Din 11.

100 de cuvinte 1200 erau scrise greșit

Subiectele greșite subliniate cu roșu.

Subiectele bune subliniate cu verde.
Subiecte modificate și în curs de evaluare Scrise cu verde

1. Descrieți două criterii, unul algebric și unul frecvențial, de apreciere a

stabilității sistemelor liniar continue.

Criteriul lui Hurwitz (criteriul algebric) – Folosește coeficienții polinomului

caracteristic, asociat sistemului in circuit închis, pentru construirea determinantului Hurwitz,
respectând regulile:
1. Pe diagonala principala a determinantului se trec coeficienții polinomului caracteristic,
cu indicii in ordine crescătoare, începând cu a0;
2. Sub diagonala principala, pe coloane, se trec coeficienții polinomului caracteristic cu
indicii in ordine descrescătoare. Când se ajunge la indicii negativi se trece valoarea 0;
3. Deasupra diagonalei principale, pe coloana, se trec indicii in ordine crescătoare. Când
se ajunge la indicii care depășesc ordinul maxim al polinomului caracteristic, se trece
valoarea 0.
Un sistem este stabil, conform criteriului lui Hurwitz, dacă toți minorii Hurwitz
sunt pozitivi.

Criteriul lui Nyquist simplificat - ​Un sistem liniar si continuu, in circuit deschis, avand
functia de transfer Hd(s) va fi stabil si in bucla inchisa daca punctul de coordonate (-1, j0) din
planul complex nu se gaseste in interiorul caracteristicii amplitudine- faza (numita si locul de
transfer al sistemului deschis- hodograf Hd(s) ), trasata la o variatie a pulsatiei de la - la +.
-edit MR

Criteriul lui Nyquist generalizat (criteriul frecvențial) – Considera ca sistemul in

circuit deschis este instabil (are un număr de poli situați in partea dreapta a planului complex).
Un sistem care este liniar si continuu, instabil in circuit deschis, va fi stabil in bucla închisă
daca (-1, jw) din planul complex, este încunjurat in sens antiorar de caracteristica amplitudine
– faza a sistemului in bucla deschisa Hd(s).

2. Prezentați criteriile de apreciere a unei caracteristici structurale a sistemelor:

controlabilitatea, observabilitatea sau stabilitatea.

​ ontrolabilitatea este o proprietate fundamentala ce caracterizează din punct de vedere

C
practic posibilitatea ca un sistem sa atingă prin comanda exterioara, într-un interval de timp
finit, un regim de funcționare admisibil.
Observabilitatea este o proprietate calitativa a unui sistem de a determina o stare
dintr-o stare masurata y.
 Stabilitatea unui sistem reprezintă proprietatea acestuia de a reveni în regim staţionar
atunci când a fost scos dintr-un asemenea regim de către o mărime de intrare sau o
perturbaţie

3. Prezentați indicatorii de performață a răspunsului sistemelor linear continue de

ordin I sau II.

Performantele sistemului ​de ordinul 1 în timpul procesului tranzitoriu:

constanta de timp t​– - intervalul de timp după care valoarea de ieşire atinge 63 % din
valoarea de regim stabilizat;
timpul de întârziere (delay time) ​– timpul necesar semnalului de ieşire pentru a atinge 50 %
din valoarea de regim stabilizat:
timpul de creştere (rise time) ​– timpul necesar semnalului de ieşire pentru a creşte de la 10 %
până la 90 % din valoarea de regim stabilizat:
eroarea stationara- ​valoarea erorii de reglare in regim stationar (neperturbat, stabilizat)

INDICII DE PERFORMANTA PENTRU UN SISTEM DE ORDIN 2

a). ​Eroare staționară ε​st reprezintă diferența dintre valoarea mărimii de ieșire în regim
staționar y​st​ și valoarea mărimii de intrare u(t):
Se impune prin proiectare ca ε​st​ =2 +/-5% y​st

b​). Suprareglajul ​σ​ ​este definit prin relația:

σ​ = ​ ​y​max1​ - ​y​st
Suprareglajul se determină din condiția ​y(1) ​ ​(​t​) = 0 cu ajutorul constantei de timp a
oscilațiilor amortizate ​T​a​ ​= 2​p ​/ ​ω​a

c). ​Durata regimului tranzitoriu t​s (timp

​ de stabilitate) ​reprezintă intervalul de timp minim
după care diferența dintre mărimea ieșire y și valoarea staționară y​st este mai mica
decât eroarea staționară (aprox. ​±​ (2​⎟​5)% din y​stationar​)
y- y​st ≤​
​ ε​st

d). ​Gradul de amortizare ​"​δ​" este definit prin relația:

4. Prezentați structura generală a unui Sistem cu Reglare Automata (SRA). Particularizați

prezentarea pe conducerea automatizată a unui proces industrial, cu evidențierea mărimilor de
proces implicate în conducerea automatizată.
Ex : Sistem automat de deschidere a ușii de la garaj .

1.Element de prescriere :
Distanța
Numărul mașinii

2.Regulatorul automat
Microcontrolerul programat astfel încât sa identifice numărul mașinii și distanța de 1 m de
senzor .

3.Elementul de execuție
Este reprezentat de ușa garajului .

4.Procesul tehnologic
Motorul comandat de microcontrolerul care este programat astfel încât sa ridice ușa .

5. Traductor / senzor
- Senzor de proximitate care determina apropierea mașinii de ușa de la garaj .
- Camera video pentru identificarea numărului mașinii.

5. Ce algoritmi de reglare a proceselor cunoașteți? Prezentați legea de reglare PID și

modul în care fiecare componenta influențează răspunsul sistemului condus. Reglarea cu
regulator PID este o soluție pentru orice tip de proces suspus automatizării?

Algoritmi de reglare a proceselor, sunt:

Algoritmi obținuți prin discretizarea legilor de reglare continue (PID);
Algoritmi obținuți prin proiectarea cu metoda alocării;
Algoritmi „dead – beat”;
Algoritmi de reglare in funcție de stare;
Algoritmi de reglare cu predicție.
Regulatoarele de tip PID sunt cele mai complexe regulatoare industriale, asigurând
performante de reglare superioare. Acestea înglobează efectele de tip proporțional (P),
integral (I) si derivativ (D), bazând-se pe legea de reglare:
P-reduce timpul de raspuns
I- scade timpul de reglare, creste oscilatiile
D- constanta derivativa face predictie, aduna erorile/însumează tot garficul
Parametrii ce trebuie acordați sunt KR, Ti si Td, unde KR este factorul de proporționalitate
al regulatorului, Ti este constanta de timp de integare, iar Td este constanta de timp de
derivare.
.............................
Răspunsul este NU! Reglarea prin regulator PID, nu este o soluție pentru orice tip de
proces. Pentru reglările de nivel, se utilizează regulatoare de tip P sau PI, pentru reglările de
presiune se utilizează doar regulatoare de tip PI, in cazul reglărilor de debit este recomandata
utilizarea tot a regulatoarelor de tip PI, iar pentru reglarea temperaturii, se pot utiliza
regulatoare de tip PI sau PID.

6. Analizați denumirile: Sistem Flexibil de Fabricație, Linie Flexibilă de Fabricație și

Celulă Flexibilă de Fabricație.

Un sistem flexibil de fabricație = un ansamblul integrat de mașini-unelte, deservite de un

sistem automat de transport, manipulare și depozitare a semifabricatelor, pieselor finite,
sculelor și instrumentelor, capabil să realizeze sub comanda calculatorului prelucrarea
simultană sau succesivă a unor piese diferite aparținând unei anumite familii de produse, cu
intervenția minimă a operatorului uman și cu timpi de reglare reduși.

Linie de fabricație ​= ansamblul unor celule de fabricație care funcționează cuplat într-un
sistem de transport. În concluzie, un sistem flexibil de fabricație cuprinde una sau mai multe
linii de fabricație (și montaj) care funcționează interconectat.

O celulă de fabricație ​= un sistem de fabricație constituit dintr-un subsistem de prelucrare și

un subsistem de manipulare.

7. Definiți Automatizarea flexibilă a fabricației pentru procesele de prelucrare de natură

industrială.

Automatizarea flexibilă a proceselor de prelucrare reprezintă în prezent „coloana

vertebrală” a procesului evolutiv de integrare pe baza tehnicii computerizate a producției. Ea
se realizează prin asocierea unor dispozitive și utilaje complexe cu sistemele de informatizare
sofisticate, integrând într-o viziune ierarhică unitară funcțiile de control, manipulare, transport
și depozitare.
Aceasta are următoarele „etape”: gestiune, programare, asamblare, prelucrare,
manipulare, transport, monitorizare

8. Nominalizați Generațiile de Roboți industriali. Exemple.

Generațiile de roboti industriali sunt:

 ● Generația 1: acționează pe baza unui program cu un nivel de flexibilitate redus,
prestabilit de către programator, ce nu se schimbă în timpul execuției (manipulatoare);
au apărut în anii ’50;

● Generația 2: programul flexibil prestabilit poate fi modificat în măsură restrânsă,

măsuri pe baza schimbărilor punctuale din mediul de lucru; ani ’80-’90;

● Generația 3: poseda însușirea de a-și adapta singuri, în condiții restrânse și cu

dispozitive logice, propriul program în vederea optimizării operațiilor executate.

9. Spicuiți câteva dintre Funcțiile unui Robot.

Funcțiile unui robot:

● versatilitatea (adaptabilitatea la mediu)
● acțiune asupra mediului înconjurător: realizată prin organe fizice/mecanice numite
efector (apucare, manipulare, sudură);
● funcție de percepție: respectivul robot culege informații prin senzori și traductoare
(funcția de identificare/ clasificare a obiectelor de ocolit, lucruri etc.)
● funcția de comunicare: schimb de informații intre robot->operator și robot->robot
● funcția de decizie: organizarea interacțiunii primelor 3 funcții.

10. Prezentați Nivelele Ierarhice ale unui Sistem de Conducere pentru un Robot Industrial.
● nivelul 0 – operator - acesta comunică cu sistemul de conducere sub diverse moduri,
intervenind în cazul apariției unor schimbări/perturbații
● nivelul 1 – recunoaștere obiecte - permite luarea deciziilor la schimbarea condițiilor de
lucru
● nivelul 2 – strategic - împărțirea operației preconizate în operații elementare
● nivelul 3 – tactic - distribuirea mișcării într-o mișcare pe fiecare grad de libertate
● nivelul 4 – executiv - coordonează funcționarea sistemelor de acționare asociate
gradelor de libertate ale robotului

11. Explicați caracteristicile generale ale magistralei USB.

USB - universal serial bus (magistrală serială universală) se bazează pe o transmisie serială
și oferă utilizatorului o interfață universală cu viteza mare și ușor de realizat.
Caracteristici generale:
✔ viteza foarte mare
✔ mai multe canale de comunicație pe același suport fizic
✔ lățime de banda ridicată
✔ configurarea este automată
✔ distanta de conectare este de 5m, dar se poate mari prin inserarea de hub-uri.

12. Prezentați structura și funcțiile unei interfețe I/O, dintr-un sistem cu

microprocesor. ​Baieti daca va uitati sa imi lasati comentariu daca este corect acest
exercitiu.

Rolul interfeței de I/O: adaptarea unor dispozitive periferice de I/O la cerințele unui sistem de
calcul pentru comunicarea cu unitatea centrală
Structura interfeței I/O: adaptor de magistrala și adaptor pentru un anumit dispozitiv periferic.
 Funcțiile interfețelor de IO:
- asigura afișarea rezultatelor într-o forma accesibila utilizatorului
- permite utilizatorului posibilitatea de a supraveghea și interveni pentru asupra
procesului

Magistrala de adrese, magistrala de date si magistrala de comenzi.

Interfața de magistrala: registrele de date, comenzi și stare, dispozitiv de comanda, bloc de

selecție a registrelor.
Interfața de dispozitiv periferic: convertoare de semnal, memorie tampon (ram), driver,
controlor de dispozitiv (dvd, floppy etc), controlor DMA etc.

13. Descrieți caracteristicile unor magistrale seriale standard cunoscute, dintr-un

sistem cu microprocesor. (USB, I2C, SATA, PCI, PCIexpress, SPI)

USB -> vezi 11

I2C- magistrala serial standard ce se bazează pe transmisia seriala master-slave, utilizata intre
circuite integrate digitale. Un dispozitiv conectat la acest tip de magistrală poate funcționa ca:
receptor, transmițător și receptor. Acesta are o adresa unica; transmițătoarele și receptoarele pot
funcționa în modul master sau slave. Pot exista mai multe dispozitive master.
SPI- magistrala seriala sincronă ce are o comunicație dubla ( 4 linii de comunicație, iar datele
sunt transferate în ambele direcții). Modul de comunicație master/slave (se pot conecta mai
multe dispozitive slave)
SATA- serial ATA- interfață ce conectează calculatoarele la dispozitive de stocare (HDD,
SSD)

14. Determinați numărul cipurilor de memorie RAM de 2Kb x 8b și PROM de

512b x 4B necesare pentru proiectarea unui sistem de calcul cu memorie RAM de 8K x
8B și memorie PROM de 2Kb x 8B.
 15. Care este dimensiunea magistralelor de date, adrese și comenzi necesare pentru
comunicația dintre un microprocesor și unitatea de memorie a unui sistem de calcul, dacă
dimensiunea memoriei acestuia este de 16KB (16Kx8b)?
aici la fel sa va uitati sa ziceti daca e corect
magistrala de adrese - 1???
magistrala de date - 8b
magistrala de comenzi -4b

16. Care este rațiunea cunoașterii/implementării metodelor de optimizare a proceselor. Ce

mărimi se optimizează? Ce este o funcție obiectiv?

Optimizarea reprezintă activitatea de selectare, din mulțimea soluțiilor posibile unei

probleme, a acelei soluții care este cea mai bună în raport cu un criteriu predefinit. Această
definiție implică existenta următoarelor componente:
1. O problemă tehnică constând în calculul matematic al unei soluții;
2. Existența mai multor soluții pentru aceeași problemă;
3. Un criteriu de selectare a soluției optime.

Funcția obiectiv reprezintă expresia matematică a criteriului de optimizare. Aceasta trebuie să

reflecte eficiența economică a procesului și în același timp să răspundă obiectivelor
funcționării oricărui proces.
Problema de optimizare reprezintă o aplicație matematică de selectare a unei soluții, dintr-o
mulțime posibilă, pe baza evaluării funcției obiectiv.
Automatizarea s​ -a dezvoltat în principal ca o tehnică de optimizare, întrucât s-a constatat că o
automatizare care nu este proiectată în mod corespunzător poate conduce la rezultate
mai dezavantajoase decât în absența automatizării respective.

Optimizarea în automatică presupune următoarele componente:

 ● un sistem de reglare automată;
● existenta, pentru aceeași problemă, a mai multor valori ale comenzilor;
● o funcție obiectiv asociată sistemului automat;
● un algoritm de determinare a soluției optime.

17. Ce metode de optimizare cunoașteți? Puteți face o comparație a acestora, în sensul

evidențierii câștigului adus de fiecare dintre metode?

Metoda căutării liniare - Această metodă este un algoritm simplu care cauta împărțind
intervalul în părți egale și sortând de la cel mai mic la cel mai mare. Metoda necesita o putere
mai mare de calcul fata de celelalte.

Metoda căutării simultane - avantajul acestei metode reprezintă faptul că intervalul va fii
împărțit în 2 jumătăți egale, eliminându-se invervalul necorespunzător

Metoda căutării dihotomice - întervine în ecuație epsilon

Metoda secțiunii de aur - se păstrează ori valoarea lui Lambda ori valoarea lui Miu. beneficiul
acestei metode este calcularea criteriului într-un număr cât mai mic de puncte,calcularea celor
două puncte se face după o formulă de calcul mai bună și unul dintre cele două puncte rămâne
pe loc și nu se mai calculează

Metoda Fibonacii - metoda se bazează pe șirul lui fibonacii. Spre deosebire de raportul
metodii secțiunii de aur, raportul acestuia nu rămâne constant în lungul procesului de
construcție a soluției

18. Prin aplicarea conducerii optimale, se controlează unul sau mai mulți parametrii de
proces? Exemplificați răspunsul cu metode de optimizare studiate.

Se poate controla unul sau mai mulți parametrii, metodele cu un singur parametru sunt
exprimate la exercițiul anterior, celelalte la exercițiu ăsta.

Metoda căutării ciclice după axele de coordonate

Metoda căutării ciclice cu pas accelerat

19. Care sunt factorii ce influențează alegerea PLC-ului (sau a PLC-urilor) într-o instalație
industrială? Detaliați influența unuia dintre aceștia.

Factori: număr de adrese, viteza microprocesorului, comunicații suportate, factorul de cost.

PLC- sistem electronic (digital) de operare proiectat pentru utilizarea in mediul

industrial ce folosește o memorie programabilă pentru stocarea instrucțiunilor necesare
implementării unor funcții specifice pentru a controla prin intrările si ieșirile digitale si
analogice diferite tipuri de mașini si procese.

20. Numiți cel puțin două limbaje software folosite in programarea PLC-urilor și faceți o
comparație între acestea.

● IL (instruction list) - structura asemănătoare cu limbajele de asamblare a

microprocesoarelor
● ST (structured text) - folosește instrucțiuni de atribuire, selecție și control al
subprogramelor cu structura asemănătoare cu limbajele de programare de nivel înalt
 ● LD (Ladder diagram) - limbaj semi grafic, asemănător schemelor cu circuite cu relee
si contacte ce operează in special cu variabilele booleene.
● SFC (seqvential function chart) - limbaj de programare grafic secvențial asemănător
organigramelor funcționale ce permite folosirea funcțiilor complexe si proceduri

Comparație între IL și LD
- instruction list, unde fiecare linie de cod este folosită pentru o singură operație
- ladder diagram, linii grafice ușor de organizat

21. Care sunt caracteristicile porturilor I/O dintr-un automat programabil (tipuri de
semnale, etc)?

Porturile unui automat programabil pot fi de tip digital sau analogic.

1. Porturile analogice sunt caracterizate prin rezoluție(precizie) și număr de biți
2. Porturile digitale sunt caracterizate de tensiunea de intrare și amperaj
Gen rezolutia si impartirea lor cum scrie acolo gen daca ai 0-5 volti de la 0.01 pana la 2.5
reprezinta valoarea 0 de la 2.5 la 5 reprezinta 1 ,Intelegi??

22. Care este rolul mecanismului de inferență într-un controler fuzzy și cum influențează
tipul acestuia răspunsul generat.

Procesul de inferență creează o hartă de legături între intrări și ieșiri folosind logica
fuzzy. Pe baza acestei hărți se iau deciziile. Procesul de inferență este descris de funcțiile de
apartenență.
Răspunsul sistemului Sugeno generează un răspuns continuu, util pentru regulatoarele
PID, răspunsul este potrivit pentru analizare matematică.
Răspunsul sistemului Mandami este intuitiv, este larg răspândit si ușor de analizat.
Mai trebuie completat cu comparația dintre răspunsul generat de ambele sisteme.

In etapa de inferenta sunt definite si evaluate pe baza variabilelor lingvistice si a

functiilor de apartenenta regulile procesului condus. Orice regula are premisa si consecinta.
Daca in premisa exista mai multe variabile lingvistice acestor variabile li se vor aplica
operatori de tip OR sau AND. Exista doua tipuri de inferenta: inferenta Mamdani si inferenta
Sugeno.
 In cazul inferentei de tip Mamdani, raspunsul generat de catre acesta ia in calcul toate
posibilitatile de producere a unui eveniment. Dezavantajul acesteia este legat de efortul mare
de calcul. In cazul inferentei de tip Mamdani, obtinerea iesirilor/iesirii concrete se realizeaza
prin urmatoarele metode: metoda centrului de greutate, metoda medianei, metoda simetriei.
Metoda de inferenta Sugeno are rezultate foarte bune in probleme de optimizare si in
cazul tehnicilor de adaptare. In cazul sistemelor de control si reglare automata, aceasta metoda
este folosita pentru sisteme neliniare dinamice.

23. Prezentați etapele de configurare a unei rețele neuronale.

Etapele de configurare a unei rețele neuronale sunt:

1. Proiectarea structurii rețelei neuronale în funcție de datele respective, a complexității
problemei de rezolvat și scopul urmărit. Aceasta etapa presupune:
● Stabilirea tipului arhitecturii rețelei neuronale
● Stabilirea numărului de straturi
● Stabilirea numărului de neuroni pe strat
● Numărul de intrări
● Tipul de conexiune intre neuroni

2. Antrenarea rețelei neuronale cu ajutorul algoritmilor sau paradigmelor de învățare

● Cunoștințele legate de problema de rezolvat sunt furnizate rețelei
● Scopul acestei etape este de a modifica ponderile inițiale astfel încât comportarea
rețelei în faza de antrenare, testare și/sau validare să fie cea dorită

3. Exploatarea rețelei
● Rețeaua cu ponderile stabilite în urma învățării sunt testate și validate, dacă este cazul

Testare = furnizare ca și intrări a unor valori necunoscute rețelei din etapa de învățare
Validare = validarea răspunsului în situații noi

24. Cum argumentați utilizarea funcțiilor de transfer în formalismul analizei SRA? Puteți
integra în răspuns definiția /necesitatea utilizării Transformatei Laplace? Ce tipuri de funcții
de transfer ați studiat?
Pentru a analiza caracteristicile unui SRA trebuie analizate caracteristicile funcțiilor de
transfer a fiecărei componente.
Transformata Laplace este folosită pentru reducerea neliniarităților modelului asociat
sistemului. Tipuri de funcții de transfer:
● Funcții continue/discrete asociate comportamentului sistemelor cu evoluție
continua/discretă.
● Funcții discrete cu caracter Integrativ(întârzie răspunsul) derivativ (anticipează) și
proporțional (amplifica răspunsul)

25. Procesele liniare cu parametrii invarianți, sunt lente sau rapide? Ce metode de control
automatizat al acestora cunoașteți? Se pot determina legi de reglare și prin metode
experimentale?

Procesele pot fi si lente si rapide in functie de timpul de reglare. Daca e sub 10 secunde e
process rapid, daca e peste 10 secunde e proces lent.
 26. Cum influențează stabilitatea sistemelor liniar continue sau discrete, poziția zerourilor
si polilor in planul s sau z?

Poziția polilor si zerourilor in planul S si influenta lor asupra sistemelor liniar continue:
-cu cat poli sunt mai îndepărtați de axa imaginara cu atât instabilitatea sistemului creste;
-poli stabili sunt situați in semiplanul stâng al planului imaginar;
-poli instabili sunt situați in semiplanul drept al planului imaginar;
-zerourile pot avea alternate periodica sau aperiodica de semn.

Poziția polilor si zerourilor in planul Z si influenta lor asupra sistemelor liniar discrete:
-poli stabili sunt situați in interiorul cercului de raza unitara din planul Z;
-poli instabili sunt situați in exteriorul cercului de raza unitara din planul Z;
-poli critici sun situați pe conturul cercului de raza unitara din planul ;
-zerourile au doar variație pozitiva.

Plasarea in planul z a polilor poate fi evaluata in funcție de distanta acestora fata de

axa imaginara. Cu câtă aceasta valoare este mai mare, cu atât sistemul este mai instabil,
deoarece aceasta distanta este asociata cu răspunsul la impuls a sistemului.
Cu cat acest răspuns se stinge mai repede, cu atât pondere sa in răspunsul final este
mai redusa, iar componenta dinamica pe care acesta o induce poate fi neglijata. Neglijarea
polilor îndepărtați de axa imaginara este echivalenta cu neglijarea constantelor de timp mici
din cadrul sistemului respectiv.

27. Care sunt metodele de discretizare a sistemelor continue? Exemplificați modul de

determinare a funcției de transfer pentru o metoda aleasa.

Metode de discretizare a sistemelor continue

Cu ajutorul substituției
● substituția Tustin
● metoda dreptunghiurilor
cu ajutorul diferențelor
● Discretizarea răspunsului sistemelor la diferite semnale de intrare
● Discretizarea răspunsului de tip treaptă unitară
● Discretizarea sistemelor prin identitatea răspunsului ponderat continuu (impuls
DIRAC), cu răspuns ponderat discret (impuls DIRAC discret)

Discretizarea răspunsului de tip treaptă unitară

La intrarea sistemului de reglare continuu avem un semnal de tip treaptă unitară, iar prin
discretizare se dorește obținerea răspunsului indicial la anumite momente de timp ce trebuie
să corespundă cu răspunsul direct echivalent. Pentru a calcula funcția de transfer a sistemului
discretizat se aplică transformata Z asupra produsului dintre funcția de transfer a părții fixe și
funcția de transfer a CNA

Discretizarea răspunsului de tip impuls (DIRAC)

Pentru a alege corect perioada de eșantionare (T​0​) trebuie să respectăm criteriul lui Nyquist
Identitatea celor 2 răspunsuri este condiționată de alegerea corectă a momentelor de
eșantionare

28. Care este efectul eșantionării corecte a unui semnal continuu. Dar al cuantizării?

Din eșantionarea corectă rezultă un semnal discret eșantionat potrivit teoremei lui Nyquist
care spune ca frecvența de eșantionare sa fie de cel puțin 2 ori mai mare ca frecventa maxima
a semnalului, altfel apare fenomenul de aliasing.
Cuantizare corecta - semnal discret in amplitudine.

Eșantionarea ​reprezintă discretizarea în timp a unui semnal continuu.

Eșantionarea reprezintă procesul de obținere a unei secvențe de valori instantanee pentru o
caracteristică particulara a semnalului analogic la momente regulate de timp. Rata semnalului
de eșantionare trebuie sa fie cel puțin dublul frecventei semnalului analogic de eșantionat.
Daca nu, pot apărea doua fenomene:
-fenomenul Allinsing- deghizarea semnalului – apare atunci cind frecventa de eșantionare este
mai mare decât frecventa maxima a semnalului.Pentru eliminarea componentei de joasa
frecventa ce este indusa in spectrul semnalului se folosește fitre trece jos su filtre antialinsing.
-fenomenul Decimarea semnalului-apare atunci când frecventa de eșantionare este mai mica
decât frecventa maximă a semnalului purtător. Pt eliminare se folosește prin introducerea unor
eșantionare noi prin metoda de interpolare.
Cuantizarea reprezintă discretizarea în amplitudine a valorilor eșantioanelor.

29. Care sunt criteriile de reconstruire a semnalelor discretizate?

Criteriul lui Shannon este folosit pentru reconstruirea unui semnal discret în semnal
continuu - un semnal cu bandă de frecvență limitată poate fi reconstruit din eșantioanele sale,
considerate la momente de timp echidistante, dacă perioada de timp a eșantioanelor respectă
relația lui Nyquist
Criteriul lui Nyquist este folosit pentru reconstruirea unui semnal continuu în semnal
discret - frecvența de eșantionare (fs) trebuie să fie cel puțin dublul frecvenței maxime a
semnalului (fmax).

30. Descrieți printr-o schema bloc un sistem automat cu eșantionare si explicați

funcționarea acestuia.
Presupunem ca ieșirea continua a parții fixate sa fie convertita cu ajutorul unui dispozitiv
CAN/CAD, in semnal discret. Acesta va fi prelucrat cu ajutorul unui algoritm de conducere
numerica in vederea obținerii unei ieșiri de tip discret u(t​k​).

u(t​k​) va fi convertit de CNA in semnal continuu.

Sincronizarea CAN si CNA si a execuției regulatorului numeric este realizata de un tren

purtător de impulsuri ce ne furnizează perioada de eșantionare a semnalului.

31. Explicați ce înțelegeți prin termenii ”aplicație de timp real” și ”sistem de operare de
timp real”.

Aplicație de timp real:

● produse software caracterizate prin parametrii specifici
● dezvoltate cu ustensile speciale
● destinate platformelor cu sisteme de operare speciale (QNX).
Sunt întâlnite la sistemele informatice de supraveghere și control în industrie, transport și
telecomunicații, distribuția energiei electrice etc.

Sisteme de operare de timp real:

● sistem de operare care poate garanta un timp maxim de răspuns (QNX)
● corectitudinea nu depinde numai de rezultatul logic al prelucrării, ci și de momentul la
care este disponibil

32. Menționați câteva caracteristici ale sistemelor de timp real.

Un sistem de timp real trebuie să ofere:

● un model care sa permită specificarea constrângerilor temporare pentru toate tipurile
de procese
● un limbaj care sa permite specificarea clară a sistemului și care sa permită luarea în
considerare a comunicațiilor asincrone cu exteriorul;
● politici de planificare și gestionare a resurselor care să confere sistemului proprietățile
de garanție și predictibilitate
● protocoale de comunicație care sa ia în considerare aspectele temporare
● protocoale speciale pentru gestionarea memoriei
● mecanisme de sincronizare inter-task-urilor și de sincronizare de ceas

33. Traductoare pentru deplasări liniare și unghiulare.

Deplasarea ​este o mărime ce caracterizează schimbările de poziție ale unui corp sau
ale unui punct caracteristic față de un sistem de referință. Unitatea de măsură pentru
deplasările liniare este metru [m]. Pentru deplasări unghiulare se folosește gradul sexazecimal
[o].
Deplasările liniare sau unghiulare permit măsurarea indirectă a altor mărimi a căror
variații se materializează prin modificarea poziției unui punct (corp sau suprafață) în raport cu
un sistem de referință. De exemplu, deplasările mici permit măsurarea presiunilor, forțelor,
nivelelor, temperaturi etc, deoarece aceste mărimi sunt caracterizate prin deplasări mici.
Traductoare pentru deplasări liniare mici
Acestea sunt destinate conversiei intermediare a unor mărimi, a căror variații se traduc
(prin sisteme mecanice) în deplasări liniare mici. Aceste traductoare acoperă un domeniu de
măsurare de ordinul (10-2 …10+2) mm, și au elemente sensibile de tip parametric: inductive,
capacitive sau rezistive.
Traductoare pentru deplasări liniare mari
Măsurarea deplasărilor liniare mari, de ordinul metrilor sau zecilor de metri este
necesară în industria materialelor de construcții (benzi transportoare) ), în metalurgie
(laminoare) sau în construcția de mașini (mașini unelte cu comandă numerică) .
Deplasările mari se pot măsura direct, cu elemente sensibile liniare (absolute sau
incrementale), sau indirect cu elemente sensibile unghiulare de tip ciclic absolut (selsin) sau
numeric absolut (disc codat). Utilizarea elementelor sensibile cu funcționare ciclică, necesită
sisteme mecanice adecvate conversiei de tip circular- liniară, cum ar fi: pinion-cremalieră,
şurub piuliţă, bandă rulantă și cablu-arc (resort).
Traductoarele directe pentru măsurarea deplasărilor liniare mari sunt de tip riglă
(dispusă de obicei pe suportul care deplasează organul mobil) sau utilizează tehnici de
interferometrie cu laser.
Cele mai răspândite elementele sensibile de tip riglă sunt: inductosinul liniar și rigla optica.
Traductoare analogice pentru deplasări unghiulare
Deplasarea unghiulară poate fi măsurată în două moduri :
a) măsurarea directă a unghiului în domeniul (0…360° ) sau ( 0…180°);
b) măsurarea indirectă ( a deplasării liniare ) prin mai multe rotații complete ale
cursorului în domeniul (0…360°) .

34. Traductoare de viteza și turație.

Un generator electromecanic este un dispozitiv capabil sa genereze putere electrica

folosind energie mecanica, de obicei prin intermediul unui ax. Atunci când nu sunt conectate
la o sarcina (rezistenta), generatoarele vor produce o tensiune electrica aproximativ
proporțională cu viteza axului. Aceste dispozitive pot fi construite astfel încât sa genereze
tensiuni exacte pentru anumite viteze ale axului; din aceasta cauza pot fi folosite ca si
instrumente de măsura in cadrul echipamentelor mecanice.
Un generator special construit pentru aceasta utilizare se numește tahometru sau
tahogenerator.

Aplicații ale tahogeneratorului

Măsurând tensiunea produsa de un tahogenerator putem determina viteza de rotația a
dispozitivului conectat la bornele acestuia.Tahogeneratoarele pot fi folosite si pentru a indica
direcția de rotație prin intermediul polarității („+” sau „-”) tensiunii de ieșire.
 35. Traductoare pentru accelerații și vibrații.

Un senzor de accelerație conține o parte mecanică sub forma unui microcapacitor.

Acesta are o parte ce se poate mișca sub influența vibrațiilor sau mișcărilor sistemului, iar in
funcție de distanța dintre partea mobilă si cea fixă, acesta transmite o anumită tensiune către
partea electronică care se traduce in accelerație sau declarație de un convertor.

Vibrația este starea unui obiect de a se mișcă in mod repetitiv fata spate, stânga
dreapta, sus jos. In mod general vibrația este descrisa de 4 parametrii: frecventa, distanta,
viteza si accelerația. Frecventa este numărul de repetări într-o secunda. Distanta este
amplitudinea intre extremele graficului mișcării (sus-jos), viteza este rata de schimbare a
distantei, accelerația este rata de schimbare a vitezei.

Traductoarele de vibrație sunt de 3 feluri: piezoelectric, piezorezistiv si capacitivi.

Vibrația se măsoară cu un accelerometru care este un senzor care produce un semnal
electric proporțional cu accelerația componentei care vibrează si pe care este atașata senzorul.
Elementul sensibil consta intr-un sistem oscilant cu un singur grad de libertate, montat in
interiorul unei carcase. elementul sensibil furnizează tot o mărime de natura mecanica:
deplasare sau forța, prin urmare pentru obținerea unui semnal electric care sa fie
prelucrat/calibrat de către adaptor, este necesar un convertor intermediar.

36. Prezentați legătura dintre procesele de modelare și simulare. Care este rolul celor două
procese. Care sunt etapele modelării și simulării.

Etapele
Modelarea presupune descrierea sub formă matematică a unui proces sau fenomen. Simularea
presupune crearea unei reprezentări la nivel mai mic a unui fenomen sau proces pe baza unui
model matematic.

37. Prezentați caracteristicile modelelor de tip cutie albă și a celor de tip cutie neagră.

1. Cutia alba : cunoști toate informațiile despre proces . Sunt informații de tip
cantitative.
2. Cutia neagra : nu se cunosc informații despre proces . Se folosește de obicei un alt
model asemănător celui in cauza .
Cutie alba: ne liniaritățile sunt descrise complet utilizând cunoștințe anterioare despre
procesul de modelat – modelul este perfect cunoscut. Pentru modelele cutie alba, cunoștințele
introduse in structura modelului sunt in mod necesar cantitative
Cutie neagra (nu utilizează cunoștințe la nivel fizic; modelează doar relațiile intrare – ieșire;
modelul aparține unei familii cunoscute pentru o buna flexibilitate, care a furnizat rezultate
bune in trecut .
Cutia neagră poate conține sisteme fuzzy, sisteme liniare, sisteme expert, rețele neuronale,
ecuații diferențiale, tabele multidimensionale de interpolare și lista rămâne deschisă. Pentru a
umple cutia neagră, logica fuzzy este, de cele mai multe ori, cea mai bună cale pentru că,
aproape în toate cazurile, cu ajutorul ei se obține același produs (ca prin alte metode) dar mai
repede și mai ieftin.

38. Prezentați caracteristicile unui software de modelare și simulare, la alegere.

LabVIEW este un mediu de programare ce include toate facilitățile necesare pentru
simularea instrumentelor de masura, achizitie, salvare ,analiza si prezentarea datelor.
Conceptul de instrumentatie virtuala include pe lângă sistemele de măsurare controlate
prin intermediul unor aplicații software instalate pe calculator si o varietate de aplicații
utilizate in scopul modelarii si simulării proceselor sau realizării unor animații care simulează
sistemele de măsura. De asemenea ,instrumentații virtuala permite modelarea unor procese
fizice reale, în scopul testării modului de desfășurare a acestora.
Aplicațiile LabVIEW sunt alcătuite din 3 componente: Panoul frontal, diagramă bloc si
i-conul/conectorul si include doua ferestre distincte: fereastra panoului frontal si fereastra
diagramei block.
Panoul frontal, interfață cu utilizatorul, permite utilizatorului execuția asupra VI-ului.
Controalele permit introducerea datelor in aplicatie, iar indicatoarele formatul de prezentare a
datelor.

39. P​rezentați pe scurt pașii metodei de identificare: metoda răspunsului tranzitoriu.

Metode de identificare neparametrică

 metode de identificare prin aplicarea cărora se obțin mulțimi (t; g(t)) ale unor
funcții de variabilă timp sau frecvență care caracterizează sistemul
 funcția pondere
 funcția indicială
 funcția de frecvență – poate fi reprezentată prin dependențele amplitudine – pulsație
și fază - pulsație sau prin dependența dintre modulul funcției de frecvență și
argumentul acesteia în coordonate polare

 Se utilizează:
 înaintea implementării unei metode de tip parametric, pentru a obține o primă
aproximare a modelului - foarte utilă pentru definirea clasei de modele în care se
poate încadra procesul care se identifică
 în anumite aplicații în care metodele de identificare de tip parametric nu pot fi
implementate.

Metode de identificare neparametrică

1. Metoda răspunsului tranzitoriu

 Constă în determinarea experimentală a răspunsului sistemului analizat la

semnale de tip puls sau treaptă
 Aceste semnale permit estimarea funcției pondere respectiv a răspunsului
indicial asociate sistemului care se testează.
 La portul de intrare al sistemului se aplică o succesiune de pulsuri
 Semnalul de intrare și răspunsul tranzitoriu al sistemului sunt înregistrate.
Intervalul de timp dintre două pulsuri succesive, aplicate la portul de intrare
se alege astfel încât răspunsul sistemului să ajungă în domeniul staționar
 Pentru clasele de modele de tip proporțional cu întârziere de ordinul unu -
PT1
și proporțional cu întârziere de ordinul doi - PT2 , pe baza reprezentării
grafice a răspunsului indicial a sistemului pot fi estimați parametrii funcției
de transfer

40. Ce instrumente de modelare a SDED cunoașteți? Exemplificați răspunsul cu tipologii

de SDED și instrumente de modelare aferente. Care este beneficiul utilizării acestui tip de
modelare?

41. Ce structuri dinamice se pot modela cu instrumente SDED? Care este numărul maxim
de stări care se poate modela?
Numărul de stări ce se poate modela este limitat doar de puterea de calcul a sistemului de
procesare, teoretic este infinit. Cu structuri SDED se pot modela structuri dinamice care
funcționează pe baza unor evenimente ce au loc în mod discret.
 42. Metode de programare: backtracking, divide et impera, greedy.

Metoda Backtracking: Folosim aceasta tehnica de programare atunci când nu dispunem de o

alta metoda de rezolvare a unei probleme, iar soluțiile problemei pot fi scrise sub forma unui
sir rezultat din produsul cartezian al n mulțimi:
x1,x2,…,xn unde
x1€ A1
x2 € A2
……………..
xn € An
Tehnica backtracking este folosita în problemele de optimizare. Programarea prin tehnica
backtracking se utilizează în programarea roboților autonomi, viziune artificiala, prelucrarea
imaginilor, controlul inteligent al traficului, realizarea rețelelor de calculatoare, tehnici de
brokeraj, etc.

Metoda Divide et impera: ​Tehnica se aplică numai în cazul în care problema inițială se poate
descompune în subprobleme de același tip cu ea, astfel încât soluția problemei inițiale sa
poată fi găsită prin combinarea soluțiilor parțiale ale subproblemelor problemei date. Este o
tehnica recursiva, iar algoritmul acestei metode este logaritmic.

Tehnica Greedy: ​Se aplica atunci când dintr-o mulțime A cu n elemente se cere o
submulțime a sa, eventual cu m <=n elemente, astfel încât sa fie îndeplinite anumite condiții.

43. Explicați ce presupune problema "cina filosofilor" și precizați o metodă de rezolvare a

acesteia.
Problema “cina filosofilor” a fost introdusa de Dijkstra. Aceasta spune că sunt 5
filosofi, 5 furculițe, iar fiecare filosof are nevoie de 2 furculițe pentru a manca. ​Se considera
cinci filozofi care stau la o masa rotunda, fiecare având în fata o farfurie cu mâncare. Intre
doua farfurii vecine exista o singura furculița. Viata unui filozof consta in alternarea
perioadelor când acesta mănâncă si respectiv gândește. Cand unui filozof ​i se face foame, el
încearcă sa ia furculița din dreapta si furculita din stanga. Daca reuseste, mananca o perioada
apoi pune furculitele jos si continua sa gandeasca.

O metoda poate fi semaforizarea. Principiile semaforizării:

Două sau mai multe procese pot coopera prin intermediul unor semnale simple, în
sensul că un proces poate fi forțat să se oprească la un anumit moment până când primește un
semnal specific. Orice tip de coordonare complexă poate fi satisfăcută prin intermediul unei
structuri potrivite de semnale. Se utilizează variabile speciale numite semafoare.
Pentru a transmite un semnal prin intermediul semaforului s, un proces execută
primitiva semSignal(s). Pentru a primi un semnal prin intermediul semaforului s, un proces
execută primitiva semWait(s). Dacă semnalul corespunzător nu a fost încă transmis, procesul
va fi blocat până când transmisia are loc. Semaforizarea furnizează flexibilitate în
coordonarea și sincronizarea proceselor.

44. Încapsularea. Nivele de protecție.

Încapsularea este proprietatea obiectelor de a-și ascunde o parte din date și metode.
Din exteriorul obiectului sunt accesibile ("vizibile") numai datele și metodele publice. Putem
deci sa ne imaginam obiectul ca fiind format din două straturi.
 Nivel de acces public (public) – spune compilatorului că elementul poate fi accesat din
orice clasă, proprietate, metodă etc. din namespace-ul curent. Poate fi asociat și lipsei oricărei
restricții de acces.
Nivel de acces privat (private) – definește cele mai restrictive permisiuni de acces din
C#. Orice element care este declarat folosind modificatorul de acces privat poate fi folosit
numai în interiorul clasei în care a fost declarat. Acesta este modificatorul de nivelului de
acces implicit.
Nivel de acces intern (intern) – specifică faptul că elementele declarate vor fi
accesibile numai din același namespace.
Nivel de acces protejat (protected) – elementele vor fi accesibile în clasa în care sunt
declarate și în instanțele claselor derivate. Vom învăța despre moștenirea claselor în viitor.

45. Polimorfismul funcțional și operațional.

Polimorfismul este o caracteristică a funcțiilor de a lua mai multe forme în
programarea obiectuala, aceeași funcție se comportă diferit în clase diferite. Polimorfismul se
obține în C++ prin supraîncărcarea funcțiilor și a operatorilor

Supraîncărcarea funcțiilor
Este procedeul de folosire a aceluiași nume pentru două sau mai multe funcții
La fiecare redefinire a funcției să se folosească fie tipuri diferite ale parametrilor de intrare, fie
un număr diferit de parametrii.
Supraîncărcare prin nr diferit de parametrii
int unu (int i) int unu (int i, int j)
{return i;} {return i+j;}

Supraîncărcare prin tip diferit de parametrii

int doi (int i) int doi (float i)
{return i;} {return floor(i);}

Supraîncărcarea operatorilor
Operatorilor se extinde tipul obiectelor asupra cărora se pot aplica acești operatori.
Operatorii se supraîncarcă folosind funcțiile operator. ​Funcțiile operator​ au forma generală a
prototipului după cum urmează:

tip nume_clasa :: operator # (<lista argumentelor>);

unde # este operatorul care se va supraîncărca

EX :
persoana persoana operator- - (persoana &p)
{--p.vechime;
return p;}
double persoana::operator + =(double s)
{ return salariu+=s;
}
Restricții la supraîncărcarea operatorilor
nu se introduc noi operatori decât cei recunoscuți de limbaj
nu se pot supraîncărca operatorii "​.​"​,​ "​::​" și "​? : ​"
nu se modifică numărul operanzilor cărora li se aplică operatorul (++ este unar, += este binar,
etc...)

Avantajele polimorfismului
● Scrierea funcției polimorfe se face o singura data in program
● Se evita structurile alternative​ if ​si ​switch ​care sunt ineficiente in programare
● Se creează legăturile dinamice ce fac programul sa se execute mai rapid (se scurtează
procesul de compilare)
● Polimorfismul funcțional se refera la redefinirea unei funcții folosind același nume si
fie tipuri diferite de parametrii ,fie un număr diferit de parametrii de intrare.
● Supraîncărcarea funcțiilor se mai numește și ​polimorfism funcțional​ și are rolul de a
reduce numărul denumirilor funcțiilor folosite.
● Polimorfismul operațional se folosește atunci când se dorește extinderea obiectelor
asupra cărora acționează operatorii.

46. Modelul MVC.

Arhitectura in ingineria software (model logic)

Model MVC Controller View User

Particularitatea MVC
Separa informațiile sistemului software si datele aplicației de partea vizuala(interfețele) si
partea de control a aplicației. Userul este in contact cu controller si view, totodata userul nu
vede modelul si nu are acces la el decât prin intermediul controllerului.

Cele trei structuri logice, clasifica obiectele după rolul lor:

● Modelul înglobează date si comportamente
● View conține funcții pentru afișarea si modificarea obiectelor de pe interfață(butoane,
culori)
● Controllerul conține funcția care preia comenzile utilizatorului si le transfera interfeței
prin intermediul modelului.

MVC este folosit pentru proiectarea aplicațiilor orientate obiect. Controllerul are rol de
mediator. El preia intrările de la user, le transmite prin intermediul interfeței către model care
prelucrează informațiile primite, actualizeaza datele, iar rezultatele le transmite interfeței.

AVANTAJE MVC:
● Pentru programatori si ingineri software care pot lucra in paralel la o aplicatie, la
control, interfete.
● Siguranta datelor
● Modelul este independent de platforma de operare.
DEZAVANTAJELE MVC:
● De cate ori se actualizeaza modelul pot fi necesare actualizari de interfață
● Daca informațiile sunt complexe si interfețele pot deveni complexe.
● O soluție poate fi reprezentarea unui model pe mai multe interfețe.
 47. Tratarea evenimentelor in Java.
Evenimentul reprezintă acționarea oricărui element de interfață care desfășoară la rândul sau
alte actiuni.
java.awt si javax.swing ​Contin clasele necesare programarii grafice: Frame, Panel,
Event, Dialog, Listener. Elementele grafice sunt fie obiecte care declanseaza evenimente
(butoane, meniuri, ferestre), fie elemente geometrice 2D sau 3D.
Declansatoarele de evenimente se aseaza intr-un Frame (JFrame) iar obiectele grafice
intr-un Panel (JPanel). Un declansator de evenimente este un obiect din punct de vedere al
limbajului Java. Se realizeaza cu biblioteca Swing care extinde biblioteca mai veche Awt.
Swing introduce elementele de interfață în modelul MVC in view, ceea ce asigura
portabilitatea aplicației.In Java componentele GUI comunică între ele cu ajutorul
evenimentelor. Un eveniment este de fapt trimiterea unui mesaj.

Mesajele sosesc de la surse de evenimente iar destinatarii acestor evenimente sunt

recepționerii evenimentelor. La recepția evenimentului, în obiectul receptor se execută o
metodă. O clasă consumatoare de evenimente (​listener​) poate fi orice clasă care specifică în
declarația să ca dorește să asculte evenimente de un anumit tip.

Așadar, pentru a scrie cod care să se execute în momentul în care utilizatorul interacționează
cu o componentă grafică, trebuie să facem următoarele două lucruri:
1. să scriem o clasă de tip listener care sa "asculte" evenimentele produse de acea componentă
și în cadrul acestei clase să implementăm metode specifice
2. să comunicăm componentei sursă că respectiva clasa îi "asculta" evenimentele pe care le
generează, cu alte cuvinte să înregistrăm acea clasă drept "consumator" al evenimentelor
produse de componenta respectivă. Inregistrarea unei clase în lista ascultătorilor unei
componente se face cu metode din clasa Component de tipul addXXXListener pentru tratarea
lor;

Clasa JFrame
Conține obiecte reprezentate grafic prin ferestre
Intr-un frame pot fi amplasate elemente declansatoare de evenimente: butoane de actionare,
butoane radio, liste, check-box-uri
Fiecarui obiect declansator i se asociaza un obiect listener care « asculta » evenimentul
declansat

Clasa eveniment
ActionEvent
ListSelectionEvent
MenuEvent
KeyEvent
MouseEvent

Clasa listener
ActionListener
ListSelectionListener
MenuListener
KeyListener
MouseListener
WindowListener

48. SGBD – obiective si funcții specifice; categorii de limbaje specifice SGBD (LDD,
LMD, LCD); descriere si exemplificare prin raportare la SGBD-uri cunoscute.

Un SGBD este un sistem de programe ce permite construirea bazei de date, realizarea

operațiilor CRUD( create, read, update, delete), dar si dezvoltarea aplicațiilor pe baza
acestora.

Obiectivele SGBD:
- asigurarea independentei datelor ( orice modificare adusa la nivelul structurii bazei de
date nu afectează aplicațiile)
- asigurarea unei redundante minime (datele sa apară o singura data)
- sporirea gradului de securitate a datelor ( prin restricționarea accesului utilizatorilor)
- asigurarea integrității datelor
- asigurarea proprietății de partajare ( mai mulți utilizatori sa aibă acces la date)

Funcții SGBD : - funcția de descriere a datelor ( cu ajutorul LDD)

- funcția de manipulare (actualizarea si regăsirea datelor)
- funcția de utilizare (asigura mulțimea interfețelor pentru realizarea comunicării dintre
utilizator si baza de date)

DLL (Data Definition Language): este format din totalitatea comenzilor SQL ce pot fi
utilizate pentru definirea schemei bazei de date. Exemple de comenzi DDL:
● CREATE: utilizata pentru crearea bazei de date sau obiecte caracteristice (tabele,
indecși, funcții, triggere si proceduri).
● DROP: folosita pentru a șterge din baza de date;
● ALTER: folosita pentru actualizarea informațiilor si modificarea structurii
tabelelor(introducere de coloane);
● TRUNCATE: prin intermediul acestei comenzi putem șterge toate datele din tabele,
dar fără a afecta structura tabelei;

DML (Data Manipulation Language): aceste comenzi se “ocupa” cu manipularea

datelor existente in baza de date, de exemplu:
● SELECT: utilizata pentru vizualizarea datelor din baza de date;
● INSERT: folosita pentru inserarea datelor;
● UPDATE: utilizata pentru actualizarea datelor deja existente;
● DELETE: folosita pentru ștergerea înregistrărilor.

DCL (Data Control Language): aceasta categorie este responsabila de oferirea

permisiunilor utilizatorilor si alte activități de control a sistemului de baze de date. Comenzile
ce se încadrează in aceasta categorie sunt:
● GRANT: ce oferă utilizatorilor privilegiile de accesare a bazei de date;
● REVOKE: ce revoca privilegiile oferite utilizatorilor prin intermediul comenzii
GRANT.
 49. Proiectarea structurii conceptuale a unei baze de date - modelul entitate asociere.

În faza de proiectare conceptuala a bazelor de date se proiectează schema conceptuala

si schemele externe ale bazei de date. Modelul entitate-asociere este un model conceptual de
nivel înalt al unei baze de date, care definește mulțimile de entități si asocierile dintre ele.

Elementele esențiale ale acestui model sunt:

● entitatea – obiecte concrete sau abstracte despre care se colectează informații, au
existenta independenta si pot fi identificate in mod unic (exemple de entități: studenți,
orașe, salariați etc – poate fi cunoscuta ca fiind o tabela)
● atribute – modelează proprietăți distincte ale entităților ( de exemplu: entitatea salariați
are ca atribute marca, nume, prenume, vârsta, funcția si salariul – poate fi cunoscuta ca
si câmpurile unei tabele)
● asocierea – reprezintă o corespondenta (relație) intre entități (tabele) si pot fi:
asocierea unul-la-unul, asocierea unul-la-multe, asocierea multe-la-multe.

50. Modelul relațional de organizare a datelor - concepte specifice modelului.

Se bazează pe reprezentarea datelor sub forma tabelara (structura bidimensională) și este

modelul principal al bazelor de date folosit de majoritatea companiilor din acest domeniu.

Concepte specifice:
● relația: poate fi văzută ca un tabel de valori, fiecare linie din tabel reprezentând o
colecție de valori interconectate
● tuplu: elementele unei relații ( o linie a tabelului)
● cheia relației: atributul entității pe care valorile din oricare 2 tupluri nu coincid( atribut
ce are rolul de a identifica un tuplul dintr-o tabela
● cheia primara: cheie ce identifica in mod unic relația
● cheia secundara (străină): atribut cu rol de modelare a relației dintre 2 tabele, unul
dintre tabele conținând cheia primara

51. JDBC, etapele instalării, conexiunea si programarea interfețelor cu baze de date

Accesul la o BD se face prin intermediul uni DRIVER specific tipului de baza de date; acesta
este cel care face legătura intre aplicația Java și BD. ​Java Data Base Connectivity este un API
care asigura o interfață standard SQL de acces la bazele de date (JDBC stabilește o conexiune
cu BD, transmite secvențe SQL, prelucrează rezultatele). Programarea interfețelor cu baze de
date in Java se face prin intermediul pachetului java.sql.
Procesul de conectare la o BD implica doua etape:
- Încărcarea in memorie a driver-ului corespunzător
- Realizarea conexiunii propriu-zise.

52. ODBC, etapele instalării, conexiunea și programarea interfețelor cu baze de date

Accesul la o BD se face prin intermediul uni DRIVER specific tipului de baza de date;
acesta este cel care face legătura între C# și baza de date. Driver-ul ODBC este un driver
standardizat ce furnizează interfețe standard Windows pentru ca aplicația în C# să comunice
cu baza de date MySQL.

Procesul de conectare la o BD implica doua etape:

● Încărcarea în memorie a driver-ului corespunzător
● Realizarea conexiunii propriu-zise -pentru încărcarea unui driver, trebuie încărcata în
memorie clasa ce implementează driver-ul. Se încarcă conectorul ODBC de la
https://dev.mysql.com/downloads/connector/odbc/

53. Normalizarea bazelor de date relaționale – dependente funcționale si forme normale

(FN1-FN2-FN3-BCNF ).

Normalizarea bazelor de date relaționale reprezintă procedeul de eliminare a

redundantelor regăsite in baza de date, si se bazează pe cheile primare si pe dependentele
funcționale ale acesteia

Dependentele funcționale descrie relația dintre atribute.Forme normale:

● FN1: fiecare atribut(câmp) are o singura valoare si numai una
● FN2: relația sa fie in FN1 si fiecare atribut ce nu este cheie primara sa
depindă de cheia primare
● FN3: relația sa fie in FN2 si atributele sa nu depindă unele de altele
● BCNF(forma normala Boyce-Codd): toate atributele depind de o cheie
si numai o cheie.

54. Din perspectiva arhitecturii client-server, explicați ce este o conexiune TCP/IP.

Protocolul TCP este un protocol orientat pe conexiune care permite ca un flux de
octeți trimiși de pe o mașină sa ajungă fără erori pe orice alta mașină din inter-rețea.
TCP-ul este un protocol pe care îl folosim tot timpul (fără sa ne dam seama). Spre exemplu in
momentul in care descărcam un fișier de pe Internet, sau accesam o pagina web sau ​ne
conectam in vreun fel la un dispozitiv de rețea​,​ in fiecare dintre aceste situații folosim acest
protocol.
Astfel TCP-ul se va asigura ca fiecare bit din fișierul primit este identic cu fișierul de
pe acel server, se va asigura ca pachetele își păstrează ordinea, iar in cazul in care se pierd
pachete pe drum, le va asigura retransmiterea.
Așadar, acestea sunt o parte din caracteristicile si avantajele protocolului TCP:
● Asigura retransmiterea ​pachetelor (in cazul in care acestea se “pierd pe drum”)
● Ordonează pachetele ​ajunse la destinație (acestea pot ajunge diferit fata de cum au
fost trimise)
● Stabilește o conexiune ​intre client si server

55. Faceți o comparație între două echipamente de interconectare în rețea: comutatorul

(switch) și ruterul (router).

Switch-ul
● operează la nivelul 2, legătură de date. Rolul unui switch este de a oferi legături de
viteză mare și latență mică în rețele restrânse din punct de vedere geografic
● delimitează domeniile de coliziune dar extinde domeniile de broadcast
 ● sunt caracterizate printr-un număr mare de porturi și funcții de bază implementate în
hardware
● nu este suficient pentru a avea conectivitate între două rețele diferite
● Funcționarea se bazează pe o tabela de asocieri între porturi și adresele MAC : Tabela
CAM (Content Addressable Memory)/ MAC table / filter table.
● ia decizii independent, bazându-se pe propria tabela CAM.
Ruterul
● este un echipament intermediar ce are rolul de a ghida traficul pachetelor în Internet în
mod cât mai eficient.
● este un calculator specializat; orice ruter este caracterizat prin:
Procesor
Memorie
Dispozitive de I/O (consolă, linii virtuale)
● Diferențe față de un calculator obișnuit sunt:
ASIC-uri pentru realizarea rapidă a procesului de rutare
Număr mare de interfețe de rețea și posibilitatea adăugării de noi module de interfețe
Sistem de operare optimizat pentru controlul procesului de rutare
Funcții specializate de monitorizare
● Un calculator obișnuit poate fi configurat să se comporte ca un ruter.

56. Explicați cum pot comunica două procese care se află pe calculatoare diferite.

Fiecare pachet ​(sau grup de pachete) are asociate un ​număr de secvență. ​Daca
destinatarul primește un anumit număr de pachete (definit de numărul de secvență), atunci
acesta va trimite înapoi un mesaj de confirmare (​ACK​) pentru aceste pachete primate.
Inițierea conexiunii
In momentul in care un server trebuie sa comunice cu un client , cei doi vor forma o
conexiune intre ei cu ajutorul 3-Way Handshake-ului, care funcționează in felul următor:
In prima faza ,Clientul (cel care va începe conexiunea ) ii va trimite serverului:
● Un mesaj de sincronizare (​SYN​) sau de începerea conexiunii
● Serverul va răspunde cu o confirmare (​SYN-ACK​)
● Clientul va răspunde si el cu un mesaj de confirmare (​ACK​)
Finalizarea conexiunii
Acesta se întâmpla similar cu cel de la 3-Way Handshake , doar ca de data aceasta se vor
folosi patru pachete:
● Clientul ​va trimite un ​FIN ​(mesaj de finalizare/încheiere a conexiunii)
● Serverul ​va răspunde cu un mesaj de confirmare (​FIN-ACK​)
● Serverul va trimite si el un mesaj (​FIN​)
● Iar clientul va răspunde cu un (​FIN-ACK​)

57. Rolul unui sistem firewall în protecția traficului pe Internet.

Un firewall vă protejează calculatorul împotriva intruziunii (scanare sau atac) de către
hackeri în timp ce acesta este conectat la Internet. Un paravan de protecție examinează datele
electronice care intră sau ies din calculator (sau rețea) și îl compară cu regulile care i-au fost
date. Dacă datele corespund regulilor, este permis să treacă. Dacă nu, este blocat.

Există două tipuri de firewall-uri utilizate:

● Firewall Hardware (echipament fizic care operează acțiunile dăunătoare și protejează
sistemul de defecțiuni)
● Firewall Software (pentru aplicațiile de pe computer)

Un firewall pentru sistemul hardware reprezintă piesele de echipament fizic care sunt
construite pentru a proteja și a preveni defecțiunile tehnice. Un firewall hardware poate fi
reprezentat și de un alt calculator sau echipament dedicat care servește doar ca paravan de
protecție.
Un software firewall reprezintă un program pe calculator care se ocupă cu activitățile
dintre aplicațiile computerului. Acesta este compus doar din linii de cod care acționează în
mod direct atunci când este detectată vreo problemă.
58. Ce este autentificarea prin semnătură electronică, cum funcționează și ce avantaje are.
Semnătura electronica este o succesiune de date în format binar care sunt asociate unui
document după reguli clare si asigura acestuia autenticitatea (știm sigur de unde provine el),
integritatea (știm sigur ca nu a fost alterat de alții) si non repudierea (originea documentului
nu poate fi negata).

Semnătura electronica extinsa este un tip special de semnătura electronica echivalenta unei
semnături olografe (pe hârtie) atunci când se bazează pe un certificat digital calificat
nesuspendat.

Cum funcționează?
Sa vedem cum decurge acest proces de semnare electronica:
Conținutul din fișierul original pe care dorim sa îl semnam este transmis unui algoritm care-i
generează un așa numit rezumat , adică o combinație de simboluri alfanumerice de lungime
fixa care are proprietatea ca este unica pentru acest conținut, adică nici un alt conținut oricare
ar fi el nu va mai avea același rezumat si de asemenea ca pornind de la rezumat nu se poate
obține textul original .
Exemple de algoritmi pentru calcularea unor astfel de rezumate: algoritmul MD5 care
produce un rezultat pe 128 de biți sau SHA-1 cu un rezumat pe 160 de biți sau RIPEMD -
160.
2. Rezumatul este criptat cu cheia publica, rezulta un rezumat criptat.
3. Rezumatul criptat este pus împreună cu documentul original si transmis destinatarului.
Acest rezumat criptat este de fapt semnătura electronica a documentului.
4. Destinatarul vede documentul si acum îl va verifica ca este autentic, non repudiabil si
integru. Cum face asta:
a) folosind cheia publica a expeditorului decriptează rezumatul criptat, deci ii rezulta un
rezumat necriptat
b) calculează el însuși un rezumat al documentului in clar primit de la expeditor
c) compara cele doua rezumate si daca ele coincid atunci documentul este integru, adică
nu a fost modificat pe parcurs (daca ar fi fost modificat , rezumatul calculat la punctul b) nu ar
mai fi fost egal cu cel de la punctul a))
d) documentul este de asemenea autentic si non repudiabil, deoarece a putut fi decriptat
rezumatul cu cheia publica si rezumatele sunt egale
Aceasta este in linii mari tehnica semnăturii digitale, adică semnarea documentului prin
calcularea unui rezumat criptat al documentului cu ajutorul unei chei private si transmiterea
acestui rezumat criptat împreună cu documentul pe de o parte, iar pe de alta parte verificarea
semnăturii prin decriptarea acestui rezumat folosind informațiile publice despre expeditor
(cheia sa publica).
Avantaje:
Caracteristicile generale ale unei semnături clasice, olografe:
- autentica: este executata doar de mine
- greu de falsificat: doar eu pot semna in acel mod
- provoacă inalterabilitatea documentului semnat: un document semnat nu mai poate fi
modificat după efectuarea semnăturii
- nereutilizabila: semnătura efectuata de mine nu poate fi mutata de mine sau de altcineva pe
un alt document, ci fiecare document are semnătura sa
- ne repudiabila: eu ca semnatar recunosc semnătura mea si nu pot refuza documentul pe
motiv ca nu este semnat de mine

59. Criptarea informațiilor cu chei simetrice/asimetrice.

Pentru criptare vom folosi anumite tehnici, de exemplu vom înlocui fiecare litera din
textul de mai sus cu urmatoarea litera din alfabet, astfel ca textul de mai sus va arata așa “Bob
bsf nfsf”. Dar o astfel de criptare este foarte simpla, si un interpus va putea imediat descifra
mesajul.
Criptarea simetrica:
O alta abordare este aceea de a cripta textul nostru cu o anumita cheie, adică cu o succesiune
de simboluri, caractere, cifre care aplicate intr-un anumit mod, după un algoritm, textului
nostru ii va da o alta forma iar interlocutorul nostru va putea descifra mesajul doar aplicând
asupra rezultatului criptat din nou aceeași cheie. De exemplu, aplicând pe textul “Ana are
mere” cheia “34564576657567586789″ si un anumit algoritm criptografic, textul nostru s-ar
putea sa arate așa “dfd£!$23xyfrhgfddslkl”. O astfel de criptare se numește ​criptare
simetrica​ (​cu cheie secreta​), deoarece atât pentru criptare cat si pentru decriptare se folosește
o aceeași cheie.
Așadar daca un terț intra in posesia cheii noastre , el va putea decripta orice mesaj; mai mult,
va putea emite mesaje false către destinatar folosind cheia expeditorului. ​Exemple de
algoritmi simetrici sunt algoritmii cunoscuți in informatica sub numele de DES sau AES.
Criptare asimetrica:
O alta metoda de criptare, mult mai sigura si folosita ca ​standard in semnăturile digitale
este criptarea asimetrica ​(​cu chei publice​). In aceasta abordare se folosesc ​doua chei, una
numita privata folosita pentru criptare si alta numita publica pentru decriptare​. ​Cheia
privata este ținută secreta​ si folosita de semnatar pentru a cripta documentul, cealaltă făcută
publica se poate folosi doar pentru descifrare. ​Datele cifrate cu cheia privata pot fi
descifrate doar cu cheia publica sau viceversa​. Astfel eu voi putea primi mesaje secrete de
la orice persoana care cunoaște cheia mea publica dar le voi putea descifra doar eu pentru ca
doar eu am cheia secreta. Exemple de astfel de ​algoritmi asimetrici sunt algoritmii RSA
sau DSA.

60. Care sunt caracteristicile metodelor de îmbunătățire a imaginilor în domeniul spațial,

comparativ cu cele din domeniul frecvență. Dați câte un exemplu de metodă din fiecare
categorie.

1. Metodele în domeniul spațial se bazează pe ​manipularea directă a pixelilor ​din

imagine.
Tehnici:
- Transformări de intensitate (liniare, funcții logaritmice și funcții putere)
- Filtrarea spațială

2. Metodele în domeniul frecvență se bazează pe ​modificarea transformatei Fourier ​a

unei imagini.
1. Metodele în domeniul spațial
a. Negativul. Negativul unei imagini cu niveluri de gri în domeniul [0,L-1] se obține prin
utilizarea transformării negative date de expresia: s=L-1-r
2. Metode în domeniul frecvență
► Filtrele trece sus evidențiază muchiile din cadrul imaginilor (sharpening). Filtrele
trece-sus atenuează frecvențele scăzute și permit trecerea celor înalte. Exemple de
filtre trece sus: filtrul ideal trece sus, filtrul trece- sus Butterworth și filtru trece- sus
gaussian

61. Tipuri de compresie a imaginilor – enumerare, caracteristici.

Compresia imaginilor reprezintă arta și știința de a reduce cantitatea de date necesară pentru a
reprezenta o imagine.
Tipuri de compresie:
Compresie fără pierderi​ - când datele comprimate pot fi decomprimate și se obține exact
același semnal original. (codificarea entropiei, prin care se elimină redundanța)
Compresie cu pierderi ​- când datele decomprimate sunt doar o aproximație a semnalului
original (codificare prin reducere, prin care se elimină ce este neglijabil sau cu relevanță
scăzută).
Compresie simetrică ​este atunci când compresia și decompresia necesită timp și resurse
egale (ex. sunt la fel de dificile sau solicită aceleași resurse).
Compresie asimetrică​ este atunci când decompresia este considerabil mai puțin solicitantă
din punct de vedere al resurselor decât compresia.

Metode de compresie cu pierdere de informație (compresie ireversibila)

● Imaginea reconstruită nu este identică cu imaginea originală
● Se pot obține rapoarte de compresie mari
● Raportul de compresie este cu atât mai mare cu cat gradul de distorsiune acceptat este
mai mare
Metode de compresie fără pierdere de informație (compresie reversibilă)
● Cu păstrarea biților (bit-preserving)
● Aceste metode se pot folosi in cazul imaginilor din aplicațiile medicale, când nu este
permisă o degradare a informației biologice reprezentate de pixeli, întrucât altfel pot
afecta diagnosticul
● Rapoartele de compresie sunt foarte mici și nesemnificative

62. Explicați cum pot fi identificați utilizatorii care accesează în același timp o aplicație
web.
 Web-ul utilizează protocolul de aplicație HTTP. HTTP este la modul general o formă a
unui protocol de comunicare. În particular, HTTP specifică în detaliu modul în care un client
web trebuie să comunice cu serverul web.
Structura de comunicare HTTP urmează modelul cerere-răspuns. Cererea este transmisă
de client unui server, iar serverul trebuie să răspundă.
HTTP este un protocol de la nivelul aplicație și utilizează un protocol orientat pe
conexiune pentru nivelul transport. În general, mesajele HTTP sunt transmise cu TCP. În
general serverele web ascultă pe portul 80. Protocolul HTTP nu are stare. Accesări succesive
ale unor pagini în relație logică nu puteau beneficia de informații de sesiune
Cookies sunt fișiere text stocate pe calculatorul clientului și sunt utilizate în scopul
identificării acestuia în timp. Cookies sunt un mecanism pentru persistența stării:
● Termenul inițial era magic cookie și a fost introdus de inginerii Netscape
● Obiecte similare unor variabile ce sunt reținute de browser
● Asociate unui domeniu
● Pot fi citite sau scrise de site prin intermediul Java script

De regulă, cookies sunt stabilite prin antetul HTTP. Există trei pași pentru a identifica
utilizatorii care se întorc pe un site web:
1. Scriptul de pe server trimite o serie de cookies browser ului web;
2. Browserul web stochează informația pentru utilizări viitoare;
3. Data viitoare când Browserul web trimite o cerere serverului, va trimite și
informațiile din cookies, iar scriptul de pe server le va utiliza să identifice utilizatorul.

63. Explicați cum pot fi găzduite mai multe situri web pe același server, care are
alocată o singură adresă IP.
Găzduirea mai multor site-uri web pe un singur server se face cu ajutorul metodei de
găzduire web shared. In momentul de fata, aceasta este cea mai utilizata metoda de găzduire a
site-urilor web deoarece impune costuri de întreținere scăzute, amortizarea costurilor unui
singur server împărțind-se la mai mulți client.
Acest tip de găzduire pe un server care are alocata o singura adresa IP se face pe baza
numelui. Asta este posibil deoarece atunci când o singura mașină cere o resursa de pe un
server ce folosește HTTP/1.1, aceasta include numele gazdei ca parte din cerere. Serverul
folosește aceasta informație pentru a determina ce site sa-i afișeze utilizatorului.
Mai multe situri web pot fi găzduite pe același server prin intermediul unei gazde
virtuale unica ce folosește la rândul ei porturi diferite. Acest lucru si întâmpla in momentul in
care un client cere o resursa din internet folosind HTPP/1.1, acesta include in cerere domeniul
ca parte din cerere, iar serverul folosește aceasta informație pentru a determina ce site web sa
returneze clientului.

64. Din perspectiva arhitecturii client-server, explicați cum se realizează

programarea web.

HTML HyperText Markup Language Limbaj pentru descrierea structurii unei pagini
.Specificați HTML5 este în dezvoltare
CSS ​Cascading Style Sheets Limbaj pentru particularizarea aspectului structurilor HTML
Versiune: CSS3
 PHP ​Majoritatea site-urilor actuale se bazează pe generarea de pagini dinamice Codul
interpretat (PHP, Ruby, Python) are rolul de a construi codul HTML trimis clientului
JAVASCRIPT ​Codul php creează în mod dinamic o pagină statică Pentru a crea
comportament dinamic într-o pagină (animaţii, evenimente), codul trebuie executat pe client
Javascript este folosit pentru a controla elementele din pagină Javascript nu este utilizat doar
în cadrul site-urilor: ¡ Documente pdf ¡ Module de browser

65. Caracteristicile platformei pentru e-learning Moodle.

● Accesarea facilă a conținutului cursurilor, (pentru mobil și offline)
● Moodle
○ Web>>> Cursurile de pe platforma e-Learning sunt organizate pe două sau trei
coloane. Aceste coloane pot conține blocuri ce pot fi personalizate precum și
topic-uri unde titularul de curs poate posta conținut sau teme pentru curs.
○ Mobile>>> aplicație dedicată pe smartphone-urile sau tablele bazate pe
Android sau iOS.
● Pagina mea - Această pagină afișează ​toate cursurile la care sunteți înregistrat și vă
permite să navigați rapid către noile lucrări (teme de casă, teste).
● Comunicarea cu colegii sau cadrul didactic – găsiți rapid și contactați persoane din
curs.
● Actualizări​ – primiți instant notificări pentru mesaje sau alte evenimente cum ar fi
● trimiterea temelor.
● Trimiterea temelor ​- temele pot fi trimise și corectate online
● Urmărirea progresului – se pot vizualiza notele sau parcurge materialele și
activitățile din cadrul cursurilor (lucrările de laborator).

66. Principiul de funcționare al unității centrale pipeline.

 Pipeline (conductă, bandă de asamblare) este o tehnică prin care ​sunt lansate
simultan în execuție ​mai multe instrucțiuni​. Acest lucru se obține fără un hardware
adițional, numai prin punerea la lucru în același timp a unor parți diferite ale hardului, fiecare
dintre ele tratând instrucțiuni diferite.
Organizarea pipeline a unei unități centrale ​este asemănătoare cu o linie de
montaj: tratarea unei instrucțiuni este ​împărțită în mai multe etape (segmente, pași); pentru
fiecare etapă se repartizează o fracțiune de timp in care sa poată fi executată. Fiecare din
aceste etape este un segment al conductei (sau pipe stage).
Segmentele unei pipeline sunt legate succesiv intre ele:

Timpul necesar pentru a transporta o instrucțiune de la un segment la altul ​reprezintă

un ciclu mașină (ciclu de ceas, clock cycle). Execuția unei instrucțiuni necesita mai mulți
cicli mașină, pană când aceasta traversează întreaga pipeline.

Lucrul la viteza ei maximală în pipeline este împiedicat de hazarduri. ​Hazardurile

structurale ​sunt ​determinate de ​conflictele de resurse. Hazardurile de date sunt produse de
dependentele de date intre instrucțiuni. Hazardurile de comanda se produc ca o consecința a
instrucțiunilor de salt.

67. Clasificarea Flynn a procesoarelor din punct de vedere al paralelismului prelucrării.

Calculatoarele pot fi clasificate pe baza modului de tratare a fluxurilor de instrucțiuni
și de date asociate acestora. Clasificarea Flynn este bazata pe natura fluxurilor de instrucțiuni
executate de calculator și a fluxurilor de date care sunt tratate de aceste instrucțiuni.
Clasificarea Flynn:
1. Flux simplu de instrucțiuni, flux simplu de date (​SISD​).
2. Flux simplu de instrucțiuni, flux multiplu de date (​SIMD​)
3. Flux multiplu de instrucțiuni, flux multiplu de date (​MIMD​)
68. Prelucrarea multicore și multitasking la microprocesoare
 Multitasking (procesorul ​execută mai multe programe simultan - de fapt ​comută
execuția de la un program la altul, cu rapiditate și utilizarea eficientă a timpului, ceea ce
pentru utilizator apare ca execuție simultană).
Multiprocesoarele la nivel de chip, având numele de ​multi-core computând, implică
plasarea mai multor procesoare pe același chip, fiind cea mai severă formă de cuplare
puternică în contextul multiprocesării.

69. Tehnici de prelucrare cvasiparalelă a instrucțiunilor de către microprocesoare.

Predicția salturilor din programul de calcul.

Execuția cvasiparalelă a instrucțiunilor se refera la faptul ca codul unei instrucțiuni poate

fi preluat din memorie în timp ce se execută operațiile cu datele aferente instrucțiunii
anterioare.
Predicția salturilor este o tehnica pipeline prin care se dorește optimizarea structurii
pipeline prin evitarea reinițializării acesteia dacă în procesul de încărcare a instrucțiunilor
program s-a produs o eroare. Reinițializarea pipeline-ului se realizează doar dacă
instrucțiunile încărcate sunt eronate.

70. Arhitecturi CISC și RISC de microprocesoare. Comparație.

CISC - complex instruction set computing - procesoarele construite după această
arhitectură sunt procesoare care execută instrucțiuni mai complexe, ceea ce înseamnă că
lungimea codului va fi mai scurtă. Laptopurile moderne folosesc acest tip de arhitectură.
Eficiență energetică mai redusă comparativ cu arhitectura RISC.
RISC - reduced instruction set computing - acest tip de procesoare sunt folosite in
telefoanele mobile datorită eficienței energetice. Instrucțiunile sunt mai simple și se execută
una pe ciclu, astfel codul devine mai lung. Sunt arhitecturi lower level.