Vasilache Alice Dana

Anul II, Grupa M1, AMG

HOLERA

ISTORIC
Boala este semnalată deja pe Valea Gangelui prin anul 600 î.Hr. India. Prin secolul XVIII
sunt cazuri de epidemie de holeră.
În secolul XIX a izbucnit o epidemie gravă de holeră în Londra.
În Viena sunt semnalate mai multe epidemii de holeră.
În „Războiul Crimeii” (1853-1856) mor în ambele tabere mai mulți soldați din cauza
holerei decât pe câmpul de luptă.
Prin 1892 epidemia de holeră din Afganistan, se extinde în Rusia, în portul Hamburg
izbucnește în același an o epidemie mare (8 600 de morți).
Ultima epidemie mare de holeră a avut loc în anul 1991 în Peru de unde s-a extins în
America Latină (400 000 de cazuri).

DEFINIRE CONCEPTUALĂ
Holera este o boală infecțioasă intestinală acută, contagioasă, cauzată de o bacterie:
vibrionul holeric (Vibrio cholerae, varietatea el Tor). Holera este o boală bacteriană răspandită
de obicei prin apa contaminată.
Aceasta provoacă diaree severă și deshidratare. Lăsată netratată, holera poate fi fatală în
câteva ore, chiar și la persoanele cu un sistem imunitar puternic. Canalizarea modernă și tratarea
apei au eliminat practic holera în țările industrializate, însă boala este încă prezentă în Africa,
Asia de Sud și Haiti.
Riscul epidemiei de holeră este cel mai ridicat atunci când sărăcia, războiul sau dezastrele
naturale îi forțează pe oameni să locuiască în condiții aglomerate, fără o igienă adecvată. Din
fericire, holera este ușor de tratat. Moartea rezultă din deshidratarea severă, care poate fi
prevenită printr-o soluție de rehidratare simplă și ieftină.
Holera se caracterizează prin diaree apoasă, pierdere extremă de lichide și electroliți și
deshidratare severă. Această boală poate fi fatală.
Cu toate că boala evoluează frecvent atipic, poate fi recunoscută ușor prin mortalitatea
ridicată de 85 % la izbucnirea bolii, ca ulterior acest indice de letalitate să scadă între 20 și 70 %
la cazurile netratate.

SIMPTOME
După o perioadă de incubație între 2-3 zile urmează de obicei trei stadii de evoluție:

1
  Stadiul de vomitare, fecalele fiind moi, cu aspect de orez, apar rar colici
 Stadiul de deshidratare (exicoză), hipotermie, apar riduri, față suptă cu oase proeminente
 Stadiul general grav, cu febră, abatere, dezorientare, comă cu erupții cutanate. În cazul
complicațiilor apar forme de pneumonie, parotidită și septicemie
S-a observat că persoanele cu grupa „0” sanguină sunt mai predispuse la îmbolnăvire.

DIAGNOSTIC
La stabilirea diagnosticului se ține cont de evoluția bolii, certificată prin identificarea
vibrionului holeric în fecale sau în coținutul vomitat.

AGENTUL ETIOLOGIC
Holera este cauzată de vibrionul holeric, Vibrio cholerae, care produce toxina holerică,
aceasta fiind cauza diareii
 bacteria a fost prima oară descrisă în anul 1854 de Filippo Pacini,
 în același an John Snow descrie episodul de holeră din Londra
 Robert Koch cultivă vibrionul în anul 1883 împreună cu Fischer și Georg Gaffky.
Holera apare frecvent în țările sărace, unde nu se pot respecta regulile de igienă:
 apa de băut infectată, fiind cauza principală a îmbolnăvirilor
 canalizarea deficitară, determinând infiltrarea apei de canal în apa de băut
 bacilul fiind prezent prin fecale în apele curgătoare, stătătoare sau pești
 în țările industriale datorită respectării regulilor de igienă, holera apare foarte rar
și sporadic.

TRATAMENT
Cel mai important obiectiv al tratamentului este rehidratarea organismului prin
administrare pe cale orală de soluții ce conțin glucoză, carbonat de sodiu, clorură de sodiu și
clorură de potasiu.
Antibioticele folosite sunt:
 Fluorochinolone, de tipul ciprofloxacinei
 Azitromicină
Alte medicamente folosite:
 Sulfamide(în profilaxie Sulfadoxină)
 Chimioterapice
Ca măsuri de profilaxie se recomandă respectarea regulilor standard de igienă, asigurarea
cu apă potabilă , eventual acțiuni de vaccinare pe cale orală.

Știați că.....?
Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar român, fondator
al şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală

2
  a desfăşurat o bogată activitate de cercetare privind vibronul holeric şi vaccinarea
antiholerică?
 În campania din 1913 a condus prima vaccinare antiholerică masivă în focarele
infecţioase, cunoscută în ştiinţă ca „Marea experienţă românească”, care a salvat
multe mii de vieţi, şi a iniţiat măsurile de combatere a epidemiei de holeră?
 În primul Război Mondial, în calitate de conducător al serviciilor sanitare militare
şi civile, a luat măsurile de combatere a marii epidemii de tifos exantematic?
 Creează o serie de lucrări ca: descoperirea imunităţii celulare şi umorale,
sensibilitatea şi lipsa de imunitate a organismului faţă de scarlatină, studii cu
renume mondial asupra holerei şi vaccinoterapiei.
 Introduce vaccinul lui Calmette, iar în 1912 creează vaccinul antitific?

BIBLIOGRAFIE

 https://jurnalspiritual.eu/ioan-cantacuzino-stiati-ca
 Biciul holerei pe pământ românese: o calamitate a vremurilor moderne, Gheorghe
Brătescu, Editura Academiei Române, 2002