Sunteți pe pagina 1din 150

5.

INSTALATII NAVALE

5.1. DESTINATIA INSTALATIILOR NAVALE

Navele maritime si fluviale sunt dotate cu instalatii de bord care asigura


securitatea de navigatie, integritatea marfurilor transportate, conditiile necesare
pentru locuit si pentru desfasurarea activitatii echipajului si pasagerilor.
Instalatiile navale se impart in doua mari categorii:
- instalatii cu tubulaturi si,
- instalatii mecanice.

Instalatiile cu tubulaturi, care folosesc masini hidropneumatice, se


utilizeaza pentru: ambarcarea, repartizarea in magazii si debarcarea in
porturile de destinatie a marfurilor lichide, congelarea si refrigerarea
marfurilor usor perisabile, asigurarea cu apa potabila si de spalare, evacuarea
apelor uzate si de santina, balastarea navei, lupta impotriva incendiilor,
conditionarea aerului din incaperile navei, sustentatia navelor cu perna de aer
si actionarea hidrostatica a mecanismelor de bord.

Instalatiile mecanice, care folosesc mecanisme de actionare a organelor


de lucru, se utilizeaza pentru: ancorarea, legarea, remorcarea sau guvernarea
navei, manevrarea marfurilor generale, capacelor mecanice ale gurilor de
magazii si barcilor de salvare din dotarea navei.

De asemenea, exista instalatii mecanice folosite pe nave specializate,


cum sunt cele de pescuit industrial sau cele de fora j marin.
Instalatiile navale de bord nu cuprind instalatiile energetice, de apa, aer,
abur si combustibil lichid, solid sau gazos, care fac parte din instalatiile de
forta.
Diversitatea functiilor indeplinite de instalatiile navale determina o mare
varietate a formelor lor constructive. Navele sunt echipate, in general, cu aceste
instalatii, dar unele sunt utilizate numai pe anumite tipuri de nave specializate,
cum sunt petrolierele, remorcherele, navele frigorifice, navele cu perna de aer,
navele de pescuit industrial, platformele de foraj marin, etc.

1
5.2. CLASIFICAREA INSTALATIILOR NAVALE

Instalatiile navale pot fi clasificate dupa destinatia lor, aplicabilitatea la


diverse nave, felul lichidului de lucru, gradul de participare la mentinerea
vitalitatii navei etc.
Folosind drept criteriu de clasificare destinatia instalatiei se deosebesc
instalatiile: balast – santina, separatoare de santina, stingere incendii,
conditionare aer, sustentatie, sanitare, transferare marfuri lichide, actionare
hidrostatica, ancorare, legare, remorcare, guvernare, ridicare, manevrare capace
mecanice, salvare, de pescuit industrial.

5.3. CERINTE IMPUSE INSTALATIILOR NAVALE

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca instalatiile navale de bord


pot fi grupate in cerinte generale, pe care trebuie sa le indeplineasca toate
instalatiile, si cerinte particulare (de exemplu, rezistenta la frig a materialului,
functionarea masinilor si in cazul inundarii compartimentului, comanda
aceleeasi armaturi din mai multe locuri, rezistenta la coroziunea unui anumit
agent de lucru etc.); acestea se vor analiza odata cu instalatia respectiva.
Dintre cerintele generale impuse instalatiilor navale de bord se
mentioneaza:
- economicitatea si siguranta in functionare indelungata, in conditii
navale de exploatare;
- instalatiile de care depinde vitalitatea navei trebuie sa aiba vitalitatea
lor proprie, fiind capabile sa-si indeplineasca functiile si in cazul
avarierii lor partiale sau la iesirea din functiune a unor elemente
separate ale lor;
- elementele constructive ale instalatiilor trebuie sa fie in cea mai mare
masura standardizate sau macar tipizate, iar numarul de
tipodimensiuni trebuie sa fie cat mai redus;
- volumele ocupate de instalatii, precum si masele lor trebuie sa fie
minime, cu conditia ca si costul sa fie redus;
- materialele folosite pentru confectionarea si montarea instalatiilor
trebuie sa fie rezistente la coroziunea marina si a agentilor de lucru;
- amplasarea la bord a elementelor instalatiilor trebuie sa excluda
posibilitatea deteriorarii lor mecanice datorita operatiilor de incarcare
– descarcare a marfurilor si sa permita accesul personalului pentru

2
examinare si reparare; elementele constructive ale instalatiilor
trebuie sa se incadreze in arhitectura incaperilor pe care le deservesc
sau pe care le traverseaza;
- functionarea instalatiilor trebuie sa respecte prevederile conventiilor
internationale privind poluarea de catre nave a apei de mare;
- instalatiile care participa la realizarea conditiilor de viata pentru
oamenii de la bord trebuie sa respecte prevederile normelor sanitare
internationale (parametrii de confort ai aerului, apa potabila, nivel
acustic, frecventa si amplitudine a vibratiilor);
- toate instalatiile de la bord trebuie sa respecte prevederile registrului
naval sub supravegherea caruia se construieste sau se exploateaza
nava;
- functionarea instalatiilor navei trebuie sa fie mecanizata sau
automatizata in limite rezonabile si in functie de clasa navei;
- masinile instalatiilor ce functioneaza in medii explozive trebuie sa nu
produca scantei care sa poata provoca incendii la bordul navei;
- corpul masinilor amplasate pe puntea deschisa trebuie sa fie etanse la
valurile care spala puntea in timpul navigatiei;
- posibilitatea actionarii locale si de la distanta;
- simplitate de reglare si stabilitate de functionare;
- simplitate de deservire si intretinere;
- durata maxima de exploatare.

5.4. ELEMENTE CONSTRUCTIVE COMUNE

Instalatiile navale de bord au mai multe elemente constructive comune,


dintre care: tevi rigide si racorduri flexibile; armaturi de imbinare, care
servesc la asamblarea tevilor intre ele, cu organele de inchidere si reglaj
sau cu masinile hidraulice si cu tancurile de depozitare a fluidelor de lucru;
partile fasonate ale tubulaturii (fitinguri), folosite pentru ramificare,
racordare sau schimbari de directie; armaturi pentru reglarea sau
intreruperea circulatiei fluidelor; masini hidraulice care servesc la trecerea
energiei mecanice in energie hidraulica ; masini mecanice care servesc la
transmiterea energiei mecanice in forma si directia ceruta de organul de
lucru; transmisii si dispozitive de conducere a functionarii masinilor,
mecanismelor, armaturilor de inchidere si a altor elemente ale instalatiilor
de bord; aparate pentru masurare, control functional si semnalizare; tancuri
de depozitare, butelii tancuri de consum si alte recipiente si rezervoare;
suporti pentru fixarea tuburilor si armaturilor pe elementele structurale ale
corpului navei; compensatoare de dilatatie si comprimare a conductelor.
Ca dimensiune caracteristica a sectiunii interioare de trecere a unei tevi
pentru instalatii, a unei armaturi si a altor elemente de trecere a fluidelor, se
foloseste diametrul nominal Dn, exprimat in milimetri.
Un alt parametru caracteristic al tubulaturilor si armaturilor este
presiunea nominala pn, exprimata in bari.

3
Presiunea nominala este presiunea maxima admisibila de functionare a
unui element de instalatie.
Fluidele de lucru din instalatiile navale pot fi: apa rece sau calda, de
mare sau dulce; abur; aer la diverse presiuni; freon; amoniac; solutiile in apa
ale unor saruri; substante spumogene; produse petroliere; uleiuri de ungere si
de actionare hidrostatica; bioxid de carbon. Agresivitatea lor fata de tubulaturi
si armaturi, viteza de curgere, temperatura si presiunea sunt diferite, deci si
materialele utilizate trebuie alese in mod corespunzator.

5.4.1. TEVI

Pentru realizarea traseelor de tubulaturi se utilizeaza tevi de diferite


tipuri de materiale si sectiuni.

5.4.1.1. Tevi din otel


a. La instalatiile de balast – santina, circuitele de racire a agregatelor
frigorifice, ambarcare combustibil, ungere, sonde si aerisiri, scurgeri
de pe punti, scurgeri generale, alimentare cu apa sanitara si incalzire
cu apa (care nu depasesc presiunea de lucru de 5 bari) se utilizeaza
tevi din otel, sudate longitudinal, pentru constructii, tevi din otel, fara
sudura, trase sau laminate la rece, pentru constructii si tevi din otel
fara sudura, laminate la cald, pentru constructii. Pentru D n 400 … Dn
1000 se utilizeaza tevi din otel, sudate elicoidal, pentru uz general.
b. La instalatiile care depasesc presiunea de lucru de 5 bari (aer
comprimat, frigorifice, abur, actionari hidraulice, stingere incendii cu
apa, abur, bioxid de carbon, spuma etc.) se utilizeaza tevi din otel,
fara sudura, laminate la cald, si tevi din otel fara sudura, trase sau
laminate la rece, pentru constructii. Pentru instalatiile de marfa ale
petrolierelor se utilizeaza tevi din otel slab aliat cu o rezistenta la
coroziune superioara.

5.4.1.2. Tevi rotunde, trase din cupru


Se folosesc pentru tubulaturi cu: apa de mare si apa dulce (instalatii de
balast – santina, racire, stingere cu apa), bioxid de carbon (stingere volumica),
abur (incalzire), aer comprimat (actionari pneumatice), freon si amoniac
(instalatii frigorifice) si produse petroliere, uleiuri (instalatii de combustibil si
ungere).

5.4.1.3. Tevi rotunde, trase din aliaj de Cu – Zn


La instalatiile de incalzire din tancurile de marfa ale navelor petroliere si
pentru tevile schimbatoarelor de caldura se utilizeaza tevi din Cu Zn 28 Sn 1 cu
rezistenta la coroziune mult mai buna decat a tevilor din alama obisnuita.
Pentru instalatiile fara solicitari mecanice se folosesc tevi din aliaj CuZn
obisnuit.

4
5.4.1.4. Tevi din mase plastice
Se folosesc pentru tubulaturi de apa dulce (instalatii sanitare) sau de aer
(ventilatie, conditionare).

5.4.2. ELEMENTE DE IMBINARE

Pentru imbinarea tevilor intre ele, cu armaturile, cu fitingurile sau pentru


racordarea la peretii tancurilor si la invelisurile corpului navei, se folosesc
elemente de imbinare demontabile si nedemontabile.
Imbinarile nedemontabile pot fi sudate, lipite sau incleiate, in functie de
materialul de adaos folosit. In cazul sudurilor acesta este identic cu materialul
de baza, in cazul lipiturilor el este un metal cu temperatura de topire mai
scazuta decat a celui de baza (otel – alama, otel – cositor etc.), iar in cazul
incleierilor se foloseste un adeziv nemetalic si diferit de materialul de baza.
In functie de clasa tubulaturii se utilizeaza urmatoarele imbinari
nedemontabile:
- imbinari sudate cap la cap clasa 1 cu patrundere completa pe
adancime cu masuri speciale pentru asigurarea calitatii radacinii (inel
metalic sau fuzibil) pentru instalatiile de abur, combustibil cu p>16
bari sau t > 150C si instalatiile aer, gaz, ulei hidraulic cu p>40 bari
sau t>300C;
- imbinari sudate cap la cap clasa 2 cu patrundere completa pe
adancime, fara masuri speciale pentru asigurarea calitatii radacinii
pentru instalatiile de abur, combustibil cu 7<p<16 bari si 60<t 150C
si instalatiile aer, gaz, ulei hidraulic cu 16<p<40 bari si
200<t300C;
- imbinari cu mansoane sudate pentru clasele 1, 2, 3 la D n 32 mm si
pentru toate diametrele nominale la instalatiile care nu sunt de clasa
1 si 2.
- Imbinari de colt cu racorduri neintarite pentru clasa 3, intarite pentru
clasele 1 si 2 si folosind teuri forjate pentru clasa 1.
Dintre cele demontabile cea mai mare raspandire au capatat imbinarile
cu flanse aplicabile la conductele metalice si nemetalice.
In functie de clasa instalatiei cele mai uzuale sunt: flansele cu gat pentru
sudare in capul tevii clasa, flanse plate pentru sudare si flanse libere pe teava.
Suprafetele de etansare cele mai uzuale sunt: plane si cu pana si canal.
Imbinarile cu mufe, teuri, coturi si reductii filetate se utilizeaza pentru
instalatiile de clasa 3 cu diametrul exterior  57 mm cu exceptia tubulaturii
pentru medii fierbinti.
Imbinarile cu stuturi filetate se utilizeaza pentru toate clasele cu
diametrul interior  32mm si cele mai uzuale sunt cu insurubari olandeze sau
cu imbinare Ermeto.
Pentru destinatii speciale cele mai uzuale sunt: racordurile cu teava
bordurata pentru instalatii frigorifice, racordurile olandeze oscilante pentru
legatura cu malul la instalatiile de transfer marfa nave petroliere etc.

5
Trecerile tubulaturilor prin peretii etansi ai corpului navei se realizeaza
cu: flanse sudate cu doua fete, trecere cu flansa sudata sau demontabila.
Tubulaturile instalatiilor navale nu trebuie sa fie tensionate datorita
incovoierii corpului navei sau datorita dilatarilor termice. Pe traseele de tevi se
monteaza compensatoare curbe, telescopice cu presetupa de etansare sau cu
inel de cauciuc, lenticulare, cu furtun de cauciuc.
Compensatoarele elastice ale tubulaturilor de combustibil sau de ulei de
ungere, ca si cele ale tubulaturilor legate cu dispozitivele de actionare a usilor
etanse la apa si cu deschiderile din invelisul exterior al corpului a caror
distrugere in caz de incendiu ar crea pericolul inundarii navei, vor fi rezistente
la foc.

5.4.3. GARNITURI DE ETANSARE

Se aleg corespunzator naturii si parametrilor functionali ai fluidului. Ele


trebuie sa aiba proprietati fizice stabile in timp, sa reziste la demontari si
montari repetate, sa fie elasto-plastice pentru a etansa si sa fie ieftine.
In functie de presiunea si temperatura de functionare, garniturile pot fi
nemetalice, metalice sau in structura combinata. Dupa forma pot fi plane sau
spatiale, cu suprafata neteda sau striata.
In continuare sunt indicate domeniile de aplicare, in instalatiile navale, a
diferitelor materiale de garnituri de etansare:
Cauciuc de orice fel : pana la pn 6, pentru apa de mare si apa tehnica, aer
cald (+60C) si agenti frigorifici (-30C). Cauciuc alimentar: pentru apa
potabila si instalatii tehnologice alimentare: pana la pn 10 pentru instalatii cu
apa calda si supraincalzita (+150C). Cauciuc stabil la agenti chimici : produse
chimice, pana la pn 6 si +50C.
Marsit unit (60 … 70% azbest, 12…15% cauciuc si 15 … 18%
componenti minerali): abur supraincalzit (pn 50 si 400 C), apa de mare si apa
tehnica (pn 50 si +50C), aer (pn 50 si +250C), gaze arse (400C), vapori de
produse petroliere, apa tehnica, calda, supraincalzita (p n 50 si +250C),
amoniac gazos la 35 bari, combustibili si lubrifianti (pn150 si 150C).
Carton simplu : combustibili si lubrifianti (pn 10 si +90C), gaze de
ventilatie (pn 6 si +90C), aer comprimat si apa potabila pana la 20 bari. Carton
impregnat produse petroliere albe si lubrifianti pentru pn 6.
Fibra : bioxid de carbon (80 bari), produse petroliere negre si albe,
chimicale. Carton de azbest: gaze arse evacuate pana la 25 bari si 600C.
Policlorura de vinil: produse petroliere negre si albe, lubrifianti, apa de
mare si apa tehnica, agenti frigorifici, aer si gaze de ventilatie.
Cupru : aer, abur (200 bari, 400C), bioxid de carbon (200 bari, 68C),
freon (25 bari, 60C), uleiuri (200 bari, 80C).
Aluminiu: combustibili si lubrifianti (60 bari), amoniac gazos (35 bari,
35C), abur (20 bari, +300C).

6
Fata de garniturile plane, garniturilor spatiale, folosite la presetupe, li se
mai cere coeficient de frecare redus si uzura mica. Se executa din snur impletit,
cu sectiune transversala circulara sau de preferinta patrata, sunt uscate sau
impregnate cu diverse materiale lubrifiante.

5.4.4. ARMATURI NAVALE

Sunt elemente constitutive ale instalatiilor navale, montate pe tubulaturi


pentru a dirija circulatia fluidelor sau reglarea parametrilor de functionare.
Armaturile navale trebuie sa fie: sigure in functionare, de gabarit redus
si de rezistenta mecanica, rigiditate si etanseitate corespunzatoare. Materialul
lor trebuie sa fie rezistent la coroziune si eroziune. Constructia armaturii
trebuie sa excluda posibilitatea patrunderii agentului de lucru din tubulatura in
mediul inconjurator prin locurile de contact ale pieselor, garniturilor si
suprafetelor de etansare. De asemenea, ele trebuie sa asigure rapiditatea
necesara de manevrare, evitand posibilitatea aparitiei loviturilor de berbec in
tubulatura. Rezistenta lor hidraulica trebuie sa fie minima.
Dupa destinatie se deosebesc: armaturi de inchidere, care opresc
circulatia fluidelor; armaturi de serviciu, care deservesc consumatori de capat,
cum sunt obiectele sanitare, sticlele de nivel, dispozitivele de control etc.;
armaturi de retinere sau de sens unic, care impiedica circulatia fluidelor in sens
invers celui normal; armaturi de siguranta, care impiedica cresterea excesiva a
presiunii; armaturi de reglaj (comandate manual sau de un traductor), care
regleaza parametrii (presiune, temperatura, debit, nivel) de functionare a
instalatiei; armaturi de semnalizare (optica sau acustica) la atingerea unor
parametri prescrisi; armaturi de separare, filtrare, vizualizare; aparate de
masura si control.

5.4.4.1. Actionarea armaturilor de inchidere si reglaj


Cand diametrele nominale sau distanta dintre locul de comanda si
armaturi este mare sau cand ele fac parte din sisteme cu functionare automata,
manevrarea manuala trebuie inlocuita cu o alta forma de actionare.
Sistemele de actionare ale armaturilor trebuie sa asigure viteza necesara
de manevrare, sa excluda variatia arbitrara a pozitiei organului de inchidere, sa
permita controlarea permanenta a pozitiei organului obturator, la nevoie sa
permita utilizarea mijloacelor mecanice sau manuale de rezerva, in functionare
sa nu dea semnale false, sa nu provoace scantei si sa nu depaseasca nivelele
admisibile de zgomote si vibratii.

5.4.4.2. Actionarea electromagnetica


Aceasta este aplicabila doar armaturilor de inchidere, pentru ca
realizeaza curse complete, neavand posibilitate de reglaj intermediar.

5.4.4.3. Actionarea electromecanica


Poate realiza functiile de inchidere si reglaj fiind aplicabila tuturor
tipurilor de armaturi. Sistemul este relativ simplu, dar pentru ca cere cate un

7
electromotor si un reductor pentru fiecare armatura, este recomandat in
instalatii cu armaturi putine si de diametre nominale mari. Nu se recomanda
utilizarea sa in instalatiile de marfa ale petrolierelor. In Romania sunt
omologate electromecanismele de actionare a armaturilor REGMO (fig.1 : 1-
electromotor de actionare; 2- reductor; 3- cofret electric; 4- roata de manevra
pentru actionare manuala; 5- armatura de inchidere si reglaj), care pot fi cu
sertar sau cu ventil. Cele noua marimi de baza au momente de actionare (8 …
10000)Nm si puteri de actionare (0,3 … 22) KW.

1 2 3

Fig.1.

z10 z11 z16

1 z4 z13 z12 z18 z17

10

z1 H 2 5 z6 z7 z14 z15 z19

z2 9 11

z5
z9 z8 z9
z3 3 4

6
7

Deschis Inchis
8

8
Fig.2.
In fig.2 este reprezentata schema cinematica a mecanismului de
actionare ( 1- electromotor; 2- cuplaj cu bile pentru limitarea momentului
maxim; 3- balanta dinamometrica pentru reglarea momentelor mecanice de
inchidere si deschidere a armaturii; 4- arcurile balantei dinamometrice; 5- arcul
cuplajului de limitare a momentului maxim; 6- microintrerupatori limitare
cursa; 7- came actionare microintrerupatori; 8- indicator local de pozitie; 9-
potentiometru; 10- roata de mana; 11- microintrerupator actionare electrica;
z1,z2,z3,H – mecanism planetar; z1- roata motoare centrala; z2- satelit; z3- roata
centrala fixata, cu momentul mecanic reglat; z 4- roata mecanism limitare
moment; z5- pinion fixat pe arborele mecanismului de limitare a momentului;
z6/z7, z12/z13, z14/z15 – angrenajele mecanismului de limitare a momentului; z8/z9-
roti de schimb; z10/z11- angrenaj melcat principal;z16/z17- angrenajul
mecanismului de actionare manuala; z18/z19- cuplaj mobil dintat).

5.4.4.4. Actionarea hidrostatica


Este aplicabila instalatiilor cu multe armaturi, de diverse diametre
nominale. Este silentioasa in functionare si poate antrena orice fel de armatura
de inchidere si reglaj. In fig.3 ( 1- tija armaturii de inchidere si reglaj; 2-
cilindru; 3- pinion; 4- tija cu cremaliera; 5- piston; 6- corpul hidromotorului; 7-
capat patrat de actionare manuala ) este reprezentat hidromotorul liniar si
mecanismul de rotire a tijei unei valvule fluture D n 125, de fabricatie
romaneasca, folosite in instalatiile de santina, balast, ambarcat si transfer
combustibil. Caracteristicile tehnice ale actionarii sunt: presiunea maxima de
lucru 60 bari; presiunea de probare a circuitelor hidrostatice 90 bari, deplasare
unghiulara 90 , diametrul cilindrului hidraulic 63 mm; debitul pompei 15
l/min; puterea si turatia motorului electric 3 kW si, respectiv, 1450 rot/min;
alimentare in c.a. trifazat 3 x 380 V; 50 Hz; lichid de lucru: ulei hidraulic H30.
Generatorul hidrostatic este proiectat sa deserveasca 15 armaturi de inchidere si
reglaj Dn 125.

9
5.5. ORGANIZAREA PROBARII INSTALATIILOR
NAVALE DE BORD

Probarea instalatiilor navale de bord este ansamblul de lucrari executate


in scopul verificarii caracteristicilor dimensionale, de rezistenta mecanica si de
exploatare, fata de valorile garantate de santierul naval constructor.
Probele incep la subansamblele care compun instalatia si se continua pe
parcursul montajului si in functionare, dupa montarea definitiva a instalatiilor
pe nava.
Formal, probele pot fi de casa, cu rezultate de interes intern si probe de
receptie, incheiate cu documente semnate de beneficiar.

a. Probele de receptie la intrarea in santier a elementelor achizitionate


prin cooperare cu alte unitati producatoare sunt in general cantitative si
cateodata calitative. Probele cantitative constau in cantarire, numarare,
masurare de lungimi si suprafete, confruntari cu lista de impachetare,
verificarea existentei documentatiei tehnice de insotire etc. Probele calitative
constau in confruntarea produsului cu certificatele de calitate, verificarea
conditiilor tehnice din contract, examinarea lui exterioara, constatarea
deteriorarilor etc. Ele se executa de catre comisia de receptie imediat dupa
sosirea materialelor si masinilor in santier, pentru ca, la nevoie, sa se poata
intocmi in termenele legale eventualele acte de reclamatie.

10
b. Probele de receptie pe parcursul montarii au ca obiect: rezistenta
statica de suprasarcina a instalatiilor de ridicat, rezistenta mecanica si
etanseitatea tubulaturilor si recipientilor sub presiune, rezistenta electrica a
izolatiei conductorilor montati in instalatii etc. Ele se executa de catre santier si
se receptioneaza de organele C.T.C. sub supravegherea societatii de clasificare
acolo unde este cazul. La receptionare participa si comisia de supraveghere din
partea beneficiarului, daca prin contract este stipulata existenta ei in santierul
constructor.

c. Probele de functionare a instalatiilor dupa terminarea montarii se


executa cu scopul de a constata daca ele corespund cu datele tehnice prevazute
in specificatia contractuala, cu datele proiectului, cu conditiile de exploatare, cu
cerintele impuse de registrul naval si cu conventiile internationale care au fost
luate in considerare in timpul executarii proiectului. Cu ajutorul probelor de
functionare se verifica calitatea executiei in santier si se stabilesc
caracteristicile tehnico- economice ale navei si instalatiilor sale, conform unui
program de probare avizat de Registrul naval si beneficiar

11
Probarea unei nave marcheaza inceperea perioadei de receptionare.
Probarea navei de catre santier se executa cu ajutorul unei comisii de
predare numita de acesta, iar receptionarea se face cu o comisie de receptie
a beneficiarului. La probe participa si inspectorii de registru naval, pentru
acele parti care intereseaza societatea de clasificare. Inaintea inceperii
probelor trebuie prezentate registrului naval toate certificatele de calitate si
actele probelor care intereseaza clasificarea, precum si anexele cu
rezultatele verificarilor in faza de montare.
Inceperea probelor de receptionare nu trebuie sa fie conditionata de
inchiderea ciclului de fabricatie a navei.
La inceperea probelor oficiale de receptionare, instalatiile si agregatele a
caror probare nu este legata de instalatia de propulsie a navei sau de iesirea
navei in proba de mars, trebuie sa fie receptionate tehnic in privinta
montajului, inca in perioada de construire a navei. Receptionarea trebuie
facuta de comisia de supraveghere si organele de control tehnic ale
santierului, cu participarea inspectorilor de registru naval, acolo unde este
cazul.
In tot timpul efectuarii probelor de receptie, trebuie loate masuri de tehnica
securitatii muncii si protectia muncii si de prevenire a incendiilor. Este
recomandabil sa se inceapa cu instalatiile de care depinde vitalitatea navei.
Inainte de inceperea probelor de receptie, comisia de predare a santierului
verifica fiecare instalatie in cadrul probelor de casa si completeaza tabele
cu date de probare, astfel incat la inceperea probelor de predare comisia de
receptie sa dispuna de rezultatele probelor de casa.
Probele de receptie se executa in trei etape principale: probe la cheu, probe
de mars si probe de control.

5.5.1. PROBELE DE RECEPTIE LA CHEU

Aceste probe au ca scop verificarea montarii corecte a mecanismelor,


aparatelor si tubulaturii si a parametrilor lor functionali. Instalatiile de
punte si de corp, caldarinele si in general, toate mecanismele, agregatele si
instalatiile care se pot verifica la cheu la parametrii nominali de
functionare, pot fi receptionate definitiv inca din aceasta etapa de receptie.
Datele inregistrate la diferite aparate de masura si control cu ocazia
probelor trebuie inscrise in tabele special intocmite de santierul constructor,
pentru fiecare instalatie in parte. Comisia de predare trebuie sa dispuna de
un jurnal in care comisia de receptie a beneficiarului sa consemneze daca
instalatiile au fost receptionate integral sau partial, precum si eventualele
observatii asupra deficientelor constatate, cu propuneri de remediere.
Instalatiile se considera receptionate definitiv daca in timpul probelor sau
dupa prelucrarea datelor obtinute la probe, comisia de receptie nu face in
jurnal obiectii scrise.

12
Daca in timpul probarii la cheu se constata defectiuni la instalatii,
mecanisme sau agregate, comisia de receptie poate cere revizuirea
elementului de instalatie care a functionat defectuos. Dupa revizie, este
necesara reluarea probarii instalatiei, dupa un program de probare redus la
necesitatile de stabilire a calitatii remedierilor efectuate.

5.5.2. PROBELE DE RECEPTIE IN MARS

Acestea constituie etapa de receptionare finala a navei, in cadrul careia se


executa masuratori pentru:
- capacitatea functionala a instalatiilor de ancorare, guvernare, legare,
remorcare;
- eficienta instalatiilor de ventilatie, de incalzire, frigorifice si de
conditionare a aerului.
La nava prototip mai trebuie executate masuratori de vibratii locale ale
elementelor instalatiilor de bord si de nivel acustic.

5.5.3. REVIZIA TEHNICA, PROBELE DE CONTROL


SI SEMNAREA ACTELOR DE RECEPTIONARE FINALA

Dupa terminarea probelor de receptie in mars se procedeaza la revizuirea


masinilor si mecanismelor instalatiilor, pentru a se constata modul in care
au functionat. Volumul lucrarilor de revizie trebuie stabilit de comisia de
receptie.
Dupa terminarea reviziilor tehnice si inlaturarea deficientelor se trece la
receptionarea pieselor de rezerva, a inventarului si materialelor
consumabile, conform specificatiilor contractuale si apoi se efectueaza
probele de control. Scopul acestora este de a constata functionarea corecta
a elementelor de instalatii supuse reviziilor tehnice. Probele de control se
executa atunci cand nava si instalatiile sale sunt receptionate si dupa
inlaturarea tuturor deficientelor semnalate la proba de mars.
Dupa ce, in cadrul probelor de control, s-a constatat ca deficientele
semnalate au fost inlaturate, se trece la semnarea actelor de receptionare a
navei. Din partea beneficiarului aceste documente sunt semnate de membrii
comisiei de receptie. In aceasta ultima faza, printr-un act de garantie, se
definitiveaza si obligatiile santierului naval in perioada de garantie, iar
comandantului navei i se inmaneaza actele cu rezultatele probelor de
functionare, precum si certificatele eliberate de societatea de clasificare sub
supravegherea careia a fost construita nava.

5.6. ORGANIZAREA REPARARII INSTALATIILOR


NAVALE DE BORD

13
In timpul exploatarii, caracteristicile initiale ale elementelor componente
ale instalatiilor navale se modifica treptat, conform functiei de timp a
uzurii. Uzura se produce diferit in timp:
- in perioada de rodaj, ea este rapida, mai ales in cazul elementelor cu
frecare uscata la care ea este de fapt, o continuare a proceselor de
prelucrare prin aschiere;
- in perioada exploatarii normale, functia de timp a uzurii este relativ
liniara, iar panta curbei caracterizeaza durata de viata a elementului
instalatiei;
- dupa depasirea uzurii admisibile, functia de uzura este exponentiala
(uzura catastrofala), iar daca instalatia continua sa functioneze, apare
avarierea.
Cand un element al instalatiei a ajuns la uzura maxima admisibila, el
trebuie reparat.

5.6.1. DEFECTAREA INSTALATIILOR NAVALE DE BORD

Dupa cauzele pe care le provoaca, se deosebesc:


- defecte aparute ca urmare a uzurii fizice normale;
- defecte datorate conceptiei si tehnologiei de executie;
- defecte datorate exploatarii incorecte.

5.6.1.1. Defecte de uzura fizica normala


Uzura fizica produsa in conditii normale de exploatare se datoreaza
abraziunii, eroziunii, coroziunii, cavitatiei, oboselii mecanice etc. Ea
provoaca schimbarea valorilor initiale ale parametrilor de forma,
dimensiunilor si caracteristicilor fizice si chimice.

5.6.1.2. Defecte datorate conceptiei si tehnologiei de executie


Acestea sunt provocate de omisiuni sau greseli de calcul, alegerea
necorespunzatoare a materialului, tratamentului termic, tolerantelor de executie
etc. Apar de obicei in perioada de rodaj sau la inceputul perioadei de exploatare
normala, la instalatiile prototip sau cap de serie. De exemplu, alegerea
materialului necorespunzator fluidului de lucru pentru rotorul unei pompe poate
provoca uzuri mari.

5.6.1.3. Defecte de exploatare


Acestea sunt provocate de nerespectarea instructiunilor de intretinere
zilnica si periodica a instalatiilor si a parametrilor de functionare, uneori
datorita conditiilor de navigatie neobisnuit de dificile (furtuna, gheata etc.).
Nerespectarea instructiunilor de intretinere mareste panta functiei de timp a
uzurii, iar nerespectarea parametrilor de functionare poate provoca direct avarii
(de exemplu, deformarea unei carme sau arborelui de carma pe vreme de
furtuna).

14
5.6.1.4. Constatarea defectelor.
Pentru mentinerea instalatiilor navale la parametrii nominali de
functionare, periodic, la intervale de timp indicate in instructiunile de
exploatare, trebuie procedat la demontarea lor pentru revizie tehnica si
eventual, pentru constatarea si indepartarea defectiunilor. Revizuirea periodica
trebuie facuta indiferentde aparitia vreunui defect vizibil. In acest sens
Registrele navale folosesc o forma relativ recenta de urmarire a starii tehnice a
navelor si instalatiilor lor, denumita supraveghere continua.
Pentru constatarea defectelor trebuie facute masuratori de uzuri
dimensionale, abateri de forma geometrica si de parametrii de functionare a
pieselor si se inlocuiesc elementele deteriorate.

5.6.2. SISTEME DE REPARATII

5.6.2.1. Sistemul de reparatii pe baza constatarii prealabile foloseste


stabilirea, la fiecare revizie, a termenelor urmatoare de revizii si reparatii,
precum si volumul acestora. Avantaj: posibilitatea evidentierii clare a
necesitatilor de reparatii si de piese de schimb pentru urmatoarea revizie.
Dezavantaje: permite numai planificarea reviziei urmatoare, impiedicand
planificarea reparatiilor pe termen lung; uneori nu asigura timp suficient
pregatirii tehnologice a reparatiei; nu permite stabilirea unui plan financiar de
revizii si reparatii.

5.6.2.2. Sistemul de reparatii preventive cu planificare rigida foloseste


repararea instalatiilor la anumite termene planificate, indiferent de starea de
uzura. Avantaj: permite pregatirea tehnologica completa a reparatiilor.
Dezavantaje: poate crea situatii de inlocuire a unor piese neuzate complet;
poate impune reparatii nejustificate de starea tehnica a instalatiei.

5.6.2.3. Sistemul de reparatii preventive cu planificare controlata permite


ca atat pregatirea tehnologica a reparatiilor, cat si perioadele planificate pentru
executarea lor sa poata fi corectate pe baza constatarii periodice a starii tehnice
a instalatiei. El intruneste avantajele primelor doua sisteme si inlatura
dezavantajele lor, motiv pentru care, in Romania este adoptat un sistem unic
sub denumirea reparatii preventive planificate. Actiunea se desfasoara in
etapele de revizii tehnice (RT), reparatii curente (RC) si capitale (RK).

a. Reviziile tehnice au drept scop :


- inlocuirea pieselor cu uzura rapida, ca: segmenti de pistoane, supape,
clapeti, tuburi de fum, garnituri de etansare etc.;
- refacerea formei suprafetelor in frecare abraziva prin ajustarea
locaselor armaturilor de inchidere, a lagarelor de alunecare etc.;
- in general, inlaturarea defectelor mici, care nu pot fi remediate in
timpul exploatarii instalatiei.
Reparatiile curente se execura in fiecare an si au ca urmare reducerea
pantei functiei de timp a uzurii pentru fiecare instalatie in parte.

15
b. Reparatiile curente sunt cele de gradul 1 si 2, RC 1 si RC2. Ele
constau din demontarea completa a tuturor instalatiilor si mecanis-melor in
vederea revizuirii lor. Piesele uzate sunt inlocuite sau reparate cu atentie, astfel
incat sa fie asigurata functionarea lor pana la urmatoarea reparatie curenta.
Dupa executarea unei reparatii curente, starea tehnica a instalatiilor
navei devine mai buna, insa nu toate uzurile sunt anulate.

c. Reparatiile capitale urmaresc ca instalatiile navei sa ajunga la


parametrii de functionare cat mai apropiati de cei initiali, pentru o perioada mai
indelungata, in decursul careia starea lor tehnica se mentine prin reparatii
curente si mijlocii.
In decursul reparatiilor capitale se inlocuiesc unele masini hidropneu-
matice si mecanisme auxiliare, se repara si se inlocuiesc trasee de tubulaturi si
in unele cazuri, chiar se modernizeaza unele instalatii, prin introducerea a noi
sisteme de comanda si urmarire centralizata a parametrilor de functionare. De
asemenea, in cadrul reparatiilor capitale, instalatiile navei se modifica conform
ultimelor cerinte ale conventiilor internationale.

d. Intervalede reparatii. Considerand timpul mediu annual de


functionare a instalatiilor 3000 ore, intervalele reparatiilor preventive cu
planificare controlata, pentru diverse tipuri de nave sunt urmatoarele:
- pentru toate tipurile de nave, reviziile tehnice (RT) se executa anual;
- reparatiile curente RC1 se executa la fiecare 2 ani, iar RC 2 se executa
la fiecare 3 ani pentru navele tehnice, remorchere si petroliere, si la
fiecare 4 ani pentru navele de transport marfuri generale.
- reparatiile capitale (RK): la petroliere, prima la 9 ani si a doua la 6
ani ; la nave tehnice si remorchere, prima la 12 ani si a doua la 9 ani;
la nave de transportat marfuri generale prima reparatie capitala se
excuta la 16 ani, iar a doua la 12 ani.
Toate lucrarile de reparatii se executa sub supravegherea proiectantului
navei si a inspectorilor Registrului naval, care clasifica nava.

5.6.3. PROGRAMUL INSPECTIILOR PERIODICE


PENTRU MENTINEREA CLASEI NAVEI

Societatea de clasificare inspecteaza periodic nava pentru a stabili daca,


in intervalul de timp expirat, starea tehnica a navei s-a pastrat in privinta
sigurantei de navigatie. Pentru confirmarea clasei inspectiile sunt anuale, iar
pentru reinnoirea clasei se executa inspectii odata la 4 ani. De regula, toate
operatiile de inspectare a masinilor, mecanismelor si instalatiilor se executa cu
ocazia aceleiasi vizite, in amploarea ceruta de Regulile societatii de clasificare.
Cand nava se afla in regim de supraveghere continua, operatiile de
inspectare se efectueaza in perioadele de incarcare-descarcare a navei, in
porturi, fara scoaterea ei din exploatare, la termenele esalonate in timp pe

16
intreaga durata a ciclului de 4 ani, pentru fiecare instalatie in parte, conform
Cartii Registru eliberate de societatea de clasificare a navei.
De asemenea, inspectorii de registru naval pot efectua inspectii
ocazionale, la cererea armatorului, de exemplu in cazul avariilor sau
reparatiilor.

5.6. GENERATOARE HIDROPNEUMATICE


utilizate in instalatiile navale

Masinile hidropneumatice se utilizeaza in instalatiile navale ca


generatoare hidropneumatice (de ex.: pompe si ventilatoare) si ca motoare
hidropneumatice, folosite pentru actionarea organelor de lucru (actionari
hidropneumatice).
Generatoarele hidropneumatice transforma energia mecanica de
actionare in energie hidropneumatica, pe care fluidul din instalatie o foloseste
pentru invingerea rezistentelor de frecare liniara si locala si pentru acumularea
energiei potentiale piezometrice (relatia lui Bernoulli).

5.6.1. Clasificarea generatoarelor hidropneumatice

a. Dupa starea de agregare a fluidului vehiculat generatoarele se


clasifica in : pompe si ejectoare pentru lichide, ventilatoare, compresoare si
ejectoare pentru gaze.
b. Dupa principiul de functionare acestea se clasifica in :
- generatoare fluidodinamice (turbogeneratoare), la care energia
mecanica se transmite fluidului prin intermediul unui rotor (pompe si
ventilatoare, centrifugale si axiale);
- generatoare volumice, mai ales cu piston, care ralizeaza deplasarea
periodica a unor volume de fluid dinspre aspiratie spre refulare
(pompe cu piston, compresorul de aer cu piston);
- generatoare cu fluid motor (ejectoare), care nu folosesc direct energia
mecanica, ci energie potentiala obtinuta din energie mecanica intr-un
generator fluidodinamic sau volumic.

5.6.2. Generatoare fluidodinamice centrifugale

Aceste generatoare au ca element caracteristic un rotor cu mai multe


palete, care impreuna cu statorul formeaza canale in care fluidul este aspirat
axial si refulat radial. Transferarea energiei de la rotor la fluid se realizeaza in
timpul centrifugarii.

5.6.2.1. Pompe centrifuge


Acestea sunt generatoare hidrodinamice care realizeaza cresterea
presiunii lichidelor prin centrifugare in canalele rotorului.

17
Constructie si functionare
Rotorul este fixat pe arbore cu ajutorul unor pene. Arborele se sprijina
pe batiul pompei cu ajutorul unor rulmenti.
Lichidul patrunde prin conducta de aspiratie. Pentru a putea porni,
pompa si conducta de aspiratie trebuie in prealabil umplute cu lichid.
Prin invartirea rotorului apa este centrifugata catre periferia acesteia. La
intrarea in rotor se creaza vid. Pe suprafata libera din bazinul de aspiratie
actioneaza presiunea atmosferica.
Datorita acestei diferente de presiune intre bazinul de aspiratie si intrarea
in pompa este generat un flux de lichid continuu. De la periferia rotorului apa
trece prin carcasa statorica in camera spirala si patrunde prin difuzor in
conducta de refulare. In camasa statorica, in camera spirala dar mai ales in
difuzor, o parte din energia cinetica a lichidului se transforma in energie
potentiala.

5 3

4 1 1
3
2
6

Fig.4. Sectiune printr-o pompa centrifuga


1. paletele rotorului; 2. conducta de aspiratie ;
3. dispozitivul de conducere; 4. carcasa spirala;
5. difuzor; 6. rotor; 7. paletele dispozitivului de conducere.

18
Fig. 5. Rotorul unei pompe centrifuge
1. inelul acoperitor; 2. coroana ;
3. paleta ; 4. inelul labirintului

Fig.6. Diferite tipuri de labirinti


1. capacul de aspiratie; 2. labirint ; 3. rotor

Pentru a micsora pierderile prin curgerea lichidului din zona de presiune


ridicata in zona de joasa presiune, se prevad labirinti, prezentati in fig.6 .

Exploatarea pompelor centrifugale


In cazul in care s-au efectuat interventii la legaturile motorului electric,
inainte de pornirea agregatului de pompare, trebuie sa se verifice daca sensul de
rotatie este cel corect.
Pentru amorsare, conducta de aspiratie si pompa trebuie umplute cu
lichid pana la nivelul conductei de refulare.
Pompele centrifuge se pornesc cu vana de pe conducta de refulare
inchisa, iar pompele diagonale si axiale, daca sunt prevazute cu vane de
refulare, se pornesc cu vana complet deschisa.
Pompele care au fost pornite cu vana de refulare inchisa nu trebuie
lasate sa functioneze timp indelungat cu vana inchisa, deoarece se incalzesc.
Pompele centrifuge nu trebuie sa functioneze fara lichid. Dupa pornire, vana de
refulare se deschide complet numai dupa atingerea turatiei de regim.
La pomparea lichidelor calde, inainte de punerea in functiune, pompa
trebuie incalzita incet pina la temperatura de regim.
In timpul functionarii pompei este necesar sa se efectueze urmatoarele
operatii:
- sa se verifice ca inelele de ungere sa se roteasca liber
impreuna cu arborele;
- sa se observe ca temperatura lagarelor sa nu depaseasca 60 –
70 C ;
- se controleaza nivelul de ulei;
- se controleaza racirea pompei in cazul pomparii lichidelor
fierbinti.

19
Trebuie respectate cu strictete normele de tehnica securitatii muncii,
stiind ca organele in rotatie si lichidul pompat prezinta pericol.
Pentru oprirea agregatului de pompare sunt necesare urmatoarele
operatiuni:
- inchiderea progresiva a vanei de refulare, acolo unde exista ;
- oprirea motorului;
- inchiderea robinetelor manometrului si a tevilor prin care se
introduce apa in presgarnitura si apa de racire la lagare.
In cazul unor temperaturi ambiante scazute, dupa oprirea pompei se
golesc de apa atat pompa, cat si conductele.

5.6.2.2. Ventilatoare centrifugale


Sunt generatoare pneumodinamice care realizeaza cresterea presiunii
gazelor prin centrifugare in canalele rotorului. Ele sunt utilizate in instalatii
navale de incalzire cu aer, in instalatii de conditionare a aerului si in instalatii
de ventilare a incaperilor de locuit, a magaziilor de marfa, a compartimentelor
de masini si a altor incaperi ale navei. Fata de ventilatoarele axiale au presiuni
mai mari (60 .. 180 mmCA) si debite mai reduse (30…630 m 3/h) pentru puteri
(0,55…5,5) kW.
In figura 7 este reprezentat ventilatorul centrifugal din seria VCn, pentru
puteri (0,55 … 5,5) kW. Ele au rotoare in consola, antrenate direct de
electromotoare asezate pe talpi. Carcasele melcate 2 au racordul axial de
aspiratie 1 si racordul tangential de refulare 3. Ambele racorduri sunt cu flanse,
de care se fixeaza canalele de aer.

Fig.7. Fig.8.
Dopul filetat 4 serveste la evacuarea din carcasa a condensatului.
Rotoarele (fig.8.) au palete radiale, curbate in zona de intrare.

5.6.3. Generatoare fluidodinamice axiale

Sunt masini la care energia mecanica de antrenare se transmite fluidului


prin intermediul unui rotor dotat cu palete amplasate radial, profilate si
orientate astfel fata de directia axiala a curentului fluid, incat sa realizeze
portanta necesara deplasarii fluidului. In pompele si ventilatoarele axiale nu se
urmareste centrifugarea fluidului, iar traiectoria unei particule este
preponderent axiala.

20
5.6.3.1. Pompe axiale
Sunt generatoare hidrodinamice care maresc presiunea lichidului
transportat prin transferarea catre lichid a energiei mecanice de antrenare,
folosind pentru aceasta un rotor cu pale radiale, profilate si orientate astfel incat
sa realizeze portanta.
In fig. 9 este reprezentata pompa axiala CL(canal lateral) utilizata in
instalatiile navale (1- carcasa de aspiratie; 2- celula de aspiratie; 3,5- celule de
refulare; 4- etaj de rotor axial; 6,12- pene paralele; 7- carcasa de refulare; 8-
suport de lagar; 9- piulita de presetupa; 10,14- capace de rulmenti; 11- arbore
principal; 13- ungator cu bila; 15- rulment radial cu bila; 16- inel de presiune;
17- presgarnitura; 18- garnitura de etansare; 19- inel de fund; 20- talpa de
fixare).

Fig.9

5.6.3.2. Ventilatoare axiale


Sunt generatoare pneumodinamice care maresc presiunea gazului
transportat prin transferarea catre gaz a energiei mecanice de antrenare,
folosind pentru aceasta un rotor dotat cu pale radiale, profilate si orientate astfel
incat sa realizeze portanta.
In fig.10 este reprezentat ventilatorul axial naval VAN, format din
rotorul 1, electromotorul de antrenare 2, postamentul 3 si corpul tubular 4. El se
monteaza direct pe tubulatura de ventilatie. Nu are aparat director.

21
Fig.10
Ventilatoarele axiale sunt utilizate pentru ventilarea magaziilor de
marfuri generale, compartimentelor de masini si altor incaperi de volum mare,
pentru care sarcinile sunt reduse.

5.6.4. Generatoare volumice cu piston

La generatoarele volumice transformarea energiei mecanice in energie


hidropneumatica se realizeaza fara variatia energiei cinetice a fluidului. In
aceste masini fluidul este transportat dintr-o cavitate intr-alta prin echivalarea
volumelor, cu ajutorul unor sisteme constructive, care in timpul functionarii
limiteaza spatii de volume si presiuni variabile, conform cerintelor de circulatie
dinspre aspiratie spre refulare. Ele sunt folosite pentru regimuri de functionare
cu debite mici si presiuni mari sau, in cazul lichidelor atunci cand este necesara
autoamorsarea pompei.
Generatoarele volumice cu piston sunt masini hidropneumatice in care
fluidul de lucru este pus in miscare prin deplasarea rectilinie alternativa a unui
piston, in corpul masinii. Sensul miscarii pistonului schimbandu-se periodic,
miscarea imprimata lichidului este pulsatorie.
Fata de turbogeneratoare, generatoarele volumice cu piston au
urmatoarele avantaje:
a) pot asigura presiuni de refulare foarte mari;
b) presiunea de refulare nu depinde de viteza pistonului, ea putand fi
pastrata constanta la diverse debite;
c) functioneaza cu randament ridicat;
d) pompele cu piston sunt autoamorsabile.
Dezavantaje:
a) debit relativ redus datorita sectiunilor mici de trecere, vitezelor mici
de circulatie si trecerilor prin viteza nula;
b) constructiv complicate, datorita organelor de inchidere si miscarii
alternative a pistonului;
c) debit pulsatoriu.

5.6.4.1. Pompe cu piston


Acest tip de pompe transmite prin intermediul unui piston energia
necesara deplasarii fluidelor. Dupa felul cum actioneaza fluidul pe fetele
pistonului pompele pot fi cu simpla sau cu dubla actiune.
Pompele cu piston sunt intrebuintate la bordul navei ca pompe de
transfer combustibil si lubrifianti, in instalatiile de santina, balast, alimentare cu
apa a caldarilor, circulatie condensori etc.
Aceste pompe, de obicei sunt cu actiune directa si pot fi:
- pompe simplex, care au un singur cilindru de abur si un singur
cilindru de pompa asezati in prelungire;
- pompe duplex, care au doi cilindrii de abur si doi cilindrii de pompa
asezati in paralel.

22
Pompele cu actiune directa se construiesc in doua variante : pompe
orizontale si pompe verticale.
Actionarea pompei se face cu abur, mecanic sau electric. Comun
pentru pompele cu piston este faptul ca atat debitul cat si randamentul se
mentin constante in regim de turatie constante.
La pompele actionate cu abur forta de antrenare este asigurata de
cilindrul mecanic (de abur).
In figura 11 este redata o sectiune printr-o pompa orizontala cu actiune
directa, actionata de abur. Prin miscarea sertarului (care este primita de la tija
pistonului) se realizeaza introducerea aburului in cilindru pe o fata sau alta a
pistonului mecanic. Prin destinderea aburului, pistonul mecanic va face o
miscare de translatie in acelasi timp si sens cu pistonul hidraulic. La fiecare
cursa, pistonul hidraulic aspira si totodata refuleaza o portie de fluid. Pe un
principiu asemanator se construiesc si pompele Waier, de tip vertical, mono sau
biax. In favoarea folosirii pompelor cu piston in instalatiile navale pledeaza
faptul ca ele pot functiona sigur in orice conditii, in schimb prezinta
dezavantajul unui gabarit mare si un randament redus.
La o pompa cu piston, debitul se calculeaza cu relatia:
Q=60 vKFhnS [m3/h]
unde : v= randamentul volumic;
K = numarul de suprafete active ale pistonului;
Fh = aria cilindrului pompei [m2] ;
S = cursa pistonului [m] ;
D = diametrul cilindrului hidraulic [m] .

4 10 10 14
2

15
5 5 12
9 9
8 16 19
19
17

6 20 11 13 18
7 7

23
Fig.11. Pompa cu piston, cu dublu efect, actionata cu abur:
1- camera de aer; 2- camera supapelor; 3- robinet de dezaerare; 4- supape de
refulare; 5- supape de aspiratie; 6- cilindru pentru combustibil ;7- robinete
de purjare; 8- piston pentru partea de combustibil; 9- sistem de etansare; 10-
inele de prindere; 11- cap de cruce; 12- brat de actionare; 13- tija pistonului;
14- tija sertarului; 15- sertar de distributie; 16- canale pentru abur; 17-
piston pentru partea de abur; 18- cilindru pentru abur; 19- capace de
cilindru; 20- suport metalic.

Exploatarea pompelor cu piston


Pompele cu piston se exploateaza in conformitate cu instructiunile de
exploatare indicate in documentatie asigurandu-se o ungere normala si
eliminarea pierderilor prin scapari datorita uzurilor sau neetanseitatilor.
In vederea pornirii pompei, ea trebuie examinata atent, indepartand de
pompa toate obiectele straine, verificand prezenta uleiului in reductor la nivelul
necesar si deschizand armaturile de pe aspiratie si refulare. Apoi se porneste
electromotorul de antrenare, se deschid robinetii de aerisire de pe corpul
pompei, pana cand aceasta se amorseaza. Daca manometrul de refulare indica
variatii excesive de presiune, pompa trebuie oprita, pentru a se goli de apa
acumulatorul hidropneumatic. In timpul functionarii pompei se au in vedere
urmatoarele: a) se urmaresc indicatiile manometrelor de pe aspiratie si refulare
si a termometrului baii de ulei, avand grija ca valorile de functionare sa se
inscrie intre limitele admise; b) se urmareste functionarea normala a
presetupelor de etansare, nefiind permise incalziri locale sau scapari de lichid;
c) se verifica periodic starea serpentinei de racire a uleiului, prin presarea cu
apei.
Daca pompa trebuie sa ramana oprita la temperaturi negative, este
necesara golirea de apa, cu ajutorul dopurilor special prevazute in acest scop.
La intervale de 400 ore pompa trebuie verificata prin demontarea
subansamblurilor, examinarea lor si inlocuirea celor defecte. Schimbarea
uleiului din reductor si capul de cruce trebuie executata prima data dupa 300
ore de functionare, iar apoi la fiecare 2000 ore de functionare.
Exploatarea pompei trebuie sa fie consemnata intr-un jurnal de
exploatare, in care sa fie mentionati timpii de functionare si stationare,
indicatiile aparatelor de masura si control, defectiunile ivite si reparatiile
executate.

5.6.4.2. Compresoare de aer cu piston


Sunt generatoare volumice cu puston utilizate pentru comprimarea
aerului. Fata de pompele cu piston se deosebesc nu atat prin constructie, care in
principiu este asemanatoare, cat prin functionare, care difera datorita
compresibilitatii fluidului de lucru. In instalatiile navale sunt utilizate in primul
rand pentru furnizarea aerului comprimat necesar lansarii motoarelor de
propulsie, apoi pentru mentinerea pernei de aer a hidrofoarelor instalatiilor de
alimentare cu apa (incendiu, sanitara, tehnica) si, in masura mai rastransa,

24
pentru actionari pneumatice, suflarea valvulelor kingston etc. In instalatiile
navale aerul comprimat se depoziteaza in butelii de presiune maxima 30 bar,
nivel de presiune care determina constructia compresoarelor de aer folosite.
In fig. 12 este reprezentata schema compresorului naval polonez SC2-
115, in care au fost utilizate notatiile : 1- blocul cilindrilor; 2- piston; 3- filtru
de aer; 4,5- supape de aspiratie si refulare la primul etaj; 6- manometru la
primul etaj; 7- supapa de siguranta la primul etaj ; 8- racitor intermediar; 9-
separator de picaturi la primul etaj; 10,11- supape de aspiratie si refulare la al
doilea etaj; 12- racitor final; 13,14- separator de picaturi si manometru la al
doilea etaj; 15- supapa de siguranta la al doilea etaj; 16,17- separatoare
automate de picaturi la primul si al doilea etaj; 18,19- armaturi de manevra
manuala la primul si al doilea etaj; 20- armatura de manevra automata; 21-
filtru grosier pe circuitul de ungere; 22- pompa de ungere cu roti dintate; 23-
supapa de siguranta; 24- filtru fin pe circuitul de ungere; 25- manometru pe
circuitul de ungere; 26- racord pentru presostatul circuitului de ungere; 27-
racord pentru presostatul de intrare a apei de racire; 28- racord pentru
presostatul de aer comprimat livrat; 29- racord pentru termostatul de iesire a
apei de racire; 30- dop fuzibil la 100C; 31-termometrul; 32- arbore cotit; 33-
racord de intrare a aerului; 34- conducta de refulare a aerului comprimat; 35-
conducta de intrare a apei de racire; 36- conducta de iesire a apei de racire;
37,38- conducte colectoare ale separatoarelor de picaturi la cele doua etaje de
comprimare; 39- magistrala de ungere.

Fig.12

Aerul aspirat trece prin filtrul de aer 3, racordul 33, supapa de aspiratie
a primului etaj 4 si ajunge in spatiul de lucru al primei trepte de comprimare,

25
deasupra pistonului 2. Comprimat in prima treapta la circa 5 bari, el iese din
cilindru prin supapa de refulare 5 si ajunge in racitorul intermediar 8. Aerul
racit patrunde prin supapa de aspiratie 10 a celui de-al doilea etaj de
comprimare in spatiul de sub portiunea cu diametrul mai mare a pistonului 2,
unde este comprimat la 30 bari. Iese din cilindru prin supapa de refulare 11 a
etajului al doilea si ajunge in racitorul final 12, iar dupa racire este inmagazinat
in buteliile de aer comprimat din compartimentul masini. In circuitul de racire
presiunea apei este (2,5 … 3)bari. Blocul cilindrilor este protejat impotriva
cresterii excesive a presiunii apei de racire, cu armatura de siguranta reglata la
4 bari. Temperatura de iesire a apei de racire nu trebuie sa depaseasca 45C.
Pompa de ungere 22 este antrenata de arborele cotit al compresorului.
Presiunea uleiului din circuitul de ungere trebuie sa fie (2 … 3)bari. Daca ea
scade sub 1,5 bari, compresorul trebuie oprit in vederea remedierii defectiunilor
de la circuitul de ungere.
Compresorul cu piston trebuie pornit intotdeauna in gol, cu presiune
manometrica nula pe ramura de refulare. Dupa ce s-a ajuns la turatia nominala,
se poate racorda refularea compresorului la butelia de aer sub presiune.

5.6.5. Ejectoare

Sunt generatoare hidropneumatice cu fluid motor care folosesc transfer


de masa si energie intre un agent cu potential energetic (presiune) ridicat si
fluidul de lucru, de presiune inferioara.

Fig. 13

In fig.13 este reprezentat ejectorul romanesc apa-apa omologat pentru


gama de debite (2,5…25) m3/h.
In instalatiile navale ejectoarele sunt folosite pentru drenarea
compartimentelor de dimensiuni reduse si a tancurilor de dejectii (ejectoare
apa-apa), pentru ventilarea compartimentelor de dimensiuni reduse (ejectoare
aer-aer) si pentru alimentarea caldarilor (ejectoare abur-apa).

5.7. INSTALATIA DE BALAST – SANTINA

26
Instalatiile de balast – santina se utilizeaza pentru corectarea pozitiei
centrului de masa al navei prin ambarcarea, transferarea si evacuarea peste bord
a balastului lichid, precum si pentru evacuarea peste bord a apelor colectate in
santina.
Instalatiile de balast – santina sunt formate din circuite de balastare si
circuite de drenare, interdependente intre ele, putand avea pompe comune si
portiuni comune de conducte.
Aceasta grupare a doua instalatii diferite ca destinatie este permisa de
agentul de lucru comun, apa de mare si de amplasarea ambelor instalatii la
nivelul fundului navei. Se obtine astfel utilizarea unui numar mai mic de
pompe, tubulaturi de lungime mai redusa si deci se reduc masa si volumul
instalatiei.
Cerintele impuse instalatiilor de balast – santina sunt: sa asigure
corectarea pozitiei centrului de masa a navei conform necesitatilor impuse de
stabilitatea navei, in timp util; sa dreneze sau sa umple complet tancurile, sa
dreneze casetele de santina si coferdamurile, atat pentru nava cu asieta dreapta,
cat si pentru inclinari indelungate, transversala de maxim 15 si longitudinala
de maxim 5; sa functioneze astfel incat sa fie excluse posibilitatea inundarii
arbitrare a navei, degradarea de catre apa a marfurilor sau patrunderea apei in
combustibil; sa nu polueze acvatoriile cu apa amestecata cu reziduri petroliere
sau cu alte produse prevazute in conventiile internationale; sa corespunda
cerintelor impuse de registrele de clasificatie la construirea navelor si
echipamentelor lor, in vederea prevenirii poluarii cu hidrocarburi ca si
regulilor internationale privind poluarea, ca de pilda MARPOL din 1973 cu
protocolul din 1978; sa dispuna de mijloace de actionare locala si de la
distanta a pompelor, de aparate pentru masurarea cantitatii de apa in locurile de
colectare; sa dispuna de mijloace de conducere a apei catre locurile de
colectare; sa fie executate din materiale rezistente la actiunea apei de mare; sa
aiba cat mai putine armaturi de manevra si fitinguri demontabile.

5.7.1. Instalatia de balastare a navei

Acestea deplaseaza centrul de greutate al navei, pentru a o aduce la


asieta dorita, prin ambarcarea, deplasarea sau debarcarea balastului constituit
din apa de mare. In acest scop instalatia de balast dispune de tancuri de balast
unite prin tubulaturi prin care apa este deplasata cu pompe de balast.

5.7.1.1. Elemente de constructie


Instalatia de balast a unei nave este independenta de celelalte instalatii,
dar pentru marirea sigurantei de functionare, ea se racordeaza cu instalatia de
santina. Sorburile conductelor din tancurile de balast nu au filtre, armaturile lor
de inchidere nu sunt cu retinere, pentru ca in tubulatura de balast apa circula in
ambele sensuri. Manevrarea armaturilor de inchidere poate fi facuta manual,
precum si de la distanta, prin comanda hidraulica, pneumatica sau mecanica,
solutia folosita depinzand de amplasarea echipamentului si de gradul necesar
de mecanizare sau automatizare a functionarii acesteia. Toate armaturile de

27
reglaj si casetele de valvule se amplaseaza de obicei in zona compartimentului
in care se monteaza si pompele de balast. Fiecare tanc este deservit de o
conducta independenta, in sistem centralizat, iar toate conductele ajung in
compartimentul masini printr-un coridor central, special construit in acest scop,
sub puntea dublului fund (la navele mari).
In fig.14 este reprezentata schema instalatiei de balast a unui cargou
multifunctional de 15000 tdw (1- afterpic; 2- sorb; 3- pompa de balast; 4-
armatura de inchidere; 5- valvula de fund (kingston); 6- caseta de valvule; 7-
tanc lateral inferior de balast; 8- tubulatura de balast; 9- tanc de combustibil;
10- perete de coliziune; 11- forpic; 12- armatura de inchidere, cu actionare de
pe punte, a comunicatiei cu forpicul; 13- armaturi de golire, cu actionare de pe
punte, a tancurilor superioare laterale 14; 15- puntea principala; 16 filtru; 17-
armatura de bordaj).
Pe conducta care duce la forpic, in interiorul tancului se monteaza
armatura de inchidere 12, actionata de pe puntea peretilor etansi, in scopul
preintampinarii inundarii navei prin tubulatura de balast, atunci cand in forpic
apare gaura de apa. Umplerea tancurilor de sub linia de plutire poate fi realizata
si gravitational. Sorburile, executate ca ajutaje convergente (palnii de aspiratie),
se plaseaza in pupa fiecarui tanc, in zona planului diametral. In scopul golirii
complete a tancului se pot utiliza si sorburi plasate in zona gurnei.

Fig.14

O constructie deosebita are valvula de ambarcare a apei, denumita


valvula kingston, care poate fi de fund (fig.15) sau de bordaj (fig.16), montata
pe un cheson, la care se deosebesc: 1- armatura de inchidere; 2,3- conducte de
alimentare cu abur si cu aer comprimat; 4- racord de aerisire; 5- tub inelar
perforat pentru dezghetare si suflare cu abur sau aer comprimat; 6- gratar.

28
Fig.15 Fig.16

Cantitatile de apa din tancuri se controleaza cu nivelmetre ale caror


indicatii sunt transmise la postul de comanda, de unde se executa sau se
comanda manevrele de exploatare a instalatiei de balast.
Tubulatura instalatiei de balast trebuie sa fie amplasata astfel incat sa
functioneze si la inclinari transversale de maxim 15 si sa nu fie expusa
inghetarii. De asemenea, ea trebuie sa aiba mijloace de golire (armaturi,
dopuri). Tevile instalatiei de balast se probeaza hidraulic, impreuna cu
armaturile de inchidere, la cel putin 4 bari.
In instalatiile de balast se utilizeaza pompe centrifugale dotate cu
mijloace de autoamorsare. Pentru dublarea pompelor de balast pot fi folosite
pompe de serviciu general, pompe de incendiu si pompa circuitului exterior de
racire a motorului principal. In cazul folosirii pompei de incendiu pentru
umplerea tancurilor de balast, presiunea de probare a tubulaturii de balast este
data de presiunea de functionare a pompei de incendiu. Este interzisa folosirea
pompei de incendiu in instalatia de balast ale carei tancuri sunt mixte, servind
si pentru depozitarea combustibilului.

5.7.1.2. Elemente de exploatare


Inainte de a incepe exploatarea unei instalatii de balast, dupa construirea
sau refacerea ei, se procedeaza la probare.
Instalatia de balast se verifica si se probeaza dupa terminarea lucrarilor
de amenajari, curatire, vopsire sau cimentare a tancurilor de balast, si dupa
executarea si probarea tubulaturilor de sonda si de aerisiri.
Initial se verifica traseele de tubulaturi, montarea pompelor, tubulatura
de sonde si tubulatura de aerisiri. Se controleaza existenta si corectitudinea
amplasarii dopurilor si armaturilor de golire a instalatiei.
Apoi se trece la probarea in functionare a instalatiei, conform schemei
din documentatia tehnica a navei. Se realizeaza umplerea tancurilor cu pompa
de balast si cu pompa de rezerva, masurand timpii de umplere, mai ales pentru
tancul cel mai indepartat si determinand debitul mediu al pompei de umplere.

29
Umplerea tancurilor se opreste numai dupa ce apa a refulat prin aerisiri,
verificandu-se astfel etanseitatea aerisirilor si capacelor de vizitare a tancurilor.
Se golesc tancurile cu pompa de balast si cu pompa de rezerva,
masurand timpul de golirecu pompa de balast a celui mai indepartat tanc
amplasat in dublul fund si determinand debitul mediu. Golirea tancurilor se
opreste numai dupa ce pompele nu mai aspira. Dupa oprirea pompei se masoara
nivelul apei ramase in tanc. Se verifica etanseitatea instalatiei si a armaturilor
efectuandu-se o proba de vacuum cu tancurile goale, utilizand dispozitivele de
autoamorsare a pompelor sau dispozitivul centralizat de vacuum.
Se verifica umplerea gravitationala a tancurilor, se executa operatii de
transferare a balastului intre forpic, afterpic si tancurile laterale.
In timpul functionarii trebuie verificata posibilitatea efectuarii
manevrelor conform schemei, accesibilitatea de manevrare a armaturilor si alte
conditii de exploatare.
De asemenea se urmareste functionarea normala a pompei, notandu-se
parametrii de functionare pentru fiecare manevra. Se verifica functionarea
necavitationala a pompei (zgomote puternice, pocnituri, reducerea debitului).
Se probeaza functionarea pompei de balast si in instalatiile unde ea este
folosita ca rezerva (incendiu, santina, racire motor, etc.).
Inainte de verificarea functionarii instalatiei se verifica functionarea
pompei in regim nominal, timp de cel putin 2 ore. Se inregistreaza puterea
absorbita de electromotor la functionarea pompei in regim nominal. Durata
efectiva de functionare in regim nominal depinde de puterea electromotorului.
Dupa construirea navei, instalatia de balast se verifica si se
receptioneaza definitiv in timpul probarii navei la cheu. La plecarea in probele
de mars nava trebuie sa aiba instalatia de balast, impreuna cu tancurile ei,
predate si receptionate definitiv.
In exploatarea curenta, in timpul functionarii instalatiei de balast trebuie
urmarite indicatiile manovacuummetrelor si manometrelor. Se recomanda ca
armaturile sa nu functioneze decat complet inchise sau deschise, dupa
necesitate. Pe parcursul exploatarii instalatiei trebuie urmarita starea de
consumare a protectoarelor catodice din zinc, inlocuindu-le la nevoie. La
terminarea balastarii sau debalastarii cu pompa centrifugala, trebuie inchisa
armatura de pe ramura de refulare, oprita si inchisa armatura de pe ramura de
aspiratie.
In vederea conservarii instalatiei de balast se realizeaza golirea ei,
demontarea armaturilor, protejarea elementelor componente cu unsoare
consistenta, montarea la loc si pastrarea in pozitie inchisa.

5.7.2. Instalatia de santina

In cadrul functiei de drenaj, instalatia de santina asigura evacuarea


peste bord a apei colectate in santina in conditii normale de exploatare. Ea
poate proveni din: scapari prin presetupele armaturilor de inchidere si a tubului
etambou, purjarea sticlelor de nivel, condensarea pe bordaje a vaporilor de apa
din aer, spalarea puntilor de sub linia de plutire si stingerea incendiilor.

30
In cadrul functiei de salvare, instalatia asigura evacuarea cantitatilor
mari de apa patrunse in caz de gaura de apa. Navele la care probabilitatea
producerii gaurii de apa este mare (remorchere de port, spargatoare de gheata,
nave militare) dispun de instalatii autonome de salvare, in afara de instalatia de
santina.

5.7.2.1. Elemente de constructie


Pentru colectarea apei, instalatia dispune de casete de santina, de
volum minim 0,2 m3, amplasate la puntea dublului fund in cele doua borduri ale
sectiunii transversale din pupa fiecarui compartiment drenat. Pentru latimi
peste 20 m, se recomanda amplasarea casetelor de santina si in planul
diametral.

A 12 9 4

3 5
G 2 6
11

1 2 2 8

H D

G 7 10 7

C 5 8

B
C E D
F

Fig.17 6

31
Instalatia de santina trebuie sa asigure evacuarea apa din oricare caseta
colectoare sau canal de santina, pentru inclinari indelungate ale navei de maxim
15 in plan transversal si 5 in plan longitudinal. Compartimentul masini in
care se colecteaza si reziduri petroliere, trebuie sa fie drenat independent de
magazii, iar fiecare caseta colectoare trebuie sa dispuna si de tubulatura
autonoma de drenare.
La capetele racordurilor de aspiratie se monteaza sorburi cu filtre de
protectie si armaturi de retinere.
Pe racordurile de drenaj ale compartimentelor masini si caldari, precum
si pe magistralele de santina se monteaza filtre de namol. Intrucat se monteaza
pe ramurile de aspiratie ele trebuie sa fie ermetice, dar usor accesibile pentru
vizitare si curatire.
In figura 17 este reprezentata schema instalatiei de santina a unui
cargou de marfuri generale:
Elemente componente :
1- pompa santina CM ; 2- filtru ; 3- pompa balast santina ; 4- pompa santina
magazii de marfa; 5- sorburi salvare; 6- sorb drenare; 7- casete valvula drenare;
8- caseta valvule santina magazii de marfa; 9- sistem de comanda si control al
descarcarilor; 10-pompa de apa peste bord ; 11- separator reziduri petroliere;
12- armatura de bordaj; A-bordaj; B- dela scurgeri separator combustibil; C- de
la scurgeri separator ulei; D-magistrale santina magazii marfa; E- de la diesel
generatoare; F- de la caldarina; G- scurgere in santina; H- la tanc reziduri
petroliere.
Conform schemei, in conditii normale de exploatare apa colectata in
santina compartimentului masini este drenata prin circuit separat, care dispune
de separatorul de reziduri petroliere 11, conform conventiei internationale
pentru prevenirea poluarii de catre nave, MARPOL 73/78 . Apa colectata in
magaziile de marfa ajunge prin traseele D in caseta de valvule 8 si este
evacuata peste bord, cu pompele 4 sau 3, fara a fi nevoie de trecerea prin
separatorul 11. In caz de incendiu sau gaura de apa in compartimentul masini,
debitul necesar este mult mai mare decat al pompei 1, si atunci sunt folosite
circuitele casetelor colectoare 5, deservite direct de pompele 4 si 3 sau de o
pompa avand debitul mult mai mare, ca de pilda pompa de apa de peste bord
10.
Pe navele de pasageri, nave spargatoare de gheata, remorchere si alte
nave cu destinatie speciala se utilizeaza pentru salvare pompe sumersibile sau
un astfel de aranjament incat una din pompe sa poata deservi orice
compartiment inundat. De asemenea, armaturile sunt telecomandate dintr-un
loc dispus deasupra puntii peretilor etansi, iar pentru masurarea de la distanta a
nivelului de apa, compartimentele sunt inzestrate cu mijloace pentru
teleindicarea acestuia.
Pentru drenarea compartimentelor mici, departate de compartimentul
masini, se utilizeaza sisteme autonome cu ejector apa-apa, pompe cu piston
transportabile actionate manual sau racorduri flexibile, legate la tubulatura de
aspiratie a apei din compartimentele invecinate.

32
Se recomanda ca pompele de santina sa fie amplasate in compartimente
etanse. Pentru impiedicarea patrunderii apei dintr-un compartiment in altul prin
instalatia de santina, pe tubulatura ei se monteaza armaturi de retinere si de
retinere – inchidere .
Fiecare nava trebuie sa dispuna de minim doua pompe de santina
antrenate mecanic, capabile sa dreneze orice compartiment si sa asigure in
conductele magistrale viteze de deplasare a apei de minim 2 m/s, pentru
diametre interioare reglementate de registrele de clasificatie. La navele de
pasageri de cursa lunga, in functie de categoria navei, se ajunge la 3-4 pompe
de santina. Debitul total al pompelor de santina trebuie sa fie superior debitului
pompelor de incendiu la toate navele, cu exceptia petrolierelor.
Ca pompa de santina poate fi utilizata cea de balast sau alta pompa cu
destinatie generala actionata mecanic, cu conditia ca debitul si inaltimea ei de
aspiratie sa fie suficiente pentru drenarea celui mai indepartat compartiment.
Pompele de santina trebuie sa fie autoamorsabile sau sa fie deservite de
un sistem centralizat de amorsare prin vidare.
Compartimentele de pompe ale petrolierelor se dreneaza cu pompe de
santina amplasate in aceste compartimente sau cu pompele de curatire sau de
marfa ale petrolierelor, in care caz pe tubulaturile de legatura trebuie sa fie
montate armaturi de izolare. Coferdamurile petrolierelor sunt drenate cu pompe
sau ejectoare, iar compartimentele prova, amplasate in afara magaziilor de
marfa, sunt drenate prin instalatii autonome dotate cu pompe sau ejectoare apa
– apa, care primesc agentul de lucru de la instalatia de stingere cu apa.
In general, instalatiile de santina utilizeaza pompe centrifugale cu
sistem de amorsare sau pompe cu piston, cu debite (15…400)mc/h, sarcini
totale (10…30) mCA si inaltimi de aspiratie (5…6) mCA.
Circuitele instalatiilor de santina se executa din tevi de otel sudate
longitudinal pentru constructii (STAS 7657 –80), zincate pana la grosimi de
120  pentru apa de mare si 100  pentru apa dulce, sau acoperite la interior cu
polietilena.

5.7.2.2. Elemente de exploatare


Inainte de a incepe exploatarea unei instalatii de santina, dupa
construirea sau repararea ei, se procedeaza la probare. Initial se verifica
montarea corecta a elementelor instalatiilor conform schemei, calitatea
montajului, se controleaza existenta si corectitudinea de amplasare a dopurilor
si armaturilor de golire a instalatiei. Se trece apoi la verificarea functionarii in
regim nominal a pompelor de santina si a pompelor de rezerva care apartin
altor instalatii.
Durata de probare este minimum 2 ore de functionare neintrerupta si
depinde de puterea electromotoarelor de actionare. In timpul probarii se
noteaza debitul si sarcina pompei, precum si puterea electrica a motorului.
Se verifica, de asemenea, etanseitatea instalatiei si armaturilor,
efectuandu-se o proba de vacuum, cu casetele din compartimente goale,
utilizand mijloacele de autoamorsare ale instalatiei individuale sau centralizate.

33
Instalatia de amorsare din figura 18 deserveste centralizat mai multe
pompe.

7 9 8
10

Umplere cu
apa dulce

6 5

Drenaj si preaplin
De la alte pompe la santina De la alte pompe

3 2

Fig.18

Elemente componente : 1- pompa centrifugala; 2- valvula de amorsare


automata cu flotor si ventil inchis – deschis ; 3- valvula de izolare instalatie; 4-
tanc de vacuum; 5- valvula de retinere; 6- pompa de vacuum; 7- starterul
pompei de vacuum; 8- presostat pornire pompa de vacuum la scaderea lui in
sistem si de oprire la atingerea vacuumului reglat; 9- manovacuummetru; 10-
separator de apa cu racire ce serveste ca rezervor de amorsare pentru pompa de
vacuum si pentru evacuarea aerului din sistem.

34
Instalatia se verifica in functionare prin umplerea cu apa a casetelor de
santina din magaziile de marfa si prin golirea lor cu pompa principala si pompa
de rezerva.
In timpul probarii se verifica debitul pompei, functionarea ei
necavitationala, posibilitatea manevrarii comode a armaturilor, amplasarea si
functionarea corecta a aparaturii de masura si control.
Se noteaza parametrii de functionare ai pompei in timpul golirii tuturor
casetelor de santina.

Pentru compartimentul masini functionarea instalatiei se verifica in


mod similar, proband aspiratia cu pompa principala si cu cea de rezerva, la
toate sorburile compartimentului.
Separatorul de reziduri petroliere al instalatiei de santina se probeaza
separat, ca o instalatie de sine statatoare.
In exploatarea curenta, in timpul functionarii instalatiei de santina,
trebuie urmarite indicatiile manovacuummetrelor. Golirea completa a unei
casete de santina este semnalizata de manovacuummetru, care indica presiunea
atmosferica. Functionarea in continuare a pompei de santina, pentru golirea
celorlalte casete, este posibila numai dupa izolarea ramificatiei cu caseta golita.
Se recomanda ca armaturile sa nu functioneze decat complet inchise
sau complet deschise, pentru a reduce la minimum pierderile locale de sarcina
provocate de ele. Pe parcursul exploatarii instalatiei, trebuie urmarita starea de
consumare a protectoarelor catodice, inlocuindu-se la nevoie. Daca pentru
drenare se foloseste o pompa centrifuga, la terminarea operatiei, inainte de
oprirea pompei, trebuie inchisa armatura pe ramura de refulare, iar dupa oprire,
se inchide si armatura de pe ramura de aspiratie. In acest fel se obtine
dezamorsarea pompei.
Toate casetele de santina ale navei trebuie drenate in fiecare cart,
consemnandu-se acest fapt in jurnalul de bord.
In exploatarea instalatiei de santina trebuie acordata o mare atentie
prevenirii poluarii apei de mare, conform prevederilor Conventiei
Internationale Marpol 73/78.
Pentru aceasta apa colectata in santina compartimentelor de masini si
caldari poate fi evacuata peste bord numai prin separatorul de reziduri
petroliere. Nerespectarea acestei Conventii, prin evacuarea peste bord a
rezidurilor de hidrocarburi, constituie o abatere grava care se sanctioneaza cu
amenzi severe.
In cazuri de forta majora (incendiu sau gaura de apa) cand pentru
evacuarea apei din compartimentele de masini sau caldari sunt necesare debite
mult mai mari, conform Conventiei sus amintite, se permite evacuarea directa a
apei, fara retinere a rezidurilor petroliere. In schema din figura 17 sunt folosite
sorburile casetelor de santina 5, racordate la pompele de drenare a magaziilor
de marfa 4 si 3, cu debite mari, care evacueaza peste bord, fara a utiliza
separatorul de reziduri petroliere.

35
5.8. INSTALATII SEPARATOARE DE REZIDUURI
PETROLIERE

5.8.1. Prevenirea poluarii apei de mare cu reziduurile petroliere


ale navelor

Prevenirea degradarii prin navigatie a mediului marin, actiune care se


incadreaza in ansamblul masuilor de protejare a naturii, constituie obiectul
Conventiei internationale pentru prevenirea poluarii de catre nave, incheiate la
Londra in anul 1973.
Conform acestei conventii si documentelor semnate ulterior in legatura
cu ea, toate navele peste 400 TRB sunt obligate sa foloseasca instalatii
separatoare de reziduri petroliere, astfel incat in apa evacuata peste bord
continutul de hidrocarburi sa se mentina sub anumite valori limita.
In fig.19 eate reprezentata schema de functionare a unei instalatii
separatoare de reziduuri petroliere.

8 7 6 5

10
9

1
2 3 4

Fig.19.

Amestecul de apa si hidrocarburi petroliere colectat in tancul 1 este


aspirat prin sorbul 2 de catre pompa 3 si trimis in separatorul de reziduuri
petroliere 4. Apa curatata de hidrocarburi este evacuata peste bord prin
armatura clapet 5. Intrucat concentratia de reziduuri petroliere din apa aspirata
nu este constanta, debitul de hidrocarburi poate varia intre zero si debitul
maxim al pompei. Rezulta ca evacuarea reziduurilor din separator nu poate fi
facuta in mod continuu, ci intermitent, pe masura acumularii lor in partea

36
superioara a separatorului, prin deschiderea armaturii manuale 6 sau a
ventilului electromagnetic 7, montate pe tubulatura de legatura cu tancul de
reziduuri petroliere 9. Valvula electromagnetica este deschisa atunci cand
suprafata de separatie ulei-apa ajunge la nivelul inferior si este inchisa cand
aceasta suprafata ajunge la nivelul superior. Pentru comanda se pot folosi un
singur traductor capacitiv sau doi traductori rezistivi 10. In cadrul acestei a
doua solutii, conductibilitatile electrice diferite ale celor doi compusi ai
amestecului din separator permit o etalonare a rezistentei unei coloane de lichid
cu nivel intermediar de separatie, aflat intre doua vergele metalice, izolate
electric fata de separator.
Pentru purificarea uleiurilor si a combustibililor, la bordul navelor se
utilizeaza separatoare centrifugale cu paleti, ale caror debite nu depasesc 110
t/h, acestea fiind in concordanta cu consumurile instalatiei de forta.
Separatoarele de reziduuri, care trebuie sa purifice mari cantitati de apa
colectata in santina, functioneaza cu debite de 525 t/h, ajungand chiar la 300
t/h in cazul petrolierelor. Pentru aceste debite apreciabile, in scopul limitarii
dimensiunilor de gabarit si a maririi sigurantei de functionare, se utilizeaza
separatoare fara piese mobile, care folosesc pentru separare energiile cinetica si
potentiala ale amestecului. Solutiile constructive pentru separatoarele de
santina sunt total diferite de cele utilizate la separatoarele centrifugale cu paleti.

5.8.2. Procese de aglomerare si separare din apa


a hidrocarburilor petroliere

Intr-o instalatie navala de separare cu eficienta ridicata si masa minima


sunt folosite: sedimentarea in camp gravitational, sedimentarea in camp
centrifugal, laminarea, aglomerarea pe talere si aerarea. Din motive de
siguranta de functionare, nu este admisa utilizarea substantelor chimice pentru
separarea din apa a hidrocarburilor. In apa de santina si in cea de spalare a
tancurilor de marfa ale petrolierelor, se afla reziduuri formate din motorina,
pacura, uleiuri de ungere si alte hidrocarburi petroliere ale caror densitati
variaza in limitele r=(0,80 … 0,98) t/m3. Pentru densitati ale apei de mare
w=(1,020 … 1,025) t/m3, intre cei doi componenti rezulta o diferenta de
densitate = w - r=(0,040 … 0,125) t/m3. Aceasta diferenta constituie baza
functionarii separatoarelor de santina si ea este utilizata in toate procesele fizice
mai sus enumerate.

5.8.2.1. Sedimentarea in camp gravitational


Acesta este un proces fizic in cadrul caruia are loc separarea in faze a
sistemelor eterogene disperse, prin actiunea diferentiata a gravitatiei asupra
fazelor de densitati diferite.
Sedimentarea in camp gravitational este utilizata de catre toate
separatoarele, dar nu ca procedeu unic, ci ca etapa finala, dupa ce s-a obtinut
aglomerarea particulelor de hidrocarburi.

37
5.8.2.2. Sedimentarea in camp gravicentrifugal
Este un procedeu eficace de provocare a aglomerarii particulelor de
hidrocarburi petroliere. Sub efectul combinat al gravitatiei si al centrifugarii,
cele doua componente de densitati diferite se sedimenteaza astfel incat,
reziduurile petroliere se deplaseaza ascensional in interiorul traseului curbiliniu
de miscare a particulelor. Centrifugarea este folosita in doua variante
constructive: sicane si hidrocicloane.
Sicanele sunt elemente constructive plasate in calea particulelor astfel
incat provoaca devierea lor pe o traiectorie curbilinie si aparitia fortelor
centrifugale de sedimentare. Tinand cont de efectul combinat al fortelor
centrifugale si al fortelor de gravitatie sicanele se pot clasifica in doua
categorii:
a) sicane sus-jos-sus (fig.20,a) la care, dupa separarea centrifugala, traiectoriile
celor doi componenti, apa (w) si reziduuri (r), antrenati in sedimentare
gravitationala, nu se intersecteaza;
b) sicane jos-sus-jos (fig.20,b) la care cele doua traiectorii se intersecteaza,
ingreunand separarea.

a) b
Fig.20. Fig.21
Hidrocicloanele (fig.21) sunt aparate care realizeaza centrifugarea
amestecului care urmeaza a fi separat, cu ajutorul presiunii dinamice a acestuia.
Ele au trei racorduri: un racord de intrare a amestecului (w + r) si doua
racorduri de iesire w si r a celor doi componenti. Desi la concentratii constante
au eficacitate ridicata, in cazul instalatiilor navale, unde amestecul de santina
are concentratii variabile, nu sunt larg utilizate. Ca si cea gravitationala,
sedimentarea centrifugala se datoreaza diferentei de densitate a celor doi
componenti, dar se deosebeste de prima prin natura acceleratiei.
Particulele de reziduuri se aglomereaza in zona centrala a hidrociclo-
nului, de unde pot fi evacuate printr-un racord plasat corespunzator.

5.8.2.3. Aglomerarea pe talere


Este un procedeu prin care particulele de reziduuri sunt obligate sa adere la
talere plane sau conice, astfel incat prin contact sa aiba loc aglomerarea lor.

38
5.8.2.4. Aerarea
Este un procedeu de separare gravitationala fortata, in care particulele de
reziduuri petroliere adera la bule de aer de flotabilitate marita.
Procedeul de aerare reclama pulverizarea fina a aerului, pentru a
favoriza intalnirea particulelor sale cu cele de hidrocarburi.

5.8.2.5. Filtrarea
In cazul separatoarelor de santina filtrarea este operatia de separare a
sistemului eterogen lichid – apa – reziduuri petroliere in cele doua faze
constituente, cu ajutorul unui mediu de filtrare. Procesul hidrodinamic complex
al filtrarii depinde caracteristicile mediului de filtrare (natura, grosimea,
dimensiunile porilor), conditiile de filtrare (viteza, diferenta de presiune,
temperatura) si de conditiile de regenerare a filtrelor.
Filtrele utilizate la separatoare pot fi de suprafata (site) sau volumice
(baterii).

5.8.3. Constructia instalatiilor separatoare de santina

5.8.3.1. Principii generale


O instalatie separatoare de santina functioneaza conform schemei
prezentate in fig.19. Separatorul functioneaza cu atat mai bine cu cat particulele
de hidrocarburi au diametre mai mari. La locul de colectare, datorita
sedimentarii gravitationale, hidrocarburile se afla in stratul superior, la partea
inferioara aflandu-se apa. Atunci cand sorbul de aspiratie se afla in spatiile de
apa sau hidrocarburi, adica la inceputul si sfarsitul procesului de golire a casetei
de santina, conditiile de separare sunt facile, deoarece, in separator, patrunde
doar unul din cei doi constituenti ai amestecului. La aspiratia stratului
intermediar, de separatie apa-reziduuri, intervine, cu adevarat, functia de
aglomerare si sedimentare a separatorului.
Concentratia de hidrocarburi in apa evacuata este cu atat mai mica, cu
cat procesele de sedimentare se desfasoara mai rapid. Vitezele de sedimentare
gravitationala si gravicentrifugala depind de marimea particulelor de
hidrocarburi. Pentru ca diametrul particulelor de hidrocarburi sa fie maxim se
iau urmatoarele masuri constructive si functionale: pe ramura de aspiratie
vitezele de circulatie trebuie sa fie minime; pe traseul de aspiratie pana la
intrarea in separator trebuie sa fie plasate cat mai putine rezistente locale;
pompa instalatiei trebuie sa fie de un tip constructiv care sa fragmenteze cat
mai putin particulele de hidrocarburi.
Pentru ca pompa instalatiei sa fragmenteze cat mai putin particulele de
hidrocarburi in elementele ei mobile, vectorul de viteza al particulelor trebuie
sa aiba cat mai putine variatii de modul si directie. De asemenea, sectiunile de
trecere prin pompa trebuie sa fie cat mai mari, pentru a preveni infundarea cu
reziduuri petroliere.
Conform acestor cerinte, cele mai indicate sunt pompele elicoidale cu
surub.

39
O solutie radicala, de evitare a fragmentarii particulelor de hidrocarburi
in pompa, este plasarea acesteia dupa separator. In acest caz se obtin avantaje
nete in privinta separarii, dar trebuie luate masuri suplimentare de evacuare
depresiva a hidrocarburilor separate. Cand se aplica aceasta solutie, separatorul
trebuie calculat astfel incat pierderea de sarcina din el, impreuna cu pierderile
de pe tubulatura de aspiratie pana la pompa, sa nu depaseasca inaltimea ei
limita de aspiratie.

5.8.3.2. Tipuri constructive de separatoare de santina


Separatorul german TURBULO foloseste centrifugarea in camera
superioara, aglomerarea particulelor de reziduuri pe sita plana 1 si pe talerele
conice 2 (fig.22). Separatorul este divizat pe verticala printr-o membrana
perforata, pentru a nu antrena in miscare de rotatie si amestecul din camera
inferioara. El este dotat cu o armatura de aerisire cu flotor 3. In afara de
incalzirea electrica sau cu abur 4 a uleiului sedimentat la partea superioara, se
utilizeaza si o serpentina de abur la partea inferioara, pentru incalzirea
amestecului cu particule fine.
3

Amestec

Evacuare apa

Fig.22. Drenare

40
Firma livreaza separatoare la care valvula de evacuare a hidrocarburilor
este manevrata manual si automat prin actionare electromagnetica. Separatorul
asigura evacuarea peste bord a apei cu concentratii sub 100 p.p.m. Pentru a
cobori concentratia de hidrocarburi sub 15 p.p.m. este nevoie de utilizarea unui
corp secundar, dotat cu filtru de suprafata.
Separatorul francez SEREP foloseste o serie de sicane tronconice care,
prin efectul centrifugal al schimbarii de directie si prin aglomerarea particulelor
de reziduuri pe peretii sicanelor, realizeaza separarea. El este prevazut cu o
serpentina cu abur pentru incalzirea amestecului.

5
11
6
2

10

2
8

Fig.23. 13

1
12

41
Separatorul polonez SP – 11 foloseste talere care formeaza un canal
elicoidal. Amestecul este centrifugat prin acest canal si datorita efectului
combinat al aglomerarii pe talere si gravicentrifugarii, cele doua componente se
separa, hidrocarburile trecand intr-un corp secundar. Viteza mare a curentului
de amestec prin canalul elicoidal nu favorizeaza o sedimentare accentuata.
Separatorul romanesc SEROM, prezentat in figura 23, foloseste
aglomerarea hidrocarburilor in hidrocicloanele 9, sedimentarea gravi-
centrifugala in coloana 13, aglomerarea pe inele in torul 7 si filtrarea volumica
in elementele 8.
Elemente componente:
1- racord de intrare amestec; 2- robineti de prelevare probe, evacuare
hidrocarburi si aerisire; 3- alimentare electrica; 4- bloc traductori nivel; 5-
servovalvula; 6- valvula pneumatica fluture; 7- tor de aglomerare pe inele; 8-
filtru volumic; 9- hidrocicloane; 10- racord evacuare hidrocarburi separate; 11-
racord de alimentare cu aer comprimat; 12- racord evacuare apa tratata; 13-
coloana de sedimentare.
Separatorul englez SAREX foloseste separarea depresiva intr-un corp
primar si filtrarea cu suprapresiune intr-un corp secundar. Functionarea este
automatizata, continutul de hidrocarburi la evacuare este sub 15 p.p.m.

5.8.4. Exploatarea instalatiilor separatoare de santina

In exploatarea instalatiilor separatoare de santina, atentia principala


trebuie acordata continutului de hidrocarburi din apa evacuata peste bord. In
functie de marimea si tipul navei, precum si de zona de navigatie, cerintele
conventiei sunt sintetizate in tabelul urmator:
Domeniul Magazii de marfa Santina si tancurile de combustibil
Orice nava peste 10000 TRB si
Orice nava orice nava peste 400 TRB care
Tonaj TRB Petrolier
peste 400 TRB utilizeaza tancuri mixte de
combustibil si balast
Distanta Peste 50 mile Peste 12 mile Peste 12 mile Sub 12 mile
Concentratii
60 l/mila 100 ppm 100 ppm 15 ppm
hidrocarburi
Tancuri de de-
Instalatie de se- cantare. Detector Separator sau Separator sau Separator si
parare necesara de suprafata de filtru filtru filtru
separatie
Indicator de Nu este Alarma la 15
0100 ppm 0100 ppm
concentratie necesar ppm
Automata la pe-
trolierele noi.
Functionarea
Ma-nuala la pe- Manuala Automata Automata
instalatiei
trolierele existen-
te

42
Continutul de hi-
drocarburi si ra-
Inregistrarea Nu este Continutul de Nu este
portul de evacu-
datelor necesara hidrocarburi necesara
are sau cantitatea
totala

Dupa un anumit timp de exploatare, filtrul instalatiei separatoare se


colmateaza, ceea ce se cunoaste prin caderea de presiune care se realizeaza.
La atingerea valorii maxime admise, filtrul trebuie demontat pentru
curatirea bateriei de filtrare.
In cazul instalatiilor care functioneaza dupa schema din figura 19,
trebuie acordata mare atentie reglarii corecte a presiunii de deschidere a
armaturii de bordaj 5. Cat timp armatura manuala 6 sau armatura automata 7
sunt inchise, hidrocarburile separate sunt colectate in separator, iar apa tratata
(cu continut de hidrocarburi sub 100 ppm sau 15 ppm) este evacuata peste bord
prin armatura de bordaj 5. Cand volumul de hidrocarburi din separator are
nivelul inferior sub traductorul inferior de nivel 10, este comandata deschiderea
armaturii electromagnetice 7, care permite evacuarea hidrocarburilor in tancul
de reziduri 9. Intrucat pompa 3 poate aspira numai hidrocarburi, inseamna ca
atat cat armaturile 7 sau 6 sunt deschise, armatura 5 trebuie sa ramana inchisa
pentru ca peste bord sa nu se poata evacua si hidrocarburi. Aceasta conditie se
poate realiza daca se regleaza arcul armaturii de bordaj 5 astfel incat presiunea
necesara deschiderii sale sa fie mai mare decat presiunea de refulare a
hidrocarburilor prin ramura care duce la tancul de reziduri.
In exploatarea separatoarelor cu traductori de nivel trebuie urmarita
functionarea corecta a acestora, prin comenzile pe care le dau armaturii
electromagnetice de evacuare a hidrocarburilor.
Un factor care influenteaza mult procesele de separare si aglomerare
este temperatura reziduurilor petroliere. In timpul desfasurarii proceselor de
aglomerare si sedimentare gravitationala in vederea colectarii lor in partea
superioara a separatorului sau filtrului, se urmareste ca temperatura lor sa fie
minima, pentru ca fluiditatea scazuta favorizeaza aglomerarea si franeaza
reducerea dimensiunilor particulelor. Dupa ce reziduurile au fost colectate la
partea superioara, se procedeaza la incalzirea lor, pentru ca prin cresterea
fluiditatii, sa fie favorizata desprinderea particulelor de apa prin sedimentare
gravitationala. In acest scop separatoarele dispun de serpentine de abur sau
rezistente electrice intubate, mai putin indicate, deoarece pot depasi
temperatura de inflamare a reziduurilor.
La pornirea instalatiei separatorului se procedeaza la umplerea cu apa a
intregului sistem prin deschiderea aerisirilor. Pentru ca la oprirea pompei
instalatia sa nu se goleasca , atat alimentarea cat si evacuarea sunt executate cu
bucle verticale, de inaltime mai mare decat a separatorului.
Intre rotorul melcat si statorul din cauciuc al pompei cu surub trebuie sa
existe in permanenta o pelicula de lichid de lucru, cu rol de lubrifiant. Pornirea
pompei uscate, fara lichid de lucru, provoaca distrugerea rapida a statorului,
care nu se repara, ci se inlocuieste.

43
5.9. INSTALATII DE STINGERE A INCENDIILOR

5.9.1. Destinatie si cerinte generale

Incendiul, ca proces de ardere, este o reactie de oxidare, insotita de


degajare de caldura si lumina. El este posibil doar in prezenta materialelor
carburante si a oxigenului, peste temperatura de aprindere. Un incendiu poate fi
lichidat prin indepartarea materialelor carburante din zona de ardere, sau prin
reducerea cantitatilor de caldura sau oxigen pana sub limitele la care reactia de
oxidare inceteaza. Reducerea in zona de ardere a cantitatii de caldura sau
oxigen este actiunea principala a instalatiilor de stingere. Pe principiul racirii
focarului de incendiu se bazeaza functionarea instalatiilor de stingere cu apa, in
timp ce instalatiile volumice se bazeaza pe umplerea volumului liber al unei
incaperi inchise, cu agenti care nu intretin arderea si asigura stingerea
incendiului datorita reducerii concentratiei de oxigen din aer, pana sub limitele
la care inceteaza arderea.
Dupa modurile de stingere a incendiilor, instalatiile pot fi de suprafata
si volumice. Primele trimit la suprafata focarului de incendiu substanta
stingatoare, care raceste sau opreste alimentarea cu oxigenul din aer a zonei de
ardere, impiedicand iesirea aburului. Ca exemple de instalatii de suprafata sunt
instalatia de stingere cu apa si instalatia de stingere cu spuma. In grupa
instalatiilor de stingere volumica intra cele care umplu volumul liber al
incaperii cu substante care nu intretin arderea ca: abur, gaze inerte sau spume
foarte usoare. Aici nu sunt incluse instalatiile care umplu incaperile cu apa si
anume instalatiile de inundare si stropire a incaperilor. Orice substanta
stingatoare, actionand asupra unui focar de incendiu, raceste, izoleaza de
oxigenul din aer, distruge mecanic flacara si ingreuneaza iesirea din zona de
ardere a aburului format.
Instalatiile antiincendiu trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte
principale:
- sa fie oricand gata de functionare, indiferent daca nava se afla in stationare
sau in mars;
- sa nu intensifice prin functionarea lor arderea;
- sa fie sigure in functionare si sa aiba vitalitate ridicata;
- sa actioneze asupra focarului de incendiu astfel incat sa excluda
posibilitatea reaprinderii ;
- sa aiba mijloace de actionare locala sau de la distanta, precum si posibilitati
de control;
- sa nu fie periculoase pentru oameni;
- substantele stingatoare sa nu provoace corodarea instalatiilor si
constructiilor afectate, sa nu fie deficitare si sa-si mentina proprietatile
stingatoare dupa o depozitare indelungata.

44
5.9.2. Instalatii de stingere cu apa

Instalatiile din aceasta grupa sting incendiile cu apa sarata sau dulce,
racind substantele arzande pana sub temperatura de aprindere si dupa modul in
care actioneaza asupra focarului de incendiu, pot fi impartite in: a) instalatii cu
jet cinetic de apa, indreptat asupra focarului de incendiu; b) instalatii cu apa
pulverizata (sprinkler, pulverizare bruta, stropire, pulverizare finala); c)
instalatii care inunda complet intregul volum liber al incaperilor (inundare).
Cu jeturi cinetice de apa indreptate asupra focarului de incendiu se pot
stinge incendiile din interiorul incaperilor, de pe zonele deschise ale puntilor si
platformelor, dar nu se reuseste stingerea incendiilor cu produse petroliere, a
echipamentului electric in functiune, a lacurilor si vopselelor.
Cu apa nu se pot stinge incendiile substantelor cum sunt: carbura de
calciu, varul nestins, kaliul sau natriul, cu care apa poate intra in reactie
chimica, exotermica, urmata de formarea cu aerul a unor amestecuri explozive
care amplifica incendiul.
Apa care actioneaza asupra focarului de incendiu poate provoca
formarea de stropi in cazul produselor petroliere, lacurilor bituminoase,
grasimilor etc., care nu se amesteca cu apa, dar care pot contribui la extinderea
incendiului. Actionand cu un jet cinetic de apa asupra focarului de incendiu,
substantele care se afla in stare pulverizata (praf de ebonita, pluta macinata,
lana, zahar), pot fi antrenate de jetul de apa, ceea ce face ca stingerea
incendiilor cu jeturi cinetice de apa sa aiba o aplicare limitata.
In cazul trimiterii asupra focarului de incendiu a unui curent de apa
pulverizata, domeniul de aplicare a instalatiilor de stingere cu apa se largeste
mult, reusind sa se stinga produse petroliere, echipament electric in functiune si
o serie de substante explozive. O astfel de stingere se obtine datorita efectului
de pulverizare a apei, care capata in acest mod o suprafata mare de vaporizare
si exercita deci o puternica actiune de racire. Aburul format in amestec cu aerul,
reprezinta un mediu sarac in oxigen, care nu intretine procesul de ardere si prin
aceasta provoaca stingerea focului. Cu cat pulverizarea apei este mai fina, cu
atat este mai eficienta stingerea si este mai larg domeniul de utilizare.

5.9.2.1. Instalatii de stingere cu jet de apa


Actioneaza de la distanta asupra focarelor de incendiu, cu jeturi cinetice
de apa, de debite (2 … 6) l/s. Cu astfel de instalatii sunt prevazute toate navele
in scopul stingerii incendiilor in incaperile de locuit si serviciu, pe punti si
platforme deschise.
De asemenea, aceste instalatii se folosesc pentru asigurarea cu apa a
instalatiilor sprinkler, cu apa pulverizata, generatoare de spuma, pentru racirea
echipamentului, stropirea peretilor, constructiilor si instalatiilor.

Constructie
Aceste instalatii nu au nevoie de pastrarea rezervelor de substanta
stingatoare, ele primind apa de peste bord cu ajutorul pompelor de incendiu
racordate la coducte, care deservesc hidrantii cu furtunuri flexibile si ajutaje

45
manuale ce dirijeaza apa spre focarul de incendiu. Pentru stingerea incendiilor
pe alte nave sau pe mal, apa este dirijata din tunuri de apa (hidromonitoare)
care o arunca la distante de (60 … 80) m, pe cand din ajutajele manuale apa
este aruncata la (20 … 25) m. Distanta de actiune a jetului de incendiu
determina sarcina necesara a ajutajelor de incendiu, care reprezinta (25 … 32)
mCA. Tinandu-se cont de pierderile de sarcina pe tubulatura, se poate
determina marimea sarcinii necesare la pompele de incendiu (intre 65 si 100
mCA). De obicei astfel de sarcini sunt asigurate de pompe centrifugale
monoetajate. La fiecare nava numarul necesar de pompe stationare de incendiu
se determina conform normelor registrelor de clasificare, care reglementeaza de
asemenea si sarcinile ajutajelor de incendiu.
Aceste pompe trebuie sa aiba actionari mecanice independente, dar ca
pompe de incendiu pot fi folosite si pompele sanitare, de balast, drenaj sau alte
pompe care lucreaza cu apa sarata, fara reziduuri petroliere si care au debitul si
sarcina suficiente.
La navele de pasageri si similare lor, de capacitati intre 300 si 1000
TRB, pe navele petroliere de capacitati peste 1000 TRB si pe alte nave de
capacitati peste 2000 TRB, se monteaza o pompa stationara de avarie, daca la
izbucnirea unui incendiu este posibila iesirea din functiune a tuturor pompelor
stationare de incendiu, sau daca pe nava exista numai o pompa de incendiu,
folosita si pentru alte instalatii de stingere a incendiilor in compartimentul
masini. De asemenea, o astfel de pompa este necesara daca cele doua pompe de
incendiu stationare existente nu pot fi amplasate in compartiment in borduri
opuse. Pompa de incendiu stationara de avarie se racordeaza la magistrala de
incendiu cu apa, are pentru actionare o sursa independenta de energie si valvula
kingston de aspiratie, amplasate astfel incat ele sa nu poata fi scoase din
functiune in cazul izbucnirii incendiului in incaperea pompelor de incendiu
stationare principale. La navele petroliere pompa de incendiu de avarie se
amplaseaza in extremitatea prova a corpului, in afara magaziilor de marfa.
Numarul de guri de incendiu montate pe nave se determina din conditia
ca in orice parte a fiecarei incaperi, punti sau magazii sa poata ajunge cel putin
doua jeturi din ajutaje diferite. Pentru aceasta unul din jeturi poate fi alimentat
dintr-un furtun de incendiu de lungime standardizata, pe cand al doilea poate fi
alimentat cu ajutorul a doua furtunuri flexibile imbinate. Lungimea
standardizata a furtunurilor de incendiu pentru puntile deschise este 20 m, iar
pentru incaperi, 10 m. Gurile de incendiu se amplaseaza in coridoare, in
incaperile mari in zona iesirilor, pe scari si in puturi, in suprastructuri si rufuri
la distante sub 20 m una de alta, iar in zonele descoperite ale corpului sub 40
m, asigurandu-se accesul liber la ele, precum si protejarea lor impotriva
avarierilor la operatiile de incarcare-descarcare. Furtunurile flexibilecare se
racordeaza la gurile de incendiu se termina cu un cioc de barza, cu ajutaj.
Tubulatura magistrala se monteaza sub protectia invelisului corpului, iar
in scopul maririi vitalitatii, se imparte in tronsoane prin valvule de separatie, in
fiecare compartiment etans si fiecare zona verticala antiincendiu. Astfel de
valvule se monteaza inainte de iesirea tubulaturii pe puntea deschisa, la

46
suprastructuri si la fiecare (30 … 40) m de lungime a magistralei pe puntea
descoperita. In conditii normale de exploatare ele sunt permanent deschise.
La navele de deplasament redus, magistrala se executa sub forma unei
tubulaturi liniare, iar la navele de pasageri si la cele cu o capacitate totala peste
4000 TRB, in zona suprastructurilor, magistrala este inelara. Tubulaturile
instalatiei de stingere cu apa au inele de recunoastere vopsite in rosu, cu latime
de 50 mm. Pentru mentinerea presiunii necesare si excluderea posibilitatii de
intrerupere a functionarii pompelor, in instalatii se introduc uneori hidrofoare.
Este prevazuta pornirea de la distanta a pompei din orice compartiment etans
sau orice zona verticala antiincendiu printr-un sistem electric de legaturi. Exista
instalatii la care prin deschiderea oricarei guri de incendiu si evacuarea apei,
datorita reducerii presiunii se asigura cuplarea automata a pompei de incendiu.
In cazul folosirii unui hidrofor, volumul sau si presiunea de lucru trebuie sa fie
suficiente pentru alimentarea cu apa a celei mai indepartate guri, in perioada de
intrare in functiune a pompei de incendiu.
In fig.24 este aratata schema instalatiei de stingere cu apa de la o nava
de marfuri generale.

Fig.24.

Pompele stationare de incendiu A si B asigura apa din magistrala


valvulei kingston 1 prin armaturile cu sertar 2 si o refuleaza in magistrala de
incendiu prin armaturile de inchidere si retinere 3 si 4. Magistrala alimenteaza
toti hidrantii 14 si tuburile de stropire 15. Pentru folosirea instalatiei in alte
scopuri, se utilizeaza armaturile: 6- de spalare tanc dejectii; 7- de alimentare
ejector golire tanc dejectii; 8- de alimentare ejector golire tanc scurgeri; 9- de
alimentare ejector drenare compartiment masina carma; 10- de alimentare
ejector drenare put lant; 11- spalare lant ancora.
Motopompele de avarie pentru incendiu C aspira prin valvula kingston
12, manevrata de pe puntea pompei si refuleaza in magistrala de incendiu, prin
armatura 13.
Casetele armaturilor kingston 1 si 12 sunt racordate la instalatiile de
abur si aer comprimat (armaturile 5). Caile de evacuare in caz de incendiu sunt
stropite prin circuite cu armaturi actionate din exterior.

47
Probare si exploatare
Dupa terminarea montarii sau repararii unei instalatii de stingere cu jet
de apa se procedeaza la probarea ei, pentru a constata ca instalatia corespunde
functional scopului, proiectului si regulilor societatii de clasificare.
Se verifica montarea pompelor, legaturile electrice, amplasarea
aparatelor de masura si control, traseele de tubulatura, posibilitatea golirii
instalatiei, amplasarea gurilor de incendiu, asezarea furtunurilor si ciocurilor de
barza la post, calitatea montajului. Pri examinarea exterioara se verifica daca
instalatia corespunde in ansamblu cu planurile de montaj si in detaliu cu
planurile de executie.
Se verifica functionarea neintrerupta a pompelor de incendiu, timp de 2
ore, la valori nominale de sarcina si debit. Inaintea pornirii si dupa oprire se
masoara izolatia electrica a infasurarilor motorului si a instalatiei electrice.
Intreaga instalatie se verifica in functiune, astfel incat toate pompele cu
actionare independenta sa satisfaca consumul de apa al tuturor mijloacelor de
stingere.
Uzual, pentru instalatia de stingere cu jet de apa se considera necesar
debitul a 15% din numarul total de hidranti, numarul minim fiind 3. Se verifica
presiunea la intrarea in ciocul de barza, prin masurarea inaltimii jetului in
punctele extreme ale navei. Se verifica ciocurile de barza cu jet compact si cele
cu jet dispersat, prin determinarea eficacitatii conurilor de dispersare.
La navele cu hidromonitoare se probeaza functionarea acestora,
manevrabilitatea comoda, posibilitatile de rotire.
La probarea functionarii instalatiei de stingere cu jet de apa trebuie
racordati si consumatorii suplimentari : instalatia sprinkler, instalatia de stropire
a puntii si trecerilor de evacuare in caz de incendiu, instalatia de stingere cu
spuma.
In timpul functionarii instalatiei se verifica etansarea tubulaturii fixe si
flexibile, etansarea gurilor de incendiu, functionarea ciocurilor de barza cu jet
compact si cu jet dispersat. De asemenea se verifica functionarea instalatiilor
alimentate de la cea de incendiu, dar care nu au legatura cu stingerea
incendiilor : spalarea lantului de ancora, spalarea tancului de dejectii, diferitele
ejectoare cu apa etc. Aceste instalatii se probeaza independent de cea de
stingere cu jet de apa, pentru ca debitul de apa necesara functionarii lor nu
afecteaza pe cel de stingere a incendiilor.
Functionarea pompei de avarie, antrenata de obicei de un motor diesel,
se verifica pornind motorul de la rece si racordand-o la retea. Se constata
facilitatea pornirii motopompei de avarie si se determina presiunea maxima de
refulare, precum si cea corespunzatoare alimentarii simultane a cel putin doua
ciocuri de barza. Verificarea are o durata continua de cel putin 2 ore, pentru
valori nominale de sarcina si debit. In timpul probarii se verifica functionarea
normala a motorului de antrenare prin masurarea parametrilor functionali :
presiune ulei, temperatura apa de racire etc. Dupa terminarea probei se
demonteaza capacele cartelului si se verifica daca nu au aparut incalziri
excesive ale elementelor solicitate ca: biele, pistoane etc.

48
In timpul exploatarii, trebuie acordata multa atentie lucrarilor de
intretinere, care contribuie la mentinerea sigurantei de functionare a instalatiei.
Armaturile, conductele si hidrantii trebuie examinate periodic. Tubulatura
expusa coroziunii marine trebuie curatata si vopsita la fiecare 6 luni. In timpul
iernii tubulatura de apa de pe puntile deschise sta golita. Accesul la hidranti,
cosuri de furtunuri si alte elemente ale instalatiei trebuie sa fie complet liber,
neafectat de marfurile depozitate. Dupa utilizare si inainte de depozitare in
cosuri, furtunurile trebuie sa fie bine uscate. Cel putin o data pe an armaturile
de inchidere trebuie revizuite, inlocuindu-se garniturile uzate. Nu trebuie
evitata folosirea consumatorilor mici (spalare put lant, ejectoare) racordati la
instalatia de stingere cu apa, care au rolul de a primeni apa in tubulatura si de a
proba partial functionarea instalatiei.

5.9.2.2. Instalatii de stingere cu sprinkler

Instalatia de stins incendiul cu sprinklere se bazeaza pe racirea suprafetei


substantei carburante cu un curent de particule de apa , creat automat cu ajutorul
unor capete de pulverizare tip sprinkler. La o temperatura dinainte stabilita,
pulverizatoarele sprinkler sunt deschise automat si pulverizeaza un curent de
apa, fiind alimentate dintr-o tubulatura montata la plafonul încaperii protejate.

Constructie

In fig.25 sunt reprezentate: a)schema unei instalatii sprinkler; b)cap


sprinkler cu obturator metalic; c) cap sprinkler cu obturator capsulat; 1-
magistrala de stingere cu apa; 2- armatura de inchidere; 3- supapa de siguranta;
4- hidrofor; 5- tubulatura de aer comprimat; 6- armatura de retinere-inchidere;
7- manometru; 8- armatura de control-semnalizare-pornire; 9- contactor de
semnalizare a inceperii functionarii; 10- avertizor in incaperea statiei de
stingere; 11- transmisie semnal avertizor in PCA (postul central de avertizare);
12- magistrala sprinkler; 13- cap sprinkler; 14- alimentare de la pompele
instalatiei sprinkler; 15- armatura de scapare; 16- racord filetat; 17- rama; 18-
obturator metalic; 19- deflector; 20- suport ventil; 21- diafragma; 22- ventil; 23-
capsula.
Instalatia sprinkler se monteaza în cabine, birouri, saloane, sufragerii,
biblioteci, camere pentru copii, precum si în coridoarele ce comunica cu aceste
încaperi. Cu ea se doteaza magaziile pentru pastrarea materialilor carburante,
depozitele de pelicule foto, depozitele de lenjerie etc. Instalatiile sprinkler sunt
obligatorii pentru navele de pasageri si cele similare lor.
În functie de temperatura din încapere, instaltiile sprinkler pot fi
executate: hidraulice, pneumatice, combinate si de sezon. În primul caz
conductele instalatiei sunt permanent umplute cu apa, în al doilea cu aer, care,
în cazul unui incendiu, iese si permite accesul apei la sprinkler. În instalatiile
combinate o parte din tubulatura, cea în stare de serviciu, este umpluta cu apa,
iar restul cu aer. Într-o instalatie de tip sezonier, în perioada calda a anului se
afla apa, iar în perioada rece, aer.

49
a

b c
Fig.25

Automatizarea functionarii se realizeaza prin constructia sprinklerelor,


care pot avea obturatoare usor fuzibile, obturatoare umplute cu lichide usor
volatile, obturatoare mecanice cu pârghii sau obturatoare cu reactivi chimici,
care deschid orificiile de iesire ale sprinklerelor la o anumita temperatura, de
obicei cu 50 % mai mare decât temperatura maxima admisa în încaperea
respectiva. De exemplu, pentru încaperile de locuit si serviciu, ca temperatura
de deschidere a sprinklerelor se adopta 60 C. Din cauza obturatoarelor
termosensibile, timpul de intrare în functiune a sprinklerelor poate fi inegal, cu
variatii de (20 … 120 s) , pentru capete de diverse constructii. Instalatiile
sprinkler se recomanda si pentru încaperile în care se pastreaza substante
explosive. Dupa unele date statistice , probabilitatea deschiderii timpurii a
sprinklerelor, din cauza unei defectiuni , este aproximativ 0,001 % .
Fiecare sectie de sprinklere se amplaseaza in limitele unei zone
principale verticale antiincendiu si este alimentata cu apa dintr-o tubulatura
independenta, ce primeste apa de la pompa instalatiei sprinkler, iar ca rezerva de
la instalatia de stingere cu jet de apa. Pentru marirea sigurantei de functionare a
pompelor instalatiei sprinkler, exista cel putin doua surse de alimentare cu
energie.

50
Volumul hidroforului trebuie sa fie suficient pentru alimentarea cu apa a
sectiei cu numarul maxim de sprinklere (250), pana la inceperea functionarii
automate a pompei instalatiei sprinkler. In hidrofor trebuie sa se afle minim
2500 l apa, rezerva care trebuie sa fie marita cu volumul tubulaturii retelei, in
cazul instalatiilor sprinkler cu aer.
La deschiderea oricarui sprinkler al unei sectii, intra in functiune o
armatura de control-semnalizare, fig. 26 pozitia 1, care deschide apei accesul la
sprinklere si la instalatiile de semnalizare. Prin aceasta semnalul este dat la
locul de montare a armaturii si simultan la PCA si compartimentul masini.
Semnalizarea indica de asemenea si sectia in care s-a produs deschiderea
sprinklerului. Semnalul armaturii de control-semnalizare este folosit si la
verificarea starii de functionare a sistemului, pentru care exista o armatura
speciala de pornire 2. Armaturile de control-semnalizare se monteaza in afara
incaperilor protejate si sunt independente pentru fiecare sectie. Pierderile
neinsemnate de apa prin neetanseitatile sprinklerelor, care nu provoaca scaderi
importante de presiune in tubulatura, dupa armatura, nu duc la intrarea in
functiune a armaturii de control-semnalizare. Ele sunt compensate prin
alimentarea cu apa printr-o armatura speciala de retinere cu sectiune redusa 3,
existenta in corpul armaturii de control-semnalizare, fara sa o deschida pe
aceasta, adica obturatorul mare 4 al armaturii ramane inchis. Pentru golirea
sistemului de semnalizare este prevazut un robinet automatizat de picurare 5.

Fig.26.

Instalatiile sprinkler cu aer comprimat au o utilizare mai restrânsa în


comparatie cu cele cu apa, din cauza dificultatilor mai mari de etansare a
tubulaturii si de pastrare a aerului în ea, complexitatii constructive a armaturii

51
de control – semnalizare si eficientei mai reduse în stingerea unui incendiu.
Numarul de incendii ramase nestinse , la navele cu astfel de instalatii, este de
doua ori mai mare decât la navele cu instalatii sprinkler cu apa.

Probare si exploatare
La terminarea construirii sau a repararii instalatiei sprinkler, înainte de
punerea în functiune, se procedeaza la probarea si receptionarea ei. Se începe cu
examinarea exterioara determinându-se concordanta planurilor cu constructia
executata, se verifica amplasarea corecta a capetelor sprinkler si a dispozitivelor
de semnalizare. De asemenea, se verifica modul de montare al tubulaturii,
armaturilor, pompelor si hidroforului de alimentare a instalatiei sprinkler.
Probarea în functionare începe cu verificarea modului în care lucreaza în
regim nominal, timp de minimum doua ore fara întrerupere, pompele instalatiei
de stingere sprinkler. Apoi se alimenteaza cu apa sub presiune întreaga
instalatie, verificându-se etanseitatea ei si semnalizarea functionarii
sprinklerelor. Declansarea la o anumita temperatura se probeaza la cel putin trei
capete sprinkler diferite. Aceasta verificare poate fi facuta si în atelierele de pe
mal, creindu-se sprinklerului aceleasi conditii de functionare si încalzindu-l
fara flacara pâna la temperatura de declansare. În timpul cât sprinklerul este
deschis si functioneaza, se verifica modul în care împrastie apa. Functionarea
instalatiei sprinkler se verifica cu capetele sprinkler demontate, în locul lor
amplasând ajutaje de aceleasi diametre si cu racorduri laterale pentru masurarea
presiunii. Evacuarile ajutajelor de probare trebuie colectate prin tubulaturi care
duc la santina sau peste bord. Functionarea instalatiei trebuie verificata pentru
toate sprinklerele unei sectii, de preferinta cu cele mai multe capete. În timpul
verificarii instalatiei trebuie verificata corectitudinea indicatiilor sistemului de
semnalizare, functionarea corecta a hidroforului instalatiei, functionarea
automata a pompei pentru debitul maxim de apa cerut de instalatia de stingere
sprinkler.

5.9.2.3. Instalatii de stingere cu pulverizatoare comandate centralizat

Pentru stingerea reziduurilor petroliere grele (motorina, pacura, uleiuri


de ungere) in compartimentele masini si caldari se utilizeaza instalatii cu
pulverizatoare comandate centralizat, plasate in doua sau
mai multe nivele. Distanta dintre cele doua nivele de
pulverizare se alege de minim 5 m. Fiecare nivel poate fi
cuplat independent de celelalte. Tubulatura inelara a unui
nuvel are pulverizatoare de apa (fig. 27), amplasate cu
pasul (1,2…1,5)m. Deflectorul 1 din fata ajutajului de
iesire 2 asigura pulverizarea apei pana la starea unei
pulberi lichide marunte, ce iese din pulverizator sub forma
unei panze aproximativ orizontale. Fig.27.
Pulverizatoarele se monteaza sub plafonul incaperii protejate, deasupra
tancurilor de combustibil si lubrifianti, sub platformele incaperii, deasupra

52
casetelor colectoare si canalelor de scurgere, astfel incat sa fie asigurata
stropirea locurilor in care se pot scurge reziduurile petroliere.
Instalatia de pulverizare se alimenteaza cu o pompa cuplabila automat
sau de la magistrala de stingere cu jet de apa. Pentru marirea sigurantei de
functionare, fiecare instalatie trebuie sa aiba doua surse independente de
alimentare cu apa. La alimentarea cu apa numai din sistemul de stingere cu jet
de apa, ea trebuie sa intre prin doua tronsoane independente ale magistralei de
stingere cu jet de apa.
Schema unei instalatii de pulverizare cu doua nivele este aratata in fig.28
(1- magistrala instalatiei de stingere cu apa; 2- armatura de retinere-inchidere;
3- supapa de siguranta; 4- ramificatie de la magistrala de stingere cu apa; 5-
avertizor acustic; 6- armatura cu actiune rapida; 7 si 10- tubulaturi de impuls ale
etajelor inferior si superior de pulverizare; 8 si 9- armaturi de scapare; 11 si 13-
tubulaturi de descarcare ale etajelor superior si inferior de pulverizare; 12-
pulverizator; 14- locas de punte pentru actionarea armaturii de scapare; 15-
transmisie mecanica).

Fig.28

Fiecare nivel de pulverizatoare are cate o armatura de inchidere


independenta cu actiune rapida 6, pana la locul de montare a ei, instalatia fiind
in permanenta plina cu apa. La deschiderea acestei armaturi apa alimenteaza
sistemul de pulverizatoare. In starea normala armatura cu actiune rapida 6 este
inchisa, iar tubulatura de impuls 7 este plina cu apa. Imediat ce scade presiunea
apei din tubulatura de impuls 7, armatura cu actiune rapida 6 se deschide si
instalatia de pulverizare a apei incepe sa functioneze. Pentru evacuarea apei din
tubulatura de impuls exista armaturile 8,9 care pot fi actionate manual din
incaperea protejata sau din cea alaturata ei, precum si de pe punte. Prin
utilizarea unor traductoare de semnalizare, instalatia se poate automatiza,
traductorul de semnalizare asigurand deschiderea armaturii 9 de pe tubulatura
de impuls, care comanda la randul ei deschiderea armaturii cu actiune rapida 6.
Inchiderea armaturilor de golire 8 sau 9 de pe tubulatura de impuls si umplerea
acesteia cu apa asigura inchiderea armaturii cu actiune rapida 6, instalatia
trecand la situatia normala de asteptare.

53
5.9.2.4. Instalatii de stropire si inundare
La spargatoarele de gheata, navele de expeditie si baleniere, pentru
pastrarea substantelor explozive exista incaperi speciale, amplasate departe de
compartimentele masini si caldari, echipamentul electric, tancurile de
combustibil etc. Temperatura de pastrare a substantelor explozive este minim
-5C si maxim +25C. In scopul prevenirii incendiilor sau exploziilor, la
cresterea temperaturii in incapere peste 30C, intra automat in functiune o
instalatie de stropire, cu debit specific 24 l/min pentru fiecare m 2 de podea de
incapere. De asemenea in caz de incendiu, se prevede stropirea din incaperile
vecine a peretilor interiori, a peretilor exteriori si bordajelor. Pentru stropirea
peretilor se folosesc tuburi perforate cu debit specific minim 30 l/min pentru
fiecare metru al perimetrului incaperii.
Instalatia de stropire a incaperilor cu substante explozive poate fi
executata la fel cu instalatia de pulverizare a apei in compartimentul masini-
caldari, cu o tubulatura de impuls, dotata cu o armatura cu actiune rapida , care
deschide accesul apei la pulverizatoare (fig.28). Instalatia poate fi executata si
fara tubulatura de impuls, cand traductoarele de semnalizare ce reactioneaza la
temperatura aerului, dau un impuls pentru deschiderea armaturii de pe
tubulatura de apa. Dupa armatura cu actiune rapida tubulatura in stare de
asteptare a instalatiei poate fi cu sau fara apa. Pentru reducerea duratei de
intrare in functiune a instalatiei se recomanda sa existe apa in tubulatura. In
acest caz pulverizatoarele de apa trebuie sa aiba orificiile de iesire inchise, ele
deschizandu-se la inceperea functionarii instalatiei, datorita cresterii presiunii
apei ce trece prin armatura cu actiune rapida. In afara de cuplarea automata a
acestei armaturi, sunt necesare mijloace manuale de rezerva pentru cuplarea
instalatiei din magazia de substante explozive si din afara ei.
Inceperea functionarii instalatiei trebuie sa fie insotita de o semnalizare
acustica si optica in postul de comanda si in cabina secundului.
In fig.29, este reprezentata schema unei instalatii de stropire si inundare
pentru o magazie de explozivi, prin actionarea automata a unei armaturi cu
actiune rapida, datorita impulsului unui traductor de semnalizare existent in
incapere, fara tubulatura de impuls (1 si 3 – tubulaturi ale instalatiei de stingere
cu jet de apa; 2 si 15 – armaturi de inchidere; 4 – supapa de siguranta; 5 –
armatura electromecanica cu actiune rapida; 6 – semnalizator electrohidraulic;
7- tubulatura de descarcare; 8 – traductoare termice; 9 – pulverizatoare; 10 –
filtrul tubulaturii de evacuare a apei din incaperea inundata; 11 – armatura
reglabila de scapare; 12 – armatura cu sertar; 13 – tubulatura de inundare; 14 –
tubulatura de evacuare).

54
Fig.29.

In acest caz armatura cu actiune rapida 5 este actionata electric. Pentru


inundarea magaziei se foloseste apa din instalatia de stingere cu jet de apa.
Pentru evacuarea apei din camera stropita, in pardoseala ei se monteaza
sifoane si conducte, prevazute cu armaturi de scapare automata 11, care se
deschid atunci cand stratul de apa ajunge la (100 … 200) mm. Pe conductele de
scurgere trebuie sa existe armaturi de inchidere 15, care in conditii normale de
exploatare sunt permanent inchise si se deschid numai la inceperea functionarii
instalatiei de stropire.
Daca functionarea instalatiei de stropire nu asigura reducerea
temperaturii pana la nivelul necesar, magazia cu explozivi se inunda in timp de
25 minute. Cand magazia are un volum redus, inundarea ei poate fi facuta cu
instalatia de stropire. In caz contrar magazia se doteaza cu o instalatie
autonoma, care permite inundarea incaperii cu ajutorul unei pompe speciale sau
de la magistrala instalatiei cu jet de apa. Dupa eliminarea pericolului de
incendiu, apa din incapere este evacuata peste bord cu ajutorul instalatiilor de
drenaj sau de salvare ale navei.
O varianta a instalatiei de stropire o constituie instalatiile de perdele de
apa si instalatiile de stropire a scarilor si iesirilor. Primele se folosesc pentru
limitarea propagarii focului in incaperile de volum mare, in coridoarele
incaperilor productive, precum si pentru racirea usilor etanse la apa ale peretilor
de clasa A, ce au izolatie numai pe o parte. Instalatiile de stropire protejeaza
oamenii in caz de incendiu, la iesirea din compartimentele masini-caldari sau
din alte locuri, racind intreaga cale de iesire.

5.9.3. Instalatii de stingere cu spuma

Spuma este o structura alveolar-peliculara dispersata, formata printr-o


aglomerare de bule de gaz, separate intre ele prin pelicule relativ subtiri de
lichid si poate fi considerata ca o emulsie concentrata de gaz intr-un lichid. Ea
poate fi obtinuta in urma unei reactii chimice sau prin introducerea mecanica a
unui gaz intr-un lichid. Pentru obtinerea unei structuri alveolar-peliculare stabile
in timp, in lichide se introduc in cantitati mici substante spumogene.

55
Substantele spumogene, atat in cazul reactiei chimice, cat si in cazul
introducerii mecanice in lichid a unui gaz, permit stabilizarea structurii alveolar-
peliculare si intarzierea distrugerii ei. Introducerea substantelor spumogene
micsoreaza presiunea superficiala a lichidului, ceea ce incetineste subtierea si
ruperea peliculelor lichide. Substantele spumogene folosite in instalatiile navale
permit obtinerea spumei de maxima stabilitate numai pentru o anumita
concentratie, stabilitatea spumei fiind mai redusa pentru alte concentratii. La
stingerea incendiilor se folosesc substante spumogene pentru concentratii in
raport cu apa de (3 … 5)%. Ca marime de calcul a concentratiei de substanta
spumogena pentru spumele aeromecanice, se adopta 4% in raport cu volumul
apei.
Spuma aeromecanica este un amestec de apa dulce sau apa de mare,
substanta spumogena si aer. Substantele spumogene trebuie sa asigure obtinerea
spumelor cu anumite calitati. Una dintre cele mai importante calitati este
factorul de spumare, care reprezinta raportul dintre volumul de spuma si
volumul amestecului de apa cu substanta spumogena. Pentru stingerea
incendiilor sunt potrivite substantele spumogene care permit obtinerea unui
factor de spumare minimum 10 si maxim 1000. Pentru masurarea stabilitatii
spumei este adoptat raportul dintre volumul sau dupa 30 min si volumul initial.
Aceasta marime nu trebuie sa fie sub 80%. Spuma obtinuta trebuie sa se
mentina fara urme vizibile de deteriorare in timp, cel putin 30 min.
Substantele spumogene si alte substante folosite pentru obtinerea
spumei, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa nu aiba in compozitia lor particule solide in suspensie, care ar putea
infunda sectiunile de trecere ale conductelor si aparaturii instalatiei;
- sa fie neutre si sa nu provoace coroziunea metalelor cu care vin in contact;
- sa nu-si piarda proprietatile sale spumogene in decursul timpului sau dupa
parcurgerea ciclurilor de inghetare-dezghetare;
- sa nu se aglomereze in bulgari;
- sa aiba vascozitate redusa, pentru a permite deplasarea lichidului prin
tubulatura instalatiei;
- sa permita transportarea simpla, iar manipularea lor sa nu fie periculoasa
pentru viata oamenilor;
- sa formeze o spuma capabila sa se mentina la suprafata oricaror produse
petroliere, precum si pe suprafete arzande;
- sa nu fie deficitare.
Spuma aeromecanica folosita pentru stingerea incendiilor la nave consta
din 90% aer, 9,6% apa si 0,4% in volum substanta spumogena. Ea se foloseste
pentru stingerea incendiilor in incaperile diesel-generatoarelor de avarie,
magaziile de substante usor inflamabile, garaje, tancurile de marfa ale
petrolierelor, compartimentele masini si caldari, centrale electrice, comparti-
mentele de pompe ale petrolierelor, precum si in incaperile unde se utilizeaza
produse petroliere, substante usor inflamabile sau acolo unde se lucreaza cu
flacari deschise.

56
Apa dulce se foloseste in instalatiile de stingere a incendiilor care
functioneaza cu echipament electric, pentru ca jetul de spuma sa nu fie
electroconductibil.
Dupa modul de obtinere a spumei, au fost realizate instalatii cu formare
interioara si instalatii cu formare exterioara a spumei.

5.9.3.1. Instalatii cu formarea interioara a spumei


Se folosesc pentru stingerea incendiilor de proportii relativ reduse, in
compartimentele de masini, pentru reziduuri petroliere si aparataj si masini
electrice.
In fig.30 este reprezentata schema instalatiei de stingere cu spuma cu
formare interioara.

Fig.30

Pentru obtinerea spumei aeromecanice in instalatia cu formare interioara,


in statiile stingatoare se amplaseaza tancul 1 in care se gaseste amestecul de
substanta spumogena cu apa in proportia necesara.
Pentru evacuarea emulsiei den tanc si formarea spumei, in statie este
montata o butelie cu aer comprimat 2, racordata la magistrala de aer comprimat
a navei. Presiunea aerului necesar pentru formarea de spuma si evacuarea
amestecului este determinata de rezistenta hidraulica a retelei instalatiei.
Marimea ei nu depaseste de obicei (5 … 10) bari pentru lungimi de tubulatura
sub 50 m.
Pentru reducerea presiunii aerului pana la cea necesara in instalatie, se
monteaza un reductor 3. Introducerea aerului comprimat in tanc si in tubulatura
racordata la tubul sifon din tanc asigura formarea spumei dupa locul FI de
intrare a aerului in teava cu emulsie. Procesul de formare a spumei inceput in
tubulatura se termina la iesirea jetului in atmosfera, din ajutajul 4 al furtunului
flexibil 5. Pentru dozarea cantitatilor necesare in amestec de apa, substanta
spumogena si aer, pot fi utilizate instalatii de reglaj cu diafragme, ajutaje sau
orificii in peretii tuburilor. In ultimul caz orificiul poate fi in tubul sifon, in acea
parte a lui care se afla deasupra nivelului lichidului din butelii.

57
5.9.3.2. Instalatii cu formarea exterioara a spumei
Se utilizeaza in special pentru stingerea incendiilor in tancurile de marfa
ale petrolierelor si in compartimentele de masini-caldari de dimensiuni mari.
Schema unei instalatii de stingere cu spuma cu formare exterioara este
reprezentata in fig.31.

Fig.31

Substanta spumogena se pastreaza separat in tancul 3, neamestecata cu


apa. Pentru statia de stingere cu spuma cu formare exterioara se ramifica o
tubulatura 1 de la mgistrala instalatiei de stingere cu apa. Apa este folosita
pentru formarea emulsiei spumogene si pentru deplasarea substantei spumogene
din tancul 3 spre amestecatorul 5. Dispersorul 2 anuleaza energia cinetica a apei
la intrarea in tancul 3, pentru a impiedica distrugerea pistonului lichid de
separatie 4. Lichidul pistonului 4 este un amestec insolubil in apa si substanta
spumogena, format din tetraclorura de carbon si ulei mineral. Amestecatorul 5
asigura in emulsie concentratia volumica de 4% substanta spumogena. Emulsia
formata alimenteaza magistrala 6, ramificatiile 7 prin armaturile de laminare 8si
ajunge la ajutajele de emulsie 9, care prin efect de ejectie antreneaza aer pe
drumul 10, formand spuma in stingatorul 11. Stingatoarele aerospuma (fig.32)
pot fi portative sau stationare (1- racord intrare emulsie; 2- cuplaj rapid
demontabil; 3- manere; 4- ajutaj lateral pentru aer; 5- ajutaje pentru emulsie; 6-
corpul stingatorului; 7- armatura de lansare pneumostatica; 8- canal de aer; 9-
suport ajutaj; 10- aparat turbionare; 11- camera formare spuma; 12- postament;
13- difuzor). Stingatoarele aerospuma portative (fig.32,a) sunt manevrate
manual, debitele lor fiind limitate la 8 m3/min spuma. Racordate la conducte
flexibile de lungime maxima 15 m, ele sunt folosite in cazul avarierii tubulaturii
rigide si pentru stingerea incendiilor in incaperile nedestinate transportarii
produselor petroliere. Stingatoarele aerospuma stationare (fig.32,b) pot fi
montate pe platforme sau direct pe punte, debitele lor de spuma ajungand la
(100 … 150) m3/min. In cazul instalatiilor stationare de stingere, spuma formata
in stingatoare se indreapta prin tubulaturi rigide spre incaperea protejata, unde
prin racorduri cu tevi perforate se scurge la suprafata substantei arzande. Pentru
a nu distruge spuma la iesirea ei prin orificiile tevii perforate, acestea trebuie sa
aibe diametre minime (20 … 30) mm si pasul (100 … 150) mm.
Pentru evitarea distrugerii spumei, tubulatura trebuie sa fie cu cat mai
putine coturi sau variatii bruste de sectiune si, in general, trebuie reduse cat mai
mult rezistentele locale. Tubulatura magistrala de emulsie se monteaza de-a

58
lungul petrolierului, sub platforma longitudinala de trecere si se protejeaza
impotriva deteriorarilor mecanice. Traseul ei se alege astfel incat distrugerile sa
fie minime in cazul producerii unor explozii in magaziile de marfa. In scopul
maririi vitalitatii instalatiei, intre suprastructuri, magistrala este subimpartita in
tronsoane de (30 … 40) m. Armaturile de izolare se monteaza, de asemenea, in
dreptul peretilor transversali pupa si prova ai castelului central. Intre doua
armaturi de izolare se monteaza hidranti dubli Dn70 pentru cuplarea
stingatoarelor aerospuma portative, astfel incat distributia lor sa fie uniforma,
iar distanta dintre ele sa nu depaseasca 20 m. In conditii normale de exploatare
armaturile de izolare raman deschise. Daca pe nava exista doua statii de stingere
cu spuma, tubulatura magistrala trebuie sa fie racordata la ambele statii.

Fig.32.

La terminarea lucrarilor de construire sau reparare a instalatiilor de


stingere cu spuma se procedeaza la probarea lor in vederea intrarii in exploata-
re. Se incepe cu examinarea exterioara a instalatiei, verificand corespondenta cu
planurile de executie si montaj. Se verifica montarea corecta a tubulaturii si
rezervoarelor de substanta spumogena sau emulsie si a buteliilor de aer
comprimat. In cadrul probei de functionare trebuie determinate: factorul de
spumare a emulsiei, debitele de apa si substanta spumogena, verificand
respectarea coeficientului de spumare proiectat. Cantitatea de spuma formata se
determina prin masurarea ariei orizontale si grosimea stratului depus. Pe nava
nu se probeaza stingerea unui incendiu.

5.9.4. Instalatii de stingere volumica

Reduc continutul de oxigen din incaperea protejata pana sub limita de


15% de la care inceteaza procesul se ardere. Ca agenti de stingere sunt folositi

59
vapori sau gaze inerte la ardere: abur, vapori de lichide usor volatile, bioxid de
carbon, gaze de ardere racite. Functionarea tuturor instalatiilor de stingere
volumica este periculoasa pentru oameni. Ele nu se utilizeaza in incaperile de
locuit si de serviciu, iar in celelalte incaperi pornirea este precedata de
semnalizari de avertizare optica si acustica.
Proprietatile fizico-chimice ale agentilor de stingere sunt diferite, ceea ce
face ca si domeniile de utilizare, precum si solutiile constructive de realizare sa
fie diferite.

5.9.4.1. Instalatii de stingere cu bioxid de carbon

Constructie
Reduc continutul de oxigen din incaperea protejata, inlocuindu-l partial
cu bioxid de carbon, inert la ardere. Se folosesc pentru stingerea incendiilor in
incaperile diesel-generatoarelor de avarie, in magazii de substante explozive
sau usor inflamabile, lampisterii, magazii de pituri, magaziile de marfa si
compartimentele de masini ale cargourilor, tobele de esapament etc. Instalatia
de stingere cu bioxid de carbon nu este admisa ca sistem de baza pentru
magaziile de petrol, intrucat in cazul exploziilor tubulatura sub presiune
ridicata poate fi usor avariata si scoasa din functiune, iar rezervele de gaz sunt
mult limitate la bordul navei.
Instalatiile de stingere cu bioxid de carbon sunt:
- de inalta presiune, pentru care se utilizeaza butelii de 40 litri la presiunea
minima 125 bari pentru gradul de umplere maxim 0,675 Kg/ l sau la
presiunea minima 150 bari pentru gradul de umplere maxim 0,75 Kg/ l;
pentru aceste instalatii depozitarea buteliilor trebuie facuta in incaperi
izolate, ventilate si chiar stropite cu apa, pentru ca temperatura in interiorul
lor sa nu depaseasca +45C.
- de joasa presiune, la care cantitatea necesara de bioxid de carbon se
pastreaza intr-un singur rezervor, la presiunea de lucru de 20 bari, la gradul
de umplere 0,90 Kg/l.
In figura 33 este reprezentata schema instalatiei de stingere cu bioxid
de carbon.
In fiecare incapere protejata gazul este introdus printr-o conducta
independenta. Armaturile de inchidere sunt construite astfel incat sa nu permita
declansarea accidentala a instalatiei. In figura este reprezentata sectia de
stingere din compartimentul masini, alimentata prin armatura de inchidere 2.
Ea este montata intr-o cutie a carei deschidere declanseaza avertizorul sonor si
luminos 5. Pentru avertizarea asupra scaparii arbitrare a gazului din butelii, pe
tubulatura de siguranta este montat fluierul de semnalizare 6, amplasat in statia
CO2. Un alt fluier 6 este amplasat in compartimentul masini, pe tubulatura lui
de alimentare, el servind ca al doilea mijloc de avertizare asupra functionarii
instalatiei.

60
3

6 2

Spre incaperile protejate


5

4 6

Fig.33.

In statie, buteliile 1 se grupeaza in baterii de maxim (10…30) bucati,


actionate simultan. Ele sunt racordate la un distribuitor 3, de la care pleaca
tubulaturi independente la incaperile protejate. Buteliile sunt dotate cu armaturi
de inchidere Dn10, cu ventil cu scaun dublu. In figura 34 este reprezentata o
astfel de armatura:

Fig.34.

61
Sectiunea de iesire prin corpul 1este obturata de membrana 6, presata
de bucsa filetata 5 si executata din alama, dimensionata pentru 180 bari. Prin
rotirea manetei 12 cu (90 … 120), axul filetat 8 are o deplasare axiala si
actionand asupra stutului tubular 9 provoaca perforarea membranei 6. Prin
sifonul 13 bioxidul de carbon in stare lichida paraseste butelia si prin orificiile
radiale 14 ajunge in racordul 7 de alimentare a instalatiei de stingere. La partea
superioara butelia are o armatura de alimentare, cu ventil, la care se deosebesc
capacul de presare 2, tija cu ventil 3 si presgarnitura 4. Sigiliul 11 atesta
integritatea membranei 6. Manetele 12 sunt actionate grupat cu ajutorul
energiei musculare, gravitational sau hidrostatic.
Atat in butelii cat si in tubulatura de transport spre ajutaje, bioxidul de
carbon trebuie sa ramana in stare lichida. Daca instalatia ii permite destinderea
necesara trecerii in stare gazoasa, aceasta schimbare de stare de agregare fiind
endotermica, declanseaza lantul succesiv: racire puternica – inghet – blocarea
tubulaturii – iesirea din functiune a instalatiei. Aceste procese pot fi evitate
daca pe intregul traseu sectiunile de trecere nu sunt crescatoare, iar presiunea in
conducte este mentinuta la peste 5,28 bari, punctul triplu critic la care CO 2
trece din faza lichida in faza solida.
In general statia de stingere cu bioxid de carbon dispune de cantitatea
necesara unei singure interventii in incaperea de volum maxim. Intr-o statie nu
se pot depozita mai mult decat 1400 kg bioxid de carbon. Daca depozitul
necesar de bioxid de carbon este mai mare de 1400 kg instalatia trebuie sa
dispuna de doua statii de stingere, dar cantitatea de gaz depozitata in fiecare
statie nu trebuie sa fie pe jumatate, ci din motive de siguranrta , minimum 2/3
din cantitate.
Instalatiile de stingere cu bioxid de carbon trebuie sa asigure
alimentarea incaperilor incendiate cu 85% din cantitatea necesara de gaz in 2
minute pentru compartimentul de masini si in 10 minute pentru incaperile care
nu au combustibil lichid. Viteza de circulatie prin tubulaturi a bioxidului de
carbon este (5…6) m/s .

Probare si exploatare
Dupa terminarea lucrarilor de construire sau de reparare a unei
instalatii de stingere cu bioxid de carbon, in vederea darii in exploatare se trece
la probarea ei. Deoarece bioxidul de carbon lansat in locurile de probare
micsoreaza continutul de oxigen din aer, trebuie luate masuri severe de
preintimpinare a accidentelor prin asfixiere a personalului de lucru.
Eficacitatea de functionare a instalatiei trebuie verificata doar la
construirea din nou a unei instalatii anume, numai la nava cap de serie, pentru a
economisi gazul stingator.
Receptionarea instalatiei se executa in doua etape distincte: examinarea
tehnica exterioara si verificarea in functiune. In cadrul examinarii exterioare se
verifica daca instalatia este completa, corectitudinea de montare, corespondenta
cu planurile de executie. Se verifica montarea corecta a ajutajelor de capat, a
buteliilor in statia de stingere, impartirea lor pe zone, armaturile de separatie a
fiecarei zone, sistemul de semnalizare a scaparilor de gaz, sistemele de

62
declansare mecanica din statie, pneumostatica, hidrostatica sau
electromagnetica, de la postul central antiincendiu.
Eficacitatea functionarii instalatiei determinata doar la nava prototip, se
determina prin lansarea bioxidului de carbon in cel mai mare compartiment
protejat de instalatie. Odata cu lansarea se verifica : functionarea corecta a
instalatiei de comanda, functionarea corecta a instalatiei de avertizare, cu
temporizarea de 2 minute inaintea lansarii gazului si functionarea corecta a
ajutajelor de capat. Trebuie controlat ca pe tubulatura sa nu se formeze dopuri
de gheata datorita destinderii gazului, De asemenea, se verifica durata
descarcarii buteliilor, deci durata de umplere a compartimentului probat. cu
ajutorul unei lumanari care ramane aprinsa in prezenta oxigenului, se stabileste
grosimea stratului de gaz depus. Cu ajutorul probelor de gaz luate la diferite
cote si analizate chimic se stabileste concentratia de bioxid de carbon si
volumul ocupat de gaz. La terminarea probei se verifica posibilitatea eliminarii
bioxidului de carbon cu ajutorul ventilatoarelor portative.
La probarea navelor construite in serie sau dupa executarea reparatiilor,
in loc de bioxid de carbon se poate utiliza aer comprimat. Dupa probarea cu aer
a instalatiei, buteliile se umplu cu bioxid de carbon si se monteaza la locul lor,
verificandu-se etanseitatea instalatiei.
Receptionarea instalatiei cu bioxid de carbon trebuie executata in
cadrul probelor de cheu, astfel incat la plecarea in probele de mars functionarea
ei sa fie asigurata.
In timpul exploatarii instalatiei, trebuie urmarit daca buteliile se golesc
prin scapari de neetanseitate, cantarindu-le sau masurand nivelul in ele. De
asemenea trebuie urmarita temperatura care nu trebuie sa depaseasca 45C.
Statia cu butelii de bioxid de carbon trebuie sa fie in permanenta inchisa si sa
nu fie folosita pentru depozitarea obiectelor de inventar care nu ii apartin.
In caz de incendiu, la punerea in functiune a instalatiei, trebuie oprite
ventilatoarele, pompele de combustibil si arzatoarele din compartimentul
incendiat. Se actioneaza apoi sistemul de avertizare a oamenilor pentru
parasirea compartimentului, se inchid comunicatiile acestuia cu exteriorul si, in
final, se lanseaza bioxidul de carbon.

5.9.4.2. Instalatii de prevenire si stingere cu gaze de ardere


In ultimul timp sunt utilizate pe nave instalatiile cu gaze de ardere a
combustibilului lichid, ca principal mijloc de stingere a incendiilor din
magaziile de marfuri generale si ca mijloc de prevenire a incendiilor in
magaziile de petrol.
Gazul de esapament are urmatoarea compozitie, in participatii
volumice: azot 79%, bioxid de carbon (12 … 14,5)%, bioxid de sulf (0,02 …
0,03) %, oxigen (4,5 … 2,5) % si restul vapori de apa. In figura 35 este
reprezentata zona de inflamabilitate a amestecurilor de hidrocarburi cu oxigen,
in sistem rectangular de coordonate concentratie de hidrocarburi in amestec cu
aer – continut de oxigen.

63
% hidrocarburi
in amestec cu aer
Neinflamabil Neinflamabil
(foarte sarac in oxigen) (foarte bogat in
hidrocarburi)
11,5

Zona de
inflamabilitate

A Linia dilutiei critice C


1,3
D` Neinflamabil (sarac in
D hidrocarburi)
2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 B %oxigen

Fig.35.

Diagrama este construita pentru toate hidrocarburile petroliere, atat


cele brute, cat si cele rafinate . In privinta concentratiei de hidrocarburi in
amestec cu aerul, zona de inflamabilitate este limitata de concentratiile 1,3% -
11,5 %. Linia AB reprezinta linia de dilutie critica, ce exprima comportarea
hidrocarburilor atunci cand amestecul de hidrocarburui – gaz inert de ardere
este pus brusc in contact cu aerul. Pentru un anumit continut de oxigen, dat de
abscisa diagramei, daca concentratia in hidrocarburi, data de ordonata, se ridica
deasupra liniei AB, amestecul este inflamabil. Daca amestecul de
hidrocarburi este si aer este spalat de gaze de ardere, astfel incat starea sa fie
data de punctul D, distantat de linia AB, odata cu intrarea aerului in magazie,
punctul D se deplaseaza in D`, situat tot sub linia AB si amestecul de
hidrocarburi, gaz inert si aer ramane neinflamabil. Aceasta constatare
este utilizata in prevenirea exploziilor in magaziile de petrol goale, la
navigatia in balast. Daca magazia este spalata cu gaze de ardere, in cazul
coliziunii se produce caldura, intra aer in magazie, dar starea amestecului
ramane sub linia AB si explozia nu poate avea loc.
Pentru petrolierele cu magazii neprotejate cu gaze inerte de ardere,
dupa descarcarea petrolului, continutul de oxigen creste peste 11 % si starea
amestecului de vapori de hidrocarburi si aer este data de punctul C situat in
zona de inflamabilitate.
Pentru petroliere aceasta instalatie prezinta o importanta deosebita,
pentru ca ea previne incendiul, pe cand celelalte instalatii sting incendiul
declansat.
In figura 36 este prezentata schema unei instalatii de prevenire cu gaz
inert de ardere, a incendiilor la un petrolier de 200.000 tdw.

64
De la generator
gaz inert
10
para scantei 9

5
La cos 12 alim abur

O2
11
4

13

Admisie aer curat

12 14

6 14 1 2

cheson
kingston

O2
11
abur curatire 3
O2 gaze de evac. caldari Fig. 36.

65
Gazele arse in doua caldarine sunt trimise prin armaturile
telecomandate 6 in turnul de spalare 1, de unde, prin separatoarele de picaturi 8
sunt aspirate de ventilatoarele 4, care le refuleaza prin armaturile telecomandate
7 in inchizatorul hidraulic 5. Prin filtrul cu cocs 10 ele ajung in tancurile de
marfa pe care le protejeaza. Din partile inferioara si superioara ale fiecarui
tanc, gazele de ardere sunt evacuate in atmosfera prin supapele 9. Inchizatorul
hidraulic 5 impiedica trecerea vaporilor de hidrocarburi din tancuri spre
evacuatia caldarinelor. Nivelul apei din ele este mentinut cu ajutorul pompelor
2. In turnul 1 gazele arse sunt spalate si racite sub 40 C prin pulverizatoare
alimentate de pompa 3.
In instalatie sunt prevazute dispozitive automate de semnalizare si
inchidere a gazului in incaperile protejate cum sunt: analizatoare de oxigen 11
care semnalizeaza la peste 8% oxigen; traductoarele de temperatura 12 care
semnalizeaza la depasirea temperaturii de 40 C; traductorul de presiune 13
care semnalizeaza la 0,02 bari; traductorul de presiune 14 care semnalizeaza la
lipsa presiune apa de racire.
Traductorul de temperatura si presiune apa deconecteaza si ventilato-
rul, iar cel de presiune gaz la presiunea atmosferica deconecteaza si pompele de
marfa.
Instalatiile de ardere trebuie sa functioneze cu un coeficient de exces de
aer   1,1, pentru a rezulta concentratia de oxigen sub 2 % in gazele de ardere,
la regimuri intre 100 % si 73 % pentru caldarina. Pentru a asigura aceasta
gama a regimurilor de lucru, se asigura functionarea artificiala a unui mare
consumator, de exemplu o pompa de balast in circuit mare – mare sau dirijarea
intr-un condensor auxiliar a aburului produs prin functionarea in paralel a unui
generator de gaz inert.
Gazele de ardere pot fi folosite ca agent principal de stingere a
incendiilor in magaziile de marfuri generale, cu conditia furnizarii lor intr-un
generator automat (fig.37).
23 6

22 21 2 8 7
4

1 9
24 20 16 5 3

12
14 15 13 11 10
18
17
19 16
Fig.37.
Elemente componente : 1-motor cu ardere interna; 2- conducta de
evacuare peste bord a apei de racire a motorului; 3- pompa de apa; 4-
ventilator; 5- pompa de combustibil; 6 si 23- supape de siguranta; 7- armatura

66
de reglare automata a debitului de combustibil; 8- conducta de alimentare cu
aer; 9- regulator debit de aer; 10- regulator debit de combustibil; 11-
pulverizator combustibil; 12- camera de aer; 13- con de flacara; 14- camera de
ardere; 15- captusala refractara la camera de ardere; 16- camasa de apa; 17-
alimentare apa racire; 18- camera de racire gaze; 19- evacuare apa; 20-
schimbator de caldura gaze – apa; 21- stropitor; 22- racord pentru evacuarea
gazului racit si curatat; 24- panou de comanda.
Atat la petroliere cat si la navele de marfuri generale, debitul de gaze
de ardere racite trebuie sa fie suficient pentru alimentarea a cel putin 25% din
volumul celei mai mari incaperi protejate, in decurs de o ora din momentul
pornirii instalatiei. Rezervele de combustibil pentru functionarea in regim
nominal a instalatiei, trebuie sa fie suficiente pentru minimum 72 de ore.
In timpul exploatarii curente pornirea instalatiei incepe cu alimentarea
cu apa a inchizatoarelor hidraulice 5 si a turnului de spalare 1 (fig. 36).

5.10. INSTALATII SANITARE

5.10.1. Destinatie si cerinte generale

Instalatiile sanitare navale trebuie sa asigure, pentru pasagerii si


echipajul de la bordul navelor, apa potabila, apa de spalare pe corp, apa de mare
pentru spalarea obiectelor sanitare, precum si evacuarea peste bord a apelor
uzate si dejectiilor, respectand normele sanitare navale si conventia
internationala pentru prevenirea poluarii de catre nave (MARPOL 73/78).
Dupa functiile lor, instalatiile sanitare sunt de alimentare cu apa si de
scurgeri.
Instalatiile de apa potabila sunt destinate pentru pastrarea rezervelor
si pentru alimentarea cu apa potabila a consumatorilor din bucatarii, careuri,
posturi de comanda si incaperi medicale. Apa potabila trebuie sa fie dulce,
curata si transparenta. Ea nu trebuie sa contina microorganisme sau substante
daunatoare organismului uman.
La bordul navelor apa potabila poate proveni dintr-o retea urbana sau
dintr-o instalatie proprie de desanilizare, care prelucreaza apa de mare astfel
incat sa fie respectat STAS 1342-84.
Pentru navele maritime cu zona de navigatie nelimitata, consumul
specific de apa potabila este normat la maximum 30 l / om zi. Rezervele de apa
potabila ale unei neve trebuie sa asigure consumul de apa pentru cel putin 7
zile.
Instalatiile de apa tehnica sunt destinate pentru pastrarea rezervelor si
pentru alimentarea cu apa de spalare pe corp a consumatorilor din cabine de
locuit, bai, spalatorii, careuri, posturi de comanda si incaperi medicale.
Instalatiile de apa tehnica trebuie sa fie autonome si sa nu poata comunica cu
instalatiile de apa potabila. Apa de spalare trebuie sa fie apa obtinuta dintr-o
retea urbana sau prin desalinizarea apei de mare. Constructiv, instalatia de apa
tehnica este similara celei de apa potabila si poate fi executata chiar unitar pe

67
navele cu consumatorii de apa relativ mici. In acest caz insa, calitatea apei
trebuie sa indeplineasca conditiile impuse celei potabile. La navele maritime cu
zona de navigatie nelimitata norma de consum specific de apa tehnica este 70
l / om zi. In cazul sistemului unitar de apa potabila si tehnica, consumul
specific de apa este 100 l/om zi.
Instalatia de apa tehnica are un circuit de apa calda si un circuit de apa
rece. Apa calda este preparata intr-un schimbator de caldura central si apoi, prin
tubulaturi separate, ea este distribuita la locurile de utilizare.
Instalatiile de alimentare cu apa de mare asigura apa necesara spalarii
WC-urilor si pisoarelor.
Instalatiile de scurgeri cuprind circuitele de scurgeri sanitare si pe
cele de evacuare a dejectiilor. Instalatiile de scurgeri sanitare evacueaza apele
dusurilor, bailor, lavoarelor, spalatoarelor si spatiile in care sunt transportate
animale vii.
Apele uzate si dejectiile evacuate peste bord se trateaza in instalatii
speciale, dotate cu dispozitive care impiedica descarcarea lor necontrolata.
Daca apele uzate se dezinfecteaza prin clorinare, cantitatea de clor liber din
apele uzate descarcate peste bord nu trebuie sa depaseasca 5 mg/l .
Navele care nu au instalatii de tratare a apelor uzate sunt dotate cu
instalatii de colectare si maruntire a dejectiilor, cu posibilitati de evacuare peste
bord dupa dezinfectare, in zone permise, in barje colectoare special amenajate
sau in rezervoare stationare amplasate la mal.

5.10.2. Particularitati de constructie

5.10.2.1. Instalatii de alimentare cu apa


In fig.38 este reprezentata schema unei instalatii de alimentare cu apa
potabila (1- armaturi de inchidere; 2- tancuri de apa potabila; armaturi cu trei
cai; 4- tubulatura de admisie in tancurile de depozitare, de la mal, doc sau alta
nava; 5- priza de punte pentru racordarea tubulaturii flexibile de alimentare; 6-
aerisiri; 7- armaturi de retinere-inchidere; 8- pompa; 9- tubulatura instalatiei de
aer comprimat; 10- hidrofor; 11- sticla de nivel; 12- manometru; 13- supapa de
siguranta; 14- tubulatura magistrala a instalatiei de apa potabila; 15, 16, 17-
tubulaturi care alimenteaza diferite grupe de consumatori; 18- traductor de
nivel; 19-tubulatura de la instalatia de desalinizare; 20- aparat bactericid).
Rezerva de apa potabila a navei se pastreaza in cel putin doua tancuri
nestructurale, protejate in interior cu lapte de ciment, polietilena sau vopsele
din rasini sintetice alimentare. Aceste tancuri se amplaseaza departe de sursele
de caldura sau de tancurile cu alte lichide impotriva inundarii si murdaririi: ele
se protejeaza prin utilizarea sticlelor de nivel (nu a sondelor) si a tuburilor de
ambarcare ridicate deasupra puntilor cu cel putin 400 mm. Pentru fierberea apei
potabile se folosesc aparate individuale, amplasate in oficii.
Apa tehnica se pastreaza in tancuri structurale sau nestructurale,
protejand-o prin masuri constructive impotriva murdaririi sau degradarii prin
incalzire. Pentru a evita inghetarea ei pe timp de iarna, tancurile de depozitare
au serpentine de incalzire. Instalatiile de apa tehnica au si circuite de apa calda,

68
furnizata de un boiler alimentat electric, cu abur sau cu apa de racire a
motoarelor principale. Temperatura apei calde se mentine constanta prin
recirculare cu ajutorul unei pompe care aspira de la cei mai indepartati
consumatori si refuleaza in boiler, folosind o tubulatura inelara autonoma.

Fig.38.

Instalatia de apa sarata se caracterizeaza prin absenta tancurilor de


depozitare. Din cauza agresivitatii apei de mare, tubulatura se confectioneaza
din tevi de otel zincat, din aliaje de cupru, din otel inoxidabil sau din otel
captusit la interior cu polietilena.

5.10.2.2. Distilatoare de apa


Sunt utilaje termice care produc apa distilata din apa de mare, prin
vaporizare si condensare. In constructiile navale romanesti cele mai raspandite
sunt tipurile constructive ATLAS si NIREX. Ambele functioneaza la
depresiune atmosferica, utilizand abur sau apa de racire a motoarelor
principale.
O parte din apa de racire din circuitul inchis al motorului principal, de
temperatura (60 … 65)C, este trimisa (fig.39) printre tevile vaporizatorului 1,
incalzind apa sarata care circula prin tevi la (35 … 45)C.
Depresiunea necesara vaporizarii este formata si mentinuta cu ajutorul
ejectoarelor 5 si 6. Eventualii stropi de apa antrenati ascendent datorita
presiunii dinamice mari, sunt retinuti de separatorul 2, iar aburul format trece
prin condensatorul 3, unde isi schimba starea de agregare. Agentul secundar al
condensatorului este apa de mare din circuitul deschis de racire a motorului
principal. Ea circula prin tevile condensatorului, iar printre tevi circula aburul
vaporizatorului 1. Ejectorul 5 este racordat la condensatorul 3. El extrage aerul
si gazele din distilator, pentru a mentine depresiunea necesara temperaturii
scazute de evaporare, care poate fi citita la termometrul T de pe separatorul 2.
Ejectorul 6 dreneaza saramura si stropii de apa retinuti de deflectorul
separatorului de picaturi 2. Fluidul de lucru al ejectoarelor este apa sarata,
furnizata de pompa 4. Debitul ei este de 3 … 4 ori mai mare decat debitul apei

69
vaporizate, pentru a impiedica depunerea sarurilor. Apa distilata este evacuata
din condensatorul 3 cu ajutorul pompei 7. Salinometrul 8 masoara concentratia
de saruri de clor si dirijeaza apa in continuare astfel: daca concentratia este sub
(10 … 15) mg NaCl/l apa, produsul este dirijat pe drumul 10 spre tancul de
depozitare, iar pentru concentratii peste aceasta limita, prin deschiderea
armaturii electromagnetice 9, este returnat in distilator.

Fig.39.

5.10.2.3. Tratarea bactericida a apei


Se aplica apei distilate dupa filtrare sau tratare cu carbonati de calciu sau
magneziu, pentru a deveni potabila si consta din trecerea printr-un camp de
radiatii ultraviolete.

Fig.40

70
Aparatul (fig.40) se compune din lampa de radiatii ultraviolete 1,
montata in tubul de cuart 2, care permite trecerea radiatiilor ultraviolete spre
camera de sterilizare delimitata de tubul metalic exterior 3. Dispozitivul cu
perie 4 permite curatirea tubului de cuart 2 de impuritatile mecanicepe care le
poate depune apa. Prezenta bacteriilor in apa este detectata de senzorul 5,
montat pe tubul 3 si separat de acesta prin geamul de cuart 6. Pe racordul de
intrare a apei in aparat este montata armatura electromagnetica 7, comandata de
senzorul 5.
Odata cu punerea sub tensiune a aparatului, lampa 1 este alimentata, dar
armatura 7 ramane inchisa, pentru ca lampa 1 nu este inca incalzita. Dupa circa
2 minute, radiatiile ultraviolete ale lampii ating nivelul nominal, armatura 7 se
deschide si permite intrarea apei in aparat. Cand apa contine impuritati sau
bacterii, senzorul 5 comanda inchiderea armaturii 7. Acelasi lucru se intampla
daca geamurile 6 sau 2 sunt murdare. In acest caz se procedeaza la curatirea
sticlei 2 cu peria 4 si a sticlei 6 prin demontare.

5.10.2.4. Instalatii de scurgeri


Au ca scop evacuarea apelor uzate prin spalare sau prin antrenarea
dejectiilor pentru evacuarea acestora; instalatiile de scurgere au circuite
separate. In fig.41 este reprezentata schema unei instalatii de scurgere cu circuit
separat (1,2- conducte de scurgere; 3- magistrale de scurgere a apelor de
spalare; 4- magistrale de dejectii; 5- sifoane de punte; 6- lavoare; 7- scaune
WC; 8- alimentari cu apa; 9-pisoare; 10- capace de curatire; 11- sifon cu bariera
hidraulica). Scurgerile sunt colectate intr-un tanc, in care sunt dezinfectate si
apoi sunt evacuate peste bord in zonele permise. Tancul este prevazut cu sistem
de semnalizare la nivel maxim de umplere. El este amplasat departe de
incaperile de locuit si de serviciu, de posturile de comande si de sursele de
caldura. Aerisirea sa se termina de obicei in cosul de fum. In scopul curatirii
sale in interior se monteaza tevi perforate prin care se trimit apa si abur.
Conform normelor Conferintei internationale asupra liniilor de incarcare
(1966), scurgerile peste bord sunt prevazute cu clapete de retinere montate pe
bordaj, cu inchidere de pe puntea de bord libera, daca distanta dintre linia de
plutire si cea mai joasa scurgere deschisa este mai mica de 0,02 L. Tubulatura
de scurgere trebuie sa se afle in permanenta la presiunea atmosferica, datorita
gurilor de scurgere amplasate la diferite nivele. In acest scop ea se
dimensioneaza astfel incat sectiunea transversala ocupata de lichid sa fie mai
mica decat cea geometrica pusa la dispozitie de tub.
Prin reteaua de scurgere la care sunt racordate obiectele sanitare nu
trebuie sa ajunga mirosuri neplacute in incaperi. In acest scop, la toate obiectele
sanitare sunt prevazute sifoane cu bariera hidraulica, care retinand in
permanenta o perna de apa, impiedica trecerea gazelor in sens contrar.

71
Fig.41

5.10.2.5. Tratarea apelor uzate


Aceasta are drept scop indeplinirea conditiilor de evacuare peste bord
fara restrictii. Pentru aceasta sunt folosite utilaje care trateaza apele uzate
mecanic si biologic sau utilaje care combina tratarea mecanica cu oxidarea si
tratarea biologica. Tratarea apelor uzate si a dejectiilor trebuie sa fie
bactericida.

Fig.42

In fig.42 este reprezentata schema unei instalatii de tratare mecanica si


biologica de tip ATLAS. Ea se compune din tancul colector 1, prevazut cu

72
separatorul 1s , ciurul 1c , si doua ajutaje de apa sarata 1A si 1B , alimentate din
valvula 2, pentru antrenarea si faramitarea particulelor solide mari. Particulele
retinute de ciurul 1c cad de pe planul inclinat al ciurului in palnia 3 si prin
valvula actionata pneumatic 5 sunt colectate in pneumotanculde reziduuri
solide 4, din care pot fi evacuate cu aer comprimat prin deschiderea armaturii
electromagnetice 6.
Faza lichida este tratata chimic in tancul de amestec 7, dotat cu mixer,
unde substanta cde formare a materiei flotante (varul) este trimisa din tancul de
depozitare 9 cu ajutorul pompei dozatoare 8 printr-o armatura electromagneti-
ca, in concentratie de 500 g/m 3 apa uzata. Din tancul de amestec 7 apa uzata si
particulele care trec prin ciurul 1c sunt trimise in tancul combinat 10 de
aglomerare a substantelor flotante, care are rolul dublu de a amortiza sarcinile
de varf si de a asigura timpul necesar de contact in vederea separarii
sedimentelor care se colecteaza gravitational la fundul tancului de sedimentare
11.
Din partea superioara a tancului de sedimentare 11 lichidul limpezit este
aspirat de pompa 12 si apoi este evacuat peste bord sau este depozitat intr-un
tanc de balast, daca nava se afla intr-o zona in care evacuarea este interzisa.
Reziduurile solide de la fundul tancului 11 sunt aspirate de pompele 13 si sunt
trimise spre pneumotancuri de reziduuri solide 4 prin palnia 3, care se goleste
automat, la comanda data de traductorul de nivel 14. Pompele 13 sunt
alimentate suplimentar cu ajutorul pompelor cu membrana M 1 si M2 , actionate
pneumostatic prin armatura electromagnetica 15.
Reziduurile solide din pneumotancul 4 sunt golite automat intr-un tanc
de depozitare la bord, nefigurat in schema, din care mai tarziu pot fi deversate
in mare in zonele permise. De asemenea ele pot fi deversate in barje speciale
colectoare sau prin amestecare cu combustibil lichid, pot fi arse intr-un
incinerator sau intr-o caldarina cu arzator adecvat. In tancul 10 nivelul este
controlat secvential cu traductorii rezistivi 16.

5.10.2.6. Incineratoare de bord


Existenta la bordul navelor a utilajelor de incinerare a reziduurilor nu
este deocamdata obligatorie, dar este de asteptat ca ele sa se impuna datorita
avantajelor economice pe care le prezinta. La bordul navelor incinerarea are
drept scop arderea reziduurilor petroliere, reziduurilor solide provenite din
tratarea apelor uzate si a gunoaielor. Incineratorul din fig.43 este capabil sa
arda atat namolul rezultat din tratarea apelor uzate (amestecat cu combustibil
lichid), cat si gunoiul rezultat din activitatea gospodareasca de la bordul navei.
Temperatura din focarul incineratorului este (800 … 1000)C, pentru a se
asigura arderea completa a tuturor reziduurilor. Incineratorul are urmatoarele
parti componente: 1- racord de evacuare a gazelor arse cu ventilator de
extractie; 2- manta dubla; 3- arzator turbionar plasat tangential fata de focar; 4-
pulverizator de combustibil lichid; 5- usa dubla actionata hidrostatic; 6-
termocuple. Termocuplele 6 comanda decuplarea automata a arzatorului atunci
cand temperatura gazelor arse depaseste limita admisa. Arzatorul 3 este
prevazut cu un sistem automat de blocare, care permite alimentarea cu

73
combustibil numai cand arzatorul se afla in pozitie de lucru si este alimentat cu
aer. De asemenea, este prevazuta oprirea debitarii combustibilului lichid in
lipsa flacarii sau a aerului de ardere.

Fig.43

5.10.3. Elemente tehnologice de montaj, elemente de probare


si de exploatare a instalatiilor sanitare

La montarea si probarea instalatiilor sanitare se procedeaza la


examinarea exterioara a dispunerii, fixarii si modului de executie al tubulaturii
si utilajelor. Se verifica posibilitatea de acces la elementele de imbinare, la
armaturi si la utilaje, existenta dopurilor de golire, deservirea facila a
armaturilor din instalatie, amplasarea corecta a prizelor de evacuare, protectia
interioara a tancurilor de apa potabila si a celorlalte rezervoare, amplasarea
corecta a sorburilor, aerisirilor, sondelor.
Instalatiile sanitare in ansamblu se probeaza si se receptioneaza in
timpul probelor de cheu, inainte de iesirea navei in probele de mare.
Distilatoarele de apa si instalatiile de tratare a apelor uzate se probeaza la mare.
Instalatiile de alimentare cu apa potabila , apa tehnica si apa sarata se
probeaza in functiune cu toti consumatorii prevazuti in proiect, verificandu-se
functionarea hidrofoarelor, supapelor de siguranta, alimentarii cu aer a
hidrofoarelor. De asemenea, se verifica respectarea presiunii de pornire si
oprire automata a pompelor de alimentare, numarul de porniri pe ora,
caracteristicile pompelor si electromotoarelor montate in instalatie. Se mai
verifica functionarea lampilor bactericide, prin analiza probelor luate din apa
tratata, functionarea distilatorului de apa, masurand debitul sau, temperatura de
vaporizare, continutul de saruri [mg NaCl/l].
Se probeaza functionarea instalatiilor de scurgere a apelor uzate,
verificand pe rand toate tubulaturile de scurgere, pentru a constata daca nu sunt
obturate, daca au fost montate cu pantele prevazute in proiect. Se verifica
functionarea clapetilor de retinere montati pe bordaj, functionarea armaturilor

74
tancului de colectare a dejectiilor, masurand timpul de golire cu pompa sau
ejectorul, care nu trebuie sa depaseasca o ora, semnalizarea nivelului din tanc,
posibilitatile de spalare cu apa si inmuiere cu abur a incarcaturii tancului.
Instalatiile de tratare a apelor uzate si dejectiilor se probeaza in
functionare, in timpul probelor de mare, urmarindu-se modul de producere si
colectare a reziduurilor solide si separarea apei curate. Se iau probe din apa
curata si se determina necesarul biochimic de oxigen pe 5 zile (NBO) 5
substantele in suspensie SS [mg/l] si indexul microorganismelor de tipul coli in
100 ml, care trebuie sa corespunda normelor. De asemenea, se probeaza
mijloacele de evacuare la mal sau in barje colectoare, a apelor uzate, precum si
racordurile flexibile de model international folosite in acest scop.
Instalatiile de colectare a gunoaielor se probeaza prin verificarea
capacitatii lor, precum si a amplasarii pe nava, avand in vedere posibilitatea
deversarii gunoiului la mal sau in barje colectoare. Se verifica functionarea
instalatiilor de maruntire a gunoiului, precum si functionarea agregatelor de
incinerare. La incineratoare se determina capacitatea de a folosi diferite calitati
de gunoaie si namol de apa tratata, amestecat cu combustibil lichid. De
asemenea, se verifica protectiile arzatorului la lipsa flacarii sau aerului si in
conditiile de depasire a temperaturii admise la evacuarea gazelor.

5.11. INSTALATII DE GUVERNARE A NAVELOR

5.11.1. Destinatie si cerinte generale

Instalatiile de guvernare a navelor au rolul de a asigura respectarea


drumului impus navei, prin aplicarea la comanda a unor momente verticale de
rotire, care actioneaza simultan cu forta axiala de propulsie.
O instalatie de guvernare este formata dintr-un element de comanda
(timona), o transmisie de comanda, o masina de forta (masina carmei), o
transmisie de forta si unul sau mai multe elemente de executie, organele de
guvernare (de exemplu carmele).
Conditii generale impuse instalatiei de guvernare:
- sa asigure forta laterala necesara giratiei navei si sa mentina
valoarea ei pana la urmatoarea comanda;
- valoarea fortei laterale trebuie sa fie obtinuta intr-un anumit timp
impus;
- la organul de comanda trebuie sa fie asigurat controlul elementului
de executie (de exemplu, unghiul de bandare a carmei pasive sau
active);
- in transmisia de forta trebuie prevazuta posibilitatea limitarii fortei
laterale, pentru a nu distruge organele transmisiei;
- sa aiba siguranta mare de functionare, realizata prin existenta unei
actionari de avarie.

75
5.11.2. Organe de guvernare

Forta laterala necesara guvernarii navei pe traiectoria dorita se


realizeaza cu ajutorul organelor de guvernare.
In functie de modul de obtinere a acestei forte, se deosebesc:
- organe de guvernare pasiva, care realizeaza forta laterala necesara
guvernarii, folosind curentul de apa intalnit de nava in deplasare;
- organe de guvernare activa , care realizeaza forta laterala necesara
guvernarii prin transformarea energiei mecanice pe care o primesc
direct si special pentru guvernare.

Carma pasiva este cel mai raspandit organ de guvernare pasiva, care
reprezinta o suprafata portanta inclinabila in jurul unui ax vertical, formata
dintr-un profil simetric fata de coarda sa, plasat in planul diametral al navei, de
obicei in pupa acesteia (figura de mai jos).


Py v

La deplasarea navei cu viteza v, in apa de densitate w , pe carma de


suprafata Sc bandata cu unghiul , conform teoriei lui Jukovski, apare o forta
laterala (portanta) Py, perpendiculara pe vectorul vitezei curentului de apa
intalnit, de marime Py=CycScwv2/2, in care Cyc este coeficientul de portanta a
carmei, care depinde de unghiul de bandare si de forma profilului.
Carma pasiva este cel mai simplu organ de guvernare, utilizat la marea
majoritate a navelor; are insa dezavantajul ca forta laterala P y depinde de viteza
navei. Atunci cand nava trebuie sa manevreze in locuri strimte (cheuri, bazine
portuare) eficienta carmei este foarte redusa sau chiar nula. Pentru aceste
situatii de exploatare anumite tipuri de nave trebuie
sa aiba organe de guvernare activa, a caror
eficienta sa nu depinda de viteza de mars a navei.
Carma activa este un organ de guvernare
activa , format dintr-un profil simetric fata de
coarda sa, inclinabil in jurul unui ax vertical, plasat
in planul diametral al navei, in pupa acesteia, profil
în al carui bord de fuga este atasat un propulsor
suplimentar (fig.44) a carui impingere este
orientabila odata cu safranul carmei. Carma activa
realizeaza moment de giratie nenul, indiferent de
viteza navei.
Fig.44.

76
Guvernarea activa a navei se poate realiza si
prin orientarea impingerii propulsorului principal,
astfel incat componenta transversala a impingerii sa
constituie forta laterala a guvernarii.
Orientarea impingerii propulsorului principal
se poate realiza in cazul transmisiilor in Z cu coloana
orientabila, al diuzelor orientabile (fig.45) si al
propulsoarelor cu aripioare (Voight- Schneider).
Fig.45.
Instalatiile de guvernare cu jet transversal dispun de un tunel
transversal de sectiune S, plasat la extremitatile navei (sau numai in prova), in
care este montat un rotor axial (fig.46).

Fig.46.

5.11.3. Schema bloc a instalatiei de guvernare

Dupa modul de executare a comenzii date de la timona, instalatiile de


guvernare se pot realiza cu comanda in circuit deschis sau cu legatura inversa.
In fig. 47 este reprezentata schema bloc a unei instalatii de guvernare in
circuit deschis. Instalatia este formata din timona de comanda 1, transmisia de
comanda 2, masina de carma 3 (amplificatorul), transmisia de forta 4 si carma 5
(elementul de executie). Prin transmisia de control 6, la elementul de executie 5
este racordat axiometrul 7, care indica unghiul de bandare a carmei.

Fig.47

La o astfel de instalatie de guvernare timonierul poate comanda doar


intrarea in functiune a masinii de carma 3, trebuind sa urmareasca la axiometrul
7 unghiul de bandare al carmei. Cand aceasta a realizat unghiul dorit,
timonierul trebuie sa anuleze comanda data initial, oprind functionarea masinii
de carma. Necesitatea urmaririi permanente a axiometrului micsoreaza eficienta
conducerii instalatiei de guvernare, timonierului reducandu-i-se mult posibilita-
tile de a urmarii evolutia navei in giratie.

77
In fig.48 este reprezentata schema bloc a instalatiei de guvernare cu
comanda in circuit inchis, formata din timona de comanda 1, elementul
comparator 2, masina de carma 3, organul de executie (carma) 4, transmisia de
comanda 5, transmisia de forta 6, legatura inversa (reactia) 7, transmisia de
control 8 si axiometrul 9. Prin transmisia de comanda 5, care poate fi mecanica,
hidraulica sau electrica, timonierul comanda unghiul de bandare . Prin rotirea
timonei la unghiul dorit, aceasta marime unghiulara de intrare I este pastrata
in forma ei initiala sau este transformata intr-o alta marime mecanica (de
exemplu, deplasarea liniara), electrica (intensitate sau pensiune) sau hidraulica
(presiune), cu care va opera elementul comparator 2. La acelasi element
comparator este racordata si legatura inversa 7, care transmite informatia de
pozitie a unghiului de bandare a carmei, care constituie marimea de iesire e ,
pe care legatura inversa trebuie s-o furnizeze intr-o forma de energie de aceeasi
natura (mecanica, electrica sau hidraulica) pentru a putea calcula diferenta
I-e . elementul comparator 2 permite transmiterea comenzii spre masina de
carma 3 atat timp cat I-e 0, anuland-o atunci cand s-a ajuns la I-e=0.
Carma se opreste la unghiul de bandare comandat I , fara interventia supli-
mentara a timonierului.

Fig.48

Instalatiile de guvernare cu comanda in circuit inchis se utilizeaza ca


mijloc principal la majoritatea navelor, iar cea in circuit deschis, ca mijloc de
rezerva pentru navele cu propulsie mecanica si ca mijloc principal pentru
ambarcatiuni si nave fara instalatie de propulsie.

5.11.4. Actionarea instalatiilor de guvernare

In functie de marimea momentului necesar la arborele carmei, actiona-


rea instalatiilor de guvernare poate fi manuala, electromecanica sau electrohi-
draulica. In cazul actionarii manuale, lipsesc transmisia de comanda si masina
de carma, intre timona de comanda si carma existand doar o trnsmisie de forta,
care poate fi mecanica, prin trote, lanturi sau elemente rigide (parghii si tije)
sau hidrostatica, cu hidromotor actionat direct de la timona. Datorita simplitatii
sale, aceasta actionare este utilizata si ca sistem de avarie pentru guvernarea
navelor mari.

78
5.11.4.1. Conditii impuse masinii de carma
Masina de carma are rolul de a realiza momentul necesar de actionare a
carmei, conform comenzilor primite de la timona. Ea trebuie sa satisfaca
urmatoarele cerinte:
- pornirea masinii de carma trebuie sa se realizeze cu ajutorul
timonei, indiferent de pozitia carmei;
- masina de carma trebuie sa fie reversibila, pentru a permite
deplasarea carmei in cele doua borduri;
- carma trebuie sa se roteasca in acelasi sens cu timona;
- la oprirea timonei trebuie sa se opreasca si masina carmei si, in
acelasi timp, trebuie sa inceteze deplasarea carmei;
- in pozitiile extreme corespunzatoare unghiurilor maxime de
bandare, masina de carma trebuia sa opreasca automat;
- masina de carma trebuia sa poata fi comandata din mai multe
locuri, sa functioneze silentios si sa aiba siguranta mare de
functionare.

5.11.4.2. Instalatii de guvernare cu actionare electromecanica


Folosesc electromotoare de curent continuu sau alternativ, raportul total
de transmitere al instalatiei fiind i=2000 … 4000. Este preferata actionarea in
curent alternativ, datorita maselor si gabaritelor mai reduse, simplitatii
constructive si exploatarii mai facile. La instalatiile de guvernare cu actionare
electromecanica, transmisiile de comanda sunt electrice, iar legatura inversa se
realizeaza cu traductoare unghiulare electrice, selsine. La capetele de cursa sunt
dotate cu limitatori electrici, care actioneaza cu (2 … 3) inainte de limitatorii
mecanici, intrerupand alimentarea electromotorului de actionare.
Transmisiile de forta ale acestor instalatii sunt mecanice, cu arbori,
parghii sau roti dintate.

5.11.4.3. Instalatii de guvernare cu actionare electrohidrostatica


Au avantajele instalatiilor electrice: simplitate constructiva, gabarit
redus si se automatizeaza usor. Spre deosebire de instalatiile electrice, insa, nu
au statii automate pentru comanda electromotorului de actionare, functioneaza
silentios, au fiabilitate mare si pot transmite momente mult mai mari de catre
instalatiile electrice. Actionarea hidrostatica a instalatiilor de guvernare se
realizeaza cu hidromotoare liniare, orizontale sau verticale (cu piston si surub)
si cu hidromotoare oscilante. In schema de actionare se utilizeaza pompe
hidrostatice cu pistonase axiale sau radiale, cu debit variabil, antrenate de
electromotoare de curent alternativ, fara inversare de sens.
Excentricitatea necesara a pompei cu debit variabil se obtine cu ajutorul
transmisiilor care pot fi mecanice, electromecanice sau hidrostatice.

5.11.4.3.1. Masini de carma cu hidromotor liniar . Sunt realizate cu ajutorul


unor perechi de hidromotoare liniare cu simplu efect, cu axe orizontale, care
actioneaza asupra echei de carma prin intermediul unor pietre de culisa. In
fig.49 este reprezentata schema unei masini de carma cu o pereche de

79
hidromotoare liniare cu simplu efect (1- piston; 2- cilindru; 3- eche; 4- piatra de
culisa; 5- pompa cu debit variabil; 6- electromotor de actionare; 7- bara de
comanda; 8- carma; 9- conducte hidrostatice; 10- bara legaturii inverse; 11- tija
de comanda a pompei; c- element de comanda).

Fig.49.

Elementul c primeste comanda de la timona deplasandu-se in c` si


efectuand cursa c(). Articulatia d de pe bara 7 ajunge in d`, iar tija 11
realizeaza la pompa excentricitatea e= dd`. Pompa cu debit variabil 5 incepe sa
debiteze in ramura Bb (in sensul sagetilor), alimentand hidromotorul liniar din
Bb, iar hidromotorul Tb refuleaza in pompa 5. Echea 3 se roteste in sensul
acelor de ceasornic, deplasand punctul b de pe bara de legatura inversa 10 in b`,
ceea ce inseamna ca d` ajunge in d. In aceasta situatie e=dd`=0, pompa
functioneaza cu debit nul si echea de carma se opreste.

Exista si masini de carma cu hidromotoare liniare cu ax vertical si


anume, masinile de carma cu piston si surub. Acestea sunt cu 20% mai ieftine
decat cele cu hidromotoare liniare orizontale, iar timpul de montare, la nava,
este redus la jumatate. De asemenea, ele asigura mai usor unghiurile mari de
bandare necesare carmelor active. Fata de masina cu hidromotor oscilant
randamentul ei este cu circa 10% mai mare, dar etansarea camerelor de lucru
este mai dificila.
In fig.50 este prezentata instalatia romaneasca de guvernare cu
hidromotoare liniare 1, cu tija bilaterala, articulate la un capat cu echea 2 si la
celalalt capat cu batiul instalatiei 3. Cele doua grupuri principale de pompare 4,
compuse de catre un electromotor cuplat elastic cu o pompa de debit variabil,
avand functionare alternativa sau simultana, elimina posibilitatea intreruperii
functionarii masinii la defectarea unuia dintre ele. Grupul de comanda-
improspatare 5 asigura presiunea necesara comenzilor, precum si alimentarea
instalatiei cu ulei proaspat, racit si filtrat, pentru a compensa pierderile prin
drenaje. Mecanismul de urmarire 6 serveste la bascularea pompelor catre
debitul maxim la aplicarea unei comenzi si catre debit nul la disparitia ei.
Principalele blocuri hidraulice ale instalatiei sunt: blocul hidraulic principal 7 ,
blocul de inchidere stanga si dreapta 8, blocul de comanda stanga si dreapta 9.

80
Actionarea auxiliara 10 are grup de pompare cu debit constant si aparatura
hidraulica de comanda cu elemente de distributie cu sertar. Rezervorul tampon
11 este conectat in permanenta, pentru a asigura uleiul necesar functionarii.

Fig.50.

In vederea reducerii timpilor de stationare la aparitia unor defectiuni in


instalatia hidraulica, prin constructie au fost prevazute urmatoarele:
- in perioada in care masina este necomandata, pistoanele raman
blocate in pozitia comandata anterior, datorita supapelor duble cu
deblocare hidraulica 8.1;
- la aparitia unei pierderi de ulei, grupul principal de pompare aflat in
functiune se opreste automat, datorita controlarii permanente a
presiunii cu ajutorul presostatului 9.1, reducandu-se astfel pierderile
de ulei;
- daca pierderea de ulei apare intre grupul de pompare si blocul
hidraulic principal 7, masina poate fi pusa in functiune prin
actionarea celui de-al doilea grup principal; daca acesta nu intra in
functiune, inseamna ca pierderea de ulei se produce intre blocul
principal 7 si unul dintre hidromotoarele liniare 1; masina poate fi
repusa in functiune dupa intreruperea circuitului cu pierderi, prin
actionarea robinetului 7.1 si izolarea cilindrului aferent cu ajutorul
robinetului 8.2;
- masina de carma poate fi actionata prin grupul auxiliar, fara nici o
interventie suplimentara in instalatia hidraulica.

5.11.4.3.2. Masini de carma cu hidromotor oscilant. Sunt constituite dintr-un


hidromotor cu 2…4 perechi de paleti rigizi, incastrati pe rotor si stator. In
fig.51 este prezentata schema de principiu pentru actionarea hidrostatica cu

81
hidromotor oscilant a instalatiei de guvernare a mineralierului romanesc de
12000 tdw (1- hidromotor oscilant; 2- pompa de debit variabil cu pistonase
radiale; 3- pompa liniara de reactie; 4- pompa liniara a transmisiei de comanda;
5- transmisie mecanica de comanda cu cremaliera; 6- armaturi de avarie; 7-
timona; 8- hidromotor liniar al transmisiei de comanda). Armaturile de avarie 6
raman inchise la regimul normal de actionare electrohidrostatica si se deschid
manual in regim de avarie, cand actionarea instalatiei se face manual, pompa
liniara 4 devenind pompa de actionare a transmisiei de forta.

Fig.51.

In fig. 52 este reprezentata schema de actionare cu hidromotor oscilant a


unei instalatii de guvernare cu legatura mecanica de reactie ( 1- hidromotor
oscilant; 2- supapa dubla de presiune; 3- transmisie hidrostatica de comanda de
la timona; 4- transmisie mecanica de comanda; 5- distribuitor hidrostatic cu
sertar; 6- rezervor de lichid de lucru; 7- supapa de presiune; 8- armatura
tampon; 9- pompa cu palete, antrenata electric; 10- armaturi de trecere; 11-
conductele transmisiei hidrostatice de comanda; 12- legatura mecanica de
reactie).

Fig.52.

82
Hidromotorul oscilant are doar doua perechi de paleti, pentru a permite
realizarea de unghiuri mari de bandare (  70) asa cum este necesar la
instalatiile de guvernare cu carma activa.
Etansarea camerelor de lucru se poate face cu segment metalic presat, cu
garnitura de cauciuc (fig. 53, a; 1- segment metalic; 2- garnitura din cauciuc)
sau cu ajutorul lichidului de lucru (fig.53,b), ori numai cu garnitura de cauciuc
profilata corespunzator (fig.53,c).

Fig.53.

5.11.5. Tehnologia de probare

Probarea la cheu a instalatiilor de guvernare are ca scop descoperirea


eventualelor deficiente de montaj sau executie, pentru a mari siguranta de
functionare la iesirea pe mare.
La cheu se verifica timpii de bandare, se regleaza supapele hidraulice si
se verifica limitatorii electrici si mecanici ai penei carmei.
In mars se verifica axiometrele, timpii de bandare a carmei la viteza
nominala a navei, presiunile in circuitele de actionare hidrostatica si
intensitatile curentilor electrici de actionare a electromotoarelor. Aceste valori
pot fi obtinute grafic pe un inregistrator cu doua canale folosind doi traductori
electrici de presiune si intensitate, in timp ce tamburul inregistrator este legat
mecanic de arborele carmei. De asemenea, se verifica functionarea sistemului
de urmarire si de comanda prin butoane si se realizeaza un regim de
functionare a instalatiei de guvernare cu 350 bandari/ ora. In final se verifica
comportarea instalatiei de guvernare la mars inapoi cu toata forta si carma
bandata la maximum intr-un bord si se determina unghiul limita de
manevrabilitate. Se verifica, de asemenea, calitatile de manevrabilitate ale
navei, determinandu-se, la toata viteza si la viteze intermediare ale navei,
diametrele de giratie, la bandarea brusca a carmei intr-unul din borduri. De
asemenea se determina stabilitatea de drum a navei pentru diverse regimuri de
mars, precum si functionarea carmei in regim de pilot automat.

5.11.6 Exploatarea instalatiilor de guvernare

Se desfasoara pe baza instructiunilor din cartea tehnica, urmarind ca


masina de carma sa functioneze fara zgomote si la parametrii proiectati. La
intervalele stabilite pentru andocare, se verifica starea safranului si a arborelui,

83
precum si uzura in lagare. Distanta axiala inferioara dintre balamaua carmei si
etambou, sau dintre carma si calcaiul ei trebuie sa fie maxim 5 mm.
Avarierea carmei sau arborelui sau in exploatare se pot datora coroziunii
marine, fisurarii invelisului sau deformarii permanente a arborelui. Cuplajul
dintre arbore si safran poate fi avariat din cauza corodarii sau ruperii bolturilor.

5.12. INSTALATIA DE AER COMPRIMAT

Instalatia de aer comprimat permite alimentarea cu aer comprimat a


urmatoarelor compartimente:
- compartimentul masini;
- atelierul mecanic;
- atelierul electric;
- chesoane de apa de mare;
- filtre de - apa de mare;
- combustibil;
- ulei;
- separatoare;
- tifon.
Instalatia de aer comprimat este astfel organizata incat fiecare din
compresoarele principale poate incarca oricare din buteliile principale.
Buteliile principale sunt montate cu o inclinare de 3.
Purjarea buteliilor se face prin partea inferioara prin ambele extremitati,
manual sau automat.
Butelia pentru lansarea motoarelor auxiliare poate fi umpluta de la
oricare din buteliile principale, de catre oricare compresor principal sau de la
compresorul de avarie.
Buteliile sunt prevazute cu manometre montate la locuri vizibile.
Intrucat compresoarele pot fi de principii constructive diferite, pentru
intretinerea acestora se vor respecta instructiunile de exploatare date de catre
furnizor.
Personalul de cart (CM) – personalul de exploatare are in grija
efectuarea in mod regulat a operatiilor de verificare, curatire si, dupa caz,
revizie sau schimbare a filtrelor de aspiratie, a instalatiei de ungere si a
instalatiei de racire.
Durata ciclului de curatire a filtrului de aspiratie este in functie de gradul
de puritate al mediului inconjurator.
Schimbarea uleiului la compresoare se va face dupa numarul de ore de
functionare indicat de firma.
Compresoarele de aer navale sunt prevazute cu protectii pe instalatia de
ungere si pe instalatia de racire.
O problema foarte importanta referitoare la reteaua de conducte de aer
comprimat, presupunand ca acestea au fost montate corect, o constituie
etanseitatea.

84
Observatie: Conform prevederilor RNR conductele de aer comprimat
lansare MP trebuie sa aibe o mica panta (inclinare) catre butelii si nu spre
valvula principala de lansare.
Purjarea buteliilor de aer si a conductelor trebuie sa se faca periodic (la
intervale regulate).

Masuri generale pentru intretinerea instalatiilor pneumatice


1. Operatii de intretinere zilnice:
- Se goleste condensul adunat in filtre;
- Se controleaza nivelul uleiului;
- Se efectueaza operatiile speciale de intretinere a instalatiilor sau a
diferitelor aparate.

2. Operatii de intretinere saptamanale:


- Se verifica etanseitatea tubulaturilor;
- Se verifica manometrele;
- Se verifica functionarea corecta a ungatoarelor de ulei;
- Se efectueaza operatiile speciale de intretinere a instalatiilor sau a
diferitelor aparate.

3. Operatii de intretinere lunare:


- Se cerceteaza toate racordurile, imbinarile si daca pe traseul
conductor exista pierderi de aer cauzate de neetanseitati;
- Se cerceteaza daca exista pierderi de aer datorate neetanseitatilor la
ventile inainte de pornirea instalatiilor;
- Se curata filtrele, se spala cartusele filtrante;
- Se efectueaza operatiile speciale de intretinere a instalatiilor sau a
diferitelor aparate.

4. Operatii de intretinere bianuale:


- Se verifica uzura diferitelor dispozitive si daca este cazul se fac
inlocuiri;
- Se verifica functionarea mecanica a aparatelor si dispozitivelor;
- Se efectueaza operatiile speciale de intretinere a instalatiilor sau a
diferitelor aparate.

Intretinerea instalatiei pneumatice, alaturi de instalatiile electrice,


hidraulice si mecanice se incadreaza in planul general de intretinere a navei.

85
1 7 10 5

11 13
6
2 8 9

3 12 14

21

4 17
15

18
16

19

20

Instalatia de aer comprimat


1,2- compresoare principale; 3- compresor auxiliar; 4- compresor de avarie;
5,6- butelii de aer lansare motor principal; 7,8- capete de alimentare; 9,10-
supape de siguranta; 11,12- robineti de purjare cu actionare directa; 13,14-
robineti de purjare automata; 15,16- butelii de aer lansare motoare auxiliare;
17,18- supape de siguranta; 19- utilizari gospodaresti; 20- statie de aer
instrumental; 21- motor principal.

86
7 3 5 1

9
4 6 2

10

11 15

12 16

17
13

18

14
19

20

Utilizarea aerului comprimat


1,2- buterii de aer lansare M.P.; 3,4- capete de butelie; 5,6- supape de
siguranta 7- aer lansare M.P.; 8- aer lansare motoare auxiliare; 9- statie de
aer instrumen-tal; 10- butelie tifon; 11- utilizari gospodaresti; 12- suflare
valvule de bordaj; 13- atelier mecanic; 14- actionari pneumatice; 15-
filtru automat de combustibil M.P.; 16- filtru automat de ulei M.P.; 17-
filtru automat de combustibil M.A.; 18- filtru automat de ulei M.A.; 19-
vinci scara pilot; 20- vinci scara de bord.

5.13. INSTALATII FRIGORIFICE

87
1. NOTIUNI GENERALE

Navele in general sunt dotate cu instalatii frigorifice, destinate


asigurarii unor regimuri de temperaturi scazute, cu urmatoarele utilizari:

- instalatii frigorifice de cambuza, pentru pastrarea alimentelor, cu


regimuri diferite de temperatura = se intilnesc la majoritatea navelor
maritime;
- instalatii frigorifice pentru congelarea, depozitarea si pastrarea
pestelui sau produselor de peste = se intilnesc la navele de pescuit
oceanic;
- instalatii frigorifice cu capacitati mari, montate pe nave frigorifice
destinate pastrarii si transportului de produse alimentare cum ar fi:
peste, carne, unt, etc.;
- instalatii frigorifice montate pe navele transportoare de gaze
lichefiate;
- instalatii frigorifice pentru climatizare, in vederea asigurarii unui
regim optim de temperatura si umiditate a aerului, necesar
confortului echipajului sau pasagerilor, precum si unor procese
tehnologice in unele cazuri;
- frigidere de tip casnic, necesare pastrarii unor cantitati mici de alimente
si pe timp scurt.

Instalatiile frigorifice se clasifica dupa mai multe criterii:


- dupa modul de producere a frigului, in:
a) instalatii frigorifice cu comprimare de vapori cu racire directa;
b) instalatii frigorifice cu comprimare de vapori cu racire indirecta prin
agent intermediar (saramura);
c) instalatii frigorifice prin absorbtie de tip frigider;
d) etc.
- dupa modul de realizare al comprimarii, in:
a) instalatii mecanice cu compresor intr-o treapta de comprimare;
b) instalatii mecanice cu compresor in doua trepte de comprimare;
c) instalatii mecanice cu compresor in trei trepte de comprimare.

2. PRODUCEREA FRIGULUI ARTIFICIAL IN INSTALATIILE


FRIGORIFICE CU COMPRESOR SI RACIRE DIRECTA

In practica navala cele mai folosite sisteme frigorifice sunt cele cu


comprimare de vapori (cu ajutorul compresoarelor).

88
Producerea frigului artificial are la baza absorbtia decaldura de la
corpurile (spatiile) ce trebuiesc racite, cu ajutorul unor fluide, denumite agenti
frigorifici si transmiterea acestei calduri mediului inconjurator.

In principiu, vaporii de agent frigorific sunt comprimati cu ajutorul


compresoarelor, apoi lichefiati prin racire in condensatoare, dupa care se
vaporizeaza in interiorul unor serpentine (vaporizatoare) instalate in spatiile de
racire. Vaporizarea facindu-se prin absorbtie de caldura, va avea ca efect
scaderea temperaturii in aceste spatii.

Cei mai utilizati agenti frigorifici in instalatiile navale sunt: amoniacul si


freonii.

In figura de mai jos sunt reprezentate partile componente si circuitul


celei mai simple instalatii frigorifice:

89
Compresorul C, absoarbe vaporii reci formati in vaporizatorul V, a caror
stare este caracterizata de punctul a. Vaporii sunt comprimati adiabatic (fara
schimb de caldura) in compresor, marindu-le presiunea si implicit temperatura
pina la starea din punctul b, de vapori saturati uscati.

In condensorul K vaporii de agent frigorific refulati de compresor se


lichefiaza (condenseaza) la temperatura si presiune constanta (t si p = ct.).

In ventilul de laminare VL, se produce laminarea agentului frigorific


lichefiat, unde, ca efect al destinderii adiabatice, agentul este partial vaporizat,
aflindu-se intr-o stare de fierbere. In vaporizatorul V, agentul frigorific iesit din
ventilul de laminare continua fierberea partii de lichid, transformindu-se in
vapori la presiuni si temperaturi scazute si constante (t o si po = ct.), absorbind
caldura latenta de vaporizare necesara q o (kcal/kg) de la mediul pe care-l
raceste sau il mentine la temperaturi scazute.

Cu acest proces termodinamic, vaporizarea d – a, ciclul se inchide, prin


repetarea sa, efectul frigorific de racire este continuu.

3. INSTALATII FRIGORIFICE

3.1. INSTALATII FRIGORIFICE CU O TREAPTA DE COMPRIMARE.

In figura de mai sus s-a reprezentat cea mai simpla instalatie frigorifica
cu compresor intr-o singura teapta de comprimare, utilizata in cazul instalatiilor
cu puteri frigorifice mici, sub 5 000 kcal daN/h.
Exista instalatii intr-o singura treapta de comprimare de puteri
frigorifice mai mari (peste 5 000 – 10 000 kcal daN/h).

Aceste instalatii contin si alte parti componente ca de exemplu:


- separator de lichid care separa agentul lichid ramas nevaporizat in
serpentina vaporizatorului;
- subracitor (supraracitor) care sa raceasca si mai mult agentul lichid
racit in condensator;
- rezervor de lichid plasat sub condensator in scopul acumularii
lichidului, lasind astfel permanent descoperita suprafata tevilor
condensatorului pentru efectuarea schimbului de caldura intre apa de
racire si agentul frigorific.

90
3.2. INSTALATII FRIGORIFICE CU DOUA TREPTE DE
COMPRIMARE.

In cazul temperaturilor ridicate a apei de racire de la condensator sau


temperaturi de vaporizare prea coborite care duc la incalziri neadmisibile a
vaporilor la sfirsitul comprimarii, se intrebuinteaza instalatiile in 2 sau 3 trepte.

Redam mai jos schema unei instalatii frigorifice cu doua trepte de


comprimare (in schema s-a figurat un singur vaporizator):

Vaporii formati in vaporizatoarele 7, dupa ce trec printr-un separator de


lichid 6 sunt aspirati de compresorul 1 (de joasa presiune cu 2 cilindri).
Compresorul de joasa presiune refuleaza vaporii intr-un recipient 2,
numit butelie de presiune intermediară, care primeste agent lichid de la
rezervorul 4 printr-un ventil de reglare, astfel incit o treime de butelie sa fie
plina cu agent lichid.

Vaporii trimisi de compresorul de joasa presiune sunt obligati sa treaca


prin stratul de lichid, deoarece conducta prin care vaporii intra in butelie are
capatul sub nivelul lichidului; astfel vaporii racindu-se, vaporizeaza o parte din
lichidul din butelie.
Din butelia de racire intermediara, vaporii sunt aspirati de un al doilea
compresor 3 numit compresor de inalta presiune, care dupa comprimarea lor îi
trimite la condensatorul 5.

Lichidul format in condensator se scurge in rezervorul 4 si de aici in


butelia de presiune intermediara, care indeplineste si rolul de prerăcitor
(supraracitor) de lichid.
În continuare, circuitul agentului lichid, este nsimilar cu cel din schema
descrisa anterior.

91
4. INSTALATII FRIGORIFICE DE AER CONDITIONAT

4.1. DESTINATIE SI CERINTE GENERALE.

Procesele de schimb de caldura, corectarea umiditatii, degajarile de


gaze nocive, radiatia solara, acumularea degajarilor de vapori de apa si gaze
prin arderea biologica a alimentelor si activitatea zilnica a personalului de la
bord, sunt cauze ale schimbarii parametrilor aerului in incaperile navei.

Evitarea urmarilor proceselor nedorite, de schimbare a calitatii aerului,


provocarea proceselor de aceeasi amploare, dar de sens contrar celor de
degradare a aerului, sunt sarcinile instalatiilor de conditionare a aerului din
incaperile navelor.

În functie de destinatia sistemului de conditionare, se deosebesc:


instalatii de ventilatie, incalzire, racire, uscare si umidificare a aerului.

Instalatiile de conditionare realizeaza o prelucrare complexa a aerului


in scopul asigurarii conditiilor optime de munca si odihna pentru echipaj, in
orice conditii meteorologice, pe tot parcursul anului, in conditii de navigatie in
diverse zone climatice.

Instalatiile de uscare asigura reducerea umiditatii aerului pina la valori


necesare atenuarii efectelor distructive ale umiditatii asupra marfii,
echipamentului si elementelor structurale metalice ale corpului navei.

Ele trebuie sa functioneze sigur si eficient, cu regim economic de


prelucrare si distribuire a aerului, sa inlature posibilitatea imbolnavirii prin
raceala a personalului de la bord datorita actiunii aerului refulat in incapere, sa
nu provoace zgomote peste nivelul admis, sa permita reglarea necesara a
parametrilor aerului in diverse conditii de exploatare, sa elimine posibilitatea
formarii in incaperi a zonelor stationare de aer viciat, sa nu fie periculoase in
privinta incendiilor, sa fie executate din elemente tipizate si cu numar minim de
tipodimensiuni; elementele instalatiei nu trebuie sa ingreuneze deservirea sau
sa afecteze negativ arhitectura navei, iar pentru functionare trebuie sa utilizeze
formele de energie existente la bord.

92
4.2. PARAMETRII DE CALITATE AI AERULUI.

Pentru alegerea schemei unei instalatii de conditionare a aerului, a


parametrilor agentului ei de lucru, este necesara cunoasterea conditiilor de
exploatare a incaperii deservite, parametrii aerului exterior si interior, sursele
de caldura si umiditate, amplasarea instalatiei pe nava.

În constructia si exploatarea instalatiilor de conditionare a aerului


intervin ca parametrii de calcul temperatura tsp, umiditatea relativa φ, continutul
de vcapori de apa d, entalpia i, continutul de gaze nocive b si viteza de
deplasare v, ale aerului.

In practica de proiectare si exploatare, pentru determinarea


parametrilor aerului umed se utilizeaza diagrama Mollier, reprezentata in figura
de mai jos:

93
94
In figura de mai jos este reprezentata diagrama de confort construita
cu ajutorul parametrilor de confort ai aerului, conform normelor sanitare dupa
care se construiesc navele romanesti:

Valorile de calcul ale cantitatilor de caldura si vapori de apa degajate


de corpul omenesc sunt reprezentate in figura de mai jos:

1 – stare linistita;
2 – efort redus;
3 – efort mediu;
4 – efort mare;
– cantitatea totala de caldura degajata de un om;
---- cantitatea de caldura latenta de vaporizare [kJ/h.om].

Degajarile de bioxid de carbon nu depind de temperatura, ci numai de


starea de efort. Ele reprezinta 23 l/h om pentru stare linistita si efort redus, 25
l/h om pentru efort mediu si 45 l/h om pentru efort mare.

95
In zonele geografice calduroase, in perioada de vara prezinta
importanta nu numai temperatura aerului in interiorul sau exteriorul unei
incaperi, ci si diferenta dintre aceste doua temperaturi, care are influenta asupra
starii generale a omului si asupra posibilitatilor de imbolnavire prin raceala.

Vara , pentru o sedere indelungata a omului intr-o incapere, diferenta


dintre temperatura aerului introdus si cea a aerului interior nu trebuie sa
depaseasca 5 pina la 8 º C, iar viteza aerului nu trebuie sa depaseasca valorile
date de diagrama din figura de mai jos:

96
Plecand de la conditiile de exploatare a incaperilor de diferite
destinatii, pentru fiecare dintre ele se intocmesc bilanturile: termic,
umedometric si de gaze nocive, in scopul alegerii parametrilor optimi de
functionare a instalatiei de conditionare a aerului.

4.3. CONSTRUCTIA INSTALATIILOR DE CONDITIONARE A


AERULUI.

Aerul poate fi conditionat partial,atunci cind numarul de parametri


reglati este mai mic decit numarul total de parametri de confort. De exemplu,
instalatiile de incalzire, cu aer regleaza temperatura si continutul de gaze
nocive, dar nu controleaza umiditatea, realizind o conditionare partiala. Aceste
instalatii se utilizeaza pentru incaperile de locuit si serviciu, folosind aer
exterior, aer recirculat sau amestecul lor, in scheme de grup, mai ales pentru
incaperile de locuit.

Posturile centrale de comanda, incaperile de serviciu, precum si


incaperile de natura izolatoarelor medicale sunt deservite de instalatii
autonome.
In aceste instalatii incalzirea aerului se realizeaza in baterii centralizate,
care cedeaza cantitatea de caldura.

Debitul de aer al ventilatorului de conditionare, depinde de pierderile


termice ale incaperii si de saltul entalpic al aerului.

97
Cind aceasta diferenta se micsoreaza, debitul de aer creste, ceea ce
influenteaza asupra puterii ventilatoarelor de conditionare.

Marimile parametrilor nu pot fi alese arbitrar, ele trebuind sa


indeplineasca urmatoarele cerinte:

- temperatura aerului introdus in incaperile de locuit si de serviciu


trebuie sa fie ti < 40 º C;

- in vederea eliminarii degajarilor de bioxid de carbon din incaperile


deservite, pentru fiecare persoana din incapere trbuie asigurat debitul
minim de 33 m³/h aer exterior;

- pentru incaperile de locuit si de serviciu, numarul minim de schimburi


de aer pe ora trebuie sa fie de 5 pana la 7;

- fata de debitul total de aer G1, debitul de aer exterior trebuie sa fie
minim 0,7 G1 pentru incaperile de locuit si 0,5 G 1 pentru cele de
serviciu, daca amestecarea cu aerul de recirculatie se produce in
exteriorul incaperii; daca acest amestec se realizeaza in interiorul
incaperii deservite, debitul de aer exterior poate fi redus pana la 0,3
G1.

Folosirea schemei cu recirculare a aerului asigura un consum de


caldura de 5 pana la 6 ori mai mic decat schema fara recirculare, pentru
temperatura aerului exterior – 25 º C.

In limitele admise de normele sanitare, pentru incaperile in care nu


exista degajari de vapori si gaze nocive, trebuie folosita recirculare aerului.

El poate fi introdus in circuit direct in incaperea deservita sau in


prealabil el poate fi aspirat de acolo si amestecat cu cel exterior in afara
incaperii deservite, de exemplu in compartimentul ventilatoarelor, inaintea
bateriei de incalzire.

98
In figura de mai sus este reprezentata schema unei instalatii de incalzire
cu aer cu un singur circuit:
1 - traductor termic;
2 - filtru;
3 - incalzitor primar de aer;
4 - gura de refulare aer;
5 - ventilator;
6 - racord cu fonoatenuator;
7 si 8 - sectiile incalzitorului secundar de aer;
9 - umidificator;
10 - tubulatura perforata de alimentare cu abur pentru
umidificarea aerului;
11 - regulator de presiune a aerului;
12 - armatura electromagnetica;
13 - panou electric;
14 - tubulatura de alimentare a incaperilor de aer conditionat;
15 - traductor de umiditate;
16 - tubulatura de aspiratie a aerului recirculat.

99
Ejectarea aerului introdus in incapere influenteaza mult marimea
debitului. Ea permite ca aerul de recirculatie sa fie utilizat direct in incapere,
fara trimiterea lui in camera de amestec cu aerul exterior.

In figura de mai jos este reprezentat schematic un aparat de


conditionare cu ejectie, utilizat in mod curent pe navele romanesti.

Aparatele de conditionare cu ejectie au nevoie de presiuni mai mari,


datorita caderii de presiune din ajutajul ejector.

Aerul prelucrat in incalzitorul de grup din statia de conditionare ajunge


la racordul 8 si trece prin ajutajul ejector 1 de unde iese cu viteza mare, aparind
un curent de ejectie, de antrenare a aerului din incapere in sensul sagetilor.

Pina in momentul amestecarii acest aer trece prin elementul incalzitor


2, al carui debit poate fi reglat cu armatura 3 de pe tubulatura 5 si 7.

La conditionarea pe timpul verii, elementul 2 se foloseste pentru


racirea aerului, in acest caz fiind necesar si tubul 6, pentru colectarea vaporilor
de apa condensati din aer.

Cantitatea de aer primar din circuitul 8 este reglata cu ajutorul


armaturii 4. Zgomotul provocat de aerul refulat in incapere este atenuat cu o
izolatie fonoabsorbanta, alicata pe peretii aparatului.

Agentul termic utilizat de aceste dulapioare de conditionare, in


circuitul 5 si 7, poate fi abur sau apa calda.

De asemenea, exista aparate care utilizeaza un grup de 2 pana la 4


rezistente electrice legate in paralel si comandate de un comutator, pentru a
asigura mai multe regimuri termice de functionare.

Raportul dintre cantitatea de aer aspirata din incapere si cantitatea de


aer cald introdus in tubulatura se numeste coeficient de ejectie.

100
In figura de mai jos este reprezentata diagrama unei instalatii de
conditionare folosita pe timp de iarna, cu un singur circuit de inalta presiune si
cu ajutaj de ejectie. Aerul exterior, trecind prin ventilator si incalzitorul de grup
isi mareste temperatura ajungind in starea B. in aceasta stare el patrunde in
umidificator unde i se adaoga o anumita cantitate de abur, si, ajungind in urma
acestei prelucrari la parametrii punctului D el patrunde in magistrala de aer. In
continuare se raceste si in starea H paraseste ajutajul dulapiorului de
conditionare. Datorita efectului de ejectie, in dulapior este aspirat aer in starea
A. Trecind prin incalzitorul suplimentar, aerul ajunge la starea K, dupa care
intilnindu-se si amestecindu-se cu aerul din starea H, rezulta amestecul de stare
F. Patrunzind in incapere, aerul se amesteca cu cel aflat aici, transformandu-se
dupa linia ce trece prin punctele F si A.

101
Schimband debitul de aer cu ajutorul armaturii 4 sau debitul de caldura
cu ajutorul armaturii 3, din figura de mai sus, se pot modifica pozitiile
punctelor F si K, deci directia procesului in sine.

Reglarea debitului de caldura prin variatia debitului de aer introdus, in


modul descris mai sus, prezinta dezavantajul ca modifica presiunea aerului si
deci debitul in celelalte compartimente ale instalatiei, provocind instabilitati de
functionare. De asemenea prin schimbarea debitului de aer, se actioneaza
asupra parametrilor de nocivitate a aerului.

Aceste neajunsuri sunt remediate prin utilizarea instalatiei de


conditionare cu doua circuite, de debite GI si GII, care functioneaza astfel incit
respecta relatia:
Ga = GI + GII = const.

In figura de mai jos sunt reprezentate schematic doa amestecatoare de


aer cu doua circuite.
Ambele amestecatoare functioneaza astfel incit pentru orice pozitie a
minerului 11, este respectata ecuatia de mai sus.

102
103
1 – racord de intrare a aerului dupa prima treapta de prelucrare;
2 – racord de intrare a aerului dupa a doua treapta de prelucrare;
3 – piston crenelat;
4 – tija pistonului;
5 – pirghie de echilibrare;
6 – sector dintat;
7 – pinion de actionare;
8 – ajutaj ejector;
9 – gratar de ejectie;
10 – gratar de refulare;
11 – miner de reglare;
12 – cremaliera.

Amestecatorul din figura a este dotat si cu ajutaj de ejectie, care ii


permite sa functioneze cu o cantitate de aer mult mai redusa.

In figura de mai jos este reprezentata schema agregatelor navale


romanesti pentru conditionarea aerului, tip ACN. Ele se fabrica pentru
urmatoarele domenii ale parametrilor de functionare: debi nominal (2500 …
12500) m³/h; presiune disponnibila totala (60 … 250) mm CA; putere termica
(17 … 65) · 10³ kJ/h; putere frigorifica (5 … 38) · 10³ kJ/h; putere electrica
instalata (3 … 22) KW. Sunt deservite de agregate de racire cu freon 12.
Agregatul de conditionare poate deservi atit instalatii monotubulare, cit si
instalatii bitubulare. El se compune din mai multe sectiuni, fiecare dintre ele
avind un rol determinant in procesul de tratare a aerului:
- sectiunea de amestec si filtrare 1, prevazuta cu doua guri de aspirare a
aerului proaspat si recirculat;
- sectiunea de incalzire 2, cu doua baterii de incalzire a aerului la + 40 ºC
in schema monotubulara si + 20 ºC in schema bitubulara.
Temperatura aerului fiind reglata cu ajutorul armaturilor de abur 5 si
6, comandate de traductori termici;
- sectiunea de racire 3, echipata cu o baterie de racire cu expansiune
directa. Aceasta sectiune lucreaza numai pe timpul verii, cind
amestecul de aer proaspat si de aer recirculat in proportie de
maximum 40 % este racit la +(15... 17) ºC si apoi introdus in cabine;
- sectiunea de umidificare si distributie 4, in care umiditatea aerului se
regleaza cu ajutorul armaturii de abur 7, comandate de higrometrul 8.
Dupa umidificare aerul este trimis direct la cabine cu temperatura de
+ 40 ºC in sistemul monotubular. Daca sistemul este bitubular,
jumatate din debitul total, cu temperatura de + 20 ºC este trimis
direct la cabine, iar restul este incalzit la + 60 ºC si apoi trimis la
cabine prin a doua conducta. Ambele conducte sunt racordate la
amestecatorul 10, in care temperatura este reglata individual, dupa
dorinţă, respectindu-se in mod automat relatia de echilibrare:
Ga = GI + GII = const.

104
105
La executarea instalatiilor de conditionare a aerului trebuie respectate
normele impuse de societatile de clasificare:
- nu este permisa trecerea canalelor de aer prin peretii etansi pe sub
puntea peretilor etansi;
- canalele verticale de aer care traverseaza puntile etanse in limitele
aceluiasi compartiment sub puntea peretilor etansi, trebuie sa fie
etanse si cu aceeasi rezistenta mecanica cu puntile;
- canalele de aer care trec prin peretii principali rezistenti la foc trebuie
sa fie dotate cu clapete impotriva propagarii incendiilor, executate
din otel si montate pe peretii etansi sau pe peretii principali rezistenti
la incendiu; clapetele trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de
inchidere si cu indicatoare de pozitie, iar la navele pasagere
inchiderea lor trebuie sa fie automata;
- canalele de ventilatie destinate evacuarii vaporilor sau gazelor care
prezinta pericol de incendiu (de exemplu ventilatia compartimentului
de pompe la navele petroliere) trebuie sa fie etanse la gaze si sa nu
fie racordate la alte incaperi, iar capetele exterioare ale canalelor
trebuie sa aiba armaturi pentru retinerea flacarii;
- gurile de aspiratie ale instalatiei de ventilatie naturala sau fortata
trebuie sa fie amplasate in locuri in care este redusa la minimum
posibilitatea patrunderii apei de mare sau a aerului poluat cu gaze sau
vapori ai produselor petroliere;
- canalele de aer racordate la incaperi dotate cu mijloace volumice de
stingere a incendiilor trebuie sa aiba inchideri din exteriorul
compartimentului protejat;
- prin incaperile de locuit si de serviciu, precum si prin posturile de
comanda nu trebuie sa treaca canalele de ventilare a
compartimentului de masini si invers, decat daca ele sunt executate
din otel, au izolatie ignifuga pe o lungime de 5 m de la perete,
precum si clapete cu autoinchidere de iuncendiu;
- agregatele de conditionare trebuie amplasate in incaperi separate,
izolate impotriva incendiilor.

4.4. EXPLOATAREA INSTALATIILOR DE CONDITIONARE A


AERULUI.

Dupa terminarea lucrarilor de construire sau reparare a unei instalatii


de conditionare se trece la probarea ei, prin examinare exterioara si verificare in
functiune.

Prin examinarea exterioara se verifica corespondenta executiei cu


planurile, corectitudinea montajelor, izolatia tubulaturilor.

106
Inaintea punerii in functiune a instalatiei frigorifice instalatia se va
proba la un vid de 50 mm col Hg timp de 24 ore, admitindu-se o crestere a
presiunii de maxim 5 mm col Hg.

Pentru verificarea in functionare se cupleaza instalatia de ventilatie a


cabinelor, agregatului de conditionare, impreuna cu sistemele furnizoare de
agent termic, frigorific si umidificator. Timp de 24 ore se urmaresc si se
masoara parametrii de functionare a instalatiei, pentru citeva cabine
caracteristice. Se verifica functionarea automata a armaturilor electromagnetice
de pe circuitele de incalzire, racire si umidificare, precum si functionarea
corecta a traductoarelor de temperatura si umiditate. Se masoara debitul de aer
recirculat si se verifica functionaea separatorului de picaturi. Se verifica
functionarea incalzitoarelor sau racitoarelor suplimentare ale dulapioarelor de
conditionare cu ejectie, eficacitatea schimburilor de caldura, functionarea
regulatoarelor statice de presiune, functionarea protectiilor instalatiei
frigorifice, reglarea capacitatii compresorului, precum si posibilitatea reglarii
debitului agentului termic sau frigorific din schimbatoarele de caldura
suplimentare.

Valorile temperaturii si umiditatii relative a aerului exterior sau interior,


pentru conditionarea de vara sau de iarna, trebuie sa fie comparabile cu cele din
tabelul de mai jos, in functie de anotimpul in care se executa probele:

Norme sanitare de confort:

La probarea instalatiei de conditionare se inregistreaza in fiecare cart


urmatorii parametri:

- debitul, temperatura si umiditatea aerului intrat in agregatul de


conditionare;
- temperatura si umiditatea relativa a aerului evacuat cind agregatul de
conditionare functioneaza la regimul nominal de incalzire, cu
umidificatorul cuplat;
- temperaturile de lucru ale ciclului frigorific;

107
- diferenta de temperaturi dintre intrarea si iesirea agentului frigorific din
schimbatorul de caldura al agregatului de conditionare;
- diferenta de temperaturi cu care aerul este prelucrat in agregatul de
conditionare;
- debitul de aer recirculat;
- temperatura si umiditatea aerului din cabinele respective.

In timpul exploatarii instalatiei trebuie acordata atentie lucrarilor


curente de intretinere si reparatii: verificarea etanseitatii canalelor de aer si a
instalatiei frigorifice, ungerea cu ulei a compresorului frigorific, controlarea
etanseitatii presetupelor, ungerea periodica a rulmentilor ventilatoarelor si
compresoarelor, inlocuirea periodica a segmentilor compresoarelor, rectificarea
clapetilor compresoarelor, etc.

5. INSTALATIA DE CAMBUZA.

5.1. GENERALITATI.

Atit navele de transport, cit si cele frigorifice sunt


dotate cu instalatii frigorifice de cambuza.
Scopul instalatiei de cambuza este acela de a
conserva prin frig alimentele perisabile destinate hranei
echipajului si a pasagerilor de la bordul navei.
Conservarea prin frig se refera atit la produsele congelate
peste, carne, produse din carne), cit si la produse
refrigerate (legume si fructe).

Asa cum s-a aratat anterior, necesitatea existentei


instalatiilor de cambuza deriva din cresterea autonomiei
navelor si din reducerea la minim a numarului escalelor de
aprovizionare cu hrana. Instalatia de cambuza este
complet automatizata, functioneaza fara supraveghere
permanenta, si face parte din grupa instalatiilor auxiliare
de bord.

5.2. DESCRIEREA INSTALATIEI.

Instalatiile de cambuza cele mai utilizate la bordul


navelor sunt de tipul cu o treapta de comprimare.
Instalatiile de cambuza tip IFN servesc la obtinerea si
mentinerea temperaturilor scazute in compartimentele de
provizii destinate echipajului.

108
Temperaturile recomandate pe compartimentele de
congelare si de refigerare sunt:

Compartiment Temperatura °C
carne - 15
peste - 15
vegetale + 2
produse uscate + 12
antecamera + 6

Instalatiile sunt concepute pe o schema de principiu,


realizata din doua instalatii cu functionare independenta,
complet automatizata, una pentru compartimentele cu
temperaturi negative, cealalta pentru compartimente cu
temperaturi pozitive. Acestea sunt interconectate pe
aspiratie si cu alimentare comuna, astfel incit, la
ineficienta unui grup, celalalt sa asigure mentinerea
temperaturilor normale timp de 24 de ore (functionare de
avarie).

Instalatia se compune din doua grupuri compresor


-condensator naval tip G.C.N. prevazute cu compresoare
tip K902 sau K1202.
In timpul functionarii normale, un grup compresor -
condensator deserveste toate compartimentele racite,
celalalt grup fiind de rezerva. In situatiile in care sarcina
termica este marita (aprovizionare alimente proaspete)
instalatia va functiona cu ambele grupuri G.C.N.

Din echipamentul instalatiei mai fac parte


urmatoarele:
a) Rezervoare de lichid (alese in functie de
capacitatea instalatiei frigorifice) prevazute cu
indicatoare de nivel PR16 -124/I . Acestea
servesc la acumularea agentului din instalatie
in cazul efectuarii unor reparatii, dar si ca vas
tampon pentru alimentarea cu lichid a
racitoarelor cu aer in situatia aparitiei de
suprasarcini.

109
b) Filtre uscatoare FU1 , FU2 sunt destinate
dezumidificarii agentului frigorific lichid. Procesul
are la baza proprietatea silicagelului de a
absorbi eventualele mici cantitati de apa
continute in freonul lichid.
c) Ventile de presiune constanta sunt montate pe
aspiratiile cambuzelor cu temperaturi de
vaporizare mai ridicate fata de cea mai coborita
temperatura de functionare, ceea ce face ca
instalatia sa poata functiona cu mai multe
temperaturi de vaporizare realizate cu un singur
compresor.

Rolul acestor ventile este de a aduce presiunile


diferite de vaporizare la o presiune unica de
aspiratie a compresorului. Ventilele de presiune
constanta sunt de tip presostatic.

d) Vaporizatoare sunt racitoare de aer cu aripioare


si circulatie fortata tip RAN. Tipurile de racitoare
de aer sunt date pentru fiecare instalatie si
compartiment. Racitoarele din aceasta serie sunt
prevazute cu rezistente de decongelare.

Pe condensatoare si rezervoare de lichid sunt supape


de siguranta tip LP 25 sau LP 32 care permit evacuarea
agentului frigorific peste bord in caz de crestere
periculoasa a presiunii.

Instalatia mai cuprinde o serie de elemente cu


urmatoarele functiuni:
 separatoare de ulei care au rolul de a separa
picaturile de ulei antrenate de vaporii calzi de
agent regulati de catre compresoare;
 filtre de aspiratie montate inaintea aspiratiei
compresoarelor care au rolul de a retine si a
preveni patrunderea eventualelor impuritati
sau picaturi de lichid in cilindrii
compresoarelor.

5.3. AUTOMATIZAREA INSTALATIEI.

110
Instalatia frigorifica are in dotare un panou de
comanda si forta, cit si elemente de automatizare ce ii
asigura functionarea complet automatizata constind din
trei functiuni:
 de reglaj;
 de control;
 de protectie automata.

Principalele elemente de reglaj sunt:


 ventilele termostatice de expansiune;
 termostatele de camera;
 ventilele electromagnetice;
 ventilele de presiune constanta.

Ventilele termostatice de expansiune - regleaza


alimentarea cu freon lichid a racitoarelor de aer,
functionind pe principiul asigurarii unei temperaturi
constante a vaporilor la iesirea din racitor.

Termostatele de camera - RT 7, impreuna cu ventilele


electromagnetice actioneaza pentru mentinerea constanta
in limitele admisibile a temperaturilor din
compartimentele racite. Termostatele de camera
sesizeaza continuu variatia temperaturii in
compartimentul pe care il deserveste actionind electric
asupra ventilelor electromagnetice montate pe
conductele de alimentare cu lichid ale fiecarui racitor
inchizind sau deschizind trecerea agentului.

Ventilele de presiune constanta de tip CPP 22 sunt


montate pe conductele de aspiratie ale compartimentelor
cu temperaturi pozitive. In timpul functionarii instalatiei,
aceste ventile mentin la iesirea din fiecare racitor o
presiune egala cu cea mai coborita existenta pe circuit.
Dintre elementele de automatizare cu functiuni de
control se precizeaza:
 termometru cu citire la distanta;
 vizoare de lichid;
 manometre si manovacumetre.

111
Termometre cu citire la distanta sunt montate pentru
fiecare compartiment in anticamera sau culoar si dau
posibilitatea citirii in orice moment a temperaturii
realizate.

Vizorul de lichid este montat pe alimentarea cu agent


frigorific a distribuitorului, destinat urmaririi alimentarii cu
agent si stabilirii gradului de umiditate al agentului in
vederea regenerarii materialului absorbant din filtrul
uscator.
Elementele de protectie automata sunt:
 presostatul combinat de inalta si joasa
presiune;
 presostat diferential.

Presostatul combinat de inalta si joasa presiune tip


KP15 DANFOSS asigura protectia compresorului impotriva
cresterilor presiunii reglate sau a scaderii presiunii de
aspiratie peste si sub limita valorilor necesare unei
functionari normale.
Presostatul diferential de tip MP 55 DANFOSS
masoara diferenta intre presiunea de aspiratie si
presiunea uleiului la presetupa compresorului, creata de
pompa de ulei. La o scadere a acestei diferente sub o
valoare reglata, compresorul este oprit automat. Dupa
remedierea defectiunii constatate se porneste manual
compresorul.

5.4. FUNCTIONAREA INSTALATIEI DE CAMBUZA.

Instalatia de cambuza IFN functioneaza cu doua


instalatii prin separarea aspiratiilor (functionarea
normala), sau cu un singur compresor si cu aspiratii
comune (functionarea de avarie).
5.4.1.Functionarea normala.

Compresorul aspira vapori reci din vaporizator, care


au fost in prealabil supraincalziti in economizor, pentru a
nu exista pericolul aspirarii vaporilor umezi.Vaporii sunt
comprimati si refulati in condesator unde are loc

112
condensarea acestora prin cedarea caldurii latente de
condensarea apei de racire. Apoi, aceasta ajunge in
economizor unde se subraceste prin cedarea caldurii
sensibile catre vaporii care se supraincalzesc.Lichidul trece
prin vizor unde se va constata daca nu contine apa. Ajuns
in distribuitor, lichidul se ramifica pentru a alimenta
fiecare compartiment, trece prin ventilul electromagnetic
si ajunge in ventilul de laminare termostatic unde
presiunea agentului este redusa pina la presiunea de
vaporizare. Urmeaza patrunderea agentului in vaporizator
unde are loc vaporizarea sa, agentul preluind caldura de
vaporizare de la mediul racit. Vaporii sunt aspirati din nou
de compresor.

La atingerea temperaturii de regim, termostatul


intrerupe circuitul ventilului electromagnetic care se
inchide. Astfel se opreste alimentarea cu agent a
vaporizatorului.
Daca se intrerup mai multe compartimente,
cantitatea de vapori rezultati in urma vaporizarii in
vaporizatoare este mai mica decit cantitatea ce poate fi
aspirata de catre compresor. In acest fel, presiunea de
aspiratie scade, iar compresorul este oprit de presostatul
de joasa presiune.Functionarea va fi reluata cand
presiunea de aspiratie creste, in urma cresterii
temperaturii in compartimente.
In aceasta situatie, termostatele vor inchide circuitul
electric a ventilelor elecromagnetice permitind
alimentarea cu agent a vaporizatoarelor.

5.4.2.Functionarea in caz de avarie.

In aceasta situatie, compresorul defect se va separa


si se va deschide ventilul care uneste aspiratiile celor
doua compresoare.

Instalatia functioneaza la fel ca in primul caz, doar ca


de data aceasta intra in functiune ventilele de presiune
constanta montate pe aspiratia din compartimentele cu
temperaturi pozitive. Pe aspiratiile din compartimentele cu
temperaturi negative, in scopul evitari egalizarii
presiunilor, sunt montate ventile de retinere. In cazul

113
utilizarii unui singur compresor, acesta functioneaza cu o
presiune de aspiratie corespunzatoare presiunii de
vaporizare cea mai coborita.

5.4.3.Decongelarea.

Decongelarea se poate realiza in doua moduri:


 prin comanda normala de la un comutator aflat
pe panoul electric;
 automat, cind decongelarea este comandata de
releul de progamare.

Se face simtita nevoia decongelarii cind pe


vaporizator sunt depuse maxim 2 ÷ 3 mm zapada, un
strat mai gros fiind o piedica in calea transferului de
caldura, ceea ce duce la nerealizarea temperaturilor de
regim in compartimentele respective.
Decongelarea consta in inchiderea ventilului
elctromagnetic de pe aspiratie.

Daca vaporizatorul este de tip RAN-E in circuitul


electric sunt introduse rezistentele electrice ale racitorului
si depunerile de gheata si zapada se vor topi. Apa se va
colecta in tavile de colectare. In timpul decongelarii
ventilatoarele se opresc.

Daca vaporizatoarele nu sunt echipate cu RAN-E


decongelarea se face intrerupind alimentarea cu agent
frigorific a vaporizatorului si tinind in functiune
ventilatoarele.

Depunerile de gheata si zapada se vor topi sub


influienta aerului vehiculat de ventilatoare pe suprafetele
de transfer termic. In acest caz timpul de decongelare va
fi mai mare.

Daca decongelarea se termina inaintea termenului


stabilit prin releul de programare presostatul de inalta
presiune montat pe iesirea din vaporizator va sesiza
sfirsitul decongelarii si va repune instalatia in functiune.

114
5.5. TEHNOLOGII DE MONTAJ PENTRU INSTALATII
FRIGORIFICE CU FREON.

Agentii frigorifici din categoria freonilor sunt foarte


sensibili. In cantitati mici anumite substante ca de
exemplu rugina, oxizi metalici sunt susceptibile de a
afecta stabilitatea freonilor.

Majoritatea metalelor obisnuite ca, otel, fonta, cupru,


aluminiu, alama, staniu, plumb pot fi folosite in contact cu
freonii.

Folosirea otelului inoxidabil sau a nichelului este


preferata dar este foarte costisitoare.

Este interzisa folosirea in contact cu freonii a aliajelor


de magneziu, zinc, a otelului galvanizat si a aluminiului
continind mai mult de 2% magneziu.

Este interzisa alaturarea freonilor de metale reactive


ca sodiu, potasiu, bariu etc.

1. Montajul compresoarelor frigorificice.

Compresoarele se vor monta intotdeauna cu axul


paralel cu planul diametral al navei.

Fixarea pe postament se face prin intermediul unor


laine amortizoare din textolit sau izoplac, eliminind astfel
contactul direct intre talpa compresorului si postament.

2. Montajul condensatoarelor.

Condensatoarele se vor monta cu axul paralel cu


planul diametral al navei. Se vor asigura spatiile necesare
demontarii capacelor, curatirii si schimbarii tevilor
interioare.

115
3. Montajul racitoarelor de aer.

Suprafetele de contact intre racitoare si suportii de


fixare de pe peretii metalici, precum si intre racitoarele de
aer si tabla captuselii compartimentului se vor izola termic
prin rigle de lemn tratate antiseptic prin fierberea in ulei
de in.

Tevile de scurgere de la tavile racitoarelor de aer se


vor duce pe un traseu cit mai scurt posibil la rigola de
scurgere a paiolului pentru compartimentele cu
temperaturi pozitive si la o zona unde nu exista riscul de
inghet si unde se poate confectiona un sifon de scurgere
pentru compartimentele cu temperaturi negative.

Daca nu se tine cont de asigurarea scurgerii


condensului, apa va ingheta in teava si va inrautati
functionarea racitorului de aer.

Sifonul nu va permite circulatia aerului intre


compartiment si spatiul mai cald unde are loc scurgerea
apei.

4. Montarea schimbatorului de caldura.

Ca loc de amplasare al schimbatoarelor de caldura


intre IFN, firma austriaca Du Pont recomanda amplasarea
schimbatoarelor de caldura cit mai aproape de
evaporatorul de agent frigorific motivind aceasta prin
faptul ca se asigura o mai buna intoarcere a uleiului
frigorific la compresoare prin incalzirea acestuia in
schimbator de la freonul lichid, micsorindu-si astfel
viscozitatea.

In schimb firma STAL recomanda amplasarea


schimbatoarelor de caldura la o distanta de maxim 3 m de
condensatorul frigorific. Aceasta solutie a fost adoptata si
pentru navele romanesti.

Montarea schimbatoarelor de caldura se va face prin


intermediul unor distantiere de lemn care sa elimine

116
puntea termica dintre suprafata acestuia si suportul de
fixare.

5. Montarea separatoarelor de picaturi.

Rolul separatoarelor de picaturi intr-o instalatie este


de a preveni intrarea picaturilor de freon lichid in
compresor, picaturi care pot duce la deteriorarea
compresorului.
Utilitatea separatoarelor de picaturi intr-o instalatie
frigorifica este discutabila deoarece printr-un montaj
corect al tubulaturilor de aspiratie si printr-o exploatare
corecta a instalatiei frigorifice se pot elimina fenomenele
de aparitie a picaturilor de freon lichid la aspiratia
compresorului.

6. Montarea rezervorului de freon.

Rolul unui rezervor de freon al instalatiei frigorifice


este:

 de a stoca rezerva de freon a instalatiei;


 de a prelua intreaga cantitate de freon din
instalatie in perioada reparatiilor;
 de a asigura functionarea instalatiei prin
preluarea variatiilor debitului de freon datorate
variatiilor de sarcina frigorifica.

Pierderile de presiune in conducte in timpul


functionarii instalatiei frigorifice au o deosebita importanta
si in special pentru conductele de aspiratie.

Valoarea presiunii de aspiratie la compresor


conditioneaza temperatura de vaporizare la racitor.
Pierderile de presiune in conductele de aspiratie se traduc
in final printr-o reducere a capacitatii frigorifice.

Este important sa se reduca pierderile de presiune in


conductele de aspiratie, dar este tot atit de important ca
viteza de circulatie a vaporilor de freon sa fie suficienta

117
pentru a asigura o circulatie convenabila a uleiului pentru
intoarcerea acestuia la compresor.

Vitezele minime recomandate sunt de 8 m/s pentru


conducte verticale si de 4 m/s pentru conducte orizontale.

Pentru a evita pungile de ulei in conductele de


aspiratie si pentru a garanta o intoarcere ireprosabila a
uleiului la tevile care intra intr-o alta teava de legatura, se
va face intotdeauna la 90° de sus in jos.

Toate conductele de aspiratie se vor monta cu panta


de minim 3% in directia curentului de vapori pentru a evita
intoarcerea inapoi a uleiului.

Conductele de refulare trebuie sa asigure antrenarea


uleiului in directia curentului de vapori.

5.6. PRESCRIPTII R.N.R. PRIVIND INSTALATIILE


FRIGORIFICE DE CAMBUZA

1. Terminologie.

Compartimentele masinii frigorifice - incaperi de


masini in care se afla masinile si echipamentele
instalatiilor frigorifice destinate producerii frigului artificial.

Incaperi racite - magazii de marfa si incaperi utilate


cu echipamente pentru mentinerea unor temperaturi
scazute si destinate transportului incarcaturilor racite sau
congelate.

Mecanismele si celelalte elemente ale instalatiei


frigorifice trebuie sa-si pastreze functionabilitatea in
conditiile de mediu inconjurator, indicate in manualele de
Instalatii de masini si anume:

1.Inclinari:

 banda permanenta in orice bord pina la 15°;


 asieta de durata 5°;

118
 ruliu ± 22,5° cu perioada de 7 ÷ 9 secunde;
 tangaj ± 7,5°;

Sursele de energie electrica pentru situatii de avarie


trebuie sa functioneze aparent la banda de durata pina la
22,5° concomitent cu o asieta de 10°.

2.Temperaturi:

 aer la presiune de 100 Kpa/750 mmHg si


umiditate relativa de 60%;
 mediul de racire apa de mare + 32°C;
 alte conditii de mediu;
 toate compartimentele trebuie sa prezinte
rezistenta la aer cu continut de sare si ulei;
 functionare ireprosabila pentru conditiile de
temperatura si umiditate relativa de 100% la
45°C.

3.Vibratii.

 nu este permis ca masinile sa produca vibratii


sau socuri astfel incit alte masini sau corpul
navei sa fie supuse unor aceleratii si
amplitudini care sa depaseasca valorile
indicate mai jos:

3.1. Cazul general:

- domeniul de frecventa 2 pina la 13,2 Hz;


- amplitudinea de ±1 mm;
- acceleratia de ±0,7 g pentru mase de M <= 100
Kg;
- acceleratia de ±70 g/M pentru mase de M >=
100 Kg unde g este acceleratia gravitationala.

3.2. Pentru aparate de masura, comanda, reglaj si


control:

- domeniul de frecventa 2 pina la 25 Hz;


- amplitudinea de ± 1,6 mm;

119
- acceleratia de ± 4g pentru mase de M <= 100
Kg;
- acceleratia de ±40 g/M pentru mase de M
>=100 Kg.

- in domeniile de frecventa mentionate nu trebuie sa


apara frecvente de excitatie care sa produca vibratii
de rezonanta a elementelor de constructie, suportilor,
fixarilor inclusiv ale celor din interiorul aparatelor.

4..Zgomot:

- nivelul de zgomot din compartimentele de


lucru nu trebuie sa depaseasca valorile precizate
mai jos:
- compartimentele masini cu supraveghere
continua pina la 90 db.

2. Agenti frigorifici si presiuni de calcul.

Agentii frigorifici se impart in urmatoarele


trei grupe :
- agenti frigorifici neinflamabili;
- agenti frigorifici toxici si inflamabili cu limita
inferioara de aprindere incepind de la 3.5 % sau mai mult,
volum de agent frigorific in aer;

- agenti frigorifici explozibili sau inflamabili cu o


limita inferioara de aprindere sub 3.5% volum de agent
frigorific in aer.

La calculul de rezistenta al elementelor care lucreaza


sub presiunea agentilor frigorifici se va lua ca presiune de
calcul o valoare cel putin egala cu presiunea vaporilor
saturati de agenti frigorifici la temperatura de 50°C.

Elementele instalatiei frigorifice care lucreaza sub


presiune trebuie supuse unui calcul de verificare la
presiunea probelor hidraulice. In acest caz tensiunile nu
trebuie sa depaseasca 0.9 din limita de curgere a
materialului.

120
Grupa A.F. Simbolul Formula chimica Presiuni de
calcul

R-12 CF Cl 1,2
I R-22 CHF Cl 2
R-502 CHF Cl+C F Cl 2

R-22+R115 amestec.azeotrop 2
II R-117 Amoniac 2

III R-290 Propan 1,6


R—1270 Propilen 2

Instalatiile frigorifice trebuie sa asigure in conditii


normale de exploatare a navei, mentinerea permanenta in
magaziile frigorifice a temperaturii necesare in functie de
natura marfii transportate si de zona de navigatie.

Instalatiile frigorifice ale navelor cu zona nelimitata


de navigatie trebuie sa asigure mentinerea temperaturii
necesare in incaperile de marfa cind utilajul de baza
lucreaza cu toti consumatorii de frig in urmatoarele
conditii de mediu ambiant:

- temperatura apei de mare nu este mai mica de


+ 30° C;
- temperatura aerului exterior este cel putin de
+ 40° C.

Puterea echipamentelor de baza ale instalatiei


frigorifice cind
functioneaza continuu timp de 24 h/zi trebuie sa fie
suficienta pentru mentinerea temperaturii cerute in
magaziile racite, asigurind cu frig si alti consumatori.

Echipamentele de baza trebuie sa cuprinda in


componentele lor cel putin doua condensatoare identice.

121
Echipamentul de rezerva al instalatiilor frigorifice cu
compresoare trebuie sa includa un compresor cu motor de
actionare, un condensator, instalatie de comanda si o
intreaga armatura necesara pentru asigurarea functionarii
independente a tuturor dispozitivelor din acest
echipament.

Puterea echipamentului de rezerva trebuie sa fie


astfel aleasa incit sa asigure la defectarea unui compresor
principal sau condensator, toti consumatorii cu frigul
necesar.

Legaturile sistemului de tubulaturi intre aparate si


mecanisme trebuie sa fie astfel executate incit masinile sa
poata functiona in orice combinatie a aparatelor,
mecanismelor si dispozitivelor necesare pentru
functionare independenta.

Aparatele trebuie sa fie prevazute pe tubulaturile de


aspiratie si refulare cu racordurile necesare care sa
permita transferul agentului frigorific sau aspiratia lui din
aparat.

Amplasarea bateriilor de racire trebuie sa asigure


racirea uniforma a incaperii. Bateriile trebuie sa fie
compuse din cel putin doua sectii independente care se
pot decupla separat. Nu este permisa folosirea bateriilor
de racire cu vaporizarea directa a unui agent frigorific din
grupa a - II - a.

Daca pentru circulatia agentilor frigorifici se folosesc


pompe, trebuie prevazute cel putin doua pompe de
circulatie a agentului frigorific din care una este de
rezerva.

Daca sistemul de pompare poate functiona cu pompa


decuplata, pompa de rezerva poate sa nu fie prevazuta.
Totusi, in acest caz reducerea capacitatii camerelor sau
instalatiei de congelare nu trebuie sa depaseasca 20%.

122
Instalatiile frigorifice trebuie sa aibe cel putin doua
pompe de circulatie a apei de racire din care una este de
rezerva.

Ca pompa de rezerva se poate folosi orice pompa


navala pentru apa din afara bordului, avind presiune si
debit suficient.

Apa de racire trebuie sa fie alimentata de la cel putin


doua prize de fund.

Daca se vor folosi prize de fund cu destinatie


generala, trebuie sa se asigure debitul de apa necesar de
la fiecare priza in conditii normale de exploatare a navei.

3. Materiale.

Calitatea si caracteristicele principale ale materialelor


folosite pentru confectionarea pieselor, ansamblelor si
fixarilor echipamentului frigorific lucrind in conditiile unor
solicitari dinamice, a unor suprapresiuni sau a unor
temperaturi variabile si joase trebuie sa corespunda
cerintei Societatii de clasificare.

Alegerea materialului trebuie sa se faca in functie de


temparatura de regim si proprietatile fizico-chimice ale
agentilor frigorifici:

1. Materialele elementelor de echipamente care


lucreaza ca agenti frigorifici si solutiile lor cu ulei
de ungere, cu medii de racire si cu medii racite
trebuie sa fie inerte si stabile fata de acestea.
2. Materialele pieselor de echipamente ce lucreaza
in conditii de joasa temperatura, nu trebuie sa
prezinte schimbari structurale ireversibile si
trebuie sa pastreze rezistenta suficienta la
temperaturile de lucru scazute.
3. Materialele pentru piesele si ansamblele
echipamentului de racire care functioneaza la

123
temperatura de pina la - 50° C se vor alege tinind
cont de recomandarile Societatii de clasificare.
4. Materialele elementelor de echipamente ce
lucreaza la temperaturi sub - 50° C constituie
obiectul unei examinari speciale din partea
Societatii de clasificare.

Piesele mecanismelor si aparatelor care intra in


contact cu un mediu care contribuie la aparitia coroziunii
trebuie sa fie executate din materiale care au fata de
acest mediu o rezistenta suficienta la coroziune, sau vor
avea acoperiri de rezistenta echivalente.

4. Incaperile instalatiilor frigorifice navale.


Compartimentul masinilor frigorifice.

Amplasarea mecanismelor, aparatelor si tubulaturilor


in incaperile masinilor frigorifice trebuie sa asigure
deservirea lor usoara precum si posibilitatea inlocuirii
pieselor fara demontarea de pe postament a
mecanismelor si aparatelor.

Incaperile masinilor frigorifice trebuie sa aibe doua


iesiri amplasate cit mai departe una de alta cu usi ce se
inchid in afara.

Compartimentele masinilor frigorifice automatizate


navale unde nu se prevede serviciul de cart permanent si
care folosesc agenti frigorifici din grupa I pot sa nu aiba o
a doua iesire.

Iesirile din compartimentul de masini frigorifice care


functioneaza cu agenti frigorifici din grupele II si III nu
trebuie sa duca in incaperile de locuit si de serviciu sau in
incaperi care comunica cu acestea.

In compartimentele de masini frigorifice trebuie sa


existe un hidrant de incendiu cu furtun, alimentat de la
instalatia de stingere a incendiului cu apa.

124
Compartimentele de masini frigorifice trebuie sa aibe
o ventilatie autonaoma care sa asigure 10 schimburi de
aer pe ora.

In afara de ventilatia principala, fiecare compartiment


de masini frigorifice trebuie prevazut cu o ventilatie pentru
caz de avarie care va asigura urmatoarele :

1. pentru compartimentele de masini frigorifice


functionind cu agenti frigorifici din grupele II si III, 30
schimburi de aer pe ora.

2. pentru compartimente de masini frigorifice


functionind cu agenti frigorifici din grupa I, 20
schimburi de aer pe ora.

In functie de densitatea agentior frigorifici instalatiile de


ventilatie trebuie sa asigure extragerea aerului din
punctele cele mai inalte sau mai joase ale incaperii.

Incaperile pentru pastrarea rezervelor de agenti frigorifici.

Incaperile pentru pastrarea rezervelor de agenti


frigorifici trebuie sa fie separate de alte incaperi, iar
pentru pastrarea rezervelor de agent frigorific din grupa a
- II - a, amplasarea acestor incaperi pe nava precum si
constructia peretilor trebuie sa indeplineasca cerintele
Societatii de clasificare privind protectia contra
incendiilor.

Incaperile destinate pastrarii agentilor frigorifici


trebuie de asemenea sa fie etanse la gaze.

Buteliile de agent frigorific trebuie astfel fixate incit


pe timp de furtuna sa nu poata fi deplasate.

Intre peretii metalici ai incaperilor si butelii, precum si


intre butelii trebuie introduse garnituri nemetalice.

Incaperile pentru depozitarea rezervelor de agenti


frigorifici trebuie prevazute cu ventilatii autonome astfel

125
incit temperatura in spatiile lor sa nu depaseasca + 45°
C.

In incaperile pentru rezerva de agent frigorific nu se


admite depozitarea buteliilor cu alte gaze comprimate.

Tubulatura de alimentare de la recipientele destinate


pentru depozitarea rezervelor de agent frigorific nu trebuie
sa treaca prin incaperile de locuit sau de serviciu.

Camera de congelare si de racire.

Amplasarea racitoarelor de aer si a ventilatoarelor in


camera congelatoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele
cerinte:
1. aparatele de racire, bateriile, mecanismele,
tubulatura si canalele de aer trebuie bine fixate si
protejate contra deteriorarii de marfa depozitata.

2. in cazul racirii cu aer trebuie asigurat


accesul spre racitorul de aer cind incaperea este complet
incarcata.

Armaturile tubulaturii care duce in interiorul camerei


de congelare trebuie amplasate in afara acesteia.

5. Mecanisme.

Compresoarele trebuie sa indeplineasca urmatoarele


cerinte:

1. Tuburile de aspiratie trebuie sa fie prevazute


cu filtre;
2. Compresoarele trebuie sa fie astfel proiectate
incit temperatura aerului la iesirea din racitorul
de aer sa fie de cel mult 90° C;
3. Spatiile de racire ale compresoarelor trebuie sa
fie prevazute cu posibilitati de scurgere a apei;
4. Pe fiecare treapta de comprimare a
compresorului sau imediat dupa aceasta
trebuie montata o supapa de siguranta care sa
nu permita cresterea presiunii in treapta
respectiva peste 1,1 ori presiunea de calcul, in

126
cazul inchiderii valvulei de pe tubulatura de
refulare.

Pe tubulatura de refulare imediat dupa compresor,


trebuie sa se prevada o siguranta fuzibila sau un dispozitiv
de semnalizare care sa intre in functiune la o temperatura
a aerului de maxim 120° C.

Corpurile racitoarelor de aer de la compresoare


trebuie sa fie prevazute cu supape de siguranta care sa
asigure iesirea libera a aerului comprimat in cazul ruperii
sau spargerii tubulaturilor de racire.

Compresoarele pe partea de aspiratie si de refulare a


agentului frigorific trebuie prevazute cu valvule de
inchidere separata de valvulele automate.

Pe traseul de refulare a agentului frigorific aferent


treptelor intermediare si finale ale compresorului intre
partea de refulare si valvula de inchidere trebuie
prevazuta o supapa de siguranta sau alte dispozitive de
siguranta cu declansare automata care sa asigure
transferul agentului frigorific in tronsonul de aspiratie al
compresorului in caz de crestere excesiva a presiunii.

Dispozitivele de siguranta vor avea capacitatea de


evacuare de cel putin egala cu debitul volumic maxim al
treptei protejate de compresor .

Cresterea presiunii dupa deschiderea supapei de


siguranta nu trebuie sa depaseasca 10% din presiunea de
deschidere.

Racitoare de aer.

Vaporizatoarele si racitoarele de aer cu vaporizare


directa a agentului frigorific vor fi executate prin sudare
sau lipire tare.
Daca pentru racirea magaziilor de marfa se foloseste
numai un racitor de aer, vaporizatorul trebuie sa fie
compus din cel putin doua sectii independente care se pot
intrerupe individual.

127
6. Tubulaturi.

Tubulaturile de agenti frigorifici se vor executa din


tevi trase.

Imbinarile tubulaturilor de otel pentru agenti


frigorifici trebuie executate de regula prin sudura, iar cele
din cupru prin lipire cu aliaj tare sau sudura.
Se admite ca evacuarea agentului frigorific din grupa
a I-a sa se faca in atmosfera intr-un loc nepericulos pentru
oameni.

Conductele de evacuare in caz de avarie a agentului


frigorific, din aparate si recipiente trebuie duse la
colectorul de evacuare pentru caz de avarie, amplasat in
afara compartimentului de masini frigorifice, insa in
apropiere de intrarea in compartiment.
Pe fiecare conducta de evacuare, linga colector se
vor monta valvule de inchidere si indicatoare pentru
scapari de agent frigorific dupa fiecare valvula.

Tubulatura comuna de la colectorul de evacuare in


caz de avarie trebuie prevazuta cu valvula de retinere
montata sub linia de plutire corespunzatoare pescajului
minim al navei.
Pentru suflarea tubulaturii comune trebuie prevazuta
o aductiune de aer comprimat sau abur.

7. Izolatia spatiilor racite.


Izolatia camerelor instalatiei de congelare trebuie sa
indeplineasca urmatoarele cerinte:

- izolatia trebuie executata din materiale stabile


din punct de vedere biologic si care nu degaja miros;

- izolatia trebuie prevazuta cu un invelis de


protectie;

- izolatia trebuie protejata contra infiltrarii apei in


perioada de exploatare sau va fi prevazuta cu

128
mijloace sigure de drenare, si deasemenea se vor lua
masuri contra deteriorarii ei de catre rozatoare.

Izolatia tubulaturilor.

Pentru evitarea formarii puntilor termice, tubulaturile


care trec prin pereti sau punti vor fi izolate de contactul
direct cu partile metalice ale corpului navei. Izolatia
tubulaturilor trebuie protejata de umezeala.

8. Piese de rezerva.

Pe nava trebuie sa existe pentru instalatiile frigorifice


piese de rezerva in cantitatea ceruta de SOCIETATEA DE
CLASIFICARE.

Piesele de rezerva trebuie sa fie bine fixate in locuri


accesibile, marcate si protejate in mod sigur impotriva
coroziunii.

Piesele de rezerva cerute de reguli sunt:

1. pistonul compresorului cu biela asamblata de


fiecare tip = 1-buc;
2. presetupa arborelui compresorului de fiecare tip =
1- buc;
3. bucsa cilindrului compresorului de fiecare tip = 1 -
buc;
4. placile compresoarelor rotative de fiecare tip = 1 -
buc;
5. elicea si arborele ventilatorului de fiecare tip = 1 -
buc;
6. valvula de laminare a agentului frigorific de
fiecare tip = 1-buc;
7. robinete, valvule de fiecare tip = 1 - buc;
8. garnituri de etansare de fiecare tip = 1 - buc;
9. aparate de masura si control de fiecare tip = 1
- buc.

5.14. INSTALATIA DE SALVARE A NAVELOR

129
1.A. ROLUL, COMPONENŢA ŞI FUNCŢIONALITATEA
INSTALAŢIEI DE SALVARE

Instalatia de salvare a navei este destinata a servi salvarii oamenilor


aflati la bord in cazurile de forta majora (esuari, coliziuni, incendii, explozii,
etc.).

Mijloacele de baza pentru salvare sunt constituite din barci si plute


numite si mijloace colective de salvare.

In afara mijloacelor colective de salvare, fiecare nava si cu mijloace


individuale de salvare (in functie de numarul persoanelor aflate la bord).

O instalatie de salvare cuprinde: totalitatea echipamentelor de salvare,


a mijloacelor pentru pastrarea lor la bord, precum si mecanismele pentru
lansarea si ridicarea lor.
Instalatia trebuie sa raspunda in intregime prescriptiilor cuprinse in
“Conventia internationala pentru ocrotirea vietii umane pe mare” SOLAS
(Safety of life at sea).

Mijloacele colective si individuale de salvare sunt astfel construite si


prevazute cu diverse dotari incit sa permita supravietuirea de lunga durata a
omului pe mare.

1.B. BARCI DE SALVARE, INSTALAŢIA BARCILOR DE


SALVARE SI MECANISMELE DE ACTIONARE

1. BARCILE DE SALVARE

Constructia, armamentul si amplasarea barcilor de salvare sunt


prevazute in prescriptiile conventiei SOLAS.

Barcile pot fi executate din lemn, metal, materiale plastice si din


combinarea acestora.

Barcile din lemn. Lemnul desi are greutate specifica mica si pret
relativ scazut prezinta dezavantajele unor rezistente scazute, a pierderii
etanseitatii imbinarilor precum si a efectului de putrezire.

Bordajul acestora poate fi in constructie Klinker (fig. a de mai jos),


plan (fig. b) si in diagonala (fig. c)

130
.
Invelisul barcilor din lemn.

Constructia Klinker este folosita la barcile mici si mijlocii in timp ce


la barcile mari se aplica constructia in diagonala care prezinta avantajul unei
bune rezistente si etansari.

Impotriva efectului de putrezire se impregneaza lemnul cu ulei de in


fiert.

Barcile metalice. Se executa din otel si mai ales din aliaje de


aluminiu-magneziu.

Barcile executate din aluminiu (figura de mai jos) sunt construite in


sistem transversal, chesoanele lor constituind totodata elementele de osatura.
Interiorul chesoanelor este separat prin pereti.

Sectiune transversala printr-o barca de salvare de aluminiu:

1 – perete transversal cheson; 2 – copastie; 3 – brâu; 4 – cheson aer; 5 – chila


de ruliu; 6 – coasta; 7 – carlinga laterala; 8 – chila masiva.

131
Barcile din materiale plastice. Materialele plastice, date fiind
calitatile lor apropiate metalului, sunt din ce in ce mai utilizate. Luindu-se in
considerare si greutatea specifica rezulta avantajul barcilor din materiale
plastice si sub aspect tehnic, dar nu si sub aspect economic (materialele plastice
fiind mai scumpe).

Barcile din materiale plastice (figura de mai jos) sunt executate cel
mai adesea din poliesteri sau smoala epoxidica armate cu fibre sau tesatura din
sticla.

Barca de salvare din material plastic:

1 – copastie; 2 – centura; 3 – cheson cu umplutura; 4 – învelis; 5 – chila de


ruliu; 6 – rezemator pentru picioare; 7 – carlinga laterala; 8 – chila; 9 –
varanga; 10 – bancheta; 11 – ţin-te bine.

132
Barcile din materiale plastice au avantajul de a nu fi supuse
coroziunii si putrezirii, de a fi antimagnetice si rezistente la foc.
Alaturi de materialele plastice in constructia acestor barci se
utilizeaza cu pondere mica atit lemnul cit si metalul.

Barcile de salvare ale navelor petroliere. De cele mai multe ori


operatia de salvare pe navele petroliere este insotita de incendii la bord precum
si de petrol arzind pe suprafata apei. Astfel, salvarea este dificila dattorita
temperaturilor inalte dezvoltate precum si datorita fumului.

In aceste conditii se impune folosirea unor barci de salvare de


constructie speciala care sa permita un timp de trecere prin zona cu petrol
arzind fara cresterea excesiva a temperaturii in interiorul barcii.

Barca de salvare pentru petroliere.

Aceste barci (figura de mai sus) se supun la termoizolarea corpului


precum si la stropirea operei moarte. Grosimea izolatiei termice ajunge pina la
200 mm.

Stropirea operei moarte este deservita de o pompa actionata de


motorul de propulsie sau actionata pneumatic (barca de salvare de poductie
engleza Watercraft).

Pentru sccesul persoanelor in interiorul barcii se prevad inchideri


rapide.

Pentru asigurarea pasagerilor cu aer curat precum si pentru crearea


unei suprapresiuni in interiorul barcii (in scopul impiedicarii patrunderii
fumului) se folosesc butelii cu aer comprimat.

Termoizolatia corpului si stropirea fac ca in interiorul barcii


temperatura sa nu depaseasca 30 – 50 ºC. (uneori 80 ºC la nivelul banchetelor si

133
95 ºC pe plafonul barcii – dupa un interval de 10 minute). In acelasi timp
concentratia gazelor in interiorul barcii se pastreaza in limite admisibile.

Elementul hotaritor in protectie il prezinta izolatia termica, stropirea


avind o eficienta mai redusa mai ales ca in conditii de valuri ruliul barcii
conduce uneori la aspiratia petrolului de la suprafata apei de catre pompa de
stropire (arosaj).
Barcile pentru navele petroliere se executa din aluminiu sau
materiale plastice, ca element izolant folosindu-se azbestul.

2. PROPULSIA BARCILOR DE SALVARE.

In functie de numarul pasagerilor barcile de salvare se prevad cu


propulsie umana (cu rame sau mecanic cu elice) sau cu propulsie mecanica cu
motor cu ardere interna.

Propulsia manuala se efectueaza prin pirghii oscilante (figura a de mai


jos), sau un gen de arbore cotit (ambele pentru actionarea cu miinile). Se mai
poate realiza propulsia umana cu ajutorul pedalelor.

Propulsia umana mecanica se cere a fi compacta (pentru a nu reduce din


spatiul disponibil), simpla, spre a nu fi supusa eventualelor defectari si a nu
solicita o pregatire speciala si un effort insemnat in manipulare.

In acelasi timp propulsia umana mecanica trebuie sa ofere o actionare


ritmica din parte pasagerilor.

134
Propulsia manuala a barcii de salvare:

a – ansamblu;
b - reductorul

In cazul in care barcile de salvare sunt dotate cu elice, aceasta are pas
reglabil (comandat de un dispozitiv special) astfel incit permite mersul atit
inainte cit si inapoi.

Pentru amplificarea miscarii, barcile de salvare se doteaza cu reductoare


(figura b de mai sus).

Cind propulsia se face cu motoare Diesel, acestea trebuie sa asigure


posibilitatea de pornire in orice conditii si sa aiba o rezerva de combustibil
pentru un mars de cel putin 24 de ore.

Exista barci cu propulsie mixta – motor plus actionare manuala – acestea


fiind utilizate mai rar.

3. DOTAREA BARCILOR DE SALVARE.

Pentru a permite supravietuirea persoanelor salvate, pe un interval de


citeva zile Conventia prevede dotarea barcilor cu echipament de navigatie,
alimente, apa, trusa medicala, mijloace de semnalizare – orientare, complet
pentru pescuit, etc.

De cantitatea de apa existenta la bord depinde in primul rind


supravietuirea, motiv pentru care barcile de salvare se doteaza cu instalatii
proprii de preparare a apei potabile din apa de mare.

O atentie deosebita se acorda bunei pastrari a dotarilor (cutii etanse, etc.)


precum si amplasarilor corecte si sigure.

4. CIRLIGELE BARCII DE SALVARE.

Barcile de salvare pot fi suspendate de cirlige fixe.

Daca la lansare marea este montata atunci o extremitate a barcii se poate


afla pe creasta valului, cu palanul slabit in timp ce cealalta extremitate va fi
suspendata deasupra golului de val.

Aceasta constituie o situatie foarte periculoasa.

135
Din aceste motive barcile de salvare se doteaza cu cirlige patent de tip
Angrove, Mc Kay si Robinson (figura de mai jos):

Dispozitive pentru eliberarea barcii:

a – cirlig Angrove;
b – cirlig Mc Kay;
c – cirlig Robinson

136
5. MIJLOACE PENTRU RIDICAREA, LANSAREA SI
REZEMAREA BARCILOR DE SALVARE.

Pentru lansarea si ridicarea barcilor de salvare se folosesc gruiele de


barci. Manipularea barcilor poate fi facute nu numai cu gruie ci si cu ajutorul
bigilor si macaralelor.

Rezemarea barcilor se face prin cavaleti si prinderi cu dispozitive


flexibile de gruiul propriu – zis sau de puntea navei.
a. Gruiele de barci. In general se disting trei tipuri constructive de
gruie: gruie rabatabile (basculante), gruie gravitationale si gruie radiale.

Conventia SOLAS contine o serie de prescriptii obligatorii pentru


gruiele barcilor de salvare precum si pentru amplasarea lor.

Gruiele rabatabile (basculante). La aceste gruie bratul se rabate


(basculeaza) in jurul axului orizontal al lagarului gruiului. Dupa forma bratului
gruiele pot fi cu brat drept sau cu brat curbat.

Gruiele rabatabile se monteaza in afara lungimii barcii (pentru a permite


trecerea ei in afara bordului) si astfel planul de suspendare este inclinat sub
sarcina. Pentru a nu avea planul inclinat se prevede uneori bratul cu o portiune
in consola sau se dispune inclinat.

Mecanism cu surub pentru gruie rabatabile:

137
Rabatarea bratului gruielor se realizeaza cu ajutorul macanismelor cu
unul sau doua suruburi (figura de mai sus).

Gruiele cu surub tip Lum (figura de mai jos) solicita lungimi mai mici
de brat si timpi de manipulare redusi:

138
Gruie rabatabila cu surub tip Lum.

Gruiele rabatabile cu brat frint au deschideri mari la lungimi relativ mici


ale bratelor. Gruiele rabatabile cu surub avind o rigiditate mica sunt deficiente
in functionare pentru nave avind inclinari.

Gruiele gravitationale, sunt cele mai folosite in manipularea barcilor


chiar si a celor mai grele.

Pentru barcile de salvare cu o greutate la lansare de peste 2 300 daN,


gruiele se cer a fi numai de tip gravitational (acestea permitind o lansare foarte
rapida).

Desi se realizeaza in constructii foarte diverse, ele se pot grupa dupa


principiul de lucru in urmatoarele categorii:
- gruie care lucreaza prin rabatare avind una sau doua articulatii;

139
- gruie care lucreaza prin rostogolire;
- gruie care lucreaza prin miscari combinate (rostogolire plus rabatere)
- gruie de constructie speciala.

Avantajul esential al gruielor gravitationale este rapiditatea lansarii


barcii (au insa dezavantajul de a fi complicate, grele si scumpe).

Sub influenta greutatii proprii, fara nici o alta interventie (evident dupa
eliberarea prinderilor) bratul gruiei aduce barca in afara bordului, dupa care
continua miscarea de coborire a barcii pe verticala.

Din punct de vedere cinematic gruiele cu articulatie au o miscare de


rotatie in jurul unei axe determinate, in timp ce gruiele cu rostogolire realizeaza
o miscare de rotire–translatie pe o traiectorie cunoscuta.
Viteza de lansare a barcilor cu ajutorul gruielor gravitationale se
controleaza prin frina vinciurilor gruielor.

Gruie gravitationale cu articulatii:


a – cu o articulatie; b – cu doua articulatii si cu rezemare dubla:

Gruiele cu o articulatie (figura a de mai sus) sunt cele mai simple si mai
sigure desi au inaltimi mari.

140
Gruiele cu rostogolire si cele combinate sunt susceptibile funtionarii
nesigure datorita inghetului, depunerilor de praf, etc, care pot impiedica
lansarea in anumite conditii.

Gruiele cu doua articulatii (figura b de mai sus) sau cu dubla rabatare


realizeaza mai intii rabaterea in jurul articulatiei mai apropiate de P. D. al navei
dupa care se continua rabatarea in jurul articulatiei din apropierea bordului.
Gruiele cu doua articulatii asigura deschideri mari (fara o crestere prea mare a
fortelor) si desi sunt mai complicate au inaltimi mai mici care le fac utilizabile
mai ales la barcile foarte mari.

La gruiele care lucreaza prin rostogolire, bratul este dotat cu role care se
deplaseaza pe una sau doua cai de ghidare. Daca gruia are o singura cale de
rulare, in miscarea sa bratul isi schimba deschiderea si rabate barca. Daca insa
exista doua cai de ghidare, rabaterea este insotita si de o miscare de translatie
ca urmare a deplasarii diferite a rolelor (figura de mai jos):

Gruie gravitationala cu rostogolire pe doua cai.

Gruiele radiale au in prezent o utilizare limitata numai la navele


fluviale.

141
Aducerea barcii din afara bordului se fac prin rotirea gruielor, prin
intermediul saulelor manevrate manual (figura de mai jos). Deschiderile fiind
limitate, pentru lansare se cere ca nava sa fie pe chila dreapta.

Gruie rotativa cu barca de serviciu.

b. Mecanismele gruielor de barci. Pentru lansarea barcilor complet


echipate si cu pasageri la bord precum si pentru ridicarea barcii fara pasageri se
utilizeaza vinciuri pentru gruie de barci.

Puterea de antrenare a vinciurilor este determinata de conditia de


ridicare la bord fara impunerea unor timpi limita.

Cum lansarea se face in majoritatea cazurilor gravitational, dotarilor de


siguranta a vinciurilor li se da o atentie deosebita. De obicei se prevede o frina
manuala si o frina centrifuga pentru turatia limita a tamburului.

Actionarea vinciului se realizeaza manual sau mecanic.

142
Actionarea mecanica se obtine de la motoare electrice stabile sau
portative, motoare pneumatice portative sau motoare hidraulice. Actionarea
manuala se foloseste numai la barci mici (sub 20 persoane).

Vinciurile cu actionare mecanica se prevad si cu actionare manuala de


rezerva care se foloseste la aducerea completa la post a bratelor gruielor dupa
ce au actionat limitatoarele de cursa precum si pentru cazurile cind reteaua
energetica a navei este defecta.

Daca in apropierea gruielor exista un tambur de manevra al unui


mecanism de punte se pot folosi vinciuri fara motor prevazute in acest caz cu
un al treilea tambur pe care se infasoara un cablu de antrenare (figura de mai
jos). Astfel, cablul de antrenare pune in miscare vinciul gruielor de barci.

Vinci fara motor pentru gruie:


1 – toba pentru cablurile gruielor; 2 – toba auxiliara pentru antrenare; 3 –
reductor; 4 – frina.

c. Rezemarea si armarea barcilor. Pentru rezemarea barcilor in pozitia


de repaus constructiile utilizate sunt deosebite la barcile de salvare fata de cele
ale barcilor de serviciu.

143
Barcile de salvare se pastreaza in pozitie asemanatoare plutirii cu
rezemarea la punte sau la bratele gruielor.

Pentru sprijinirea barcilor se folosesc cavaleti din lemn prevazuti, la


partea de contact cu barca, cu perne moi care iau forma respectivei sectiuni
transversale a barcii (figura de mai jos):

144
Cavaleti pentru barci:
a – constructie fixa; b – constructie unilaterala; c – construcie speciala.

Armarea barcilor pe cavaleti trebuie sa ofere o prindere sigura la


oscilatiile navei, sa evite ambarcarea de apa si in acelasi timp trebuie sa permita

145
o eliberare rapida (absolut necesara mai ales la barcile de salvare). Eliberarea
rapida se obtine prin prevederea prinderii cu un cioc de papagal.

1.C. PLUTELE DE SALVARE

In functie de constructia lor, plutele de salvare sunt de doua feluri:


rigide si elastice.

Plutele rigide sunt executate din metal (otel si aliaje de aluminiu) si


materiale plastice in timp ce plutele elastice sunt executate din cauciuc pinzat.

Conventia SOLAS prevede conditiile de disponibilitate a plutelor de


salvare.

Plutele de salvare indiferent de constructia lor se doteaza cu echipament


de navigatie, semnalizare, trusa medicala, trusa de pescuit, rezerve de
alimente,etc.

Problema cea mai importanta a plutelor de salvare este stabilitatea pe


valuri. Pentru aceasta se iau o serie de masuri constructive, iar la utilizare este
absolut obligatoriu ca repartizarea ocupantilor pe pluta sa fie echilibrata.

Plutele au marele avantaj ca solicita un spatiu mic de depozitare pe


punte si in acelasi timp sunt usoare. Aceste avantaje permit ca la nave mici
mijloacele colective de salvare sa fie asigurate de plute. Mai mult chiar, plutele
de salvare pot inlocui partial barcile de salvare.

1. PLUTELE RIGIDE DE SALVARE.

Aceste plute pot fi: circulare, ovale sau dreptunghiulare. Desi complicate
constructiv, plutele circulare prin simetria lor asigura o buna stabilitate pe toate
directiile.

Plutele dreptunghiulare ofera o buna utilizare a materialului dar la deriva


se rasucesc si partea lunga ia o pozitie transversala pe directia miscarii, ceea ce
mareste si mai mult viteza derivei si reduce stabilitatea.

Din punctul de vedere al materialului utilizat plutele pot fi: metalice


(figura a de mai jos) compartimentate prin pereti despartitori, forma acestora

146
fiind in cele mai multe cazuri ovala, sau din materiale plastice (figura b de mai
jos) cu o umplutura de masa plastica spongioasa, foarte usoara, neinflamabila,
neabsorbanta si nesupusa putrezirii. Invelisul acestora este constituit din
tesatura de fibre de sticla.

Plute rigide de salvare:

a – metalica; b – din material plastic; 1 – tenda; 2 – lampa de semnalizare; 3 –


inel; 4 – corp; 5 – tin-te bine; 6 – umplutura; 7 – fund.

2. PLUTELE ELASTICE DE SALVARE.

Pluta elastica (figura de mai jos) are drept element de baza camera de
plutire astfel compartimentata incit la umplerea cu apa a jumatate din
compartimente, pluta cu echipaj trebuie sa pluteasca inca.

147
Pluta elastica de salvare:

1 – cadru–arc; 2 – camera de plutire; 3 – fund; 4 – buzunare de apa; 5 – tenda;


6 – lampa; 7 – intrare; 8 – scarita de acces.

Tenda (acoperisul) se confectioneaza din cauciuc pinzat, ea rezemindu-


se pe niste cadre–arc in care se insufla gaz. Ea are o forma semisferica astfel
incit sa permita unui singur om de a aduce pluta in pozitie normala (din situatia
de rasturnare).

Plutele elastice in general au o forma circulara sau ovala.

Pentru umflarea plutei se folosesc butelii (cu amplasament convenabil)


in care se afla bioxid de carbon sau amestec de bioxid de carbon cu azot.

Pastrarea plutelor se face in anvelope de plastic amplasate pe punte.

3. LANSAREA PLUTELOR DE SALVARE.

Plutele montate de regula pe puntile superioare se arunca la apa, iar


accesul pasagerilor se face dupa aceea.

148
Odata aruncate la apa, anvelopa plutei elastice se autodesface si pluta se
umfla automat in circa 20 s.

Anumite constructii de plute se prevad cu relee hidrostatice, care


elibereaza automat pluta la contactul cu apa.

4. PLUTE SPECIALE.

Accesul persoanelor in pluta aflata la apa prezinta mari dificultati pentru


persoane neantrenate si mai ales in conditii de mare montata.

Pentru a inlatura acest dezavantaj, sau executat plute in care accesul


persoanelor se face la pluta aflata inca la bordul navei. O astfel de pluta (cu
persoane la bord) se lanseaza cu ajutorul unei bigi sau grui rotativ. Astfel, se
aduce pluta elastica in afara bordului si datorita tensiunii din parima de legatura
a plutei la nava se produce umflarea ei automata, dupa care se face ambarcarea
persoanelor si lansarea propriu-zisa.

1.D. MIJLOACE INDIVIDUALE DE SALVARE

Acestea sunt reglementate de Conventia SOLAS, prescriptiile IMO si


ISO.

Colaci de salvare. Acestia trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte:


- de a fi executati din pluta masiva, material plastic sau orice alt material
stabil la hidrocarburi si actiunea mediului marin (colacii cu
compartimente pentru insuflare prealabila sunt interzisi a fi folositi);
- colacul trebuie sa fie astfel construit incit sa sustina in apa dulce o
greutate de fier de cel putin 142 N timp de 24 ore.

O parte din colaci se doteaza cu aparate luminoase cu aprindere


automata care trebuie sa functioneze minim45 minute:

149
Colac de salvare cu lampa.

1.E. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII

Locul de montare a barcii trebuie sa asigure accesul suficient necesar


pentru deservirea gurilor de barca.

In locurile de instalare a barcilor, marginea exterioara a puntii se va


prevedea cu o rama care sa impiedice alunecarea picioarelor persoanelor ce
deservesc gruile de barca si barcile.
Constructia balustrazii detasabile in zona de instalare a barcilor trebuie
sa asigure montarea si scoaterea ei comoda, pe masura necesitatilor.

Constructia fixarii barcilor la post trebuie sa asigure posibilitatea


eliberarii si infasurarii saulelor fara ca omul sa iasa in partea dinspre mare.

Pe culoarele si in compartimentele navei se vor prevedea sageti si


inscriptii care sa indice caile cele mai scurte de evacuare spre mijloacele de
salvare.

In locurile intunecate, sagetile si inscriptiile vor fi luminate sau


executate cu vopsea luminiscenta.

150