Sunteți pe pagina 1din 16

Cataracta

Cataracta este opacifierea cristalinului, care blocheză pasajul fasciculului


luminos către retină( componentă nervoasă a globului ocular la nivelul căruia se
formează imaginea), cauzând vedere inceţoşată. Aproximativ 70% din persoanele
peste 60 de ani au cataractă. Astfel , cataracta reprezintă prima cauză a orbirii în
lume.

Figura 1. Cristalin opac/ cristalin sanătos(clar)

Fiziopatologic se pot distinge două tipuri de opacifieri ale cristalinului.


Primul tip de opacifiere în nucleară datorată procesului de îmbătranire prin
împingerea fibrelor vechi spre centru, unde sunt comprimate într-o masă rigidă,
proces asociat cu fotooxidarea ultravioletă a triptofanului sau a altor cromofore
care-i conferă o culoare cenuşiu gălbuie. Al doilea tip de opacifiere, întotdeauna
patologic, se caracterizează prin apariţia cataractei corticale.

Cataracta poate fi congnitală sau dobândită şi poate afecta oricare dintre cele
trei straturi ale lentilei: capsulă, cortexul sau nucleul, de cele mai multe ori, sunt
afectaţi ambii ochi, fară ca scăderea vederii să fie însoţită de durere. Pacientul va
sesiza scaderea progresivă a vederii sau înceţoşarea acesteia. În stadiile avansate,
dacă este netratată, această afecţiune poate produce complicaţii grave.

1
Cataracta nu doare, evoluează progresiv şi se manifestă prin diverse
fenomene ce afectează vederea:
 Vedere înceţoşată;
 Modificarea frecvenţei a dioptriilor;
 Fotofobie( jena faţă de lumina puternică);
 Incapacitatea de a aprecia corect distanţele;
 Tulburări de percepere a culorilor;
 Scăderea sensibilităţii la contrast.

Anumuţi factori pedispun la apariţia bolii şi anume:

 Vârta înaintată, îmbătrânirea(catarcta senilă);

 Expunerea excesivă la raze ultraviolete, şi anume, lumina naturală, epunerea

artificială ( solare pentru bronzat artificial );


 Diabetul zaharat, în special diabetul decompensat ( cu valori mari de

glicemie);
2
 Alte boli oftamologice: glaucomul(creşterea presiunii intraoculare), uveită
cronică, retinita pigmentară ( boală degenerativă a celulelor cu bastonaşe şi
conuri de la nivelul retinei ) sau dezlipirea de retină;
 tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente antiinflamatoarii
puternice);
 Expunerea frecventă sau tratamentul cu raze x;
 Agregarea familială(factorii genetici), unele persoane moştenesc o anumită
predispoziţie pentru apariţia cataractei;
 Vitrectomia (îndepărtarea lichidului din interiorul globului ocular), în special
în rândul persoanelor de peste 50 de ani;
 Leziunile oculare, o cauză mai rară de cataractă,întalnită mai ales în răndul
copiilor.

3
Figura 2. Ochi sănătos/ ochi cu cataractă

Figura 3. Ochi sănătos/ ochi cu cataractă

Cataracta congenitală este prezentă chiar de la naştere, uneori de


sine stătătoare, alteori în cadrul unor sindroame malformative complexe.
Apare sub forma unui reflex albicios în pupilă ochiului afectat. Necesită un
diagnostic şi tratament de urgenţă (în priemele luni de viaţă), altfel funcţia
vizuală a ochiului respectiv nu mai poate fi recuperată.

4
Cataracta congenitală poate fi unilaterală( la un singur ochi) sau
bilaterală( la ambii ochi). Cataracata congenitală unilaterală trebuie operată
la cat mai scurt timp de la naştere, de preferinţă în primele două luni. Astfel
se previne ambliopia, deoarece în acest context, cristalinul fiind opac, ochiul
afectat nu poate vedea iar creierul începe sp steargă imaginea iar vederea
scade treptat. Ambliopia devine în scurt timp majoră dace nu se intervine
chirurgical în timp util şi nu se incep devreme procedeele de recuperare a
vederii.
Deşi poate părea paradoxal, este mai favorabilă cataracta congenitală
bilaterală pentru că în acest caz ambiopia se instalează mai greu, vederea
fiind slabă însă egală la cei doi ochi. Cataracta congenitală bilaterală poate fi
operată şi ceva mai târziu. Este necesar ca cel care operează aşa ceva să aibă
experientă în acest domeniu deoarecee evoluţia postoperatorie este
particulară şi mai fificilă de cat la adult. Apare un sindrom inflamator
accentuat, fapt pentru care cipolul cu acest tip de afecţiune trebuie ţinut sub
observaţie de către medicul operator, cu tratament.
În peste 60% din cataractele bilaterale cauza nu poate fi depistată, în
o treime din cazuri are caracter ereditar fiind prezentă şi la alţi membrii ai
familiei, doar 10% din cazuri se asociază cu boli sistemice – metabolice(
galactozeme, hipoglicemie, diabet s.a ), endocrine( hipoparatiroidism), boli
cromozomiale( Sindrom Down), anomalii ale colagenului ( sindrom Marfan),
anomalii craniofaciale, infecţii materne în perioada gravidităţii. Cataracta
unilaterală poate fi cauzată de anomalii de dezvolatre locală a cristalinului
(lenticonul posterior) sau prezenţa vitrosului primitiv.

Cataracta senilă se prezintă sub două aspecte clinice:

5
a) Cataracta corticală care începe cu opacităţi progresive în
scoarţa cristalinului ce se recunosc cu ochiul liber sub formă
unor opacităţi albicioase, mai mult sau mai puţin întinse, în
câmpul pupilar.
b) Cataracta nucleară care începe cu opacităţi situate profund, în
nucleul cristalinian, ce nu se văd cu ochiul liber. Evoluează sub
formă de cataractă dură.

Cataracta nucleară

În această forma de cataractă este afectat nucleul cristalinului, care


determină o opacitate cristaliniană centrală. Acest tip de cataractă este de obicei
bilaterală, evoluează încet şi intr-o manieră asimetrică, un ochi putând fi mai
afectat decât celălat. Este afectată mai mult vederea la distanţă decît vederea la
aproape. La aceşti pacienţi poate să apară o îmbunătaţire a vederii de aproape, iar
pacientul să nu mai aibă nevoie de ochelară pentru citit.

Cataracta coticală

Opacităţile apar în cortexul cristalinului (în periferie), care converg spre


centrul acestuia. Acest tip de cataractă este multă vreme asimptomatică, deoarece
opacităţiile nu acoperă axul vizual. Opacitaţile se pot extinde ţi conflua ţi pot
determina ca intreg cortexul să devină alb şi opac, cataracta devenind astfel
matură.

Examinarea oftalmologică, preoperatorie constă în:

o Determinarea acuităţii vizuale şi a refracţiei oculare;


o Examenul polului anterior al ochiului care diagnostichează cataracta şi
apreciază duritatea nucleului;
o Examenul fundului de ochi pentru a exclude alte afecţiuni
responsabile de scăderea acuităţii vizuale şi care ar influenţa negativ
6
rezultatul implantului ( Expemplu: degenerescenţa maculară legată de
vârstă, degenerescenţa maculară miopică, dezlipirea de retină,
obstrucţia arterială sau venoasă);
o Examenul presiunii oculare pentru a exclude glaucomul;
o Examenul pahimetric(măsurarea grosimei corneei, prin microscopie
speculară)
o Microscopie celulară (evaluarea celulelor endoteliale);
o Examenul ecografic pentru diagnosticul leziunilor de la nivelul
polului posterior în cazul unor cataracte dense care nu permit vederea
structurilor din spatele lor sau pentru calculul puterii implantului –
biometrie oculară (exemplu: tumori oculare, decolare de retină care nu
se pot evidenţia prin cristalinul opacifiat total în cazul cataractei
mature);
o Biometrica oculară – care permite măsurarea:
- axului antero-posterior al ochiului;

- adâncimea camerei anterioare;

- calcularea puterii lentilei intraoculare ce urmează a fi implantat.

Tratament

Este numai chirurgical. În cataracta bilaterală operaţia trebuie efectuată


atunci când vederea scade sub limita utilităţii practice chiar dacă cataractă nu este
complet matură. Nu vom lăsa bolnavul să devină anxios şi vom interveni uni-
bilateral în aceeaşi şedinţă operatorie. În cataracta unilaterală vom amâna pe cât
posibil intervenţia căci vederea ochiului operat nu poate fi ameliorată prin corecţia
optice,din cauza diferenţei mari de refracţie între cei doi ochi. Utilizarea lentilei de

7
contact şi a pseudofacului este ideală. În general se va temporiza cel de-al doilea
ochi până când începe a perturba net funcţia vizuală.

Cataracta influenţează negativ activitatea profesională şi stilul de viaţă al


pacientului; această indicaţie foarte largă de altfel, înlocuieşte conceptul clasic al
maturării cataractei sau al scăderii acuităţii vizuale sub o anumită valoare. Ceea ce
pentru un pacient poate reprezenta un handicap vizual real ( persoana sub 60 de ani
cu cataractă subcapsulară posterioară şi acuitate vizuală de 0,4 cu mai mari
dificultăţi la vederea de aproape), pentru altul (persoană în vârstă, cu mobilitate
redusă) semnifică o bună fruncţie vizuală ; aceasta reperezintă cea mai frecventă
indicaţie pentru intervenţia chirurgicală:

 Când cataracta determină diverse complicaţii (glaucom, uveită);


 Când opcifierea cristalinului nu permite examinarea fundului de ochi pentru
urmărirea evoluţiei unor afecţinui şi efectuarea unor intervenţii chirurgicale
la nivelul popului posterior (retină, vitros).

Problema tratamentului intr-o cataractă nu este deloc simplu şi deci există nişte
„reguli” care s-au impus în timp: fiecare caz trebuie judecat in parte şi mai ales
trebuie foarte bine cântărite avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă
intervenţiile terapeutice.

In catracta totală unilaterală, tratamentul nu reprezintă practic o urgenţă,


pentru ca teoretic ar trebui sa i se asigure individului pentru viitor o vedere
binoculară. Motivele pentru care nu se poate acest lucru sunt multiple. Există

8
observaţii clinice care arată că în cataracta unilaterală, dacă intrevenţia chirurgicală
nu se practică mai devreme de patru luni, urmtă de aplicarea unei lentile de contact
şi o terapie riguroasă prin ocluzia ochiului bun, şansele de a obţine o acuitate
vizuală utilă sunt extrem e mici.

Operaţia de cataractă constă din extracţia cristalinului opacifiat, urmată de


implantarea unui cristalin artificial. Extragerea cristalinului natural se realizează cu
ajutorul unui aparat ce generează ultrasunete, care fragmentează nucleul
cristalinului opacifiat în particule microscopice şi care apoi sunt aspirate, tehnică
ce se numeşte facoemulsificare ultrasonică. Aceasta este tehnica cea mai modernă
şi sigura. Implantul se realizează printr-o incizie de 1,8 - 2,2 mm efectuată în
cornee clară.

Ochiul este protejat printr-o substanţă vâscoelastică introdusă în camera


anterioara care atenuează vibraţiile ultrasunetelor pentru a nu afecta corneea.
Capsula anterioară a cristalinului opacifiat este deschisă în zona centrală şi prin
orificiul de 4-5 mm se practică fragmentarea şi extragerea întregului conţinut opac
al cristalinului, cu păstrarea intactă a învelişului acestuia, numit capsula în care se
introduce apoi cristalinul artificial.

Pentru a putea fi implantat prin incizie de 1,8 - 2,2 mm, cristalinul artificial este
din material biocompatibil moale, acrilic sau silicon foldabil, ceea ce permite
plierea sa şi poziţionarea exact în locul cristalinului natural al ochiului.

Avantajele operaţiei de cataractă prin facoemulsificare cu ultrasunete sunt:

 durata scurtă a intervenţiei;


 dimensiunea foarte mică a inciziei;

9
 lipsa firelor de sutură;
 traumatism minim asupra ţesuturilor oculare;
 reabilitarea vizuală rapidă.

Intervenţia chirurgicală este singura metodă folosită în mod curent pentru a


trata simptomele cauzate de cataractă. Această constă în îndepărtarea cristalinului
(lentila naturala a globului ocular), deteriorat de cataractă.

Operaţia de cataractă este astăzi o operaţie scurtă, de rutină, care poate fi


terminata în 5 – 10 minute. Noile tehnici au facut ca operaţia să fie foarte sigură şi
de succes.

Riscurile şi complicaţiile acesteia sunt rare. Cea mai gravă problemă, este
faptul că, afectând în general persoanele în vârstă, cataractă coexistă cu alte
afecţiuni. Medicii oftalmologi chirurgi pot descoperi ca pacienţii mai au
degeneresecenţa maculară. Dacă tipul de degenerescenţă împiedică pacientul să
vadă, intervenţia chirurgicală ar putea fi o dezamagire. Deşi cataracta este
îndepărtată cu succes, pacientul nu va putea să vadă prea bine.

Dupa operaţie, pacientul pleacă acasă urmând să stea cu pansament la ochiul


cu implant pâna ziua următoare când se prezintă la controlul postoperator. Exista
un tratament postoperator care dureaza între trei şi şase săptămâni, tratament de
întreţinere şi prevenţie.

Foarte curând dupa operaţie intervenţie , ochiul poate poate rămâne fără
pansament, pupila se va dilata o dată pe zi cu un midriatic cu acţine de scurtă
durată şi se vor face de trei ori pe zi instalaţii cu cortizon.

10
În următoarele 10 zile postoperator se poate trece la cea mai dificilă etapă a
tratamentului – corecţia optică.

După extracţia cristalinului, ochiul nu mai acomodează; toată puterea sa


refractivă a rămas aceea a corneei, aşadar a suferit un proces brusc de
„hipermetropizare” forte (toate punctele sale cardinale avansează, iar distanţele
focale se măresc) a cărei valoare este cu aproximativ intre 10 şi 12. În afară de
aceasta, ochiul afack mai prezintă: un grad de astigmatism corneean postoperator
(foarte mic pentru tehnica descrisă); un mic grad de discromatopie deficit de
apropierea a contrastelor; mărirea imaginilor formate pe retină de aproximatic 1,36
ori.

Având in vedere aceste elenmente ne putem da seama de ce corecţia optică


reprezintă o problemă serioasă legată de îngrijirea postoperatotie.

Prin corecţie optică nu facem decât să rearanjăm distanţele focale ale


ochiului mai aproape de cele ale ochiuluii emetrop, dar în nici un caz nu poate
compensa neajunsurile afakiei.

Dintre cele trei moduri de bază prin care se poate face în principiu corecţia
optică intr-o afakie: lentile aeriene (ochelari), lentile de contact sau lentile
intacorneene, implant de cristalin artificial (pseudofak) .

În ultimii ani se vorbeşte despre operaţia de cataractă cu laser. În momentul


de faţă acest tip de operatie se adresează în general medicilor mai puţin
experimentaţi, ajutându-i să execute inciziile şi prefragmentarea cristalinului. Ce
trebuie reţinut este că, şi în cazul operatiei de cataractă cu laser, extragerea
cristalinului se realizează tot prin tehnica de facoemulsificare cu ultrasunete.
Tehnica laser nu este foarte populară printre chirurgii de cataractă experimentaţi,
din cauza creţterii duratei operaţiei, a traumatismului mai mare, insoţit de creşterea
11
presiunii intraoculare în timpul procedurii ţi nu în ultimul rând din cauza creşterii
preţului operaţiei de cataractă.

Figura 4. Intervenţie chirurgicală

În urma operaţiei de cataractă, după înlocuirea cristalinului, un ochi sanătos


îţi recuperează vederea intr-un interval scurt.

În cazul în care sunt prezente afecţiuni în spatele cristalinului opacifiat,


vederea de după operaţie va fi influenţată de ele. Afecţiunile pot fi ale corpului
vitros: tulburări vitreene (scame, musculite); ale retinei: diverse tipuri de
degenerescenţe retiniene, accidente vasculare; afecţiuni ale nervului optic etc

. Există situaţii în care medicul nu poate stabili un diagnostic complet decât


după ce înlocuieşte cristalinul, adică după operaţie. Opacifierea cristalinului îl
împiedică pe pacient să vadă bine, dar şi pe medic să vadă înaintea operaţiei
structurile ochiului, din spatele cristalinului opacifiat (retina, corp vitros etc.),

12
adica prezenţa altor afecţiuni. Acest lucru se întamplă pentru că multe dintre
investigaţiile oftalmologice existente nu se pot efectua prin cristalinul opacifiat.

După operaţia de cataractă pacientul va urma tratamentul prescris de către


medic şi este important să respecte recomandările, să se prezinte la controalele
obligatorii şi să anunţe de urgenţă personalul medical, ăn cazul ăn care consideră
că evoluţia nu este normală!

În perioada imediat urmatoare de după operaţie pot fi prezente fenomene ca:

 usturime;
 senzaţie de ochi uscat sau de corp strain;
 ochi roşu.

Aceste fenomene vor dispărea treptat, depinzând de capacitatea de vindecare


a fiecăruia. Operaţia de cataractă, chiar dacă aceasta este uşor tolerată, este totuşi
un traumatism.

Un fenomen normal, care apare la toţi pacienţii operaţi de cataractă, dupa un


interval de timp variabil faţă de intervenţie, este reprezentat de cataracta secundară,
adică opacifierea învelişului în care s-a introdus cristalinul artificial. Aceasta însă
nu necesită o a doua intervenţie chirurgicală de înlocuire a cristalinului, ci numai
un tratament laser, minim invaziv, care nu doare şi care permite în majoritatea
cazurilor restabilirea imediată a acuitaţii vizuale postoperatorii.

13
BIBLIOGRAFIE

1. http://opticristal.ro/ro/operatie-cataracta#ce-este-cataracta

2. http://www.csid.ro/boli-afectiuni/oftalmologie/cataracta-11230772/

3. http://old.ms.md/_files/2681-Cataracta%2520senila1_06_11_08.pdf

4. http://monicapop.ro/cataracta-congenitala/

5. http://www.clinicapolisano.ro/cataracta-simptome-si-modalitati-de-
tratament/

6. D. Chiselita – Oftamologie generală, Editura Dosoftei ,Iaşi 1997

7. https://www.amaoptimex.ro/despre-cataracta-pierderea-vederii-cat/

14
8. http://provisual.ro/servicii-medicale/afectiuni-congenitale-cataracta-
glaucom-malformatii/

9. https://www.amaoptimex.ro/operatia-de-cataracta-cat/

10. P. Cernea - Tratat de oftalmologie clinică, Editura medicală, Bucureşti


2002

11. Mircea Olteanu & Benose Cărstocea – Oftamologie urgenţe , Editura


DIDACTICĂ ŞI PROFILACTICĂ - BUCUREŞTI

15