1 Curs 1 - Aparate Electrice

Simboluri folosite in schemele electrice
Curs 1 - Aparate electrice 1

APARATE ELECTRICE
(Conf. Dr. Ing. Bogdan HNATIUC)
• Energia electrica este în prezent un indicator cu privire
la calitatea vietii locuitorilor Planetei, care intervine
cotidian în activitatile noastre
• Instalatiile electrice comporta obisnuit o sursa de
energie S,(centrale electrice-sistem energetic
national), linii electrice de transport L (aeriene,
subterane, de joasa tensiune sau de înalta tensiune)
si consumatorii, C, (casnici sau industriali)
Aparate electrice
S C
L
Aparate Electrice - Curs 1 1

APARATE ELECTRICE - Introducere
• Aparatele electrice (AE) sunt elemente indispensabile
instalatiilor electrice, amplasate de obicei între sursa
de energie S si consumatorul C, dar acestea intervin
atât în instalatiile de producere cât si în cele de
utilizare a energiei electrice
• Aparatele electrice reprezinta ansambluri specializate,

continând elemente electrice, magnetice (conductoare
sau izolatoare), dar si mecanice, care asigura
comanda, protectia, controlul si reglajul bunei
functionari în instalatiile în care au fost incluse.

CLASIFICAREA Aparatelor electrice
• Criterii de clasificare a aparatelor electrice:
• - functionalitate (principalul criteriu, prezentat ulterior)
• - natura curentului: de c.c. sau de c.a.
• - numarul de poli (cai de curent):monopolare, bipolare, tripolare,
multipolare
• - dupa locul de utilizare: de “exterior” sau de “interior”
• - dupa valorile tensiunii de lucru: de joasa sau de înalta tensiune
• - dupa valorile curentului de lucru: aparate electrice “grele” sau aparate
electrice “usoare”
• - dupa principiul de functionare: electromagnetice, electrodinamice,
electronice (statice), electropneumatice
• - dupa mediul de stingere a arcului electric: IUP (IO), întrerupatoare cu
SF6 sau întrerupatoare “cu vid”

Tipuri de Aparate electrice (dupa functionalitate)
• Aparate electrice de comutatie (automate sau neautomate,
cu arc electric sau fara arc electric, de tip comutator, contactor
sau de tip întrerupator)
• Aparate electrice de protectie, care sesizeaza valorile
periculoase (de defect) ale unor marimi (electrice sau
neelectrice) si asigura o comanda convenabila “de protectie”
(de “deconectare” obisnuit), deosebind declansatoare, relee,
sigurante fuzibile
• Aparate electrice limitatoare, ce “limiteaza” valorile unor
parametri (de obicei electrici) la limite nepericuloase : deosebim
limitatoarele de curent (bobine de reactanta, sau alte tipuri) si
descarcatoarele (DRV, cu oxizi metalici etc.)

Tipuri de Aparate electrice (dupa functionalitate)
• Aparate electrice de comanda, control si semnalizare:
butoane de comanda, lampi de semnalizare sau ansambluri cu
functii similare pentru instalatii mai complexe
• Aparate electrice stabilizatoare si amplificatoare:
stabilizeaza sau amplifica marimi (de obicei electrice) in
vederea compararii cu o referinta si a realizarii unui reglaj
automat
• Aparate electrice de actionare ce furnizeaza energia
mecanica pentru asigurarea deplasarilor predeterminate utile
legate de functionarea unui ansamblu: exemplu tipic pentru
aparatele electrice de comutatie sunt electromagnetii

Locul aparatelor electrice în instalatii-1
• Circuit de înalta tensiune (turbina T cu generatorul G)

• Circuit de înalta tensiune

• Circuite de medie si de joasa tensiune

• Circuite de joasa tensiune

PARAMETRII NOMINALI AI APARATELOR
ELECTRICE SI SEMNIFICATIA LOR PENTRU
CONSTRUCTIA , FUNCTIONAREA SI
EXPLOATAREA ACESTORA
Exploatarea corectă a AE trebuie să

ţină seama
*de parametrii lor nominali
*de funcţionalitatea acestora

Tensiunea nominală, notată de obicei Un şi
indicată în [V] sau [kV]
• Tensiuni nominale la 50 Hz, curent alternativ:
• Joasă tensiune, [V], STAS 553-8024: 6, 12, 24, 48, 110
sau 127, 220 sau 230, 380, 660, 1000
• Inaltă tensiune [kV], CEI 56-13: 6, 7.2, 12, 17.5, 24, 36,
52, 72.5, 100, 123, 145, 170, 245, 300, 362, 420, 525,
765
• Tensiuni nominale, curent continuu:

• Joasă tensiune [V]: 24, 48, 110, 125, 220, 250, 400,
800(1000)
• Inaltă tensiune [kV]: 220 - 400 - 800

Tensiuni semnificative pentru constructia
si functionarea AEC
• tensiune de serviciu, notată Us
• supratensiuni : tensiunea de tinere, U* – la impuls

tipizat sau la frecventa industriala

Curentul nominal, notat In,[A]
Curenţi nominali pentru aparatele electrice

conform normelor CEI
• Joasă tensiune:
2,4,6.3,10,16,25,40,63,80,100,125,160,20
0,250,315,400,630,800,1000,1250,1600,
2000,2500,3150,4000, 5000,6000
• Inaltă tensiune: 400,630,800, 1000,
1250,1600,2000,2500,3150,
• 4000,5000, 6000
Curenti semnificativi pentru
functionarea AEC
• curentul de serviciu, notat Is
• supracurenţi : de suprasarcina si/sau de

scurtcircuit
• curentul de reglaj, notat cu Ir :
este reglabil între 0,6 In ÷ In

Curenţi de reglaj pentru aparatele
electrice
Se acopera continuu curentii posibili la consumator pentru

valori discrete ale curentului nominal
In 6 10 16 25 40 63 100
[A]
Ir 3,6-6 6-10 9,6- 15- 24- 37,8- 60-
[A] 16 25 40 63 100
Alti parametri nominali ai AEC
(pentru regim normal de functionare)
• natura curentului : curent continuu sau curent alternativ ;
• numărul de « poli » sau de căi de curent principale :

monopolare, bipolare, tripolare sau chiar multipolare ;
• numărul de contacte auxiliare şi tipul lor, normal închis

(NI) sau normal deschis (ND) ;
• locul de montare pentru exploatarea propriuzisă, acesta

poate fi în exterior, (E) sau în interior, (I) ;
• numărul de manevre, sau durata de viaţă, notată cu N,

având valori de la 1000 manevre până la 1000000
manevre.
Parametri nominali definind
performantele de comutatie
Calitatea aparatelor electrice de comutaţie poate fi apreciată prin

parametri nominali specifici, cum sunt:
• curentul de conectare, Ic
• curentul de rupere, IR
• (sau uneori puterea de rupere )
Parametri nominali ce definesc siguranta
in functionare a AEC
• Numărul de manevre, sau durata de viaţă,
notată cu N, având valori de la 1000
manevre până la 1000000 manevre
• Durata relativă de conectare, DC,cu valori

0,15; 0,25; 0,40; 0,60; 1
• Frecvenţa de conectare, fc, cu valori de la

10 [cicluri/ora] la 3000 [cicluri/ora]
Parametri derivati privind siguranta
în functionare a AEC
• Durata ciclului : τ = 3600/fc [s] , τ = tc + tp
• Timpul de conectare, tc :
tc = τ · DC
• Timpul de pauză, tp :
tp = τ · (1 – DC)
• Timpul mediu de bună funcţionare, Tf :

Tf = N / fc [h]
Parametri derivati privind siguranta
în functionare a AEC
• rata sau intensitatea de manifestare
căderilor, λ :
λ = 1 / Tf
• probabilitatea de bună funcţionare a

aparatului electric, P(t):
Pt   e  t

Dependenta λ(t) si semnificatii
pentru AEC

Parametri nominali ai AEC cu semnificatii
pentru functionarea în regim de defect
• stabilitatea termică ; curent de stabilitate

termica, Ilt si tSTAS :
solicitare termica la defect < stabilitatea termica a AEC
• stabilitatea dinamică ; curent limita

dinamic, Ild :
curentul de soc < curent limita dinamic

PROBLEME FUNDAMENTALE IN
CONSTRUCTIA, FUNCTIONAREA SI
EXPLOATAREA APARATELOR ELECTRICE
• - problema contactelor;
• - problema comutaţiei;
• - problema izolaţiei;
• - problema siguranţei în funcţionare.

Cu privire la problema contactelor electrice
-Piese de contact cu puncte elementare de contact

-Raportul între suprafaţa “aparentă” de contact şi suprafaţa “reală” de
contact este de ordinul a 1000 – 100 000

R s0  , R c0 R s0 R p0
2a
R co
Rc 
n
Rs – rezistenta de strictiune
Rp – rezistenta peliculara
Factori de influenţă asupra calităţii
contactelor electrice
• natura materialului pieselor de contact;
• forma pieselor de contact şi gradul de

prelucrare mecanică a suprafeţelor
pieselor de contact;
• forţa de apăsare exercitată între cele două

piese de contact
Cu privire la problema contactelor electrice
• Contact tip tulipa Contacte întrerupator

Contacte de tip metalo-lichid
N = 10 milioane de manevre !!!

Contacte magnetice
- Saturatia magnetica a punctelor elementare de contact
 
B Bc 
S S0

Contacte magnetice
• Bc >>B , Bc > Bs
 Fe 
 c 
 Fe S  sat S
-Permeabilitatea magnetică a materialului scade la saturatie, devenind comparabilă cu a

aerului
-Zona de contact magnetic se comportă ca un întrefier suplimentar în ansamblul
circuitului magnetic, având o reluctanţă magnetică comparabilă uneori cu aceea a
circuitului feromagnetic,
-Soluţia pentru a realiza contacte magnetice de calitate este de obicei prelucrarea
mecanică îngrijită a suprafeţelor de contact magnetic, până la rectificare, astfel încât
numărul punctelor elementare de contact creşte şi reluctanţa magnetică echivalentă
contactului scade
Exemplu construcţia electromagneţilor de curent alternativ monofazaţi prevăzuţi cu spire
ce ecranează parţial piesele polare, acestea fiind rectificate

Problema comutaţiei în construcţia,
funcţionarea şi exploatarea aparatelor
electrice
• Problema comutaţiei electrice în curent continuu
p
 t 
rk t   rk 0   
 t0 

Cu privire la gradul de comutatie
gradul de comutaţie, γ
Rk max
   10  10
10 14
rk 0

Cu privire la supratensiuni de comutatie in
curent continuu
• Ecuatia care descrie comportarea AE la comutatia de curent

continuu
L R r kt iU , i0In

di
dt
• Caderea de tensiune pe contact:
U K t   U  R  i  L 
di
dt
Bilantul de energie la comutatia de cc
• Energia de comutatie la bornele AE
Wcom  0 U K t   it   dt
td
• Wcom = Ws + Wmagn
• Energia magnetica tinde sa revina catre sursa si
intretine arcul electric de comutatie
Wmagn =1/2 L In 2
Evolutia curentului la deconectarea reala de cc
• Expresia curentului de deconectare   t 

n

it   I n  1  
t 
 

  d  


Comutatie performanta de cc
• W com R = U ·In ·td ·k sau
• W com L=1/2·L·In2(1+2·k·td/T), T=L/R
k 3n
2n 2 3n 1
• Wcom = (2-4) Wmagn

Problema comutaţiei electrice în
curent alternativ
• R(t) poate fi Z(t) : R, L, C (?)

Deconectarea fără arc electric a
aparatelor electrice
• Comutatie sincronizata
• Comutatie hibrida
• Comutatie statica

Deconectare fara arc electric în cc
(mica putere)

Principiul comutatiei sincronizate

Comutatie hibrida in cc

Comutatie hibrida de ca
• Realizabila cu tiristoare sau cu triacuri

Evolutia curentilor la comutatia
hibrida de ca

Cu privire la principiul comutatiei
statice

Contactor static de cc
Stingere fortata pentru T1 si naturala pentru T2

Contactor static de ca
(cu un tiristor sau cu doua tiristoare)

cu comanda prin subordonare
• Contactor static de c.a. cu subordonare

Intrerupator static de ca

Comutatie statica in scheme trifazate
• Scheme cu tiristoare sau cu grupe tiristor-dioda

Comparaţie între diferitele posibilităţi de
realizare a AEC fără arc electric
Realizarea AE cu comutaţie fără arc electric foloseste:
• comutaţia sincronizată;
• comutaţia hibridă;
• comutaţia fără contacte, numită şi “statică”
• realizarea AE cu comutaţie sincronizată impune performanţe

deosebite dispozitivelor de acţionare ale acestora
Pentru un curent de 1000 A:

• căderea de tensiune pe contacte este de ordinul (10 – 40) mV,
• puterea disipată în aceasta zonă este de (10 – 40) W, valoare

pentru care calea de curent se comportă ca un radiator termic
eficient.

Cazul AE cu comutatie hibrida
• AE cu comutaţie hibridă asigură în situaţia “conectat” o funcţionare similară
cu aceea a AE obişnuite, pierderile de energie în zona de contact fiind
practic preluate de căile de curent care se comportă ca un radiator termic,
• În comutatie beneficiază de avantajele comutaţiei fără arc electric prin

intervenţia comandată a unor elemente semiconductoare, un timp scurt,
deci chiar fără utilizarea unor soluţii de răcire a acestora
• prelungirea conductiei după deschiderea contactului unui asemenea AE

evita apariţia arcului electric de comutaţie
• performanţele impuse AE de bază nu sunt deosebite, însă asemenea AEC

sunt scumpe fiindcă dublează într-un anumit fel AE de bază, şi inevitabil au
un gabarit sporit.
• AE cu comutaţie hibridă pare practic cel mai avantajos, dacă se adaugă

accesorii care permit funcţionalitatea de întrerupător ultrarapid cu efect de
limitare, dar oricum cumulează avantajele evidente ale AE cu contacte
pentru situaţia “conectat” şi ale celor fără contacte în timpul procesului de
deconectare.
Cazul AEC fără contacte
• căderea de tensiune pe elementul semiconductor în conducţie e de ordinul
voltului şi deci, în această zonă se disipă o putere de circa 1 kW, (pierdere
de energie in funcţionarea AE, ce trebuie evacuată pentru a evita
distrugerea termică a joncţiunilor semiconductoare).
• acest lucru presupune utilizarea unor radiatoare, asigurarea unui curent de

aer prin utilizarea unor ventilatoare sau chiar a unor trasee prin care circulă
apa ca lichid de răcire
• pierderile de energie în zona echivalentă contactului sunt încă mai mari la

utilizarea bobinelor comandate ca element de comutaţie
• Avantajele certe ale AEC fără contacte cu privire la procesele tranzitorii de

conectare sau de deconectare sunt deci plătite scump, pe seama acestor
pierderi de energie şi a accesoriilor pe care le implică.
Aparate Electrice - Curs 2
42
cu comanda prin subordonare
• Contactor static de c.a. cu subordonare

Problema comutaţiei magnetice

Cu privire la comutatia magnetica
directa
• Comutatie magnetica directa :
cu acumulare de energie în miezul magnetic
1
Wm01   i  d
0
2
Wm1 2   1
i  d

directa
• Intirzierea la comutatia magnetica
di
L  R i  U , i0  0   
t
it   I n  1  e T 
U
, In 
dt   R
inversa
• Disponibilizare de energie magnetica
1
Wm 21   i  d  Wm12
2
0
Wm10   i  d  Wm 01
1

inversa
Se manifestă macroscopic prin:
- supratensiuni de comutaţie
- cresterea duratei de ardere a arcului

electric în camera de stingere

Posibilitati de considerare a
comutatiei magnetice
• Scrierea ecuatiei circuitului sub forma:
dψ
 R  i  u t 
dt
• Considerarea functionalei
 r B  Ht   H 0 
dB
dt
Efecte ale comutatiei magnetice asupra
ciclului de histerezis
• Schimbarea formei ciclului B(H)

Problema comutaţiei mecanice
• In construcţia AEC cu contacte exista dispozitive de
acţionare, DA, care, la o comandă dată, de conectare sau de
deconectare, asigură schimbarea stării de mişcare a unor
ansambluri mobile, ce includ contactele mobile, în sensul
“închiderii” sau al “deschiderii” circuitului
• DA trebuie să fie sensibile la acţiunea unor elemente

specializate de protecţie, astfel încât cu energii cât mai mici,
corespunzătoare unor dimensiuni de gabarit reduse ale acestor
elemente, să fie posibilă efectuarea comenzii de
“deconectare”, prioritară pentru asemenea AEC

Problema comutaţiei mecanice
• Schimbare comandata a starii de miscare a ansamblului mobil (schimbare
energetica care cere un timp de comutatie)
• Zavorirea contactelor in pozitia inchis fara consum de energie (prin pozitii
de punct mort) importanta ZONEI MOARTE
• Energia pentru deschidere se acumuleaza in resorturi elastice la

conectare
• Comanda de deconectare (poate interveni in regim de defect) si cere

viteze mari de deschidere a contactelor – deci masa in miscare mai
mica: ansamblu de LIBERA DESCHIDERE
• Comanda de deconectare la defect este asigurata de elemente de

protectie care provoaca SCOATEREA din pozitia de PUNCT MORT –
blocarea cu elemente speciale

Comutatie mecanica
Dispozitive de actionare a AEC
• Schema cinematica pentru DA a unor întrerupatoare (jt)

Problema izolaţiei în construcţia şi
funcţionarea AE- Influente (p, T)
• Problema izolaţiei electrice - Izolatorii gazoşi
• Aer (etalon Ustr)
• Hexafluorura de sulf

Problema izolatiei electrice
Izolatorii lichizi
• Apa / expansina : asimetria moleculei de H2O,

(între cei doi atomi de hidrogen este un unghi de 105°),
rezulta proprietati polare – dubleti electrici
• uleiul de transformator sensibil la impuritati

Problema izolatiei electrice
Izolatorii solizi :
• anorganici - stabili în timp dar fragili
(sticlă, ceramică )
• Organici-instabili in timp
(de tip macromolecule obţinute prin polimerizare)

Problema izolaţiei magnetice
• Aerul cea mai buna izolatie magnetica
• Gradul de comutatie magnetic 1000-100 000

(dispersie magnetica mare !)
• Influente si perturbatii in vecinatate de la alte circuite

magnetice
• Izolatia se poate asigura prin distanta (creste

gabaritul) si prin pozitii avantajoase intre circuitele
magnetice vecine (fara influente)

Problema izolaţiei mecanice
• Aceasta problemă este abordată şi se referă la
construcţiile închise de AEC, prevăzute să funcţioneze
în condiţii speciale (mediu exploziv, coroziv, cu
intervenţia unor picături de apă sau a prafului de
exemplu, etc.). Pentru asemenea condiţii se
realizează AEC amplasate în carcase etanşe sau
“antiex” de exemplu, caracterizate printr-un anumit
“grad de protecţie”, indicat chiar ca parametru
nominal, prin “I P” urmate de două cifre, ale căror
semnificaţii sunt precizate prin norme specifice, aşa
cum rezultă dacă se examinează Tabelul 2.1 şi
respectiv Tabelul 2.2.

Protecţia contra pătrunderii apei
Protecţia contra
atingerii părţilor
interioare sub
tensiune şi contra
pătrunderii
corpurilor străine
apei
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 Făra protecţie *
1 Protejat la 50 mm O X A
pătrundere
2 a
12 mm O * * *
3 corpurilor 2.5 mm O O O * A
străine 1 mm A O A O * M
4 solide mai
5 mari de Parţial A * * M
6 Total A O O A
Condiţii W Protejat unor condiţii atmosferice
suplimentare S Probat la pătrunderea apei cu motorul oprit
M Idem, cu motorul în mers
17
Notă: S-au notat:
M-maşini electrice;
A-aparate electrice;
X- maşini şi aparate electrice;
*- maşini, aparate şi transformatoare electrice.
IP urmat de: W (dacă este necesar),

-prima cifră 0..6 (protecţia contra atingerii sau pătrunderii
corpurilor străine),
- a doua cifră 0..8 (protecţia contra pătrunderii apei), M sau S
(dacă este necesar).
18
(APARATE ELECTRICE ANTIEX)
Grupe de protecţie Agenţi explozivi uzuali pe clase de temperatură
Denumirea - Simbolul w T1 T2 T3 T4 T5 T6
destinaţia mm 450o 300o 200o 135o 100o 85o
I.Antigrizutoase- Ex..I 0.5 T1 - - - - -
mine Ex..IIA 0.5 T1 T2 T3 T4 - -
II.Antiexplozivă- Ex..IIB 0.3 T1 T2 - T4 - -
alte sectoare Ex..IIC 0.2 T1 T2 - - T5 -
Denumire Simbol Destinaţie
Capsulare antideflagrantă d Pentru părţile din echipamentul
Capsulare presurizată p electric unde se produc arcuri şi
Inglobare în nisip q scântei electrice sau încălziri
Imersie în ulei o periculoase în funcţionare normală
Protecţie specială s
Siguranţă mărită e Idem, fără arcuri şi scântei electrice.
Siguranţă intrinsecă i La circuite de slabă putere ce nu
aprind mediul din jur.

Problema siguranţei în
funcţionare a AE
• AE sunt de fapt sisteme, constituite din
elemente, astfel încât buna funcţionare a
fiecăruia condiţionează exploatarea în
siguranţă a ansamblului
• Elementele pot fi de rangul I sau de rangul
II, cele de rangul I fiind practic sisteme în
raport cu elementele de rangul II

Problema sigurantei in functionare a
AEC
- Ca elemente de rangul I semnalăm:
căile de curent cu contactele aferente,
camera de stingere, dispozitivul de
acţionare
- Ca elemente de rangul II semnalam
componentele dispozitivului de acţionare,
(pârghii, resorturi elastice, suruburi etc.)

Problema sigurantei in functionare a
AEC
• Evenimentul prin care un element din
construcţia AE, trece din stare de bună
funcţionare, (validă), în stare de nefuncţionare,
(de defect), se numeşte “cădere”, sau
“defectare”.
• Problema siguranţei în funcţionare a AE
presupune la comportarea bună (fiabilă) a
elementelor şi desigur a ansamblului, un timp
dat, în condiţii de exploatare impuse, în
concordanţă cu funcţionalitatea şi cu
parametrii nominali ai aparatului electric
Rata de manifestare a caderilor
• Căderile previzibile pot fi anticipate dacă se analizează, cu
mijloacele statisticii matematice, comportarea în timp a unui
număr cât mai mare de elemente de acelaşi tip, şi în condiţii de
funcţionare date

Probabilitatea de buna functionare
• P(t) = e-λt
• Structura AE din punct de vedere al siguranţei în
funcţionare
- serie
- paralel (redondanta sau cu rezervare)
- mixta (reala)

Structura AE conform sigurantei in
functionare
1) AE cu structura serie
Ps(t) = P1(t) · P2(t) ·…·Pn(t)
Ps(t) = e - (λ1 + λ2+…+ λn) t
2) AE cu structura paralel
Pp(t) = 1 - [ 1 – Pk(t) ]m+1 > Pk(t)
3) AE cu structura mixta - reala
P (t) = Ps(t) · P (t) = e -
AE p
AE
t

Metode de creştere a siguranţei
în funcţionare a AE
Interventii posibile la:
• Proiectare
• Fabricatie
• Exploatare

Metode de creştere a siguranţei
în funcţionare a AE-la proiectare
• conceperea unor structuri cât mai simple, cu cât mai
puţine elemente serie şi de calitate cât mai bună şi cu
rezervarea raţională a elementelor slabe;
• utilizarea în realizarea AE a unor elemente cu toleranţe
largi pentru a facilita interschimbabilitatea;
• utilizarea unor subansambluri de tip “bloc funcţional”;
• asigurarea unor puncte de funcţionare convenabile
pentru elementele componente;
• utilizarea unor elemente cu o bună stabilitate termică şi
dinamică;
• preconizarea unei întreţineri corecte, prin prevederea
asigurării cu piese de schimb pentru exploatare
Metode de creştere a siguranţei în
funcţionare a AE- la fabricatie
• automatizarea procesului de fabricaţie;
• controlul statistic al calităţii elementelor şi

al ansamblului;
• rodajul elementelor şi al ansamblului .

Metode de creştere a siguranţei în
funcţionare a AE-in exploatare
• exploatarea raţională, în concordanţă cu
parametrii nominali şi cu funcţionalitatea
AE;
• ridicarea nivelului de calificare a

personalului;
• generalizarea experienţei pozitive de

exploatare .
REGIMURI DE FUNCTIONARE A A.E.
• In mod obişnuit funcţionarea aparatelor electrice este
considerată în conditii « normale », ceea ce înseamnă în
principal la tensiunea nominală, Un, curentul nominal, In, durata
de conectare nominală preconizată la proiectare, DC şi
frecvenţa de conectare nominală, fc.
• Corespunzator functionarii NORMALE deosebim:

– Functionarea la CONECTARE (regim tranzitoriu-de comutatie)
– Functionarea la DECONECTARE (regim tranzitoriu-de comutatie)
– Functionarea la conectare PERMANENTA (regim permanent)
• Comportarea normala a AEC este influentata de regimul de lucru (de

comutatie sau permanent), dar si de :
- natura curentului
- parametrii circuitului
• Functionarea AEC poate decurge si in regimuri
ANORMALE (de DEFECT), de obicei ca
regimuri tranzitorii, care pot fi:
• Regimuri de supracurenti (peste In) de c.c. sau

de c.a.:
-regim de suprasarcina
-regim de scurtcircuit
• Regimuri de supratensiuni (peste Un)

• Curenţi de regim tranzitoriu şi de regim staţionar
L di RiU , i00
dt
R1 R 2 R , L1 L2 L , L1  L2  L T
R1 R 2 R
-circuitul dat este alimentat de la o sursă de tensiune continua, u(t)=U=const. :
i(t) = In ( 1 – e - t/T) , In = U/R

• circuitului este alimentat de la o sursa de tensiune alternativă
di
ut  2Usin  t   L  Ri  u ( t ), i(0)  0
dt
soluţia i(t) ce descrie evoluţia în timp a curentului ce parcurge circuitul este:
 t 
it  2In sin t   sin  e T 
 
Z R 2  2 L2
In= U/Z
 arctgL
R

Supracurenţi. Curenţi de suprasarcină şi
curenţi de scurtcircuit
In cazul alimentării de la o sursă de tensiune continuă
di1 0 
L1  R 1i1  U, i1 (0)   
dt I n 
i1(t) = I1 ( 1 – e -t/T ) I1  U , I1 In
R1
i1(t) = In + ( I1 - In) ( 1 – e -t/T)

• In cazul alimentarii de la o sursa de tensiune alternativa
di1 0  U
L1  R 1i1  2U sin( t  ), i1 (0)   , I1 
dt  2I1 sin(   ) R 12  2 L21
 t 
i1t  2I1sin t   sin  e T 
 
  
t
i1 t   2  I1  sin   t      1  m  sin     e 
T
 
m Z1
Z
componenta aperiodică: a i ( t )  2I1 (1  m) sin  e  t / T
-componenta periodică: i p (t )  2I1 sin( t  )

• Dacă se compară curbele ce descriu comportarea în regim de defect a
circuitului propus, în curent continuu, se pot face următoarele observaţii :
• pentru o sursă de alimentare de tensiune continuă, U, curentul de defect

dobândeşte valoarea maximă, I1, după epuizarea regimului tranzitoriu de
defect, t > 4 T ; dacă deconectarea intervine după un timp td suficient de mic,
AEC întrerupe de fapt un curent inferior curentului maxim de defect
prezumat, Id. Este una dintre căile de a realiza AEC performante,
ultrarapide ce funcţionează cu efect de limitare ;
• pentru o sursă de alimentare de tensiune alternativă, u(t), evoluţia în timp a

curentului de defect comportă o componentă armonică şi o componentă
continuă amortizată, ţinând seama atât de parametrii circuitului (locul de
manifestare a defectului) cât şi de momentul de manifestare a acestuia ;

• în prima semiperioadă de la manifestarea defectului în curent
alternativ monofazat, curentul i1(t) prezintă o valoare maximă,
I1 max, numită şi valoare « de şoc », isoc, inferioară dublului
amplitudinii curentului de defect (a cărui valoare de regim
permanent se obţine după un timp);
• t > 4 T ; curentul maxim de defect în cazul curentului alternativ

se manifestă deci la începutul procesului tranzitoriu de defect
şi de obicei trebuie suportat în bune condiţii de AEC, aşa cum
precizează condiţiile de stabilitate dinamică şi respectiv de
stabilitate termică, dacă timpul de deconectare, td este
superior unei semiperioade (0,01 s pentru frecvenţa de 50
Hz), ceea ce corespunde performanţelor obişnuite ale
acestora; Aparate Electrice - Curs 3 37
• realizarea unor AEC ultrarapide cu efect de limitare pentru
circuitele de curent alternativ impune valori ale timpului de
deconectare, td* cât mai mici în raport cu semiperioada de
evoluţie a tensiunii sursei, de obicei sub 1 ms , curentul de
întrerupere (deconectare), Id,fiind în acest caz Id < I 1 max;
• momentul de producere a defectului influenţează evoluţia în

timp a curentului i1(t), astfel încât, dacă este satisfăcută o
condiţie de forma   k stabilirea regimului permanent de
defect decurge fără componenta de « şoc » a acestuia, deci
practic instantaneu.

Clasificarea supracurenţilor
• Supracurentii sunt curenti mai mari decat curentul nominal
Clasificarea acestor supracurenţi se poate face având în vedere doi parametri, şi

anume amplitudinea lor în raport cu curentul nominal, I n şi respectiv durata lor.
Deosebim astfel :
• Supracurenţi de foarte mare amplitudine, (100 –1000) In şi de foarte scurtă

durată, micro sau milisecunde. Aceştia sunt specifici regimurilor tranzitorii de
conectare pentru anumiţi consumatori (lămpi cu filament, baterii de
condensatoare etc.), şi de obicei evoluţia lor foarte rapid scăzătoare în
raport cu timpul nu justifică adoptarea unor măsuri de protecţie. Totuşi, în
anumite situaţii, cum este aceea a lămpilor cu filament de exemplu,
alimentarea cu o tensiune lent crescătoare în timp poate evita asemenea
supracurenţi. Menţionăm că aceşti supracurenţi intervin de obicei în condiţii
normale de funcţionare a circuitului
CLASIFICAREA SUPRACURENTILOR
• Supracurenţi de mare amplitudine, în jurul a 10 In şi de scurtă durată, secunde sau
zeci de secunde. Aceştia sunt de obicei specifici regimurilor normale de pornire
(conectare) a unor consumatori electrici inductivi, cum sunt maşinile electrice. Nu
se impune neapărat utilizarea unor scheme de protecţie, dar, când este posibil se
preferă asigurarea unor condiţii care să permită evoluţia mai lentă a curentului
până la valoarea nominală : ca exemplu cităm procedeele de pornire a motoarelor
electrice :
-utilizarea unor rezistenţe (impedanţe) de limitare în circuitul motorului, şuntate
pe măsură ce acesta demarează ;
-alimentarea cu tensiune redusă dar lent crescătoare până la valoarea nominală,
pe măsura creşterii turaţiei motorului ;
-utilizarea unor scheme de pornire tip stea – triunghi pentru motoarele electrice ;
-utilizarea în ultimul timp a unor scheme electrice de alimentare convenabil
concepute, cu aportul componentelor electronice de ultimă generaţie, numite chiar
« demaroare », care controlează demararea motorului în funcţie de parametrii de
funcţionare ai acestuia, turaţie sau curent ce-i parcurge înfăşurările.

CLASIFICAREA SUPRACURENTILOR
• Aceşti supracurenţi de mare intensitate şi de scurtă durată se pot manifesta şi în
situaţii anormale de funcţionare a circuitului, Asemenea supracurenţi sunt numiţi
de obicei curenţi de scurtcircuit, sesizaţi pe seama protecţiei de curent care
comandă deconectarea circuitului cu ajutorul AEC specializat, de tip întrerupător,
într-un timp cât mai scurt, corespunzător unei caracteristici de protecţie t(I) de tipul
independentă. AEC sunt concepute şi realizate pentru a suporta un anumit număr
de deconectări în situaţii de scurtcircuit.
• Supracurenţi de mică amplitudine, (1 – 6) In şi de lungă durată, minute până la

ore, numiţi de obicei curenţi de suprasarcină, impun deconectarea
consumatorului, după un timp cu atât mai mic cu cât valorile curentului sunt mai
mari, caracteristica de protecţie t(I) de tipul dependentă. Asemenea situaţii intervin
fie în caz de defect (de obicei de izolaţie electrică), fie în situaţii de exploatare
incorectă a instalaţiei ca ansamblu.

CLASIFICAREA SUPRACURENTILOR-caracteristici de protectie
T(i) dependenta independenta semidependenta
t t suprasarcina
t scurtcircuit
tp
In I* I
O In I O In I* I O

SOLICITARI ALE AE IN FUNCTIONAREA
DE REGIM NORMAL
• solicitări termice pe seama efectului Joule-
Lenz ;
• solicitări mecanice datorate forţelor sau

cuplurilor electrodinamice ;
• solicitări specifice comutaţiei, datorate

amorsării, arderii şi stingerii arcului electric
Solicitări termice în funcţionarea
normală a AE. Surse termice
• Efectul Joule-Lenz
• Pierderile în circuitele magnetice
• Pierderile în izolaţia AE
• Pierderile mecanice
• Arcul electric de comutaţie

Surse termice în functionarea AE
Efectul Joule-Lenz
• Expresia pierderilor Joule-Lenz
-pe unitate de volum:
p =  · j2 [W/m3]
-pe întregul volum V:
P =   · j2 dV
V [W]
-pentru materiale omogene si izotrope
P = R · I2 [W]
Cu privire la efectul pelicular
• Repartitia densitatii de curent in sectiunea

transversala a conductorului in cc si ca

Efect pelicular
-Caracterizarea efectului pelicular:
r  

2 2
-Adâncimea de pătrundere, p :
p = r
2χ

Corectii datorate efectului pelicular
• Distribuţia neuniformă a densităţii de curent în

secţiunea transversală a căilor de curent ale AE
- cauza unor încălziri suplimentare ale
acestora faţă de cazul curentului continuu, astfel
încât corespunzător efectului Joule - Lenz în
acest caz se poate scrie o relaţie de forma :
P = Kp · P
~ [W]

Cu privire la coeficientul de pierderi
prin efect pelicular, Kp
Pentru valorile uzuale  :
K = 1 + 4 / 3 > 1,
p pentru <1
K =  + 0,25 +3 /64  , pentru 30> > 1

p
K =  + 0,265 , pentru  > 30

p

Cu privire la efectul de vecinatate
• Influenta pozitiei conductoarelor asupra efectului de vecinatate
valori subunitare valori supraunitare

Pierderile totale prin efect Joule-Lenz
Coeficientul total de suplimentare a pierderilor
K = Kp · Kv > 1
S
Pierderile totale « corectate »
P =K ·P
J S [W]

Pierderile în circuitele magnetice
• Expresia pierderilor magnetice:
P magn = K f B1,6 m + K f 2 B 2 m
H Fe F Fe [W]
K = 1,6 – 4,4
H iar K = 0,4 – 1,44
F
P
magn =p V
Fe Fe

Pierderile în izolaţia AE
• Expresia pierderilor în izolatia AEC:
P =  C U2 tg 
iz [W]
tg  - ce defineşte calitatea izolaţiei este

influenţat nefavorabil la creşterea
temperaturii – clacare termica a izolatiei

Pierderile mecanice
• Pot interveni:
• prin frecare
• prin ciocniri între elementele componente

ale AE

Arcul electric de comutaţie
• Conduce la încalziri pentru:
• Contactele electrice
• Elementele camerei de stingere
• Alte componente (conductoare sau

izolatoare)

Temperaturi admisibile în funcţionarea AE.
Clase de izolaţie pentru materialele utilizate în
construcţia AE
• Sunt definite de influenta temperaturii asupra :
• proprietăţilor fizico-mecanice ale

componentelor;
• proprietăţilor dielectrice ale materialelor
izolante;
• fenomenelor de oxidare a contactelor AE;
• regimului de funcţionare a AE
• destinaţiei AE.
Convenţie convenabilă cu privire la
temperaturile AEC
• Temperatura ambianta : 35°C
 = 35 °C, sau T = 308 K

a a
• Supratemperatura: peste valoarea ambianta
=- =T–T
a a

Proprietăţilor fizico-mecanice ale
elementelor AEC
•  se modifică nefavorabil în funcţie de temperatură,
creste conform relaţiei :  =  ( 1 +  ) a

Influenţa creşterii temperaturii
asupra proprietăţilor dielectrice
• La creşterea temperaturii :
• cresc valorile tg 
• calităţile dielectrice se deteriorează
• cresc pierderile de putere în materialele

dielectrice
• rezulta încălziri suplimentare

Alegerea temperaturilor admisibile
pentru materiale izolante din AEC
• Factori de influenta asupra temperaturilor
admisibile pentru materialele dielectrice
• natura materialului electroizolant dar pe de
altă parte
• valoarea tensiunii nominale a acestuia
• temperaturile admisibile pentru un acelaşi
material sunt cu atât mai mici cu cât
tensiunea nominală este mai mare
Temperaturi admisibile pentru izolatia
AEC
• Izolatori ceramici: temperaturile admisibile de
ordinul a (80 – 85) °C pentru construcţii uzuale
• izolatorilor organici, pentru care creşterea cu 8
°C a temperaturii peste valorile admisibile le
înjumătăţeşte durata de viaţă.
• influenţa tensiunii de alimentare asupra
temperaturii admisibile a izolatorilor AE
- La materialele dielectrice de tip hârtie
impregnată, (condensatoarelor), temperatura
admisibilă este de 80 °C la tensiunea nominală
de 3 kV de 50 °C la tensiunea nominală de 35
kV.
Temperaturii admisibile ale pieselor
de contact din construcţia AEC
• Fenomenele de oxidare la contacte, decurg la
temperaturi de (70–75) °C
• Oxizii formati înrautatesc calitatea contactelor
• Peliculele de oxizi se înlatura prin « fritting »

Regimul de funcţionare si destinatia
AEC
• Temperaturile admisibile se adopta mai
mici:
• Pentru conditii grele de functionare
• Pentru destinatii speciale

Modificarea conditiilor normale
de mediu
• Temperaturile admisibile sau încarcarile
se adapteaza noilor conditii:
• temperatura ambiantă  se modifică, devenind * :
a
 p  *
I*  In
 p a
• presiunea p se modifica devenind p* :
p*
I*  In 4
p

Clase de izolaţie pentru materialele
utilizate la realizarea AE
Clasa de Temp. Materiale
izolatie Adm.(°C)
Y 90 Materiale textile neimpregnate
A 105 Materiale textile impregnate
E 120 Email
B 130 Mica, fibra de sticla, rasini epoxidice
F 155 Mica, fibra de sticla, lianti si compunduri

organice
H 180 Mica, fibra de sticla, compunduri silico-
organice
C >180 Mica, sticla, fibra de sticla, portelan
23 Aparate Electrice - Curs 4

AEC ca sistem termodinamic
• AEC sunt ansambluri heterogene, (cuprind materiale
metalice conductoare, materiale izolante, magnetice etc.)
• temperatura de regim permanent normal tinde să se

uniformizeze,
• temperaturile admisibile caracterizează în fapt toate

materialele utilizate în construcţia acestora
• Constructiile trebuie sa fie echilibrate termic (fara puncte

slabe)
Transmiterea căldurii în funcţionarea
AEC
• Transmiterea căldurii în funcţionarea AE,
ca şi în natură, se realizează sub forma
unui flux termic, orientat de la sursa
caldă către sursa rece
• Fenomenele de transmitere a caldurii
decurg simultan:
• conductibilitate termică,
• convecţie termică
• radiaţie termică
Transmiterea căldurii prin
conductibilitate termică
• Are la bază agitaţia termică a moleculelor
şi se referă în principal la corpurile solide,
fiind caracterizat de coeficientul de
conductibilitate termică, 
• legea lui Fourier :
d Q
2 d
 dSdt
dx
Cu privire la Legea lui Fourier
• fluxul termic elementar, 0 :
0 
d 2Q
dSdt

ct. W / m2  0 d W/ m2 
dx
• fluxul termic total,  :
= ·S 0 [W]

Cu privire la Legea lui Fourier
• Repartitia temperaturii în corpul omogen si izotrop este
liniara:
• Pentru fluxul termic total  : ·R =  - T 1 2
δ
• Rezistenta termica RT 
S λ

(mediu omogen si izotrop)
• In regim nestationar:
p c  γ θ θ
2
θ
2
θ
2
θ     θ   
λ λ t x 2
y 2
z 2
• In regim stationar:
p
  

(mediu neomogen si anizotrop)
• Ecuatia de transmitere a caldurii prin conductibilitate în

regim stationar
• x, y, z reprezintă valorile diferite ale conductibilităţii termice pentru
materialul corpului considerat, corespunzătoare celor trei direcţii ale
spaţiului cartezian, x, y şi z :
 θ2
 θ 2
 θ
2
λx   λy   λz   p
x 2
y 2
z 2

convecţie
• Acest mod de transmitere a căldurii este
propriu fluidelor (gaze sau lichide)
• poate decurge laminar sau turbulent
• are la bază deplasarea particulelor de

fluid

Transmiterea caldurii prin convectie
• fluxul termic transmis prin convecţie, de la

sursa caldă de temperatură  către sursa 1
rece de temperatură  , printr-o suprafaţă

2
dată S, se poate calcula cu ajutorul

relaţiei :
 =  ( -  ) · S
c c 1 2 [W]

Coeficientului de transmitere a
căldurii prin convecţie:  [W/m2 °C] c
- conductoare cilindrice de diametru (1–8) [mm], plasate orizontal:

c = 0,6 · d - 0,25
- lamele dreptunghiulare plasate orizontal:
c = 1,5 (1 - 2) 0,35
- transferul de căldură prin convecţie, de la o placă metalică cu
asperităţi plasată într-un jet de aer suflat cu viteza v [m / s] :
c = 6 + 9,2 · v
- relatia generala:
c = k · (1 - 2)m

Transmiterea căldurii prin radiaţie
• Acest mod de transmitere a căldurii are ca bază

oscilaţiile electromagnetice, cu pondere în
domeniul IR (dar şi în UV)
• Fluxul termic transmis prin radiaţie de la sursa caldă de
temperatură absolută T1 către sursa rece de temperatură
T2, prin suprafaţa S, apreciat cu legea Stefan
Boltzmann (C0 = 5,77 [W / m2 ·K4] ) :
 r  C0 

  
 T1
100
 T2
100




4
S
4
W
Ecuaţia de bilanţ termic în funcţionarea AE
• fluxul termic total ( datorat conductibilităţii termice, convecţiei
şi radiaţiei), t:
•  = K · ( -  ) · S[W]
t t 1 2
• Kt = 10 · k1 · [ 1 + k2 · (1 - 2)/100] [W / m2 °C ]
k1 = 0.82 – 1.24 , k2 = 0.68 – 1.14, pentru cai de curent
• Pentru bobine cu Sr < 100 [cm2] :
Kt  46 
1  0.005  1   2 
1
Sr 3

Ecuaţia de bilanţ termic în
funcţionarea AE
• Forma generala:
• K Pdt = K Sr  dt + m c d
s t , P = R I2
• (Ks·P·dt) reprezintă contribuţia surselor electrice (termice prin efect Joule-

Lenz) pentru intervalul infinitezimal de timp, dt
• (Kt·Sr··dt) reprezintă energia termică transferată mediului ambiant prin

suprafaţa de răcire Sr, la supratemperatura , cu coeficientul de transmitere
a căldurii de valoare Kt şi în timpul dt
• (m·c·d) este energia termică utilizată pentru creşterea cu d a

temperaturii proprii

Ecuatia de bilant termic sub forma
diferentiala
• Forma ecuatiei de bilant termic:
d  A   P*
dt C C
• unde:
P* = Ks · P , A = Kt · Sr , C = m · c
C P*
T  , max 
A A

Soluţii ale ecuaţiei de bilanţ termic şi
regimuri termice tipice
• Solutia pentru incalzire, (0) = 0 si evolutia (t)
• (t) = max [( 1 – e– t / T]

Solutia pentru racire si variatia (t)
• Conditia initiala pentru racire,(0) = max ,
• Solutia: (t) = max e - t/T

Regimuri termice in functionarea AEC
• Regim termic tranzitoriu, t < 4 T, temperatura variabila;
• Regim termic permanent, t > 4 T, temperatura constanta;
• Regim de foarte scurta durata
• Regim termic ciclic:

– Cu cicluri identice (de scurta durata sau intermitent)
– Cu cicluri oarecare
Ciclurile identice caracterizate prin: DC, fC, tC, tp, (tC+tp)

Regimuri termice ciclice în
funcţionarea AE
• Regimul termic ciclic de scurtă durată

Regimul termic ciclic de scurtă durată
• Supratemperatura maxima de functionare ciclica:

• *max = (tc) = max[1 – e–tc / T] < max
• coeficient de supraîncărcare termică, K :
max
K  * 1
max
• coeficient de supraîncarcare în curent, K : I
KI = K 0,5 I* = K · I > I
I n n

Regimul termic ciclic intermitent
• Variatia in timp a
supratemperaturii si a
curentului

Regimul termic ciclic intermitent
• Coeficient de supraincarcare termica, K’ >1 :

tc t p

max 1 e T tc  t p 1
k '    
 * *max 
tc
tc DC
1 e T
• Coeficient de supraincarcare in curent:
K’ = K’
I 
0,5
• Curentul posibil pentru AEC:
I** = K’I In

Regimul termic de foarte scurtă
durată
• procesele termice se pot considera adiabatice (fără schimb de
căldură cu mediul ambiant)
• Ks · P · dt = m · c · d , (0) = 0
• max =  (τ)
 t  
ks P
t
mc

Funcţionarea AEC cu cicluri
termice oarecare
• timpi tck de trecere a curenţilor Ik prin căile de curent
• timpi de pauză tpk
• curentul echivalent Ie:
I 2
 t ck
i 2k t   dt
1

k t ck
Ie  k 1
Ie 
 t  t pk 
m
0
ck
t ck
k 1
Curs 5 - Aparate Electrice 1

Regimul termic de foarte scurtă
durată
• procesele termice se pot considera adiabatice (fără schimb de
căldură cu mediul ambiant)
• Ks · P · dt = m · c · d , (0) = 0
• max =  (τ)
K P
•  (t) = mc
s
t

Solicitări termice ale căilor de curent
ale AE
în regim normal de funcţionare
• Expresiile corespunzătoare supratemperaturii maxime, max şi respectiv
constantei termice de timp, T, ce caracterizează fenomenele termice de
încălzire sau de răcire
• Constanta de timp termica este diferita la incalzire fata de racire
4 I2  cd

 max  2  , T 
 K t d 3 4K t
 I2  cbh
 max  , T
2K t bhbh  2K t bh 
Influente asupra fenomenelor termice datorate
formei si dimensiunilor caii de curent
• La aceeasi sectiune transversala:
• 2(b+h) > π d , deci racire mai buna pentru dreptunghi
• Procese termice mai rapide la curenti mici, T scade
• Funcţionarea corectă din punct de vedere termic a căilor

de curent ale AE se realizează atunci când :
max < adm

Repartiţia supratemperaturii în lungul
căilor de curent cilindrice
• considerind doar conductibilitatea termica:
2 p1
d

dx 2 
• puterea surselor termice pe unitatea de volum, p1, este:
p1    j2  K t Sr 
Sl
• Ecuatia devine pentru directia axiala a conductorului:
d 2
 a 2   b 2
d x2
• unde:
   j2
a 2  K t Sr 
K t q
, b2 
Sl S 

• Solutia ce descrie repartitia supratemperaturii este:
b 2
x c e c e  ,  
1 ax 2 ax p p
2
a
• Cu expresia pentru x>0
x   p max  p eax

• Si respectiv pentru x<0
x   p max  p eax

căilor de curent cilindrice (x<4/a)

Valoarea supratemperaturii în zona
mediana
• Fluxul termic este:
RI2 K t Sr  max

2
• Legea lui Fourier conduce la
S d x 0
dx
• Supratemperatura mediana (de preferat masura directa):
d a max p eax

dx RI2 2aSp
 max 
d x 0 a max p 
dx
K t Sr 2Sa
Repartiţia supratemperaturii după
direcţia axială a căilor de curent de
secţiune variabilă
• Pentru x<0 :
 1x  c 

1p ea1 x  1p ,   10 c
• Pentru x>0 :
   
 2 x   c 2p e  2p ,  20 c
a 2  x

Repartiţia supratemperaturii după
direcţia axială a căilor de curent de
secţiune variabilă

Definirea supratemperaturii de trecere,  c
• Conditia:
d 1 d
 2
dx dx
• Relatia obtinuta:
a1 ( c   1 p )   a 2 ( c   2 p )
• Valoarea rezultata:
a1 1pa 2  2p
 c
a1 a 2
Distribuţia supratemperaturii în lungul
unui element fuzibil
de secţiune variabilă
• Se defineste zona prezumata de intrerupere cu supratensiuni
reduse

Distribuţia supratemperaturii după
direcţia axială a conductoarelor izolate
• Izolatia electrica este si izolatie termica:
RI2 RI2 d2 RI2 RI2 bh 4

 max   ln  max   ln
K t Sr 2 l d t Sr 8l
KElectrice
Curs 5 - Aparate b h 14
Repartiţia supratemperaturii în secţiunea
transversală a căilor de curent ale AE
• Ecuatia de tip laplacian în coordonate polare este de forma:
d 2  1 d

p
 p   j2
dr 2 r dr 
• cu conditia initiala:  (0)   0

• folosind substitutia: d
 z (r )
dr
• rezulta solutia:
r  0 r
p 2
4
• Variatia de temperatura în sectiunea transversala rezulta:
p 2
 0 ext  R
4
• J=10 [A/mm2], raza R = 1 [cm], din Cu, (ρ = 2 · 10 ^(-8) [ohm·m] şi λ= 393
Curs 5 - Aparate Electrice
[w m-1 0C-1]), se obţine o variatie de temperatură de numai 0,127 °C 15
Ipoteze în calculul termic al AEC
• Rezistivitatea constanta :
• ipoteza neadevarata
• Temperatura constanta în lungul conductoarelor:
• ipoteza neadevarata
• Temperatura constanta în sectiunea transversala a conductoarelor:
• ipoteza adevarata
• Rezulta firesc diferente între calcul si experiment cu privire la

fenomenele termice
Particularităţi constructive ale căilor de curent din
construcţia aparatelor electrice ce ţin seama de
încălzirea în regim permanent
• Curentul admisibil, asociat cu supratemperatura admisibila, este:
K t  Sr  adm
I adm 
• cu:
R
l
R 
S
  d2
• pentru cai de curent cilindrice rezultând: S , Sr  d l
4
K t   2  d 3   adm
I adm 
4
c
• pentru cai de curent dreptunghiulare obtinându-se: S  b  h, S  2(b  h)  l

K t bh(b h) adm
Iadm d  2

Avantajele sectiunii transversale
dreptunghiulare la curenti mari
• Suprafata de racire este mai mare la aceeasi sectiune transversala:
2  (b  h )  l    d  l
  d2
bh 
4
b
  (  2)    1  0,
2
 
h
• Incarcarea cailor de curent cilindrice este doar 70% din aceea a cailor dr
curent dreptunghiulare la curenti mari

Particularitati cu privire la densitatea de
curent
• Densitatea de curent este:
I adm
jadm 
S
• Pentru cai de curent cilindrice rezulta
jadm c  4K t adm A1 l

 d d
• Pentru cai de curent dreptunghiulare rezulta
2K t (b h)adm

jadm d  A 2  b h
 bh bh
• La curenti mici sunt preferate caile de curent cilindrice

Particularitati cu privire la densitatea de
curent
• Pentru (bxh)=C=const, b=x si h=C/x obtinem:
x 2 C
f(x) bh 
bh Cx

Conexiuni flexibile
• Pentru contactele cu miscare de rotatie se adopta conexiuni flexibile
• Acestea se realizeaza din fire subtiri împletite sau din benzi subtiri
suprapuse
• Pentru firele subtiri împletite de diametru d<0,1 [mm]:

 D2  d2
 N , deci Dd N N Dl  Dl
4 4
N 1
• Pentru benzile subtiri suprapuse, h1=0,1 [mm]

2N(b h1)l  2(b h)l N 1
bh  Nbh1 , deci h  Nh1

Caracteristica de protecţie termică
pentru căile de curent
• Se considera încalzirea unei cai de curent, cu aceeasi valoare T, pentru :
I n < I1 < I 2 < … < I k
• rezultând firesc:
adm< max 1 < max 2 < …. < max k

• unde:
RI2k
max k 
K t Sr
Caracteristica de protecţie termică
pentru căile de curent
• Curbele de încalzire conduc la obtinerea caracteristicii de protectie t(I)

Corectii la caracteristica de protectie t(I) ce tin seama
de variatia rezistivitatii cu temperatura
• Variatia rezistivitatii cu temperatura respecta relatia:

 ( )   0 (1  )
• Ecuatia de bilant termic se scrie:
 0(1 )lI2
dtK t qldt Slcd
S
• Punându-se sub forma echivalenta:
d ( K t q   0  I 2  0I 2
) 
dt  Sc  S c 2  S2 c
• sau:
d a 0 b0, a 0  K q  0 j2  0 j2
 , b0 
t
dt  Sc  c  c
Incalzirea cailor de curent considerând
dependenta rezistivitatii de temperatura
• Curbele de încalzire pentru valori diferite ale lui « a »:
Icr  jcr S
K t q
• Densitate de curent critica (a=0): j  jcr
 0 S
25
Incălzirea bobinelor din construcţia AE
• Bobinele AE reprezintă un mediu neomogen, anizotrop, cuprinzând material
conductor, lacuri izolante sau chiar izolatori din hârtie sau textili, dar şi aer
deoarece ansamblul nu e « masiv ».
• Studiul analitic al încălzirii în regim permanent a bobinelor AE consideră o

valoare convenţională, globală, a conductibilităţii termice a materialelor utilizate
pentru realizarea acestora, λg
• Se acceptă suprafeţele izoterme ca fiind cilindri coaxiali cu bobina, deci

fluxul termic se transmite doar după direcţia radială, spre exteriorul bobinei, prin
conductibilitate termică, neglijând transferul de căldură spre miezul
feromagnetic, ca şi acela corespunzător capacelor electro şi termoizolante ale
carcasei bobinei.
• Pierderile datorate surselor termice pe unitatea de volum a bobinei

sunt de valoare p0 :
R b  I  K t  Sr  ext
2
p0 
V
• suprafaţa de răcire a bobinei se consideră adesea doar suprafaţa
laterală exterioară, dar uneori dublul suprafeţei cilindrului median,
de rază (r1+r2)/2 şi de înălţime h.

• Ecuatia ce descrie încalzirea unei bobine:
d2 1 d p0
 
dr 2
r dr g
• Constructia unei bobine
- de curent
- de tensiune
d
 z(r )
dr
dz(r ) 1 p0
 z(r )  
dr r λg
• Solutia ecuatiei diferentiale în z(r) este:
r  d
C p0
z(r) 
1
r 2 g dr
• Conducând dupa o cuadratura la:
p0 2
 (r)C1ln r  r C2
4g
• Constanta de integrare C1 se determina prin considerarea legii lui Fourier

pentru r = r1, pentru fluxul termic total:
 t p0  r12 r22 h

• Obtinându-se:
d C1 p0 C1 
p0
 r22
   r1
dr r1 2  g 2  g
• Constanta de integrare C2 se obţine impunând o condiţie evidentă, de forma
 r1   ext
• Rezultând:
p0  r22 p0
C2  ext   ln r1   r12
2  g 4  g
• Solutia finala este de forma:
 (r)
p 0r22 r p 0 2 2
ln 
2g r 1 4g

 r1 r  ext 
• Această relaţie descrie o evoluţie scăzătoare a supratemperaturii după
direcţia radială a bobinei, cu valoarea la interior, superioară valorii de la
exterior.
• Distribuţia reală a supratemperaturii în interiorul bobinelor AE, definită

experimental, diferă de cea data de relatia de mai sus, datorită multiplelor
ipoteze acceptate iniţial
• Se evidenţiază astfel experimental o valoare maximă a supratemperaturii în
zona mediană a bobinei,
• Poziţia corespunzătoare razei r este influenţată de:
m
- construcţia bobinei,
- prezenţa sau nu a unei carcase metalice exterioare,
- prezenţa sau nu a unui miez feromagnetic etc.
- a se vedea  (h)
Particularitati de manifestare a încălzirii
bobinelor din construcţia AE
• Distributia temperaturii în sectiunea transversala a bobinelor este complexa
• Temperatura celui mai cald punct al bobinei data de o relatie empirica:
*
max  2  med  a  ext
• unde:
R 2  R1
med  ,  med  med   a
  R1

Particularitati de manifestare a încălzirii
bobinelor din construcţia AE
• evoluţia în timp a fenomenelor termice pentru bobinele AE este mult mai
lentă decât pentru căile de curent ale acestora, deci valorile constantei
termice de timp pentru bobinele AE sunt mai mari.
• particularităţi legate de funcţionarea în curent continuu, t =(4-10), sau în
curent alternativ, t = (0,8 – 1,25):
h
t
r1  r2
• Particularitati privind prezenţa sau nu a miezului feromagnetic:

• In cazul bobinelor care sunt asamblate într-o carcasă metalică exterioară,
(electromagneţi de tip plonjor), punctul care corespunde valorii maxime a
supratemperaturii acestora se deplasează către peretele metalic exterior.
• Pentru a evita acest lucru se prevede un spatiu de ventilaţie, dar astfel
gabaritul ansamblului creşte, ceea ce nu e totdeauna acceptabil.

Metode de evaluare a încălzirii AE şi
a elementelor acestora
• Metodele analitice de apreciere a încălzirii AE şi a componentelor acestora
- accepta ipoteze simplificatoare pentru abordarea teoretică a fenomenelor
termice
- acestea conduc adesea la erori destul de însemnate
• Cele mai sigure sunt metodele experimentale, care apelează la accesorii

specifice : termometre, termocupluri, termoculori sau termometre cu
măsurare în infraroşu
• Pentru definirea temperaturii medii se foloseste metoda variatiei rezistentei
• Metode grafoanalitice nedistructive ce au la baza experimentul: metoda

celor trei puncte
Metoda celor trei puncte (analitic)
• apelează la măsurări experimentale ce definesc punctele  (t ),  (t ) şi

1 2

(t3) ale curbei de încălzire (t)
• Tinând seama de evolutia supratemperaturii în timp

 t 
 t  max1e T 
 
• Si acceptând dezvoltarea în serie de puteri cu retinerea a trei termeni:
2 3
e  x  1   x  x  ...
x
1! 2! 3!
• Rezulta:
 22  1  3 2  1   t2  t3   3  2   t1  t2 

 max  T
2 2  1  3 2  2  2  1  3 

Metoda celor trei puncte (grafic)
• versiunea grafică, precizia poate fi influenţată de operatorul uman,
ce are la bază relaţia echivalentă a supratemperaturii la încalzire:

t
max   t 
e T

max
• Care prin derivare conduce la:
d   max t
e T
dt T
d
 t   max
• Rezultând final ecuatia unei drepte:
T 
dt
Metoda celor trei puncte (grafic)

• In cresteri finite ecuatia anterioara se scrie:  t   max  T 
t
• Fiind ecuaţia unei drepte ce intersectează axele de coordonate în:
max ,  max
T

SOLICITARI ALE AE ÎN REGIM DE DEFECT
• Sunt situaţii anormale de funcţionare, deci de defect, datorate

elementelor componente, sau datorate operatorului uman
• Asemenea situaţii de defect se referă în principal:
• la creşterea valorilor curentului din circuit peste cele normale,

nominale pentru AE (deosebind curenti de suprasarcina sau
de scurtcircuit).
• la creşteri importante ale tensiunii, depăşind valorile normale

şi putând genera defecte ale izolaţiei şi deteriorarea AE.

SOLICITARI ALE AE ÎN REGIM DE
DEFECT (suprasarcina)
• Pentru un curent de suprasarcină, corespunzător
supratemperaturii admisibile considerate la proiectarea
AE sau a elementelor lor componente, se defineşte o
caracteristică de protecţie termică, t(I), de tip dependent.
• dacă valorile curentului de defect nu depăşesc (1,5– 2)In

elemente de protecţie specializate (bimetale, siguranţe
fuzibile, relee etc.), asigura deconectarea, după un timp
cu atât mai mic cu cât valorile curentului sunt mai mari.
• se evita depăşirea supratemperaturii admisibile

(intervine totuşi o inerţie termică).
DEFECT (scurtcircuit)
• curentului de defect depăseste chiar 10 In, un timp foarte scurt;
• se impune considerarea particularităţilor de manifestare a defectelor de tip
scurtcircuit:
• amplitudine mare a curentului de defect ;
• timp scurt de manifestare a defectului, elementele de protecţie trebuind să
intervină « practic instantaneu », ceea ce impune considerarea ecuaţiei de
bilanţ termic de tip adiabatic, neglijând schimbul de căldură cu mediul
ambiant ;
• evoluţie în timp a curentului de scurtcircuit după o lege complexă, funcţie de
natura defectului, locul de manifestare şi parametrii circuitului ;
• limite largi de modificare a supratemperaturii în regim de scurtcircuit, practic
de (2 – 4) ori mai mari decât supratemperaturile admisibile de regim normal,
ceea ce impune considerarea dependenţei parametrilor fizici de material cu
temperatura (rezistivitatea electrică, căldura specifică etc.).

• ecuaţia de bilanţ termic, în cazul unui defect de tip scurtcircuit, pentru o cale
de curent
2 (t)dt mcd
Ri sc
• Variatia constantelor de material ρa şi respectiv ca :
 ()  a (1 ) , c()ca (1   ) ,

• Ecuatia de bilant termic se scrie final sub forma
• sau ca o ecuatie diferentiala cu 2 (t)dt ca 1   d

1 isc
variabile separabile: S2  a 1 
• Ecuatia ce considera evoluţia supratemperaturii până la valoarea  sc
pentru o durată a defectului egală cu tsc :
1   ca sc 1 
 
t sc 2
i ( t )  dt   d
a 1  
2 0 sc 0
S
• Integrala din membrul I al ecuaţiei reprezintă « solicitarea termică la
scurtcircuit », Bsc, şi este de obicei mai dificil de evaluat, căci nu se
cunoaşte de fapt legea de variaţie în timp a curentului isc(t).
• Membrul II al ultimii ecuaţii reprezintă « rigiditatea termică la
scurtcircuit »

Evaluarea încălzirii căilor de curent în regim de
defect (metoda analitică)
• « rigiditatea termică la scurtcircuit » 

A( ):
     ca
A()    2 ln( 1  )
   a

Evaluarea încălzirii căilor de curent în regim
de defect (metoda analitică)
• Ecuatia anterioara de bilant termic la sc, daca defectul intervine la conectare
si supratemperatura initiala este nula, se scrie sub forma:
1 Bsc   ca    sc   ln1  sc 

S2 a   2 

• Iar pentru defectul ce intervine dupa functionarea în regim permanent, cu
supratemperatura initiala nenula, are forma:
1 Bsc  ca   ( sc i)   ln 1  sc 

S2  a  2 1  i 
 sc   scadm
Evaluarea indirecta a încălzirii căilor de
curent în regim de defect
• Se defineste densitatea de curent admisibila:
 ca      1  sc adm 

2    sc adm  i  2 ln
1  i 
j adm
 at sc    I sc max
jscmax =  j adm
S
• Sau sectiunea transversala minima:

S min  B sc
A( scadm)  A( i )
impunându-se final conditia: S > Smin

Evaluarea indirecta a încălzirii căilor de
curent în regim de defect (Bsc)
• Se apeleaza informatiile privitoare la stabilitatea termica a AEC
• Pentru cc se poate deci scrie acoperitor:
Bsc = Isc2 · tsc > Bsc real
• Pentru ca se poate scrie cu adaos:
Bsc = Isoc 2·tsc > Bsc real

Metoda VDE de verificare a încălzirii
căilor de curent
în regim de scurtcircuit
• se propune evaluarea unui curent echivalent de defect, e I :
Ie = I 0 mn
• I
unde 0 este valoarea efectivă iniţială a curentului de scurtcircuit,
m - factor de corecţie corespunzător componentei aperiodice a curentului de

defect
n - factor de corecţie corespunzător componentei periodice a curentului de

defect Curs Aparate Electrice 1
Factorul de corectie « m »
• Curbele m(t)
Curs Aparate Electrice 2

Factorul de corectie « n »
• Factorul n(t)

Diagramele propuse de Röeper
• Curbele lui Röeper
• Verificari posibile:
 sc <  scadm
jsc < jsc adm , jsc = S
Ie pentru  scadm
Ie
S min 
jsc adm Curs Aparate Electrice
, S > Smin 4
Solicitări electrodinamice ale AE
în regim de defect
• Aceste solicitări mecanice se manifestă datorită interacţiunilor dintre
componente ale AE parcurse de curent şi un câmp magnetic, adesea produs
de un curent, eventual chiar curentul din circuit.
• Aceste forţe sau cupluri electrodinamice depind de pătratul valorii

instantanee a curentului, dar desigur şi de construcţia AE ce implică o
anumită geometrie a circuitului.
• se manifestă desigur si în regim normal de funcţionare, dar devin importante

şi chiar periculoase pentru AE, mai ales în regim de defect tip scurtcircuit
• Vom prezenta succesiv modul în care se manifestă aceste solicitări

electrodinamice în funcţie de geometria circuitului
• Vom face precizări ulterioare ce se refera la construcţia AE şi respectiv la

particularitatile manifestării lor pentru AE în regim de defect
Forte electrodinamice între căi de
curent paralele
• Pentru un conductor parcurs de curentul i, situat într-un câmp magnetic
de inducţie magnetică B, orientat astfel încât acesta face unghiul α cu
elementul de lungime infinitezimal dl, interacţiunea de tip forţă
electrodinamică elementară dF va fi:
d F  I(d  B), dF  B  I  d  sin 
F 0Bisin dl
l

Determinarea solicitărilor electrodinamice
ce intervin între componentele AE parcurse
de curent şi situate într-un câmp magnetic
• Se apelează la teoria forţelor generalizate (tip Lagrange), considerând
energia câmpului magnetic, W m, de formă generală :
Wm  1 L1I12  1 L2 I22 M12 I1I2

2 2
 Wm
Fx  
x

Forţe electrodinamice între căi de
curent paralele, filiforme, infinit lungi
• se consideră elementele infinitezimale dx pe conductorul parcurs de curentul
I2 şi respectiv dy pe conductorul parcurs de curentul I1:
• Vectorul ce defineşte poziţia elementului dy în raport cu dx este r, astfel

încât se precizează unghiul α şi corespunzător lungimii l a celor două căi de
curent, unghiurile limită în raport cu dx, α1 şi α2
Inductia magnetica dB, datorata
elementului dy, parcurs de curentul I1, la
nivelul elementului dx
• Considerând distanţa a dintre conductoare şi coordonatele x respectiv y, ce
definesc poziţia elementelor dx şi dy, se pot scrie relaţiile :
lx x
cos 1  cos  2 
a  (l  x)
2
a x
2 2 2
 0I1 dyr  0I1 dysin

dB   3 , dB 
4 r 4 r2
Valoarea totală a inducţiei magnetice, B,
generate de conductorul parcurs de
curentul I1 în zona elementului dx
• Expresia inductiei:
 0I1 l sin dy

B 0
4 r2
• Cu notatiile:
y a a
 ctg, dy   2 d, r  , cos(    2 )   cos  2
a sin  sin 
0 I1
cos1 cos 2 
• Rezulta final:
B
4 a
Forte electrodinamice între conductoare
paralele, filiforme, infinit lungi
• Rezultând forta elementara:
0
dFx BI2 dx I1I2 cos1 cos2 dx
4 a
• Si deci forta totala:
l
F 0dFx 
0
4
2l 
I1I 2   1
a 
a
l
2
a
 
l


Forte electrodinamice între conductoare
paralele, filiforme, infinit lungi
• Se pune în evidenţă un coeficient de formă, Kf :
a 2 a
K f  1 ( ) 
l l
ale cărui valori sunt practic egale cu unitatea dacă a << l :
• Expresia finala a fortei de interactiune, F, este in acest caz:

0
F I1I2  2l
4 a
• Sensul fortei depinde de sensurile curentilor
Forta de interactiune între căi de curent
paralele oarecare, parcurse de curenţii I1 şi
respectiv I2
• Expresia fortei:
0 (d1 d2)(s1 s2)

F I1I2 
4 a

Forţe electrodinamice dintre căi de curent de
secţiune apreciabilă din constructia AE
• Caile de curent ale AE nu respecta ipoteza de a fi filiforme
• se acceptă distribuţia uniformă în secţiunea transversală a curenţilor I1 şi I2

ce parcurg cele două căi de curent masive identice
• se consideră interacţiunea dintre elementele infinitezimale dx şi dy, parcurse
de curenţii di1 şi di2, situate la distanţa 2
r a y
2
Forţe electrodinamice dintre căi de
curent de secţiune apreciabilă din
constructia AE
• Interactiunea dintre elementele infinitezimale dx si dy (filiforme) este:
0  dy
d 2F di1di2  2 l , di1 I1 , di2 I2  dx
4 a 2  y2 h h
• putandu-se scrie sub forma echivalenta:
0 2l dxdy
d 2F I1I2  2 
4 h a 2  y2

constructia AE
• interesează componenta orizontală a forţei electrodinamice de interacţiune
dintre cele două conductoare masive, d2F0, ce formează unghiul α cu
direcţia forţei d2F :
a
cos 
a2  y
2
0 dxdy
• putându-se scrie relatiile: d 2F0 d 2Fcos  I1I2  2a2l  2 2
4 h a y
0 2a l h h x dy
F0  I1I2  2 0 dx x 2
4 h a  y2
0 2 a l 2 h h  h 2 
F0   I1  I 2    arctg  ln 1  2 
4  h 2
 a a  a 
constructia AE
• Expresia anterioara se scrie sub forma:
0 2l
F0  I1I2  K f
4 a
• Evidentiind un factor de forma, Kf, practic corectiile lui Dwight:
a2  2h h  h 2 
Kf  2   arctg  ln 1  2 
h  a a  a 

Corectiile lui Dwight
• au valori ce depind de geometria căilor de curent şi de poziţia acestora
• valorile coeficientului Kf devin practic egale cu unitatea, dacă indicatorul ce

defineşte axa absciselor este superior valorii 2.
Solicitări electrodinamice între
căi de curent perpendiculare
• In construcţia AE intervin frecvent contururi rectangulare pentru căile de
curent (contactor de cc, întrerupator IUM)
• Inducţia magnetică datorată conductorului

vertical, la distanţa x de axa acestuia, este
0
Bx  I
4 x
• forţa electrodinamică ce acţionează
asupra elementului infinitezimal
de lungime dx , pe conductorul orizontal :

dx Electrice Fx  dFx   0  I 2 19ln a
 0 Curs2 Aparate a
dFx  I  Bx  dx  I  r 4  r
4  x
Forţe electrodinamice pentru căi de curent
perpendiculare ce formează un contur de tip U
• porţiunea cea mai solicitată este traversa “3”, ce închide conturul, asupra
căreia acţionează un moment mecanic electrodinamic, M :
0 2 a a
M I  ln r
4 2 4r
 

Forţe electrodinamice în zona
• Sunt similare celor care intervin la schimbarea sectiunii transversale:
• Expresia fortei electrodinamice, de sens invers fata de forta de apasare pe

contact (impunându-se evitarea vibratiilor la contacte), este:
0 2 R
Fed   I  ln
4  a
Forţe electrodinamice între căi de
curent perpendiculare oarecare
• Expresia fortei de interactiune este:
0
F I1I2 ln
d1 d11 
 d 2 d21 
4 s1s11  s2 s21 
• Cu detalii ce rezulta din desenul alaturat

Forţe electrodinamice în vecinătatea
pereţilor şi nişelor feromagnetice
• Construcţia AE, de dorit cât mai compactă, asamblează elementele
componente în carcase adesea metalice, sau chiar feromagnetice
0 2 2  l 0 2 l
Fed  I   I 
4  2  a 4  a
• evaluarea forţei electrodinamice, Fed, ce tinde să deplaseze conductorul

către peretele feromagnetic, apelează la metoda « imaginilor magnetice »
Forţe electrodinamice în cazul
nişelor dreptunghiulare
• Se considera nisa feromagnetica dreptunghiulara (µFe >>µo)
• Se evalueaza forta generalizata:
 W mag
F
x
• cu energia câmpului magnetic:
Wmag  1I
2
• rezultând succesiv:
 0Ilx F  0I 
1 2 l
 
 2

nişelor triunghiulare
• Nise triunghiulare sunt grilele metalice ale camerelor de stingere ale AEC
• Deschiderea nisei se modifica cu adâncimea x:
hx
 x  o
h
• Forta se calculeaza cu relatia:
Fx  1 0I2  l
2 x
• Rezultând final
Fx  1 0I2  l  h
2  0 h x Curs Aparate Electrice 25
nişelor triunghiulare
• Forta Fx creste pe masura ce conductorul inainteaza în nisa
• Un exemplu de grile metalice din constructia camerelor de stingere

Forţe electrodinamice în cazul spirelor
ce intervin în construcţia AE
• Pentru spira de rază interioară R, realizată dintr-un material de raza r şi
parcursă de curentul I , r < 0,25 R , cu eroare sub 1% avem:

L 0R ln 8R 1,75
r


spirelor ce intervin în construcţia AE
• Forţa electrodinamică ce acţionează după direcţia radială, FR, se poate
calcula ca forţă generalizată de tip Lagrange :
W m
FR 
R
 
• energia câmpului magnetic generat de spira parcursă de curentul I este :
Wm  1 LI2  1  0R ln 8R 1,75

2 2 r
 
• astfel încât rezulta:
FR  1 0I2  ln 8R 0,75
2 r
• Cu forta raportata la unitatea de lungime a cercului de raza R:
fR 
 0 2 8R
4Curs

I  ln
RAparate Electrice
r
0,75  28
spirelor ce intervin în construcţia AE
• Corespunzător unghiului elementar dφ vom obţine firesc o forţă (fR ·
R · dφ), iar după direcţia verticală va rezulta o forţă dfq :
df q  f R  R  sin   d
• Valoarea totală a forţei Fq , ce tinde să secţioneze spira, va fi deci:
Fq   0

2 df
 0 2 8R
 q  4 I  ln r 0,75  
Interacţiunea electrodinamică între spire
• Interacţiunea de tip forţă electrodinamică ce intervine între spire

apropiate ce intervin în constructia AE, prima de rază r şi parcursă
de curentul I1, iar a doua de rază R şi parcursă de curentul I2,
situate pe aceeaşi axă dar la distanţa h, se poate evalua tot ca forţă
generalizată, după direcţiile radială, FR1,2 respectiv verticală, Fh1,2
corespunzator cuplajului magnetic dintre cele două spire:
 8 r 
Wm  M12  I1  I 2 M 1 2  0  r  ln
 h 2  R  r 
2
 2

 Wm  Wm
FR1  FR 2 
r R
 Wm F1 2 
2
 2
Fh1 2  FR1,2 Fh1,2
h
Factori de influenţă asupra interacţiunii
electrodinamice între spire
• Sensul forţei rezultante de interacţiune
electrodinamică, F1-2, depinde de
sensurile curenţilor ce parcurg cele
două spire.
• Daca cele doua spire sunt de fapt

bobine, curentii I1 si I2 se înlocuiesc cu
solenatiile corespunzatoare.
h r
  , 
r R
Factori de influenţă asupra interacţiunii
electrodinamice între spire
• Forta FR:

Particularităţi de manifestare a solicitărilor
electrodinamice în regim de defect (cc)
• Solicitările electrodinamice la funcţionarea AEC depind de pătratul valorii
instantanee a curentului :
Fed  C  i 2 t 
• curentul de defect în cc este (Isc >> In):
t
isc
( t )  In  (Isc  In )(1  e ) T
• Iar forta electrodinamica corespunzatoare este: 2

  
t
Fedsc  C  I n  I sc  I n   1  e 

T
  
• dobândind o valoare maxima la sfârsitul procesului tranzitoriu:
Fedsc max = C · Isc2

Evoluţia în timp a forţelor electrodinamice în
regim de defect pentru AE de c.c.
• Curbe isc (t) si F(t);
• întrerupătoare ultrarapide de curent continuu: Fed* << Fedmax

electrodinamice pentru situaţii de defect în
circuite de curent alternativ
• In cazul circuitelor monofazate de curent alternativ, regim normal:
it   2  I n  sin   t    
F ed  2  C  I 2n  sin 2   t      C  I 2n  1  cos 2    t    

circuite de curent alternativ
• Pentru un un defect de tip scurtcircuit monofazat:
 t
i sc t   2  I sc  sin   t      1  m  sin     e 

T
 
• Iar forta electrodinamica este:
2
  t
Fedsc t   2  C  I  sin   t      1  m   sin     e 


2 T
sc
 

circuite monofazate de curent alternativ
• pentru valoarea de şoc a curentului de defect, se manifestă o forţă
electrodinamică de şoc, ce intervine practic ca un impuls, în prima
semiperioadă de la manifestarea defectului

circuite monofazate de curent alternativ
• In cazul circuitelor trifazate de curent alternativ, dispunerea căilor
de curent este de tip coplanar, pentru AEC, sau corespunzător
vârfurilor unui triunghi echilateral, în cazul liniilor de distribuţie a
energiei electrice
• În cazul dispunerii coplanare a căilor de curent:

0
i1t Im sin t F1 2F 2 1 i1t i 2t  2l

i 2t Im sin  t  2  4
0
F13F 31 i1t i3t  2l
a
  4
3 a
i3t Im sin  t  2 0
F 2 3F 3 2 i 2t i3t  2l
3 4 a

Evoluţia în timp a forţelor electrodinamice
dintre căile de curent ale AE trifazate dispuse
coplanar
• Pentru regimul normal:

coplanar (regim normal)
• Forţa electrodinamică rezultantă ce acţionează asupra căii de curent « 1 » :
0
F1(t) = F1-2+F1-3 cu C  2l
4 a
• Rezultând:
 3   
F1 t   
3
C  Im  
2
 cos 2    t  
4  2  6 
• Cu o valoare maxima (0,805)I si o valoare minima (0,055)I
 
 
F1 max  3  3 1CI2m F1 min  3 1 3 CI2m
4  2 4  2 


coplanar (regim normal)
• forţa electrodinamică rezultantă ce acţionează asupra căii de curent

« 2 »: F2(t) = F2-1 – F2-3
• Obtinându-se o evolutie simetrica în timp, cu valoare medie nula

(0,87):

F2t  3 CI2m sin 2 t 
2 3

F.e.d. pentru sistem trifazat, cu cai de curent
dispuse în vârfurile unui triunghi echilateral
• In cazul circuitelor trifazate cu căile de curent dispuse în vârfurile unui

triunghi echilateral de latură a şi de lungime l, solicitările electrodinamice
sunt echilibrate pentru cele trei faze, pentru conductorul « 1 », în regim
normal, rezultând, de exemplu :
F1(t) = F1-2(t) + F1-3(t)

0
F1 2t  i1t i 2t  2l
4 a
0
F13t  i1t i3t  2l
4 a
 0I2m l
F1t   1cos2 t 
4 a
Forţe electrodinamice în regim normal şi în regim
de defect pentru căi de curent dispuse în vârfurile
unui triunghi echilateral
• Fazorii fortelor urmaresc un cerc (regim normal) sau o elipsa (la defect)

Verificarea AEC la solicitările electrodinamice
• trebuie să ţină seama de particularităţile lor de manifestare
• să considere solicitarea rezultantă, corespunzător construcţiei compacte a
AEC, (cu căi de curent vecine dar şi cu pereţi, carcase sau nişe
feromagnetice)
• este de obicei o solicitare la încovoiere
M sc0Fscx dx
l
• În cazul unor contururi de tip U pentru căile de curent ale AEC (traversa)
0 2 a2 0 2 a a
Msc max  isocaln M sc max   i soc  (  ln  r)
8 4ra r  4 2 4r
Verificarea AEC la solicitările electrodinamice
• Efortul unitar la încovoiere este:

î  M sc
w
 d3 b  h2
• Cu: w w
32 6
• Impunându-se:
σî < σadm sau 0,8 adm   0, 2  2 adm
 N  8 N 
 admCu  1,4  10  2 ,  admAl  0,7  10  2 
8
m  Electrice
Curs Aparate  m  45
Verificarea izolatorilor la acţiunea
solicitărilor electrodinamice în caz de
scurtcircuit
• Se considera solicitarea maxima la defect

Verificarea izolatorilor la acţiunea
solicitărilor electrodinamice în caz de
scurtcircuit
• Se definesc succesiv:
Mx1= Fed sc(h+x1), Mx2 = Fed sc(h+x1+x2),

Mx3 = Fed sc(h+x1+x2+x3)
M
M M 3  x3
1 x1 2 x2
w 1
w 2
w
3
Max { σ1, σ2, σ3 } < σadm

Solicitari electrodinamice de rezonanta
la defect
• pot să intervină în cazul în care frecvenţa proprie a fed, f0 , favorizează

obţinerea unor fenomene de rezonanţă, în raport cu frecvenţa solicitărilor
electrodinamice de 100 Hz pentru surse de alimentare de 50 Hz (cu
frecvente periculoase de 25 Hz, 50 Hz, 100 Hz, 200 Hz);
• frecventa proprie a cailor de curent este (k=11,2; k=7,8; k=4,9 dupa modul
de prindere):
f0  k2  EJ
l  Sg
• Frecventa proprie a izolatorilor este de ordinul a 10 Hz;
• Rezonanta este evitata daca f0 > 200 Hz

Utilizarea efectului solicitărilor
electrodinamice în construcţia AEC
• Solicitările electrodinamice ale căilor de curent ale AEC, importante mai ales
în regim de defect (scurtcircuit), intervin de obicei cu o orientare inversă în
raport cu forţele de apăsare dintre piesele de contact

Utilizarea efectului solicitărilor
electrodinamice în construcţia AEC
• In cazul unui separator de înalta tensiune de tip cutit

In cazul unui întrerupator de joasa
tensiune
• Contur special al căilor de curent ale AEC de joasă tensiune

Declanşator electrodinamic
ultrarapid
• Folosit în constructia întrerupatoarelor ultrarapide de cc

SOLICITARI ALE AE DATORATE
COMUTATIEI
• AEC reprezintă cea mai largă categorie de AE
• Acestea trebuie să asigure « conectarea » şi « deconectarea » în circuitele

în care sunt incluse, în condiţii normale de funcţionare sau chiar în condiţii
de defect
• La manevra de conectare, arcul electric se amorsează, dacă viteza de

deplasare a contactelor mobile este prea mică.
• Dacă aceasta depăşeşte (0,5 – 1) [m/s] pentru AE de joasă tensiune şi

respectiv (5 -10) [m/s] în cazul AE de înaltă tensiune, arcul electric de
conectare este evitat
• Intervenţia arcului electric la deconectare conduce la solicitări, în
principal termice, la nivelul contactelor AE şi al elementelor componente ale
camerelor de stingere, dar şi la solicitări dielectrice, datorate
supratensiunilor de comutaţie, ce intervin imediat după stingerea arcului
electric, regăsite de fapt sub numele de « tensiune tranzitorie de restabilire »
(TTR)
Amorsarea arcului electric de
comutaţie
• Apariţia arcului electric de comutaţie în funcţionarea AE cu
contacte intervine la deschiderea contactelor (deconectare)
• Efecte: « arderea» pieselor de contact, în fapt încălziri
excesive, posibila topire şi deteriorare a acestora, uzura
contactelor
• Arcul electric de conectare, la închiderea contactelor, se stinge
repede (dacă viteza de deplasare a contactelor mobile este
suficient de mare), prin atingerea celor două piese de contact
• Este importantă eliminarea vibraţiei pieselor de contact la
conectare, ce poate genera deteriorarea, lipirea sau sudarea lor

Cu privire la amorsarea arcului electric
de comutaţie
• Amorsarea arcului electric la deconectarea circuitelor se poate explica
apelând la modelul simplu al unui circuit R –L de curent continuu, alimentat
de la o sursă de tensiune U, în care contactul K al unui AEC se deschide

de comutaţie
• Evoluţia în timp la deconectare a rezistenţei contactului K, r(t), curba reala:
rt  r0  t
t0
  
• Evolutia rezistentei contactului, r(t), curba ideala (treapta):
r(t) = 0 pentru t<0

r(t) = rmax pentru t=0
r(t) = rmax pentru t>0
rmax = m · R , m >> 1
de comutaţie
• Ecuaţia care descrie comportarea circuitului la deconectare
dit 
L R rt it U , i0In  U
dt R
• şi admite soluţia
 t 
it  U 1me T  , T L
Rm1   Rm1
de comutaţie
• Valorile constantei de timp a circuitului, T, sunt mult mai mici decât valoarea
(L / R), pe durata regimului tranzitoriu de deconectare (m tinde practic la
infinit), ceea ce indică o evoluţie foarte rapid scăzătoare în timp a curentului
i(t)
• căderea de tensiune pe contactul K al AEC în primul moment al desprinderii
:
pieselor de contact, UK(0), rezultă
UK(0) = rmax · i(0) = m · U >> U

intensitatea câmpului electric dintre piesele metalice de contact situate la
distanţa d, E(0), va fi peste valoarea de autoemisie electronica:
U K (0)
E(0)  
d Curs 7 - Aparate Electrice 6
de comutaţie
• deoarece distanţa d este initial practic nulă, E(0) poate depăşi limita de 3  10 7
[V/cm], se manifestă spontan fenomenul de autoemisie electronică
• Purtătorii de sarcină, (pereche), ce apar între piesele de contact, în

deplasarea lor orientată sub acţiunea câmpului electric, asigură amorsarea
unei descărcări de tip scânteie electrică
• Prin bombardarea catodului, de către ionii pozitivi din descărcarea iniţială,

temperatura acestuia creşte (local) foarte mult, putând depăşi final 20000 K,
în zona ce va fi numită « pată catodică », astfel încât în această zonă se
manifestă spontan fenomene de autoemisie termică
• Dacă puterea sursei de alimentare a circuitului este destul de mare, se

produce transformarea scânteii electrice iniţiale în descărcare de tip arc
electric, (plasmă termică), această evoluţie având loc în 1 [ns]
de comutaţie
• Scânteia electrică este deci o descărcare de scurtă durată, instabilă, de
formă arborescentă, de culoare alb-violet, caracterizată prin valori mici ale
curentului ce o parcurge şi ale densităţii de curent, dar prin valori relativ mari
ale tensiunii dintre piesele de contact.
• Arcul electric este o descărcare de lungă durată, stabilă (autonomă), sub

forma de coloană, de culoare alb-gălbui, caracterizată prin valori mari ale
curentului şi mai ales ale densităţii de curent, dar prin valori relativ reduse
ale tensiunii dintre piesele de contact, doar de (20-30) [V].
• Semnalam descărcările electrice de tip plasmă rece, ce generează specii

active, capabile să întreţină reacţii electrochimice de degradare a
poluanţilor, în absenţa catalizatorilor chimici.
Fenomene de ionizare în coloana de arc
electric. Factori de influenţă
• Arcul electric reprezintă un continuu echilibru dinamic între fenomenele de
ionizare şi cele de deionizare ce decurg concomitent în coloana de arc
• In functie de aceste fenomene arcul electric are tendinta de a se dezvolta,

de a se stinge sau de a se mentine stationar
• Fenomenele de ionizare din coloana de arc pot fi :
• Ionizare prin autoemisie electronică şi/sau termică ;
• Ionizare prin ciocniri ;
• ionizare termică

Fenomene de ionizare prin autoemisie
• In etapa iniţială, de amorsare a arcului electric, intervin în principal
fenomenele de ionizare prin autoemisie electronică şi/sau termică,
respectiv fenomenele de ionizare prin ciocniri, în timp ce arderea stabilă a
arcului electric are la bază fenomenele de ionizare termică.
• Fenomenele de ionizare prin autoemisie electronică intervin de obicei în

primul moment după desprinderea pieselor de contact la deconectarea AE,
când intensitatea câmpului electric este suficient de mare.
• densitatea de curent de autoemisie electronică putându-se evalua cu

ajutorul relatiei:
 b
J ae Aa E e
2 2 a  E
Fenomene de ionizare prin autoemisie
• Intensitatea fenomenelor de ionizare prin autoemisie electronică se
diminuează pe măsură ce distanţa dintre piesele de contact creşte
• temperatura la nivelul catodului, bombardat de ionii pozitivi din descărcarea
iniţială, creste si se manifestă fenomene de ionizare prin autoemisie termică
• densitatea de curent corespunzătoare putând fi evaluată cu ajutorul relaţiei
b
J at  AT 2 e T
• contribuţia totală a fenomenelor de autoemisie în dezvoltarea arcului
electric, Ja, este dată de relaţia lui Richardson
 b
J a AT aE  e
2 T  a E
Fenomenele de ionizare prin ciocniri
• Sub acţiunea forţelor electrostatice, pe seama câmpului electric E produs de
tensiunea de alimentare U dintre piesele de contact, situate la distanţa d,
purtătorii de sarcină (vom comenta mai ales contribuţia electronilor), având
sarcina electronului, e şi masa m, vor dobândi acceleraţia a :
a = F/m , F=e· E , E = U/d

deci, după un timp τ dobândesc viteza
v=a · τ
mv 2
deci energia cinetică Wc 
2
Dacă această valoare a energiei cinetice depăşeşte valoarea energiei de
ionizare, Wi : Wi = e · Ui , deci pentru viteze:
v 2eUi  2eEi  2eUi
Curs 7 - Aparate Electrice m m md 12
Fenomenele de ionizare prin ciocniri
• Pentru a evidenţia mai clar influenţa diferiţilor factori asupra
fenomenelor de ionizare prin ciocniri vom accepta ca în mediul
gazos dintre piesele de contact drumul mediu liber al electronilor, λe
este comparabil cu drumul mediu liber necesar pentru a realiza
ionizarea, λi, şi ţinând seama că pentru un gaz oarecare, la
presiunea p : λe · p = C = const.
• Rezulta: (a se considera purtatorii de sarcina liberi!!!/cmc)
v 2eUC
mpd 
Fenomene de ionizare termică
• Asemenea fenomene intervin atunci când, după amorsarea descărcării,
temperatura absolută a gazului în zona de descărcare, T, în fapt o măsură a
energiei cinetice de agitaţie termică a particulelor de gaz aşa cum indică
relaţia
mv2 3
 kT
2 2
N
• gradul de ionizare : 
N 0
p  2 11600U i

 315,8  T 2,5
e T
10 3
1  2

Fenomene de ionizare termică- Influente
• Influenta naturii gazului
si a presiunii

Fenomene de ionizare termică-
Influente
• valorile densităţii de curent corespunzătoare fenomenelor de
ionizare termică, Jt, sunt în concordanţă cu valorile obişnuite
ale densităţii de curent în coloana de arc, Jarc= (104 – 105)
[A/mm2], şi se pot evalua cu relaţia
e
J t  J arc    N1  E  b  q , 4
b  7,05 10   T
p
• în care γ reprezintă gradul de ionizare, N1- numărul de

particule ce se găsesc într-un cm3 de gaz la temperatura T, b -
mobilitatea purtătorilor de sarcină, iar q - sarcina electrică a
acestora, celelalte mărimi păstrând semnificaţiile definite
anterior, cu presiunea p exprimată în [Pascal].
Fenomene de deionizare în coloana de arc
• Fenomenele de deionizare în coloana de arc electric de comutaţie decurg
prin recombinare sau prin difuzie
• Fenomenele de deionizare prin recombinare au loc prin neutralizarea a
două particule cu sarcini electrice diferite, rezultând o particulă neutră şi
eliberându-se energia primită la ionizare. Datorită mobilităţii diferite a ionilor
pozitivi, mai lenţi decât cei negativi (electroni), ciocnirea directă cu
recombinare a acestora este puţin probabilă, acest fenomen de recombinare
decurgând prin ataşarea unui electron la o particulă neutră, după care,
aceasta deplasându-se cu viteza comparabilă cu aceea a ionilor pozitivi,
intervine practic recombinarea, ce generează două particule neutre şi
eliberează energia absorbită la ionizare
• Fenomenele de recombinare decurg bipolar, cu viteza de scădere a
densităţii purtătorilor de sarcină data de relatia:
dn  dn  n  n 

dt dt Curs 7 - Aparate Electrice 17
• Deoarece numarul purtatorilor de sarcina pozitivi si negativi este acelasi
dn
 n 2
dt
• si cu condiţia iniţială n(0) = n0, rezulta soluţia
nt  n 0
1 n 0 t
• Dacă numărul de particule ionizate pe unitatea de lungime a arcului electric
de diametru d este N0, se pot scrie succesiv relaţiile (camere înguste STIS !)
 d 2 4 N0
N0  n 2 , n 2  4N20 , dn 
4 d dt  d 2
• Fenomenele de deionizare prin difuzie constau în deplasarea perechilor de
purtători de sarcină către exteriorul coloanei de arc, unde are loc
recombinarea acestora cu eliberarea energiei absorbite la ionizare
• Această deplasare decurge după o direcţie perpendiculară pe direcţia

coloanei de arc electric şi se explică, considerând interiorul camerei de
stingere ca un sistem termodinamic caracterizat prin existenţa unui
important gradient de temperatură, de concentraţie a sarcinilor electrice sau
de câmp electric, orientate mereu transversal faţă de coloana de arc electric
• Viteza de deionizare prin difuzie poate fi descrisă cu ajutorul relaţiei
dn  2Dn , D e v
dt r2 3
Fenomene de deionizare prin difuzie
• Pentru a stimula fenomenele de deionizare prin difuzie se impune a evita
formarea norului spaţial de sarcini electrice pozitive, mai puţin mobile, în
vecinătatea coloanei de arc.
• În acest scop se acţionează asupra coloanei de arc electric, prin suflaj cu
fluide, ce poate fi transversal, longitudinal sau mixt, care favorizează deci
stingerea arcului electric la deconectare
• O soluţie duală o reprezintă utilizarea suflajului magnetic în construcţia
camerelor de stingere ale AEC, ce asigură deplasarea coloanei de arc
electric de comutaţie către zone neionizate, şi acest efect cumulat cu
alungirea mecanică a coloanei de arc facilitează întreruperea circuitelor
• De remarcat faptul că aceiasi factori influenţează atât fenomenele de
deionizare ca si fenomenele de ionizare, (temperatură, presiune,
intensitatea câmpului electric, raza coloanei de arc),
• Deci intervenţia asupra unuia dintre aceşti factori favorizează stingerea
arcului electric în camerele de stingere ale AEC atât prin scăderea
intensităţii fenomenelor de ionizare cât şi prin creşterea intensităţii
fenomenelor de deionizare Curs 7 - Aparate Electrice 20
Arcul electric de comutaţie ca descărcare
autonomă.
Curbele lui Paschen
• Manifestarea arcului electric de comutaţie ca descărcare autonomă
înseamnă menţinerea acestei descărcări electrice chiar dacă fenomenele de
ionizare iniţiale ce stau la baza amorsării acesteia încetează
• Considerăm de exemplu un electron ce se deplasează între piesele de
contact, situate la distanţa d, care în prezenta câmpului electric se manifestă
ca un catod , K, respectiv un anod, A.

Cu privire la arcul electric ca descărcare
autonomă
• Corespunzător modelului lui Townsend, un electron situat la distanţa x de
catod, în deplasarea sa către anod, pe distanţa dx, produce α ionizări, unde
α reprezintă numărul de ionizări produse de un electron în deplasarea sa
către anod, pe unitatea de lungime.
• Numărul de noi perechi de purtători de sarcină (electroni) ce sunt produşi

astfel, pentru n electroni existenţi între piesele de contact, dn, va fi :
dn = n · α · dx , n(0) = n0
• astfel încât rezulta succesiv:
nx  n 0 e x nd n 0 e d

Cu privire la arcul electric ca
descărcare autonomă
• Fenomene similare de ionizare prin ciocniri au loc şi datorită ionilor pozitivi
în deplasarea lor către catod, a căror intervenţie e caracterizată de numărul
de ciocniri cu ionizare pe unitatea de lungime a deplasării lor, β, dar valorile
β <<α justifică neglijarea contribuţiei acestora, fără a influenţa concluziile
• Numărul de ioni pozitivi nou formaţi ce ciocnesc catodul, ni, va fi :
ni nd n 0 n 0  e d 1  
• γ
Astfel încât numărul de noi electroni generaţi, la nivelul catodului, n*, este (
 
fiind numărul de electroni extraşi din catod la ciocnirea acestuia de către un
ion pozitiv):
n*   ni  n 0  e 1
 d
• Pentru descărcarea electrică sub formă de arc electric să se stabilizeze, la
un număr iniţial de electroni, n0, şi pentru un număr n* de electroni nou
produşi, se poate scrie o ecuaţie de bilanţ al numărului de electroni:
n* n 0  n*  e d 1  
• astfel încât numărul de electroni în regim staţionar, n*, va fi:
n0
n* 

1    e d  1 
• iar în vecinătatea anodului numărul de electroni devine n1:
n0  e d
n1  n * e d 
1    e d  1 
 24
• Densitatea de curent a descărcării de tip arc electric, Ja, va fi desigur
proporţională cu numărul de electroni, n1 :
e d
Ja  J0 

1    e d  1 
• iar arcul electric de comutaţie se comportă ca o descărcare autonomă dacă
manifestarea sa continuă, Ja cu valori nenule, chiar la încetarea fenomenelor
iniţiale de ionizare, J0=0, deci dacă este satisfăcută condiţia:
1  e d 1 0 

sau   ln1 
1
d  
1 
Curbele lui Paschen
• Această condiţie poate fi utilizată pentru a deduce relaţia lui Paschen
referitoare la valorile tensiunii care asigură manifestarea autonomă a
descărcării de tip arc electric de comutaţie, procedând astfel:
• pentru o valoare λe a drumului mediu liber al electronilor, numărul de ciocniri
posibile pentru deplasarea acestora pe unitatea de lungime a parcursului
dintre piesele de contact este nc:
1
nc 
e
i

• e
Pi  e
probabilitatea de a realiza o ciocnire cu ionizare, Pi, este:
• numărul ciocnirilor cu ionizare pe unitatea de lungime a deplasării

electronului, y, rezultă: 
 i 1
e
y  n P  e

c i
e
Curbele lui Paschen
• Aceasta corespunde în fapt definiţiei coeficientului α, astfel încât se scrie:
i
1 
e 1  1
y   sau e  ln 1  
e d  
• Tinând seama de relaţiile
λe · p = C= const. , Ui = λi·E , E =U / d ,
• se obţine expresia curbelor lui Paschen: U
U i pd 
C
ln
pd 

Cln1  1 
 
Curbele lui Paschen
• tensiunea de alimentare limită pentru care descărcarea de tip arc electric de
comutaţie se manifestă ca descărcare autonomă, depinde de (pd):

Curbele lui Paschen
• Se constată că aceste curbe U(p·d) prezintă un minim, la
Umin si (pd)min:
U min eUi ln1 1  pd min Celn1 1 

   
• Examinând aceste curbe se pot defini trei zone distincte :
• o primă zonă, sub curbele lui Paschen, pentru valori (pd) inferioare valorii de
minim, ce corespunde AEC ce funcţionează la presiune scăzută, eventual
celor cu comutaţie în vid ;
• o a doua zonă, tot sub curbele lui Paschen, dar pentru valori (pd) superioare
valorii (pd)min, ce corespunde realizării AEC cu fluid sub presiune, (chiar pe
seama energiei disipate de arcul electric), sau AEC cu aer comprimat ;
• o a treia zonă, deasupra curbelor lui Paschen, ce corespunde situaţiilor în

care se doreşte utilizarea arcului electric ca descărcare autonomă, cum este
cazul cuptoarelor electrice cu arc utilizate în siderurgie ; (similar pentru
plasma rece)
Ardere stabilă şi ardere instabilă a
arcului electric de comutaţie
• Pentru ca AEC să asigure deconectarea circuitelor în care sunt
incluse, se impune evitarea condiţiilor de manifestare a arcului
electric ca descărcare autonomă, prin favorizarea fenomenelor de
deionizare
• Valori limită ale curentului pentru arderea arcului electric sunt cu
atât mai mici cu cât tensiunea este mai mare:
1,3 [A] la 50 [V] si respectiv 0,5 [A] la 220 [V] pentru cupru
1 [A] la 50 [V] si respectiv 0,25 [A] la 220 [V] pentru argint

5 [A] la 50 [V] si respectiv 0,1 [A] la 220 [V] pentru carbon
• Procesele ce au loc diferă în cazul AE de curent continuu faţă de
AE de curent alternativ, dar sunt influenţate şi de natura circuitului
de deconectat .

Ardere stabilă şi instabilă a arcului electric
de curent continuu în circuite pur rezistive
• Se consideră un circuit pur rezistiv, pentru care deconectarea se realizează
prin deschiderea contactului K al AEC
• Ecuatia circuitului este de forma: U = R · I + Ua(I)

• Daca se accepta relaţia propusă de Ayrton, se obtine:

U=R·I+α+ = f(I)
I

• Aceasta este o ecuaţie algebrică de gradul doi în raport cu valorile
curentului, având radacinile :
I1,2  U 
2R
 U
2R
  R
2
• Condiţia de ardere stabilă a arcului electric implică pe de o parte existenţa

unor soluţii reale pentru curenţii 1,2 I
U 2
R
4
• dar şi :

df (I)
0
R 2  R  U 2
dI I I2 4
• deci: Curs 7 - Aparate Electrice 33
Ardere critica a arcului electric în
circuite pur rezistive de cc
• Punctul stabil de ardere al arcului electric corespunde valorii mai mari a
curentului, I2, iar deconectarea se poate obţine dacă valorile rezistenţei R
depăşesc limita dată de relaţia anterioara
• Arderea critică a arcului electric corespunde situaţiei în care funcţia f(I) este
tangentă la paralela la axa absciselor de ordonată U, când orice perturbaţie
în circuitul respectiv conduce la stingerea descărcării
• Comportarea arcului electric în timpul procesului de deconectare, presupune
cresterea lungimii acestuia, l=vt, pe seama deplasării contactului mobil cu
viteza v, până la valoarea critică, lcr, după care se obţine întreruperea
circuitului
• Considerând relatiile: α=a+c·v·t ,β=b+d·v·t

• Obtinem:
2R 2R

Iat  Ua cvt  Ua cvt  bdvt
R

2

• Conditiile de ardere critica a arcului înseamna:
 U a cvt  b  dvt
2
   0
 2R  R
• cu valoarea critică, Ia cr, dată de relaţia:
Ia cr  Ua cvt cr lcr = v · tcr

2R
• tcr fiind soluţie a ecuaţiei :
 2R R

Ua cvt cr  bdvt cr 0
2

Evolutia în timp a curentului de arc în
• Curba ce corespunde evoluţiei în timp a curentului Ia(t) pe durata procesului
de deconectare este:
• si evidenţiază o scădere a valorii curentului, faţă de valoarea nominală, în

momentul de amorsare a arcului electric, t0, când acesta devine (< In):
Ua
I0 
R
Conditii critice de stingere a arcului
de comutatie în circuite pur rezistive
de cc
• Dacă se evaluează puterea disipată de arcul electric corespunzătoare
arderii critice a acestuia, Pa cr
Pa cr Ua cr Ia cr  a clcr  bdlcr Ia cr

 Ia cr 
• şi se ţine seama de condiţia de ardere critică, se constată că se poate scrie
o relaţie de forma:
U2 2
Pacr   0,25PS ,P  U
4R s
R
Lungimea critica a arcului de comutatie
în circuite pur rezistive de cc
• Arderea critică a arcului electric de comutaţie în circuite pur rezistive de
curent continuu poate fi abordată şi considerând aproximarea caracteristicii
volt – amper a arcului electric corespunzătoare modelului cilindric
n
U  R I  CI
• ceea ce conduce la:
U  I  n U
   1    I In 
C  In  R
• Considerând condiţia de ardere critică a arcului electric, scrisa sub forma :
dl
0
dI
• rezultă :
1
Ia cr  n In I acr   In
n1 3
• şi deci: nn
lcr  U I n
C n1n 1 n

• Menţionăm faptul că lungimea critică a arcului electric de comutaţie este
importantă pentru construcţia AEC, permiţând definirea înălţimii H a camerei
de stingere, pentru o distanţă δc dintre piesele de contact în poziţia
« deschis »
H1 lcr2  c2
3
•
de comutaţie în circuite inductive reale de
c.c.
• Se consideră circuitul inductiv real, (R – L), de cc, a cărui comportare pe
durata procesului tranzitoriu de deconectare, realizată prin deschiderea
contactului K al unui AEC, este descrisă de ecuaţia :
L RiUai U
di
dt
U
i ( 0)  I n 
R

Evoluţia în timp a curentului la
deconectarea circuitelor R-L de c.c.
• pentru aproximarea tensiunii de arc electric, Ua(i), se acceptă relaţia
propusă de Ayrton şi se neglijează termenul (β/i), ceea ce nu compromite
calitativ concluziile, se obţine:
Ldi RiUa cvt

dt
• ecuaţie diferenţială ce admite soluţia :

c
R R
v a
R 

  Tt  cv
it   T 1e  t
U
 R
• unde s-a considerat:
L
i(0)  I n , T 
R Curs 7 - Aparate Electrice 42
circuite R-L de cc
• Valorile curentului de deconectare, i(t), devin nule după durata
de ardere a arcului electric, ta L-R, care este mai mare în cazul
circuitelor inductive reale de curent continuu decât în cazul
circuitelor pur rezistive, practic suma între timpul de arc pentru
circuite pur rezistive şi constanta de timp a circuitului inductiv
real, T: taR-L = taR + T > taR
• Pentru o viteză dată a contactelor mobile ale AEC, se vor

obţine lungimi critice mai mari în cazul arcului electric de
comutaţie pentru circuitele inductive reale faţă de circuitele pur
rezistive, afirmaţie confirmată dacă se evaluează energia
disipată de coloana de arc electric la deconectare, W a :
circuite R-L de cc
• considerând ecuaţia circuitului considerat, şi multiplicând-o cu i·dt,
rezultă după integrarea pe durata de ardere a arcului electric, ta L-R
t a LR
0 
UiRi2 dt
Ik
L
0
idi
t a LR
0 Ua idt
• respectiv :
Wa = Ws + Wmagn
• stingerea arcului electric în circuitele inductive reale de curent
continuu decurge mai dificil decât în circuitele pur rezistive, şi
este însoţită de supratensiuni la bornele AEC
UK(ta L-R) = U + L di > U

Curs 7dt
- Aparate Electrice 44
Ardere stabilă şi instabilă a arcului
electric în circuite R-L de cc
• Se scrie ecuaţia ce descrie comportarea unor asemenea circuite în prezenţa
arcului electric, sub forma echivalentă :
di
(U – R · i) – Ua(i) = L
dt
Punctele de intersecţie dintre (U-Ri) si

di
Ua(i) corespund unor valori 0
dt
deci arderii arcului electric în regim
staţionar
Se foloseste metoda micilor perturbatii,
a lui Poincaré, pentru analiza stabilitatii
arcului electric
Particularităţi legate de stingerea arcului electric
de curent alternativ
• În ceea ce priveşte stingerea arcului electric de curent alternativ intervin

particularităţi specifice, datorate evoluţiei armonice a tensiunii de alimentare
a circuitului, ce asigură treceri « naturale » prin zero ale curentului din
coloana de arc pentru fiecare semiperioadă (10 ms), deci momente de
ardere « critică » ale acestuia, urmate de reamorsarea pentru semiperioada
următoare a tensiunii de alimentare.
• Atunci când această reamorsare nu mai este posibilă, fie datorită creşterii
lungimii coloanei de arc (pentru AEC de joasă tensiune), fie datorită unor
intense fenomene de deionizare asociate trecerii naturale prin zero a
valorilor curentului de arc (pentru AEC de înaltă tensiune de obicei), se
obţine firesc stingerea arcului electric de comutaţie şi deci deconectarea
circuitului.

Particularităţi legate de stingerea arcului
electric de curent alternativ în circuite
pur rezistive
• În cazul unui circuit pur rezistiv, de rezistenţă R, alimentat de la o sursă de
tensiune alternativă, u(t), de valoare efectiva U, de pulsaţie ω şi de fază
iniţială θ
u ( t )  2  U  sin   t  
• ecuaţia care-i descrie comportarea la deconectare, este:

u(t) = R · i + ua(i)
• ce se poate scrie sub forma, daca se considera relatia lui Ayrton:
2Usint  a cvt bdvt

i2 2 i 0
2R R
• 2Usin( t )acvt 2Usin( t)acvt 2 bdvt
cu solutia:
 [ ] 
2R 2R R
Particularităţi legate de stingerea arcului
electric de curent alternativ în circuite
pur rezistive
• Se constată că există mai multe momente,
tk, de ardere critică a arcului electric de
comutaţie, ce reprezintă soluţii ale ecuaţiei
2Usin(  t k)a cvt k 2 bdvt k

[ ]  0
2r R
• Tensiunea de arc se poate accepta
în primă aproximaţie dată de relaţia :
ua(t) = E · v·t
în circuite pur rezistive de ca
• Pentru circuite pur inductive de curent alternativ, de reactanţă X, ecuaţia ce
descrie procesul de deconectare cu arc electric se poate scrie:
U  X  I  u (i)
2 2 2 2
a
a
• pentru u a (i)  C    i rezultând:
U  i 2
 2n
   1 2 i
C  I n 

• deci curentul corespunzător arderii critice a arcului electric, ca soluţie a
ecuaţiei
n
d(i)
0 i cr  I n
di n Electrice
Curs 7 - Aparate 1 49
Evoluţia în timp a curentului de
deconectare: sarcina inductivă şi capacitivă
• deconectarea circuitelor inductive
reale
de ca are loc înaintea trecerii naturale
prin zero a curentului, în timp ce
pentru circuite capacitive reale de ca
deconectarea intervine după trecerea
naturala prin zero a curentului ce
parcurge coloana de arc, ceea ce în
anumite situaţii poate conduce la
deteriorarea izolaţiei
condensatoarelor.

Posibilităţi de stingere a arcului
electric de comutaţie
• Problema comutaţiei este prioritară pentru construcţia si functionarea AE cu
contacte la deconectare
• Aceasta presupune amorsarea, arderea şi stingerea arcului electric, într-o

incintă specială, numită « cameră de stingere »
• Pentru AEC de c.c. de joasa tensiune, principala actiune este de alungire a

coloanei de arc, cu scaderea curentului sub valoarea critica
• Pentru AEC de c.a. de joasa tensiune, stingerea se asigura prin alungirea
suficienta a coloanei de arc, pentru a evita reamorsarea în semiperioada
urmatoatre
• Pentru AEC de ca de înalta tensiune, principala interventie este de a asigura

deionizari intense în momentul trecerii naturale prin zero a curentului, care
evita reamorsarea acestuia înC8semiperioada
- Aparate Electrice
urmatoare (post-arc…)1
Posibilităţi de stingere a arcului electric de
comutaţie
pentru AE de joasă tensiune
• Se are în vedere pozitia caracteristicii dinamice a circuitului, (U-RI) în raport
cu caracteristica volt-amper Ua(I) a arcului electric
• Posibilitatile de stingere se refera la:
- Alungirea coloanei de arc:
l1 < l2 < lcr
- Plasasea de rezistente în serie;
- Plasarea de rezistente în paralel
C8 - Aparate Electrice 2
Stingerea arcului electric de comutatie
prin utilizarea unor rezistente în serie
• Schema electrica si caracteristicile (U-RI) în raport cu Ua(I):
Stingerea arcului electric de comutatie prin
utilizarea unor rezistente în paralel cu arcul
electric (cu contactul ce se deschide)
• Schema electrica si caracteristicile (U-RI) în raport cu Ua(I)
U = R·i + Ua(i1)
Stingerea arcului electric de comutatie prin
utilizarea unor rezistente în paralel cu arcul
electric (cu contactul ce se deschide)
• Valorile rezistentei în paralel, Rp trebuie sa fie cât mai mici la întrerupere
U
• Curentul din circuit dupa întrerupere este Io =
R  Rp
• Valorile rezistentei Rp trebuie sa fie cât mai mari dupa stingerea arcului
pentru a valida întreruperea: solutii posibile (R-C) sau tiristor comandat
Principii şi dispozitive de stingere a arcului
electric de comutaţie în funcţionarea AE
• Construcţia AEC se caracterizează prin existenţa unor ansambluri
specializate, numite camere de stingere, în interiorul cărora are loc
amorsarea, arderea şi stingerea arcului electric de comutaţie
• Cerinţe specifice pentru realizarea camerelor de stingere, care sunt legate

de performanţele AEC :
-energia disipată de coloana de arc în interiorul camerei de stingere să fie
maximă ;
-timpul de ardere al arcului electric de comutaţie să fie cât mai scurt ;

-uzura elementelor active, ce intervin în procesul de stingere al arcului electric
de comutaţie să fie minimă ;
-supratensiunile de comutaţie si efectele secundare (acustice, optice etc.),
legate de procesul de deconectare, să fie cât mai reduse
Principii si dispozitive pentru realizarea
camerelor de stingere ale AEC
• Cele mai importante procedee ce stau la baza construcţiei camerelor de
stingere ale AE sunt:
-alungirea mecanică a coloanei de arc electric de comutaţie ;

-utilizarea grilelor metalice ce fragmentează coloana de arc electric ;
-suflajul cu fluide ;
-suflajul magnetic ;
-utilizarea fenomenului de expandare ;

-utilizarea materialelor gazogene ;
-utilizarea materialelor granuloase ;
-comutaţia în SF6 ;
-comutaţia în aer comprimat ;
-comutaţia în vid
-comutaţia fără arc electric.
Alungirea mecanică a coloanei de arc
• Posibilitatile de alungire depind de pozitia si de miscarea contactelor
• Cresterea vitezei de separare a contactelor favorizeaza stingerea arcului
prin alungire mecanica, cu posibile solutii de realizare:
• Plasarea contactului fix pe un resort elastic:
• Deschiderea contactului dupa tensionarea prealabila a unui resort elastic
• Un efect favorabil similar se obţine şi în cazul utilizării « ruperii duble », când
viteza de deplasare, v, a traversei contactelor mobile asigură o viteză de
alungire a arcului electric de comutaţie de valoare 2·v
- Energia cinetică necesară pentru a asigura deplasarea contactului de masa

m cu viteza v, la deconectare, este : Ec0  mv 2
2
Acelaşi efect, în cazul ruperii duble, necesită o viteză (v/2) de deplasare a
traversei contactelor mobile, de masă 2·m, deci o energie cinetică
2m v
2
 2
E c1   1 E c0
2 2 C8 - Aparate Electrice 10
Tehnica modulului pentru întrerupatoare de
înalta tensiune tip IO 80/1600
* Pentru funcţionarea la tensiunea nominală de 110 kV se
utilizează două asemenea module conectate în serie
• Pentru tensiunea nominală de 220 kV, se folosesc 4 asemenea

module conectate în serie.
• Funcţionarea unor asemenea ansambluri, exploateaza

avantajele anunţate mai sus, daca:
- modulele sunt comandate de la acelaşi dispozitiv de acţionare
- se realizeaza deschiderea simultană (sincronă) a tuturor contactelor,
- se asigura distribuţia uniforma a tensiunii pe modulele componente, pentru a
echilibra solicitările acestora la deconectare, utilizând în acest scop
condensatoare de egalizare, cu capacitatea (5-7) pF.
Alungirea mecanica a coloanei de arc si
dimensiunile camerei de stingere
• Dezavantajul AEC de joasă tensiune, ce folosesc la întrerupere alungirea
mecanică a coloanei de arc electric (ca arc electric « liber », nedeionizat), îl
reprezintă dimensiunile de gabarit mari ale camerelor de stingere
• Reducerea acestor dimensiuni se obtine prin utilizarea unor materiale
izolatoare şi termorezistente, ce asigură trasee suficent de lungi ale coloanei
de arc electric de comutaţie pentru înălţimi H, mai mici ale camerelor de
stingere, sau prin laminarea arcului în camere înguste (cam darc)
Utilizarea grilelor metalice
• Grilele metalice exploateaza efectul fed si efectul de nisa
Forma grilelor
• In c.c. se utilizeaza efectul de electrod:
Umax = (1,5 – 2,5) · U ,
UA-K= (20 – 30) V
U max
n
U AK
ng = n - 1
• In c.a. sunt numite « grile deion »:

Uo este tensiune de tinere a arcului scurt
n s  3Un    ns
2U0 n 
*
g 1
2
ng = n s – 1 , C8 - Aparate Electrice 13
Principiul suflajului cu fluide
• Suflajul poate fi transversal, axial sau mixt, primul fiind preferat caci asigura
si alungirea coloanei de arc
• Atunci când suflajul transversal se realizează cu lichide, viteza acestora, de
dorit cât mai mare, şi calităţile dielectrice definesc construcţia camerei de
stingere, cu unul sau mai multe canale de suflaj
• In cazul uleiului de transformator viteza limită de suflaj este de (20 – 40)
[m/s]
Suflajul cu fluide poate fi realizat şi prin « autocompresie », când un piston

ataşat contactului mobil asigură compresia fluidului de suflaj şi dirijarea
acestuia către zona de arc electric, cazul anumitor întrerupătoare cu SF6 14
C8 - Aparate Electrice
Principiul suflajului magnetic
• Se foloseste interactiunea electrodinamica dintre coloana de arc si un câmp
magnetic, de inducţie B, de obicei 0,01[T], din considerente legate de
reducerea uzurii pieselor de contact
• Câmpul magnetic poate fi asigurat fie de o bobină de suflaj magnetic,
parcursă chiar de curentul de deconectat, fie de o bobină de tensiune
alimentată de la o sursă separată, fie de un magnet permanent
F=B·I·l C8 - Aparate Electrice 15

• In ipoteza că efectele corespunzătoare celor două soluţii sunt identice
pentru curentul nominal din circuitul de întrerupt, se constată că bobina de
suflaj serie se dovedeşte mai eficientă pentru valori mari ale curentului, de
exemplu curenţi de defect, când în plus există riscul ca actiunea bobinei de
tensiune să scadă datorită defectului .
• În ceea ce priveşte utilizarea magneţilor permanenţi, aceştia pun mereu
problema conservării în timp a performanţelor iniţiale
• În mod obişnuit bobina de suflaj serie este parcursă tot timpul de curentul
din circuit, însă există soluţii constructive pentru a asigura intervenţia
acesteia doar în momentul desprinderii pieselor de contact ale AEC
• Construcţia întrerupătoarelor de
înaltă tensiune (cu comutaţie în vid
sau cu SF6) utilizează suflajul mag-
netic pentru a obţine rotirea coloa-
nei de arc pe piesele de contact,
(cu diminuarea cantităţii de vapori
metalici din zona de arc si scăderea
uzurii contactelor
• În acest scop se asigură acţiunea unui câmp magnetic de

direcţie radială, care prin forţele electrodinamice tangenţiale, de
interacţiune cu coloana de arc axială, asigură « arcul electric
rotativ », ca în desenul alaturat.
Principiul expandarii
• Se foloseste energia disipata de coloana de arc electric la deconectare
pentru a descompune o cantitate mica de lichid (apa, expansina sau ulei)
pentru a genera presiuni mari în incinta camerei de stingere
• Conform relatiei lui Bauer se scrie succesiv:

W a 0 Ua idt
V = C · Wa
C este constanta lui Bauer
• C = 60 [cmc/kJ] pt. ulei
• C = 10 [cmc/kJ] pt. expansina
Principiul materialelor gazogene
• Un alt exemplu de utilizare a energiei disipate de coloana de arc la
deconectare pentru întreruperea circuitelor.
• În acest scop, în interiorul camerei de stingere, în proximitatea zonei în care
se manifestă arcul electric de comutaţie, se amplasează materiale gazogene
(fibră organică, mase plastice)
• Se obtine un volum V de gaze:
V = δ · Wa
• Amplasarea materialelor active trebuie sa
fie cât mai aproape de coloana de arc
Cantitatea de material m pentru o intrerupere
si autonomia de functionare pentru N manevre
va impune o masa necesara M = N m
Utilizarea materialelor granuloase
• Constă în plasarea în vecinătatea coloanei de arc a
unor materiale speciale (nisip de cuarţ, acid boric, praf
de marmură etc.), care în prezenţa descărcării, ce
comportă vapori metalici, formează un conglomerat
vitros (« omida de nisip »), caracterizat printr-o
conductibilitate termică importantă, ce asigură
evacuarea de energie din zona de arc şi deionizări
intense, deci deconectarea circuitului.
• Este cazul obişnuit al construcţiei siguranţelor fuzibile
de mare putere de rupere cu material de umplutură,
care prin durata redusă de ardere a arcului electric
realizează şi un « efect de limitare ».
Comutatia în hexafluorura de sulf
• este un exemplu de utilizare a unui gaz electronegativ ca mediu
de stingere
• Are la bază prezenţa sulfului, gurmand pentru electronii din

coloana de arc, dar şi stabilitatea deosebită a moleculei acestui
gaz
• Se apeleaza de obicei la presiuni de ordinul (3 – 6) atm pentru

a evita trecerea în faza lichida
• Posibilitatea SF6 de a trece în fază lichidă în cazul AEC de

exterior ce funcţionează la temperaturi scăzute a impus fie
utilizarea unor rezistenţe de încălzire, fie folosirea unui amestec
SF6 cu N2
Comutatia în aer comprimat
• Comutaţia în aer comprimat se bazează pe faptul că la presiuni
ridicate, de (20 -30) atm., gradul de ionizare este scăzut, astfel
încât stingerea arcului electric este mai uşor de realizat.
• Practic întrerupătoarele de înaltă tensiune cu comutaţie în aer
comprimat asigură creşterea presiunii în incinta camerei de
stingere la comanda de deconectare, şi un debit masic maxim
al aerului ce părăseşte camera de stingere (printr-un ajutaj
special conceput), în concordanţă cu puterea limită de
deconectat
• Instalaţiile anexe sunt costisitoare si pentru pentru a asigura
funcţionarea sigura a acestor AE se impune rezervarea
• Cum presiunea în camera de stingere după deconectare
revine la presiunea atmosferică, pentru a valida deconectarea
şi a asigura distanţe de izolaţie suficiente, aceste AEC folosesc
un pol separator exterior, ce se deschide după stingerea arcului
electric de comutaţie.
• Aerul comprimat serveste si la actionare
Comutatia în vid
• Comutaţia în vid reprezintă o soluţie actuală de realizare a unor
AEC performante, alături de comutaţia în SF6
• Se încearcă evitarea prezenţei purtătorilor de sarcină (favorabili
dezvoltarii arcului electric de comutaţie), prin utilizarea unor
camere de stingere cu vid avansat, 10-9 – 10-8 atm.
• Asemenea ansambluri se caracterizează printr-o durată mare
de viaţă, 20-30 ani, fiind în fapt ceea ce se numeşte obişnuit
AEC fără întreţinere.
• În cazul întrerupătoarelor de înaltă tensiune cu comutaţie în vid,
aceste performanţe au la bază :
-menţinerea etanşeităţii camerei de stingere (la imbinarea metal-
izolator)
-soluţii deosebite legate de realizarea contactelor electrice.
Progrese actuale în asigurarea
comutatiei
• Comutaţia fără arc electric este o realizare a
ultimilor decenii, şi se poate realiza ca o
comutaţie sincronizată, ca o comutaţie hibridă,
sau ca o comutaţie statică, după cum s-a
comentat anterior
• Un domeniu inedit, ce face obiectul unor
cercetări intense în laboratoare specializate din
întreaga lume, îl constituie realizarea AEC cu
contacte metalo-lichide
Fenomene post-arc la bornele AEC
• În funcţionarea AEC, după stingerea arcului electric, zona
dintre piesele de contact nu dobândeşte instantaneu calităţi
izolante
• Refacerea rigidităţii dielectrice decurge în timp, corespunzător

construcţiei şi performanţelor camerei de stingere
• De asemenea, natura circuitului în care este inclus AE se

manifestă cu particularităţi specifice legate de creşterea
tensiunii dintre piesele de contact
• O întrerupere « reuşită » a circuitului în care este inclus un

AEC, rezultă dacă valorile tensiunii ce se manifestă între
piesele de contact, după stingerea arcului electric, numită
obişnuit tensiune tranzitorie de restabilire, UTTR(t), rămân
inferioare tensiunii de ţinere, ce corespunde refacerii rigidităţii
dielectrice dintre piesele de contact, UR(t)
Fenomene post-arc pentru AEC de
curent continuu (circuite pur rezistive)
• În cazul AEC ce realizează deconectarea circuitelor pur rezistive de cc,
procesul de deconectare se bazează pe alungirea coloanei de arc electric
de comutaţie, şi, la depăşirea lungimii critice a acesteia se obţine
stingerea descărcării
• Tensiunea ce intervine între contactele AEC la întrerupere devine practic
tensiunea nominală de alimentare a circuitului
Fenomene post-arc pentru AEC de
cc în circuite inductive reale
• La bornele AEC se manifesta supratensiuni: Uk(0)=Umax=Un+
Limitarea efectelor supratensiunilor
de comutatie in cicruite R-L reale
• În acest scop se folosesc scheme ce realizează « şuntarea » inductanţei
circuitului, şi limitarea valorilor acestor supratensiuni la aproximativ
Umax = (1,1- 1,4) ·Un
Limitarea supratensiunilor la deconectarea
circuitelor R-L reale folosind două întrerupătoare
• Prin utilizarea unui întrerupător ultrarapid, I1, ce este şuntat de rezistenţa de
limitare R*, şi a unui întrerupător normal, I, ale cărui contacte se deschid,
desigur, după cele ale întrerupătorului ultrarapid, se micsoreaza energia
câmpului magnetic
1 U 1 U
Wmo   L  I2 I Wm1   L  I12 I1 
2 R C8 - Aparate Electrice 2 R  29
R*
Fenomene post-arc pentru AEC de cc la
deconectarea circuitelor R – L – C
• Se considera un circuit R – L – C, alimentat de la o sursă de cc de tensiune
U, ca mai jos
• Fenomenele la întrerupere sunt descrise de ecuatia:
d 2 Uc d Uc
 2  dUc  2Uc  2U
0 0 cu Uc(0) = t0
dt2 dt dt
• Cu notatiile uzuale:
R 1
i( t ) 
dq
q( t )  C  U c , 2  ,  2
,
LC
, o
dt L
• Rezultând solutia:
 t  
U c (t )  U K ( t )  U  1  e (cos e t  sin e t ),
 e 
• Care pentru:
 2  o2  e2 ,   e ,
• Devine final:
U c ( t )  U K ( t )  U(1  e  t cos e t ),
• Se constată că valoarea maximă a supratensiunii ce se poate
manifesta între contactele AEC la deconectarea circuitelor R –
L – C de curent continuu este de (1,4 – 1,6) U
• solicitările AEC la deconectarea circuitelor R –L – C de curent

continuu nu depind doar de valoarea maximă a tensiunii ce se
manifestă între piesele de contact după stingerea arcului
electric de comutaţie, ci şi de viteza de creştere a acesteia, deci
de pulsaţia ωe
• Daca valorile UR(t) ramân mereu mai mari decât UTTR(t) atunci
avem o întrerupere reusita, în caz contrar se reamorseaza arcul
electric de comutatie, cuC8o - întrerupere
Aparate Electrice nereusita 32
Intrerupere reusita si întrerupere
nereusita pentru circuite R-L-C de cc
• Intrerupere reusita Intrerupere nereusita
Fenomene post-arc la deconectarea AEC
de ca
• În cazul circuitelor pur rezistive de curent alternativ fenomenele de
deconectare cu ajutorul AEC decurg similar cu cele prezentate în cazul
circuitelor de curent continuu, întreruperea fiind favorizataa de trecerile
naturale prin zero ale curentului din circuit
• În cazul circuitelor inductive reale, după cum s-a precizat anterior,

întreruperea intervine înaintea trecerii naturale prin zero a curentului ce
parcurge circuitul, prin “tăierea” curentului, şi este însoţită de supratensiuni
datorate comutaţiei magnetice inverse
• deconectarea circuitelor capacitive reale de curent alternativ prezintă

particularitatea că întreruperea are loc prin « smulgerea » valorilor
curentului, după trecerea naturală prin zero a acestuia
TTR pentru circuite R-L-C de ca
• Schema electrica de principiu a unui asemenea circuit este:
• Iar ecuatia care-i descrie comportarea la deconectare se scrie:
L Ri idtUsin t  
di 1 t
dt C
• In raport cu tensiunea la bornele condensatorului, Uc, în fond aceeaşi cu
tensiunea la bornele contactului, UK , de fapt tensiunea tranzitorie de
restabilire ce se manifestă între piesele de contact ale AEC, UTTR avem:
Uc(t) = UK(t) = CidtUTTRt 

1 t
• Si deci ecuatia echivalenta a circuitului se scrie:
d2Uc dUc  2Uc  2Usin t  

 2  0 0
dt2 dt
• Cu solutia de forma:
Usin t   1 
UTTRt   U1e t sin et  
2
 C R 2  L 1 
  C 
 R
2L  e2   02C8- Aparate
 2 Electrice 36
• Curba UTTR(t):
Conform solutiei Definirea celor 4 parametri de baza
f0  1
2t v
dUTTR 4f0U
dt
Intrerupere reusita si întrerupere nereusita
în ca
• Compararea curbelor UTTR(t) si UR(t):
Intrerupere reusita Intrerupere nereusita
Solutii pentru a evita reamorsarea arcului
electric datorita vitezei de crestere a TTR
• Soluţiile constructive pentru a împiedica reamorsarea arcului
electric după stingerea prealabilă a acestuia, sunt:
• mărirea vitezei iniţiale de creştere a tensiunii UR(t), prin

utilizarea unui jet suplimentar de fluid neionizat orientat către
zona ocupată anterior de arcul electric (cazul întrerupătoarelor
IUP)
• scăderea vitezei de creştere a TTR, folosind rezistenţe de

şuntare convenabil calibrate (cazul întrerupătoarelor cu aer
comprimat)
Întreruperea curenţilor mici (capacitivi sau
inductivi) cu ajutorul AEC de
înaltă tensiune de ca
• La întrerupere intervine transformarea energiei câmpului magnetic în
energie a câmpului electric, putându-se scrie o relatie de bilant:
1LI2max  1CU2max
2 2
• astfel încât tensiunea maximă ce se poate manifesta între contactele AEC
este:
L
Umax Imax  U
C
Aceste supratensiuni pot genera ceea ce obişnuit se numeşte defect
« evolutiv » pentru funcţionarea AEC de înaltă tensiune, ce are la bază
deteriorarea izolaţiei acestora la întrerupere, după care intervine de fapt un
defect veritabil datorat izolatiei C8
deteriorate
- Aparate Electrice 40
Particularitati de întrerupere pentru
AEC trifazate
• Solicitările sunt diferite, după cum AEC sunt incluse în circuite cu neutrul
izolat sau în circuite cu neutrul « tratat »
• In cazul circuitelor cu neutrul izolat, faza care se întrerupe prima este mai
solicitată, ea preluând practic 50% din puterea consumatorului, şi suportând
o TTR de valoare :
U1max 1,5 2Unf
• unde Unf reprezintă tensiunea nominală de fază, în timp ce celelalte două
faze suportă doar tensiunea:
U2max U3max 0,5 2Unf

• În cazul AEC ce deconectează circuite trifazate cu neutrul tratat se obţine un
efect favorabil, de echilibrare a solicitărilor pentru cele trei faze, cu o valoare
maximă a TTR de doar (1,3 – 1 ,4)  2U nf
CONTACTELE APARATELOR ELECTRICE
• Contactele AEC reprezintă locul de atingere dintre două sau
mai multe piese metalice, parcurse de un curent electric
• Contactele electrice sunt componentele cele mai solicitate

din construcţia AE, atât datorită faptului că reprezintă o
“strangulare locală” a căii de curent, legătura electrică
realizându-se prin puncte elementare de contact, cât şi datorită
faptului că acestea sunt expuse unor solicitări suplimentare,
mecanice (ciocniri la închidere) , termice (prin acţiunea arcului
electric de comutaţie) etc.
• Contactele electrice constituie elemente de rangul I în

ansamblul AEC, deoarece deteriorarea pieselor de contact face
imposibilă utilizarea ulterioară a acestora.
Clasificarea si constructia
• Contactele electrice, pot fi fixe sau mobile.
• Contactele fixe pot fi nedemontabile (realizate prin lipire – sudare), sau
demontabile, realizate ca îmbinări cu şuruburi sau cu cleme elastice
• Contactele mobile la rândul lor pot fi contacte glisante (alunecătoare),

pentru care deplasarea relativă a pieselor de contact nu realizează
întreruperea circuitului, sau contacte mobile de comutaţie, utilizate frecvent
în construcţia AEC
Contacte electrice glisante
Contacte electrice de comutaţie
• Exemple de contacte mobile de comutatie
Contactele AEC
• Cerinţele principale impuse pentru realizarea
contactelor electrice (adesea contradictorii):
• realizarea unei legături electrice sigure, de
calitate şi de lungă durată între piesele de
contact ;
• asigurarea unor fenomene minime de uzură a
pieselor de contact în funcţionare ;
• evitarea unor fenomene de lipire-sudare a
pieselor de contact în timpul funcţionării ;
• efecte minime asupra pieselor de contact sub
acţiunea arcului electric de comutaţie
Contactele AEC
• realizarea unor contacte electrice de calitate pentru AEC reprezintă adesea
un compromis, ce ţine seama de particularităţile funcţionale ale AE şi de
parametrii săi nominali:
• contactele întrerupătoarelor automate de joasă tensiune de curenţi
nominali mari se acceptă specializarea funcţională a diferitelor elemente
componente ale pieselor de contact, deosebind contact de rupere, contact
intermediar şi contact principal (caracterizat prin valori reduse ale
rezistenţei de contact) ;
• această soluţie comportă şi adaptarea mişcării pieselor de contact pentru
a respecta ordinea firească la conectare şi respectiv la deconectare,
acţiunea arcului electric de comutaţie referindu-se la contactele de rupere,
amplasate de obicei accesibil, uşor de schimbat, la partea superioară a AE.
• Pentru întrerupătoarele de înaltă tensiune cu comutaţie în vid, (incinta
vidată are o durată de viaţă de (20 – 30) ani), impune la construcţii speciale
ale pieselor de contact, astfel încât coloana de arc se manifestă « difuz »
între piesele de contact, fără a se acroşa într-un punct, ce ar deveni sursă
de vapori metalici pe de o parte, dar şi evitând formarea de « cratere » ce ar
favoriza amorsarea arcului electric la o funcţionare ulterioară
Contactele AEC
• Mai explicit încă este compromisul acceptat pentru
întrerupătoarele de înaltă tensiune de tip IUP:
• contactul de tip tulipă este realizat cu aliaje ce conţin W,

care deşi cresc valorile rezistenţei de contact, asigură o
comportare mai bună la acţiunea arcului electric de
comutaţie.
• Se poate afirma că nu dispunem de un material sau de o

formă constructivă pentru piesele de contact ale AEC
care să răspundă tuturor cerinţelor de performanţă
impuse de buna funcţionare a acestora în exploatare,
numeroase cercetări, mereu actuale, fiind dedicate
acestui subiect.
Rezistenţa de contact. Componente şi
factori de influenţă
• Pentru a pune în evidenţă rezistenţa de contact se poate face un experiment
simplu :
• se măsoară rezistenţa unui conductor de secţiune constantă, pentru o
lungime dată, l, de valoare R ;
• se realizează o secţiune în zona mediană a acestui conductor, după care se
măsoară, pentru aceeaşi lungime l, rezistenţa R*
• Valoarea rezistenţei de contact, ce presupune o forţă de apăsare, Fc, între
cele două porţiuni ale conductorului după secţionare, va fi :
• Rc = R* - R
Rezistenţa de contact. Componente
şi factori de influenţă
• Dacă se examinează la microscop două piese metalice de contact, (A,B), se
evidenţiază proeminenţe de pe suprafaţa acestora, legate de rugozitatea şi
deci de gradul de prelucrare mecanică suprafeţelor, astfel încât legătura
electrică între piesele A şi B se realizează printr-un număr finit de puncte
elementare de contact.
ContacteC8elementare
- Aparate Electrice Contact elementar sferic
49
• În zona punctelor elementare de contact intervin creşteri fireşti ale densităţii
de curent, deci solicitări termice mai mari faţă de calea de curent masivă
• Holm a propus ipoteza că toate aceste puncte elementare de contact se

comportă identic în funcţionarea AE, astfel încât pentru o valoare Rc0 a
rezistenţei contactului elementar şi pentru n puncte elementare de contact,
rezistenţa de contact, Rc, devine:
R co
Rc 
n
• Forma geometrică a contactelor elementare poate fi diferită, dar se acceptă
de obicei o formă geometrică regulată, sferă de rază a, sau elipsoid de
rotaţie.
• În cele ce urmează vom considera doar contactul elementar de formă
sferică, de rezistenţă Rc0, ceea ce, după definirea numărului « n »de
puncte elementare de contact, C8permite evaluarea rezistenţei de contact,50Rc
- Aparate Electrice
• Dacă se consideră un asemenea contact elementar de formă sferică, de
rază a, realizat între piesele metalice A şi B, caracterizate prin valori ale
rezistivităţii electrice ρA şi respectiv ρB, se evidenţiază două componente ale
rezistenţei acestuia, rezistenţa de stricţiune, datorată strangulării locale a
căii de curent, Rs0, şi rezistenţa peliculară, Rp0, datorată peliculei de oxizi
metalici, de grosime infimă e drept, dar de rezistivitate electrică mult mai
mare ca a metalului piesei de contact :
Rc 0 = Rs0 + Rp0
• Pentru a evalua componenta de stricţiune a rezistenţei contactului
elementar, Rs0, se poate folosi metoda analogiei electrostatice, ce permite
scrierea unei relatii de forma:
R · C = ρ · ε0
R este rezistenţa, C – capacitatea condensatorului sferic de rază a, ρ –

rezistivitatea electrică a materialului piesei de contact, iar ε0 – permitivitatea
electrică a mediului C8 - Aparate Electrice 51
Rezistenta de strictiune a contactului
elementar
• Ipotezele lui Holm, acceptate în studiul contactelor electrice:
• rezistivitatea electrică a materialului pieselor de contact este constantă ;
• conductibilitatea termică a materialului în zona de contact este infinită ;
• suprafeţele echipotenţiale reprezintă sfere concentrice cu contactul
elementar
• Capacitatea condensatorului sferic de rază a , având a doua armătură la
infinit, C, se calculează cu relaţia :
• corespunzător piesei de contact A rezultă:
A
C = 4 · π · ε0 · a , CA = 2 · π · ε0 · a R soA,
2a
• iar corespunzătoare contactului elementar pentru piesa de contact B:
B
R soB 
2a
• astfel ca rezistenţa de stricţiune a contactului elementar, Rs0, va fi:
A  B
R so  R
C8 soA R
- Aparate soB 
Electrice 52
2a
elementar
• Cum în construcţia AEC se preferă utilizarea aceluiaşi material pentru
realizarea celor două piese de contact: ρA = ρB = ρ

• Se obtine: R so 
a
• În cazul unui contact elementar ce are forma unui elipsoid de rotaţie

R *
so 
2a
Pentru a evalua rezistenţa de stricţiune a contactului elementar, trebuie
cunoscut materialul utilizat pentru realizarea pieselor de contact, şi apoi
calculată raza contactului elementar, a ; în acest scop se poate folosi de
exemplu relaţia lui Hertz, valabilă în domeniul deformaţiilor elastice ale
proeminenţelor microscopice, pentru Fco referitoare la contactul elementar
3
4
 1 2 1 2
 
a 3 Fc0 C8 - AparateElectrice  1  1
 EA
A B
EB  rA rB

1
53
elementar
• Forta de apasare pentru un punct elementar de contact este:
Fc
Fco  , Fc  f sp  I n
n
• Astfel încât raza « a » a acestuia se scrie:
a  k1 3 Fco
• Iar rezistenta de strictiune corespunzatoare devine:
1

R so  K  F co
3
elementar
• O relaţie similară se obţine pentru rezistenţa de stricţiune a contactului
elementar dacă se consideră « strivirea » proeminenţelor microscopice ale
suprafeţelor de contact, caracterizată prin coeficientul de strivire, σstr
(constantă fizică de material), astfel încât rezultă succesiv

1
Fc0 
a R so   k2 F 2
  str a
co
• Se poate deci accepta astfel o relaţie bine confirmată experimental, pentru

evaluarea rezistenţei de stricţiune a contactului elementar
m
R  CF
so co
în care C şi m reprezintă constante, depinzând de natura materialului
pieselor de contact, de forma pieselor de contact, dar şi de gradul de
prelucrare al suprafeţelor de contact (Fc creste – Rso scade)
Rezistenta peliculara a contactului
elementar
• Rezistenţa peliculară, Rp0, datorată în fapt peliculei de oxizi, de grosime
foarte mică, δ =10^(-8) [m], dar de rezistivitate electrică ρp de ordinul a (10^5
– 10^8) [Ω·m], astfel încât rezultă :
p  
R po 
a 2
• Pentru a evalua Rpo se poate folosi si relatia:
R ss
R po  2
a
unde valorile Rss depind de natura materialului pieselor de contact şi de
grosimea peliculei de oxizi ce acoperă suprafaţa acestora.
Desigur, prin întreţinerea corectă a pieselor de contact se poate evita formarea
acestei pelicule de oxizi metalici,C8rezultând reducerea rezistenţei peliculare56a
- Aparate Electrice
Rezistenta de contact
• La închiderea contactelor AEC, se asigură o « alunecare » la atingerea
pieselor de contact, « fritting mecanic », astfel încât componenta peliculară a
rezistenţei de contact devine nesemnificativă deoarece se realizează astfel
« autocurăţirea » pieselor de contact
• Pentru evaluarea rezistenţei contactului elementar, Rc0, este unanim

acceptată o relaţie de forma :
m
R co  C o  F co
• Ceea conduce la expresia pentru calculul rezistentei de contact de forma:
m
Rc  CF c
Rezistenta de contact
• Influenţa forţei de apăsare între piesele de contact, Fc,asupra rezistentei de
contact:
Se constată că valorile rezistenţei de contact, Rc, la scăderea valorilor forţei de

apăsare între piesele de contact, Fc, sunt mai mici, ceea ce se poate explica
prin deformaţiile plastice, remanente, ale proeminenţelor microscopice ale 58
C8 - Aparate Electrice
suprafeţelor pieselor de contact
Contactele electrice ale AEC
• Forta de apasare pe contact depinde de In dar si de functionalitatea AEC,
prin valorile fsp, duble pentru Ag fata de Cu, si mai mari la intrerupatoare
fata de contactoare:
Fc = fsp In
Factori ce influenţează valorile rezistenţei de contact, Rc :
• natura materialului pieselor de contact, de dorit de rezistivitate electrică cât

mai mică, deşi astfel creşte riscul de a obţine lipirea-sudarea acestora la
deconectare, sau în cazul vibraţiilor în poziţia « conectat », ce trebuiesc
evitate
• forma geometrică a pieselor de contact
• gradul de prelucrare mecanică pieselor de contact, (rugozitatea suprafeţelor

acestora)
• temperatura pieselor de contact, mai ales în zona punctelor elementare de

contact. C8 - Aparate Electrice 59
Cu privire la forta specifica de apasare
pe contact
• Dependenta fsp de In:
• Aspecte diferite intervin în cazul contactelor metalo-lichide, utilizate în

ultimul timp pentru realizarea unor AEC, realizate între o piesă metalică de
contact şi un lichid conductor (mercur), când nu se mai pune problema forţei
de apăsare între piesele de contact ci aceea a densităţii de curent, deci
practic a suprafeţei de contact dintre metal şi lichidul conductor.
Funcţionarea acestor AE are la bază modificarea nivelului lichidului
conductor în interiorul camerei de stingere, ce realizează închiderea sau
deschiderea contactelor
Încălzirea contactelor electrice
• Temperatura pieselor de contact este un indicator important al
bunei comportări a acestora în funcţionare, deoarece zona
contactelor electrice nu trebuie să devină « sursă termică »
pentru circuitul în care sunt incluse sau pentru componente ale
AEC
• Diferenţa de temperatura între un contact electric şi calea de

curent aferentă trebuie să nu depăşească 5°C
• supratemperatura în zona unui contact electric, se poate evalua

folosind relaţia:
U 2
 c c
8 
Încălzirea contactelor electrice
• O relaţie mult utilizată, pentru a defini temperatura absolută a unui contact
electric, Tc :
2
U
Tc   To2
c
4L
• unde Uc reprezintă căderea de tensiune pe contact, L = 2,42 · 10^(-8) [V/
K^2], constanta lui Lorentz, iar T0 – temperatura absolută a căii de curent
pe care este amplasat contactul electric
• Se constată că în practică, măsurarea directă a rezistenţei de contact în

timpul funcţionării este dificilă,
• Se poate aprecia totusi comportarea contactului electric prin măsurarea
căderii de tensiune pe contact, Uc, ce oferă informaţii cu privire la
temperatura acestuia
Variaţia rezistenţei de contact cu temperatura
• Dacă se trasează curba ce descrie dependenţa rezistenţei de contact, Rc,
cu temperatura (supratemperatura), , aceasta din urmă în fond echivalentă
oarecum cu valoarea căderii de tensiune pe contact, Uc
• Valoarea  1 a supratemperaturii contactului corespunde « înmuierii »

proeminenţelor microscopice ale suprafeţelor de contact, respectiv unei
valori limită a căderii de tensiune pe contact, U c lim, depinzând de natura
materialului pieselor de contact (90 [mV] pentru contacte din cupru şi
respectiv 120 [mV] pentru contacte din argint)
Caderea de tensiune admisibila pe
contactele electrice
• Incalzirea contactelor electrice poate fi controlata macroscopic prin caderea
de tensiune pe contact, Uc, astfel ca pentru contactele de curenţi nominali
de valoare redusă se accepta valori:
Uc adm = (0,1 – 0,5) Uc lim

• în timp ce pentru contactele de curenţi nominali de valoare mare se impune:
Uc adm = (0,5 – 0,8) Uc lim

Factori de influenta asupra încalzirii
contactelor
• O relatie care identifica factorii de influenta asupra încalzirii contactelor
electrice,scrisa pentru contactul elementar, este:
Fc I o2    H W  L
Fco  
n To 2
16    (arccos )
2
Tc
• Care permite evaluarea lui « n »:
In   L  H W  I 2n
n 
Io To 2
16    Fc  (arccos )
2
Tc
    I n   str
2 2
   2
  str 2 m1
n n  Fc
4  Fc  U cadm
2
4C 2
Comportarea contactelor electrice în
regim de defect
• Se evaluează o valoare maximă a curentului, care parcurgând contactul
electric elementar ar produce topirea-lipirea-sudarea pieselor de contact,
care trebuie să fie superioară valorii maxime a curentului de defect:
I sc max
I o max 
n
• Curentul care la limita provoaca topirea-lipirea pieselor de contact: I t
 t  I t
2
U
U ctop  R co  I t  ,  top  , a t  1,5  a
ctop 2 2
at 8 
I t  4  a 
3    top
t
I t  I o max
regim de defect
• Daca:
I t  I o max
• functionarea contactului în regim de defect
nu pune probleme termice.
• Daca însa conditia nu este îndeplinita, se tine seama de faptul că defectul ce
poate deteriora contactul electric nu durează un timp infinit, ci un timp finit, τ,
până la deconectarea scurtcitcuitului de exemplu, astfel încât se calculează
I
un indicator η si final top:
a
 
c I top  I t  F()  I t I top  I o max
2 t  
 0 0,4 0,8 1,2 1,6 2 2,4 2,8 3,2 3,4
         
F() 1 1,4 1,7 2,5 3,5 4,5 5,5 6,7 8 9,2
regim de defect
• Vibratia contactelor în regim de defect se datoreaza unor forte
electrodinamice de scurtcircuit, Fsc, ce ar putea depasi forta de apasare pe
contact, Fc. La limita de egalitate se defineste curentul de vibratie, Iv:
µo 2 R µo 2 Sac
• Fsc = Fc , Fc   I v  ln   I v  ln
4 a 8  Src
8    Fc
Iv 
Sac
µ o ln
Src
• conditia de evitare a vibratiilor fiind:
Imax < Iv
unde Sac si Src reprezinta suprafetele aparente si reale de contact
Vibratia fina si bruta a contactelor
electrice
• Problema vibraţiei contactelor electrice, chiar la funcţionarea
normală, ce se poate manifesta ca vibraţie « fină » sau ca
vibraţie « brută »,
• Vibratia se refera la ciocnirea dintre piesele de contact la

conectare
• Primul tip de vibratie se rezolvă prin plasarea contactului fix pe
un resort elastic
• Al doilea tip de vibratie se elimina prin alegerea riguroasă a

constantei elastice a resortului (fata de o valoare limită de
calcul), dar şi prin divizarea pieselor mobile de contact, cea
mediană, mai lungă de obicei, fiind astfel predispusă uzurii pe
seama acţiunii arcului electric de comutaţie.
Vibratia fina a contactelor electrice
• Intervine pe seama ciocnirii (reale) a piesei fixe de contact, de masa M, de
catre piesa mobila de contact, de masa m.
• Energia initiala W 1 a piesei mobile de contact, care ciocneste cu viteza v
piesa fixa de contact, se regaseste ca suma dintre energia cinetica si
energia de deformare elastica a acesteia:
m  v2
W1   F
2
• Energia piesei mobile de contact dupa ciocnire (de « restituire »), W 2, va fi:
W2    W1 ,
• Conditia de eliminare a vibratiei fine se scrie:
m  v2
(  F  )  F  
2
• Sau sub forma echivalenta:
F 
 ,   1
mv 2
1 
2
Vibratia fina a contactelor electrice
• Având în vedere inegalitatea anterioara:
F 
 ,   1
mv 2
1 
2
• Vibratia fina se poate elimina prin:
- cresterea fortei F de apasare pe contact, care creste gabaritul AEC
- scaderea vitezei v a contactelor mobile la închidere (Arc electric la

conectare ?)
- scaderea masei m a contactului mobil, definita de In si de considerente de

uzura a contactelor (divizarea acestuia!)
• Solutia obisnuita este divizarea pieselor mobile de contact si plasarea

contactelor fixe pe resorturi elastice, cu conditia ca atingerea acestora sa
intervina simultan, atât la conectare cât si la deconectare
Vibratia bruta a contactelor AEC
• Cauza o reprezinta tocmai plasarea contactelor fixe pe un resort elastic,
modelul de studiu fiind contactele unui întrerupator cu aer comprimat
• Corespunzator acestui model fizic si modelului mecanic alaturat, ecuatia de

miscare a pieselor de contact dupa atingere se scrie:
2h F C
(M  m)  x  C  x  F, x (0)  v o  ,  2
Mm
o
M
• Ecuatia de miscare a contactelor care se ating se scrie si sub forma:
F
x    x 
2
Mm
o
• Prin utilizarea transformatei Laplace, cu considerarea conditiei initiale (vo),

aceasta devine:
1 F
p  X(p)  p  x (0)  x (0)  o2  X(p) 
2

p Mm
• Cu solutia:
F 1 2 Fh 1
X ( p)     2
M  m p  ( p  o )
2 2
M p  o2
• Care corespunde expresiei x(t):
F 1 1 2 Fh
x(t)   2  (1  cos o t )    sin o t
M  m o o M
• Solutia x(t) se poate scrie sub forma echivalenta:
x ( t )  x s (1  cos o t )  2  h  x s  (1  ) sin o t
x ( t )  x s  x s2  2  h  x s  (1  )  sin( o t  )
• Unde s-a notat:
F m x s2  2  h  x s  (1  )
   arctg
xs  , M
, xs
C
• Ce evidentiaza valorile limita pozitive si negative pentru x(t):
x   x s  x s2  2  h  x s  (1  )
x   x s  x s2  2  h  x s  (1  )  0
• Corespunzator valorilor negative pentru x(t) apare posibilitatea desprinderii
pieselor de contact, care nu se produce daca forta de legatura dintre
acestea, Fp, are valori pozitive
• Pentru a evalua forta de legatura, Fp dintre cele doua piese de contact, se
scriu relatiile:
M  x  F  Fp
m  x  Fp  C  x
• Rezultând:
m  F  M  C  x(t)
Fp  0
Mm
• care pentru valoarea x(t) maxima negativa, x-, definita anterior, conduce la
conditia de eliminare a vibratiei brute, scrisa sub una din formele:
F    (  2)
m  F  M  C  x s  M  C  x  2  h  x s  (1  )  0
2
C
s
2  h  (1  )
Uzura contactelor electrice
• Funcţionarea AEC implică conectări şi deconectări repetate, la gol, la
curentul nominal sau, în situaţii de defect, pentru funcţionalitatea de
întrerupător, deconectări ale curenţilor de scurtcircuit
• Uzura contactelor electrice în functionare, impune practic un anumit număr

de manevre (conectare – deconectare), N, considerat chiar în etapa de
proiectare a acestora; în prezent se monitorizeaza comportarea contactelor
electrice, considerând numar de manevre în diferite situatii pentru a defini
mentenanta acestor componente de baza ale AEC
• Uzura contactelor AE se poate manifesta sub diferite aspecte :

- Ca uzură mecanică ;
- Ca uzură electrică ;
- Ca uzură chimică.
• Uzura mecanică a contactelor electrice este provocată de ciocnirile
repetate ale pieselor de contact, datorate proceselor de conectare,
accentuată de încălzirea cauzată de acţiunea arcului electric de comutaţie,
mai ales la frecvenţe de conectare mari
• Uzura electrică a contactelor AEC se referă în principal la transferul de

material între piesele de contact, datorită trecerii curentului electric,
favorizată desigur prin manifestarea arcului electric de comutaţie . Uzura
electrică are cea mai mare pondere în fenomenele de uzură a contactelor
• Uzura chimică se referă la fenomenele de oxidare sau de coroziune a

pieselor de contact (la funcţionarea în medii agresive), ce are ca efect de
asemenea alterarea calităţii contactelor electrice. Aceste efecte pot fi
diminuate dacă se apelează la construcţii protejate, etanşe, pentru AEC
destinate să funcţioneze în asemenea condiţii
• Fenomenele de uzură a contactelor se referă mai ales la piesele mobile de
contact, putând afecta, pentru o piesa mobilă de contact de volum Vc, un
volum V = (0,4 – 0,6) Vc
• Uzura mecanica a contactelor este definita prin masa de contact expusa

uzurii, folosind relatia:
F  Lc m mec
m mec  k   N, Vmec 
H 
• Unde:
• K=(0,05-300) este o constanta de material
• F-forta de apasare pe contact
• LC-cursa contactului mobil expus uzurii
• H-duritatea Brinell a materialului contactului
•
 -densitatea materialului de contact
N-numarul de manevre (durata de viata a contactului)
•
Uzura electrica a contactelor
• Uzura electrica a contactelor AEC este cel mai important aspect al
uzurii. Principalii factori de influenta sunt:
• Valoarea curentului întrerupt
• Timpul de întrerupere
• Natura materialului pieselor de contact
• Durata de viata a contactului
• Natura curentului ce parcurge contactul (cc sau ca)
• Pentru contacte electrice de curenti nominali mici (sub 100 A), aprecierea
uzurii electrice poate apela la relatia:
Vel  k e  Q  N
• Unde: ke este o constanta depinzând de materialul contactului, cu valori de
0,001[mm3/C] pentru Cu sau de 0,0003 [mm3/C] pentru Ag

• Q  0 Idt sarcina electrica vehiculata prin zona de contact la întrerupere
• N-numarul de manevre pentru contactul respectiv (durata de viata)
Uzura electrica a contactelor
• O alta relatie ce permite evaluarea uzurii electrice a contactelor la curenti
mici este:
k Q
Vel  N

• în care Q este sarcina electrica vehiculata prin contact la întrerupere, N -
numarul de manevre pentru contactul respectiv, γ reprezintă densitatea
materialului pieselor de contact iar  k  (3,6  20) 10 9 [Kg/C], un coeficient
de uzura ce depinde de natura materialului pieselor de contact
• In domeniul curentilor nominali de valori mai mari de 100 [A], uzura electrica
a contactelor se evalueaza cu ajutorul relatiilor:
m el  k  I 2  N 10 12 (Kg) m el  k o  I   t într  N,   1
k=(0,2-0,7) pentru Cu si k=(0,05-0,3) pentru Ag, la curenti sub 400 A

Uzura contactelor AEC
• Uzura chimica a contactelor electrice este mai greu de apreciat folosind
relatii de calcul, dar se diminueaza pentru constructii capsulate si etanse
ale AEC
V  Vmec  Vel  Vch    Vel ,   1
• In practica se evalueaza în principal uzura electrica, iar pentru situatiile în
care intervine cu pondere importanta si uzura chimica sau uzura mecanica,
se considera ponderea acestora pe totalul uzurii contactelor electrice
considerate
• Uzura contactelor electrice depinde si de

valoarea inductiei magnetice, definindu-se
un domeniu de minim pentru uzura electrica
pentru B=0,01 [T], asa cum sugereaza curbele
alaturate, trasate pentru acelasi numar de
manevre, dar la valori diferite ale curentului ce
parcurge contactul respectiv
Uzura contactelor alunecatoare
• Se considera un model de contact alunecator realizat cu un disc metalic de
raza R, ce se roteste cu viteza unghiulara ω, pe care este apasata o patina
de contact, la raza r, cu o forta de apasare Fc, ansamblul fiind parcurs de
curentul I.
• Incalzirea care deranjeaza functionarea

contactului considerat este realizata ca în
cazul contactelor clasice, pe seama caderii
de tensiune pe piesele de contact, Uc, care
este asociata cu puterea Pc, dar si pe seama
pierderilor prin frecare, ce depind de forta
de apasare pe contact, Fc dar si de coeficientul
de frecere dintre piesele de contact, µ:
2
U ce U c2
P        Fc    r,
Rc Rc
R c  C  Fcm , U c  R c  I
Uzura contactelor alunecatoare
• Caderea echivalenta de tensiune pe contactul alunecator, Uce, este definita
de relatia:
1 m
C 2
 I 2
       r  C  F
2
U ce  U c2        r  R c  Fc  c
Fc2 m
• Considerând expresia de mai sus ca o functie de Fc=x, se obtine:

A  B  x1m
f (x)  2m
, A  C 2
 I 2
, B        r  C, Fc  x
x
• Curba f(x) prezenta un punct de minim
• Uzura va fi proportionala cu U ce 2
si pentru o valoare admisibila data, va

impune valori Fc asa cum se observa
in figura alaturata
Este cazul contactului perie-colector
Materiale pentru contactele electrice
• Cerintele impuse materialelor pentru contactele electrice sunt contradictorii,
rezistivitate electrica mica cu temperatura de topire ridicata, duritate mare a
materialului, sudabilitate minima etc.
• Realizarea contactelor este un compromis, atât ca material cât si ca forma

• Materialele cele mai uzuale sunt Cu si Ag, cu rezistivitate mica dar improprii
datorita calitatilor mecanice slabe (duritate, sudabilitate, temperatura de
topire si de volatilizare etc.)
• Se accepta adaosuri la materialele de baza: Be si Cr pentru sudabilitate si

duritate, W pentru contactele tulipa ale AEC de ÎT (desi creste rezistenta !)
• Sunt cercetari cu privire la contactele metalo-lichide
• Se remarca in ultima perioada calitatea contactelor din materiale sinterizate,

realizate prin tehnologii speciale, cu doua, trei sau mai multe materiale de
baza (Cu+W sau Ag+Cu+W), ale caror calitati se mentin in produsul final,
spre deosebire de aliajele metalice (care nu au proprietatile componentelor)
Dispozitivele de actionare ale AEC
• În construcţia AEC cu contacte se remarcă prezenţa unor ansambluri
specializate, care asigură deplasări predeterminate utile, univoce, de obicei
plan-paralele, ale ansamblului mobil, realizând închiderea respectiv
deschiderea contactelor electrice, numite dispozitive de acţionare, (DA)
• Principalele părţi componente ale unui dispozitiv de acţionare din construcţia

AEC sunt :
- sursa de energie ;
- mecanismul de transmitere ;
- ansamblul de execuţie, ce include piesele mobile de contact ;
- amortizoare pentru limitarea efectelor ciocnirilor la sfârşitul cursei contactelor
mobile ;
- alte accesorii de sustinere sau de ghidare
Dispozitivele de acţionare ale AEC se dovedesc a fi de obicei elemente

« slabe » ale ansamblului, din punct de vedere al siguranţei în funcţionare,
ceea ce impune, ca rezervă, un număr de manevre mecanice cu un ordin de
mărime mai mare decât numărul de manevre conectare-deconectare
prevăzute pentru AE.
C10 - Aparate electrice 1
Surse de energie ale dispozitivelor de
acţionare ale AEC
• Sursa de energie generează energia mecanică care asigură deplasarea
contactelor mobile în sensul conectării sau al deconectării circuitelor în care
sunt incluse AEC
• Dispozitivele de acţionare ale AE sunt astfel concepute încât manevra de
deconectare este prioritară. În plus, de obicei, manevra de conectare
pregăteşte manevra de deconectare, pe seama energiei potenţiale,
înmagazinata de obicei în resorturi elastice
• Principalele surse de energie utilizate pentru a asigura funcţionarea AEC

sunt :
• operatorul uman ;
• resort elastic ;
• electromagnet ;
• fluid sub presiune ;
• motor electric.
acţionare ale AEC
• Atunci când se apelează la operatorul uman ca sursă de energie, trebuie
avut în vedere ca efortul depus de acesta să se încadreze în limite normale,
în care scop se folosesc frecvent pârghii convenabil dimensionate. In plus
trebuie să se evite ca viteza de deplasare a contactului mobil să depindă de
starea operatorului uman, ceea ce implică utilizarea unor ansambluri cu
resort elastic, ce prezintă o poziţie de « punct mort »
• Când sursa de energie este un resort elastic, de obicei de tip spiral, a cărui
constantă elastică este k, energia mecanică înmagazinată pentru o
deformare l a acestuia este :
1
Ws   k  l 2
2
• Tensionarea acestui resort poate fi realizată
de operatorul uman, printr-o singură manevră
sau prin manevre repetate C10 - Aparate electrice 3

acţionare ale AEC
• Electromagneţii utilizaţi ca surse de energie în construcţia DA ale AEC, pot fi
de cc sau de ca şi se dimensionează astfel încât caracteristica lor
electromecanică, F(δ), să fie amplasată deasupra caracteristicii forţelor
rezistente, FR(δ)
• De remarcat faptul că în timpul cursei de închidere a contactelor AEC (de tip

contactor electromagnetic în acest caz), se realizează comprimarea
resorturilor elastice R, astfel încât, la întreruperea alimentării circuitului
bobinei electromagnetului, această energie asigură deschiderea contactelor
aparatului electric. Energia furnizată de sursa de energie de tip
electromagnet corespunde suprafeţei cuprinse între curbele F(δ) şi FR(δ),
regăsindu-se final în energia cinetică a ansamblului de execuţie, ca energie
utilă
• Randamentul DA ale AEC nu este performant, fiind doar de (0,5 – 0,7)

• Semnalăm în plus faptul că în regim dinamic, caracteristica electromecanică
a electromagnetului, F(δ), este sub caracteristica de regim staţionar, cu atât
mai mult cu cât viteza de deplasare a armăturii sale mobile este mai mare

acţionare ale AEC
• Sursă de energie de tip electromagnet pentru AE de tip contactor

acţionare ale AEC
• Sursele de energie de tip fluid sub presiune pentru DA ale AEC contin un
corp de pompă cu un piston, de secţiune transversală S, ce se poate
deplasa pe distanţa  l, sub acţiunea fluidului (gaz), aflat la presiunea p
• Dacă electrovalvele EV1 şi EV2 comandă accesul fluidului sub presiune pe
ambele feţe ale pistonului, sursa de energie este cu dublă acţiune, în timp ce
dacă se utilizează doar electrovalva EV1, în timpul manevrei de conectare
se tensionează un resort elastic, a cărui energie potenţială va fi folosita la
comanda de deconectare a AEC
Ws  p  S  l izobar
Ws*  p1V1 ln V1

V2 izoterm

Surse de energie ale dispozitivelor
de acţionare ale AEC
• Principala problemă cu privire la utilizarea surselor de
energie cu fluid sub presiune este siguranţa în funcţionarea
acestora, (deoarece aerul comprimat este şi sursă de energie şi
agent activ în stingerea arcului electric de comutaţie pentru
întrerupătoarele cu aer comprimat de exemplu), ceea ce
implică « rezervarea » acestor instalaţii anexe, şi cresc
costurile de exploatare
• Sursa de energie de tip motor electric este asociată de

obicei cu un reductor mecanic, şi se foloseşte pentru
tensionarea resorturilor elastice ale întrerupătoarelor automate
de joasă tensiune, de exemplu, şi mai rar acţionând direct
asupra ansamblului de execuţie
Mecanismele de transmitere ale DA
din constructia AEC
• Mecanismul de transmitere al unui DA din construcţia AEC cu
contacte au doua functii principale:
- asigură pe de o parte transmiterea energiei mecanice, de la
sursa de energie către ansamblul de execuţie, ce include
contactele mobile ale acestora
- realizeaza adaptarea parametrilor cinematici (cursă, viteză,
acceleraţie şi evoluţia lor în timp) între sursa de energie şi
contactele mobile
• În principiu mecanismul de transmitere cuprinde un ansamblu
de pârghii şi cuple cinematice, cu legături cinematice, ce
asigură mişcarea univocă, de obicei plan paralelă, a
elementelor componente şi final a contactelor mobile ale AE

din constructia AEC
• Specific pentru mecanismele de transmitere din construcţia DA ale AEC cu
contacte este faptul că acestea prezintă « poziţii de punct mort », mai ales
corespunzător funcţionalităţii de întrerupător automat, aceste pozitii
prezintând următoarele avantaje :
- permit zăvorârea contactelor AE în una sau chiar în ambele poziţii extreme,

de obicei în poziţia « închis », fără consum de energie pentru a asigura forţa
necesară de apăsare între piesele de contact
- reduc forţa (cuplul) mecanic pentru ultima porţiune a cursei de închidere a

contactelor AE
- reduc energia necesară pentru a face posibilă intervenţia elementelor de

protecţie, ce realizează doar scoaterea din poziţia de punct mort
- reduc influenţa abaterilor tehnologice de montare în timpul funcţionării

dispozitivelor de acţionare, prin extinderea poziţiei de punct mort la o « zonă
moartă », pe seama forţelor de frecare
din constructia AEC
• Principalele tipuri de mecanisme de transmitere utilizate în construcţia DA
ale AE sunt :
- mecanismul bielă – manivelă, de obicei excentric, din considerente
legate de întreţinerea mai comodă şi accesibilitatea elementelor
componente
- mecanismul patrulater utilizat de exemplu pentru acţionarea

separatoarelor
- mecanismul cu culisă
- mecanismul pentagonal simetric
- mecanismul de tip pantograf

- combinaţii ale acestora
Exemple de mecanisme de transmitere
din constructia DA ale AEC
• Mecanisme elementare de transmitere

Cu privire la importanta pozitiilor de
punct mort pentru DA ale AEC
• Pozitiile de punct mort pentru mecanismele de transmitere al AEC de tip
întrerupator favorizeaza zavorârea contactelor în pozitia închis fara consum
de energie de la sursa, dar faciliteaza si interventia elementelor de protectie
• Atunci când mecanismul de transmitere nu prezinta « punct mort » în
domeniul de lucru, se apelează la o diadă
cinematică, un ansamblu de două pârghii
suplimentare, care asigura obtinerea
unei pozitii de « punct mort »
Diada cinematica este O3-C-D iar pozitia de
« punct mort » este O3-C’-D’

Analiza cinematica a mecanismelor de
transmitere
• Menţionăm faptul că, de obicei functionarea AEC impune valori ale vitezei
pieselor mobile de contact la închidere (pentru a evita « arderea » acestora
la conectare), dar mai ales la deschidere (corespunzătoare parametrilor
nominali, funcţionalităţii AEC şi construcţiei camerei de stingere)
• Prin procedee specifice analizei cinematice, se poate defini, pentru o
construcţie dată, viteza oricărui punct al DA al AE. De fapt se pot defini
valorile factorilor de transmitere a vitezelor, respectiv a acceleraţiilor, în
funcţie de dimensiunile axiale ale componentelor mecanismului de
transmitere, în fapt raportul acestor mărimi pentru oricare pereche de puncte
ale acestuia, în mod obişnuit preferându-se perechea contacte mobile
(impusi) - sursa de energie(necesari)
• Se poate realiza chiar sinteza cinematică a mecanismului de transmitere,
ce preferă procedee grafo-analitice, suficient de precise dar mai ales
expeditive, asigurându-se deci adaptarea parametrilor cinematici între sursa
de energie şi valorile necesare la nivelul contactelor AE, cu definirea
dimensiunile axiale ale componentelor mecanismului de transmitere
• Se acceptă că valorile unghiurilor de rotaţie la nivelul sursei de energie sunt
de circa (π/2), în timp ce la nivelul contactelor mobile cu mişcare de rotaţie
aceste unghiuri sunt de circa (π/3), ceea ce raspunde cerinţelor de gabarit
minim pentru ansamblul AEC

Analiza dinamică a mecanismelor de
transmitere din construcţia AEC
• Analiza dinamică a mecanismelor de transmitere din construcţia AEC (a
dispozitivului de acţionare în ansamblul său), permite evaluarea
comportării în regim tranzitoriu, la conectare sau la deconectare, a AEC
cu contacte, apelând la reducerea maselor, a momentelor de inerţie, a
forţelor şi a cuplurilor mecanice ce intervin în funcţionare, la un element
de referinţă, de obicei contactele mobile ale aparatului
• Se utilizeaza rezultatele analizei cinematice efectuate anterior, ce furnizează

factorii de transmitere (pentru viteze, acceleraţii etc.)
• În acest scop se substituie masele distribuite ale componentelor

dispozitivului de acţionare, cu mase echivalente, mi, concentrate în anumite
puncte, pentru care analiza cinematică permite definirea vitezelor vi ,
respectiv a momentelor de inerţie prin valori echivalente, Jj, pentru care se
pot defini vitezele unghiulare, ωj
transmitere din construcţia AEC
• Pentru o pârghie de formă tipică ce intră în componenţa unui mecanism de
transmitere din construcţia AEC, având masa m de exemplu, cu centrul de
greutate G O, se pot scrie relaţiile

m1  m 2  m
m1  l1  m 2  l 2  0
m1  l12  m 2  l 22  J
• Rezultând:
l2 l1
m1  m  , m2  m 
l1  l 2 l1  l 2
• Prin sumarea acestor mase concentrate se poate evalua masa totala în
diferite puncte ale mecanismului, m i si final energia cinetica a ansamblului
Ect: n q
Ec t  1 m  2
i v 2

i electrice
C10 - Aparate
2

1 J j 2
j 15
i 1 j1
transmitere din construcţia AEC (mred)
• Comparând această expresie cu energia cinetică totală la nivelul punctului
de reducere a maselor, presupus ca având doar o mişcare de translaţie, cu
viteza vK a contactului mobil :
mred v2K
Ecred 
2
• Se obtine expresia masei reduse, m red(x):
  j n
 
2
n
mred mi  vi
2 q

J j  mi  vi
2
i 1 vK j1  v K  i 1 vK
• deci expresia masei reduse nu este constantă ci funcţie de poziţia
mecanismului de transmitere, x, prin valorile raportului (vi / vK).

transmitere din construcţia AEC (Fred)
• Pentru a realiza reducerea forţelor mecanice (active sau rezistente), Fi, ce
intervin în funcţionarea dispozitivului de acţionare (a mecanismului de
transmitere), se apelează la o relaţie ce corespunde de fapt conservării
lucrului mecanic elementar
dx i dx K vi
Fi   Fired  sau
Fired  Fi 
dt dt vK
• Obtinându-se: Fred   Fired

i 1
• Ecuatia dinamica a miscarii în raport cu punctul de reducere « K » este
d  vK2 
mred x     Fred x 
dx  2 
Ecuatia de miscare pentru DA ale AEC
• Rezolvarea acestei ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi variabili
corespunzatoare miscarii punctului « k » al mecanismului de transmitere (de
obicei a contactelor AEC), implică dificultăţi de calcul deosebite, dar permite
obţinerea legii de mişcare x(t) pentru contactul mobil, eventual cu restricţii
impuse corespunzătoare bunei funcţionări a AEC
• Este posibilă apoi revenirea, în sensul definirii legilor de mişcare, şi implicit a
vitezelor de exemplu, pentru orice alt punct al ansamblului

Ansamblul de execuţie al DA ale AEC
• Ansamblul de executie cuprinde contactele mobile si elementele care se
misca împreuna cu acestea
• Trebuie menţionat faptul că se impune respectarea unei anumite distribuţii a
vitezelor de deplasare a contactului mobil, în concordanţă cu amplasarea
elementelor active ale camerei de stinge si cu constructia AEC
• O problemă importantă pentru ansamblul de execuţie al AEC cu

funcţionalitatea de întrerupător, se refera la energia mecanică necesară
deconectării, acumulată în resorturi elastice în timpul procesului de
conectare, inferioară deci energiei mecanice disponibile la conectare
• Stingerea arcului electric de comutaţie pe de altă parte, necesită viteze de
deplasare mai mari ale contactelor mobile la deconectare
• Cum energia disponibilă este mai redusă la întrerupere, ansamblul de
execuţie include un mecanism de liberă deschidere, ce asigură separarea
cinematică a contactelor mobile de celelalte componente ale DA, reducând
astfel masa în mişcare, şi permiţând obţinerea vitezelor de deconectare
mari pentru contactele mobile
• Această particularitate funcţională este favorizată de utilizarea DA cu
« punct mort » pentru AEC

Amortizoare şi accesorii din construcţia
DA ale AEC
• În cazul AEC de curenţi nominali mari, şi mai ales în cazul AE
de înaltă tensiune, valorile energiei cinetice a contactelor
mobile, atât la conectare cât şi la deconectare, sunt importante
• Ciocnirile mecanice la sfârşitul cursei lor de închidere respectiv
de deschidere, pot provoca deformaţii plastice ale acestora, ce
produc uzura lor prematură sau deteriorarea contactelor
• Din această cauză, se folosesc frecvent amortizoare
mecanice de sfârşit de cursă. Cele mai raspândite sunt
amortizoarele ce utilizează resorturi elastice, dar adesea se
utilizează şi amortizoare cu lichid.
• Acestea trebuie să preia energia cinetică a ansamblului mobil
pe ultima porţiune a cursei contactelor mobile, practic pe o
distanţă de 0,1·δc, unde δc reprezintă cursa totală a contactelor
20
mobile la deconectare C10 - Aparate electrice
DA ale AEC
• Un amortizor mecanic cu resort elastic, foloseşte de obicei
un resort spiral convenabil amplasat, caracterizat printr-o
valoare mare a constantei sale elastice, k*, astfel încât pentru o
valoare cunoscută a energiei cinetice a ansamblului mobil, Wc,
se poate scrie relaţia:
1
Wc   k * (0,1  c ) 2
• Eficacitatea acestor amortizoare mecanice nu e deosebită, şi în

plus pot genera oscilaţii mecanice la deconectare

DA ale AEC
• Amortizorul cu lichid se prezintă sub forma unui corp de pompă, umplut cu
lichid, în care deplasarea unui piston de sectiune Sp, pe durata funcţionării,
se obţine prin trecerea uleiului (incompresibil) prin orificii convenabil
calibrate situate pe suprafaţa pistonului, de sectiune So; forta ce actioneaza
asupra pistonului este F iar viteza acestuia scade de la vo la v1 pentru o
cursa de deplasare δc
• Se poate accepta în primă aproximaţie că presiunea creată prin acţiunea
forţei F asupra pistonului, p, se regăseşte doar ca presiune dinamică (legea
lui Bernoulli), astfel încât se pot scrie relaţiile
 u  v 2u dx
p
F
 S p  v  So  v u v
Sp 2 dt
Energia cinetică initiala a ansamblului mobil
mv0
al unui AEC este: 2
Ec0  C10 - Aparate electrice
2 22
Amortizorul pneumatic de fine de cursa
d2x
• Ecuatia de miscare a pistonului se scrie: m 2 pSp
dt
d2x  uS3p
• Sau sub forma echivalenta: kv , k
2 , v0v0
dt2 2mS0
• unde m este masa echivalenta în miscare.
• După o primă cuadratură a acestei ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile

rezultă
v0  dx
1kv0t dt
• astfel încât final obţinem legea de mişcare a tijei pistonului amortizorului cu
lichid, x(t), cu xo pozitia initiala a pistonului :
1
x ( t )   ln( 1  k  v o  t )  x o
k
Amortizorul pneumatic de fine de cursa
• Dupa o durata de functionare  care se obtine ca solutie a ecuatiei:
1
x  x ()  x (o)  0,1   c   ln( 1  k  v o  )
k
• Se defineste viteza finala a pistonului, v1 :
v(τ) = v1
• si se apreciaza eficienta amortizorului prin variatia energiei cinetice:
mv02 v12 
Wc 
2
Semnalăm faptul că prin alegerea convenabilă a formei şi dimensiunilor
orificiilor prin care uleiul trece către partea superioară a pistonului, este chiar
posibil să se obţină legi de mişcare impuse pentru tija pistonului mobil.
Accesoriile dispozitivelor de acţionare a AEC cu contacte pot fi diverse,
începând cu carcasele de protecţie şi sfârşind cu elemente ce adaptează
eforturile mecanice pentru conectare la posibilităţile fizice ale operatorului uman
obişnuit. C10 - Aparate electrice 24
Exemple de DA pentru AEC
• Schema cinematica pentru un întrerupator automat de curent continuu

Exemple de DA pentru AEC
• Schema cinematica a DA pentru întrerupatoarele din seria USOL

ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE
APARATELOR ELECTRICE
Aparatele electrice sunt ansambluri de elemente

heterogene, care asigurǎ comutaţia, controlul,
reglajul şi protecţia, în circuitele în care sunt
incluse.
Pentru a-şi realiza funcţionalitatea, acestea
conţin elemente constructive fundamentale (cǎi
de curent, contacte, camere de stingere), dar şi
accesorii specifice (lamele bimetal,
electromagneţi etc.).
RELAŢII DE BAZǍ ÎN FUNCŢIONAREA
LAMELELOR BIMETAL
• Bimetalele sunt ansambluri de douǎ metale cu

coeficienţi de dilatare cât mai diferiţi, prinse
intim între ele (prin sudare sau nituire), astfel
încât prin încǎlzire, la capǎtul lor liber, acestea
realizeazǎ o deplasare (liniarǎ sau unghiularǎ),
completatǎ cu apariţia unor forţe sau cupluri
mecanice
• Acestea se pot concretiza în producerea unui
lucru mecanic la capatul liber al lamelei bimetal
LAMELEI BIMETAL DREPTUNGHIULARE
• Dacǎ se considerǎ un ansamblu de douǎ asemenea lamele bimetal, de
secţiune transversalǎ dreptunghiularǎ, cu coeficienţii de dilatare α1 şi α2
• (α2 > α1), având lungimea iniţialǎ lo, în cazul încǎlzirii acestora la
supratemperatura ϑ, se vor obţine firesc alungiri, prin dilatare, de valori
Δ l1, Δ l2 cu Δl2 > Δl1 care se pot evalua cu ajutorul relaţiilor:
 1   o 1  2   o  2 

• Impunând conditia ca alungirile celor doua lamele sa fie aceleasi:
 *1   *2
Fi  o Fi  o
   1 
*
1
 *2   2 
E1S1 E 2S2
E1 = E2 = E şi S1 = S2 = S = bδ1 = bδ2 conditii de optim
ES( 2  1 )
Fi 
2

• Solicitarea mecanicǎ la întindere, datoratǎ dilatǎrii diferite a celor douǎ
componente ale lamelei bimetal pe seama încǎlzirii la supratemperatura ,
notatǎ cu σî, se poate determina cu relaţia :
Fi E( 2  1 )
î  
b 4
δ = δ1 + δ2 = 2δ1 = 2δ2 , bδ = 2 S
• In secţiunea transversalǎ a lamelei bimetal apar de asemenea solicitǎri
mecanice la încovoiere, σînc, cu valori ce depind de raza de curburǎ a lamelei, r,
de poziţia punctului în care se evalueazǎ acestea faţǎ de secţiunea medianǎ, y
dar şi de materialul lamelei prin modulul lui Young, E
Ey
 înc 
r
• Realizarea unor lamele bimetal performante, presupune obţinerea unor
valori cât mai mari ale sǎgeţii, f, cu un consum cât mai mic de material
bimetalic (scump), ceea ce înseamnǎ asigurarea unor valori cât mai mici
pentru raza de curburǎ, r.
• Expresia razei de curburǎ a lamelei bimetal, r, este datǎ de relaţia:
1 
 C
r 
în care C este constanta lamelei bimetal, δ -grosimea totalǎ a acesteia, iar 
-supratemperatura
3 1
C  ( 2   1 )
2 ( E 1 1  E 2  2 )
2 2 2
1
4 E 1 E 2 1  2  2
• Obtinerea valorilor maxime ale constantei C conduce la valori rmin
• Acestea se vor obţine când sunt satisfǎcute condiţii de forma
E   E 2  0
2
1 1
2
2
deci pentru E1= E2 , rezultǎ δ1 = δ2 , sau S1 = S2
Final se obţine
3
C max  ( 2   1 )
2
1 3 
 ( 2   1 )
rmin 2
 7
Cu privire la sǎgeata lamelei bimetal dreptunghiulare încastrate la un capǎt
AC
f  AC sin  sin  
2r
AC 2  2  f 2  2
f  
2r 2r 2r
3   2 Ko    2
f  ( 2   1 ) 
4  
3
Ko  ( 2   1 )
4
Deoarece valorile sǎgeţii specifice, Ko, sunt prea mici, caracterizarea

materialului lamelei bimetal se face cu o valoare mult mai mare, K, ce este
sǎgeata referitoare la o lungime de lamelǎ de 100 [mm] şi de grosime 1 [mm],
la încǎlzirea cu un grad Celsius, K=10000x Ko.
• In cazul unei lamele bimetal de formǎ dreptunghiularǎ, încastratǎ la un
capǎt, încǎlzitǎ la supratemperatura  , pentru sǎgeata f (la capǎtul liber),
:
corespunde o forţǎ F
Eb  3
K o Eb  
2
F 3
f
4 4
ceea ce corespunde posibilitǎţii de a efectua un lucru mecanic, L
1 K  E    b   2
K     2
K o E
2 2
L  Ff  o
 o
 (b)
2 8  8
Efortul mecanic de încovoiere, ce acţioneazǎ în secţiunea transversalǎ a
lamelei bimetal , este dat de relatia
F K Eb  2
 6 3
 înc   o
 2  K o E
w Curs 114-  b
Aparate Electrice 2 9
RELAŢII DE BAZǍ PENTRU LAMELE
BIMETAL ÎN FORMǍ DE SPIRALǍ
• Exista lamele bimetal în forma de spirala cu sageata unghiulara:
2K o 
 

•Momentul mecanic M, asociat acestei sǎgeţi unghiulare
Eb  3 K o Eb 2
M  
12 6
1 K E 2 2
L  M  (b) o
2 6
M
 înc   K o E
w Curs 11 - Aparate Electrice 10
RELAŢII DE BAZǍ PENTRU ALTE TIPURI
DE LAMELE BIMETAL
• Lamela bimetal de tip U, frecvent utilizatǎ pentru realizarea releelor şi
declanşatoarelor de curent
K o  2
fU  f 

K o Eb 2
FU  2F 
2
K  E 2 2
L U  2L  (b) O
4
RELAŢII DE BAZǍ PENTRU ALTE TIPURI
DE LAMELE BIMETAL
• Lamele bimetal subţiri suprapuse δ=nh
K o  2 K o  2 K o  2 Ebh 3 1 Eb  3 1
fh   n  nf  , nFh  n fh  f   F
h   4 3
n 4 3
n
n
Lnh = Lδ
ALTE TIPURI DE LAMELE BIMETAL
Lamele bimetal sub formǎ de discuri

PROBLEME PRINCIPALE CU PRIVIRE LA
UTILIZAREA LAMELELOR BIMETAL
• Principalele probleme legate de utilizarea
lamelelor bimetal se referǎ la:
• modul de încǎlzire al lamelei;
• compensarea funcţionǎrii dispozitivelor cu

lamelǎ bimetal la variaţiile temperaturii
ambiante;
• asigurarea acţiunii bruşte pentru dispozitivele

cu lamelǎ bimetal.Curs 11 - Aparate Electrice 14
PROBLEMA ÎNCALZIRII LAMELELOR
BIMETAL
• Modul de realizare a încǎlzirii lamelei bimetal depinde de forma acesteia

şi de aplicaţia doritǎ. In principiu aceasta poate decurge :
• ca încǎlzire directǎ, pe seama efectului Joule-Lenz datorat trecerii

curentului prin lamela bimetal
• ca încǎlzire indirectǎ, pe seama unui fluid cu care lamela bimetal este în

contact termic, fluid încalzit eventual de o rezistenta
• ca încǎlzire mixta

PROBLEMA ÎNCALZIRII LAMELEI BIMETAL
Incǎlzirea indirectǎ cu rezistenţǎ a lamelei bimetal
Lamelǎ bimetal cu încǎlzire mixtǎ

Lamelǎ bimetal cu încǎlzire directǎ
Lamelǎ bimetal cu şunt
I S  nI B , n  (4  10), I n  I B  I S , R b  I B  R S  I S

• Lamelǎ bimetal alimentatǎ prin transformator de curent
• O caracteristicǎ importantǎ a transformatorului de curent TC este liniaritatea
caracteristicii IB(I1), unde I1 este curentul din circuitul de protejat, iar IB este curentul
ce parcurge lamela bimetal, cu erori sub 10% în domeniul de valori ale curentului I1
pentru care se asigurǎ protecţia. Semnalǎm faptul cǎ valorile raportului de
transformare, (I1/IB), pot fi de la (1/100-1/1000).

COMPENSAREA VARIAŢIILOR DE
TEMPERATURǍ ALE MEDIULUI AMBIANT
• In acest scop se foloseste de obicei o lamela bimetal martor

COMPENSAREA VARIAŢIILOR DE
TEMPERATURǍ ALE MEDIULUI AMBIANT
• Lamelǎ bimetal specialǎ pentru compensarea variaţiilor temperaturii
ambiante

ASIGURAREA ACŢIUNII BRUŞTE A
RELEELOR ŞI DECLANŞATOARELOR CU
LAMELǍ BIMETAL
Evoluţia în timp a sǎgeţii lamelei bimetal f* = (0,9-0,95) fmax

POSIBILITǍŢI DE UTILIZARE A LAMELELOR
BIMETAL
• Bloc trifazat de relee termice de suprasarcinǎ cu bimetal

POSIBILITǍŢI DE UTILIZARE A
LAMELELOR BIMETAL
• Dispozitiv cu lamela bimetal pentru controlul încǎlzirii înfǎşurǎrilor
maşinilor electrice Un asemenea ansamblu conţine lamela bimetal
1, care încǎlzitǎ are poziţia 2, sprijinindu-se pe
opritorul electroizolant 6. Atunci când lamela
bimetal este rece, sau la o temperaturǎ sub
limita de funcţionare, ea asigurǎ legǎtura
electricǎ între piesele de contact 3 şi 4, putând
fi parcursǎ de curentul I. Pentru o temperaturǎ
a înfǎşurǎrilor maşinii electrice care depǎşeşte
valoarea admisibilǎ, lamela bimetal ocupǎ
poziţia 2 şi întrerupe contactul electric dintre
piesele 3 şi 4, deoarece elementele 5 şi 6 sunt
electroizolante. Ansamblul este plasat într-o
carcasǎ metalicǎ, 7, realizatǎ din aluminiu de
exemplu, cu dimensiunile de gabarit de
(3x6x30) [mmc]. Curs 11 - Aparate Electrice
23
LAMELELOR BIMETAL
• Dispozitiv de protecţie împotriva supratensiunilor în telecomunicaţii
Acest ansamblu cuprinde lamela bimetal 1, care, în condiţii normale nu

atinge piesele de contact 4, amplasate în interiorul tubului de sticlǎ 3,
umplut eventual cu gaz luminiscent, pentru a semnaliza funcţionarea la
apariţia unei unde de supratensiune pe liniile conectate la bornele 4, când
între lamela bimetal şi contactele 2 se amorseazǎ o descǎrcare electricǎ,
iar lamela bimetal fiind parcursǎ de curent se încǎlzeşte şi dobândeşte
forma 1*, asigurând punerea la pǎmânt a supratensiunii.
LAMELELOR BIMETAL
• Releu de timp cu lamelǎ bimetal
Lamela bimetal activǎ 1, se încǎlzeşte pe seama rezistenţei R, care este

alimentatǎ cu un curent constant (de la o sursǎ de tensiune constantǎ), astfel
încât dupǎ un timp, care corespunde sǎgeţii active (de valoare maximǎ δ),
aceasta se deformeazǎ şi ocupǎ poziţia 1*, realizând contactul cu lamela
bimetal martor, 2. Reglarea timpului de acţionare se realizeazǎ printr-un
şurub de reglaj 3, prins pe lamela bimetal martor 2, care modificǎ valoarea
sǎgeţii libere.
ELECTROMAGNETI
• Electromagneţii sunt ansambluri larg utilizate în electrotehnicǎ
sau/şi în automaticǎ, intervenind atât ca surse de energie, fiind
bine adaptaţi pentru acţionarea aparatelor electromagnetice de
comutaţie, cât şi ca elemente de protecţie (relee) sau de
automatizare (de execuţie).
Electromagneţii sunt definiţi ca fiind dispozitive, care transformǎ energia

electricǎ primitǎ de o bobinǎ de la o sursǎ de alimentare, în energie a
câmpului magnetic, localizatǎ mai ales la nivelul întrefierului de lucru şi
concretizatǎ în acţiuni mecanice (forţe sau cupluri) care pot realiza deplasǎri
utile, predeterminate şi univoce, în sensul micşorǎrii întrefierului.
Sursa de alimentare poate fi de tensiune sau de curent, cu funcţionare în curent

continuu sau în curent alternativ.
ELECTROMAGNETI
• Principalele pǎrţi componente ale electromagneţilor, sunt :
• bobina (de tensiune sau de curent), 1, care este eventual amplasatǎ pe o
carcasǎ ;
• miezul feromagnetic, ce cuprinde elemente fixe, 2, dar şi elemente mobile,
cum este armǎtura mobilǎ, 3, (cu mişcare de rotaţie sau de translaţie);
• întrefierul de lucru, 4, (existǎ şi întrefieruri parazite, mult mai mici), situat
între elementele fixe şi cele mobile ale miezului.

ELECTROMAGNETI
• electromagneţi cu circuit magnetic ramificat
1-bobina, 2-opritorul, 3-armǎtura mobilǎ, 4-întrefierul de lucru

ELECTROMAGNETI
• Electromagneţi polarizaţi, cu macar doua surse de solenatie, una continua
(magnet permanent) de polarizare

ELECTROMAGNETI
• Clasificarea electromagneţilor:
• Dupa miezului feromagnetic mai evidenţiazǎ posibilitatea realizǎrii acestuia
din fier masiv (de obicei în c.c.) sau din tole (obişnuit în c.a.)
• Dupa circuitul bobinei electromagneţi cu bobinǎ de tensiune (cu spire
numeroase şi subţiri) şi respectiv electromagneţi cu bobinǎ de curent (cu
spire puţine, iar la limitǎ una singurǎ şi cu rezistenţǎ electricǎ mai micǎ
desigur faţǎ de bobinele de tensiune)
• Dupǎ valorile timpului de acţionare electromagneţii pot fi:
• ultrarapizi, cu acţionare în timp de ordinul milisecundelor (de obicei
electromagneţii polarizaţi);
• rapizi, cu timpi de acţionare de ordinul 10-2 secunde, (de obicei
electromagneţii de c.a.);
• lenţi, cu timpi de acţionare de ordinul 0,1-0,2 secunde, (de obicei
electromagneţii de c.c.).
• Dupǎ ipotezele care pot fi acceptate în legǎturǎ cu studiul lor,
electromagnetii pot fi:
- cu solenaţie constantǎ (ipotezǎ valabilǎ pentru electromagneţii de c.c.)
- cu flux constant (ipotezǎ preferatǎ pentru electromagneţii de c.a.)
ELECTROMAGNETI
• Elementele de bazǎ ale unui electromagnet sunt:
• bobina, care reprezintǎ circuitul electric;
• miezul, care reprezintǎ circuitul magnetic;
• armǎtura mobilǎ şi accesoriile aferente, care
reprezintǎ ansamblul mecanic.
• Fiecare dintre aceste ansambluri sunt descrise de

relatii specifice, dar important este sa studiem
electromagnetii ca un sistem unic cu interactiunile
dintre partile componente.

MǍRIMI ŞI RELAŢII DE BAZǍ ÎN STUDIUL
ELECTROMAGNEŢILOR
• Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la circuitul electric al
electromagneţilor. Scheme echivalente pentru circuitul electric al
electromagneţilor
δ(t), L[δ(t)]

L
i
( Ni)
N
 () N()   N2 N2 k
L()     
i i i     Fe 2  a
 Fe
 o S  Fe S
Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la circuitul
electric al electromagneţilor
• Dependenta inductantei de intrefier
o k
N  o  Fe S
2 1
a   Fe L () 
k 2  Fe a
2

Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la
circuitul electric al electromagneţilor
• Ecuaţia care descrie comportarea electricǎ a circuitului bobinei unui
electromagnet:
di
L o  Ri  u ( t ) pentru poziţia de întrefier iniţial (maxim)
dt
di pentru poziţia de întrefier final (minim)
L1  Ri  u ( t )
dt
d ()
 Ri  u ( t )
dt pe durata mişcǎrii armǎturii mobile
di dL()
L ( )  i  Ri  u ( t )
dt dt
di dL() d forma echivalentǎ ce evidentiaza

L ( )  i   Ri  u ( t ) viteza de miscare a armaturii mobile, v
dt d dt
d
v Curs 11 - Aparate Electrice 34
dt
Mǎrimi şi relaţii de bazǎ cu privire la
circuitul electric al electromagneţilor
• Cu privire la acţionarea electromagneţilor
 (i)
 (i)  a 1  i  a 3  i 3 L(i)   a 1  a 3 i 2  o  1  ...   n  0
i

Mǎrimi şi relaţii de bazǎ pentru circuitul
magnetic al electromagneţilor
• Circuitul magnetic al electromagneţilor, este un ansamblu de materiale
feromagnetice, care asigurǎ trecerea fluxului magnetic cǎtre zona activǎ a
întrefierului de lucru, pe seama solenaţiei proprii bobinei, ale cǎrei spire sunt
parcurse de curentul „i”.
• Practic bobina electromagneţilor este deci un element dual, care intervine
prin parametrii R şi L(δ) în circuitul electric de alimentare, respectiv prin
solenaţia produsǎ, în circuitul magnetic de cele „N” spire, F = Ni.
• Calculul circuitelor magnetice are la bazǎ analogia electric-magnetic, care
face sǎ corespundǎ fluxul magnetic - curentului I, reluctanţa magneticǎ -
rezistenţei R şi respectiv solenaţia F - tensiunii electromotoare E.
•   B S [Wb]
Legea lui Ohm pentru circuite magnetice
1
Um     [A] 

 dx


Curs 11 - Aparate Electrice 
µS
36
0 µ( x )  S( x )
• In cazul circuitelor magnetice ramificate se folosesc teoremele lui Kirchhoff
pentru circuite magnetice, care se enunţǎ astfel:
• suma algebricǎ a fluxurilor magnetice , incidente unui nod de circuit
magnetic, este nulǎ, ce reprezintǎ prima teoremǎ a lui Kirchhoff pentru
n

circuite magnetice:
i 0
i 1
• suma algebricǎ a cǎderilor de tensiune magneticǎ, i   i , ce intervin pe

ramurile unui ochi al unui circuit magnetic ramificat, este egalǎ cu suma
algebricǎ a solenaţiilor , surselor care intervin pe acele ramuri
o p

i 1
i   i  Fj
j1

• Schema magneticǎ echivalentǎ pentru un electromagnet
Ipotezele pentru calculul miezului electromagnetilor

-considerarea parametrilor circuitului magnetic ca fiind concentraţi (deşi
aceştia sunt de fapt uniform distribuiţi),
-neglijarea fluxurilor magnetice de dispersie (deşi dispersia magneticǎ este
de fapt importantǎ, în condiţiile în care gradul de comutaţie magneticǎ este
de doar 1000-100000
-considerarea solenaţiei concentrate, F ,Electrice
Curs 11 - Aparate desi fizic este uniform 38
distribuitǎ, pe coloana pe care este amplasatǎ bobina
• Punct optim de funcţionare pentru un circuit magnetic neramificat
• Se considerǎ un electromagnet de c.c. cu miez de tip U-I, prevǎzut cu o
bobinǎ de tensiune care produce o solenaţie F,
 
2
Wmagn  
2  µo  S
energia câmpului magnetic, W magnδ, este localizatǎ în principal la nivelul

întrefierului de lucru, δ , aceasta fiind proporţionalǎ cu produsul   
2
Valorile maxime ale energiei magnetice presupun ca derivata acesui produs sa

fie nulǎ
dWmagn 
0
d
 Fe
• Corespunzator rezulta succesiv:
d d 2
2   0
2 
d d 
ceea ce semnaleaza faptul ca existǎ o interdependenţǎ între poziţia armǎturii
mibile, δ şi valoarea fluxului magnetic din miez .
Dacǎ se considerǎ acum solenaţia dezvoltatǎ de bobina electromagnetului, F,
ca având o componentǎ corespunzǎtoare
, circuitului magnetic din fier, FFe şi o
componentǎ corespunzǎtoare întrefierului de lucru, Umδ, se poate scrie relaţia:
F = FFe + Umδ
dupǎ împǎrţirea la lungimea circuitului magnetic din fier,  Fe
si considerând solenaţia raportatǎ, f, rezulta:
f = HFe + fδ f = F/  Fe HFe = FFe/  Fe fδ =Umδ/  Fe

• Cum funcţionarea electromagneţilor de curent continuu decurge la solenaţie
constantǎ, prin derivarea energiei magnetice în raport cu variabila se obţine:
dF dFFe dU m
  0
d d d
dFFe dU m 2
   
d d µo  S
)=
dFFe  d( Fe  H Fe )   Fe  dH Fe d  S  dB Fe
dB Fe dB  Fe
   tg  const .
dH Fe dH S   

• Cu privire la punctul optim de funcţionare pentru un miez feromagnetic
neramificat
Semnalǎm faptul cǎ, pe seama considerentelor prezentate mai sus, stau la

baza realizǎrii unui calcul expeditiv al circuitelor magnetice neramificate, cu o
precizie acceptabilǎ, folosind metoda raportǎrii
• Calculul circuitelor magnetice cu armǎturǎ mobilǎ interioarǎ bobinei,
specifice electromagneţilor de tip plonjor, trebuie sǎ considere intervenţia
dispersiei magnetice, deoarece fluxurile de dispersie contribuie la realizarea
forţei de atracţie a acestora.
• In plus se impune şi considerarea solenaţiei înfǎşurǎrii ca fiind uniform
distribuitǎ, în concordanţǎ cu sonstrucţia „suplǎ” sau „înaltǎ” a bobinei
acestor electromagneţi, ce sunt utilizaţi de obicei în c.c.
2    o  h b
 
D
ln
d
 2    o
  
hb D
ln
( NI) d
Curs 11 - Aparate Electrice f  43
hb
• fluxul de dispersie elementar d  x , corespunzǎtor elementului infinitesimal
dx, situat la distanţa x de la baza miezului, v. figura anterioara, se scrie:
d x  f    (z  x)  dx
pentru lungimea z a plonjorului, obtinându-se:
z ( NI) ( NI) z2
 z   d x      (z  x )  dx  
0 hb hb 2
Corespunzǎtor fluxului magnetic total, considerând spirele bobinei uniform
distribuite pe înǎlţimea hb ca fiind ( N ), deci la nivelul lui dx sunt N
spire, rezultǎ succesiv:
(z  x )
hb h b
x N I N I
2 2
x N
x   (z  x )  d x      ( z  x ) 2
 dx     ( z  x ) 3
0 hb 0 h 2b 3  h 2b
iar pentru întreg plonjorul de lungime z se obtine:
N2  I
z     z 3
3 hb
2
• Un raţionament similar la nivelul opritorului de lungime m, care defineşte
fluxul m, permite sǎ scriem expresia fluxului magnetic total, tot ,sub forma
3 3
z m
tot    z  m  N 2  I  (      )
3 hb2
3 hb2
iar energia câmpului magnetic este:

3 3
1 1 z m
Wmagn    I   ( NI) 2  (      )
2 2 3 hb2
3 hb2
care evidenţiazǎ atât contribuţia întrefierului de lucru cât şi aportul opritorului şi

al plonjorului

Mǎrimi şi relaţii de bazǎ referitoare la
ansamblul mecanic al electromagneţilor
• Ansamblul mecanic al electromagneţilor cuprinde armǎtura mobilǎ a

acestora, ca şi toate elementele ataşate acesteia, considerându-le şi pe cele
cu rol de susţinere sau de ghidare a mişcǎrii sale univoce.
• Pentru evaluarea stǎrii de mişcare la nivelul armǎturii mobile a unui

electromagnet, se impune definirea acţiunilor mecanice utile (forţe sau
cupluri de atracţie), ca şi a acţiunilor mecanice rezistente, care se opun
mişcǎrii, (frecǎri, mase în mişcare, resorturi antagoniste etc.).

• Astfel, pentru un aparat electromagnetic de comutaţie, de tip contactor de
c.a., cu mişcare de translaţie a ansamblului mobil, diagramele forţelor active,
F(δ) şi rezistente, FR(δ) sunt date în figura de mai jos

• Ecuaţia de mişcare la acţionare, care decurge dupǎ direcţia x, în sensul
micşorǎrii întrefierului, considerându-se o masǎ de mişcare echivalentǎ, m*,
eventual masa redusa, se poate scrie sub forma
2
d x dx 
m * 2    ( )  k  x  F( x )  FR ( x )
dt dt
dx 
( )
unde componenta dt se referǎ la forţele rezistente de naturǎ vâscoasǎ, ce depind de
viteza de deplasare la un exponent supraunitar, kx – forţa elasticǎ a resortului antagonist, F(x) –
caracteristica electromecanicǎ a electromagnetului, iar FR(x) – totalitatea celorlalte forţe
rezistente ce se opun mişcǎrii. Aceasta este evident o ecuaţie diferenţialǎ neliniarǎ (eventual cu
coeficienţi variabili, cum este m* în anumite situaţii), care sugereazǎ totuşi faptul cǎ aceastǎ
comportare mecanicǎ, concretizatǎ în soluţia x(t), depinde esenţial de comportarea electricǎ, prin
valorile curentului din circuitul bobinei, ale inductanţei bobinei, L(δ), respectiv ale fluxului
magnetic din miez, acestea fiind la rândul lor influenţate de comportarea ansamblului mecanic,
Electromagneţii ca sisteme
electromecanice de conversie a energiei
• Interdependenţele între mişcarea armǎturii lor mobile şi comportarea
electricǎ a circuitului bobinei care se manifestǎ în funcţionarea
electromagneţilor, sugereazǎ faptul cǎ este mai riguros ca aceste dispozitive
sǎ fie privite ca un tot unitar, ca un sistem electromecanic de conversie a
energiei cu doua grade de libertate.
d T T P 
 ( )    Qx ,
 dt x
 x x x



d T T P 
 ( )    Qq ,

 dt q
 q q q

1 1
T( x , q )  M  x ( t ) 2  L( x )  q ( t ) 2
2 2
k  x ( t )  b ( x , q )  1 R  q ( t ) 2  1 D  x ( t ) 2
1
P( x , q ) 
2
2 2 2 49
Electromagneţii ca sisteme
electromecanice de conversie a energiei
• Qx şi Qq sunt forţele generalizate corespunzǎtoare coordonatelor
generalizate, x(t) respectiv q(t):
Qx  M  g Q q  u(t)
sistemul de ecuaţii care descrie comportarea electromagnetilor considerati ca sisteme
electromecanice de conversie a energiei se scrie sub forma:

M  x ( t )  D  x ( t )  k  x ( t )  b 
L'
   
q ( t ) 2
 Mg,
2  x ( t )  b
2




 L'  q( t )  R  L'x ( t )   q ( t )  u ( t ), x (0)   , x (0)  q(0)  0
 x(t)  a
  x ( t )  a 2

o
L'
L( x ) 
x(t)  a
Electromagnetii ca sisteme electromecanice
de conversie a energiei
• Dacǎ se foloseşte drept coordonatǎ generalizatǎ electricǎ fluxul magnetic
total ψ(t):
 ( t )  L( x )  q ( t )  L( x )  i( t )
sistemul de ecuaţii diferentiale neliniare se scrie:
 (t ) 2
M  x( t )  D  x ( t )  kx ( t )  b   M  g,
 2  L'


  ( t )  R x ( t )  a    ( t )  u ( t ), x (0)   , x (0)   (0)  0.
 L'
o

• Semnalǎm faptul cǎ funcţionarea electromagneţilor poate decurge la
acţionare fie pornind de la armǎtura mobilǎ în echilibru mecanic în poziţia
iniţialǎ, de întrefier maxim δo, când avem o funcţionare cu flux de pornire
nul, (FPN), când
k  ( o  b)  M  g
fie cu armǎtura mobilǎ ce nu este în echilibru mecanic la întrefierul iniţial, când avem
o funcţionare cu flux de pornire nenul , (FPNN), cazul cel mai frecvent întâlnit în
practicǎ , când:
k  ( o  b)  M  g
p2
k  ( o  b)   Mg p  2  L'M  g  k( o  b
2  L'

• In cazul electromagneţilor ce funcţioneazǎ cu FPNN, acceptând schimbarea
de variabilǎ
x ( t )   o  y( t ),  ( t )  p  ( t )
cu condiţiile iniţiale care se scriu acum sub forma
d ( t  t p )
y(0)  y (0)  0, (0)  0,  (0) 
dt
şi utilizând notaţiile
R k 1 R  p
Ao  ,  o  , Bo 
2
,Go  ,
Lo M M  L' L'
Ao d ( t  t p )
Co 
o  a
, Eo 
dt
, E1  E o  u ( t p ), Fo ( t )  E o dacǎ u(t)=U=const.
 1 Fo ( t )  E 1  U sin( t p  )
 
y ( t )   2
o  y ( t )  B o   p  ( t )  B o   2
( t ),
 2
 ( t )  A o  ( t )  Fo ( t )  G o  y( t )  C o  y( t )  ( t ), u ( t )  U sin( t  )
• Pentru electromagneţii care funcţioneazǎ cu FPN, sistemul de ecuatii
diferentiale neliniare este de forma:
 1

y ( t )   2
o  y ( t )  B o   2
( t ),
 2
 ( t )  A   ( t )  u ( t )  C  y( t )   ( t ),
 o o
Menţionǎm cǎ pentru electromagneţii care funcţioneazǎ cu FPNN

acţionarea se produce cu întârziere la pornire, dupǎ care începe practic
mişcarea armǎturii lor mobile, în timp ce pentru electromagneţii care
funcţioneazǎ cu FPN, mişcarea armǎturii lor mobile începe imediat ce este
alimentat circuitul bobinei.
Procedând similar, se poate defini sistemul de ecuaţii diferenţiale

neliniare ce descrie comportarea electromagneţilor la revenire pe durata
mişcǎrii armǎturii lor mobile, cu observaţia cǎ la revenire electromagneţii
funcţioneazǎ cu FPNN. Curs 11 - Aparate Electrice 54
Caracteristica de tip releu pentru electromagneţi
• Se considerǎ un electromagnet de tip U-I de curent continuu cu FPN,
pentru care mişcarea armǎturii sale mobile începe imediat ce bobina
acestuia este alimentatǎ şi se acceptǎ modificarea crescǎtoare, foarte lentǎ
a tensiunii de alimentare, U; pentru fiecare valoare a acesteia vor
corespunde perechi de valori (Yo, ψo) de regim staţionar, ca soluţii ale
sistemului de ecuaţii diferentiale neliniare care se scrie sub forma
echivalentǎ
1
  Yo  B o  o2
2
o A o  o  U  C o  Yo  o
2
astfel încât rezultǎ succesiv:
U 2 2
 Y  ( A  C  Y ) 2
o  U2  o o o o o
A o  C o  Yo Bo
ecuaţia a II-a definind practic una sau trei valori posibile pentru poziţia Yo a armǎturii
mobile a electromagnetului, pentru o valoare datǎ a tensiunii de alimentare U.

Caracteristica de tip releu pentru
electromagneţi
• Considerând acum funcţiile:
f ( y o )  y o  (1  y o ) 2
Yo o
yo   1
o  a o  a
Bo  U 2
g ( y o , U) 
2 o2  A o2  ( o  a )
poziţia armǎturii mobile va fi
definitǎ de ecuaţia f(yo)=g(yo,U),
prin punctele de intersecţie
dintre curbele f(yo) şi paralelele
la axa absciselor g(yo,U),
rezultate practic pentru o
succesiune de valori ale
tensiunii de alimentare (U1, U2,
..., Un). Curs 11 - Aparate Electrice 56
Caracteristica de tip releu pentru
electromagneţi
• Punctul de extrem „A”, de ordonatǎ (4/27), premite chiar definirea tensiunii
de acţionare sigurǎ, Ua, pentru electromagneţii de c.c. cu FPN
B o  U a2 4

2   o  A o  ( o  a ) 27
2 2
8  k  L21
Ua  R  o 
27  L o  (L1  L o ) 2

Forţa de atracţie la electromagneţii de
curent continuu. Factori de influenţǎ
• Pentru evaluarea forţei de atracţie dintre douǎ piese polare de suprafaţǎ S
(cu versorul n corespunzǎtor elementului de suprafaţǎ infinitezimalǎ dS),
prin care se închid linii de câmp magnetic de inducţie magneticǎ B , se
apeleazǎ la relaţia lui Maxwell:
1  1 
F C       dS
2
( B n ) B ( B ) n 
µo 2 
B2  S 2
F 
2  µo 2  µo  S
  B S

• Forta de atractie se poate defini si ca forţa generalizata la nivelul
întrefierurilor de lucru, Fx
Wmagn 1 k k * N 2
Fx   Wmagn  L(, I)  I 2 L(, I)  
x 2 a a
Wmagn  1 k*  1 k*
F()      ( NI) 
2
  ( NI) 
2
   2 a 2 (  a ) 2
.

• Dacǎ pentru acelaşi electromagnet de tip U-I se scrie expresia energiei
câmpului magnetic sub forma
1 1 1 ( NI) 1 1
Wmagn    I  N    I  ( NI)   ( NI) 2    ( NI) 2   
2 2 2  2 2
unde permeanţa întrefierului, se calculeazǎ cu ajutorul relaţiei
µo  S µo  a  b
  
 
Wmagn  1  1 2 µo  S
F()      ( NI)     ( NI)
2
   2  2  2

• Forta de atractie in cazul unui întrefier cilindric, obţinut între un cilindru
exterior de diametru D şi un cilindru interior (armǎturǎ mobilǎ) de diametru d
d
2    µo  x 2    µo  x 2    µo  x
   2
D d  2  
ln ln 
d d d
2    µo 
Wmagn 2    µo 1 2
Fx 
1
 ( NI) 2  Fx  ( NI) 2 
x 2 d  2 2 
ln
d

• In cazu electromagneţilor de tip plonjor cu circuit magnetic deschis
In cazul unui electromagnet cu

întrefier conic sau tronconic
m
2    µ o  rm (  x  sin )
  sin 
x  cos 
r1  r2
rm 
2
1 2    µ o  rm  m 2 2    µ o  rm
F ( NI) 2  2  ( NI)Curs
 112 - Aparate Electrice 62
2 x  sin   cos  x  sin 2
• In cazul unui electromagnet cu mişcare de rotaţie a armǎturii mobile

Wmagn µ  ( r  )
µo  S o 1
2
M   
  2

µ o    (r1  )
1 2
M  ( NI) 2 
2 
Menţionǎm cǎ influenţa geometriei miezului feromagnetic asupra forţei
de atracţie pentru electromagneţi, este completatǎ de faptul cǎ poziţia bobinei
electromagnetului în raport cu întrefierul poate favoriza obţinerea unor forţe de
atracţie mai mari, dacǎ aceasta este mai aproape de întrefierul de lucru.
Putem afirma cǎ acţiunea mecanicǎ asupra armǎturii mobile a
electromagneţilor este influenţatǎ de o multitudine de factori, a cǎror
cunoaştere permite realizarea unor construcţii performante pentru asemenea
dispozitive. Curs 11 - Aparate Electrice 63
curent alternativ
• Curentul ce parcurge spirele bobinei electromagnetului variaza armonic în
timp
1 2 µoS 1
i( t )  I sin t F(t )  ( NI) 2  k 1*  I 2  sin 2 t  k 1*  I 2 (1  cos 2t )
2  2
la fel ca şi inducţia magneticǎ sau fluxul magnetic din miez
B( t )  B sin t F( t )  B 2
( t )  S B 2
 S  sin 2
t B 2
S
  (1  cos 2t )
2  µo 2  µo 4  µo
( t )    sin t  2 (t)  2  sin 2 t 2
F( t )    (1  cos 2t )
2  µo  S 2  µo  S 4  µo  S
20
F(t)
15 Fosc
Fmed
10
i(t), F(t)
5
Fr
i(t), B(t)
T* T* T* Curs 11 - Aparate Electrice 64

-5
0 2 4 6 8 10 12 14
curent alternativ
• Expresia forţei de atracţie pentru electromagneţii de curent alternativ, pune
în evidenţǎ o valoare medie, Fmed, egalǎ practic cu componenta oscilantǎ a
forţei lor de atracţie, Fosc, care sunt definite de relaţiile:
1 * 2 B2  S 2
Fmed  Fosc  k1  I  
2 4  µo 4  µo  S
Fmin  Fmed  Fosc  0
Tinând seama de faptul cǎ funcţionarea unui dispozitiv electromagnetic presupune

dezvoltarea unor forţe active cu valori superioare forţelor rezistente, rezultǎ faptul cǎ
existǎ intervale de timp în care armǎtura mobilǎ are tendinţa de a se desprinde de
piesele fixe ale miezului feromagnetic, dupǎ care va fi din nou atrasǎ de miez,
putându-se manifesta deci vibraţii ale armǎturii mobile a electromagneţilor de curent
alternativ, de frecvenţǎ audio, dublǎ faţǎ de aceea a sursei de alimentare a circuitului
bobinei.

curent alternativ
• Curentul ce parcurge spirele bobinei unui electromagnet de c.a. are valoarea
U U U U
I    (  a )
Z R 2   2  L2 ()   L ( )   k
pentru asemenea electromagneţi L()  R

valorile curentului I, fiind practic proporţionale cu întrefierul δ
Forţa de atracţie F(t), pentru un electromagnet monofazat de tip U-I de curent

alternativ, are valori care depind de pǎtratul solenaţiei, dar şi de pǎtratul întrefierului
1 µ  S 1 U 2
(   a ) 2
F( t )  ( NI) 2  o 2  N 2  µ o  S  2 2 
2  2  k 2
caracteristica electromecanicǎ F(δ) în c.a. este mai puţin cǎzǎtoare decât
în cazul acelorasi electromagneţi la functionarea înc.c.
curent alternativ
• Comparând caracteristica Fcc(δ) corespunzǎtoare funcţionǎrii în cc, pentru
un electromagnet de tip U-I de exemplu, cu caracteristica Fca(δ)
corespunzǎtoare aceluiaşi electromagnet la funcţionarea în ca,(pentru
valorile medii ale forţei), se constatǎ cǎ la alimentarea circuitului bobinei în
curent alternativ funcţionarea poate decurge la valori mai mari ale
întrefierului, pentru o forţǎ rezistentǎ FR datǎ, deşi forţa portantǎ în curent
alternativ este doar jumǎtate din valoarea acesteia la funcţionarea în curent
continuu, în condiţiile în care bobina realizeazǎ aceeaşi solenaţie

Problema vibraţiei armǎturii mobile la electromagneţii de c.a
• Soluţia pentru eliminarea vibraţiilor, este aceea de a asigura acţiunea localǎ,

în zona întrefierului, a douǎ fluxuri magnetice, defazate cu unghiul θ între
ele, şi , respectiv intervenţia inducţiilor magnetice B1(t) şi B2(t), astfel încât,
prin compunerea forţelor de atracţie corespunzǎtoare, F1(t) şi F2(t), forţa
rezultantǎ F3(t), prezintǎ valori minime nenule, mai mari decât forţa
rezistentǎ, FR, evitându-se astfel asemenea manifestǎri.

• Pentru obţinerea celor douǎ fluxuri magnetice defazate se pot folosi douǎ
miezuri care acţioneazǎ asupra aceleiaşi armǎturi mobile, cu douǎ bobine
alimentate de la douǎ surse de tensiune defazate între ele
1 (t )    sin t  2 (t )    sin( t  )
2 2
F1 ( t ) 
4  µo  S
(1  cos 2t ) F( t )  F1 ( t )  F2 ( t )  1  cos   cos(2t  )
2  µo  S
2
F2 ( t )  1  cos 2(t  )
4  µo  S
2
Fmed 
2  µo  S
2
Fosc   cos 
2  µo  S
2
Fmin  Fmed  Fosc  (1  cosCurs
) 11F-RAparate Electrice 69
2  µo  S
• Cea mai simplǎ soluţie pentru a obţine acţiunea localǎ, în zona pieselor
polare, a douǎ fluxuri magnetice defazate, apeleazǎ la spire în scurtcircuit
(sau spire ecran )
  1   2
S  S1  S2
S1
1  
S
S2
2  
S
S1
m m 1
S2 1   ,2  
m 1 m 1
• Datoritǎ intervenţiei locale a spirei ecran, în zona pieselor polare, se
manifestǎ un flux produs de aceasta,  sc astfel încât, acceptând fazorii
corespunzǎtori, fluxurile magnetice rezultante în zona ecranatǎ şi respectiv
în zona neecranatǎ  e1 respectiv  e 2 vor fi
 
 e1     m 1  sin 2
 sc  j  sin  sc  cos  sc

1 sc
     ,
m 1 1  3  sin  sc
e1 2
 
 e2   2   sc
1 1  (2  m  3)  sin  sc  j  m  sin  sc  cos  sc
2
e2   ,
 sc  L sc  I sc m 1 1  3  sin  sc
2
E sc
I sc 
Z sc
E sc   j    e1
Z sc  R sc  j    L sc

• Modulelor acestor fluxuri magnetice defazate sunt
m 1
 e1    1 ,
m 1 1  3  sin  sc
2
1 1  (m  1)( m  3)  sin 2  sc
 e2    2,
m 1 1  3  sin  sc
2
1  (m  1)( m  3)  sin 2  sc
Be2  B  B saturatie.
1  3  sin  sc
2
e( e1   e*2 ) 1  (m  1)  sin 2 sc

cos   
 e1   e 2 1  (m  1)(m  3)  sin 2 sc
• Fluxurile magnetice rezultante în zona ecranatǎ, respectiv în zona
neecranatǎ a pieselor polare genereazǎ componente medii şi oscilante ale
forţei de atracţie, astfel:
 2  2
Fmed 1  Fosc1  e1 Fmed 2  Fosc2  e2
4  µ o  S1 4  µ o  S2
obţinând
2 1  (m  3)  sin 2  sc  2 1  (m  3) x 2
Fmed  Fmed 1  Fmed 2      ,
4  µo  S 1  3  sin  sc
2
4µ o S 1  3x 4  µo  S
 2 1  2(m  3) x  (m  1)( m  3) x
2
Fosc  F 2
F
2
 2  Fosc1  Fosc2  cos 2  ,
1  3x
osc1 osc2
4µ o S
pentru forţa minimǎ de atracţie rezultând final
 2 1  (m  3) x  1  2(m  3) x  (m  1)( m  3) x
2
Fmin  Fmed  Fosc    FR max
4µ o S 1  3x
• Amplasarea spirelor în scurtcircuit pentru diferite tipuri de miezuri

feromagnetice, tipice pentru electromagneţii monofazaţi

• Pentru electromagneţii monofazaţi de tip E-I, realizaţi cu secţiunea
transversalǎ a coloanei mediane de douǎ ori mai mare decât aceea a
coloanelor laterale, se obţine final:
2
Fmed   2  (m  6) x ,
2µ o S(1  3x )
2
Fosc   2  (6  m) x 2  32mx 2 ,
2µ o S(1  3x )
Fmin 
2
2µ o S(1  3x )

 2  (m  6) x  2  (6  m) x 2  32mx 2  F
R max ,
condiţii de funcţionare optimǎ a unor asemenea ansambluri electromagnet-spirǎ ecran
 Fmin ( x , m) 2
 sc  x  0,0625
  0, sin
x m=4

 Fmin ( x , m)  0, sin 2  sc  x  0,0689
 m Curs 11 - Aparate Electrice 75
• In cazul electromagneţilor trifazaţi de curent alternativ, care se realizeazǎ de
obicei cu circuite magnetice E-I sau E-E
 2  4 
 2  R
F ( t )   1  cos( 2  t  ),
4  µo  S 
 R ( t )    sin( t  3 ),  3 
 
 2
      FS ( t )   (1  cos 2t ),
 S ( t ) sin t ,
 4  µo  S
 2 
 T ( t )    sin( t  ),  2
 4 
FT ( t )   1  cos( 2t  ),
 3 
 4  µo  S  3 
3 2
F( t )  FR ( t )  FS ( t )  FT ( t )   const .
4  µo  S

• Trebuie semnalat faptul cǎ vibraţiile armǎturii mobile a electromagneţilor de
curent alternativ pot fi uneori utile, cum se întâmplǎ în cazul realizǎrii
vibratoarelor electromagnetice,
• Aceste vibratoare funcţioneazǎ de obicei unitact sau bitact, pe frecvenţa

sursei de alimentare a bobinei, deci ca vibratoare sincrone, sau cu o
frecvenţǎ dublǎ faţǎ de aceea a sursei de alimentare a circuitului bobinei,
frecvenţa fiind inferioarǎ însǎ valorii de 100 [Hz].
• Pentru a obţine funcţionarea cu o anumitǎ frecvenţǎ a vibraţiilor, va trebui

folositǎ o sursǎ de alimentare convenabilǎ. Se pot realiza de asemenea
vibratoare electromagnetice de curent continuu, care funcţioneazǎ de obicei
la frecvenţe mai scǎzute.
• Pentru a obţine oscilaţii mecanice de frecvenţe ridicate, se folosesc fie

vibratoarele electrodinamice (f < 20.000 Hz), sau vibratoarele piezoelectrice,
ce pot funcţiona chiar în domeniul ultrasunetelor
FUNCŢIONAREA ELECTROMAGNEŢILOR ÎN REGIM DINAMIC
• Funcţionarea în regim dinamic a electromagneţilor presupune deplasarea

armǎturii lor mobile, fie în sensul «acţionǎrii», de la valoarea iniţialǎ
(maximǎ) a întrefierului cǎtre valoarea nulǎ a întrefierului final, fie în sensul
«revenirii», de la valoarea iniţialǎ (nulǎ), a întrefierului iniţial, cǎtre valoarea
finalǎ, maximǎ, a acestuia.
• In asemenea situaţii intervine atât un regim tranzitoriu electric, în circuitul

bobinei electromagnetului, cât şi un regim tranzitoriu mecanic, care implicǎ
deplasarea armǎturii sale mobile si un regim tranzitoriu magnetic
• ansamblul este descris de sisteme de ecuaţii diferenţiale neliniare pentru

funcţionarea ce poate decurge
• cu flux de pornire nenul(FPNN),

• cu flux de pornire nul(FPN).
• Regimul dinamic de conectare la electromagneţi de cc decurge în 3 etape
• o primǎ etapǎ, de regim tranzitoriu electric în circuitul bobinei electromagnetului de cc, respectiv
regim tranzitoriu magnetic în miezul electromagnetului, care începe la alimentarea circuitului
bobinei şi se sfârşeşte la începerea mişcǎrii armǎturii mobile a electromagnetului, (armǎtura
mobilǎ nemişcatǎ în poziţia iniţialǎ) , iar pe durata t1 a acesteia se modifica :
-curentul electric din circuitul bobinei electromagnetului de inductanţǎ L0, ca şi inducţia

magneticǎ şi respectiv fluxul magnetic din miezul electromagnetului considerat, pânǎ ce aceste
mǎrimi dobândesc valori „de pornire”, deci pentru care forţa de atracţie exercitatǎ asupra
armǎturii mobile echilibreazǎ forţele rezistente, astfel încât apoi devine posibilǎ mişcarea
armǎturii mobile, din poziţia iniţialǎ, cǎtre poziţia finala;
• o a doua etapǎ, cu deplasarea armǎturii mobile a electromagnetului, din poziţia iniţialǎ cǎtre
poziţia finalǎ de întrefier minim
-inductanţa înfǎşurǎrii electromagnetului se modifica de la L0 la L1>L0, care se referǎ deci la un
regim tranzitoriu mecanic corespunzǎtor acestei deplasǎri, dar şi la un regim tranzitoriu electric
în circuitul bobinei, respectiv la un regim tranzitoriu magnetic în miezul electromagnetului ce-şi
schimbǎ starea de magnetizare,
-aceasta etapǎ se caracterizeazǎ prin dependenţa  (t) respectiv i(t), B(t) sau pe durata
timpului de mişcare a armǎturii t2 = t m ;
• a treia etapǎ a regimului tranzitoriu de conectare pentru electromagneţii de curent continuu,

care începe dupǎ terminarea mişcǎrii armǎturii mobile a electromagnetului, nemişcatǎ în poziţia
„acţionat” (întrefier minim), deci cu inductanţa înfǎşurǎrii electromagnetului de valoare L1 avand
doar la evolouţia curentului electric i(t), respectiv a inducţiei magnetice B(t) sau a fluxului
magnetic ( t ), durata acestei etape fiind t3.
• Pentru prima etapǎ a regimului tranzitoriu de acţionare, ecuaţia care descrie
comportarea electromagnetului de cc este de forma
t Un L0
di1 
L0  R  i1  U n i1 (0)  0 i (t )  I (1  e T0 In  T0 
1 n ), R R
dt
Aceastǎ evoluţie a curentului i1(t) care
parcurge spirele bobinei electromagnetului, pe
durata primei etape a regimului dinamic de
„acţionare”, decurge cu armǎtura mobilǎ
nemişcatǎ în poziţia iniţialǎ, de întrefier δ0 şi
dureazǎ pânǎ în momentul t1, în care valoarea
forţei de atracţie F, ce acţioneazǎ asupra
armǎturii mobile devine egalǎ cu valoarea
forţei rezistente iniţiale, FRi,, respectiv pânǎ în
momentul în care curentul din circuitul bobinei
dobândeşte valoarea de „pornire”, Ip, care
poate fi asociatǎ cu o valoare de „pornire” a
fluxului magnetic din miez,
espectiv cu o valoare de „pornire” a inducţiei magnetice din miez, Bp.
• Durata acestei prime etape, t1, va rezulta ca soluţie a ecuaţiei :

t1
In Ip
i1 ( t 1 )  I n (1  e T0
)  Ip t 1  T0  ln t 1  T0  ln
1 
In  Ip 1  In
expresii care permit evidenţierea influenţei valorilor subunitare 

(„pornirea” este cu atât mai grea cu cât aceste valori  sunt mai mari, acestea
fiind cuprinse obişnuit între 0,5 şi 0,95)
respectiv a valorilor T0 ale constantei de timp a circuitului bobinei, asupra
duratei t1 a primei etape a acţionǎrii acestor electromagneţi.
• A doua etapǎ a „acţionǎrii” pentru electromagnetul de curent continuu
considerat presupune atât modificarea valorilor curentului i2(t) din circuitul
bobinei, cât şi deplasarea armǎturii mobile de la întrefierul iniţial δ0, la
întrefierul final, practic nul, astfel încât este raţional sǎ asimilǎm ansamblul
cu un sistem electromecanic de conversie a energiei având douǎ grade de
libertate, descris de un sistem de ecuaţii diferenţiale neliniare de forma
 1
 y( t )   o  y( t )  B o  p  ( t )  B o   ( t ),
 2 2
 2
 ( t )  A o  ( t )  Fo ( t )  G o  y( t )  C o  y( t )  ( t ),
R k 1 R  p
Ao  ,  o  , Bo 
2
,Go  ,
Lo M M  L' L'
Ao d ( t  t p )
Co  , Eo  , E1  E o  u ( t p ),
o  a dt
dacǎ u(t)=U=const., Fo ( t )  E o
• Pentru a defini evolutia marimilor ce caracterizeaza electromagnetul

considerat folosim relatiile:
• δ(t) = δ0 – y(t), y(0) = 0 ,

 2 (t ) L'
 2 ( t )   p  ( t ), i 2 ( t )  , L( t ) 
L( t ) ( t )  a
Durata t2 a celei de a doua etape a regimului dinamic de „acţionare” a unui
electromagnet de curent continuu se poate evalua apelând la condiţiile :
 2 (t 2 )
y( t 2 )   0 i 2 (t 2 ) 
L1
Este posibilǎ şi precizarea valorii finale a curentului din circuitul bobinei pentru
aceastǎ etapǎ a acţionǎrii, i2(t2).
• A treia etapǎ a regimului de”acţionare” a unui electromagnet de curent
continuu decurge cu armǎtura mobilǎ nemişcatǎ în poziţia de întrefier minim
(nul), referindu-se la modificarea curentului din circuitul bobinei (a fluxului
magnetic sau a inducţiei magnetice în miezul feromagnetic) si poate fi
descrisǎ de ecuaţia:
di 3 L1 L 0
L1  R  i 3  U n , i 3 (0)  i 2 (t 2 ), T1   ,
dt R R
cu soluţia:
t t
 
i 3 (t )  i 2 (t 2 )  e T1
 I n (1  e T1
) i 3 (t 3 )  I n
• Trebuie menţionat faptul cǎ de obicei se considerǎ timpul de „acţionare”

pentru electromagneţii de curent continuu, ta, ca sumǎ dintre timpul de
„pornire”, t1 şi timpul de mişcare, t2: ta = t1 + t2
• Regimul permanent „acţionat” pentru un asa electromagnet se obţine dupǎ
timpul a  t1  t 2  t 3
Evoluţia în timp a
curentului ce parcurge
spirele bobinei
electromagnetului de
curent continuu la
acţionare, ca şi aceea
a deplasǎrii y(t) a
armǎturii sale mobile
REGIMUL DINAMIC DE DECONECTARE PENTRU
ELECTROMAGNEŢI DE CC
• Regimul dinamic de „revenire” pentru electromagneţii de cc evolueazǎ
conform funcţionǎrii cu flux de pornire nenul (FPNN) si cuprinde trei etape
• o primǎ etapǎ a regimului dinamic de „revenire” începe la întreruperea
alimentǎrii circuitului bobinei şi decurge cu armǎtura mobilǎ nemişcatǎ, în
poziţia „acţionat”, la întrefier minim şi cu inductanţa bobinei
electromagnetului de valoare L1, pânǎ ce curentul din circuitul înfǎşurǎrii (ca
şi fluxul magnetic respectiv inducţia magneticǎ din miez) scad la valorile de
„pornire la revenire”, Ipr  pr respectiv Bpr
* o a doua etapǎ, în care se modificǎ atât curentul ce parcurge circuitul
bobinei cât şi poziţia armǎturii mobile (inductanţa bobinei electromagnetului
scade de la valoarea L1 la valoarea Lo), este posibil sǎ fie descrisǎ
considerând electromagnetul ca un sistem electromecanic de conversie a
energiei cu douǎ grade de libertate, având o duratǎ t2r
*a treia etapǎ a regimului dinamic de revenire începe în momentul în care
armǎtura mobilǎ a electromagnetului revine în poziţia „neacţionat”, la
întrefierul maxim δo (cu inductanţa bobinei de valoare Lo şi dureazǎ un timp
t3r, pânǎ ce curentul din circuitul bobinei scade la zero
• Corespunzǎtor evoluţiei curentului din circuitul bobinei pe durata primei
etape a regimului dinamic de revenire se poate scrie ecuaţia
di1r
L1  R  i1r  0, i1r (0)  I n
dt
care are soluţia:
t L1
i1r ( t )  I n  e

T1 T1 
R
t1 r t1 r
 
i1r ( t 1r )  I n  e T1
 I pr i1r ( t 1r )  I n  e T1
 I pr
In  pr
t 1r  T1  ln I pr 
I pr  pr  2L (Mg  kb),
'
L1
• Pentru a doua etapǎ a regimului dinamic de revenire este raţional sǎ se
asimileze electromagnetul de curent continuu cu un sistem electromecanic
de conversie a energiei cu douǎ grade de libertate, unul mecanic
corespunzǎtor deplasǎrii δ(t) = x(t) a armǎturii mobile şi unul magnetic sau
electric, cu referire la fluxul magnetic total din miez,  2 (t ) respectiv la
curentul din circuitul bobinei, i 2 (t ) ,
Sistemul de ecuaţii diferenţiale neliniare care

descrie comportarea ansamblului pe durata
acestei etape a regimului dinamic se scrie
 1
 
x ( t )   2
0  x ( t )  B 0   pr  ( t )  B 0   2
( t ), x (0)  0
2

 ( t )  R  x ( t )  a   ( t )    R x ( t )  a , (0)  0,  ( t )    ( t ),
 L'
pr
L'
2 pr

L( t )  L '
 (t)  (t )
, i 2 (t)  2 , x(t 2r )   o , i 2 (t 2r )  2 2r ,
 ( t )  a L( t ) Lo

B  1 ,  2  k ,   2  L' (Mg  kb).
 o M  L' o M pr
• Evoluţia în timp a curentului ce parcurge spirele bobinei şi respectiv a
deplasǎrii armǎturii mobile pe durata celor trei etape ale regimului dinamic
de „revenire”
tr
t r  t 1r  t 2r
Timpul de „revenire”, tr
, în funcţionarea electromagneţilor de curent continuu se considerǎ a fi:
t r  t 1r  t 2r
• A treia etapa a regimului dinamic de revenire pentru electromagnetii de cc
este descrisa de ecuatia
Lo
di 3 (t )
 R  i 3 (t )  0, i 3 (0)  i 2 (t 2r )
dt
• si corespunde duratei t3r, de stabilire a regimului permanent deconectat in
circuitul bobinei
t

Lo
i 3 (t)  i 2 (t 2r )  e To
, To 
R
• rezultând deci valori t3r comparabile cu 4To

REGIMUL DINAMIC PENTRU ELECTROMAGNEŢII DE CA
• Prima etapǎ a regimului dinamic de acţionare a unui electromagnet de
curent alternativ, cu circuitul bobinei alimentat de la o sursǎ de tensiune cu
valoarea efectivǎ Un, pulsaţia  şi faza iniţialǎ  decurge cu armǎtura
mobilǎ nemişcatǎ în poziţia iniţialǎ, de întrefier maxim, δo, fiind descrisǎ de
ecuaţia diferenţialǎ de forma
di1 (t )
Lo  R  i1 (t )  2  U n  sin( t  ), i1 (0)  0
dt
având soluţia
  
t
Un
i1 ( t )  2  I n sin( t    )  sin(   )  e , I n o 
To
  R 2  2 L2o
L o Lo ce corespunde funcţionǎrii cu
tg  , To  flux de pornire nenul (FPNN)
R R
• Aceastǎ soluţie corespunde evoluţiei în timp a valorilor curentului ce

parcurge circuitul bobinei electromagnetului pânǎ la momentul t1, când sunt
îndeplinite condiţiile de „pornire” a mişcǎrii armǎturii mobile, deci când este
satisfǎcutǎ condiţia:
  1 
t
p
i1 ( t 1 )  2  I n sin( t 1    )  sin(   )e   I p , I p 
To
,
  Lo
De menţionat, pe de o parte, faptul cǎ valorile curentului i1(t) pot fi aproape

2 2  I n dupǎ un timp de 10 milisecunde de la conectare, depǎşind rapid deci
valoarea curentului de pornire, Ip, ceea ce susţine afirmaţia cǎ electromagneţii
de curent alternativ sunt „rapizi” în comparaţie cu cei de curent continuu
pe de altǎ parte faptul cǎ valorile duratei t1 a timpului de „pornire” sunt
influenţate de faza iniţialǎ  a tensiunii de alimentare, astfel încât pentru
aplicaţii speciale, (cum ar fi comanda comutaţiei sincronizate a aparatelor
electrice de comutaţie), aceşti electromagneţi nu pot fi folosiţi.
REGIMUL DINAMIC PENTRU
ELECTROMAGNEŢII DE CA
• Evolutia in timp a curentului ce parcurge spirele bobinei unui electromagnet
de ca in prima etapa a actionarii
REGIMUL DINAMIC PENTRU ELECTROMAGNEŢII DE
CA
• A doua etapǎ a regimului dinamic de „acţionare” pentru electromagneţii de
curent alternativ, presupune deplasarea armǎturii lor mobile din poziţia de
întrefier maxim, δo, pânǎ în poziţia de întrefier minim, practic nul, cu
schimbarea inductanţei bobinei acestora de la valoarea minimǎ L o la
valoarea maximǎ L1, deci cu scǎderea valorilor efective ale curentului din
circuitul bobinei de la Ino, la valoarea In1, datǎ de relaţia
Un
I n1   I no
R 2   2  L21
Corespunzǎtor acestei etape a regimului dinamic de „acţionare” a
electromagneţilor de curent alternativ se poate apela la sistemul de ecuaţii
diferenţiale neliniare de forma:

y( t )   o2  y( t )  B o   p  ( t ), y(0)  y (0)  0,

 ( t )  A o  ( t )  2  U n  sin( t  t 1  )  E 1  G o  y( t )  C o  y( t )  ( t ),
 d ( t  t p )
(0)  0, E 1   u ( t 1 ),
 dt
REGIMUL DINAMIC PENTRU ELECTROMAGNEŢII DE
CA
• Soluţia y(t) defineşte de fapt durata t2 a acestei a doua etape a „acţionǎrii”
acestor electromagneţi, apelând la condiţia
y( t 2 )   o
astfel încât pentru durata acestei etape se pot scrie relaţiile
 2 (t )  2 (t 2 )
 2 ( t )   p  ( t ), i 2 ( t )  , i 2 (t 2 ) 
L( t ) L1
O a treia etapǎ şi ultimǎ etapǎ a regimului dinamic de „acţionare” a electromagneţilor de
curent alternativ, se referǎ la stabilizarea valorilor curentului în circuitul electric al bobinei
cu armǎtura mobilǎ atrasǎ
• Regimul dinamic de „revenire” pentru electromagneţii de curent alternativ
• Acesta decurge în trei etape, ca şi în cazul electromagneţilor de curent
continuu, fiind definit de valoarea curentului care parcurge spirele bobinei în
momentul întreruperii alimentǎrii acesteia
POSIBILITǍŢI DE MODIFICARE A COMPORTǍRII DE
REGIM DINAMIC A ELECTROMAGNEŢILOR
• Utilizarea corectǎ a electromagneţilor şi a ansamblurilor electromagnetice de
comandǎ-acţionare presupune cunoaşterea performanţelor acestora dar şi a
limitelor referitoare la posibilitǎţile lor de funcţionare.
• Astfel, pentru valori mari ale forţei portante vor fi preferaţi

electromagneţii de curent continuu, în timp ce pentru funcţionarea la valori
mari ale întrefierului iniţial sunt mai adaptaţi electromagneţii de curent
alternativ.
• De asemenea este recunoscut faptul cǎ electromagneţii de curent

alternativ sunt mai rapizi decât electromagneţii de curent continuu, însǎ
aceştia din urmǎ se caracterizeazǎ prin valori constante ale timpilor de
„acţionare” respectiv de „revenire”, în timp ce pentru electromagneţii de
curent alternativ intervin împrǎştieri mari ale acestor timpi, datoritǎ valorilor
aleatoare ale fazei iniţiale a tensiunii de alimentare în momentul „conectǎrii”
respectiv al „deconectǎrii”.
• Din aceastǎ cauzǎ, atunci când funcţionarea electromagneţilor decurge cu

condiţii de regim dinamic impuse, se preferǎ utilizarea electromagneţilor de
curent continuu, apelând eventual la soluţii speciale de modificare („forţare”)
a comportǎrii în regim dinamic a acestora.
• Modificarea comportǎrii de regim dinamic a electromagneţilor
de curent continuu se referǎ la:
• - scǎderea timpului de „acţionare” a acestora;

• - creşterea timpului de „acţionare” a acestora;
• - scǎderea timpului de „revenire” a acestora;
• - creşterea timpului de „revenire” a acestora.
• Soluţiile la care se apeleazǎ în acest scop sunt

urmǎtoarele:
• modificarea constantei de timp a circuitului bobinei

electromagnetului;
• realizarea de construcţii speciale de electromagneţi, cu douǎ
bobine;
• realizarea de surse de alimentare speciale pentru aceşti
electromagneţi.
• Scǎderea timpului de „acţionare” pentru electromagneţii de curent continuu
• Prin modificarea constantei de timp a circuitului bobinei ce defineste prima
etapǎ (de pornire) a procesului dinamic de „acţionare”
Lo In
To  t 1  To  ln
In  Ip
R
Lo In
To 
* t 1  To  ln
* *
 t1
RR I n  I p
1
• Forţarea regimului dinamic de „acţionare” pentru electromagneţii de curent
continuu apeleazǎ adesea la soluţia utilizǎrii unei rezistenţe economizoare,
Re, care limiteazǎ valorile curentului din circuitul bobinei la alimentarea
acesteia cu o tensiune mǎritǎ, U1 > Un, astfel încât curentul de regim
permanent scade de la valoarea I1, la valoarea de menţinere, Im < In:
U1 U
I1   n  I n
R R
U1
Im 
R  Re
• O altǎ soluţie pentru diminuarea timpului de „acţionare”, de fapt a timpului de
„pornire”, la conectarea bobinei electromagneţilor de curent continuu la o
sursǎ de tensiune continuǎ, se referǎ la realizarea acestora cu douǎ
înfǎşurǎri (fǎrǎ cuplaj magnetic)
• Scǎderea timpului de „acţionare” pentru electromagneţilor de cc se poate
obţine şi pe seama unor construcţii speciale ale sursei de alimentare a
circuitului bobinei, adaptate acestor cerinţe, asigurându-se valori mari ale
tensiunii, U1 > Un, pentru o duratǎ egalǎ sau puţin mai mare decât timpul de
acţionare, (fenomenele de „forţare” fiind similare cu situaţia în care se
foloseşte rezistenţa economizoare), dupǎ care sursa asigurǎ la bornele
bobinei doar o tensiune de menţinere, Um, care poate fi chiar mai micǎ decât
tensiunea nominalǎ, aşa cum indicǎ evoluţia u(t), datǎ mai jos
• Un exemplu de schemǎ de alimentare a unui electromagnet de
curent continuu, care permite „forţarea” regimului dinamic de
„acţionare”, pe seama conbstrucţiei speciale a sursei de
alimentare, este arǎtat mai jos
• Creşterea timpului de „acţionare” la conectarea bobinelor electromagneţilor
la o sursǎ de tensiune continuǎ prin intervenţie în circuitul bobinei, se referǎ
de obicei la modificarea constantei de timp a circuitului de alimentare a
înfǎşurǎrii, realizatǎ prin adǎugarea unei inductanţe, L*, astfel încât
constanta de timp devine T*: L*  L o L o
T 
*
  To
R R
• Intârzierea „acţionǎrii” electromagneţilor de curent continuu se poate realiza
şi apelând la un circuit de temporizare R*-C*, cu bobina conectatǎ în paralel
cu condensatorul, astfel încât atragerea armǎturii mobile începe dupǎ ce
tensiunea la bornele înfǎşurǎrii dobândeşte valoarea de „pornire”, deci dupǎ
un timp < 4R*C*
• Se poate obţine un efect similar de intarziere a actionarii pentru construcţii
speciale ale electromagneţilor de curent continuu, cu douǎ bobine, dintre
care una funcţioneazǎ în scurtcircuit
• Un alt exemplu de construcţie specialǎ a unui electromagnet de curent
continuu cu douǎ înfǎşurǎri care permite creşterea timpului de „acţionare”,
este prezentat mai jos
• Scǎderea timpului de „revenire” în funcţionarea electromagneţilor de cc la un
curent nominat dat, In, se referǎ de obicei la timpul de pornire la revenire, t1r,
a cǎrui diminuare se obţine prin reducerea valorilor constantei de timp a
circuitului bobinei acestora, de la valoarea T 1 la valoarea T1*, ce rezultǎ de
exemplu prin introducerea unei rezistenţe suplimentare în circuit, R1
L1 L
T1*   1  T1
R  R1 R
i(t)
i(t), i1(t) In
i1(t)
i(t)
Im
Ipr
t t
O T1* t1r* < t1r

O t1r* T1* T1 t1r > t1r*
T1
a) b)
• Creşterea valorilor timpului de „revenire” în funcţionarea electromagneţilor
de curent continuu, este impusǎ atunci când doi electromagneţi identici
trebuie sǎ revinǎ succesiv la poziţia iniţialǎ a armǎturii mobile, într-o ordine
datǎ, mereu aceeaşi, dacǎ înceteazǎ simultan alimentarea circuitului
bobinei. Aceastǎ cerinţǎ presupune de obicei posibilitatea ca timpul de
pornire la revenire sǎ creascǎ, ceea ce se poate realiza comod prin
inserarea în circuitul bobinei a unei inductanţe suplimentare, L*,
• O soluţie frecvent folositǎ în scopul cresterii timpului de revenire o constituie
utilizarea unui circuit R*-C* în paralel cu bobina electromagnetului
VIBRATOARE ELECTRICE
• In tehnologiile actuale s-a extins utilizarea
vibratoarelor care au aplicaţii dintre cele mai diverse, de la
omogenizarea unor amestecuri în construcţii sau în industria
alimentarǎ, la realizarea unor tratamente medicale performante.
Principalele soluţii pentru realizarea vibratoarelor electrice se
referǎ la:
• utilizarea unui motor electric cǎruia i se ataşeazǎ un ansamblu
bielǎ-manivelǎ cu excentric;
• utilizarea electromagneţilor de curent alternativ în regim de
vibrator electromagnetic;
• utilizarea vibratoarelor electrodinamice.
• Frecvenţa oscilaţiilor mecanice obţinute este în funcţie de

turaţia motorului de antrenare în prima situaţie, dar depinde de
frecvenţa sursei de alimentare în cazul vibratoarelor
electromagnetice sau a celor electrodinamice
• Vibratoare cu motor electric
k
o 
M1
• Vibratoare electromagnetice
 1

y ( t )   2
o  y ( t )  B o   2 ( t ),
 2

 ( t )  A o   ( t )  u ( t )  C o  y( t )   ( t )
(t)  1  sin( t  )
y( t )  Yo  Y2  cos( 2t  )
Y2 < Yo
B o  12
Y2 
4( o2  4   2 )
Se poate afirma deci cǎ, la funcţionarea vibratoarelor
electromagnetice uni-tact, spectrul fluxului magnetic total va
cuprinde componente multiplu impar al pulsaţiei sursei de
o  2  k   alimentare a circuitului bobinei, iar spectrul deplasǎrii armǎturii
mobile va conţine componente armonice de pulsaţii multiplu
par al pulsaţiei acestei surse
• Vibrator electromagnetic bi-tact sincron
  o
 1
 y( t )   o  y( t )  B o  p  ( t )  B o   ( t ),
 2 2
 2
 ( t )  A o  ( t )  Fo ( t )  G o  y( t )  C o  y( t )  ( t ),
• Vibratoare electromagnetice sincrone, uni-tact si respectiv bi-tact
• Vibratoarele electrodinamice se caracterizeazǎ în principal prin frecvenţe de
funcţionare de valori mari, pânǎ la (20-40) kHz, mişcarea ansamblului mobil
rezultând prin interacţiunea dintre câmpul magnetic continuu de inducţie
magneticǎ B, produs de înfǎşurǎri de curent continuu sau de magneţi
permanenţi şi curentul alternativ care parcurge spirele unei bobine mobile,
amplasate în întrefierul unui circuit magnetic de obicei de formǎ cilindricǎ
F  B  i 2 (t )    k  ( N1  I1 )  N 2  i 2 (t )   D  K o  ( N1  I1 )  N 2  i 2 (t ) D
i 2 (t)  I 2  sin( t  )
APARATE ELECTRICE NEAUTOMATE DE JT
• Aparatele electrice de comutaţie sunt acele dispozitive pentru
care principala funcţie este aceea de a asigura conectarea şi
deconectarea în circuitele în care sunt incluse.
• Aceste aparate electrice de comutaţie (AEC) pot fi neautomate
sau automate, fiind automate dacǎ mǎcar una dintre manevre,
de obicei deconectarea, se efectueazǎ fǎrǎ intervenţia
operatorului, pe seama elementelor de protecţie de exemplu.
• Aparatele neautomate de comutaţie se caracterizeazǎ prin:

• realizarea operaţiilor de conectare-deconectare prin intervenţia
operatorului uman;
• lipsa elementelor de mǎsurare-protecţie-control-reglaj;
• funcţionarea la valori ale curentului comparabile cu I n;
• parametrii nominali cum sunt durata de viaţǎ (numǎrul de
manevre N) şi frecvenţa de conectare, f C), au valori reduse.
Aparate electrice - Curs13 1
• Dintre aceste aparate electrice neautomate
vom prezenta urmǎtoarele:
• prize şi fişe industriale;

• butoane de comandǎ;
• separatoare de joasǎ tensiune;
• întrerupǎtoare şi comutatoare cu pârghie;
• întrerupǎtoare şi comutatoare pachet;
• întrerupǎtoare şi comutatoare cu came;
• microîntrerupǎtoare şi limitatoare de cursǎ;
• controlere. Aparate electrice - Curs13 2
• Prize, fişe şi cuple industriale
• Aceste elemente sunt folosite pentru alimentarea consumatorilor mobili, prin
ataşarea la aceştia a unui cordon flexibil cu o fişǎ, care se poate conecta la
o prizǎ fixǎ. Ansamblul nu are de fapt funcţie de comutaţie, în acest scop
prevǎzându-se a se utiliza un întrerupǎtor, montat pe consumatorul mobil.
La manevrarea fişei, pentru a fi separatǎ de priza fixǎ, se impune a se
manipula fişa şi nu a se trage de cablul flexibil, acesatǎ situaţie fǎcând
posibile unele accidente. Frecvenţa de conectare pentru aceste ansambluri
este fC = 1 conectare/orǎ.
• Prizele se realizeazǎ sub forma unor teci, electroizolante (din plastic sau
chiar metalice cu elemente dielectrice), în interiorul cǎrora se gǎsesc
contacte electrice fixe, capabile sǎ suporte curenţi nominali de la 6 A (pentru
tensiunea de 250 V), pânǎ la 125 A (pentru tensiuni nominale de 500 V sau
660 V)
• Aceste prize se pot realiza în variante monopolare, bipolare, tripolare sau
multipolare, pentru uz casnic sau sub formǎ de cuple pentru uz industrial
• Contactele fixe ale prizelor se realizeazǎ obişnuit din alamǎ fiind convenabil
profilate pentru a asigura o valoare suficientǎ a forţei de apǎsare pe contact.
Pentru curenţi nominali mari se preferǎ chiar utilizarea unor resorturi
elastice, pentru a asigura forţa de apǎsare necesarǎ între piesele de
contact
• Prizele tripolare sau multipolare, dar chiar şi cele monopolare, sunt
prevǎzute cu contacte de protecţie, de „punere la pǎmânt”, care sunt
dispuse astfel încât se conecteazǎ primele şi se deconecteazǎ ultimele, la
manevrarea ansamblului prizǎ-fişǎ.
• In plus dispunerea contactelor ansamblului „prizǎ-fişǎ” se realizeazǎ astfel
încât se obţine o „cheie” care nu premite inversarea conexiunilor între prizǎ
şi fişǎ

• Dispunerea contactelor pentru o prizǎ tripolarǎ

• Fişele ataşate consumatorului mobil au contacte principale, care sunt
realizate ca picioruşe metalice de formǎ cilindricǎ (pentru consumatorii
casnici sau industriali) sau de forma dreptunghiularǎ (de obicei pentru
consumatorii industriali), la acestea adǎugându-se contactele de protecţie
(de punere la pǎmânt).

• Exemple de fişe, prize şi cuple industriale

• Butoanele de comandǎ sunt de fapt contacte normal deschise (care se
închid doar atâta timp cât dureazǎ intervenţia operatorului), respectiv
contacte normal închise (care se deschid atâta timp cât dureazǎ interveţia
operatorului), folosite frecvent în circuitele de comandǎ ale aparatelor
electrice, caracterizându-se deci prin valori reduse ale curentului nominal,
inferioare valorii de 10 A
Buton de comandǎ
cu contacte multiple

• Utilizarea contactului de automenţinere, Ca, în schema de comandǎ a
alimentǎrii unui electromagnet de acţionare, EMA, al unui contactor
electromagnetic

• Separatoare de joasǎ tensiune
• Separatoarele de joasǎ tensiune sunt folosite pentru separarea vizibilǎ a
douǎ porţiuni de circuit din instalaţiile de interior, realizându-se pentru valori
ale tensiunii nominale de sub 1 kV, pentru valori mari ale curentului nominal,
de la 200 A la 1250 A, dar având frecvenţa de conectare fC = 1 – 12
manevre/orǎ şi durata de viaţǎ N = 1000 manevre.

• Tipuri de separatoare de sarcinǎ de joasǎ tensiune

• Intrerupǎtoare şi comutatoare cu pârghie

• Posibilitǎţi de manevrare a întrerupǎtoarelor cu pârghie

• Comutatorul prezentat în stanga foloseşte la descǎrcarea energiei
magnetice a excitaţiei generatorului de curent continuu iar cel din dreapta
este un comutator cu pârghie folosit pentru pornirea motoarelor de curent
continuu

• Intrerupǎtoare şi comutatoare pachet
• Asemenea întrerupǎtoare se realizeazǎ prin împachetarea unui
numǎr convenabil de module (etaje), E, maximum 12, pe un ax
comun, cu observaţia cǎ acţiunea mecanicǎ a operatorului, în
sensul realizǎrii comutaţiei, intervine prin intermediul unui
dispozitiv de sacadare, DS. Maneta de acţionare, MA, asupra
cǎreia acţioneazǎ, operatorul, poate avea de la 2 la 8 poziţii
succesive distincte, unghiul minim dintre acestea fiind de 45°.
Acestea se folosesc la comanda maşinilor unelte şi la
asamblarea panourilor sau a pupitrelor de comandǎ în instalaţii
de automatizare.
• Parametrii nominali uzuali înseamnǎ tensiunea nominalǎ, Un,
cu valori de pânǎ la 440 V în curent continuu şi respectiv pânǎ
la 500 V în curent alternativ, pentru curenţi nominali, In, având
valori sub 100 A, pentru durata de viaţǎ de N=10000 manevre,
efectuate cu frecvenţǎ de conectare, f C, sub 10 cicluri/orǎ.
• Intrerupǎtoare şi comutatoare pachet

• Dispozitivul de sacadare DS

• Utilizarea ansamblului de sacadare, DS, în construcţia acestor
întrerupǎtoare pachet, conduce la avantaje tehnico-funcţionale,
dintre care menţionǎm:
• funcţionarea performantǎ a întrerupǎtorului indiferent de poziţia
sa, chiar în condiţii de şocuri sau/şi vibraţii mecanice;
• controlul corect al poziţiei contactelor mobile pentru fiecare din
poziţiile posibile ale manetei de acţionare, MA;
• creşterea vitezei de deplasare a contactelor mobile la
comutaţie, cu avantaje certe cu privire la stingerea arcului
electric de deconectare, care, pe lângǎ camera de stingere
îngustǎ realizatǎ între cele douǎ discuri electroizolante ale
fiecǎrui etaj, poate beneficia şi de principiul ruperii duble a
arcului valori ale curentului de rupere de 6 In pentru curenţi
nominali de pânǎ la 25 A, respectiv de 1,25 In pentru valori mai
mari ale curentului nominal;
• se pot realiza în construcţii speciale, etanşǎ sau antiexplozivǎ;
• permit realizarea unor funcţionalitǎţi diferite, de întrerupǎtor sau
de comutator, apelând eventual la conexiuni exterioare între
contactele diferitelor etaje ale ansamblului.
• Intrerupǎtoare şi comutatoare cu came
• Principial, întrerupǎtoarele şi comutatoarele cu came sunt realizate similar
cu întrerupǎtoarele şi comutatoarele pachet, prin asamblarea pe un ax
comun a unui numǎr de 1-12 etaje, care conţin însǎ fiecare câte douǎ
contacte, a cǎror acţionare se realizeazǎ cu o manetǎ de acţionare MA, prin
intermediul unui mecanism de sacadare de tipul celui descris mai sus, DS.
Maneta de acţionare poate avea pânǎ la 8 poziţii succesive, pentru unghiuri
de rotaţie de minim 45° şi maximum 180° (ce pot fi obişnuit de 90° dacǎ se
folosesc mai puţin de 4 poziţii succesive), dintre care unele pot fi cu
menţinere sau cu revenire

• Valorile tensiunii nominale sunt de 440 V c.c. sau 500 V c.a., iar treptele de
curent nominal sunt de 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100 A, 160 A, 200 A,
cu frecvenţa de conectare de pânǎ la 300 cicluri/orǎ, pentru o duratǎ de
viaţǎ de 100000 manevre. Pentru valori ale curentului nominal peste 40 A,
se poate folosi şi câte o camerǎ de stingere cu grile metalice şi efect de
nişǎ, pentru fiecare loc de întrerupere .

• Realizarea unui inversor de sens pentru un motor asincron cu rotor bobinat,
necesita utilizarea unui comutator cu came cu 6 contacte, dispuse pe trei
etaje, care vor asigura conexiunile necesare, conform schemei

• Comutator stea-triunghi realizat cu întrerupǎtoare cu came
• Se observǎ cu uşurinţǎ faptul cǎ prin contactele C1-C2-C3 se asigurǎ alimentarea înfaşurǎrilor
motorului, în timp ce conexiunea stea este asiguratǎ prin închiderea contactelor C4-C5-C6, cu
conexiuni realizate pe comutator
• conexiunea triunghi se asigurǎ prin conectarea contactelor C7-C8-C9, când contactele C4-C5-
C6 trebuie sǎ fie deschise. Protecţia la supracureznţi este asiguratǎ cu siguranţele fuzibile, SF,
plasate în amonte de contactele C1-C2-C3. Momentul trecerii de la conexiunea stea la
conexiunea triunghi este la latitudinea operatorului.

• Microîntrerupǎtoare şi limitatoare de cursǎ
• Limitatoarele de cursǎ controleazǎ deplasarea unui ansamblu mobil, în sensul cǎ, la
extremitǎţile cursei acestuia (la final de cursǎ), se asigurǎ o comandǎ care va
permite doar deplasarea de „întoarcere”, între limitele preconizate prin amplasarea
acestora.
• Aceste limitatoare de cursǎ pot fi realizate pentru utilizare în circuitele de comandǎ
ale instalaţiilor industriale, când se numesc chiar limitatoare de cursǎ pentru circuite
secundare, caracterizându-se prin valori reduse ale curentului nominal, de 2 [A]
pentru curent continuu şi 6-10 [A] pentru curent alternativ, cu valori ale tensiunii
nominale de 250 [V] sau 500 [V]

• Limitatoarele de cursǎ pentru circuite primare se caracterizeazǎ prin valori
mai mari ale curenţilor nominali, de la 40 [A] la 100 [A], cu contacte ce
intervin direct în circuitele de forţǎ
• Un asemenea limitator conţine şurubul melc, 1, ce angreneazǎ cu roata melcatǎ, 2,
pe care sunt amplasate camele 5 şi 6; în funcţie de sensul de rotaţie al motorului de
antrenare, una dintre aceste came poate asigura comutaţia contactelor de forţǎ, 3
sau 4, asigurând astfel oprirea motorului la sfârşitul cursei preconizate; dupǎ
inversarea sensului de rotaţie, poate interveni o acţiune similarǎ la celǎlalt capǎt de
cursǎ. Evident parametrii nominali, la valori mai mari ale curenţilor nominali, vor
însemna duratǎ de viaţǎ mai redusǎ şi valori mai mici ale frecvenţei de conectare
faţǎ de limitatoarele de cursǎ pentru circuite secundare

• Limitatoare de cursǎ: a) capsulat cu rolǎ şi tijǎ, b) cu rolǎ şi tijǎ cu acţionare
liniarǎ, c) cu rolǎ şi braţ de lungime variabilǎ respectiv d) cu rolǎ şi pârghie

• Microîntrerupǎtoarele sunt de asemenea contacte comandate printr-o acţiune
mecanicǎ, similare cu limitatoarele de cursǎ secundare, dar sunt prevǎzute cu
dispozitive de sacadare cu resort şi punct mort, ceea ce le conferǎ performanţe
deosebite.
• Se realizeazǎ pentru funcţionarea în curent continuu, pentru curenţi nominali de (1-2)
[A] şi respectiv pentru curent alternativ pentru curenţi nominali de (6-10) [A], cu
frecvenţa de conectare de pânǎ la 1000 cicluri/orǎ şi duratǎ de viaţǎ având valori cu
atât mai mari cu cât curentul nominal este mai mic, ajungând la 30000000 acţionǎri
pentru In=0,1 [A], respectiv 15000000 acţionǎri pentru In =0,5 [A].

• Soluţii constructive pentru resortul elastic pentru microîntrerupǎtoare

• Controlere
• Controlerele reprezintǎ aparate electrice neautomate de comutaţie, ce pot
realiza funcţii complexe în alimentarea motoarelor electrice, astfel încât
acestea permit cuplarea, decuplarea, pornirea cu limitarea curentului prin
folosirea unor rezistenţe adiţionale, inversarea de sens, reglarea turaţiei sau
chiar funcţionarea dupǎ un program dat a motoarelor în schemele în care
sunt incluse.
• Controlerele pot fi realizate pentru circuite principale (primare), când sunt

caracterizate prin valori mari ale curentului nominal, deoarece intervin direct
în circuitul de forţǎ al motoarelor sau al componentelor instalaţiei industriale,
sau pentru circuite secundare, pentru curenţi nominali ce nu depǎşesc
valoarea de 6 [A].
• Controlerele pentru circuite primare se pot realiza constructiv de tip plan

(tobǎ) sau cilindric (tambur).

• Controler de tip plan (toba)

• Controler cilindric (tambur)

• Pentru a asigura succesiunea de conexiuni necesare pentru un proces tehnologic
care decurge ciclic, se poate apela la un controler de comandǎ realizat astfel:
• se defineşte durata ciclului şi se alege un ansamblu motor-reductor mecanic, care va
realiza o rotaţie completǎ a axului reductorului dupǎ un timp egal cu durata ciclului;
• se ataşeazǎ pe axul de ieşire al reductorului un numǎr de discuri, profilate
convenabil, egal cu numǎrul elementelor care se cer comandate în desfǎşurarea
procesului tehnologic considerat;
• profilul fiecǎrui disc se defineşte astfel încât palpatorul (rola) unui microîntrerupǎtor,
ataşat acestuia, sǎ realizeze programul de conexiuni impuse de procesul tehnologic;
singura comandǎ care necesitǎ eventual intervenţia operatorului fiind aceea de
reluare a ciclului de funcţionare.
• Progresele remarcabile ale tehnicii de calcul şi ale circuitelor numerice au
permis realizarea unor controlere de comandǎ cu microcontroler sau automat
programabil, care furnizeazǎ succesiunea de impulsuri de comandǎ la ieşire, în
concordanţǎ cu necesitǎţile procesului tehnologic considerat şi conform unei baze de
timp proprii acestui µ-controler şi în concordanţǎ cu un program care poate fi
implementat în unitatea proprie de memorie.
• Pentru procese tehnologice complexe existǎ posibilitatea extensiei controlerului de
comandǎ de bazǎ prin conectarea unor unitǎţi suplimentare cu aceeaşi structurǎ, pe
seama tehnicii modulului.
• Asemenea elemente funcţioneazǎ cu semnale tipizate, de micǎ amplitudine, care
rǎspund cerinţei de asigurare a izolaţiei galvanice faţǎ de circuitele de forţǎ, prin
utilizarea optocuplorilor de exemplu între semnalul de comandǎ şi elementul de
execuţie.
APARATE ELECTRICE AUTOMATE DE JT
• Aparatele automate de comutaţie se caracterizeazǎ prin:
• realizarea a mǎcar uneia dintre operaţiile de conectare-
deconectare fǎrǎ intervenţia operatorului uman;
• utilizarea elementelor de mǎsurare-protecţie-control-reglaj ce
pot comanda deconectarea la intervenţia unor regimuri de
defect;
• funcţionarea la valori mari ale curentului, eventual chiar la
curentul de scurtcircuit;
• parametrii nominali cum sunt durata de viaţǎ (numǎrul de
manevre, N) şi frecvenţa de conectare, (fC), pot avea valori
considerabile
• Dintre aceste aparate electrice automate de comutaţie, vom

prezenta
• contactoarele
• întrerupǎtoarele automate de joasǎ
Aparate electrice - Curs13tensiune 32
• Contactoare automate de joasǎ tensiune
Definitie
• Contactoarele sunt aparate electrice automate de comutaţie cu

o singurǎ poziţie de repaos, acţionate altfel decât manual,
capabile sǎ conecteze, sǎ suporte şi sǎ deconecteze curenţii
nominali sau suprasarcinile de serviciu. Unele realizǎri sunt
prevǎzute sǎ suporte la nivelul contactelor principale chiar
curenţi de 4In sau de 8In, curenti deconectaţi cu siguranţe
fuzibile
• Remarcǎm faptul cǎ aceastǎ definiţie se referǎ în principal

la contactoarele cu contacte, dar se pot realiza şi contactoare
fǎrǎ contacte. Aparate electrice - Curs13 33
• Clasificarea contactoarelor
• Contactoarele pot fi clasificate dupǎ parametrii nominali, deosebind astfel

contactoare de joasǎ tensiune şi respectiv contactoare de înaltǎ tensiune,
sau contactoare de curent continuu respectiv contactoare de curent
alternativ (realizate de obicei în variantǎ trifazatǎ)
• Un alt criteriu de clasificare îl constituie sursa de energie care asigurǎ

deplasarea ansamblului mobil, care include şi contactele aparatului,
deosebind astfel contactoare electromagnetice, acţionate cu
electromagneţi, respectiv contactoare electropneumatice, acţionate prin
folosirea unui fluid sub presiune (aer), cu ajutorul unui corp de pompǎ şi al
unui piston.
• Dupǎ mediul în care are loc stingerea arcului electric de comutaţie,
contactoarele pot fi cu contacte în aer, obişnuite, sau cu contacte plasate în
incinte vidate (contacte în vid)
• Contactoarele mai pot fi realizate cu contacte (cu rupere simplǎ sau cu
rupere dublǎ), respectiv fǎrǎAparate
contacte (statice),
electrice - Curs13 fǎrǎ piese în mişcare, cu
34
folosirea, de obicei, a semiconductoarelor comandate.
• Pǎrţile componente ale unui contactor:
• circuitul de forţǎ, de curent nominal, care include bornele de

racord, cǎile de curent, camera de stingere şi contactele
principale, fixe şi mobile; dupǎ numǎrul de cǎi de curent ale
circuitului de forţǎ, contactoarele pot fi monopolare, bipolare,
tripolare sau multipolare;
• circuitul de comandǎ, izolat galvanic faţǎ de circuitul de forţǎ,
de curent nominal mic, de obicei sub 6 A, care include
butoanele de comandǎ, accesoriile de semnalizare sau de
interblocaj, ce asigurǎ alimentarea circuitului care permite
intervenţia sursei de energie pe seama careia se deplaseazǎ
contactele mobile, (deci a bobinei electromagnetului de
acţionare pentru contactoarele electromagnetice, sau a bobinei
ventilului electromagnetic de acces al fluidului sub presiune
pentru contactoarele electropneumatice).
• Scheme de principiu pentru diferite tipuri de contactoare, cu evidenţierea
circuitului de forţǎ şi a celui de comandǎ

• Scheme de principiu pentru diferite tipuri de contactoare, cu evidenţierea
circuitului de forţǎ şi a celui de comandǎ

• Contactoare şi ruptoare electromagnetice de curent continuu
• Contactoarele electromagnetice sunt foarte utilizate în instalaţiile electrice deoarece
acţionarea cu electromagneţi a aparatelor electrice de comutaţie se poate face de
fǎrǎ intervenţia mecanismului de transmitere

• Parametrii nominali pentru contactoarele electromagnetice de curent
continuu de joasǎ tensiune:
• tensiunea nominalǎ, Un, cu valori de 250 V pentru variantele monopolare,

500V pentru variantele bipolare, sau 660 V pentru utilaj minier, ori 750 V
pentru tracţiunea electricǎ;
• tensiunea de serviciu, Us, ca valoare a tensiunii la care funcţioneazǎ de
fapt contactorul electromagnetic considerat;
• curentul nominal, In, cu valori uzuale de 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100
A, 160 A, 200 A, 250 A, respectiv valoare nominalǎ toleratǎ de 80 A;
• curentul de serviciu, Is, ca valoare realǎ a curentului de funcţionare;
• numǎrul de poli, putând avea construcţii monopolare sau construcţii
bipolare;
• numǎrul şi tipul de contacte auxiliare, de obicei unul sau douǎ, ND sau
NI;
• durata relativǎ de conectare, DC, cu valori de 40%, 60% sau 100%;
• frecvenţa de conectare, fC, cu valori care pot depǎşi 1000 manevre/orǎ;
• numǎrul de manevre, N, care defineşte de fapt durata de viaţǎ şi care are
valori de 100000-1000000;
• tensiunea de comandǎ a bobinei electromagnetului de acţionare, Uc,
continuǎ de obicei, cu valoriAparate
posibile de 6
electrice V, 12 V, 24 V, 48 V, 110 V sau
- Curs13 39
220 V
• Contactor electromagnetic bipolar pentru alimentarea unui motor de curent
continuu cu excitaţie derivaţie, cu siguranţe fuzibile (SF), pentru
deconectarea curenţilor de defect de tip scurtcircuit

• Scheme de comandǎ cu rezistenţǎ economizoare pentru contactoare
electromagnetice de curent continuu: scad atât timpul de actionare cât si
timpul de revenire

• Caracteristica rezistentǎ pentru un ruptor electromagnetic de c.c

• Categorii de utilizare pentru contactoare electromagnetice de curent continuu

Categorii de utilizare Tipul consumatorului
DC1 Pentru sarcini neinductive sau slab inductive
DC2 Pentru motoare derivaţie de curent continuu
DC3 Pentru pornirea motoarelor derivaţie, mers cu şocuri,

inversarea sensului de rotaţie
DC4 Pentru motoare serie cu porniri-opriri frecvente
DC5 Pentru pornirea motoarelor serie la funcţionarea cu şocuri şi

frecvente inversǎri de sens
DC6 Aparate electricePentru alimentarea lǎmpilor fluorescente

- Curs13 43
• Contactoare electromagnetice de curent alternativ
• Contactoarele electromagnetice de curent alternativ se realizeazǎ de obicei în
variantǎ tripolarǎ, fiind acţionate cu electromagneţi cu mişcare de translaţie a
armǎturii lor mobile, fǎrǎ mecanism de transmitere, datoritǎ alurii caracteristicii
electromecanice a acestora, bine adaptatǎ la forma caracteristicii forţelor rezistente

• Contactor electromagnetic de curent alternativ (In > 200 A)

• Parametrii nominali pentru contactoarele electromagnetice de c. a. sunt:
• tensiunea nominalǎ, Un, cu valoarea obişnuitǎ de 500 V;

• tensiunea de serviciu, Us, având de obicei valoarea (efectivǎ) de 380 V între faze şi
220 V între oricare dintre faze şi nul;
• curentul nominal, In, cu valori de 6 A, 10 A, 16 A, 25 A, 40 A, 63 A, 100 A, 160 A,
200 A, 250 A, 400 A; de menţionat faptul cǎ, datoritǎ utilizǎrii frecvente a
contactoarelor electromagnetice de curent alternativ pentru alimentarea motoarelor
electrice asincrone, se remarcǎ tendinţa de a accepta puterea nominalǎ a motorului
ce poate fi alimentat prin contactele principale ale aparatului drept parametru
nominal, ceea ce faciliteazǎ alegerea contactoarelor în schemele de acţionare
electricǎ.
• curentul de serviciu, Is, de valoare mai micǎ sau egalǎ cu curentul nominal;
• durata relativǎ de conectare, DC, cu valori de 40%, 60% sau 100%;
• frecvenţa de conectare, fC, cu valori de la 120 [cicluri/orǎ] pânǎ la 3000 [cicluri/orǎ],
care reprezintǎ unul din principalele argumente pentru utilizarea contactoarelor în
schemele cu funcţionare ciclicǎ;
• durata de viaţǎ sau numǎrul de manevre, N, cu valori de (1-10) milioane manevre,
cele mai mari valori pentru aparatele electrice de comutaţie;
• numǎrul de poli, deosebind, pentru utilizǎri în scheme trifazate, aparate tripolare sau
tetrapolare;
• tensiunea de comandǎ din circuitul bobinei electromagnetului de acţionare, Uc,
alternativǎ, cu valori de 12 V, 24 V, 48 V, 110 V, 220 V, 380 V, care impun uneori
utilizarea unui transformator suplimentar pentru
Aparate electrice alimentarea circuitului de comandǎ
- Curs13 46
• Schema de principiu pentru un contactor electromagnetic trifazat

• Condiţii tehnice de funcţionare a electromagneţilor de acţionare
Tipul de comportare Electromagnet de c.c. Electromagnet de c.a.

Atragerea şi menţinerea
armǎturii mobile în poziţia (0,85 – 1,05) Uc (0,85 – 1,05) Uc
acţionat, fǎrǎ vibraţii, cu
funcţionare normalǎ timp
nelimitat
Menţinerea armǎturii mobile în
poziţia acţionat, cu eventuale (0,7 – 0,85) Uc (0,7 – 0,85) Uc
vibraţii
Eliberarea armǎturii mobile,
atrasǎ anterior, la scǎderea (0,15 – 0,7) Uc (0,35 -0,7) Uc
tensiunii de alimentare a bobinei
în domeniul

• Caracteristica I(U) pentru electromagnetul de acţionare al unui contactor de
c.a.

• Categorii de utilizare a contactoarelor electromagnetice de c. a.
Categorii de utilizare Tipul consumatorului

AC-1 Sarcini neinductive sau uşor inductive (cuptoare cu
rezistenţǎ)
AC-2 Motoare asincrone cu rotor bobinat, funcţionare la
conectare-deconectare
AC-3 Motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit
(conectare-deconectare)
AC-4 Motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit
(conectare-deconectare şi inversare de sens)
AC-5a Alimentarea lǎmpilor cu vapori de mercur
AC-5b Alimentarea lǎmpilor cu incandescenţǎ
AC-6a Alimentarea transformatoarelor
AC-6b Comutarea bateriilor de condensatoare
AC-7a Alimentarea sarcinilor slab inductive pentru
aplicaţii domestice şi similare
AC-7b Alimentarea motoarelor pentru aplicaţii domestice
şi similare
AC-8a Alimentarea compresoarelor ermetice de la
instalaţii frigorifice
AC-8b Alimentarea cu reanclanşare automatǎ a circuitelor
cu declanşatoarelor de suprasarcinǎ
• Scheme de comandǎ pentru contactoare
• Se pot identifica douǎ tipuri de scheme de comandǎ pentru contactoarele
electromagnetice:
- scheme de comandǎ cu butoane simple sau duble;
- scheme de comandǎ care evitǎ intervenţia operatorului la dispariţii momentane de
tensiune în circuitul bobinei electromagnetului de acţionare

• Scheme pentru evitarea efectelor la dispariţiile momentane de tensiune

• Scheme pentru evitarea efectelor la dispariţiile momentane de tensiune

• Aplicaţii ale contactoarelor electromagnetice
• Schema de forţǎ a unui inversor de sens cu contactoare electromagnetice

• comutator automat stea-triunghi cu 3 contactoare electromagnetice
(schema de forta)

• comutator automat stea-triunghi cu 3 contactoare electromagnetice
(schema de comanda)

• Comutator automat „stea-triunghi” cu douǎ contactoare electromagnetice
(schema de forţǎ)

• Schema de comandǎ pentru comutatorul automat stea-triunghi cu douǎ
contactoare electromagnetice

• Contactoare speciale
• contactoare cu comutaţie în vid;

• contactoare sincronizate
• contactoare adaptate pentru alimentarea motoarelor destinate
tracţiunii electrice;
• contactoare cu remanenţǎ;
• contactoare cu comutaţie fǎrǎ arc electric (staticǎ sau hibridǎ)
• Aparatele electrice cu comutaţie în vid folosesc drept camere

de stingere incinte etanşe, în care presiunea este menţinutǎ la
valori foarte scǎzute, sub 10-7 atmosfere, astfel încât cursa
contactelor mobile este foarte micǎ, de ordinul câtorva
milimetri, iar durata de ardere a arcului electric de deconectare
este sub 1 ms
• Contactor cu comutaţie în vid

• Performanţele contactoarelor cu comutaţie în vid avansat le-au
impus pentru utilizǎri diverse, dintre acre amintim:
• alimentarea consumatorilor inductivi (motoare electrice
asincrone);
• alimentarea consumatorilor capacitivi (baterii de condensatoare
pentru compensarea factorului de putere);
• alimentarea consumatorilor în medii cu pericol de explozie
(mediul minier);
• alimentarea unor instalaţii performante de acţionare electricǎ
sau de automatizare, ce beneficiazǎ de valorile mari ale
curenţilor de rupere, de posibilitǎţile de a funcţiona cu f C mare şi
de durata de viaţǎ, N, mare a unor asemenea ansambluri.
• Realizarea contactoarelor trifazate cu comutaţie în vid avansat
apeleazǎ de obicei la asamblarea comunǎ a trei module
monofazate independente, pentru care comanda acţionǎrii se
asigurǎ cu trei electromagneţi de acţionare, câte unul pentru
fiecare fazǎ, ceea ce face posibilǎ obţinerea unor ansambluri
cu comutaţie fǎrǎ arc electric de tip comutaţie sincronizatǎ, mai
rar utilizându-se varianta cu electrice
Aparate un singur
- Curs13electromagnet de 61
acţionare.
• Scheme de comandǎ pentru electromagnetul de acţionare a contactoarelor
cu comutaţie în vid avansat

a) cu sursǎ de tensiune continuǎ b) cu sursǎ de tensiune alternativǎ
• Contactoare cu comutaţie sincronizatǎ
• Schema de principiu pentru un contactor electromagnetic cu comutaţie sincronizatǎ,
unde elementul ZC este reprezentat de un electromagnet de curent alternativ cu
bobina de curent

• Cu privire la elementul ZC realizat cu un electromagnet special

• Contactor electromagnetic cu comutaţie sincronizatǎ cu TC

• Element ZC cu TC saturat si cu privire la ajustarea comutaţiei sincronizate
T
t EM  t Z  t K    n  Aparate
, electrice - Curs13 66
2
• Contactor sincron, cu capacitate de conectare de 100 kAef şi tensiunea
nominalǎ de 1,1 kV, care asigurǎ conectarea, cu o împrǎştiere mai micǎ de
5° electrice, a consumatorilor pentru o staţie de încercǎri a AE de jt
Comanda de închidere sincronǎ a circuitului

principal, dintre cuţitul de contact 8 şi piesele fixe
de contact, 9, se asigurǎ prin trecerea unui curent
de impuls prin înfǎşurarea de excitaţie 6, ceea ce
realizeazǎ saturarea magneticǎ a istmurilor 4 ale
circuitului magnetic al EMR, astfel încât fluxul
magnetic al MP nu mai trece prin armǎtura mobilǎ
5, iar aceasta va fi eliberatǎ şi sub acţiunea forţei
dezvoltate de resortul 7 va asigurǎ închiderea
circuitului principal între piesa mobilǎ de contact, 8
şi piesele fixe de contact, 9. Traseul special al
cǎilor de curent pânǎ la bornele de racord A şi B,
asigurat cu ajutorul conexiunilor flexibile CF,
favorizeazǎ intervenţia fed la nivelul contactelor
principale, sporind forţa de apǎsare pe contact,
având în vedere valorile mari ale curentului din
circuit
• Contactoare pentru motoare de curent continuu

• Contactoare cu remanenţǎ

• Caracteristica B(H) a materialului magnetic miezului electromagnetului de
acţionare al contactorului cu remanenţǎ

• Schema de comandǎ pentru contactorul cu remanenţǎ cu doua bobine

• Contactor electromagnetic cu remanenţǎ cu o singurǎ înfǎşurare

• Contactoare cu comutaţie hibridǎ
• Contactor electromagnetic cu comutaţie hibridǎ cu diode (c.a.)

• Contactor electromagnetic de c.a. cu comutaţie hibridǎ cu tiristoare

• Contactor electromagnetic de curent continuu cu comutaţie hibridǎ

• Contactoare cu comutaţie staticǎ
• Principiul comutaţiei statice de curent continuu
Un Un
I min  * I max  *
R min  R s
R max  R s
• Posibilitǎţi de realizare a comutaţiei statice cu elemente neliniare (S sau N)
respectiv cu amplificatoare cu reactie (+)
A
A A*  77 * ,
Y  AX Y  A(X  K r  Y)
Aparate Y 
electrice - Curs13  X  A * X 1 Kr
1 Kr  A
• Comutaţie staticǎ cu elemente semiconductoare

• contactor static de curent alternativ cu semiconductoare
Contactor static de curent Contactor static de c. a. cu

alternativ cu semiconductoare semiconductoare şi comandǎ prin
subordonare
• Contactor static de curent alternativ cu un singur tiristor

• Contactoare statice trifazate cu semiconductoare

• Comutaţie staticǎ cu elemente de tip bobinǎ comandatǎ
• Schema de principiu şi caracteristicile intrare-ieşire ale amplificatorului magnetic

• Amplificator magnetic cu reacţie internǎ
tg 
K r Aparate
1  electrice - Curs13
tg 
83
• Comutaţie staticǎ realizatǎ cu amplificator magnetic cu reacţie pozitivǎ

• Circuit ferorezonant cu caracteristicǎ U(I) de tip „N” în regim de comutaţie

• Comutaţie staticǎ realizatǎ cu circuit ferorezonant prin modificarea curentului
de comandǎ

• Contactoare cu relee

• Intrerupǎtoare automate de joasǎ tensiune
• Intrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune sunt cele mai
complexe aparate electrice de comutaţie, capabile sǎ
conecteze, sǎ deconecteze şi sǎ suporte curenţii de regim
normal, dar şi curenţii de defect (suprasarcinǎ şi
scurtcircuit), caracterizându-se prin aceea cǎ mǎcar una
dintre manevre, de obicei cea de deconectare, decurge
automat, pe seama elementelor specializate de protecţie.
• Atunci când conectarea întrerupǎtoarelor decurge manual,
prin intervenţia operatorului, dar deconectarea decurge
automat, fǎrǎ intervenţia operatorului, pe seama elementelor
de protecţie, aceste aparate electrice de comutaţie se
numesc disjunctoare. Menţionǎm cǎ existǎ şi
întrerupǎtoare care pot realiza automat atât conectarea cât
şi deconectarea, acestea numindu-se adesea
conjunctoare, acestea permiţând realizarea de cicluri cu
reanclanşare automatǎ Aparate electrice - Curs13 88
• Functii îndeplinite: de COMUTATIE si de PROTECTIE
• Particularitati constructive pentru întrerupatoarele automate de jt
• construcţia deosebitǎ a contactelor întrerupǎtoarelor, cu specializarea lor
funcţionalǎ, cu contacte principale (de calitate), contacte intermediare (care
uneori lipsesc) şi contacte de rupere, (amplasate la partea superioarǎ a
aparatului de comutaţie pentru a prelua stingerea arcului electric), acestea
fiind conectate între ele în paralel, asigurând şi contururi favorabile pentru a
utiliza efectul forţelor electrodinamice;
• folosirea unui dispozitiv de acţionare, ansamblu cinematic special adaptat,
care asigurǎ zǎvorârea contactelor întrerupǎtorului în poziţia închis, fǎrǎ
consum de energie (spre deosebire de contactoarele electromagnetice de
exemplu), prin realizarea unor poziţii de „punct mort”; pe seama acestor
poziţii speciale ale ansamblului cinematic, comanda de deconectare,
realizatǎ de operator sau de intervenţia elementelor de protecţie, permite
scoaterea dispozitivului de acţionare din poziţia de punct mort, cu intervenţia
unui ansamblu de liberǎ deschidere, care face sǎ rezulte viteze mari de
deplasare a contactelor mobile, necesare la deconectarea în regim de
defect, la comanda datǎ de elemente de protecţie specializate, (pentru
curenţi de suprasarcinǎ sau pentru curenţi de scurtcircuit, respectiv
declanşatorul de minimǎ tensiune), în funcţionarea întrerupǎtoarelor
deconectarea fiind operaţiunea prioritarǎ;
• cumularea a minim douǎ procedee de stingere a arcului electric de
comutaţie (de exemplu suflajul magnetic şi utilizarea grilelor metalice),
pentru a reduce durata comutaţiei electrice la întreruperea curenţilor de
defect.
• Principalele tipuri constructive de întrerupǎtoare automate de
joasǎ tensiune sunt:
• întrerupǎtoarele în construcţie compactǎ, reprezentate de seria

AMRO-USOL;
• întrerupǎtoarele în construcţie universalǎ, reprezentate de seria

OROMAX-ASRO;
• întrerupǎtoarele ultrarapide, cu efect de limitare.
• Realizǎrile reuşite de întrerupǎtoare automate de joasǎ

tensiune sunt cele cǎrora le corespund valori performante ale
unor indicatori tehnico-economici, cum ar fi de exemplu raportul
între curentul de rupere, Ir [kA] şi volumul aparatului, V [dm3],
acestea fiind de (0,2 – 0,44) [kA/dm3] pentru întrerupǎtoarele în
construcţie universalǎ Aparate
şi respectiv
electrice - Curs13de 0,8 [kA/dm3] pentru
90
întrerupǎtoarele în construcţie compactǎ
• Schema de principiu a unui întrerupǎtor automat de joasǎ tensiune

• Specializare funcţionalǎ a contactelor unui întrerupǎtor automat de j.t.
i  i1  i 2
di1 di 2
u MN  R  i1  L1
*
1  R 2  i 2  L2
*
I  I1  I 2 dt dt
di1 di 2 di 2 di
I1    I 0 0  1
dt dt dt dt
I 2  (1  )  I di 2 1
  (R 1*  i1  R *2  i 2 )  0
  (0,6  0,9) dt L1  L 2
ce implicǎ valori pozitive ale parantezei
U MN  R 1  I1  R 2  I 2 , Aparate electrice - Curs13 92
(R  i  R  i )  R  i  (R  R )  i 2  0
*
1 1
*
2 2
*
1
*
1
*
2
• De remarcat şi faptul cǎ folosind trasee de contacte, principale şi de rupere,
conectate în paralel, se reduce contribuţia nedoritǎ a forţelor electrodinamice în
regim de defect, aceea de a produce micşorarea forţei de apǎsare pe contact sau
chiar autodeschiderea acestuia, aşa cum sugereazǎ relaţiile de mai jos, ce considerǎ
„n” trasee de contact în paralel
• -contact unic Fsc1  k  I sc

2
2
 I sc  1
• contribuţiei unui singur contact din cele n, Fscn Fscn  k     2  Fsc1
 n  n
1
• toate cele „n” contacte, Fscn*: F *
scn  n  Fscn   Fsc1
n
• condiţia de întrerupere fǎrǎ manifestarea unui arc electric pe contactul principal se scrie
di
impunând ca tensiunea de arc, Ua, sǎ satisfacǎ inegalitatea U a  ( L1  L 2  M )
Aparate electrice - Curs13 93dt
• Dispozitiv de acţionare pentru un întrerupǎtor automat de joasǎ tensiune

• Soluţii cu clichet pentru zǎvorârea contactelor întrerupǎtoarelor automate

• In cazul întrerupǎtoarelor automate limitatoare de curent, este chiar necesar
ca viteza de deschidere a contactelor sǎ fie cât mai mare, aceasta
realizându-se prin cumularea efectului forţelor electrodinamice, Fed, cu
acela al forţelor de repulsie, Fr

• Caracteristica de protecţie t(I) pentru un întrerupǎtor automat

• Parametrii nominali ai întrerupatoarelor automate de jt
Tensiunea 24; 36; 48; 110 sau 127; 220 sau 250; 380;
c.a.
normală 660; 1000
Un[V] c.c. 24; 48; 110; 125; 220; 250; 400; 800 (1000)
Curentul 2; 4; (5); 6; 10; 16; 25; 32; 40; 63; 80; 100; (125); 160; 200;
nominal 250; 315; 400; 630; 800; 1000; 1600; 2000; 2500; 3150; 4000;
In [A] 5000; 6000
Intre parametrii nominali, care individualizeazǎ întrerupǎtoarele automate de

joasǎ tensiune în raport cu celelalte aparate electrice de comutaţie, semnalǎm
durata relativǎ de conectare, DC, frecvenţa de conectare, fC, durata de viaţǎ
sau numǎrul de manevre, N, dar maielectrice
Aparate ales curentul
- Curs13 de rupere, IR. 98
• Durata relativǎ de conectare, DC, ţine seama de faptul cǎ
întrerupǎtoarele nu funcţioneazǎ ciclic, deci DC=1, valoare
justificatǎ atât prin complexitatea construcţiei aparatului cât şi
prin funcţionalitatea sa.
• Frecvenţa de conectare, fC, pentru aparatele electrice de tip
întrerupǎtor automat, are valori mult mai mici decât în cazul
contactoarelor electromagnetice de exemplu, acestea fiind
obişnuit sub 100 cicluri/orǎ, justificate din aceleaşi motive ca şi
durata relativǎ de conectare, DC.
• Durata de viaţǎ, N, a întrerupǎtoarelor automate de joasǎ
tensiune este de ordinul 1000 de manevre, dupǎ care se impun
intervenţii tipice de mentenanţǎ (verificare şi reconfirmare a
performanţelor)
• Parametrul nominal care caracterizeazǎ oarecum construcţia
şi funcţionarea întrerupǎtoarelor automate de joasǎ tensiune
este curentul de rupere, IR, ale cǎrui valori cresc, firesc, la
creşterea curentului nominal al aparatului, dar depǎşesc 99
Aparate electrice - Curs13
obişnuit (10-20) kA.
• Intrerupǎtoare automate compacte de joasǎ tensiune
• Intrerupǎtoarele monopolare pentru instalaţii interioare, denumite impropriu siguranţe
automate, se caracterizeazǎ prin curenţi nominali de valori reduse, pânǎ la 25 A, asociate cu
valori ale curentului de rupere de (1,5-2,5) kA, pentru tensiunea nominalǎ de 250 V sau 500 V,
cu funcţionare în c.c. sau în c. a.
Intrerupǎtor automat monopolar Schema cinematicǎ a dispozitivului de

pentru instalaţii interioare acţionare
Aparate electrice - al unui întrerupǎtor monopolar de100
Curs13 j.t.
Intrerupǎtoarele automate compacte de joasǎ tensiune din
seria USOL se realizeazǎ pentru curenţi nominali de 100 A,
250 A, 500 A, 630 A, 800 A, şi curenţi de rupere de circa 50 kA,
pentru tensiuni nominale de 500 V (660 V), utilizându-se în
curent alternativ sau în curent continuu, când se apeleazǎ la
construcţii bipolare sau la cǎile de curent marginale ale unor
construcţii trifazate.
Pentru valori mai mici ale curentului nominal se utilizeazǎ
întrerupǎtoare din seria AMRO, având curenţii nominali de (10-
16-25-40-100) A, cu curenţi de rupere de pânǎ la 25 kA,
tensiunea nominalǎ fiind de 660 V, având o construcţie
similarǎ.
• Intrerupǎtoarele din seria USOL se realizeazǎ în variantǎ debroşabilǎ sau
nedebroşabilǎ (fixǎ), în acest ultim caz fiind posibil ca bornele pentru
conexiuni sǎ fie accesibile în faţa aparatului (cu legǎturi faţǎ, LF), sau ca
bornele de conexiuni sǎ fie accesibile în spatele aparatului (cu legǎturi
spate, LS).
• elemente componente ale unui întrerupǎtor automat compact de joasǎ
tensiune de tip USOL 250

• Intrerupǎtor automat de tip USOL acţionat cu electromagnet

• Intrerupǎtor automat de tip USOL acţionat cu motor electric

• Schema cinematicǎ a dispozitivului de acţionare pentru întrerupǎtoarele
automate ale seriei USOL

• Elementele de protecţie la supracurenţi ale întrerupǎtoarelor USOL 100

• Intrerupǎtoare automate universale de joasǎ tensiune
• întrerupǎtoarele din seria OROMAX, realizate pentru tensiuni nominale de 500 V sau 660 V şi
curenţi nominali de (1000-1600-2000-2500-4000) A, având curentul de rupere de (50-70) kA,
sau chiar 100 kA pentru tipodimensiunea de curent nominal de 4000 A.

• Contactele întrerupǎtoarelor automate de tip OROMAX

• Construcţia întrerupǎtorului automat de joasǎ tensiune OROMAX 4000

• Schema cinematicǎ a dispozitivului de acţionare pentru seria OROMAX

• Elementele de protecţie de tip H din construcţia întrerupǎtoarelor automate
de joasǎ tensiune de tip OROMAX

• Caracteristica de protecţie asiguratǎ de elementele de protecţie de tip MK
din construcţia întrerupǎtoarelor automate OROMAX de joasǎ tensiune

• Ansamblul MK de protecţie la curenţi de suprasarcinǎ din construcţia
întrerupǎtoarelor automate tip OROMAX

• Ansamblul cu mecanism de ceasornic pentru zona dependentǎ a funcţionǎrii
declanşatorului tip MK pentru întrerupǎtoare din seria OROMAX

• Ansamblul electromagnetic de protecţie al declanşatorului MK (OROMAX)

• Intrerupǎtoare automate ultrarapide de joasǎ tensiune
• De menţionat faptul cǎ realizǎrile performante de întrerupǎtoare ultrarapide
se bazeazǎ pe soluţii care rezolvǎ toate aspectele problemei comutaţiei
(comutaţia electricǎ, comutaţia magneticǎ şi comutaţia mecanicǎ),
• cerinţele impuse acestora depind de natura sursei de alimentare şi chiar de
naturǎ circuitului în care funcţioneazǎ întrerupǎtorul, timpul de comutaţie
ultrarapidǎ fiind obişnuit de (15-20) milisecunde în curent continuu, dar doar
de (1-3) milisecunde în curent alternativ, deoarece dupǎ 10 milisecunde de
la producerea defectului de tip scurtcircuit se manifestǎ deja curentul de şoc.
• Ameliorarea comutaţiei magnetice are în vedere reducerea pierderilor în miezul feromagnetic,
care se realizeazǎ din tole, dar şi practicarea unor istmuri de secţiune transversalǎ mai micǎ, a
cǎror saturaţie provoacǎ creşterea reluctanţei magnetice a miezului şi scǎderea fluxului
magnetic, deci a forţei de atracţie exercitate asupra unei armǎturi mobile
Funcţionarea ultrarapidǎ decurge când, prin

alimentarea înfǎşurǎrii amplasate în istmul
3, se obţine saturaţia magneticǎ a zonei de
secţiune transversalǎ redusǎ a circuitului
magnetic, reluctanţa magneticǎ a miezului
creşte considerabil, iar fluxul magnetic din
miez scade,
• Posibilitǎţi de zǎvorâre mecanicǎ pentru întrerupǎtoare ultrarapide

• Efectul de limitare pentru comutaţia ultrarapidǎ
L1 L 2 L
R 1  R 2  R, L1  L 2  L,   T
R1 R 2 R
di U U
L1 1  R 1  i1  U, i1 (0)  I n  , I sc   In
dt R R1
t

i a  i1  i 2
i1 ( t )  I n  (I sc  I n )(1  e T
)
di 2
L1  R1  i 2  Ua  U
dt
i a  i1  i 2
di a
L1  R1  i a  Ua
dt
i a (0)  0 118
• Pentru viteze de deplasare a contactelor mobile la deconectare suficient de
mari, se poate considera cǎ întreruperea ultrarapidǎ, cu arc electric a
circuitului cu defect de tip scurtcircuit, cu tensiunea de arc, Ua, care ajunge
practic instantaneu la valori acceptate ca fiind constante
t t
 
i a ( t )  I a (1  e T
), i a  i1  i 2 i 2 ( t )  i1 ( t )  i a ( t )  I n  (I a  I n  I sc )(1  e )T

• Efectul de limitare în cazul unui circuit inductiv real de curent alternativ
L1
L1
di1 i
 R 1  i1  U  sin( t  ) 1 (0)  I sc  sin(   ),   arctg
dt R1
  
t
m
Z1
1
i1 ( t )  I sc sin( t    )  (1  m) sin(   )  e T  Z
 
L1
di 2
 R 1  i 2  U o  U  sin( t  ) i a  i1  i 2
dt
t
di  Uo
L1 a  R 1  i a  U o i a ( t )  I o (1  e T
) Io  I sc
dt R1
  
t

t
i 2 ( t )  I sc sin( t    )  (1  m) sin(   )e T   I o (1  e T )
 

Efectul de limitare în cazul unui circuit inductiv real de curent alternativ

• întrerupǎtorul ultrarapid electrodinamic

• Intreruperea ultrarapidǎ a circuitului dintre
bornele de racord A şi B este favorizatǎ
mecanic, de vitezele mari de „smulgere” a
contactului mobil 4, pe seama eliberǎrii energiei
resortului 8, la rotirea pârghiei 13 şi deschidere
zǎvorului 9, ce permite rotirea cǎii de curent 6,
dar şi electric, prin piesele divergente 5, care
asigurǎ alungirea rapidǎ a coloanei de arc
electric, deci stingerea acestuia.
• Mişcarea de rotaţie a contactului mobil, 4,
impune utilizarea Aparate
conexiunii
electrice - Curs13flexibile, 7. 123
• Intrerupǎtor ultrarapid de c.c. cu electromagnet de reţinere

• Intrerupǎtoare statice de joasǎ tensiune de cc

• Intrerupǎtoare statice de joasǎ tensiune de cc cu doua condensatoare

• Întrerupator static de ca cu un singur condensator de stingere

• Intrerupǎtor static de cc cu tiristoare
Elemente componente tipizate
• blocul de alimentare, BA;

• traductoarele de curent, TC;
• blocul de protecţie de curent, BC;
• blocul de protecţie de tensiune, BT;
• formatoarele de impulsuri de comandǎ, FI;
• blocul de comandǎ a fazei impulsurilor, BCF;
• blocul de comenzi logice, BLC;
• schema ce asigurǎ comutaţia forţatǎ, SCF, care conţine bloul ce comandǎ
încǎrcarea condensatoarelor, ÎC, sistemul logic de comandǎ, SLC şi blocul
de reanclanşare automatǎ rapidǎ, RAR.

Schema de principiu a întrerupǎtorului de c.c. cu tiristoare

• Intrerupǎtor static de curent alternativ cu tiristoare

• Intrerupǎtoare de joasǎ tensiune cu contacte metalo-lichide

• Intrerupǎtoare de joasǎ tensiune cu contacte metalo-lichide cu eutectic
galiu-indiu-staniu
Infǎşurarea de curent 8,
amplasatǎ la partea superioarǎ
a incintei 1, limiteazǎ tendinţa
de urcare a eutecticului
metalic, ceea ce ar putea
întrerupe conexiunea între
electrozii metalici de contact,
4, în zona medianǎ inferioarǎ.
La deconectarea circuitului,
arcul electric de comutaţie,
care se amorseazǎ între
electrozii de contact 4 şi
eutecticul metalic 2, se stinge
în mediul lichid inert 3

ELEMENTE DE PROTECTIE A INSTALATIILOR
ELECTRICE
• Elementele de protecţie trebuie deci sǎ fie „cele mai slabe
componente ale schemei” în raport cu parametrul fizic pentru
care se urmǎreşte obţinerea comenzii de protecţie, deoarece
acestea trebuie sǎ „cedeze” controlat, în mod repetat, înaintea
altor elemente ale schemei, în scopul de a realiza protecţia
acestor consumatori.
• Dupǎ modul în care intervin, elementele de protecţie pot fi:
• -declanşatoare, care, în situaţii de defect, asigurǎ o comandǎ

mecanicǎ cǎtre dispozitivul de acţionare al unui întrerupǎtor
automat, rezultând deconectarea circuitului respectiv;
• -relee de protecţie, care în situaţii de defect realizeazǎ
închiderea sau deschiderea unui contact, ce se concretizeazǎ
final într-o comandǎ fermǎ de deconectare, completatǎ
eventual cu semnalizarea aferentǎ.
ELECTRICE
• Tipuri de defecte în instalaţiile electrice. Caracteristici de
protecţie
• Defectele care se referǎ la valorile curentului, pot consta în
urmǎtoarele:
• depǎşirea unei valori normale, prescrise, a curentului din circuit,
când pot interveni supracurenţi, de suprasarcinǎ sau de
scurtcircuit, cum sunt situaţiile de scurtcircuit (monofazat,
bifazat sau trifazat), respectiv punerile la pǎmânt;
• scǎderea valorilor curentului sub o valoare minimǎ impusǎ,
eventual întreruperea curentului ce parcurge una dintre fazele
unui sistem trifazat;
• inversarea sensului curentului pe o porţiune de circuit, sau
inversarea sensului câmpului învârtitor pentru un sistem trifazat
(la inversarea a douǎ faze);
• diferenţe prea mari între valorile curenţilor pe porţiuni ale
aceluiaşi circuit sau pentru
fazele unui sistem trifazat. 134
ELECTRICE
• Defectele care se referǎ la valorile tensiunii pot fi:
• depǎşirea valorii normale (nominale) prescrise a
tensiunii, deci manifestarea unor supratensiuni (de
comutaţie sau atmosferice);
• scǎderea valorilor tensiunii sub o valoare impusǎ, ce
condiţioneazǎ funcţionarea unei instalaţii, eventual
întreruperea tensiunii pe una dintre fazele unui sistem
trifazat;
• inversarea polaritǎţii sau modificarea fazei tensiunii,
cu schimbarea eventualǎ a sensului câmpului
învârtitor al unui sistem trifazat;
• dezechilibru între fazele unui sistem trifazat, cu
tensiune de deplasare a neutrului.
ELECTRICE
• Defectele care se referǎ la puterea electricǎ pot fi:
• cu privire la depǎşirea unei valori limitǎ a puterii;
• cu privire la controlul unor valori ale puterii, care nu sunt acceptate sub un
anumit prag;
• cu privire la sensul de circulaţie al puterii în reţelele buclate, cu alimentǎri
multiple.
• Comanda de protecţie a circuitului în care se manifestǎ un defect, depinde

atât de natura defectului cât şi de natura circuitului.

ELECTRICE
• De exemplu, pentru defecte de tipul curent de suprasarcinǎ, comanda de
protecţie, care are în vedere ca obiectul protejat sǎ nu depǎşeascǎ o valoare
impusǎ, admisibilǎ, a temperaturii proprii, corespunde unei caracteristici de
protecţie timp de deconectare-curent, t(I), de tipul dependent, cu valori ale
timpului de deconectare cu atât mai mici cu cât valorile curentului sunt mai
mari, depǎşind valoarea nominalǎ, In,

ELECTRICE
• Parametrii şi caracteristicile releelor de protecţie
• Principalele pǎrţi componente ale unui releu clasic de protecţie sunt :

• elementul sensibil, sau blocul de intrare, BI;
• elementul de comparaţie, sau blocul de prelucrare şi decizie, BPD;
• elementul sau blocul de execuţie, BE.

ELECTRICE
• Intre parametrii care definesc performanţele unui releu mai semnalǎm:
• consumul propriu al releului, mǎsurat în [W] sau [VA], de dorit cât mai mic;
• timpul de rǎspuns al releului de protecţie, de ordinul 1 [ms] pentru relee
ultrarapide sau de 10 [ms] pentru relee obişnuite;
• capacitatea de comutare a contactelor releului pentru un numǎr dat de
manevre, obişnuit de ordinul a 1 [A];
• gabaritul releului, un indicator tehnico-economic de calitate, ce poate fi
corelatcu parametrii nominali dar şi cu costul aparatului.
• Principalele calitǎţi impuse elementelor de protecţie, dar şi sistemului de

protecţie în ansamblul sǎu, sunt urmǎtoarele:
• selectivitatea;
• sensibilitatea;
• rapiditatea;
• siguranţa în funcţionare
ELECTRICE
• Caracteristica de tip releu
Xr
K r  Aparate electrice - Curs13
Xa 140
Variante constructive de relee de protecţie
• Clasificarea releelor de protecţie
• dupǎ natura mǎrimii de intrare, X, deosebim:

• relee electrice, când mǎrimea de intrare este de exemplu curentul electric,
tensiunea electricǎ, puterea electricǎ, impedanţa electricǎ, frecvenţa
tensiunii;
• relee neelectrice, când mǎrimea de intrare este presiunea, temperatura,
deplasarea mecanicǎ etc.
• dupǎ principiul de realizare a elementului sensibil, putem avea:

• relee electrice;
• relee electromagnetice;
• relee electrodinamice;
• relee de inducţie;
• relee magnetoelectrice;
• relee polarizate;
• relee electronice, ce pot fi cu prelucrare analogicǎ sau numericǎ a
semnalelor.

• dupǎ modul de intervenţie a elementului de execuţie, pot exista:
• relee cu contacte, la care mǎrimea de ieşire, Y, evolueazǎ între valorile
limitǎ ale logicii binare, „0 şi „1”;
• relee fǎrǎ contacte, realizate adesea cu semiconductoare, pentru care
mǎrimea de ieşire se modificǎ practic între o valoare minimǎ, asimilatǎ cu
„0” logic, de obicei sub un anumit prag de funcţionare şi o valoare
maximǎ, asimilatǎ cu „1” logic, de obicei peste un anumit prag de
funcţionare.
• dupǎ modul în care acţioneazǎ la modificarea valorilor mǎrimii de intrare,
X, existǎ:
• relee maximale, care acţioneazǎ la creşterea mǎrimii de intrare peste o
valoare Xa;
• relee minimale, care acţioneazǎ la scǎderea mǎrimii de intrare sub o
valoare, Xa;
• relee de timp, la care acţionarea se realizeazǎ dupǎ o întârziere reglabilǎ.
• dupǎ tipul contactelor releului, deosebim:
• relee cu contact normal deschis, ND;
• relee cu contact normal închis, NÎ;
• relee cu contacte duble, ND + NÎ;
• relee polarizate sau bipoziţionale, care memoreazǎ ultima stare a releului,
dupǎ întreruperea intervenţiei mǎrimii
Aparate electrice de intrare, X, putând deci142avea
- Curs13
douǎ stǎri ale contactului la întreruperea mǎrimii de intrare.
• dupǎ forma caracteristicii de protecţie, întâlnim:
• relee cu caracteristicǎ de protecţie independentǎ;
• relee cu caracteristicǎ de protecţie dependentǎ.
• dupǎ numǎrul mǎrimilor de intrare, putem avea:
• relee cu o singurǎ mǎrime de intrare;
• relee cu douǎ mǎrimi de intrare;
• relee cu mai multe mǎrimi de intrare.
• dupǎ modul în care intervin releele de protecţie în circuit,
semnalǎm:
• relee primare, care sunt montate direct în circuitul protejat;
• relee secundare, care intervin în circuitul protejat prin
intermediul unor transformatoare de protecţie, de curent
sau/şi de tensiune:
• pentru instalaţiile de înaltǎ tensiune, releele de curent au
obişnuit curentul nominal, impus de secundarul
transformatorului de curent TC, de 1 A sau de 5 A, în timp ce
tensiunea nominalǎ, impusǎ de secundarul transformatorului
de tensiune, TT, esteAparate
de 100electrice - Curs13
V. 143
RELEE ELECTROMAGNETICE
• Cele mai importante tipuri de relee
electromagnetice care se pot întâlni în
instalaţiile electrice sunt:
• releele electromagnetice de curent;
• releele electromagnetice de tensiune;
• releele electromagnetice intermediare;
• releele electromagnetice polarizate.

• Relee electromagnetice de curent
• Relee electromagnetice de tensiune
• Relee electromagnetice intermediare
Releu intermediar Variante constructive de relee
cu zǎvorâre mecanicǎ intermediare
• Relee electromagnetice polarizate
• Posibilitǎţi de funcţionare pentru releele polarizate
• Relee de inducţie
Releu de inducţie cu motor Ferraris tip RTpC-2
• Cu privire la funcţionarea releelor de inducţie
S1 m 1
S  S1  S2 m    2   o  1   2
S2
1 o
m 1 m 1
 sc1   sc2   sc ,  sc  L sc  I sc E sc
I sc 
Z sc
 e1  1   sc1   sc2 ,

 e 2   2   sc1   sc2 ,
m 1  2 sin 2  sc  j  2 sin  sc cos sc
 e1   o  
m 1 1  8 sin 2  sc
1 1  2(3m  4) sin 2  sc  j  2m sin  sc cos  sc
e2  o  
m 1 1  8 sin 2  sc
m(  e1   e*2 ) (m  1)  sin 2 sc
sin   
 e1   e 2 1  4(m  1)( m  2) sin 2  sc
M a  K   e1   e 2  sin 
m 2tgsc
Ma  K    2

m  1 1  9tg 2 sc
o
1
tg sc  , sc  1826'6"
3
valori cât mai mari ale raportului m dintre aria ecranatǎ şi aria neecranatǎ
• Posibilitǎţi de deconectare folosind relee de inducţie
Relee de timp
• Asigura o comandǎ în circuitul de ieşire, dupǎ un anumit timp, de obicei
reglabil, deci cu o anumitǎ întârziere
• relee cu remporizare electricǎ, a cǎror funcţionare are la bazǎ regimul
tranzitoriu de încǎrcare-descǎrcare, în curent continuu, a unui condensator
electric, care asigurǎ comutarea unui releu intermediar;
• relee cu temporizare electromecanicǎ, la care sursa de energie mecanicǎ,
de obicei un electromagnet, acţioneazǎ un mecanism de ceasornic, ce
realizeazǎ întârzierea doritǎ a comenzii în circuitul de ieşire;
• relee cu temporizare electropneumaticǎ, la care sursa de
energiemecanicǎ acţioneazǎ un ansamblu de întârziere cu fluid (gaz sau
lichid), adesea de tip amortizor cu piston, comutaţie întârziatǎ în circuitul de
ieşire fiind condiţionatǎ de deplasarea pistonului, ce depinde de deplasarea
fluidului prin orificii speciale, convenabil calibrate;
• relee cu temporizare electrotermicǎ, care funcţioneazǎ pe seama
regimului tranzitoriu de încǎlzire-rǎcire al unui element sensibil la valorile
temperaturii, de tip termistor sau lamelǎ bimetal;
• relee cu temporizare prin inducţie, a cǎror funcţionare are la bazǎ procese
tranzitorii ce au loc într-o înfǎşurare în scurtcircuit, care se adaugǎ
înfǎşurǎrii de bazǎ, de curent continuu, ca circuit de intrare al unui releu
electromagnetic;
• relee cu temporizare chimicǎ, a cǎror funcţionare se bazeazǎ pe evoluţia
unei reacţii chimice controlate.
Relee de timp
Relee de timp cu temporizare electricǎ
Releu de pâlpâire cu temporizare electricǎ

Relee de timp
• Relee de timp cu temporizare electromecanicǎ
Releu de timp tip RTk-410 cu mecanism de ceasornic

Relee de timp
• Releu de scarǎ cu temporizare electromecanicǎ
Relee de timp
• Relee de timp cu temporizare electropneumaticǎ
Relee de timp
• Releu cu temporizare cu lichid conductor (mercur)
Relee de timp
• Relee de timp cu temporizare electrotermicǎ
Releu de scarǎ cu temporizare electrotermicǎ tip GL-6

Relee electronice
• Schema de principiu a unui releu electronic cu tranzistoare
Relee electronice
• Releu electronic de timp cu temporizare electricǎ
Relee electronice
• Releu electronic de pâlpâire RP-6
SCHEME TIPICE DE PROTECŢIE A
INSTALAŢIILOR ELECTRICE
• Principalele tipuri de scheme de protecţie care se
întâlnesc în instalaţiile electrice, sunt:
• protecţia de curent;
• protecţia de tensiune;
• protecţia diferenţialǎ;
• protecţia direcţionalǎ;
• protecţia de distanţǎ.
• exigenţele sporite cu privire la siguranţa în

alimentarea cu energie a consumatorilor, au propus
trecerea de la reţele radiale de distribuţie a energiei
electrice, la reţele buclate de distribuţie a energiei
electrice
• Schema bloc funcţionalǎ pentru scheme de protecţie digitale şi numerice
• Protecţia de curent
• Stabilirea valorilor curenţilor de pornire şi de revenire a protecţiei maximale
de curent
• Protecţia de curent sensibilǎ la componente simetrice
• Schemǎ de protecţie cu filtru de curent de secvenţǎ homopolarǎ

I sR  I sS  I sT 3  I o
I pR  I pS  I pT  
n TC n TC
Transformator de secvenţǎ homopolarǎ

• Protecţie de curent de secvenţǎ inversǎ
• Filtru de curent de secvenţǎ inversǎ
• Protecţia de tensiune (minimala)
• Protecţia de tensiune sensibilǎ la componente simetrice
• homopolara componente simetrice
• inverse
• Filtru de tensiune de componentǎ simetricǎ inversǎ (FTSI) şi diagrama
fazorialǎ aferentǎ funcţionǎrii acestuia
• Protecţia diferenţialǎ (transversala sau longitudinala)
• Principiul protecţiei diferenţiale longitudinale (PDL)

• Protecţia diferenţialǎ longitudinalǎ (echilibrare curenti sau tensiuni)
• Protecţia diferenţialǎ longitudinalǎ (PDL) cu TSR
SCHEME TIPICE DE PROTECŢIE
A INSTALAŢIILOR ELECTRICE
Releu pentru protecţia diferenţialǎ cu acţiune de frânare de tip RDS-3
• Protecţia diferenţialǎ transversalǎ
• Protecţia direcţionalǎ
• Schema monofilarǎ de principiu a protecţiei maximale direcţionale
• Caracteristica de acţionare a unui releu direcţional
M a  K r  U r  I r  cos( r  )
  r
• Schema bloc a elementului sensibil din construcţia unui releu direcţional
static
• formatoare de funcţii ce realizeazǎ combinaţiile necesare:
E1  k U  U  k I  I E2  k U  U  k I  I
E1  k 2U  U 2  k 2I  I 2  2  k U  k I  U  I  cos(  )
E 2  k 2U  U 2  k 2I  I 2  2  k U  k I  U  I  cos(  )
Sumatorul realizeazǎ diferenţa acestor semnale redresate şi filtrate
E  E1  E 2 E  2  k I  I  cos(  ) k U  U  k I  I
E  2  k U  U  cos(  ) k U  U  k I  I
• Semnalul de comanda pentru elementul sensibil al unui releu direcţional
static
Evoluţia realizǎrii releelor de
protecţie în ultimul secol
Schema de principiu a
declanşatorului electronic AEG
Structura unor relee numerice cu
mai multe CEM
Structura unor relee numerice (cu
un singur CEM)
Schema de principiu a unui releu numeric
SIGURANŢE FUZIBILE
• Siguranţele fuzibile sunt cele mai rǎspândite elemente de
protecţie împotriva supracurenţilor, ele putând interveni atât
pentru defecte de tip suprasarcinǎ, cât şi pentru defecte de tip
scurtcircuit.
• Principalele pǎrţi componente ale unei siguranţe fuzibile sunt:
• elementul fuzibil, care este realizat ca un fir sau ca o bandǎ
metalicǎ, din Cu, Al sau Zn;
• suportul ceramic sau din sticlǎ, electroizolant, în care este
plasat elementul fuzibil, ansamblul reprezentând patronul
fuzibil;
• suportul sau soclul electroizolant al siguranţei fuzibile, în care
sunt plasate contactele fixe ale acesteia, între care este plasat
patronul fuzibil ( soclul fiind cu legǎturi faţǎ, LF, cu legǎturi
spate, LS sau cu legǎturi faţǎ de tip industrial, LFi);
• accesorii de prindere sau de racordare în circuitul protejat,
eventual indicatorul de funcţionare.
SIGURANŢE FUZIBILE
• Principalii parametri nominali ai siguranţelor fuzibile sunt:
• - tensiunea nominalǎ, Un, cu aceeaşi valoare pentru patronul

fuzibil şi pentru soclul siguranţei fuzibile, ce poate fi de 12 V, 24
V, 250 V 500 V, 660 V pentru circuitele de joasǎ tensiune de
curent continuu sau de curent alternativ, respectiv de 10 kV, 20
kV, 35 kV pentru circuitele de înaltǎ tensiune.
• Tensiunea nominalǎ este legatǎ de lungimea elementului
fuzibil, lf
• - curentul nominal, In, cu valori care pot sǎ fie diferite pentru

soclu, Ins, respectiv pentru patronul fuzibil, Inp (mai mare pentru
soclu)
Curentul nominal al patronului, Inp, este definit ca valoare
tipizatǎ maximǎ a curentului, pentru care, dacǎ parcurge un
timp nelimitat circuitul, se garanteazǎ funcţionarea sigurǎ, fǎrǎ
topirea fuzibilului.
SIGURANŢE FUZIBILE
• Valorile curenţilor nominali sunt de ordinul (6-1000) [A] pentru
siguranţele de joasǎ tensiune şi respectiv (6-100) pentru
siguranţele fuzibile de înaltǎ tensiune.
• Un alt parametru nominal îl reprezintǎ curentul de rupere al
siguranţelor fuzibile, cu valori de pânǎ la 60 kA pentru
siguranţele unipolare cu filet de joasǎ tensiune, între (25-100)
kA pentru siguranţele fuzibile de mare putere de rupere de
joasǎ tensiune de tip MPR, respectiv cu valoare 8,5 kA (putere
de rupere de 500 MVA) pentru siguranţe fuzibile tubulare de
înaltǎ tensiune (35 kV).
• Echivalent curentului de rupere al siguranţei fuzibile, se
precizeazǎ adesea puterea de rupere a acesteia, considerând
curentul de rupere şi tensiunea de stingere a arcului electric de
întrerupere, exprimatǎ în [kVA] sau [MVA].
• Un alt parametru nominal, important şi pentru calculul
siguranţelor fuzibile, este puterea disipatǎ pe elementul fuzibil,
ce poate avea valori maxime de zeci de W pentru curenţi
nominali de 600 A, acestea fiind crescǎtoare cu valorile
curentului nominal.
SIGURANŢE FUZIBILE
• Tipuri de caracteristici de caracteristici de protectie pentru SF
Cu privire la efectul de limitare pentru SF

SIGURANŢE FUZIBILE
• Funcţionarea siguranţelor fuzibile, etapele de funcţionare
• 1) încǎlzirea elementului fuzibil, de la temperatura de regim permanent,
eventual de la temperatura ambiantǎ dacǎ fenomenele încep din stare rece,
pânǎ la temperatura de topire(regimul termic se poate considera adiabatic )
co 
to
t1
j (t )dt 
2
o  
 
 ln 1  ( top   p )  K1
constantǎ K1, specificǎ siguranţelor fuzibile, numindu-se constanta Meyer
2) topirea elementului, la temperatura constantǎ


l 2
t2
 j ( t )dt   K2
t2 2
t1 S
 i sc ( t )dt    S  l   t1 m
3) încǎlzirea materialului elementului fuzibil de la temperatura de topire, la
temperatura de volatilizare
t2
t3
j ( t )dt 
2 c*
**
 
ln 1   * ( v   top )  K 3
SIGURANŢE FUZIBILE
• Se observǎ cǎ pentru toatǎ durata defectului, pentru intervalul de timp de la
t1 la t3, se poate scrie o relaţie de forma cer pune în evidenta constantele
dupǎ Rüdenberg :
t3
t1
j2 ( t )dt  K 1  K 2  K 3
Tinând seama de faptul cǎ arcul electric în interiorul patronului fuzibil se

amorseazǎ deja între picǎturile de metal lichid provenite din elementul fuzibil,
se acceptǎ de obicei afirmaţia cǎ timpul prearc, tpa, în funcţionarea
siguranţelor fuzibile, cu semnificaţie deosebitǎ mai ales pentru construcţiile de
tip ultrarapid cu efect de limitare, corespunde sumei (K1+K2), putând fi definit de
o relaţie de forma:
K1 K 2
t pa  1   2  2  2
j j
SIGURANŢE FUZIBILE
• Etapele de funcţionare a siguranţelor fuzibile
SIGURANŢE FUZIBILE
• Clasificarea şi construcţia siguranţelor fuzibile
• In raport cu tensiunea lor nominalǎ deosebim:
• siguranţe fuzibile de joasǎ tensiune, având valorile tensiunii nominale sub
1000 V;
• siguranţe fuzibile de înaltǎ tensiune, cu valori ale tensiunii nomonale mai
mari de 1000 V.
• Dacǎ vorbim despre capacitatea de rupere a siguranţelor fuzibile, deosebim:
• siguranţe fuzibile cu micǎ capacitate de rupere, cu construcţie închisǎ sau
deschisǎ a patronului fuzibil, folosite pentru autovehicole, pentru protecţia
circuitelor de comandǎ, electronice sau de automatizare, respectiv pentru
aparatura audio-video, curentul de rupere fiind sub 1 kA; ele pot fi amplasate
în tuburi de sticlǎ sau pe suport ceramic;
• siguranţe fuzibile cu putere de rupere medie, folosite în instalaţiile electrice
casnice sau industriale, pentru curenţi nominali sub 100 A, cu curent de
rupere de valoare obişnuitǎ de 1 kA; cele mai cunoscute din aceastǎ
categorie sunt siguranţele fuzibile unipolare cu filet, de joasǎ tensiune;
• siguranţe fuzibile cu pare putere de rupere, numite şi MPR, realizate la
joasǎ tensiune pentru curenţi nominali de (60-1000) A, cu valori ale
curentului de rupere crescǎtoare cu valorile curentului nominal, de la 25 kA
la 100 kA; manevrerea acestora presupune de obicei utilizarea unui mâner
de acroşare specializat în raport cu valoarea curentului nominal, având în
vedere temperaturile de funcţionare ridicate.
SIGURANŢE FUZIBILE
• Siguranţele fuzibile se mai clasificǎ şi dupǎ principiul
constructiv, deosebind:
• - siguranţe unipolare cu filet;
• - siguranţe miniaturǎ;
• - siguranţe tubulare;
• - siguranţe cu sau fǎrǎ material de umpluturǎ;
• - siguranţe cu sau fǎrǎ efect de limitare;
• - siguranţe fuzibile cu legǎturi faţǎ, cu legǎturi spate sau cu
legǎturi faţǎ de tip industrial;
• - siguranţe fuzibile închise sau deschise.
• Un alt criteriu de clasificare ar putea fi alura caracteristicii de
protecţie t(I), în raport cu care deosebim:
• siguranţe fuzibile lente;
• siguranţe fuzibile rapide;
• siguranţe fuzibile lent-rapide;
• siguranţe fuzibile ultrarapide.
SIGURANŢE FUZIBILE de JT
• Siguranţe fuzibile de joasǎ tensiune siguranţele unipolare cu filet
1-corp ceramic
2-element fuzibil
3-capac metalic
4-capac metalic
5-indicator
Ansamblu siguranţǎ fuzibilǎ de joasǎ tensiune

• Siguranţe fuzibile miniaturǎ
Siguranţe fuzibile auto curenţi nominali de la 0,5 A la 30 A

• Siguranţǎ fuzibilǎ unipolarǎ cu mâner
Exemplu de siguranţǎ unipolarǎ cu mâner ce se realizeazǎ pentru circuite de joasǎ

tensiune, Un = 500 V şi pentru curenţi nominali de In = 100-500 A.
• Siguranţele fuzibile unipolare cu mare putere de rupere, de tip MPR, larg
folosite în instalaţiile electrice de joasǎ tensiune, pentru tensiuni nominale de
pânǎ la 500 V, respectiv pentru curenţi nominali de (100-630) A în curent
alternativ şi 250 A sau 400 A în curent continuu, având curentul de rupere
de 10 kA
Aspectul unor siguranţe de tip MPR reale

SIGURANŢE FUZIBILE de IT
• Cele mai rǎspândite tipuri de siguranţe fuzibile de înaltǎ tensiune, de 3-35
kV şi pânǎ la 7,5 A, cu puterea de rupere de 300 MVA, sunt cele realizate cu
elementul fuzibil ca un fir, înfǎşurat eventual pe un suport sau ca o spiralǎ,
folosind ca material de umpluturǎ nisip de cuarţ de granulaţie finǎ, cu
conţinut de cuarţ de pânǎ la 99,5%,
Siguranţǎ fuzibilǎ de înaltǎ tensiune, 20 kV

• Siguranţǎ fuzibilǎ de înaltǎ tensiune cu coarne
Pentru tipodimensiunile de tensiune nominalǎ 35 kV, curentul de lucru este de

maximum 7,5 A, cu o valoare a curentului de întrerupere de 60
Siguranţǎ fuzibilǎ de exterior cu material de umpluturǎ de 115 kV

Tendinţe moderne în construcţia şi realizarea
siguranţelor fuzibile
• Principala tendinţǎ a fost aceea de a creşte puterea de rupere a
siguranţelor fuzibile. In acest scop, elementele fuzibile, realizate iniţial din
materiale uşor fuzibile dar cu rezistivitate electricǎ mare, staniu sau plumb,
au fost înlocuite cu materiale precum cupru sau argint, cu rezistivitate
electricǎ scǎzutǎ, ceea ce, la un curent nominal dat, a permis reducerea
secţiunii transversale a fuzibilului şi deci şi cantitatea de vapori metalici care
intervenea la întrerupere. Ca o consecinţǎ fireascǎ, ştiut fiind cǎ prezenţa
vaporilor metalici favorizeazǎ dezvoltarea arcului electric prin fenomene de
ionizare termicǎ, arcul electric de întrerupere va putea fi stins mai uşor sau,
dezvoltându-se mai puţin permite obţinerea unor puteri de rupere mai mari.
• Creşterea puterii de rupere a siguranţelor fuzibile a validat şi alte soluţii
constructive, cum ar fi preferinţa pentru construcţii închise de siguranţe
fuzibile, utilizarea materialelor granuloase de umpluturǎ, dintre care cel mai
cunoscut este nisipul de cuarţ, asociat şi cu un efect de limitare a curentului
de defect întrerupt de siguranţa fuzibilǎ, utilizarea mai multor fire fuzibile
subţiri în locul unui singur conductor de diametru mare, preferinţa pentru cǎi
de curent de secţiune transversalǎ de secţiune dreptunghiularǎ pentru
realizarea elementelor fuzibile la curenţi nominali mari etc.
• Temperaturi le de topire mai mari decât ale materialele folosite anterior
pentru materiale de tip Cu sau Ag, au generat un alt dezavantaj, creşterea
temperaturii de funcţionare a acestor noi siguranţe fuzibile, ce pot deveni
sursǎ termicǎ pentru restul instalaţiei.
• Pentru scǎderea temperaturii de funcţionare a siguranţelor fuzibile s-a
încercat în primul rând ameliorarea condiţiilor rǎcire în funcţionarea
acestora, dar rezultatele nu au fost cu mult mai bune.
• Efecte favorabile a avut şi utilizarea materialelor de umpluturǎ, pe seama
conductibilitǎţii termice mari a „omidei de nisip” rezultate din vaporii metalici
şi materialul de umpluturǎ la întreruoerea curenţilor de defect.
• Scǎderea temperaturii de funcţionare a siguranţelor fuzibile a fost
concludentǎ prin folosirea „efectului metalurgic”, care constǎ în plasarea pe
elementul fuzibil a unei picǎturi de eutectic plumb-cadmiu sau plumb-staniu,
care are proprietatea de a trece în fazǎ lichidǎ la temperaturi de (250-
300)°C, mult mai mici decât temperatura de topire a cuprului de exemplu,
care este de 1083°C, sau a argintului care este de 960°C. Dupǎ topirea
picǎturii de material eutectic, este aceea de a realiza trecerea în fazǎ lichidǎ
a materialului metalic suport, chiar dacǎ temperatura acestuia este inferioarǎ
temperaturii sale de topire, ceea ce corespunde funcţionǎrii unor asemenea
siguranţe fuzibile la temperaturi mai scǎzute.
• Existǎ şi soluţii care asigurǎ un efect similar, numit „efect metalurgic chimic”,
prin plasarea, în zona medianǎ a elementului fuzibil, a unei pastile speciale,
care conţine substanţe chimice, ce reacţioneazǎ, la o temperatura datǎ, cu
materialul fuzibilului, rezultând compuşi cu rezistivitate electricǎ mare,
încǎlziri locale importante şi topirea acestor compuşi, asigurându-se
funcţionarea siguranţei fuzibile la temperaturi mai mici decât temperatura de
topire a materialului suport.
• scǎderii timpului de funcţionare pentru siguranţele fuzibile, acest timp
de „rǎspuns” constituindu-se adesea într-un criteriu de performanţǎ pentru
siguranţele fuzibile.
• In acest scop s-au realizat elementele fuzibile cu secţiune transversalǎ
îngustatǎ în zona medianǎ, cu istmuri şi decupǎri
Tendinţe moderne în construcţia şi
realizarea siguranţelor fuzibile
• limitarea supratensiunilor care se manifestǎ la întreruperea cu
siguranţe fuzibile
• -limitarea lungimii elementului fuzibil (62 mm la JT)
• -realizarea elementului fuzibil în trepte
• - limitarea supratensiunilor cu eclator suplimentar
• Soluţie cu douǎ siguranţe fuzibile şi eclator pentru limitarea supratensiunilor
• Sigurante fuzibile speciale
• Semnalǎm faptul cǎ direcţiile de cercetare în domeniul siguranţelor fuzibile

sunt foarte diverse şi semnalǎm chiar realizarea unor siguranţe fuzibile cu
fazǎ lichidǎ, care nu necesitǎ înlocuirea patronului fuzibil dupǎ întrerupere.
Elementul fuzibil este din K sau Na, metale alcaline care trec în fazǎ lichidǎ
la temperaturi în jurul a 100°C, dar fiind foarte active din punct de vedere
chimic, se impune a fi utilizate într-o incintǎ etanşǎ, vidatǎ sau cu gaz inert.
• La curentul nominal din circuit, temperatura de funcţionare provoacǎ
trecerea materialului fuzibilului în fazǎ lichidǎ, cu calitǎţi de conducţie
comparabile cu cele corespunzǎtoare fazei solide. In situaţii de defect însǎ,
intervine încǎlzirea acestui material, ce trece în fazǎ de vapori
suprasaturanţi, pentru care rezistivitatea electricǎ creşte, asigurând un efect
de limitare a curentului de defect. De asemenea, pe seama presiunii
crescute se poate comanda deconectarea, dupǎ care, prin rǎcire, intervine
succesiv condensarea vaporilor metalici, trecerea din fazǎ lichidǎ în fazǎ
solidǎ, cu posibilitatea de a relua ciclul de funcţionare descris
• siguranţe fuzibile termice, folosite în cazul consumatorilor electrocasnici de
micǎ putere (filtre de cafea, uscǎtor de pǎr, etc.), ce folosesc un aliaj uşor
fuzibil, care la creşterea temperaturii asigurǎ deschiderea unui contact şi
întreruperea circuitului în caz de defect, impunându-se apoi înlocuirea
patronului fuzibil
• Pentru situaţiile în care înlocuirea patronului fuzibil nu
este posibilǎ sau pune probleme majore (pentru
utilizǎri aerospaţiale sau în industria nuclearǎ), s-au
realizat siguranţe fuzibile, numite desigur impropriu
astfel, de tip resetabil.
• Acestea folosesc pe calea de curent un element
termoplastic cu coeficient de temperaturǎ pozitiv, de
tip termistor, care-şi creşte mult valoarea rezistenţei
proprii la depǎşirea unei anumite valori a temperaturii,
astfel încât asigurǎ limitarea supracurenţilor din
circuitul respectiv; dupǎ deconectare,
• prin rǎcire, un asemenea element revine la
funcţionare normalǎ, deci se reseteazǎ
LIMITATOARE DE CURENT
• Modul de funcţionare a limitatorului de curent de curent continuu
• Schema de principiu a unui circuit cu limitator de curent
• Tehnica utilizǎrii limitatoarelor de curent, numite adesea şi
limitatoare de curent de avarie, s-a extins mai ales pentru
reţele de distribuţie de medie sau de înaltǎ tensiune, în care
întâlnim douǎ categorii de asemenea dispozitive:
• limitatoare de curent care îşi modificǎ parametrii, (impedanţa),
fǎrǎ comutaţie, dintre acestea semnalând bobinele de
reactanţǎ, dispozitivele semiconductoare sau rezistenţele
neliniare de tip varistor;
• limitatoare de curent care îşi modificǎ parametrii prin
comutaţie rapidǎ, care funcţioneazǎ pe seama deschiderii
contactului al unui aparat de comutaţie, la comanda generatǎ
pe seama defectului, contact ce permite astfel includerea în
circuitul cu defect a unui rezistor (a unei impedanţe) ce
realizeazǎ limitarea curentului de defect.
• Existǎ de asemenea posibilitatea de a realiza limitatoare de
curent folosind fenomenul de rezonanţǎ într-un circuit L-C
derivaţie.
• Limitator de curent cu comutaţie
• Limitator de curent cu circuit L-C derivaţie
1
jL o 
jC o  L o 
X ech  jL1   j L1  2 
1   Lo Co  1 
jL o 
jC o
Limitator de curent rezonant cu circuit L-C
derivaţie
• Variaţia reactanţei echivalente, Xech, cu pulsaţia sursei de alimentare
1
 
2
Lo  Co
o
Limitator de curent rezonant cu circuit
L-C derivaţie
• La întervenţia unui defect de tip scurtcircuit, ca o legǎturǎ accidentalǎ între
punctele M-N, elementele care sesizeazǎ defectul vor comanda
modificarea valorilor Lo sau Co, în sensul scǎderii lor
1 1
  *
*2
  ,
2
Lo* < Lo , Co* < Co
Lo  Co Lo  Co
o *
Limitator de curent rezonant cu circuit L-C
derivaţie
• Soluţii pentru comanda limitatorului rezonant de curent de tip L-C derivaţie
Limitator de curent rezonant cu circuit
L-C derivaţie
Limitator rezonant de curent de tip L-C cu comutaţie
APARATE ELECTRICE DE IT
• Domeniul de înaltǎ tensiune se referǎ astfel la tensiuni
nominale mai mari decât 1000 V, ajungându-se în
prezent la realizarea unor linii de transport a energiei
electrice avvând tensiunea nominalǎ de 765 kV.
• Construcţia aparatelor electrice de înaltǎ tensiune
defineşte subdomenii ale tensiunilor nominale, care
evidenţiazǎ tipodimensiuni specifice, cum sunt:
• subdomeniul de medie tensiune, pânǎ la valori ale
tensiunii nominale de (20-35) kV;
• subdomeniul de înaltǎ tensiune pânǎ la valori ale
tensiunii nominale de 110 kV;
• subdomeniul de foarte înaltǎ tensiune, cu valori ale
tensiunii nominale de 200 kV, 400 kV şi 765 kV.
• Principalele tipuri de aparate electrice de înaltǎ
tensiune ce vor fi prezentate în cele ce urmeazǎ sunt
descǎrcǎtorele, separatoarele, întrerupǎtoarele şi
bobinele de reactanţǎ.
• Aparate electrice pentru protecţia împotriva supratensiunilor(descarcatoare)
• Supratensiunile care apar în instalaţiile electrice pot fi:
• supratensiuni de comutaţie, datorate regimurilor tranzitorii de conectare-
deconectare a circuitelor cu ajutorul aparatelor electrice de comutaţie;
• supratensiuni atmosferice, de tipul loviturǎ de trǎsnet–descǎrcare electricǎ
atmosfericǎ de foarte înaltǎ tensiune, cu manifestǎri electrice, luminoase şi
sonore, care are loc între doi nori sau între un nor şi pǎmânt (obiecte de pe
pǎmânt).
• Principalele tipuri de descǎrcǎtoare întâlnite în instalaţiile electrice de înaltǎ

tensiune sunt:
• eclatorul cu coarne;
• descǎrcǎtorul tubular cu fibrǎ, DTF;
• descǎrcǎtorul cu rezistenţǎ variabilǎ, DRV;
• descǎrcǎtorul cu oxizi metalici (ZnO).
Cu privire la funcţionarea descǎrcǎtoarelor

• Specificaţiile principale ale unui descǎrcǎtor sunt:
• tensiunea nominalǎ, care se alege în funcţie de tensiunea de serviciu a liniei

şi de coeficientul de punere la pǎmânt, valorile tensiunii nominale fiind cu
puţin mai mari decât tensiunea fazelor sǎnǎtoase la un defect de tip punere
la pǎmânt monofazatǎ;
• tensiunea de amorsare pentru undǎ tipizatǎ de supratensiune de 1,2/50 µs;
• tensiunea rezidualǎ, care se manifestǎ la borne în timpul descǎrcǎrii,

inferioarǎ tensiunii nominale a liniei, de dorit cât mai apropiatǎ de aceasta;
• tensiunea de amorsare pe frontul undei 1,2/50 µs.
• curentul nominal, cu valori nominalizate de 5kA si 10 kA
• curentul de însotire sau de scurgere (de valoare mare si de durata f. mica)

• Tipuri constructive de descǎrcǎtoare
Eclator cu coarne Descarcator tubular cu fibra (DTF)

• Descarcatoare cu rezistenta variabila: tip DRVS si DRVM
• Caracteristica U(I) pentru discurile de carborund (SiC)

• Separatoare de înaltǎ tensiune
• Separatoarele de înaltǎ tensiune se regǎsesc de obicei între
aparatele electrice de comutaţie, deşi realizeazǎ doar
separarea vizibilǎ într-n anumit circuit, cu efecte favorabile
pentru siguranţa personalului, acestea manevrându-se doar la
gol, înaintea întrerupǎtorului la conectare, respectiv dupǎ
întrerupǎtor la deconectare
• Funcţiile separatoarelor în circuitele de înaltǎ tensiune sunt:
• separarea vizibilǎ a unui circuit, cu nivel de izolaţie
corespunzǎtor, pentru a face posibilǎ intervenţia personalului
specializat ce realizeazǎ lucrǎri de intervenţie, reparaţie sau
revizie;
• deconectarea curenţilor de valori mici (transformatoare sau linii
la gol);
• comutarea sub tensiune, dar fǎrǎ sarcinǎ, a circuitelor de înaltǎ
tensiune
• Principalele variante de separatoare de înaltǎ tensiune sunt:
• separatoare tip cuţit;
• separatoare rotative;
• separatoare basculante;
• separatoare de tip pantograf;
• separatoare de secţionare şi de scurtcircuitare;
• separatoare de sarcinǎ.
• Separatoarele de înaltǎ tensiune sunt denumite prin indicarea

parametrilor nominali , a variantei constructive şi respectiv a
locului de montare. Astfel STI 10/00 semnificǎ separator tripolar
de interior de 10 kV şi 400 A, iar SMP 110/1250 se refrerǎ la un
separator monopolar de exterior cu cuţit de punere la pǎmânt
de 110 kV şi 1250 A.
• Separatoarele de tip cuţit sunt specifice instalaţiilor de medie tensiune,
realizându-se pentru tensiuni nominale de 10 kV, 20 kV şi 35 kV, pentru
curenţi nominali de 200 A, 400 A 630 A şi 800 A, în variante mono sau
tripolare
• Separatoarele rotative de înaltǎ tensiune se realizeazǎ pentru funcţionare
în condiţii de interior sau în condiţii de funcţionare de exterior, la tensiuni
nominale de 35-380 kV, pentru conectarea-deconectarea prin rotaţie în plan
orizontal (la medie tensiune), sau în plan vertical (la înaltǎ şi foarte înaltǎ
tensiune), cǎci acestea se pot amplasa pe o suprafaţǎ mai redusǎ
• Separatoarele basculante se construiesc pentru utilizǎri de interior sau
de exterior, în variantǎ trifazatǎ, pentru tensiuni nominale de pânǎ la 35
kV. Aceste separatoare se caracterizeazǎ printr-un gabarit redus şi de
eliminarea pericolului de autodeschidere în regim de defect, dar prezintǎ
dezavantaje legate de funcţionarea în condiţii de exterior, datoritǎ
depunerilor de gheaţǎ sau chiciurǎ
• Pentru realizarea unor manevre speciale în instalaţiile de înaltǎ tensiune se
utilizeazǎ şi separatoare de secţionare dar şi separatoare de punere la
pǎmânt şi de scurtcircuitare
• Separatoare de sarcinǎ
• Acestea se construiesc pentru tensiuni nomonale sub 30 kV, pentru curenţi
nominali de pânǎ la 630 A, respectiv pentru puteri de rupere de 10-50 MVA
• - separatoarele de sarcinǎ cu autocompresie, SPTI;
• - separatoarele de sarcinǎ cu camerǎ (de stingere) platǎ, STIS.
• Intrerupǎtoare de înaltǎ tensiune
• Intrerupǎtoarele automate de înaltǎ tensiune

sunt cele mai importante şi mai complexe
aparate electrice de comutaţie, care asigurǎ
conectarea-funcţionarea-deconectarea
circuitelor de înaltǎ tensiune în condiţii
normale, dar şi deconectarea în regim de
defect.

1 Curs 1 - Aparate Electrice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Curs 1 - Aparate Electrice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Simboluri folosite in schemele electrice

Curs 1 - Aparate electrice 1

Aparate Electrice - Curs 1 1

• Aparatele electrice reprezinta ansambluri specializate,

Aparate Electrice - Curs 1 2

Aparate Electrice - Curs 1 3

Aparate Electrice - Curs 1 4

Aparate Electrice - Curs 1 5

Aparate Electrice - Curs 1 6

Aparate Electrice - Curs 1 7

Aparate Electrice - Curs 1 8

Aparate Electrice - Curs 1 9

Exploatarea corectă a AE trebuie să

Aparate Electrice - Curs 2 1

• Tensiuni nominale, curent continuu:

• Inaltă tensiune [kV]: 220 - 400 - 800

• tensiune de serviciu, notată Us

• supratensiuni : tensiunea de tinere, U* – la impuls

Aparate Electrice - Curs 2 3

Curenţi nominali pentru aparatele electrice

• curentul de serviciu, notat Is

• supracurenţi : de suprasarcina si/sau de

• curentul de reglaj, notat cu Ir :

este reglabil între 0,6 In ÷ In

Se acopera continuu curentii posibili la consumator pentru

• numărul de « poli » sau de căi de curent principale :

• numărul de contacte auxiliare şi tipul lor, normal închis

• locul de montare pentru exploatarea propriuzisă, acesta

• numărul de manevre, sau durata de viaţă, notată cu N,

Calitatea aparatelor electrice de comutaţie poate fi apreciată prin

• Durata relativă de conectare, DC,cu valori

• Frecvenţa de conectare, fc, cu valori de la

• Durata ciclului : τ = 3600/fc [s] , τ = tc + tp

• Timpul mediu de bună funcţionare, Tf :

• probabilitatea de bună funcţionare a

Aparate Electrice - Curs 2 11

Aparate Electrice - Curs 2 12

• stabilitatea termică ; curent de stabilitate

• stabilitatea dinamică ; curent limita

Aparate Electrice - Curs 2 13

• - problema siguranţei în funcţionare.

-Piese de contact cu puncte elementare de contact

• forma pieselor de contact şi gradul de

• forţa de apăsare exercitată între cele două

• Contact tip tulipa Contacte întrerupator

Aparate Electrice - Curs 2 17

Aparate Electrice - Curs 2 18

Aparate Electrice - Curs 2 19

-Permeabilitatea magnetică a materialului scade la saturatie, devenind comparabilă cu a

Aparate Electrice - Curs 2 20

Aparate Electrice - Curs 2 21

Aparate Electrice - Curs 2 22

• Ecuatia care descrie comportarea AE la comutatia de curent

L R r kt iU , i0In

• Expresia curentului de deconectare   t 

Aparate Electrice - Curs 2 25

• W com R = U ·In ·td ·k sau

• W com L=1/2·L·In2(1+2·k·td/T), T=L/R

• Wcom = (2-4) Wmagn

Aparate Electrice - Curs 2 26

Aparate Electrice - Curs 2 27

Aparate Electrice - Curs 2 28

Aparate Electrice - Curs 2 29