Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA: MEDICINĂ DENTARĂ
Cristalinul
- Referat -
COORDONATOR:
Dr. Roman Andrea
STUDENT:
Todor Ciprian Razvan
ANUL I, Grupa VII
2020
CRISTALINUL 1
Cristalinul sau lentila ochiului este o structură biconvexă intraoculară care
împreună cu corneea alcătuiește un sistem optic ce are rolul de a transmite lumina către
retină cu o dispersie cât mai mică.
Cristalinul își modifică curbura pentru ca imaginea să se formeze clar pe retină.
Astfel, pentru vederea de aproape cristalinul se bombează, iar pentru vederea la distanță se
aplatizează (alungește). La un ochi normal imaginea se formează corect pe retină între
distanțe de 10–15 cm și 6 m. Există un punct la care cristalinul este bombat la maximum
pentru vederea de aproape (10-15 cm). Pentru distante mai mari de 6 m vedem clar, fără să
mai aibă loc aplatizarea lui, iar vederea se face fără efort.
Cristalinul este transparent, cu un aspect mai aplatizat pe suprafaţa sa anterioară decât pe cea
posterioară și este fixat cu ajutorul unui ligament suspensor. Suprafaţa sa anterioară vine în
contact cu umoarea apoasă iar cea posterioară cu corpul vitros, el fiind acoperit în totalitate
de o capsulă gelatinoasă în care se află suprapuse celule fibroase transparente ce ii dau
aspectul de lentilă.
Celulele alungite din structura cristalinului, deși nu fac parte dintr-un ţesut vascularizat, își
obţin nutrienţii prin intermediul sistemului de fluide al globului ocular, în special umoarea
apoasă, care acoperă suprafaţa sa anterioară, produșii de excreţie ai acestor celule fiind
eliminaţi prin același sistem. Forma cristalinului este constant modificată de către mușchiul
ciliar ce îl înconjoară prin contractare sau relaxare, permiţând cristalinului sa focalizeze
lumina și să obţină o imagine clară la distanţe variabile, modificând în același timp și puterea
dioptrică. Proprietatea cristalinului de a-și modifica forma și a adapta ochiul pentru a privi la
distanţă sau în apropiere se numește acomodare. Aceasta poate descrește odată cu înaintarea
în vârstă, ea fiind cauza principală a presbiopiei.
CRISTALINUL 2
De asemenea, înceţoșarea sau opacifierea cristalinului poate apărea odată cu vârsta, acest
lucru semnalând existenţa cataractei, una din principalele cauze ale cecităţii la persoanele în
vârstă.
Atunci când se dezvoltă cataracta, aranjamentul structurilor proteice din cristalin este
perturbat, acest lucru afectând claritatea sa și, implicit, felul în care lumina este focalizată pe
retină. Vederea înceţoșată cauzată de cataractă nu poate fi corectată cu ochelari sau lentile de
contact, iar absenţa tratamentului accentuează simptomele, ducând în cele din urmă la
pierderea vederii în ochiul afectat.
De cele mai multe ori, cataracta este asociată cu înaintarea în vârstă, însă anumiţi factori de
risc pot crea predispoziţie pentru apariţia ei - expunerea neprotejată la radiaţii UV (de la soare
sau alte surse) este asociată cu dezvoltarea cataractei, de asemenea, fumatul, anumite
medicamente și afecţiuni cronice precum diabetul sau hipertensiunea arterială predispun
riscului pentru cataractă.
Printre factorii de risc se mai numără: utilizarea prelungită de corticosteroizi, unele
medicamente pentru reducerea nivelurilor colesterolului, antecedente medicale precum
traumatismele, inflamaţiile ochiului sau intervenţiile chirurgicale, consumul semnificativ de
alcool, miopia severă și alte antecedente heredocolaterale.
Anumite tipuri de cataractă au ca și cauză traumatisme fizice ale ochiului, și pot apărea la
orice vârstă, dar și cataracta congenitală, care poate fi prezentă încă de la naștere.
CRISTALINUL 3
Alte simptome ale cataractei includ:
• sensibilitate la lumină
• Cristalinul monofocal
• Cristalinul toric
• Cristalinul asferic
• Cristalinul bifocal
• Cristalinul trifocal
• Cristalinul multifocal
Cauza precisă pentru care structura celulară a cristalinului este alterată odată cu înaintarea în
vârstă nu a fost determinată în totalitate.
CRISTALINUL 4
Bibliografie
CRISTALINUL 5