasează pe
Făcând „Zoom” în zona punctului de intersecţie pe graficul din MathCAD şi apoi această curbă. Folosind relaţia de asemănare între debite şi turaţii:
„Trace” se identifică coordonatele punctului de intersecţie (de lucru): Qo=6600
m3/h, Δpo=53,5 mm H2O. În mod asemănător la debitul Qo din diagrama puterii
absorbite rezultă Pabs,o=1,3 kW. Randamentul ventilatorului se calculează cu relaţia:
- 101 -
Q 4370 rot Presiunea atmosferică este pat = 101325 Pa, iar presiunea vaporilor saturanţi pentru
n min = no ⋅ 1 = 1450 ⋅ = 960 apă la 20° C este de 2336,9 Pa.
Qo 6600 min
Q 8300 rot
n max = no ⋅ 2 = 1450 ⋅ = 1823 Q [l/s] 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
Qo 6600 min H [m] 45 47,4 48,5 48,4 47,0 44,4 40,3 35,0 29,0 22,3 15,0
Δp şi Pabs se află prin transpunere de la turaţia nominală la cele două turaţii limită: NPSH 2,2 2,2 2,2 2,2 2,3 2,48 2,7 3,0 3,44 4,2 5,15
2 2 [m]
⎛n ⎞
⎟ ⋅ Δp o = ⎛⎜
960 ⎞
Δp min = ⎜⎜ min ⎟ ⎟ ⋅ 53,5 = 23,46 mm H 2 O η [%] 0 38 51,1 60 65,2 68,5 70,0 68,8 65,1 60,0 53,4
⎝ no ⎠ ⎝ 1450 ⎠
2 2
⎛n ⎞
⎟ ⋅ Δp o = ⎛⎜
1823 ⎞
Δp max = ⎜⎜ max ⎟ ⎟ ⋅ 53,5 = 84,61 mm H 2 O
⎝ no ⎠ ⎝ 1450 ⎠
3 3
⎛n ⎞
⎟ ⋅ Pabs,o = ⎛⎜
960 ⎞
Pabs,min = ⎜⎜ min ⎟ ⎟ ⋅1,3 = 0,377 kW
⎝ no ⎠ ⎝ 1450 ⎠
3 2
⎛n ⎞
⎟ ⋅ Pabs,o = ⎛⎜
1823 ⎞
Pabs,max = ⎜⎜ max ⎟ ⎟ ⋅1,3 = 2,586 kW
⎝ no ⎠ ⎝ 1450 ⎠
Concluzii:
Modalitatea de tratare a problemei în cazul unui ventilator centrifug este similară
cu cea a unui ventilator axial, pompă centrifugă sau pompă axială. De remarcat că
în cazul pompelor la caracteristica exterioară (a instalaţiei) apar şi termenii ce
exprimă componenta statică.
Problema 9.7. O pompă vehiculează apa dintr-un bazin inferior A într-un Fig.9.7
bazin superior B, diferenţa de nivel între suprafeţele celor două rezervoare fiind hg Date iniţiale şi unităţi de măsură:
= 15 m.
Conducta de aspiraţie are diametrul Da = 100 mm, lungimea La=10 m, Da=100 mm; λa=0,025; a) Qo=?; b) hga,max=?;
coeficientul de pierderi λa = 0,025, iar suma coeficienţilor de pierderi Dr=75 mm; λr=0,030; Ho=?;
corespunzător rezistenţelor locale de pe această conductă Σζa = 1,5. Conducta de La=10 m; k=1,25; Pabs,o=?;
refulare are diametrul Dr=75 mm, lungimea Lr=20 m, coeficientul de pierderi λr= Lr=20 m; hg=15 m;
0,03, iar suma coeficienţilor de pierderi corespunzător rezistenţelor locale de pe pat=101325 Pa;
această conductă Σζr= 12. pvap=2336,9 Pa;
f) Să se determine debitul, înălţimea de pompare şi puterea absorbită de Σζa=1,5;
pompă. Σζr=12;
g) Să se determine poziţia axei pompei faţă de suprafaţa apei din bazinul de
aspiraţie astfel încât în pompă să nu apară cavitaţia (coeficientul de Soluţie:
siguranţă se va admite k = 1,25). a) Fiind date caracteristicile energetice şi cavitaţionale ale pompei, care
Caracteristicile energetice şi cavitaţionale ale pompei sunt date conform tabelului funcţionează într-o instalaţie dată prin caracteristicile ei geometrice şi hidraulice
alăturat. (coeficienţi de pierderi) se pune problema aflării punctului de lucru. Acesta rezultă
din intersecţia curbei înălţimii de pompare a pompei cu cea a reţelei. Deoarece
- 102 -
intersecţia analitică a celor două curbe este dificil de realizat, se acceptă ca fiind
6
suficient de exactă intersecţia lor grafică. În acest sens se trece la reprezentarea
grafică a curbelor caracteristice utilizând mediul de calcul şi grafică MathCAD.
Interpolarea curbelor între punctele date tabelar se face prin curbe de regresie 5
polinomială de gradul 2..5. folosind valori indexate pentru mărimile din tabel,
relaţiile de calcul ale curbelor de regresie sunt următoarele: 4
Calculul curbelor H=f(Q) si η=f(Q)
NPSH i
x_Q := 0 , 0.1.. 20 3
NPSH_x ( x_Q)
H_x( x_Q) := interp ( regress ( Q , H , 4) , Q , H , x_Q)

2
η_x( x_Q) := interp ( regress ( Q , η , 5) , Q , η , x_Q)

1
NPSH_x( x_Q) := interp ( regress ( Q , NPSH, 5) , Q , NPSH, x_Q)

0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
80
Qi , x_Q
70 Caracteristica de cavitatie NPSH=f(Q)

Caracteristica exterioară Hret=f(Q) se calculează cu relaţia:
60
pB − p A ⎛ L ⎞ v2 ⎛ L ⎞ v2
Hi
50
H ret = h g +
ρ⋅g
+ ⎜⎜ λ a ⋅ a +
⎝ Da
∑⎠ 2⋅ g ⎝ Dr
∑
ζ a ⎟⎟ ⋅ a + ⎜⎜ λ r ⋅ r + ζ r ⎟⎟ ⋅ r (1)
⎠ 2⋅ g
ηi
40
În relaţia (1) rezervoarele A şi B fiind cu suprafaţă liberă pA=pB=pat. Vitezele medii
H_x( x_Q)
în conductele de aspiraţie şi refulare se exprimă funcţie de debit prin ecuaţia de
η_x( x_Q) 30 continuitate: Q=vaSa=vrSr şi relaţia (1) devine:
⎡⎛ L ⎞ 1 ⎛ L ⎞ 1 ⎤ 2
20 H ret = h g + ⎢⎜⎜ λ a ⋅ a +
⎢⎣⎝ Da
∑
ζ a ⎟⎟
2
+ ⎜⎜ λ r ⋅ r +
⎠ 2 ⋅ g ⋅ Sa ⎝ Dr
ζ r ⎟⎟ ∑ ⎥ ⋅ Q (2)
⎠ 2 ⋅ g ⋅ S r2 ⎥⎦
10
În relaţia (2) dând valori debitului de la zero la valoarea maximă din tabelul pentru
0
caracteristica pompei rezultă curba instalaţiei (reţelei) care intersectată cu cea a
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
pompei determină punctul de lucru.
Qi , Qi , x_Q , x_Q
Hret_x( x_Q) := interp ( regress ( Q , Hret , 2) , Q , Hret , x_Q)
Curbele inaltimii de pompare H=f(Q) si ale randamentului η=f(Q)
- 103 -
• pat – presiunea atmosferică
50
• pvap – presiunea vaporilor saturanţi ai lichidului de lucru la temperatura din
45 instalaţie
• Hga – înălţimea geometrică de aspiraţie (distanţa pe verticală între centrul de
40 greutate al secţiunii de intrare în pompă şi nivelul suprafeţei libere din
rezervorul de aspiraţie.
35
Hi
• Σhp,A-a- suma tuturor pierderilor de pe circuitul de aspiraţie al instalaţiei.
30 Uzual se introduce un coeficient de siguranţă, k, prin care se evită
Hreti dezamorsarea pompei dacă nivelul apei din rezervorul de aspiraţie suferă mici
25 variaţii. Relaţia de calcul din care rezultă înălţimea geometrică maximă de aspiraţie
H_x( x_Q)
devine:
Hret_x( x_Q) 20
p at − p vap ⎛ L ⎞ v2
15 k ⋅ NPSH o =
ρ⋅g ⎝ Da
∑
− h ga,max − ⎜⎜ λ a ⋅ a + ζ a ⎟⎟ a
⎠ 2⋅ g
10
p at − p vap ⎛ L ⎞ Qo2
5
h ga,max =
ρ⋅g ⎝ Da
∑
− k ⋅ NPSH o − ⎜⎜ λ a ⋅ a + ζ a ⎟⎟
⎠ 2⋅ g ⋅ Sa
2
0 101325 − 2336,9 ⎛ 10 ⎞ 15,7 ⋅ 10 −3

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
h ga,max = − 1,25 ⋅ 3,4 − ⎜⎜ 0,025 ⋅ + 1,5 ⎟⎟ =
Qi , Qi , x_Q , x_Q 1000 ⋅ 9,81 ⎝ 0,1 ⎠ π ⋅ 0,12
2 ⋅ 9,81 ⋅
Caracteristica pompei H=f(Q) si caracteristica retelei Hret=f(Q) 4
= 5,029 m
Făcând „Zoom” în zona punctului de intersecţie de pe grafic şi apoi „Trace” Concluzii:
se identifică coordonatele punctului de lucru: Qo=15,7 l/s, Ho=30 m. De pe curbele De cele mai multe ori în practica inginerească caracteristicile energetice şi
de randament, η şi de cavitaţie, NPSH la debitul Qo se află ηo=0,66 şi NPSHo=3,4 cavitaţionale ale pompelor sunt date de producător (sau în catalog) sub formă
m. grafică. În acest caz utilizatorul va reface curbele citind valorile de pe grafic cât
Puterea absorbită în punctul nominal rezultă din relaţia randamentului: mai exact. Chiar dacă producătorul oferă un program de calcul este bine să se facă
P ρ ⋅ g ⋅Q ⋅ H Pu ,0 ρ ⋅ g ⋅ Qo ⋅ H o o verificare.
η= u = ⇒ Pabs,o = = = Mărimea hga,max indică cota limită de instalare a pompei faţă de nivelul apei din
Pabs Pabs ηo ηo rezervorul de aspiraţie. În exploatare trebuie să existe certitudinea că nivelul apei
1000 ⋅ 9,81 ⋅15,7 ⋅10 −3 ⋅ 30 nu scade sub această limită, pentru că în caz contrar pompa se dezamorsează.
= = 6998 W = 6,998 kW
0,66
Problema 9.8. O turbină dată funcţionează cu următorii parametrii: debit
Q1 = 60 m3/s, căderea H = 33 m, turaţie n1 = 150 rot/min şi randament ηT = 0,89. Să
b) Caracteristica de cavitaţie a pompei, NPSH=f(Q) dată în tabel oferă informaţii se determine puterea acestei turbine care funcţionează la o turaţie n2 = 300 rot/min.
legate de funcţionarea pompei în limite tolerate de dezvoltare a cavitaţiei (efecte
locale şi în timp neglijabile). În punctul de lucru se pune condiţia ca cele două Date iniţiale şi unităţi de măsură:
caracteristici să fie egale: NPSH=NPSHdisp (al instalaţiei) unde relaţia pentru Q1 = 60 m3/s ; H = 33 m ; n2 = 300 rot/min; n1 = 150 rot/min ; ηT = 0,89;
NPSHdisp este:
g = 9,80665 m/s2 ; ρ = 1000 kg/m3
p at − p vap
NPSH disp =
ρ⋅g ∑
− h ga − h p , A− a (3) Pu2 = ?
termenii din relaţia (3) reprezintă:
- 104 -
Soluţie: P 8799878
Pabs = u = = 9513490W
Pu = ρ ⋅ g ⋅ Q ⋅ H ⋅ η T ηT 0,925
kg 3
Pu = ρ ⋅ g ⋅ Q1 ⋅ H ⋅ η T = 1000 3 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 60 ms ⋅ 33m ⋅ 0,89 = Pabs = ρ ⋅ g ⋅ Q ⋅ H H=
Pabs
m s
ρ ⋅ g ⋅Q
= 17291278W ≈ 17291,3kW
Din relaţiile simplificate de similitudine ale turbomaşinilor, în ipoteza menţinerii
constante a randamentului rezultă: 9513490W
H= 3
= 29,397 m ≈ 29,4m
3 5 kg
P1 ⎛ n1 ⎞ ⎛ D1 ⎞ 1000 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 33 ms
=⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ m3 s
P2 ⎜⎝ n 2 ⎠ ⎝ D2 ⎠ 1 1
P 2 9513,5 2
rot
ns = n ⋅ 5
= 300 ⋅ 5
= 427,42 min
fiind aceeaşi maşină D1 = D2 H 4 29,4 4
3 3 3
P1 ⎛ n1 ⎞ ⎛n ⎞
⎟⎟ = 17291,3 ⋅ ⎛⎜
300 ⎞ 3
=⎜ ⎟⎟ Pu 2 = P1 ⋅ ⎜⎜ 1 ⎟ = 17291,3 ⋅ 2 = 138250,2kW Turbina va fi Kaplan deoarece n s ∈ [350 ... 900] rot
P2 ⎜⎝ n 2 ⎠ ⎝ n2 ⎠ ⎝ 150 ⎠ min
Concluzii: Concluzii:
Puterea creşte cu cubul raportului turaţiilor, fiind deci de 8 ori mai mare când Valoarea turaţiei specifice ns determină tipul constructiv al turbinei.
turaţia creşte de două ori.
Problema 9.10. Ce putere poate să dezvolte turbina cu impuls – tip Pelton
– din figură, dacă are randamentul ηT = 0,9. Se dă pentru conducta de aducţiune λ
Problema 9.9. O turbină funcţionează la o turaţie de 300 rot/min, consumă = 0,015 şi se presupune că pierderea hidraulică din diuza injectorului se poate
un debit de 33 m3/s şi are un moment la arbore M = 280112 Nm. Să se determine neglija. Care va fi viteza unghiulară a rotorului în condiţii ideale când viteza jetului
căderea de funcţionare dacă randamentul în punctul optim de funcţionare este ηT = este dublă faţă de viteza periferică a paletelor vjet = 2vpaletă şi ce moment se dezvoltă
0,925, şi să se stabilească tipul constructiv al turbinei. la arborele turbinei.

n = 300 rot/min ; Q = 33 m3/s ; M = 280112 Nm ; ηT = 0,925 ; ρ = 1000 kg/m3 ;
g = 9,80665 m/s2
H=?
Soluţie:
P π ⋅n
η= u Pu = M ⋅ ω ω =
Pabs 30
rot
π ⋅ 300 min
Pu = 280112 N ⋅ m ⋅ = 8799878W
30
Fig. 9.10
zam = 1250 m djet = 200 mm = 0, 2 m P = ?
zav = 600 m Dr = 3 m ώ=?
- 105 -
Dca = 1 m λ = 0,015 M=? deoarece se transformă numai energia cinetică a curentului în energie mecanică;
L = 5 km v 2jet
ηT = 0,9 este sarcina dinamică a jetului.
2⋅ g
Soluţie:
⎛π ⎞ ( )
m 3
106,68 s
Ecuaţia transferului energiei mecanice 0 – 1 ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ (0,2m )2 ⋅
kg
Ph = 1000 3 ⋅ 9,80665 m2 = 19070,8W
p0 α ⋅v2 p1 α ⋅v2 m s ⎝4⎠ 2 ⋅ 9,80665 m2
+ 0 0 + z0 = + 1 1 + z 1 + h p 0 −1 s
ρ⋅g 2⋅g ρ ⋅g 2⋅g Ph ≈ 19kW
α 0 ⋅ v02 Puterea efectivă denumită putere utilă este:
p 0 = p1 = p at ≈0 α1 ≈ 1 v1 = v jet Pu = η T ⋅ Ph = 0,9 ⋅ 19kW = 17,1kW
2⋅ g
z 0 = z am ; z1 = z av Din condiţia ca viteza tangenţială a paletei să fie jumătate din viteza absolută a
jetului avem:
z am − z av = H 1
H = 1250m − 600m = 650m v paletă = ⋅ v jet
2
v 2jet 1
v paletă = ⋅106,68 ms = 53,34 ms
H= + h p0−1 2
2⋅ g
Viteza unghiulară se obţine din:
L v2 D
h p0−1 = λ ⋅ ⋅ ω ⋅ r = v paletă
Dca 2 ⋅ g 2
v jet ⋅ d 2jet = v ⋅ Dca
2
v paletă 53,34 ms
ω= = = 35,56 s −1
v jet ⋅ d 2jet Dr 3m
v= =
(0,2)2 ⋅ v = 0,04 ⋅ v jet
2 jet 2 2
Dca 12 Ştiind că:
v 2jet v 2jet v 2jet 2 ⋅π ⋅ n
h p0−1 = λ ⋅
L
⋅ (0,04 )2 ⋅ = 0,015 ⋅
5000
⋅ (0,04 )2 ⋅ = 0,12 ⋅ ω=
Dca 2⋅ g 1 2⋅ g 2⋅ g 60
unde n este turaţia rotorului
v 2jet v 2jet 60 ⋅ ω 60 ⋅ 35,56
H= ⋅ (1 + 0,12 ) = 1,12 ⋅ n= = rot
= 339,57 min
2⋅ g 2⋅ g 2 ⋅π 2 ⋅π
Pu = M ⋅ ω
2 ⋅ 9,80665 m2
v jet = s
= 106,68 ms P 17,1 ⋅ 10 3 W
1,12 M= u = = 480kN ⋅ m
ω 35,56s −1
Puterea aplicată rotorului turbinei cu impuls (puterea hidraulică) este:
Concluzii: Turbina cu impuls sau cu acţiune transformă în energie mecanică numai
v 2jet v 3jet
Ph = ρ ⋅ g ⋅ Q ⋅
2⋅ g
⎛π ⎞
(
= ρ ⋅ g ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ d jet 2 ⋅)2⋅ g
componenta cinetică a energiei hidraulice. Transferul energetic maxim are loc
atunci când viteza tangenţială a paletei este jumătate din viteza jetului.
⎝4⎠
- 106 -
Cap. 10 MAŞINI VOLUMICE V2 4,416 2
Δp3 = ξ 30 ⋅ ρ u ⋅ u
= 0,07 ⋅ 900 ⋅ =
Problema 10.1. Să se determine căderea de presiune printr-o conductă cu 2 2
diametrul interior dc = 0,025 m formată din două curbe la 900, cu raza 0,10 m, o 2
= 614,28 N / m = 0,00614 bar
porţiune dreaptă cu lungimea de lc = 3 m, un cot cu unghiul de 300 şi un
distribuitor cu sertar cilindric cu umeri înclinaţi. Debitul asigurat de pompă este Q V2 4,416 2
Δp 4 = ξ d ⋅ ρ u ⋅ u
= 8775,75 N / m 2 = 0,08775 bar
= 1,0 ⋅ 900 ⋅
= 130 l/min si uleiul utilizat H60A are vascozitatea ν400C = 60,10-6 m2/sec; ρu = 2 2
900 kg /m3. Caderea totala de presiune devine
Δpt = Δp1 + Δp 2 + Δp3 + Δp 4 =0,022816+0,429226+0,00614+0,08775=
=54593 N/m2 = 0,54593 bar
r r
dc = 0,025 m ; r = 0,10 m; lc = 3 m ; ξ 900 = f ( ) = 0,13 ; ξ 300 = f ( ) = 0,07 ;
dc dc Concluzii:
ξ d = 1 ; Q = 130 l/min = 130 ⋅ 10 m /s ; −3 3
ν400C -6 2
= 60,10 m /sec; ρu = 900 kg /m 3 Căderea de presiune totală este egală cu suma pierderilor (căderilor) de presiune
locale pe cele 3 coturi şi pe distribuitor, plus pierderea de presiune distribuită
(longitudinala) de-a lungul conductei. Calculul coeficientului λ utilizează o formă
Soluţie:
modificată a relaţiei specifice mişcării laminare.
Viteza fluidului prin conductă este:
4⋅Q 4 ⋅ 130.10 −3 Problema 10.2. Să se determine căderea de presiune pe o conductă
Vu = = = 4,416 m / sec
π ⋅ d c2 60 ⋅ π ⋅ 0,025 2 dreaptă cu diametrul dC = 0,025 m şi lungimea l = 2m prin care curge ulei
de unde se obţine pentru numărul Re: hidraulic H46A la temperatura Tmax = 40 0C cu debitul Q1 = 150 l/ min şi
respectiv Q2 = 190 l/ min ce alimentează un troliu cu acţionare hidraulică (Se dă
V ⋅d 4,416 ⋅ 0,025
Re = u c = = 1840,05 pentru densitatea uleiului la Tmax =40 0C, ρ = 900 kg/m3).
ν 60 ⋅ 10 −6
Pierderea totală de presiune devine: Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Δpt = Δp1 + Δp 2 + Δp3 + Δp 4 dC = 0,025 m ; l = 2 m ; ρ = 900 kg/m3 ; Tmax = 40 0C si ν = 61·10-6 m2 /sec ;
Curbura conductei devine: debitul Q1 = 150 l/ min = 150 ⋅ 10 −3 m3/sec. ; Q2 = 190 l/ min = 190 ⋅ 10 −3 m3/sec.
r 0,100
= =4
d c 0,025 Soluţie:
75 75 Viteza de curgere a fluidului va fi:
λ= = = 0,04076 4⋅Q 4 ⋅ 150 ⋅ 10 −3
Re 1840,05 Vu1 = = = 5,095 m / sec
V2 π ⋅ d c2 60 ⋅ π ⋅ 0,025 2
4,416 2
Δp1 = 2 ⋅ ξ 900 ⋅ ρ u ⋅ u
= 2 ⋅ 0,13 ⋅ 900 ⋅ = 2281 N / m 2 =0,02281 bar 4⋅Q 4 ⋅190 ⋅10 −3
2 2 Vu1 = = =6,45 m/sec
l Vu2 2 π ⋅ d c2
60 ⋅ π ⋅ 0,025 2
3 4,416
Δp 2 = λ ⋅ c ⋅ ρ u ⋅ = 0,04076 ⋅ ⋅ 900 ⋅ = Vâscozitatea cinematică a uleiului la temperatura de 400C, este
dc 2 0,025 2
ν = 61·10-6 m2 /sec.
= 42992,6 N / m = 0,4299 bar Cifrele Reynolds sunt:
Avand ξ α =300 = 0,07 , pentru un cot al carui unghi α = 300, vom avea V ⋅d 5,095 ⋅ 0,025
Re1 = u1 C = = 2088
ν 61 ⋅ 10 −6
107
Vu 2 ⋅ d C 6,45 ⋅ 0,025
Re2 = = = 2643
ν 61 ⋅ 10 −6
Coeficienţii de pierderi de presiune
75
λ1 ≅ = 0,03592
Re1
0,3164
λ2 ≅ = 0,04413
4 Re
2
De unde obţinem pentru căderea de presiune :
2
λ .l ρ .Vu1 2 5,095 2
Δp1 = 1 1 . = 0,03592. .900. =
d c1 2 0,025 2
= 33568,14 N / m 2 = 0,33568 bar
λ .l ρ .Vu22 2 6,45 2
Δp1 = 2 1 . = 0,04413. .900. =
d c1 2 0,025 2
Fig. 10.3 Pompă cu pistoane axiale cu disc înclinat
= 66092,0 N / m 2 = 0,66092 bar
Soluţie:
Concluzii: Debitul pompei se determină cu relaţia:
Căderea de presiune creşte proporţional cu debitul vehiculat prin conductă. π ⋅d2 π ⋅ 0,030 2 970
Qrp = ⋅ D ⋅ tg α ⋅ z ⋅ n ⋅ η v = ⋅ 0,100 ⋅ tg 20 0 ⋅ 7 ⋅ ⋅ 0,95 =
Problema 10.3. O pompă cu z = 7 pistoane axiale cu disc înclinat 4 4 60
(fig.10.3) cu diametrul d = 0,030 m, ale căror axe sunt situate pe un diametru D = = 2,7645· 10 −3 m3 / sec = 165,87 l / min.
0,010 m, are discul înclinat cu unghiul α = 200. Turaţia pompei fiind n = 970 rot /
min şi creşterea de presiune a lichidului Δprp = 150.105 N/m2, să se determine Volumul geometric al pompei:
debitul, volumul geometric, puterea şi momentul de antrenare al pompei. Se Qrp π ⋅d2
estimează: ηv = 0,95, ηt = 0,90. V gp = = ⋅ D ⋅ z ⋅ tgα = 180,056 ⋅ 10 -6 m 3 / rot = 180,056 cm 3 / rot
n ⋅ η v 4 ⋅ 0,95
Date iniţiale şi unităţi de măsură: Puterea absorbită de pompă:
970 Qrp ⋅ Δp rp 2,7645 ⋅ 10 −3 ⋅ 150 ⋅ 10 5
z = 7 ; d = 0,030 m ; D = 0,010 m ; α = 200 ; n = 970 rot / min = rot/sec. ; N rp = = = 46075 Watt = 46,075 Kw
60 ηt 0,9
Δprp = 150.105 N/m2 ; ηv = 0,95 ; ηt = 0,90. Momentul de antrenare al pompei:
Δp rp ⋅ V gp 150 ⋅ 10 5 ⋅ 180,0586 ⋅ 10 −6
M rp = = = 454,0021 Nm
2 ⋅ π ⋅ η mh 2 ⋅ π ⋅ 0,9473
unde:
108
ηt
η mh = = 0,9473
ηv
Concluzii: Aceasta este o problemă des întâlnită în tehnică prin care se obţin
parametrii funcţionali ai unei pompe cu o metodă simplă.
Problema 10.4. O pompă cu z = 7 pistoane axiale (fig. 10.4) de diametru

d = 0,030 m ale căror axe sunt situate pe un cilindru cu diametrul D= 0,100 m,
are blocul înclinat cu unghiul α = 200. Turaţia pompei fiind n = 970 rot / min şi
creşterea presiunii lichidului Δp rp = 150.10 5 N / m 2 . Să se determine debitul şi
puterea pompei. Se estimează ηvp = 0,95 şi ηtp = 0,90.

970
z = 7 ; d = 0,030 m ; D= 0,100 m ; α = 200 ; n = 970 rot / min = rot/sec. ;
60
b) Pompa cu pistoane axiale cu bloc rotativ înclinat (schemă de calcul)
Δp rp = 150.10 5 N / m 2 ; ηvp = 0,95 ; ηtp = 0,90 Fig. 10.4
Soluţie:
Debitul se determină cu relaţia:
π ⋅d2 π ⋅ 0,030 2 970
Qrp = ⋅ z ⋅ D ⋅ η vp ⋅ n ⋅ sin α = ⋅ 7 ⋅ 0,100 ⋅ ⋅ 0,95 ⋅ sin 20 0 =
4 4 60
−3 3
= 2,5978 ⋅ 10 m / sec = 155,868 l/min
Puterea absorbită a pompei devine:
Qrp ⋅ Δp rp 2,597 ⋅ 10 −3 ⋅ 150 ⋅ 10 5
N abs, p = = = 43,296 kW
η tp 0,9
Problema 10.5. O pompă cu aspiraţie şi refulare centrală dotată cu z = 9

pistoane radiale (fig.10.5) de diametru d = 0,020 m, excentricitatea e = 0,008 m şi
a) Pompă cu pistoane axiale cu bloc rotativ înclinat turaţia n = 1450 rot / min, realizează creşterea presiunii Δprp = 250.105 N/m2. Să
Fig.10.4 se determine:
a) Debitul mediu şi puterea de antrenare la arborele pompei, dacă
randamentul volumic este ηv = 0,96 iar randamentul total este ηt = 0,9.
b) Coeficientul de pulsaţie şi frecvenţa pulsaţiilor debitului pompei.

1450
z = 9 ; d = 0,020 ; e = 0,008 m ; n = 1450 rot / min = rot/sec. ;
60
Δprp = 250.105 N/m2 ; ηv = 0,96 ; ηt = 0,9
109
Concluzii: Determinarea coeficientului de pulsaţie este importantă pentru decizia
privind utilizarea sau nu a unui acumulator hidraulic.
Problema 10.6. O pompă cu z = 12 palete culisante cu simplă acţiune

(fig. 10.6) având diametrul statorului D = 0,120 m, lungimea axială B = 0,040 m,
excentricitatea rotorului faţă de stator e = 0,006 m şi turaţia n = 1450 rot / min,
realizează creşterea de presiune Δpr p = 50.105 N/ m2. Grosimea paletelor fiind b =
0,008 m, să se determine debitul, puterea de antrenare si coeficientul de pulsaţie a
pompei. Se dau: ηv = 0,88 şi ηt = 0,65.

z = 12 ; D = 0,120 m ; B = 0,040 m ; e = 0,006 m ; n = 1450 rot / min =
1450
rot/sec ; Δpr p = 50.105 N/ m2 ; b = 0,008 m ; ηv = 0,88 ; ηt = 0,65.
60
Pompă cu pistoane radiale cu aspiraţie şi refulare centrală

Fig.10.5
Soluţie:
a) Debitul teoretic al pompei este:
π ⋅d 2 π ⋅ 0 , 020 2 1450
Q gp = ⋅e⋅ z ⋅n = ⋅ 0 , 008 ⋅ 9 ⋅ =
2 2 60
−3 3
= 1, 0927 ⋅ 10 m / sec = 65 ,56 l / min
Debitul real mediu al pompei este:
a. pompa cu palete cu aspiraţie si refulare periferică
Qrp = Q gp ⋅η v = 1,0927 ⋅ 10 -3 ⋅ 0,96 = b. pompa cu palete culisante cu aspiraţie şi refulare centrală
Pompa cu palete culisante (schemă funcţională)
= 1,0489 ⋅ 10 - 3 m 3 / sec = 62,94 l/min Fig. 10.6.
Frecvenţa pulsaţiilor:
n⋅z
f = = 333,8 s -1
30
Coeficientul de pulsatie a debitului (pentru numar impar de pistoane)
1,25 1,25
δQ ≅ ≅ = 1,54 %
z2 92
110
m, ϕm = 1100, ηvm = 0,96, ηmhm = 0,88, ηh,circ = 0,94. (circuitul
hidraulic).

z = 9 ; D = 0,150 m ; B = 0,050 m ; e = 0,012 m ; b = 0,015 m ; n = 960 rot/min
= 16 rot/sec ; Δprp = 63.105 N /m2 ; ηmh = 0,9 ; ηv = 0,88 ;
De = 0,40 m ; d = 0,20 m ; Bm = 0,6 m ; ϕm = 1100 ; ηvm = 0,96 ; ηmhm = 0,88;
ηh,circ = 0,94
Soluţie:
Debitul pompei se determina cu relaţia:
Qrp = 2 ⋅ e ⋅ B ⋅ (π ⋅ D − b ⋅ z ) ⋅ n ⋅ η v = 2 ⋅ 0,012 ⋅ 0,05 ⋅ (π ⋅ 0,150 − 0,015 ⋅ 9 ) ⋅ 16 ⋅ 0,88
−3
= 5,677 ⋅ 10 m 3 / sec = 340 l / min
c) Pompă cu palete culisante, sistem de reglare a excentricităţii
Puterea de antrenare a pompei devine:
Fig.10.6
Soluţie: Qrp ⋅ Δp rp 5,677 ⋅ 10 −3 ⋅ 63 ⋅ 10 5
N abs = = = 45157,953 watt. = 45,16 Kw
Debitul pompei se determina cu relaţia: η v ⋅ η mh 0,9 ⋅ 0,88
Momentul asigurat de motor va fi:
1450
Qrp = 2 ⋅ e ⋅ B ⋅ (π ⋅ D − b ⋅ z ) ⋅ n ⋅ η v = 2 ⋅ 0,006 ⋅ 0,040 ⋅ (π ⋅ 0,120 − 0,008 ⋅ 12) ⋅ ⋅ 0,88 = De2 − d 2
60 M rm = Δp rp ⋅ ⋅ Bm ⋅ η mh ⋅ η h =
4
= 2,8645 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 171,876 l / min
0,4 2 − 0,2 2
= 63 ⋅ 10 5 ⋅ ⋅ 0,6 ⋅ 0,96 ⋅ 0,88 ⋅ 0,94 = 90052,3 Nm
Puterea de antrenare a pompei devine: 4
Δp rp ⋅ Qrp 50 ⋅ 10 5 ⋅ 2,8645 ⋅ 10 −3 Viteza unghiulară a motorului va fi:
Nabs= = = 22034,61Watt = 22,0346 Kw 8 ⋅ Qrp 8 ⋅ 5,677 ⋅ 10 −3
ηt 0,65
Coeficientul de pulsaţie:
ω=
( ) =
( )
2 ⋅ De2 − d 2 ⋅ Bm ⋅ η vm 2 ⋅ 0,4 2 − 0,2 2 ⋅ 0,6 ⋅ 0,88
= 0,35839 rad / sec
2 2
π 3,14
δQ ≅ ≅ = 3,423 %
2⋅z 2
2 ⋅ 12 2 Problema 10.8. O pompă cu z = 12 palete culisante cu dublă acţiune
(fig. 10.8.a) având laţimea rotorului B = 0,200 m, raza statorică R1 = 0,060 m, raza
Problema 10.7. O pompă cu z = 9 palete culisante (vezi fig.10.6.a) având rotorică R2 = 0,055 m, turaţia n = 950 rot / min, realizează o creştere de presiune
diametrul statorului D = 0,150 m, lungimea axială B = 0,050 m, excentricitatea e Δprp = 110.105 N / m2. Grosimea paletelor fiind b = 0,006 m, să se determine
= 0,012 m, grosimea paletelor b = 0,015 m şi turaţia n = 960 rot / min, realizează debitul şi puterea absorbită de pompă, având, randamentele ηmh = 0,80 şi ηv =
o creştere de presiune Δprp = 63.105 N /m2. Se estimează randamentele pompei, 0,86 şi unghiul de înclinare a paletelor α = 150.
ηmh = 0,9 şi ηv = 0,88 . Sa se calculeze:
a) debitul şi puterea de antrenare a pompei; z = 12 ; B = 0,200 m ; R1 = 0,060 m ; R2 = 0,055 m ; n = 950 rot / min =
b) momentul şi viteza unghiulară la arborele unui motor hidraulic oscilant
950
cu paletă dublă, deservit într – un circuit hidraulic deservit de pompă. rot/sec. ; Δprp = 110.105 N / m2 ; b = 0,006 m ; ηmh = 0,80 ; ηv = 0,86 ;
Parametrii motorului hidraulic sunt: De = 0,40 m, d = 0,20 m, Bm = 0,6 60
111
α = 150 α = 200. si estimând randamentele ηv = 0,9 şi ηmh = 0,85 să se calculeze debitul
şi puterea de antrenare a pompei.
b) 1- carcasa (stator); 2 -rotor; 3 –

a) 1- carcasa (stator); 2 -rotor; 3 – paletă; 4, 5- cameră de aspiraţie şi
paletă; 4, 5- cameră de aspiraţie refulare; 6 - sistem descărcare
şi refulare paletă
Pompa cu palete culisante cu acţiune dubla a) 1- carcasă pompă; 2, 3 - roţi dinţate; 4 - fluid de lucru
Fig. 10.8 Pompă cu roţi dinţate (schemă funcţională)
Fig. 10.9.
Soluţie: 1450
Debitul pompei se determină cu relaţia: n = 1450 rot / min = rot/sec. ; Δprp = 110.105 N/m2 ; m = 0,004 m ;
60
⎡
( )
Qrp = 2 ⋅ B ⎢π ⋅ R12 − R22 − (R1 − R2 ) ⋅
b⋅z ⎤
⎥⋅n=
cos 15 0 ⎦
B = 0,016 m ; z = 11 ; α = 200 ; ηv = 0,9 ; ηmh = 0,85
⎣
Soluţie:
⎡
( )
= 2 ⋅ 0,12 ⋅ ⎢π ⋅ 0,060 2 − 0,055 2 − (0,06 − 0,055) ⋅
0,006 ⋅ 12 ⎤
cos 15 0 ⎦
⎥ ⋅ 950 ⋅ 0,86 = Debitul pompei se determină cu relaţiile:
⎣ ⎛ π 2 ⋅ cos 2 α ⎞⎟
2 ⎜
= 4,795 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 287,72 l/min Qrp = 2 ⋅ π ⋅ B.m ⋅ ⎜ z + 1 − ⎟ ⋅ n ⋅η v =
⎜ 12 ⎟
Puterea de antrenare a pompei: ⎝ ⎠
1450
Qrp ⋅ Δp rp 4,795 ⋅ 10 −3 ⋅ 110 ⋅ 10 5 = 2 ⋅ 3,14 ⋅ 0,016 ⋅ 0,004 2 ⋅ (12 − 0,725) ⋅ ⋅ 0,90
N absp = = = 76664,3 watt = 76,664 Kw 60
η v ⋅ η mh 0,86 ⋅ 0,80
= 3,9425 ⋅ 10 −4 m 3 / sec = 23,65 l /min
Qrp=2·π·B·m2·z·n·ηv=
Problema 10.9. O pompă cu roţi dinţate cu angrenare exterioară
1450
(fig.10.9.a) având turaţia n = 1450 rot / min, realizează o creştere de presiune a = 2 ⋅ π ⋅ 0,16 ⋅ 0,004 2 ⋅ 11 ⋅ ⋅ 0,9 = 3,828 ⋅ 10 − 4 m 3 / sec = 22,96 l / min
uleiului Δprp = 110.105 N/m2. Cunoscând modulul şi lăţimea roţilor dinţate, m = 60
0,004 m şi B = 0,016 m, numărul de dinţi z = 11, precum şi unghiul de angrenare Coeficientul de pulsaţie devine:
112
2,17 2,17 ⎡ π 2 ⋅ cos 2 α ⎤
δQ = ≅ ⋅ 100 = 17,685 % Qrp = 2 ⋅ π ⋅ B ⋅ m 2 ⋅ n ⋅ ⎢ z + 1 − ⎥ ⋅ηv =
z + 1,27 11 + 1,27 12
⎣⎢ ⎦⎥
1450 ⎛⎜ π 2 ⋅ cos 2 α ⎞⎟
= 2 ⋅ π ⋅ 0,024 ⋅ 0,004 2 ⋅ ⋅ 12 + 1 − ⋅ 0,90 =
60 ⎜⎝ 12 ⎟
⎠
= 0,644 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 38,64 l / min
Cu relaţia aproximativă va rezulta
1450
Qrp = 2 ⋅ π ⋅ B ⋅ m 2 ⋅ z ⋅ n ⋅ η v = 6,28 ⋅ ⋅ 0,024 ⋅ 0,004 2 ⋅ 12.0,9 =
60
= 0,6515 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 39,09 l/min
Puterea de antrenare a pompei
Δp rp ⋅ Qrp 150 ⋅ 10 5 ⋅ 0,6515 ⋅ 10 −3
N absp = = = 13,767 kW
η tp 0,72
Pompă cu roţi dinţate cu angrenare exterioară (schemă constructivă) Momentul la arborele pompei devine
Fig.10.9. b N absp 13,767 ⋅ 30
Mtp = = = 90,71 Nm
Puterea pompei devine: ω π ⋅ 1450
3,828 ⋅ 10 −4 ⋅ 110.10 5 Problema 10.11. Să se determine tipodimensiunea unei pompe cu pistoane
N abs. p = = 5504,32 watt = 5,504 Kw
0,9 ⋅ 0,85 axiale (fig.10.11) pentru un grup hidraulic, antrenată la turaţia n = 1450 rot / min,
pentru presiunea de lucru prp = 210.105 N / m2 şi debitul Qrp = 82 l / min. Se
Problema 10.10. O pompă cu roţi dinţate cu angrenare exterioară, estimează: ηvp = 0,95, ηmhp = 0,93 . Să se calculeze puterea de antrenare şi
(fig.10.9, a,b) având turaţia n = 1450 rot / min, realizează o creştere a presiunii randamentul total ηts al sistemului.
uleiului prp= 150.105 N/m2. Cunoscând modulul m = 0,004 m si laţimea B =
0,024 m a roţilor dinţate, numarul de dinţi z = 12 si unghiul de angrenare α = 200 , Date iniţiale şi unităţi de măsură:
sa se calculeze debitul, puterea şi momentul la arborele pompei, dacă 1450
n = 1450 rot / min = rot/sec ; prp = 210.105 N / m2 ; Qrp = 82 l / min
ηv = 0,9 si ηt = 0,72 . 60
82
= ⋅ 10 −3 m3/sec. ; ηvp = 0,95 ; ηmhp = 0,93
Date iniţiale şi unităţi de măsură: 60
1450
n = 1450 rot / min = rot/sec ; Δ prp= 150.105 N/m2 ; m = 0,004 m ;
60
B = 0,024 m ; z = 12 ; α = 200 ; η v = 0,9 ; η t = 0,72
Soluţie:
Debitul se determină cu relaţia
113
Problema 10.12. Să se determine randamentul volumetric, mecano -
hidraulic şi total al unei pompe cu pistoane axiale cu bloc înclinat cu debit fix
(vezi fig.10.11), pompa fiind antrenată la turaţia n = 1450 rot / min şi presiunea
maximă prp = 300. 105 N / m2. Pentru pompa se dau: volumul geometric, Vgp = 31
cm3 / rot; debitul nominal Qrp = 42 l / min, momentul nominal Mrp = 164,5 Nm.

1450
n = 1450 rot / min = rot/sec ; prp = 300. 105 N / m2 ; Vgp = 31 cm3 / rot =
60
31 ⋅ 10 −6 m3 / rot ; Qrp = 42 l / min ; Mrp = 164,5 Nm
Soluţie:
Debitul teoretic al pompei fiind:
1450
Pompa cu pistoane axiale cu bloc rotativ înclinat Qgp = V gp ⋅ n = 31 ⋅ 10 −6 ⋅= 0,749 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 44,94 l/min
60
cu debit fix (schemă constructivă) Rezultă pentru randamentul volumic:
Fig. 10.11
Qrp 42
ηv = = = 0,9346
Soluţie: Q gp 44,94
În cazul pompei cu capacitate fixă Momentul teoretic devine:
82 V gp ⋅ p rp 31 ⋅ 10 −6 ⋅ 300 ⋅ 10 5
Qrp ⋅ 10 −3 M tp = = = 148,09 Nm
V gp = = 60 = 5,92 ⋅ 10 −5 m 3 / rot = 59,2 cm 3 / rot 2 ⋅π 6,28
n ⋅ η vp 1450
Se obţine pentru randamentul mecano-hidraulic:
⋅ 0,95
60 M tp 148,09
rezultând pentru volumul geometric Vgp,cat = 63 cm3 / rot η mhp = = = 0,90
M rp 164,5
De unde pentru volumul geometric Vgp,cat se obţine debitul real al pompei Rezultă pentru randamentul total:
alese: η tp = η vp ⋅ η mhp = 0,9346 ⋅ 0,90 = 0,841
1450
Q ' rp = V gp,cat ⋅ n ⋅ η vp = 63 ⋅ 10 −6 ⋅ ⋅ 0,95 =
60
= 1,455875 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 87,3525 l / min Problema 10.13. Să se calculeze căderea teoretică de presiune într - un
Puterea de antrenare a pompei: hidromotor cu pistoane axiale cu bloc rotativ înclinat (fig.10.13), corespunzător
' momentului teoretic de calcul Mtm = 110 Nm şi căderea reală de presiune cu
Qrp . p rp 1,455875 ⋅ 10 −3 ⋅ 210.10 5 considerarea momentului suplimentar Mfr = 18 Nm impus de frecările în
N abs. p = = = 34,604 kW
η vp ⋅ η mhp 0,95 ⋅ 0,93 hidromotor, cunoscând volumul de lichid la o rotaţie Vgm = 31,1 cm3 / rot.
Randamentul total al sistemului de pompare devine:
Qrp 82
η ts = η vp ⋅ η mhp ⋅ = 0,95 ⋅ 0,93 ⋅ = 0,8293 Mtm = 110 Nm ; Mfr = 18 Nm ; Vgm = 31,1 cm3 / rot = 31,1 ⋅ 10 −6 m 3 / sec .
' 87,3525
Qrp
114
Căderea teoretică de presiune în hidromotor este: D = 0,110 m ; d = 0,080 m ; pp = 110.105 N/m2 ; pe = 15.105 N/m2 ;
2 ⋅π ⋅ Mt 2 ⋅ π ⋅ 110 Qp = 8,33.10-4 m3/sec ; ηv1 = 0,98 ; ηv2 = 0,985 ; ηmh1 = 0,92 ; ηmh2 =0,90.
Δptm = = = 222,122 ⋅ 10 5 N/m 2 = 222,122 bar
V gm 31,1 ⋅ 10 −6
Căderea reală de presiune devine:
(
2 ⋅ π ⋅ M tm + M fr ) 2 ⋅ π ⋅ (110 + 18)
Δp m = = = 258,47 ⋅ 10 5 N 2 = 258,47 bar
V gm −6 m
31,1 ⋅ 10
Fig.10.13
Motor hidraulic cu pistoane axiale cu bloc rotativ înclinat
a) 1. Cilindru hidraulic diferential; 2. pompa volumica,; 3. drosel reglabil;

Problema 10.14. Un cilindru hidraulic diferenţial (fig.10.14.a) are 4. rezervor de ulei; 5 distribuitor hidraulic; 6. supapa de siguranţă
diametrul pistonului D = 0,110 m şi diametrul tijei d = 0,080 m (fig.9.14.b.c). Fig. 10.14
Se conectează pe rând fiecare faţă a pistonului la presiunea dată de pompă pp =
110.105 N/m2. Pe faţa opusă, conectată prin droselul reglabil (3), la rezervorul (4), Soluţie:
se exercită presiunea pe = 15.105 N/m2. Debitul dat de pompă este Qp = 8,33.10-4 La deplasarea spre dreapta, respectiv spre stânga viteza şi forţa se
m3/sec. Sa se determine forţele şi vitezele dezvoltate de piston la cursa spre determină astfel
dreapta (Vp1, Fp1) şi la cursa spre stânga (Vp2, Fp2), cunoscând randamentul 4 ⋅ Q p ⋅ η v1 4 ⋅ 8,33 ⋅ 10 −4
volumic şi mecano-hidraulic în cele doua sensuri, ηv1 = 0,98, ηv2 = 0,985, ηmh1 = V p1 = = ⋅ 0,098 = 0,0859 m / sec
π ⋅ D2 π ⋅ 0,110 2
0,92, ηmh2 =0,90.
115
p p ⋅ π ⋅ (D 2 − d 2 ) p ⋅π ⋅ D2
F p2 = ⋅ η mh 2 − e ⋅ η mh1 =
4 4
110 ⋅ 10 ⋅ π ⋅ (0,110 2 − 0,080 2 )
5
15 ⋅ 10 5 ⋅ π ⋅ 0,110 2
= ⋅ 0,90 − ⋅ 0,92
4 4
= 42422,2 N
Concluzii:
Viteza de deplasare a pistonului este invers proporţională cu aria suprafeţei active,
ca atare (cum Q = const) la deplasarea spre dreapta viteza pistonului va fi mai mică
decât la deplasarea spre stânga.
Cilindru hidraulic diferenţial
Forţele dezvoltate de piston rezultă ca diferenţă dintre foţele de presiune exercitate
Fig.10.14.b.
pe cele două feţe ale pistonului. Cum p p >> p e şi Sp1>Sp2 ⇒ Fp1 > Fp 2 .
4 ⋅ Q p ⋅η v2 4 ⋅ 8,33 ⋅ 10 −4 ⋅ 0,985
V p2 =
(
π ⋅ D2 − d 2 ) =
π ⋅ (0,110 2 − 0,080 2 )
= 0,183 m / sec Problema 10.15. Un cilindru hidraulic diferenţial (1) (vezi
fig. 10.14,a,b,c) are diametrul pistonului D = 0,125 m şi diametrul tijei dt = 0,063
m. Se conectează pe rând fiecare faţa a pistonului la presiunea data de pompa, pi
= 100 105 N/m2 . Pe faţa opusă, conectata prin droselul reglabil (3) la rezervor se
exercită presiunea pe = 15.105 N/m2. Debitul asigurat de pompa (2) este Qrp =
0,0016 m3/sec. Să se determine vitezele şi forţele dezvoltate de piston la cursa
spre dreapta (V1p, F1p) şi la cursa spre stânga (V2p, F2p) , cunoscând randamentul
volumic în cele două sensuri ηv1 = 0,98, ηv2 = 0,985, randamentul
mecanohidraulic al feţei fără tija ηmh1 = 0,92 si al celei cu tija, ηmh2 = 0,90.

D = 0,125 m ; dt = 0,063 m ; pi = 100 105 N/m2 ; pe = 15.105 N/m2 ;
Qrp = 0,0016 m3/sec ; ηv1 = 0,98 ; ηv2 = 0,985 ; ηmh1 = 0,92 ; ηmh2 = 0,90
Soluţie:
La deplasarea spre dreapta, viteza şi forţa se determină astfel
Qrp ⋅ η v1 4 ⋅ 0,0016 ⋅ 0,98
Cilindru hidraulic diferenţial (schema funcţională) V p1 = = = 0,1278 m / sec
Fig.10.14.c. S p1 π ⋅ 0,125 2
p ⋅π ⋅ D 2 ( )
p ⋅ π ⋅ D 2 − d t2 ⋅η mh 2 100 ⋅10 5 ⋅ π ⋅ 0,125 2
F p1 =
pp ⋅π ⋅ D 2
p ⋅π ⋅ D − d
⋅ η mh1 − e
( 2 2
) ⋅η mh2 = F p1 = i
4
⋅η mh1 − e
4
=
4
⋅ 0,92 −
4 4 (
15 ⋅10 5 ⋅ π ⋅ 0,125 2 − 0,063 2 )
=
5
110 ⋅ 10 ⋅ π ⋅ 0,110 2
⋅ 0,92 −
5
(
15 ⋅ 10 ⋅ π ⋅ 0,110 − 0,080 2 2
) ⋅ 0,90 = −
4
⋅ 0,90 = 112843,75 − 13724,94 ≅ 99119 N
4 4 La deplasarea spre stânga rezulta pentru viteza şi forţa la tija cilindrului hidraulic
= 95784,245 N
116
Qrp ⋅ η v 2 4 ⋅ 0,0016 ⋅ 0,98 a) Eforturile unitare la raza interioară şi la cea exterioară a cilindrului;
V p2 = = = 0,17113 m / sec b) Relaţiile de dependenţă ale eforturilor σ r si σ t . de rază.
S p2 π ⋅ (0,125 2 − 0,063 2 )
F p1 = i
(
p ⋅ π ⋅ D 2 − d t2 )
p ⋅ π ⋅ D 2 100 ⋅10 5 ⋅ π ⋅ (0,125 2 − 0,063 2 )
⋅η mh1 − e = ⋅ 0,90 −
4 4 4 Date iniţiale şi unităţi de măsură:
5
15 ⋅10 ⋅ π ⋅ 0,125 2 R1 = 0,100 m ; R2 = 0,130 m ; pi= 500·105 N/m2
⋅ 0,92 = 82349,64 − 16926,56 = 65423 N
4 Soluţie:
Concluzii:
a) Pentru determinarea eforturilor unitare la raza interioară şi la cea exterioară a
Vezi problema 10.14.
tubului se aplică relaţiile:
Problema 10.16. Sa se determine puterea necesară pentru acţionarea (σ r1 ) r = R1 = − p i = −500 ⋅10 5 N/m 2
unui cilindru de la dispozitivul de acţionare a cleştilor unui manipulator de forjare (σ r 2 ) r =R2 = 0
ce are D = 0,160 m, dt = 0,100 m, h = 0,30 m, pma = 240.105 N/m2, ştiind ca
întreaga cursă trebuie realizată în t = 8 sec. (Se estimează, ηv = 0,98, ηmh = ( ) (
p ⋅ R22 + R12 500 ⋅ 10 5 ⋅ 0,130 2 + 0,100 2
(σ t1 ) = σ t max = i = =
)
0,90). R22 − R12 0,130 2 − 0,100 2
Date iniţiale şi unităţi de măsură: = 1949,27 ⋅ 10 5 N / m 2

D = 0,160 m ; dt = 0,100 m; h = 0,30 m ; pma = 240.105 N/m2 ; t = 8 sec ;
ηv = 0,98; ηmh = 0,90. 2 ⋅ pi ⋅ R12 2 ⋅ 500 ⋅ 10 5 ⋅ 0,10 2
(σ t 2 ) = = = 1449,27 ⋅ 10 5 N / m 2
2 2 2 2
Soluţie: R2 − R1 0,130 − 0,100
Viteza pistonului În cazul cilindrilor cu fund se calculează şi efortul unitar σ x , constant pe
h 0,3 grosimea tubului.
Vp = = = 0,0375 m / sec
t 8
pi ⋅ R 2 500 ⋅ 10 5 ⋅ 0,100 2
Debitul necesar pentru realizarea vitezei impuse
σx = 1
= = 724,64 ⋅ 10 5 N / m 2
2 2
π ⋅D 1 π ⋅ 0,160 0,0375 R22 − R12 2
0,130 − 0,100 2
Qc = ⋅V p ⋅ = ⋅ = 7,6897 ⋅ 10 −4 m 3 / sec =
4 ηv 4 0,98
= 46,138 l / min
Puterea necesară a pompei circuitului hidraulic
46,138 ⋅ 240 ⋅ 10 5
N c = Qc ⋅ p ma = = 18,455 kW
60 ⋅ 1000
N 18,455
N abs , p = c = = 20,506 kW
η mh 0,90
Concluzii: Pentru determinarea necesarului de putere trebuie să se ţină cont de
sarcina utilă impusă şi deplasarea acestuia.
Problema 10.17. Un cilindru cu pereţi groşi (fig.10.17) de raza interioară, Cilindru hidraulic cu pereţi groşi
R1 = 0,100 m şi rază exterioară R2 = 0,130 m este supus unei presiuni interioare pi= Fig. 10.17
500·105 N/m2 (fig.8.17). Se cer să se determine:
117
b) Relaţiile analitice de dependenţă a eforturilor unitare de rază sunt:
p1 ⋅ R 2 Problema 10.19. În amortizorul hidraulic rotativ din fig. 10.19, uleiul de
pi ⋅ R12 pi ⋅ R12 ⋅ R22 ⎛ R22 ⎞⎟
σr = ⋅ ⎜1 − lucru ( ρ = 905 kg / m3) este forţat să treacă prin orificiile de diametru d = 0,0025
−
( ) = 1
=
R22 − R12 r 2 ⋅ R22 − R12 R22 − R12 ⎜ r 2 ⎟⎠ m şi coeficientul de debit Cd = 0,62 când asupra rotorului acţionează un cuplu
⎝
extern. Să se determine viteza unghiulară de rotaţie când se aplică cuplul M =
500 ⋅ 10 5 ⋅ 0,100 2 ⎛⎜ 0,130 2 ⎞⎟ 85000 Nm. Se dau : D1 = 0,45 m, D2 = 0,22 m, iar lungimea cilindrului
= ⋅ 1−
0,130 2 − 0,100 2 ⎜⎝ r 2 ⎟⎠ amortizorului este B = 0,5 m.
pi ⋅ R12 pi ⋅ R12 ⋅ R22 p1 ⋅ R 2 ⎛ R22 ⎞⎟ Date iniţiale şi unităţi de măsură:

σt = ⋅ ⎜1 +
+
( )
= =
1
2
R2 − R1 2 2 2
r ⋅ R2 − R1 2
R2 − R12
2 ⎜ r 2 ⎟⎠ ρ = 905 kg / m3 ; d = 0,0025 m ; Cd = 0,62 ; M = 85000 Nm ;
⎝
D1 = 0,45 m ; D2 = 0,22 m ; B = 0,5 m.
5
500 ⋅ 10 ⋅ 0,100 ⎛ 2
0,130 2 ⎞
= ⋅ ⎜1 + ⎟
2 2 ⎜ ⎟ Soluţie:
0,130 − 0,100 ⎝ r2 ⎠
La aplicarea cuplului extern, între
camerele I - III şi II - IV apare o diferenţă
Problema 10.18. Să se calculeze grosimea peretelui unui cilindru de
de presiune Δp = p1 - p2 , care forţează
presiune (vezi fig.10.17) executat din oţel cu σa = 800.105 N/m2, având D1 = 0,300
lichidul de lucru să treacă prin orificii.
m şi suportând o presiune pi = 200.105 N/m2 . Să se calculeze cele trei eforturi
Rezultă:
unitare principale într - un punct de pe suprafaţa interioara a cilindrului.
⎛ D − D2 ⎞ D + D2
M = ⎜ Δp ⋅ 1 ⋅ B⎟ ⋅ 1 =
Date iniţiale şi unităţi de măsură: ⎝ 2 ⎠ 2
σa = 800.105 N/m2 ; D1 = 0,300 m; pi = 200.105 N/m2 D 2 − D22
= Δp ⋅ 1 ⋅B
Soluţie: 2
D1
Se cunosc: R1 = = 0,150 m De unde rezultă mărimea suprapresiunii
2
Se determina raza R2 cu relaţia
σ + pi
R 2 = R12 a = 0,150 2 ⋅
(800 + 200) ⋅105 = 0,0375 m 2 Amortizor hidraulic rotativ
2 σ a − pi (800 − 200) ⋅105 cu două palete
Fig. 10.19
De unde: R2 = 0,1936 m; D2 = 0,387 m . Se alege pentru D2 ≅ 390 mm
Rezultă pentru eforturile tangenţiale
4⋅M 4 ⋅ 85000
σ t = σ a = 800 ⋅ 10 5 N / m 2 ; σ r = pi = −200 ⋅ 10 5 N / m 2 Δp = = = 4,413 ⋅ 10 6 N / m 2 = 44,13
B ⋅ ( D12 − D22 ) 2
0,5 ⋅ (0,45 − 0,22 ) 2
Efortul unitar σx , în lungul axei cilindrului care se repartizează pe secţiune se bar

determină cu relaţia: Scriind relaţia debitului prin orificii:
p i ⋅ R12 200 ⋅ 10 5 ⋅ 0,150 2 π ⋅d2 2 ⋅ Δp
σx = = = 289,85 ⋅ 10 5 N / m 2 Q = Cd ⋅ ⋅ =
2
R 2 − R1 2 2
0,195 − 0,150 2 4 ρ
Concluzii:
Eforturile σr si σx sunt mult sub valoarea celui maxim, σa.
118
π ⋅ 0,0025 2 2 ⋅ 44,13 ⋅ 10 5
0,62 ⋅ ⋅ =
= 4 905
1,08141 ⋅ 10 − 4 m 3 / sec = 6,488 l / min
Rotorul se roteşte cu viteza unghiulară ω, care rezultă din egalitatea:

D − D2 D − D2 ⎛ D + D2 ⎞
Q= 1 ⋅ B ⋅ Vm = 1 ⋅ B⋅⎜ 1 ⋅ω⎟
2 2 ⎝ 4 ⎠
De unde rezultă pentru viteza unghiulară de amortizare:
8⋅Q 8 ⋅ 1,08141−4
ω= = 11,228 ⋅ 10 −3 rad / sec
( 2
B ⋅ D1 − D2 2
=
) ( 2
0,5 ⋅ 0,45 − 0,22 2
)
Concluzii: Viteza unghiulară de amortizare depinde de orificii şi de dimensiunile
amortizorului.
Problema 10.20. O transmisie hidrostatică multiplicatoare de turaţie este Pompa cu pistoane axiale cu debit reglabil
formată dintr - o pompă cu pistoane axiale cu debit reglabil, cu randament Fig. 10.20
volumic, ηvp = 0,90, un motor hidraulic cu puterea Nm = 18 kW, turaţia nm = 2800
rot/min, randamentele ηvm = 0,90 şi ηmhm = 0,92 la regim nominal, unite printr -
un circuit hidraulic de ulei. Presiunea la intrarea în motor este pm = 163.105 N/m2. Soluţie:
Cunoscând raportul de multiplicare a turaţiei, itr = 2,5. Să se determine volumele Momentul motor este:
geometrice maxime ale pompei Vgp şi motorului Vgm, dacă se neglijează Nm 30 ⋅ 18000
disipaţiile hidraulice din circuit. Mm = = = 61,419 Nm
ωm π ⋅ 2800
Volumul geometric al motorului devine:
2 ⋅π ⋅ Mm 61,419
Nm = 18 kW = 18000 W ; nm = 2800 rot/min ; ηvp = 0,90 ; ηvm = 0,90 ; V gm. max = = 2 ⋅π ⋅ =
ηmhm = 0,92 ; pm = 163.105 N/m2 ; itr = 2,5 p m ⋅ η mhm 163 ⋅ 10 5 ⋅ 0,92
= 25,721 ⋅ 10 −6 m 3 / rot = 25,721 cm 3 / rot
nm
Având turaţia pompei np = = 1120 rot/min şi din egalarea debitului
i tr
pompei cu cel al motorului hidraulic vom avea:
V gm. max ⋅ n m 25,721 ⋅ 10 −6 ⋅ 2800
V gp. max = = =
n p ⋅ η vp ⋅ η vm 1120 ⋅ 0,90 ⋅ 0,90
= 7,9385 ⋅ 10 −5 m 3 / rot = 79,385 cm 3 / rot
119
Concluzii: Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Raportul volumelor geometrice maxime ale pompei şi motorului depinde de n = 1450 rot / min ; Δprp = 300.105 N/m2 ; α = 250 ; Vgp = 31 cm3 / rot =
raportul de multiplicare al turaţiei şi de randamentele volumice ale celor două 3,1 ⋅ 10 −6 m 3 / rot ; Qrp = 42,5 l / min ; Mrp = 164,5 Nm.
maşini.
Soluţie:
Problema 10.21. Într -o transmisie hidrostatică compusă dintr - o pompă Debitul teoretic al pompei este:
şi un motor hidraulic identic se măsoară la arborele pompei Np = 32 kW iar
V gp ⋅ n 31,1 ⋅ 10 −6 ⋅ 1450
pierderile de sarcină în conductele de legătură sunt evaluate la cca 18 % din Q gp = = = 7,5158 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 45,095 l / min
puterea utilă a pompei. Randamentul total al fiecărui agregat este ηt = 0,74, iar 60 60
randamentul volumic ηv,p = ηv,m = 0,91. Să se determine puterea la arborele Momentul teoretic devine:
motorului şi diminuarea turaţiei acestuia. V gp ⋅ Δp rp 31,1 ⋅ 10 −6 ⋅ 300 ⋅ 10 5
M tp = = = 148,566 Nm
Date iniţiale şi unităţi de măsură: 2 ⋅π 2 ⋅π
Np = 32 kW = 32000 W ; Pph= 0,18 ⋅ ( N p ⋅ η t ) ; ηt = 0,74; ηv,p = ηv,m = 0,91 Rezultă pentru:
Qrp 42,55
η vp = = = 0,9435 - randamentul volumic
Soluţie: Q gp 45,095
Debitul pompei, fiind proporţional cu turaţia, vom avea: M tp 148,56
nm η mh, p = = = 0,903 - randamentul mecanohidraulic
= η v,tr M rp 164,5
np
η tp = η vp .η mh, p = 0,942.0,903 = 0,85
unde: η v,tr = η v,p ⋅ η v,m - randamentul volumic al transmisiei
Problema 10.23. O pompă cu z = 9 pistoane radiale de diametru d = 0,025
n p − nm n m şi cu excentricitatea e = 0,010 m, are turaţia n = 960 rot/min şi realizează
= 1 − m = 1 − η v, tr = 1 − 0,91 ⋅ 0,91 = 0,1719 sau exprimat procentual
np np creşterea presiunii Δprp = 210.105 N/m2 (vezi fig.10.5).
a) Să se determine randamentul volumic al pompei, dacă debitul măsurat
17,2 % este Qrp = 80 l/min;
Puterea Nm la arborele motor este: b) Să se calculeze randamentul total şi randamentul mecano - hidraulic al
( )
N m = η t N p ⋅ η t − 0,18 ⋅ N p ⋅ η t = 0,82 ⋅ η 2 ⋅ N p = 14,36 kW
t
pompei, dacă momentul măsurat la arborele pompei este Mrp = 320 Nm;
c) Să se determine forţa şi viteza unui motor hidraulic liniar cu tijă
bilaterală pentru debitul şi presiunea asigurată de pompă; Se estimează pentru
Concluzii: Diminuarea turaţiei la arborele motorului depinde exclusiv de motorul hidraulic: D = 0,163 m, d = 0,110 m, ηmh = 0,95, ηvm = 0,96.
randamentele volumice ale pompei şi motorului
Soluţie:
Problema 10.22. Să se determine randamentul volumetric, mecanic şi total a) Debitul teoretic al pompei devine
al unei pompe cu pistoane axiale cu bloc inclinat (vezi fig.10.11) al unui grup
hidraulic, pompa fiind antrenată la turaţia n = 1450 rot / min şi presiunea maximă π ⋅ d 2p π ⋅ 0,025 2
Q gp = ⋅e⋅ z⋅n =⋅ 0,010 ⋅ 9 ⋅ 960 = 1,41 ⋅ 10 −3 m / sec =
Δprp = 300.105 N/m2. Pentru pompă se consideră următorii parametrii constructivi: 2 ⋅ 60 2 ⋅ 60
volumul geometric pentru unghiul de înclinare a blocului de cilindrii α = 250 = 84,78 l / min
este Vgp = 31 cm3 / rot; debitul nominal Qrp = 42,5 l / min; momentul nominal Mrp Rezultă pentru randamentul volumic al pompei:
= 164,5 Nm.
120
Qrp 80
ηv = = = 0,9437
Q gp 84,77
Puterea utilă a pompei devine:
1
N up = Δp rp ⋅ Qrp = 210 ⋅ 10 5 ⋅ 80 ⋅ 10 −3 ⋅ = 28,02 kW
60
Cunoscând puterea absorbită:
π ⋅ 960
N absp = M rp ⋅ ω = 320 ⋅ = 32,15 kW
30
Se obţine:
N up 28,02
η tp = = = 0,8714 - randamentul total al pompei
N abs, p 32,15
η tp
η mh, p = = 0,923
η v, p
Forţa la tija motorului hidraulic liniar cu tijă simetrică devine: 1. lagarul axial al carcasei mobile, 2- rulment radial-axial;
Frm = Δp rp ⋅
(
π ⋅ D2 − d 2
⋅ η mh
) 3-cuplaj frontal; 4 – distribuitor; 5 – blocul cilindrilor; 6 – piston;
4 7 – carcasa cilindrilor; 8 – bolt; 9 – carcasa
= 210 ⋅ 10 5 ⋅
(
π ⋅ 0,163 2 − 0,110 2 )
⋅ 0,95 = 226595 N
Pompa cu pistroane radiale cu aspiraţie şi refulare centrală
Fig.10. 24.a.
4
Viteza la tija motorului hidraulic: a) Să se determine randamentul volumic al pompei, dacă debitul
4 ⋅ Qrp 4 ⋅ 80 ⋅ 10 −3 măsurat al pompei este Qrp = 110 l / min;
Vt =
( )
=
(
π ⋅ D 2 − d 2 ⋅ η vm π ⋅ 0,163 2 − 0,110 2 ⋅ 0,96 ⋅ 60
= 0,26 m / sec .
) b) Să se calculeze randamentele ηtp si ηmhp al pompei, dacă momentul
măsurat la arbore este: Mp = 510 Nm;
c) Să se determine momentul şi viteza unghiulara la arborele motorului
Problema 10.24. O pompa cu z = 9 pistoane radiale (fig.10.24.a) de hidraulic oscilant cu paleta dublă, pentru debitul şi presiunea asigurată de pompa.
diametru d = 0,025 m şi excentricitatea e = 0,014 m are turatia n = 960 rot / min Se estimează pentru motorul hidraulic: ηmhm = 0,88, ηvm = 0,95, ηhcirc = 0,90.
şi realizează o creştere de presiune prp = 250.105 N/m2. Pompa antrenează un
motor hidraulic oscilant cu palete duble, (fig.9.24.b) având De = 0,450 m, Di = Solutie:
0,2220 m, Bm = 0,50 m, ϕ0 = 900. a) Debitul teoretic al pompei fiind
π .d 2 π .0,025 2
Q gp = .e.z.n = ⋅ 0,014 ⋅ 960 ⋅ 9 =
2 ⋅ 60 2 ⋅ 60
= 1,978 m −3 / sec = 118,7 l / min
rezulta pentru randamentul volumic al pompei
Qrp 110
η vp = = = 0,926
Q gp 118,7
121
b) Puterea utila a pompei este momentul de frecare al centrifugii este Mfc = 15 Nm, iar randamentul
N up = Qrp ⋅ p rp = mecanohidraulic al hidromotorului ηmh = 0,92.
a) Să se calculeze căderea de presiune Δpm în hidromotor dacă acesta
1
= 110 ⋅ 10 −3 ⋅ ⋅ 250 ⋅ 10 5 = accelerează uniform centrifuga din repaus până la turaţia nm = 1500 rot / min, în
60 timpul de 25 sec;
= 45,833 kW b) În cât timp poate fi accelerat uniform hidromotorul neîncărcat (fără
Puterea absorbită centrifugă), până la aceeaşi turaţie de o cădere de presiune
510 ⋅ π ⋅ 960 Δp 'm = 160 ⋅ 10 5 N / m 2 , dacă momentul de inerţie al hidromotorului este Jm =
N abs. p = M rp ⋅ ω = =
30 0,025 kg·m2;
= 51,244 kW c) Să se determine debitul de ulei necesar hidromotorului cu aceeaşi
Se obţine pentru randamentul total al turaţie, dacă randamentul volumic al acestuia este ηv = 0,96 şi se neglijează
pompei influenţa compresibilităţii.
N up 45,833
Motor hidraulic oscilant η tp = = = 0,894 Date iniţiale şi unităţi de măsură:
cu doua palete N absp 51,244
Vgm = 31,1·10-6 m3/rot; Jmc = 15 kg·m2 ; Mfc = 15 Nm; nm = 1500 rot / min;
Fig.10.24.b t = 25 sec ; Δp 'm = 160 ⋅ 10 5 N / m 2 ; Jm = 0,025 kg·m2; ηv = 0,96
Randamentul mecano-hidraulic al pompei devine Soluţie:

η tp 0,894 a) Pentru realizarea acceleraţiei unghiulare
η mh = = = 0,965 π ⋅ n 1 π ⋅ 1500
η vp 0,926 ε= ⋅ = = 6,28 s − 2
30 t 30 ⋅ 25
Momentul asigurat de motorul hidraulic oscilant cu paleta dublă este necesar momentul
De2 − Di2 M mc = J ⋅ ε = 15 ⋅ 6,28 = 94,2 Nm
M rm = p rp ⋅ ⋅ z ⋅ Bm ⋅ η mhm ⋅ η hcirc =
8 Momentul total devine
0,45 2 − 0,22 2 M tm = M mc + M fc = 94,2 + 15 = 109,2 Nm
= 250 ⋅ 10 5 ⋅ ⋅ 2 ⋅ 0,50 ⋅ 0,88 ⋅ 0,90 = 381397,75 Nm
8 Rezulta caderea de presiune în hidromotor
Viteza unghiulara a motorului hidraulic devine 2 ⋅π ⋅ Mt 2 ⋅ π ⋅ 109,2
Δptm = = = 239,68 ⋅ 10 5 N / m 2
Qrp 8 ⋅ 110 ⋅ 10 −3 V gm ⋅ η mh 31,1 ⋅ 10 −6 ⋅ 0,92
ω=
z⋅
⎛ De2 − Di2 ⎞
⎜ ⎟ ⋅ B ⋅η
=
( )
2 ⋅ 60 ⋅ 0,45 2 − 0,22 2 ⋅ 0,50 ⋅ 0,95
=
b) Frecările hidromotorului sunt luate în consideraţie prin ηmh, deci timpul necesar
accelerării este
⎜ 8 ⎟ m vm
⎝ ⎠
ω ω ⋅ Jm 2 ⋅π 2 ⋅π 2 ⋅ n ⋅ Jm
= 0,100 rad / sec t' = = = ω ⋅ Jm ⋅ = =
ε Mm' '
Δp m '
⋅ V gm ⋅ η mh 30 ⋅ Δp m ⋅ V gm ⋅ η mh
30 ⋅ ω
n= = 0,957 rot / min
π 2 ⋅ π 2 ⋅1500 ⋅ 0,025
= = 53,84.10 −3 sec
Concluzii: Calculul prezentat este tipic pentru o transmisie hidrostatică. 30 ⋅160 ⋅ 10 5 ⋅ 31,1 ⋅10 −6 ⋅ 0,92
pornirea fiind instantanee
Problema 10.25. Un hidromotor cu pistoane axiale nereglabil, (vezi fig.10.4)
d) Debitul de alimentare al motorului va fi
având volumul geometric Vgm = 31,1·10-6 m3/rot, antrenează direct o centrifugă.
Momentul de inerţie total al hidromotorului şi centrifugii este Jmc = 15 kg·m2,
122
n m ⋅ V gm 1500 ⋅ 31,1 ⋅ 10 −6
Qrm = = = 8,09895 ⋅ 10 − 4 m / sec =
η vm 0,96 ⋅ 60
= 48,59 l / min
123
Cap. 11 ACŢIONĂRI HIDRAULICE ŞI PNEUMATICE Pierderea de fluid depinde direct proporţional de de jocul radial (h) dintre sertarul
cilindric şi corpul distribuitorului, căderea de presiune şi diametrul sertarului şi
Problema 11.1. Să se determine pierderea maximă de fluid prin spaţiul invers proporţional de lungimea de etanşare şi vâscozitatea lichidului .
dintre sertarul cilindric şi corp al unui distribuitor ştiind că presiunea într- o
canalizaţie este de p1 = 180·105 N / m2 şi că în cealaltă p2 = 30·105 N / m2 , Problema 11.2. Printr-un distribuitor de comandă, se alimentează un
diametrul sertarului este DS = 0,040 m, jocul dintre sertar şi corpul distribuitor cilindru hidraulic de execuţie cu diametrul D = 0,050 m (fig.11.2 ). Comanda
este j = 25·10-6 m şi lungimea etanşată l = 0,040 m (fig.11.1). Se utilizează debitului se realizează prin deplasarea sertarului distribuitorului, care acoperă pe o
ulei H36 EP, cu ν = 36·10-6 m2 / sec şi ρ = 895 kg / m3. distanţă variabilă x, o fantă cu lungimea S = 0,003 m.
Atât presiunea de alimentare p0 = 150·105 N/ m2, cât şi presiunea p1 =
Date iniţiale şi unităţi de măsură: 2·10 N/m2 , se menţin constante. La o încărcare dată a cilindrului de executţie,
5
p1 = 180·105 N / m2 ; p2 = 30·105 N / m2; DS = 0,040 m; j = 25·10-6 m ; corespunde o presiune px şi deci o închidere de fantă x.
l = 0,040 m ; ν = 36·10-6 m2 / sec ; ρ = 895 kg / m3 Să se determine dependenţa dintre px şi x0 când cilindrul de execuţie este
imobil şi funcţia x = x (x0 ) pentru o viteză de deplasare a cilindrului Vp =
constant sub aceeaşi sarcină. Aplicaţie numerică: Vp = 0,1 m / sec, ρ = 850 kg
/m3, coeficientul de debit Cd0 = Cd = 0,62. Se neglijează pierderile prin conducta
de alimentare a cilindrului de executţie.

D = 0,050 m ; S = 0,003 m; p0 = 150·105 N/ m2 ; p1 = 2·105 N/m2 ;
Vp = 0,1 m / sec; ρ = 850 kg /m3; Cd0 = Cd = 0,62;
Soluţie:
Debitul de alimentare se calculează cu relaţia:
p − px
Q0 = C d ⋅ b ⋅ ( S − x 0 ) ⋅ 2 ⋅ 0 , pentru Vp = 0 ; Q 0 = Q1 , deci
ρ
Fig.11.1
p − p1 p − p1
Soluţie: C d ⋅ b ⋅ ( S − x0 ) ⋅ 2 ⋅ 0 = Cd ⋅ x ⋅ b ⋅ 2 ⋅ x
Pierderea maximă de fluid apare în cazul când sertarul este excentric, ρ ρ
tangent la alezajul din corpul distribuitorului.
h 3 ⋅ D S ⋅ Δp
ΔQ = 654,5 ⋅ ρ ⋅ =
ν ⋅l
0,0125 3 ⋅ 40 ⋅ 150
= 654,5 ⋅ 0,895 ⋅ =
30 ⋅ 4
= 0,057204 cm 3 / sec = 3,432 cm 3 / min
unde s -au determinat:
Δp = p1 − p 2 = (180 − 30) ⋅ 10 5 = 150 ⋅ 10 5 N/m2 = 150 bar
D − DS 40,025 − 40,000
h= a = = 0,0125 mm
2 2
Concluzii:
124
dinamic.
⎡ ( S − x 0 ) 2 ⋅ p 0 + x 02 ⋅ p1 ⎤ 2
S ⋅ Cd ⋅ b ⋅
2 ⎢
⋅ p0 − ⎥ −V ⋅ π ⋅ D
p
ρ ⎢ ( S − x 0 ) 2 + x 02 ⎥ 4
1 ⎣ ⎦
x= ⋅ =
Cd ⋅ b ⎡ ⎤ ⎡
2 2
2 ⎢ ( S − x 0 ) ⋅ p 0 + x 0 ⋅ p1 2 ⎢ ( S − x 0 ) 2 ⋅ p 0 + x 02 ⋅ p1 ⎤
⋅ − p1 ⎥ + ⋅ p0 − ⎥
ρ ⎢ ( S − x 0 ) 2 + x 02 ⎥ ρ ⎢ ( S − x ) 2
+ x 2 ⎥
⎣ ⎦ ⎣ 0 0 ⎦
= 0,16 mm
Problema 11.3. Cu ce forţă acţionează jetul de lichid care iese din ajutaj
asupra paletei obturatoare în cazul obturării totale precum şi în situaţia din
fig.11.3. Se dau: p0 = 55·105 N / m2, d = 0,004 m, iar Cd ≅ CV = 0,77, unde Cd
şi CV sunt coeficienţii de debit şi de corecţie a vitezei.

p0 = 55·105 N / m2; d = 0,004 m; Cd ≅ CV = 0,77
Circuit hidraulic distribuitor -motor hidraulic liniar cu acţiune simplă

Fig.11.2.
Dependenţa :
( S − x 0 ) 2 ⋅ p 0 + x 02 ⋅ p1
p x = p x ( x 0 ) are forma : p x =
( S − x 0 ) 2 + x 02
Valoarea presiunii px este:
(3 − 0,3) 2 ⋅ 150 ⋅ 10 5 + 0,3 2 ⋅ 2 ⋅ 10 5
px = = 148 ⋅ 10 5 N / m 2 = 148 bar
2 2
(3 − 0,3) + 0,3
Sistem ajutaj - clapeta simplu
În relaţia de mai sus presiunea px este dată de p x = p x ( x 0 ) , scrisă anterior. Se
Fig. 11.3.
obţine astfel valoarea deschiderii sertarului de comandă în regim
Soluţie:
În cazul obturării complete forţa pe paletă este dată de presiunea hidrostatică:
π ⋅d2 π ⋅ 0,004 2
F = p0 ⋅ = 55 ⋅ 10 5 ⋅ = 69,08 N
4 4
În cazul din fig. 9.28, forţa pe paletă se obţine aplicând teorema de impuls:
125
π ⋅d 2 2 ⋅ p0 2 ⋅ p0 π ⋅d 2 Q x x
F = ρ ⋅ Q ⋅V = ρ ⋅ ⋅ Cd ⋅ ⋅ CV ⋅ = C d2 ⋅ ⋅ p0 = = =
4 ρ ρ 2 Q1 x1 2 ⋅ x 0 − x
2 2 Q
0,77 ⋅ π ⋅ 0,004 Rezultă că dacă, = 2, atunci :
= ⋅ 55 ⋅10 5 = 81,915 N Q1
2
Problema 11.4. Să se determine caracteristica de debit a ajutajului - 4 4
x = ⋅ x 0 = ⋅ 0,32 = 0,426 mm
clapetă din fig. 11.4, precum şi poziţia clapetei când debitul printr - un ajutaj este 3 3
dublu faţă de debitul prin celălalt ajutaj. Concluzii:
Se dau : p1 - p2 = 55·105 N /m2 , d = 0,0012 m, x = 0,00032 m, ρ = 890 kg / Controlul debitelor prin cele două ajutaje se asigură prin controlul pozitiei clapetei.
x Raportul în care se gasesc deschiderile celor două ajutaje determină raportul
m3. Coeficientul de debit al ajutajului - clapetă este Cd = 0,43· . debitelor vehiculate prin cele două ajutaje.
x0
Problema 11.5. Supapa de siguranţă a unui rezervor tampon (fig.11.5 )
trebuie să se deschidă în momentul în care presiunea atinge valoarea p = 20·105
N/ m2 . Cunoscând diametrele D = 0,032 m, d = 0,020 m şi valoarea constantei
resortului kR = 22·104 N/m, se cere să se determine săgeata iniţială
(pretensionarea) care trebuie dată resortului.
Sistem ajutaj clapeta dublă

Fig.11.4
Soluţie: Supapă hidraulica de presiune

Din relaţia curgerii fluidului prin orificii vom avea Fig.11.5
π ⋅d 2 p − p2 x π ⋅d 2 p − p2
Q = Cd ⋅ ⋅ 2⋅ 1 = 0,43 ⋅ ⋅ ⋅ 2⋅ 1
4 ρ x0 4 ρ Date iniţiale şi unităţi de măsură:
Pentru x = 0 se obţine, Q = 0, iar deschiderea maximă x = x0, rezultă : p = 20·105 N/ m2; D = 0,032 m; d = 0,020 m ; kR = 22·104 N/m
π ⋅ 0,0012 2 2 ⋅ 55 ⋅ 10 5 Soluţie:
Qmax = 0,43 ⋅ 2 ⋅ ⋅ = 1,0807665 ⋅ 10 -4 m 3 / sec =
4 890 Forţa elastică a resortului F, este echilibrată de rezultanta forţelor de presiune
= 6,485 l / min exercitate asupra pistonului:
Deoarece:
126
⎡ D2 − d 2 ⎤ ⎡ 0,032 2 − 0,020 2 ⎤ Asimilând secţiunea de curgere prin supapă cu un orificiu mic de secţiune
5
F = p ⋅ ⎢π ⋅ ⎥ = 20 ⋅ 10 ⋅ ⎢π ⋅ ⎥ = 979,18 N π.D.YS, debitul se obţine cu relaţia:
⎢⎣ 4 ⎥⎦ ⎢⎣ 4 ⎥⎦
2 ⋅ ( p1− p 2 )
Săgeata iniţială pretensională Δl care trebuie dată resortului este: Q = CD·π·D·YS·
ρ
F 979,7
Δl = = = 0,004453 m Din care rezultă lungimea necesară a cursei pistonului:
k R 22 ⋅ 10 4
Q 5,3 ⋅10 −3
= =
Problema 11.6. Supapa de siguranţă a unui rezervor tampon (vezi fig.11.5) 2 ⋅ ( p1− p 2 ) 2 ⋅ 8 ⋅10 5
YS = C D ⋅ π ⋅ D ⋅ 0,45 ⋅ π ⋅ 0,016 ⋅
este alcătuită dintr - un piston diferenţial cu diametrele D = 0,040 m, d = 0,025 m, ρ 900
tija de legătură are diametrul δ = 0,010 m, iar constanta resortului de echilibru
= 5,559 ⋅10 −3 m = 5,56 mm
este kR = 20·104 N/m. Supapa trebuie să deschidă când presiunea la rezervor
atinge valoarea p = 32·105 N/m2. Să se determine săgeata inţială care trebuie dată
resortului, astfel încât să se asigure protecţia.

D = 0,040 m; d = 0,025 m; δ = 0,010 m; kR = 20·104 N/m; p = 32·105 N/m2
Soluţie:
Asupra pistonului actioneaza fortele de presiune pe cele doua pistoane Fp1 si Fp2
respectiv forta elastica a resortului FR. Se scrie pentru ecuaţia de echilibru:
Fp1 -Fp2 - FR = 0
Adică:
p⋅
(
π ⋅ D2 −δ 2) −p
( )
π ⋅ d 2 −δ 2
− FR = 0
4 4
De unde
FR = p ⋅
( )
π ⋅ D2 − d 2 (
= 32 ⋅ 10 5 ⋅
)
π ⋅ 0,04 2 − 0,025 2
= 2449,2 N
Supapă hidraulică cu sertar
4 4 Fig.11.7
Acestei forţe îi corespunde o pretensionare Concluzii:
F 2449,2 Mărimea cursei YS determină valoarea debitului realizat.
Δl = R = = 0,0122 m
k R 20 ⋅ 10 4 Problema 11.8. Un drosel constând dintr - o succesiune de orificii mici în
Concluzii: pereţi amplasaţi într -o cameră cilindrică este echivalent cu o sursă de pierderi de
Grosimea tijei nu influenţează forţa rezultantă în cazul pistoanelor diferentiale. sarcină locale egal distribuite pe etaje.
Să se determine pierderea totală de presiune într - un drosel cu n = 8 etaje,
Problema 11.7. Să se determine cursa YS a pistonului supapei de cu orificii de diametru d0 = 0,0025 m şi coeficient de debit CD = 0,72 aşezate în
translaţie din fig.11.7. din poziţia neutrală (YS = 0), care realizează un debit Q labirint, astfel încât influenţa reciprocă să se poată neglija. Se dau: d = 0,008 m, V
= 5,3·10- 3 m3 / sec, dacă p1 - p2 = 8·105 N / m2 , D = 0,016 m, CD = 0,45 iar ρ = = 2,1 m / sec, ρ = 890 kg / m3 (fig.11.8).
900 kg / m3.
Soluţie: n = 8 etaje ; d0 = 0,0025 m ; debit CD = 0,72; : d = 0,008 m ; V = 2,1 m / sec;
ρ = 890 kg / m3
127
Soluţie: Debitul constant al pompei este Qrp = 120 l/min, presupus independent de
Pentru pierderea de sarcină pe un orificiu se scrie (ξ - coeficientul pierderilor presiune. Randamentul agregatului de pompare este ηap = 0,85. Se mai admite ca
locale): presiunea de deschidere a supapei de siguranţă este independenta de debit, pmax =
ρ ⋅V 2 100.105 N/m2.
Δp1 = ξ1 ⋅ Pistonul acţioneaza sarcina Fp = 45000 N cu viteza Vp = 0,130 m/sec.
2
Conductele sunt foarte scurte, astfel că pierderile de sarcină în acestea sunt
Coeficientul de pierderi echivalente pe etaj va fi:
neglijabile. Să se determine puterea disipată în circuitul hidraulic şi randamentul
4
⎛ d 1 ⎞ total al instalaţiei în urmatoare cazuri:
ξ1 = ⋅⎜ ⎟⎟
2 ⎜d a) Comanda se realizează printr - un regulator de debit cu doua căi (fig
CD ⎝ 0 ⎠
.9.34.a), montat pe conducta de admisie, în cilindru;
Coeficientul pierderilor totale pe drosel devine: b) Comanda se efectueaza printr - un regulator de debit cu trei căi (fig.
4
n ⎛ d ⎞ 9.34.b) la care scaderea de presiune în regulator este Δpr = 4,5.105 N/m2.
ξ = n ⋅ ξ1 = ⋅ ⎜⎜ ⎟
⎟
2
CD ⎝ d0 ⎠ Date iniţiale şi unităţi de măsură:
De = 0,150 m; dt = 0,080 m; ηv = 0,98; ηmh = 0,82 ; Qrp = 120 l/min ; ηap = 0,85;
pmax = 100.105 N/m2 ; Fp = 45000 N ; Vp = 0,130 m/sec ; Δpr = 4,5.105 N/m2
Drosel cu rezistenţe în serie (cu orificii)

Fig.11.8
De unde, pierderea totală de sarcină devine:

4 4
ρ ⋅V 2 n ⎛ d ⎞ ρ ⋅ V 2 8 ⋅ 890 ⎛ 0,008 ⎞ 2,12 a) b)
Δp = ξ ⋅ = ⋅⎜ ⎟ = ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ = Schema de reglare a vitezei cu regulator de debit:
2 ⎜d ⎟
2 CD ⎝ 0 ⎠ 2 0,72 2 ⎝ 0,0025 ⎠ 2
cu doua căi (a) si cu trei căi (b)
= 31,75 ⋅ 10 5 N / m 2 = 31,75 bar Fig.11.9
Soluţie:
a) Presiunea şi debitul cerute de cilindrul hidraulic sunt
Problema 11.9. În fig. 11.9, se dă schema simplificată, fără distribuitoare,
pentru comanda vitezei unui cilindru hidraulic cu dublu efect. Datorită tijei 4 ⋅ Fp 4 ⋅ 45000
bilaterale, pistonul face curse identice în ambele sensuri. Parametrii cilindrului
hidraulic De = 0,150 m; dt = 0,080 m; ηv = 0,98; ηmh = 0,82. Comanda vitezei
p c = p3 =
π⋅ (
De2 − d t2 )⋅ η mh =
( )
π ⋅ 0,150 2 − 0,080 2 ⋅ 0,82
=
pistonului se realizeaza printr - un regulator de debit cu doua căi sau cu trei căi . = 43,42 ⋅ 10 5 N / m 2
128
Qc =
(
π ⋅ De2 − d t2 )
⋅ V p = 1,676 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 100,6 l / min Problema 11.10. În figura 11.10 se prezintă un regulator de debit,,
4 ⋅ηv dispozitiv ce menţine debitul constant între anumite limite de variaţie ale presiunii
La intrarea în regulatorul de debit presiunea este p1 = 100.105 N/m2. Prin p. Funcţionarea este următoarea: la o scădere a presiunii p corespunde o scădere a
supapa de siguranţă se descarcă debitul presiunii px, care, ţinând seama că presiunea de alimentare p0 = const. duce la
Q S = Qrp − Qc = 120 − 100,6 = 3,23 ⋅ 10 −4 m 3 / sec = 19,4 l/min creşterea debitului, Q > Q0. Căderea de presiune p0 - px fiind mai mare, se
comprimă resortul R şi deci fanta de lăţime x se micşorează faţă de situaţia trecerii
Puterea disipată în circuitul hidraulic în prezenţa regulatorului de debit cu
debitului minimal Q0. Astfel, debitul Q scade până la valoarea nominală impusă de
două căi devin
predimensionare resortului pentru Q = Q0 (analog se descrie funcţionarea pentru
ΔN d = Qc ⋅ ( p max − p c ) + Q S ⋅ p max =
cazul în care presiunea p creşte).
( )
= 1,676 ⋅ 10 −3 ⋅ 100 ⋅ 10 5 − 43,42 ⋅ 10 5 + 3,23 ⋅ 10 −4 ⋅ 100 ⋅ 10 5 = Cunoscând forţa R = 550 N şi presiunea de alimentare p0 = 150⋅105 N/m2, să se
= 9,842 + 3,23 = 12,712 kW determine:
a) debitul nominal Q0;
şi cu cea consumată de motorul de antrenare a pompei
b) dependenţa deschiderii x de presiunea p şi valoarea ei pentru p = 0;
Qrp ⋅ p max 120 ⋅ 10 −3 ⋅ 100 ⋅ 10 5 c) valoarea maximă a presiunii p de la care regulatorul nu mai funcţionează.
N absp = = = 23,524 kW
η ap 60 ⋅ 0,85 Se dau: diametrele D = 60 mm şi d = 10 mm, lăţimea maximă a fantei s = 5 mm,
Puterea utila la cilindrul hidraulic va fi aria totală a fantelor As = 1,5 cm2, densitatea fluidului ρ = 850 kg/m3, coeficienţii
de debit prin drosel şi prin fante egali cu Cd = 0,6.
N uc = F p ⋅ V p = 45000 ⋅ 0,130 = 5,850 kW
Rezultă pentru randamentul total al instalaţiei Date iniţiale şi unităţi de măsură:
N 5,850 R = 550 N; p0 = 150⋅105 N/m2 ; D = 60 mm =0,06 m; d = 10 mm =0,01 m;
η inst ,2 = uc = = 0,2486
N absp 23,524 s = 5 mm = 0,005 m, As = 1,5 cm2 = 1,5 ⋅ 10 −4 m2; ρ = 850 kg/m3; Cd = 0,6.
b) Presiunea la ieşirea din regulatorul de debit este, p2 = pc = 43,42.105 N/m2 ,
iar debitul de ulei care alimentează cilindrul are valoarea Qc = 1,676.10-3 m3/sec.
Presiunea la intrarea în regulatorul de debit va fi
p1 = p c + Δp r = 43,42 ⋅ 10 5 + 4,5 ⋅ 10 5 = 47,92 ⋅ 10 5 N / m 2
De unde, puterea consumată de motorul de antrenare al pompei devine
Qrp ⋅ p1 120 ⋅ 10 −3 ⋅ 47 ⋅ 92 ⋅ 10 5
N absp = = = 11,134 kW
η 60 ⋅ 0,85
ap
Rezulta pentru randamentul total al instalaţiei
N Regulator de debit
5,850
η inst ,3 = uc = = 0,5254 Fig. 11.10
N absp 11,134 Soluţie:
a) Debitul Q0 are expresia:
Concluzii: π ⋅d2 2 ⋅ ( po − p x )
Se constată ca randamentul global al sistemului în cazul utilizării regulatorului de Q0 = C d ⋅ ⋅
4 ρ
debit cu trei căi (ηinst,3 = 0,5254) este superior utilizării regulatorului de debit cu
Diferenţa de presiune echilibrează forţa din resort.
doua căi (ηinst,2 = 0,2486), ceea ce evidenţiază superioritatea utilizării regulatorului
Având în vedere că d<<D, se poate considera:
cu trei căi din punct de vedere energetic.
129
2 ⎡ ⎛ 2 ⎞ ⎤
2
( p0 − p x )⋅ π ⋅ d =R ⎢ ⎜ π ⋅ 0,01 ⎟ ⎥
4 4 ⋅ 550 ⎢ ⎜ 4 ⎟ ⎥
p max = 15 ⋅ 10 6 − ⋅ 1+ ⎜ = 147,5 ⋅ 10 5 N / m 2 = 147,5 bar
4⋅ R 4 ⋅ 550 2 ⎢ 6 ⎟ ⎥
Se obţine: p0 − p x = = = 1,945 ⋅10 5 N / m 2 π ⋅ 0,06 ⎢ ⎜ 1,5 ⋅ 10 ⎟ ⎥
⎢ ⎜⎝ ⎟ ⎥
2 2
π ⋅D π ⋅ 0,06 ⎠ ⎦
⎣
π ⋅ 0,012 2 ⋅ 1,945 ⋅ 10 5 Concluzii:
Q0 = 0,6 ⋅ ⋅ ≅ 1 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 60 l / min
4 850 Peste valoarea pmax regulatorul se blocează el ne mai putând asigura menţinerea
debitului constant. Peste această valoare odată cu creştere presiunii p debitul va
b) Debitul prin drosel este egal cu debitul care trece prin fante, deci: scădea.
Problema 11.11. În sistemul de acţionare al unui utilaj tehnologic grupul
π ⋅d2 p − px x ⋅ AS p −p
Q = Cd ⋅ ⋅ 2⋅ 0 = Cd ⋅ ⋅ 2⋅ x hidraulic al instalatiei este deservit de o pompa cu pistoane axiale cu debit reglabil
4 ρ S ρ antrenata la turaţia n = 1450 rot / min Supapa de siguranţă a sistemului este reglată
Din cele două relaţii se obţine dependenţa lăţimii fantei x de presiune p: la presiunea pS = 110.105 N/m2, cu un grad de utilizare pe fiecare ciclu a puterii
4⋅R hidraulice instalate g = 0,65 şi cu un randament minim ηmin = 0,78. Să se
calculeze suprafaţa şi volumul necesar al rezervorului de ulei, pentru ca
π ⋅d 2 S π ⋅ D2 temperatura uleiului să nu depăşească tmax = 60 0C, în condiţiile răcirii naturale şi
x= ⋅ ⋅
4 AS 4⋅R a răcirii cu o aerotermă. Se consideră ca temperatură pentru mediul ambiant T0 =
p0 − p −
π ⋅ D2 30 0C şi Kan = 13 … 15 kJ / m2 h 0C, pentru răcire naturală, respectiv Kaa = 25 …
40 kJ / m2 h 0C, pentru răcire cu aerotermă. Pentru pompă se dau: volumul
Pentru valoarea lui p0 indicată şi p = 0, se obţine:
geometric Vg = 63 cm3 / rot, presiunea nominală pn = 200·105 N/m2, ηv = 0,90.
4 ⋅ 550
2
π ⋅ 0,01 0,005 π ⋅ 0,06 2 Date iniţiale şi unităţi de măsură:
x= ⋅ ⋅ = 0,3 mm 1450
4 1,5 ⋅ 10 −4 4 ⋅ 550 rot/sec ; pS = 110.105 N/m2 ; g = 0,65 ; ηmin = 0,78;
15 ⋅ 10 6 − 0 − n = 1450 rot / min =
π ⋅ 0,06 2 60
tmax = 60 0C ; T0 = 30 0C ; Kan = 13 … 15 kJ / m2 h 0C ;
c) Presiunea maximă de funcţionare rezultă din condiţia x = s introdusă în relaţia:
Kaa = 25 … 40 kJ / m2 h 0C ; Vg = 63 cm3 / rot = 63 ⋅ 10 −6 m3/rot ;
4⋅R
pn = 200·105 N/m2; ηv = 0,90.
π ⋅d 2 S π ⋅ D2
x= ⋅ ⋅
4 AS 4⋅R Soluţie:
p0 − p − a) Puterea hidraulică instalată:
π ⋅ D2
1450
⎡ ⎛ 2⎤ N p = p S ⋅ V g ⋅ n = 110 ⋅ 10 5 ⋅ 63 ⋅ 10 −6 ⋅ = 16747W = 16,747 kW
2 ⎞ 60
⎢ ⎜ π ⋅d ⎥ ⎟
4⋅ R ⎢ ⎜ 4 ⎥ Puterea hidraulică transformată în căldură:
⎟
p max = p 0 − ⋅ ⎢1 + ⎜ ⎥ ⎟ N C = g ⋅ (1 − η t ) ⋅ N p = 0,65 ⋅ (1 − 0,78) ⋅ 16,478 = 2,395 kW
π ⋅ D 2 ⎢ ⎜ AS ⎥ ⎟⎟
⎢ ⎜⎝ ⎥ Cantitatea de căldură este:
⎣ ⎦ ⎠ Qc = 860 ⋅ N C = 860 ⋅ 2,395 = 2059,646 kcal / h
De unde se obţine pentru presiunea maxim: Suprafaţa necesară de răcire a rezervorului rezultă din relaţia:
Qc 2059,546
SR = = = 4,5768 m 2
K an ⋅ (Ts − T0 ) 15 ⋅ (60 − 30)
130
Volumul rezervorului rezultă din relaţia: a) Puterea hidraulică instalată Ntot este:
3 3
⎛ QC ⎞ ⎛ 2059,546 ⎞
V R = ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ = 590 dm 3 110 ⋅ 10 5 ⋅ 172 ⋅ 10 −3 163 ⋅ 10 5 ⋅ 63 ⋅ 10 −3
⎝ 0,065 ⋅ K an ⋅ (TS − T0 ) ⎠ ⎝ 0,065 ⋅ 15 ⋅ 30 ⎠ N tot = p1 ⋅ Q1 + p 2 ⋅ Q2 =
60
+
60
= 48,65 kW
recomandându - se un rezervor cu volumul VR = 630 dm3. Puterea hidraulică transformată în căldură este:
N C = g ⋅ (1 − η t ) ⋅ N tot = 0,7 ⋅ (1 − 0,82) ⋅ 48,65 = 0,7 ⋅ 0,18 ⋅ 48,65 = 6,13 kW
b) Având in vedere volumul ridicat al rezervorului se introduce o răcire de tip
Cantitatea de căldură degajată este:
aer-ulei cu ventilator şi aerotermă pentru care Kaa = 30 kJ / m2 h 0C .
QC = 860 ⋅ N C = 5271,5 kcal / h
3 3
⎛ QC ⎞ ⎛ 2059,546 ⎞ În cazul răcirii naturale cu TSmax = 55 0C şi T0 = 20 0C (temperatura
V R = ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ = 208,8926 dm3
⎝ 0,065 ⋅ K aa ⋅ (T S − T )
0 ⎠ ⎝ 0,065 ⋅ 30 ⋅ 30 ⎠ mediului ambiant) şi în ipoteza unei circulaţii relativ libere a curentului de aer în
3 jurul rezervorului, deci Ka = 13 … 15 kcal/m2 h 0C.
Se va alege un rezervor cu volumul VR = 250 dm , pentru care temperatura Suprafaţa SR necesară a rezervorului rezultă din relaţia:
de regim devine:
QC 5271,5
2059,546 2059,546 SR ≅ = = 10,041 m 2
Ta=T0+ = 30 + = 30 + 26,61 = 56,61 0 C , K a ⋅ (TS − T0 ) 15 ⋅ (55 − 20)
3 2 3 2
0,065 ⋅ 30 ⋅ V R 0,065 ⋅ 30 ⋅ 250 Rezultă pentru volumul rerezervorului:
ceea ce se acceptă din punct de vedere funcţional. 3 3
⎛ QC ⎞ ⎛ 5271,5 ⎞
V R = ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ = 1919,95 dm 3
Concluzii: ⎝ 0,065 ⋅ K a ⋅ (T S − T )
0 ⎠ ⎝ 0,065 ⋅ 15 ⋅ 35 ⎠
În cazul răcirii cu o aerotermă volumul de ulei necesar (în condiţiile menţinrii e b) În cazul rezervorului de suprafaţă limitată SR2 , cantitatea de căldură
valoarii temperaturii sub limita admisă) este substanţial mai redus decît în cazul limitată QC, disipată natural va fi:
răcirii naturale. QC' = K a ⋅ S R 2 ⋅ (TS − T0 ) = 15 ⋅ 35 ⋅ 4 = 2100 kcal / h
Problema 11.12. În instalaţia hidraulică a unui utilaj industrial sunt De unde:
utilizate două pompe având debitele Q1 = 172 l/min, respectiv Q2 = 63 l/min şi Qc" = QC − QC' = 5271,5 − 2100 = 3171,5 kcal/h - căldura care ar trebui să
fiind solicitate la presiunile p1 = 110·105 N/m2 şi p2 = 163·105 N/m2 cu un grad fie preluată de un dispozitiv de răcire a rezervorului, sau
de utilizare pe fiecare ciclu a puterii instalate g = 0,7 şi cu un randament global Qc 5271,5
ηt = 0,82. Să se calculeze: Ka = = = 37,65
S R 2 ⋅ (TS − T0 ) 4 ⋅ 35
a) Suprafaţa SR şi volumul VR al rezervorului necesar pentru ca
temperatura lichidului să se stabilizeze la Tmax = 55 0C, fără a recurge la
dispozitive de răcire; Concluzii:
b) Ce cantitate de căldură QC ar trebui preluată de un dispozitiv de Suprafaţa rezervorului SR2 = 4 m2 nu asigură evacuarea întregii cantităţi de
căldură. Pentru evacaurea surplusului este necesară utilizarea unui racitor
răcire a rezervorului SR2 dacă ar fi limitată la SR2 = 4 m2.
suplimentar (de tip apă-ulei sau aer-ulei) având un coef. de transfer termic de
Date iniţiale şi unităţi de măsură: 37,65 kcal/m2 h 0C .
172 ⋅ 10 −3 3 63 ⋅ 10 −3 3
Q1 = 172 l/min= m /sec ; Q2 = 63 l/min= m /sec ;
60 60 Problema 11.13. O pompă cu debit reglabil, având volumul geometric la o
p1 = 110·105 N/m2 ; p2 = 163·105 N/m2 ; g = 0,7 ; ηt = 0,82 ; Tmax = 55 0C ; rotaţie Vgp,max = 31,1 cm3/rot şi randamentele ηmh,p = 0,94, ηv,p = 0,96,
SR2 = 4 m2 ; T0 = 20 0C (temp. mediului ambiant) ; Ka = 13 … 15 kcal/m2 h 0C alimentează printr - un distribuitor D 4/3 un motor hidraulic nereglabil cu volumul
geometric Vgm,max = 26,3 cm3/rot şi randamentele ηmh,m = 0,92, ηv,m = 0,97
Soluţie: (fig.11.13. a). Să se determine:
131
a) căderea de presiune Δpm la motor, dacă momentul la arbore este Mm =
120 Nm; n m ⋅ V gm 1750 ⋅ 26,3 ⋅ 10 −6
b) Debitul solicitat de motor, dacă turaţia motorului este nm = 1750 rot / Q= ⋅ = 0,7827 m −3 / sec = 46,96 l / min
η vm 60 ⋅ 0,98
min, iar scăpările de lichid în distribuitor sunt neglijabile;
c) Pierderile de presiune în instalaţie dacă diametrul la lungimea c) Viteza de curgere a uleiului în conductă are valoarea:
echivalentă a conductelor sunt dc = 0,015 m, l = 24 m, coeficientul de pierderi 4⋅Q 4 ⋅ 0,7827
Vu = = = 4,43 m / sec
locale în filtru, ξf = 2,5 iar distribuitorul D 4/3 fixat în poziţia 1, are caracteristica π ⋅ d c2 π ⋅ 0,015 2
din fig.11.13.b ; uleiul are densitatea ρ = 905 kg/m3 şi coeficientul de vâscozitate iar pierderea de presiune în distribuitorul fixat în poziţia 1, pentru Q = 46,96 l/min
ν = 30 cSt; se obţine din fig.9.38 b. Δp d = 2 ⋅ 2,35 ⋅ 10 5 = 4,7 ⋅ 10 5 N/m 2 .
d) Raportul dintre debitul de ulei solicitat de motor şi cel maxim dat de
pompă şi momentul la arborele pompei, cunoscând turaţia np = 1850 rot/min. Numărul Reynolds al mişcării în conductă este:
e) Randamentul total al instalaţiei în punctul de funcţionare. V ⋅d 4,43 ⋅ 0,015
Re = u c = = 2215
ν 30 ⋅ 10 −6
Date iniţiale şi unităţi de măsură: De unde coeficientul pierderilor liniare de sarcină se determină cu relaţia lui
Vgp,max = 31,1 cm3/rot = 31,1 ⋅ 10 −6 m3/rot ; ηmh,p = 0,94 ; ηv,p = 0,96 ; Blasius:
Vgm,max = 26,3 cm3/rot = 26,3 ⋅ 10 −6 ; ηmh,m = 0,92 ; ηv,m = 0,97 ; 0,3164 0,3164
λ= = = 0,04612
4 Re 4 2215
1750
Mm = 120 Nm ; nm = 1750 rot / min = rot/sec ; dc = 0,015 m; l = 24 m ;
60 ⎛ λ ⋅ lc ⎞ ρ ⋅ Vu 2
Δpi = Δp d + ⎜⎜ + ξ f ⎟⎟ ⋅ =
ξf = 2,5 ; ρ = 905 kg/m3 ; ν = 30 cSt = 30 ⋅ 10 −6 m2/sec ; np = 1850 rot/min ⎝ dc ⎠ 2
1850
= rot/sec. ⎛ 24 ⎞ 4,43 2
60 = 4,7 ⋅ 10 5 + ⎜⎜ 0,04612 ⋅ + 2,5 ⎟⎟ ⋅ 905 ⋅ =
⎝ 0,015 ⎠ 2
= 4,7 ⋅ 10 5 + 6,7749 ⋅ 10 5 = 11,475 ⋅ 10 5 N / m 2 = 11,475 bar
d) Raportul dintre debitul de ulei solicitat de motor şi cel maxim asigurat de
pompă:
V gm ⋅ n m 26,3 ⋅ 10 −6 ⋅ 1750
KQ = = = 0,859
V gp ⋅ n p ⋅ η vp ⋅ η vm 31,1 ⋅ 10 −6 ⋅ 1850 ⋅ 0,96 ⋅ 0,97
iar momentul la arborele pompei devine:
Mp =
Δp p ⋅ V gp
=
Δp m + Δp i
⋅ V gp =
(311,5 + 11,475) ⋅ 10 5 ⋅ 31,1 ⋅ 10 −6 =
9.38.a 9.38. b 2 ⋅ π ⋅ η mh, p 2 ⋅ π ⋅ η mh, p 2 ⋅ π ⋅ 0,94
Fig.11.13
= 170,15 Nm
Soluţie: e) Randamentul întregii instalaţii de acţionare:
a) Căderea de presiune la motor este: Δp m Q
η tr = η vp ⋅ η vm. ⋅ η mh, p ⋅ η mh.m ⋅ ⋅ m =
Δp m + Δpi Q p
2 ⋅π ⋅ Mm 2 ⋅ π ⋅ 120
Δp m = = = 311,45 ⋅ 10 5 N / m 2 = 311,45 bar 311,5 ⋅ 10 5 46,96
V gm ⋅ η mh,m 26,3 ⋅ 10 ⋅ 0,92
− 6 = 0,96 ⋅ 0,94 ⋅ 0,97 ⋅ 0,92 ⋅
5
⋅ = 0,6717
322,975 ⋅ 10 54,3
b) Debitul solicitat de motorul hidraulic
132
Problema 11.14. O transmisie hidrostatica pentru actionarea unui tren de 1500
aterizare este realizată în circuit deschis cu schimbarea sensului de rotaţie a Mmmax = 80 Nm ; n = 1500 rot / min = rot/sec ; dc = 0,014 m ; le = 26,5 m ;
60
hidromotorului printr - un distribuitor D 4/3. Motorul nereglabil are volumul
ζf = 2,5 ; ρ = 905 kg/m3 ; ν = 36 cSt = 36 ⋅ 10 −6 m2/sec
geometric Vgm = 26,3 cm3/rot, randamentul mecanohidraulic ηmhm = 0,92 si
randamentul volumic ηvm = 0,92 . Datele pompei cu debit reglabil Vgp = 31,1 Soluţie:
cm3/rot, ηmhp = 0,93 si ηvp = 0,96. Randamentele corespund punctului de
funcţionare al pompei. a) Căderea de presiune în hidromotor este
a) Să se calculeze căderea de presiune Δp m în motorul hidraulic, dacă 2 ⋅ π ⋅ M m max 2 ⋅ π ⋅ 80
momentul rezistent maxim Mmmax = 80 Nm; Δp m = = = 207,63 ⋅ 10 5 N / m 2
V gm ⋅ η mhm −6
26,3 ⋅ 10 ⋅ 0,92
b) Să se afle debitul cerut de motor, dacă turaţia motorului este n = 1500
rot / min şi scăpările de ulei în circuit sunt neglijabile; b) Debitul cerut de motor
c) Care este fracţiunea din debitul maxim al pompei cunoscând turaţia n m ⋅ V gm 1500 ⋅ 26,3 ⋅ 10 −6
Qm = = = 6,709 ⋅ 10 − 4 m 3 / sec = 40,25 l / min
acesteia np = 1800 rot / min; η vm 0,98 ⋅ 60
d) Să se determine caderea de presiune în distribuitorul D 4/3 în poziţia
c) Raportul dintre debitul din punctul de funcţionare şi cel maxim al pompei
(1) şi căderea de presiune în instalaţie, dacă diametrul conductei de
este
oţel dc = 0,014 m, lungimea echivalenta (cu considerarea coturilor şi
ramificaţiilor) este le = 26,5 m, iar coeficientul pierderilor locale de Q V gm ⋅ n m 26,3 ⋅ 10 −6 ⋅ 1500
kQ = m = = = 0,749
sarcină în filtru este ζf = 2,5. Curbele caracteristice ale distribuitorului Q p η vm ⋅ V gp ⋅ n p ⋅ η vp 0,98 ⋅ 31,1 ⋅ 10 −6 ⋅ 1800 ⋅ 0,96
sunt date în fig. . Uleiul are densitatea ρ = 905 kg/m3 şi coeficientul d) Viteza medie în conductă
de vascozitate cinetica ν = 36 cSt la temperatura de functionare..
4 ⋅ Qm 4 ⋅ 6,709 ⋅ 10 −4
e) Să se afle momentul la arborele pompei; Vu = = = 4,36 m / sec
f) Să se determine randamentul total al instalaţiei în punctul de π ⋅ d c2 π ⋅ 0,014 2
funcţionare considerat. Se determină numarul Reynolds
V ⋅d 4,36 ⋅ 0,014
Re = u c = = 1695,55
ν 36 ⋅ 10 −6
De unde se obţine pentru coeficientul pierderilor liniare de sarcina din relaţia lui
Blasius
0,3164 0,3164 0,3164
λ= = = = 0,04931
4 Re 4 1695,55 6,4169
Din diagramele caracteristice ale distribuitorului D 4/3 se găsesc pierderile

de presiune
-
pe traseul P ⇒ A; Δp1 = 2·105 N/m2
- pe traseul B ⇒ T; Δp2 = 2,1·105 N/m2
Pierderea de presiune în distribuitor devine: c= Δp1 + Δp2 = 4,1·105 N/m2.
Schema hidraulică de acţionare
Pierderea de presiune în circuit devine
Fig 11.14(de corectat)
⎛ l ⎞ ρ ⋅ Vu2 ⎛ 26,5 ⎞ 905 ⋅ 4,36 2
Δp c = ⎜⎜ λ ⋅ c + ς f ⎟⎟ ⋅ + Δp d = ⎜⎜ 0,04931 ⋅ + 2,5 ⎟⎟ ⋅ +
Date iniţiale şi unităţi de măsură: ⎝ dc ⎠ 2 ⎝ 0,014 ⎠ 2
Vgm = 26,3 cm3/rot = 26,3 ⋅ 10 −6 m3/rot ; ηmhm = 0,92 ; ηvm = 0,92 ;
3 −6 3
+ 4,1 ⋅ 10 5 = 12,344 ⋅ 10 5 N / m 2
Vgp = 31,1 cm /rot = 31,1 ⋅ 10 m /rot, ηmhp = 0,93 ; ηvp = 0,96 ;
133
e) Creşterea de presiune necesară în pompă va fi D = 0,125 m ; B = 0,040 m ; e = 0,010 m ; b = 0,060 m ; n = 960 rot / min =
Δp p = Δp m + Δp c = 207,63 ⋅ 10 5 + 12,344 ⋅ 10 5 = 219,974 N / m 2 960
rot/sec ; Δpp = 110,105 N/m2 ; ηmh,p = 0,90 ; ηvp = 0,85
Rezultă momentul mecanic la arborele pompei fiind 60
Vgm = 125·10-6 m3/rot ; ηmh,m = 0,92 ; ηvm = 0,88 ; Δpm = 100·105 N/m2 ;
Δp p ⋅ V gp 219,974 ⋅ 10 5 ⋅ 31,1 ⋅ 10 −6
Mp = = = 118,41 Nm lC = 20 m ; ξ = 4,0 ; ρ = 905 kg/m3 ; VU = 5,5 m /sec ; ν = 36 mm/sec =
2 ⋅ π ⋅ η mhp 2 ⋅ π ⋅ 0,92
36 ⋅ 10 −6 m2/sec
f) Randamentul total al instalaţiei este egal cu raportul dintre puterea utilă a
motorului şi puterea de antrenare a pompei
N M ⋅ω 80 ⋅ 1500
η inst = um = max m = = 0,563
N absp M p ⋅ω p 118,41 ⋅ 1800
Acelaşi randament se poate obţine şi ca produs al randamentelor
Q Δp
η inst = η vp ⋅ η vm ⋅ η mhp ⋅ η mhm ⋅ m ⋅ m =
Q p Δp p
6,709 ⋅ 10 −4 207,63 ⋅ 10 5 Circuitul hidraulic pompa – motor hidraulic rotativ

= 0,98 ⋅ 0,92 ⋅ 0,93 ⋅ 0,96 ⋅ ⋅ = 0,563 Fig.11.15
−4 5
8,9568 ⋅ 10 219,974 ⋅ 10
Soluţie:
a) Debitul pompei se determină cu relaţia:

Problema 11.15. O pompă cu z = 9 palete culisante, (vezi fig.11.15) având
Qrp = 2 ⋅ e ⋅ B ⋅ (π ⋅ D − b ⋅ z ) ⋅ n ⋅ η vp =
diametrul statorului D = 0,125 m, lungimea axială B = 0,040 m, excentricitatea
rotorului faţă de stator, e = 0,010 m şi turaţia n = 960 rot / min, realizează o 960
= 2 ⋅ 0,010 ⋅ 0,040 ⋅ (π ⋅ 0,125 − 0,006 ⋅ 9 ) ⋅ ⋅ 0,85 =
creştere de presiune Δpp = 110,105 N/m2. Pompa este introdusă într - un circuit 60
hidraulic (fig.9.40) şi antrenează un motor hidraulic rotativ cu pistoane axiale cu
= 3,68288 ⋅ 10 −3 m 3 / sec = 220,973 l/min
bloc rotativ înclinat, (vezi fig.9.11) cu volumul geometric Vgm = 125·10-6 m3/rot şi
Puterea de antrenare a pompei:
randamentele ηmh,m = 0,92, ηvm = 0,88.
a) Grosimea paletelor fiind b = 0,060 m, să se determine debitul şi Qrp ⋅ Δp rp 3,6828 ⋅ 10 −3 ⋅ 110 ⋅ 10 5
N abs, p = = = 52,956 kW
puterea de antrenare a pompei. Se estimează ηmh,m = 0,90, ηvm = 0,85; η vp. ⋅ η mh, p 0,85 ⋅ 0,90
b) Să se determine momentul la arborele motorului hidraulic dacă Δpm = b) Momentul la arborele motorului hidraulic rotativ va fi:
100·105 N/m2;
c) Turaţia la arborele motorului hidraulic pentru debitul asigurat de
Δp m ⋅ V gm 100 ⋅ 10 5 ⋅ 53,3 ⋅ 10 −6
M rm = ⋅ η mh,m = ⋅ 0,92 = 78,082 Nm
pompă; 2 ⋅π 2 ⋅π
d) Pierderile de presiune din instalaţie dacă lungimea conductelor lC = 20 c) Turaţia la arborele motorului hidraulic devine:
m, coeficientul pierderilor locale în circuit ξ = 4,0, densitatea uleiului ρ = 905
kg/m3, viteza uleiului în conducte, VU = 5,5 m / sec, coeficientul vâscozităţii Qm 3,68288 ⋅ 10 −3
cinematice a uleiului, ν = 36 mm2 /sec. Diametrul conductei se normalizează; nm = ⋅ η vm = ⋅ 0,88 = 25,927 rot/sec = 1555,65 rot / min
V gm 125 ⋅ 10 −6
e) Randamentul total al instalaţiei în punctul de funcţionare. d) Diametrul conductei circuitului hidraulic:
134
4 ⋅ Q rp 4 ⋅ 3,68288 ⋅ 10 −3
dC = = = 0,0292 m
π ⋅ Vu π ⋅ 5,5
Se rotunjeste la d c = 30 mm
Viteza efectivă a uleiului devine:
4 ⋅ Qrp 4 ⋅ 3,68288 ⋅ 10 −3
Vue = = = 5,21 m / sec
π ⋅ d c4 π ⋅ 0,03 2
Numărul Reynolds în conductă devine:
V ⋅d 5,21 ⋅ 0,030
Re = ue c = = 4341,6
ν 36 ⋅ 10 −6
De unde coeficientul pierderilor liniare de sarcină se determină cu relaţia lui
Blasius:
0,3164
λ= = 0,03897
4 4341,6
Pierderea totală de presiune in instalaţie devine:

⎛ l ⎞ V2 ⎛ 20 ⎞ 5,212
Δpt = ∑ ⎜⎜⎝ λ ⋅ dCC + ξ ⎟⎟ ⋅ ρ ⋅ ue = ⎜⎜ 0,03897 ⋅
⎠ 2 ⎝ 0,030
+ 4,0 ⎟⎟ ⋅ 905 ⋅
⎠ 2
=
= 3,68325 ⋅ 10 5 N / m 2 = 3,68 bar

e) Randamentul total al instalaţiei în punctul de funcţionare devine:
Δp m
η i = η vp ⋅ η mhp ⋅ η vm ⋅ η mhm ⋅ =
(Δp m + 2 ⋅ Δpi ) ⋅ 10 5
100 ⋅ 10 5
= 0,85 ⋅ 0,90 ⋅ 0,88 ⋅ 0,92 ⋅ = 0,597
(100 + 3,68325) ⋅ 10 5
135

Probleme Mecanica Fluidelor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme Mecanica Fluidelor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap. 1.

0 o kg Date iniţiale şi unităţi de măsură: V = 8 l = 8 ⋅10 −3 m3 ; m = 6,8 kg ; g = 9,80665

fiind cunoscută densitatea relativă a acestuia ρ r = 1,212 .

Date iniţiale şi unităţi de măsură:

Problema 1. 14. Să se determine densitatea pentru apa de mare la o

Soluţie: Date iniţiale şi unităţi de măsură: γ = 10100 N / m 3 ; η = 1,11 ⋅10 −3 Pa ⋅ s ;

Problema 1.18. Să se determine vâscozitatea cinematică şi dinamică a

2.1 Repausul relativ Soluţie:

După efectuarea calculelor se obţine:

Problema 2.1.2. Să se determine masa M a corpului care trebuie suspendat

Problema 2.1.6. Care este valoarea înălţimii maxime H care se obţine în

După aplicarea ecuaţiei suprafeţei libere se obţine:

Problema 2.2.2. Ce valoare are presiunea absolută din rezervorul A dacă

Ecuaţia de repartiţie a presiunii este: 1

Date iniţiale şi unităţi de măsură: mercur

Problema 2.2.14. Care este presiunea pA observată la manometrul A dacă

Concluzii:Presiunea depinde direct proporţional de densitatea lichidului 3

Fig. 2.2.19 Fig. 2.3.1

Date iniţiale şi unităţi de măsură: Fig. 2.3.2

Problema 2.3.8. Să se calculeze constanta elastică k a resortului care poate

Fig. 2.3.8 M·g·d=F· (l1+l2)

Aceasta acţionează la distanţa:

Date iniţiale şi unităţi de măsură:

H Problema 2.4.1. Să se verifice stabilitatea cilindrului din figură dacă se

Date iniţiale şi unităţi de măsură:

Problema 2.4.4. Să se verifice stabilitatea corpului paralelipipedic plutitor

Date iniţiale şi unităţi de măsură:

Problema 2.4.3. Să se determine densitatea necesară a materialului din Fig. 2.4.4

x 2 + y 2 = cons tan t , adică cercuri. Cu acesta, modulul vitezei are expresia

Problema 3.9. Funcţia de curent pentru o curgere incompresibilă este dată Q Q

Date iniţiale şi unităţi de măsură: Concluzii:

3,96 2 − 8,912 ⎛ 0,2 2 ⎞ 8,912

Se alege volumul de control marcat pe figură cu linie întreruptă. Se încadrează în b)

Fig. 4.5 FL − p , z = ρ ⋅ Q ⋅ β 3 ⋅ v 3 + p 3 ⋅ S 3 (3)

Concluzii: În cazul acestei ramificaţii şi în condiţiile curgerii apei prin ea,

Coeficienţii de neuniformitate ai vitezelor, β1, β2 se aproximează cu unitatea, având

Concluzii: sistemul hidraulic de propulsie are o eficienţă relativ scăzută.

dinamică 1,8 ⋅10−5 Pa ⋅ s . Să se calculeze debitul volumic de apă vehiculat prin

Energia specifică g ⋅ H se poate scrie sub formă adimensională prin intermediul

6.1 Mişcarea fluidelor prin orificii şi ajutaje. Jeturi fluide

Problema 6.1.1. Să se determine debitul şi viteza ce curge printr-un

Date iniţiale şi unităţi de măsură:

Date iniţiale şi unităţi de măsură:

Problema 6.1.9. Să se compare timpii de golire ai rezervorului din figură

S=1 m2 ; H=1 m ; a) d=50 mm = 0,05 m ; b) d=50 mm = 0,05 m şi l=100 mm =

care ajunge de forma

Astfel, volumul de fluid evacuat prin orificiu se calculează conform relaţiei:

Conform teoriei deversoarelor, debitul ce trece prin orificiu unui deversor

Date iniţiale şi unităţi de măsură:

Conform teoriei deversoarelor, debitul ce trece prin orificiu unui deversor

Astfel, volumul de fluid evacuat prin orificiu se calculează conform relaţiei:

Concluzie: Una din problemele majore întâlnite în aplicaţiile industriale o

coeficientului de debit pentru un deversor este unul din elementele cheie de

Date iniţiale şi unităţi de măsură:

Aplicând teorema lui Pitagora avem:

Calculăm separat integrala:

Şi în consecinţă regimul de funcţionare este hidraulic rugos (CHR).

Date iniţiale şi unităţi de măsură:

Problema 6.2.9. Sifonul din figură funcţionează cu apă la 20°C (ν =

v⋅d 0,944 ms ⋅ 0,002 ms Soluţie:

2 ⋅ g ⋅ d A ⋅ h p1− 2 2 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 0,08m ⋅ 2,461m

2 ⋅ g ⋅ d B ⋅ h p1− 2 2 ⋅ 9,80665 m2 ⋅ 0,06m ⋅ 2,461m

se obţine relaţia pentru calculul modulului de elasticitate al materialului conductei: 2⋅L