Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSTALATII NAVALE
1
5.2. CLASIFICAREA INSTALATIILOR NAVALE
2
examinare si reparare; elementele constructive ale instalatiilor
trebuie sa se incadreze in arhitectura incaperilor pe care le deservesc
sau pe care le traverseaza;
- functionarea instalatiilor trebuie sa respecte prevederile conventiilor
internationale privind poluarea de catre nave a apei de mare;
- instalatiile care participa la realizarea conditiilor de viata pentru
oamenii de la bord trebuie sa respecte prevederile normelor sanitare
internationale (parametrii de confort ai aerului, apa potabila, nivel
acustic, frecventa si amplitudine a vibratiilor);
- toate instalatiile de la bord trebuie sa respecte prevederile registrului
naval sub supravegherea caruia se construieste sau se exploateaza
nava;
- functionarea instalatiilor navei trebuie sa fie mecanizata sau
automatizata in limite rezonabile si in functie de clasa navei;
- masinile instalatiilor ce functioneaza in medii explozive trebuie sa nu
produca scantei care sa poata provoca incendii la bordul navei;
- corpul masinilor amplasate pe puntea deschisa trebuie sa fie etanse la
valurile care spala puntea in timpul navigatiei;
- posibilitatea actionarii locale si de la distanta;
- simplitate de reglare si stabilitate de functionare;
- simplitate de deservire si intretinere;
- durata maxima de exploatare.
3
Presiunea nominala este presiunea maxima admisibila de functionare a
unui element de instalatie.
Fluidele de lucru din instalatiile navale pot fi: apa rece sau calda, de
mare sau dulce; abur; aer la diverse presiuni; freon; amoniac; solutiile in apa
ale unor saruri; substante spumogene; produse petroliere; uleiuri de ungere si
de actionare hidrostatica; bioxid de carbon. Agresivitatea lor fata de tubulaturi
si armaturi, viteza de curgere, temperatura si presiunea sunt diferite, deci si
materialele utilizate trebuie alese in mod corespunzator.
5.4.1. TEVI
4
5.4.1.4. Tevi din mase plastice
Se folosesc pentru tubulaturi de apa dulce (instalatii sanitare) sau de aer
(ventilatie, conditionare).
5
Trecerile tubulaturilor prin peretii etansi ai corpului navei se realizeaza
cu: flanse sudate cu doua fete, trecere cu flansa sudata sau demontabila.
Tubulaturile instalatiilor navale nu trebuie sa fie tensionate datorita
incovoierii corpului navei sau datorita dilatarilor termice. Pe traseele de tevi se
monteaza compensatoare curbe, telescopice cu presetupa de etansare sau cu
inel de cauciuc, lenticulare, cu furtun de cauciuc.
Compensatoarele elastice ale tubulaturilor de combustibil sau de ulei de
ungere, ca si cele ale tubulaturilor legate cu dispozitivele de actionare a usilor
etanse la apa si cu deschiderile din invelisul exterior al corpului a caror
distrugere in caz de incendiu ar crea pericolul inundarii navei, vor fi rezistente
la foc.
6
Fata de garniturile plane, garniturilor spatiale, folosite la presetupe, li se
mai cere coeficient de frecare redus si uzura mica. Se executa din snur impletit,
cu sectiune transversala circulara sau de preferinta patrata, sunt uscate sau
impregnate cu diverse materiale lubrifiante.
7
electromotor si un reductor pentru fiecare armatura, este recomandat in
instalatii cu armaturi putine si de diametre nominale mari. Nu se recomanda
utilizarea sa in instalatiile de marfa ale petrolierelor. In Romania sunt
omologate electromecanismele de actionare a armaturilor REGMO (fig.1 : 1-
electromotor de actionare; 2- reductor; 3- cofret electric; 4- roata de manevra
pentru actionare manuala; 5- armatura de inchidere si reglaj), care pot fi cu
sertar sau cu ventil. Cele noua marimi de baza au momente de actionare (8 …
10000)Nm si puteri de actionare (0,3 … 22) KW.
1 2 3
Fig.1.
10
z2 9 11
z5
z9 z8 z9
z3 3 4
6
7
Deschis Inchis
8
8
Fig.2.
In fig.2 este reprezentata schema cinematica a mecanismului de
actionare ( 1- electromotor; 2- cuplaj cu bile pentru limitarea momentului
maxim; 3- balanta dinamometrica pentru reglarea momentelor mecanice de
inchidere si deschidere a armaturii; 4- arcurile balantei dinamometrice; 5- arcul
cuplajului de limitare a momentului maxim; 6- microintrerupatori limitare
cursa; 7- came actionare microintrerupatori; 8- indicator local de pozitie; 9-
potentiometru; 10- roata de mana; 11- microintrerupator actionare electrica;
z1,z2,z3,H – mecanism planetar; z1- roata motoare centrala; z2- satelit; z3- roata
centrala fixata, cu momentul mecanic reglat; z 4- roata mecanism limitare
moment; z5- pinion fixat pe arborele mecanismului de limitare a momentului;
z6/z7, z12/z13, z14/z15 – angrenajele mecanismului de limitare a momentului; z8/z9-
roti de schimb; z10/z11- angrenaj melcat principal;z16/z17- angrenajul
mecanismului de actionare manuala; z18/z19- cuplaj mobil dintat).
9
5.5. ORGANIZAREA PROBARII INSTALATIILOR
NAVALE DE BORD
10
b. Probele de receptie pe parcursul montarii au ca obiect: rezistenta
statica de suprasarcina a instalatiilor de ridicat, rezistenta mecanica si
etanseitatea tubulaturilor si recipientilor sub presiune, rezistenta electrica a
izolatiei conductorilor montati in instalatii etc. Ele se executa de catre santier si
se receptioneaza de organele C.T.C. sub supravegherea societatii de clasificare
acolo unde este cazul. La receptionare participa si comisia de supraveghere din
partea beneficiarului, daca prin contract este stipulata existenta ei in santierul
constructor.
11
Probarea unei nave marcheaza inceperea perioadei de receptionare.
Probarea navei de catre santier se executa cu ajutorul unei comisii de
predare numita de acesta, iar receptionarea se face cu o comisie de receptie
a beneficiarului. La probe participa si inspectorii de registru naval, pentru
acele parti care intereseaza societatea de clasificare. Inaintea inceperii
probelor trebuie prezentate registrului naval toate certificatele de calitate si
actele probelor care intereseaza clasificarea, precum si anexele cu
rezultatele verificarilor in faza de montare.
Inceperea probelor de receptionare nu trebuie sa fie conditionata de
inchiderea ciclului de fabricatie a navei.
La inceperea probelor oficiale de receptionare, instalatiile si agregatele a
caror probare nu este legata de instalatia de propulsie a navei sau de iesirea
navei in proba de mars, trebuie sa fie receptionate tehnic in privinta
montajului, inca in perioada de construire a navei. Receptionarea trebuie
facuta de comisia de supraveghere si organele de control tehnic ale
santierului, cu participarea inspectorilor de registru naval, acolo unde este
cazul.
In tot timpul efectuarii probelor de receptie, trebuie loate masuri de tehnica
securitatii muncii si protectia muncii si de prevenire a incendiilor. Este
recomandabil sa se inceapa cu instalatiile de care depinde vitalitatea navei.
Inainte de inceperea probelor de receptie, comisia de predare a santierului
verifica fiecare instalatie in cadrul probelor de casa si completeaza tabele
cu date de probare, astfel incat la inceperea probelor de predare comisia de
receptie sa dispuna de rezultatele probelor de casa.
Probele de receptie se executa in trei etape principale: probe la cheu, probe
de mars si probe de control.
12
Daca in timpul probarii la cheu se constata defectiuni la instalatii,
mecanisme sau agregate, comisia de receptie poate cere revizuirea
elementului de instalatie care a functionat defectuos. Dupa revizie, este
necesara reluarea probarii instalatiei, dupa un program de probare redus la
necesitatile de stabilire a calitatii remedierilor efectuate.
13
In timpul exploatarii, caracteristicile initiale ale elementelor componente
ale instalatiilor navale se modifica treptat, conform functiei de timp a
uzurii. Uzura se produce diferit in timp:
- in perioada de rodaj, ea este rapida, mai ales in cazul elementelor cu
frecare uscata la care ea este de fapt, o continuare a proceselor de
prelucrare prin aschiere;
- in perioada exploatarii normale, functia de timp a uzurii este relativ
liniara, iar panta curbei caracterizeaza durata de viata a elementului
instalatiei;
- dupa depasirea uzurii admisibile, functia de uzura este exponentiala
(uzura catastrofala), iar daca instalatia continua sa functioneze, apare
avarierea.
Cand un element al instalatiei a ajuns la uzura maxima admisibila, el
trebuie reparat.
14
5.6.1.4. Constatarea defectelor.
Pentru mentinerea instalatiilor navale la parametrii nominali de
functionare, periodic, la intervale de timp indicate in instructiunile de
exploatare, trebuie procedat la demontarea lor pentru revizie tehnica si
eventual, pentru constatarea si indepartarea defectiunilor. Revizuirea periodica
trebuie facuta indiferentde aparitia vreunui defect vizibil. In acest sens
Registrele navale folosesc o forma relativ recenta de urmarire a starii tehnice a
navelor si instalatiilor lor, denumita supraveghere continua.
Pentru constatarea defectelor trebuie facute masuratori de uzuri
dimensionale, abateri de forma geometrica si de parametrii de functionare a
pieselor si se inlocuiesc elementele deteriorate.
15
b. Reparatiile curente sunt cele de gradul 1 si 2, RC 1 si RC2. Ele
constau din demontarea completa a tuturor instalatiilor si mecanis-melor in
vederea revizuirii lor. Piesele uzate sunt inlocuite sau reparate cu atentie, astfel
incat sa fie asigurata functionarea lor pana la urmatoarea reparatie curenta.
Dupa executarea unei reparatii curente, starea tehnica a instalatiilor
navei devine mai buna, insa nu toate uzurile sunt anulate.
16
intreaga durata a ciclului de 4 ani, pentru fiecare instalatie in parte, conform
Cartii Registru eliberate de societatea de clasificare a navei.
De asemenea, inspectorii de registru naval pot efectua inspectii
ocazionale, la cererea armatorului, de exemplu in cazul avariilor sau
reparatiilor.
17
Constructie si functionare
Rotorul este fixat pe arbore cu ajutorul unor pene. Arborele se sprijina
pe batiul pompei cu ajutorul unor rulmenti.
Lichidul patrunde prin conducta de aspiratie. Pentru a putea porni,
pompa si conducta de aspiratie trebuie in prealabil umplute cu lichid.
Prin invartirea rotorului apa este centrifugata catre periferia acesteia. La
intrarea in rotor se creaza vid. Pe suprafata libera din bazinul de aspiratie
actioneaza presiunea atmosferica.
Datorita acestei diferente de presiune intre bazinul de aspiratie si intrarea
in pompa este generat un flux de lichid continuu. De la periferia rotorului apa
trece prin carcasa statorica in camera spirala si patrunde prin difuzor in
conducta de refulare. In camasa statorica, in camera spirala dar mai ales in
difuzor, o parte din energia cinetica a lichidului se transforma in energie
potentiala.
5 3
4 1 1
3
2
6
18
Fig. 5. Rotorul unei pompe centrifuge
1. inelul acoperitor; 2. coroana ;
3. paleta ; 4. inelul labirintului
19
Trebuie respectate cu strictete normele de tehnica securitatii muncii,
stiind ca organele in rotatie si lichidul pompat prezinta pericol.
Pentru oprirea agregatului de pompare sunt necesare urmatoarele
operatiuni:
- inchiderea progresiva a vanei de refulare, acolo unde exista ;
- oprirea motorului;
- inchiderea robinetelor manometrului si a tevilor prin care se
introduce apa in presgarnitura si apa de racire la lagare.
In cazul unor temperaturi ambiante scazute, dupa oprirea pompei se
golesc de apa atat pompa, cat si conductele.
Fig.7. Fig.8.
Dopul filetat 4 serveste la evacuarea din carcasa a condensatului.
Rotoarele (fig.8.) au palete radiale, curbate in zona de intrare.
20
5.6.3.1. Pompe axiale
Sunt generatoare hidrodinamice care maresc presiunea lichidului
transportat prin transferarea catre lichid a energiei mecanice de antrenare,
folosind pentru aceasta un rotor cu pale radiale, profilate si orientate astfel incat
sa realizeze portanta.
In fig. 9 este reprezentata pompa axiala CL(canal lateral) utilizata in
instalatiile navale (1- carcasa de aspiratie; 2- celula de aspiratie; 3,5- celule de
refulare; 4- etaj de rotor axial; 6,12- pene paralele; 7- carcasa de refulare; 8-
suport de lagar; 9- piulita de presetupa; 10,14- capace de rulmenti; 11- arbore
principal; 13- ungator cu bila; 15- rulment radial cu bila; 16- inel de presiune;
17- presgarnitura; 18- garnitura de etansare; 19- inel de fund; 20- talpa de
fixare).
Fig.9
21
Fig.10
Ventilatoarele axiale sunt utilizate pentru ventilarea magaziilor de
marfuri generale, compartimentelor de masini si altor incaperi de volum mare,
pentru care sarcinile sunt reduse.
22
Pompele cu actiune directa se construiesc in doua variante : pompe
orizontale si pompe verticale.
Actionarea pompei se face cu abur, mecanic sau electric. Comun
pentru pompele cu piston este faptul ca atat debitul cat si randamentul se
mentin constante in regim de turatie constante.
La pompele actionate cu abur forta de antrenare este asigurata de
cilindrul mecanic (de abur).
In figura 11 este redata o sectiune printr-o pompa orizontala cu actiune
directa, actionata de abur. Prin miscarea sertarului (care este primita de la tija
pistonului) se realizeaza introducerea aburului in cilindru pe o fata sau alta a
pistonului mecanic. Prin destinderea aburului, pistonul mecanic va face o
miscare de translatie in acelasi timp si sens cu pistonul hidraulic. La fiecare
cursa, pistonul hidraulic aspira si totodata refuleaza o portie de fluid. Pe un
principiu asemanator se construiesc si pompele Waier, de tip vertical, mono sau
biax. In favoarea folosirii pompelor cu piston in instalatiile navale pledeaza
faptul ca ele pot functiona sigur in orice conditii, in schimb prezinta
dezavantajul unui gabarit mare si un randament redus.
La o pompa cu piston, debitul se calculeaza cu relatia:
Q=60 vKFhnS [m3/h]
unde : v= randamentul volumic;
K = numarul de suprafete active ale pistonului;
Fh = aria cilindrului pompei [m2] ;
S = cursa pistonului [m] ;
D = diametrul cilindrului hidraulic [m] .
4 10 10 14
2
15
5 5 12
9 9
8 16 19
19
17
6 20 11 13 18
7 7
23
Fig.11. Pompa cu piston, cu dublu efect, actionata cu abur:
1- camera de aer; 2- camera supapelor; 3- robinet de dezaerare; 4- supape de
refulare; 5- supape de aspiratie; 6- cilindru pentru combustibil ;7- robinete
de purjare; 8- piston pentru partea de combustibil; 9- sistem de etansare; 10-
inele de prindere; 11- cap de cruce; 12- brat de actionare; 13- tija pistonului;
14- tija sertarului; 15- sertar de distributie; 16- canale pentru abur; 17-
piston pentru partea de abur; 18- cilindru pentru abur; 19- capace de
cilindru; 20- suport metalic.
24
pentru actionari pneumatice, suflarea valvulelor kingston etc. In instalatiile
navale aerul comprimat se depoziteaza in butelii de presiune maxima 30 bar,
nivel de presiune care determina constructia compresoarelor de aer folosite.
In fig. 12 este reprezentata schema compresorului naval polonez SC2-
115, in care au fost utilizate notatiile : 1- blocul cilindrilor; 2- piston; 3- filtru
de aer; 4,5- supape de aspiratie si refulare la primul etaj; 6- manometru la
primul etaj; 7- supapa de siguranta la primul etaj ; 8- racitor intermediar; 9-
separator de picaturi la primul etaj; 10,11- supape de aspiratie si refulare la al
doilea etaj; 12- racitor final; 13,14- separator de picaturi si manometru la al
doilea etaj; 15- supapa de siguranta la al doilea etaj; 16,17- separatoare
automate de picaturi la primul si al doilea etaj; 18,19- armaturi de manevra
manuala la primul si al doilea etaj; 20- armatura de manevra automata; 21-
filtru grosier pe circuitul de ungere; 22- pompa de ungere cu roti dintate; 23-
supapa de siguranta; 24- filtru fin pe circuitul de ungere; 25- manometru pe
circuitul de ungere; 26- racord pentru presostatul circuitului de ungere; 27-
racord pentru presostatul de intrare a apei de racire; 28- racord pentru
presostatul de aer comprimat livrat; 29- racord pentru termostatul de iesire a
apei de racire; 30- dop fuzibil la 100C; 31-termometrul; 32- arbore cotit; 33-
racord de intrare a aerului; 34- conducta de refulare a aerului comprimat; 35-
conducta de intrare a apei de racire; 36- conducta de iesire a apei de racire;
37,38- conducte colectoare ale separatoarelor de picaturi la cele doua etaje de
comprimare; 39- magistrala de ungere.
Fig.12
Aerul aspirat trece prin filtrul de aer 3, racordul 33, supapa de aspiratie
a primului etaj 4 si ajunge in spatiul de lucru al primei trepte de comprimare,
25
deasupra pistonului 2. Comprimat in prima treapta la circa 5 bari, el iese din
cilindru prin supapa de refulare 5 si ajunge in racitorul intermediar 8. Aerul
racit patrunde prin supapa de aspiratie 10 a celui de-al doilea etaj de
comprimare in spatiul de sub portiunea cu diametrul mai mare a pistonului 2,
unde este comprimat la 30 bari. Iese din cilindru prin supapa de refulare 11 a
etajului al doilea si ajunge in racitorul final 12, iar dupa racire este inmagazinat
in buteliile de aer comprimat din compartimentul masini. In circuitul de racire
presiunea apei este (2,5 … 3)bari. Blocul cilindrilor este protejat impotriva
cresterii excesive a presiunii apei de racire, cu armatura de siguranta reglata la
4 bari. Temperatura de iesire a apei de racire nu trebuie sa depaseasca 45C.
Pompa de ungere 22 este antrenata de arborele cotit al compresorului.
Presiunea uleiului din circuitul de ungere trebuie sa fie (2 … 3)bari. Daca ea
scade sub 1,5 bari, compresorul trebuie oprit in vederea remedierii defectiunilor
de la circuitul de ungere.
Compresorul cu piston trebuie pornit intotdeauna in gol, cu presiune
manometrica nula pe ramura de refulare. Dupa ce s-a ajuns la turatia nominala,
se poate racorda refularea compresorului la butelia de aer sub presiune.
5.6.5. Ejectoare
Fig. 13
26
Instalatiile de balast – santina se utilizeaza pentru corectarea pozitiei
centrului de masa al navei prin ambarcarea, transferarea si evacuarea peste bord
a balastului lichid, precum si pentru evacuarea peste bord a apelor colectate in
santina.
Instalatiile de balast – santina sunt formate din circuite de balastare si
circuite de drenare, interdependente intre ele, putand avea pompe comune si
portiuni comune de conducte.
Aceasta grupare a doua instalatii diferite ca destinatie este permisa de
agentul de lucru comun, apa de mare si de amplasarea ambelor instalatii la
nivelul fundului navei. Se obtine astfel utilizarea unui numar mai mic de
pompe, tubulaturi de lungime mai redusa si deci se reduc masa si volumul
instalatiei.
Cerintele impuse instalatiilor de balast – santina sunt: sa asigure
corectarea pozitiei centrului de masa a navei conform necesitatilor impuse de
stabilitatea navei, in timp util; sa dreneze sau sa umple complet tancurile, sa
dreneze casetele de santina si coferdamurile, atat pentru nava cu asieta dreapta,
cat si pentru inclinari indelungate, transversala de maxim 15 si longitudinala
de maxim 5; sa functioneze astfel incat sa fie excluse posibilitatea inundarii
arbitrare a navei, degradarea de catre apa a marfurilor sau patrunderea apei in
combustibil; sa nu polueze acvatoriile cu apa amestecata cu reziduri petroliere
sau cu alte produse prevazute in conventiile internationale; sa corespunda
cerintelor impuse de registrele de clasificatie la construirea navelor si
echipamentelor lor, in vederea prevenirii poluarii cu hidrocarburi ca si
regulilor internationale privind poluarea, ca de pilda MARPOL din 1973 cu
protocolul din 1978; sa dispuna de mijloace de actionare locala si de la
distanta a pompelor, de aparate pentru masurarea cantitatii de apa in locurile de
colectare; sa dispuna de mijloace de conducere a apei catre locurile de
colectare; sa fie executate din materiale rezistente la actiunea apei de mare; sa
aiba cat mai putine armaturi de manevra si fitinguri demontabile.
27
reglaj si casetele de valvule se amplaseaza de obicei in zona compartimentului
in care se monteaza si pompele de balast. Fiecare tanc este deservit de o
conducta independenta, in sistem centralizat, iar toate conductele ajung in
compartimentul masini printr-un coridor central, special construit in acest scop,
sub puntea dublului fund (la navele mari).
In fig.14 este reprezentata schema instalatiei de balast a unui cargou
multifunctional de 15000 tdw (1- afterpic; 2- sorb; 3- pompa de balast; 4-
armatura de inchidere; 5- valvula de fund (kingston); 6- caseta de valvule; 7-
tanc lateral inferior de balast; 8- tubulatura de balast; 9- tanc de combustibil;
10- perete de coliziune; 11- forpic; 12- armatura de inchidere, cu actionare de
pe punte, a comunicatiei cu forpicul; 13- armaturi de golire, cu actionare de pe
punte, a tancurilor superioare laterale 14; 15- puntea principala; 16 filtru; 17-
armatura de bordaj).
Pe conducta care duce la forpic, in interiorul tancului se monteaza
armatura de inchidere 12, actionata de pe puntea peretilor etansi, in scopul
preintampinarii inundarii navei prin tubulatura de balast, atunci cand in forpic
apare gaura de apa. Umplerea tancurilor de sub linia de plutire poate fi realizata
si gravitational. Sorburile, executate ca ajutaje convergente (palnii de aspiratie),
se plaseaza in pupa fiecarui tanc, in zona planului diametral. In scopul golirii
complete a tancului se pot utiliza si sorburi plasate in zona gurnei.
Fig.14
28
Fig.15 Fig.16
29
Umplerea tancurilor se opreste numai dupa ce apa a refulat prin aerisiri,
verificandu-se astfel etanseitatea aerisirilor si capacelor de vizitare a tancurilor.
Se golesc tancurile cu pompa de balast si cu pompa de rezerva,
masurand timpul de golirecu pompa de balast a celui mai indepartat tanc
amplasat in dublul fund si determinand debitul mediu. Golirea tancurilor se
opreste numai dupa ce pompele nu mai aspira. Dupa oprirea pompei se masoara
nivelul apei ramase in tanc. Se verifica etanseitatea instalatiei si a armaturilor
efectuandu-se o proba de vacuum cu tancurile goale, utilizand dispozitivele de
autoamorsare a pompelor sau dispozitivul centralizat de vacuum.
Se verifica umplerea gravitationala a tancurilor, se executa operatii de
transferare a balastului intre forpic, afterpic si tancurile laterale.
In timpul functionarii trebuie verificata posibilitatea efectuarii
manevrelor conform schemei, accesibilitatea de manevrare a armaturilor si alte
conditii de exploatare.
De asemenea se urmareste functionarea normala a pompei, notandu-se
parametrii de functionare pentru fiecare manevra. Se verifica functionarea
necavitationala a pompei (zgomote puternice, pocnituri, reducerea debitului).
Se probeaza functionarea pompei de balast si in instalatiile unde ea este
folosita ca rezerva (incendiu, santina, racire motor, etc.).
Inainte de verificarea functionarii instalatiei se verifica functionarea
pompei in regim nominal, timp de cel putin 2 ore. Se inregistreaza puterea
absorbita de electromotor la functionarea pompei in regim nominal. Durata
efectiva de functionare in regim nominal depinde de puterea electromotorului.
Dupa construirea navei, instalatia de balast se verifica si se
receptioneaza definitiv in timpul probarii navei la cheu. La plecarea in probele
de mars nava trebuie sa aiba instalatia de balast, impreuna cu tancurile ei,
predate si receptionate definitiv.
In exploatarea curenta, in timpul functionarii instalatiei de balast trebuie
urmarite indicatiile manovacuummetrelor si manometrelor. Se recomanda ca
armaturile sa nu functioneze decat complet inchise sau deschise, dupa
necesitate. Pe parcursul exploatarii instalatiei trebuie urmarita starea de
consumare a protectoarelor catodice din zinc, inlocuindu-le la nevoie. La
terminarea balastarii sau debalastarii cu pompa centrifugala, trebuie inchisa
armatura de pe ramura de refulare, oprita si inchisa armatura de pe ramura de
aspiratie.
In vederea conservarii instalatiei de balast se realizeaza golirea ei,
demontarea armaturilor, protejarea elementelor componente cu unsoare
consistenta, montarea la loc si pastrarea in pozitie inchisa.
30
In cadrul functiei de salvare, instalatia asigura evacuarea cantitatilor
mari de apa patrunse in caz de gaura de apa. Navele la care probabilitatea
producerii gaurii de apa este mare (remorchere de port, spargatoare de gheata,
nave militare) dispun de instalatii autonome de salvare, in afara de instalatia de
santina.
A 12 9 4
3 5
G 2 6
11
1 2 2 8
H D
G 7 10 7
C 5 8
B
C E D
F
Fig.17 6
31
Instalatia de santina trebuie sa asigure evacuarea apa din oricare caseta
colectoare sau canal de santina, pentru inclinari indelungate ale navei de maxim
15 in plan transversal si 5 in plan longitudinal. Compartimentul masini in
care se colecteaza si reziduri petroliere, trebuie sa fie drenat independent de
magazii, iar fiecare caseta colectoare trebuie sa dispuna si de tubulatura
autonoma de drenare.
La capetele racordurilor de aspiratie se monteaza sorburi cu filtre de
protectie si armaturi de retinere.
Pe racordurile de drenaj ale compartimentelor masini si caldari, precum
si pe magistralele de santina se monteaza filtre de namol. Intrucat se monteaza
pe ramurile de aspiratie ele trebuie sa fie ermetice, dar usor accesibile pentru
vizitare si curatire.
In figura 17 este reprezentata schema instalatiei de santina a unui
cargou de marfuri generale:
Elemente componente :
1- pompa santina CM ; 2- filtru ; 3- pompa balast santina ; 4- pompa santina
magazii de marfa; 5- sorburi salvare; 6- sorb drenare; 7- casete valvula drenare;
8- caseta valvule santina magazii de marfa; 9- sistem de comanda si control al
descarcarilor; 10-pompa de apa peste bord ; 11- separator reziduri petroliere;
12- armatura de bordaj; A-bordaj; B- dela scurgeri separator combustibil; C- de
la scurgeri separator ulei; D-magistrale santina magazii marfa; E- de la diesel
generatoare; F- de la caldarina; G- scurgere in santina; H- la tanc reziduri
petroliere.
Conform schemei, in conditii normale de exploatare apa colectata in
santina compartimentului masini este drenata prin circuit separat, care dispune
de separatorul de reziduri petroliere 11, conform conventiei internationale
pentru prevenirea poluarii de catre nave, MARPOL 73/78 . Apa colectata in
magaziile de marfa ajunge prin traseele D in caseta de valvule 8 si este
evacuata peste bord, cu pompele 4 sau 3, fara a fi nevoie de trecerea prin
separatorul 11. In caz de incendiu sau gaura de apa in compartimentul masini,
debitul necesar este mult mai mare decat al pompei 1, si atunci sunt folosite
circuitele casetelor colectoare 5, deservite direct de pompele 4 si 3 sau de o
pompa avand debitul mult mai mare, ca de pilda pompa de apa de peste bord
10.
Pe navele de pasageri, nave spargatoare de gheata, remorchere si alte
nave cu destinatie speciala se utilizeaza pentru salvare pompe sumersibile sau
un astfel de aranjament incat una din pompe sa poata deservi orice
compartiment inundat. De asemenea, armaturile sunt telecomandate dintr-un
loc dispus deasupra puntii peretilor etansi, iar pentru masurarea de la distanta a
nivelului de apa, compartimentele sunt inzestrate cu mijloace pentru
teleindicarea acestuia.
Pentru drenarea compartimentelor mici, departate de compartimentul
masini, se utilizeaza sisteme autonome cu ejector apa-apa, pompe cu piston
transportabile actionate manual sau racorduri flexibile, legate la tubulatura de
aspiratie a apei din compartimentele invecinate.
32
Se recomanda ca pompele de santina sa fie amplasate in compartimente
etanse. Pentru impiedicarea patrunderii apei dintr-un compartiment in altul prin
instalatia de santina, pe tubulatura ei se monteaza armaturi de retinere si de
retinere – inchidere .
Fiecare nava trebuie sa dispuna de minim doua pompe de santina
antrenate mecanic, capabile sa dreneze orice compartiment si sa asigure in
conductele magistrale viteze de deplasare a apei de minim 2 m/s, pentru
diametre interioare reglementate de registrele de clasificatie. La navele de
pasageri de cursa lunga, in functie de categoria navei, se ajunge la 3-4 pompe
de santina. Debitul total al pompelor de santina trebuie sa fie superior debitului
pompelor de incendiu la toate navele, cu exceptia petrolierelor.
Ca pompa de santina poate fi utilizata cea de balast sau alta pompa cu
destinatie generala actionata mecanic, cu conditia ca debitul si inaltimea ei de
aspiratie sa fie suficiente pentru drenarea celui mai indepartat compartiment.
Pompele de santina trebuie sa fie autoamorsabile sau sa fie deservite de
un sistem centralizat de amorsare prin vidare.
Compartimentele de pompe ale petrolierelor se dreneaza cu pompe de
santina amplasate in aceste compartimente sau cu pompele de curatire sau de
marfa ale petrolierelor, in care caz pe tubulaturile de legatura trebuie sa fie
montate armaturi de izolare. Coferdamurile petrolierelor sunt drenate cu pompe
sau ejectoare, iar compartimentele prova, amplasate in afara magaziilor de
marfa, sunt drenate prin instalatii autonome dotate cu pompe sau ejectoare apa
– apa, care primesc agentul de lucru de la instalatia de stingere cu apa.
In general, instalatiile de santina utilizeaza pompe centrifugale cu
sistem de amorsare sau pompe cu piston, cu debite (15…400)mc/h, sarcini
totale (10…30) mCA si inaltimi de aspiratie (5…6) mCA.
Circuitele instalatiilor de santina se executa din tevi de otel sudate
longitudinal pentru constructii (STAS 7657 –80), zincate pana la grosimi de
120 pentru apa de mare si 100 pentru apa dulce, sau acoperite la interior cu
polietilena.
33
Instalatia de amorsare din figura 18 deserveste centralizat mai multe
pompe.
7 9 8
10
Umplere cu
apa dulce
6 5
Drenaj si preaplin
De la alte pompe la santina De la alte pompe
3 2
Fig.18
34
Instalatia se verifica in functionare prin umplerea cu apa a casetelor de
santina din magaziile de marfa si prin golirea lor cu pompa principala si pompa
de rezerva.
In timpul probarii se verifica debitul pompei, functionarea ei
necavitationala, posibilitatea manevrarii comode a armaturilor, amplasarea si
functionarea corecta a aparaturii de masura si control.
Se noteaza parametrii de functionare ai pompei in timpul golirii tuturor
casetelor de santina.
35
5.8. INSTALATII SEPARATOARE DE REZIDUURI
PETROLIERE
8 7 6 5
10
9
1
2 3 4
Fig.19.
36
superioara a separatorului, prin deschiderea armaturii manuale 6 sau a
ventilului electromagnetic 7, montate pe tubulatura de legatura cu tancul de
reziduuri petroliere 9. Valvula electromagnetica este deschisa atunci cand
suprafata de separatie ulei-apa ajunge la nivelul inferior si este inchisa cand
aceasta suprafata ajunge la nivelul superior. Pentru comanda se pot folosi un
singur traductor capacitiv sau doi traductori rezistivi 10. In cadrul acestei a
doua solutii, conductibilitatile electrice diferite ale celor doi compusi ai
amestecului din separator permit o etalonare a rezistentei unei coloane de lichid
cu nivel intermediar de separatie, aflat intre doua vergele metalice, izolate
electric fata de separator.
Pentru purificarea uleiurilor si a combustibililor, la bordul navelor se
utilizeaza separatoare centrifugale cu paleti, ale caror debite nu depasesc 110
t/h, acestea fiind in concordanta cu consumurile instalatiei de forta.
Separatoarele de reziduuri, care trebuie sa purifice mari cantitati de apa
colectata in santina, functioneaza cu debite de 525 t/h, ajungand chiar la 300
t/h in cazul petrolierelor. Pentru aceste debite apreciabile, in scopul limitarii
dimensiunilor de gabarit si a maririi sigurantei de functionare, se utilizeaza
separatoare fara piese mobile, care folosesc pentru separare energiile cinetica si
potentiala ale amestecului. Solutiile constructive pentru separatoarele de
santina sunt total diferite de cele utilizate la separatoarele centrifugale cu paleti.
37
5.8.2.2. Sedimentarea in camp gravicentrifugal
Este un procedeu eficace de provocare a aglomerarii particulelor de
hidrocarburi petroliere. Sub efectul combinat al gravitatiei si al centrifugarii,
cele doua componente de densitati diferite se sedimenteaza astfel incat,
reziduurile petroliere se deplaseaza ascensional in interiorul traseului curbiliniu
de miscare a particulelor. Centrifugarea este folosita in doua variante
constructive: sicane si hidrocicloane.
Sicanele sunt elemente constructive plasate in calea particulelor astfel
incat provoaca devierea lor pe o traiectorie curbilinie si aparitia fortelor
centrifugale de sedimentare. Tinand cont de efectul combinat al fortelor
centrifugale si al fortelor de gravitatie sicanele se pot clasifica in doua
categorii:
a) sicane sus-jos-sus (fig.20,a) la care, dupa separarea centrifugala, traiectoriile
celor doi componenti, apa (w) si reziduuri (r), antrenati in sedimentare
gravitationala, nu se intersecteaza;
b) sicane jos-sus-jos (fig.20,b) la care cele doua traiectorii se intersecteaza,
ingreunand separarea.
a) b
Fig.20. Fig.21
Hidrocicloanele (fig.21) sunt aparate care realizeaza centrifugarea
amestecului care urmeaza a fi separat, cu ajutorul presiunii dinamice a acestuia.
Ele au trei racorduri: un racord de intrare a amestecului (w + r) si doua
racorduri de iesire w si r a celor doi componenti. Desi la concentratii constante
au eficacitate ridicata, in cazul instalatiilor navale, unde amestecul de santina
are concentratii variabile, nu sunt larg utilizate. Ca si cea gravitationala,
sedimentarea centrifugala se datoreaza diferentei de densitate a celor doi
componenti, dar se deosebeste de prima prin natura acceleratiei.
Particulele de reziduuri se aglomereaza in zona centrala a hidrociclo-
nului, de unde pot fi evacuate printr-un racord plasat corespunzator.
38
5.8.2.4. Aerarea
Este un procedeu de separare gravitationala fortata, in care particulele de
reziduuri petroliere adera la bule de aer de flotabilitate marita.
Procedeul de aerare reclama pulverizarea fina a aerului, pentru a
favoriza intalnirea particulelor sale cu cele de hidrocarburi.
5.8.2.5. Filtrarea
In cazul separatoarelor de santina filtrarea este operatia de separare a
sistemului eterogen lichid – apa – reziduuri petroliere in cele doua faze
constituente, cu ajutorul unui mediu de filtrare. Procesul hidrodinamic complex
al filtrarii depinde caracteristicile mediului de filtrare (natura, grosimea,
dimensiunile porilor), conditiile de filtrare (viteza, diferenta de presiune,
temperatura) si de conditiile de regenerare a filtrelor.
Filtrele utilizate la separatoare pot fi de suprafata (site) sau volumice
(baterii).
39
O solutie radicala, de evitare a fragmentarii particulelor de hidrocarburi
in pompa, este plasarea acesteia dupa separator. In acest caz se obtin avantaje
nete in privinta separarii, dar trebuie luate masuri suplimentare de evacuare
depresiva a hidrocarburilor separate. Cand se aplica aceasta solutie, separatorul
trebuie calculat astfel incat pierderea de sarcina din el, impreuna cu pierderile
de pe tubulatura de aspiratie pana la pompa, sa nu depaseasca inaltimea ei
limita de aspiratie.
Amestec
Evacuare apa
Fig.22. Drenare
40
Firma livreaza separatoare la care valvula de evacuare a hidrocarburilor
este manevrata manual si automat prin actionare electromagnetica. Separatorul
asigura evacuarea peste bord a apei cu concentratii sub 100 p.p.m. Pentru a
cobori concentratia de hidrocarburi sub 15 p.p.m. este nevoie de utilizarea unui
corp secundar, dotat cu filtru de suprafata.
Separatorul francez SEREP foloseste o serie de sicane tronconice care,
prin efectul centrifugal al schimbarii de directie si prin aglomerarea particulelor
de reziduuri pe peretii sicanelor, realizeaza separarea. El este prevazut cu o
serpentina cu abur pentru incalzirea amestecului.
5
11
6
2
10
2
8
Fig.23. 13
1
12
41
Separatorul polonez SP – 11 foloseste talere care formeaza un canal
elicoidal. Amestecul este centrifugat prin acest canal si datorita efectului
combinat al aglomerarii pe talere si gravicentrifugarii, cele doua componente se
separa, hidrocarburile trecand intr-un corp secundar. Viteza mare a curentului
de amestec prin canalul elicoidal nu favorizeaza o sedimentare accentuata.
Separatorul romanesc SEROM, prezentat in figura 23, foloseste
aglomerarea hidrocarburilor in hidrocicloanele 9, sedimentarea gravi-
centrifugala in coloana 13, aglomerarea pe inele in torul 7 si filtrarea volumica
in elementele 8.
Elemente componente:
1- racord de intrare amestec; 2- robineti de prelevare probe, evacuare
hidrocarburi si aerisire; 3- alimentare electrica; 4- bloc traductori nivel; 5-
servovalvula; 6- valvula pneumatica fluture; 7- tor de aglomerare pe inele; 8-
filtru volumic; 9- hidrocicloane; 10- racord evacuare hidrocarburi separate; 11-
racord de alimentare cu aer comprimat; 12- racord evacuare apa tratata; 13-
coloana de sedimentare.
Separatorul englez SAREX foloseste separarea depresiva intr-un corp
primar si filtrarea cu suprapresiune intr-un corp secundar. Functionarea este
automatizata, continutul de hidrocarburi la evacuare este sub 15 p.p.m.
42
Continutul de hi-
drocarburi si ra-
Inregistrarea Nu este Continutul de Nu este
portul de evacu-
datelor necesara hidrocarburi necesara
are sau cantitatea
totala
43
5.9. INSTALATII DE STINGERE A INCENDIILOR
44
5.9.2. Instalatii de stingere cu apa
Instalatiile din aceasta grupa sting incendiile cu apa sarata sau dulce,
racind substantele arzande pana sub temperatura de aprindere si dupa modul in
care actioneaza asupra focarului de incendiu, pot fi impartite in: a) instalatii cu
jet cinetic de apa, indreptat asupra focarului de incendiu; b) instalatii cu apa
pulverizata (sprinkler, pulverizare bruta, stropire, pulverizare finala); c)
instalatii care inunda complet intregul volum liber al incaperilor (inundare).
Cu jeturi cinetice de apa indreptate asupra focarului de incendiu se pot
stinge incendiile din interiorul incaperilor, de pe zonele deschise ale puntilor si
platformelor, dar nu se reuseste stingerea incendiilor cu produse petroliere, a
echipamentului electric in functiune, a lacurilor si vopselelor.
Cu apa nu se pot stinge incendiile substantelor cum sunt: carbura de
calciu, varul nestins, kaliul sau natriul, cu care apa poate intra in reactie
chimica, exotermica, urmata de formarea cu aerul a unor amestecuri explozive
care amplifica incendiul.
Apa care actioneaza asupra focarului de incendiu poate provoca
formarea de stropi in cazul produselor petroliere, lacurilor bituminoase,
grasimilor etc., care nu se amesteca cu apa, dar care pot contribui la extinderea
incendiului. Actionand cu un jet cinetic de apa asupra focarului de incendiu,
substantele care se afla in stare pulverizata (praf de ebonita, pluta macinata,
lana, zahar), pot fi antrenate de jetul de apa, ceea ce face ca stingerea
incendiilor cu jeturi cinetice de apa sa aiba o aplicare limitata.
In cazul trimiterii asupra focarului de incendiu a unui curent de apa
pulverizata, domeniul de aplicare a instalatiilor de stingere cu apa se largeste
mult, reusind sa se stinga produse petroliere, echipament electric in functiune si
o serie de substante explozive. O astfel de stingere se obtine datorita efectului
de pulverizare a apei, care capata in acest mod o suprafata mare de vaporizare
si exercita deci o puternica actiune de racire. Aburul format in amestec cu aerul,
reprezinta un mediu sarac in oxigen, care nu intretine procesul de ardere si prin
aceasta provoaca stingerea focului. Cu cat pulverizarea apei este mai fina, cu
atat este mai eficienta stingerea si este mai larg domeniul de utilizare.
Constructie
Aceste instalatii nu au nevoie de pastrarea rezervelor de substanta
stingatoare, ele primind apa de peste bord cu ajutorul pompelor de incendiu
racordate la coducte, care deservesc hidrantii cu furtunuri flexibile si ajutaje
45
manuale ce dirijeaza apa spre focarul de incendiu. Pentru stingerea incendiilor
pe alte nave sau pe mal, apa este dirijata din tunuri de apa (hidromonitoare)
care o arunca la distante de (60 … 80) m, pe cand din ajutajele manuale apa
este aruncata la (20 … 25) m. Distanta de actiune a jetului de incendiu
determina sarcina necesara a ajutajelor de incendiu, care reprezinta (25 … 32)
mCA. Tinandu-se cont de pierderile de sarcina pe tubulatura, se poate
determina marimea sarcinii necesare la pompele de incendiu (intre 65 si 100
mCA). De obicei astfel de sarcini sunt asigurate de pompe centrifugale
monoetajate. La fiecare nava numarul necesar de pompe stationare de incendiu
se determina conform normelor registrelor de clasificare, care reglementeaza de
asemenea si sarcinile ajutajelor de incendiu.
Aceste pompe trebuie sa aiba actionari mecanice independente, dar ca
pompe de incendiu pot fi folosite si pompele sanitare, de balast, drenaj sau alte
pompe care lucreaza cu apa sarata, fara reziduuri petroliere si care au debitul si
sarcina suficiente.
La navele de pasageri si similare lor, de capacitati intre 300 si 1000
TRB, pe navele petroliere de capacitati peste 1000 TRB si pe alte nave de
capacitati peste 2000 TRB, se monteaza o pompa stationara de avarie, daca la
izbucnirea unui incendiu este posibila iesirea din functiune a tuturor pompelor
stationare de incendiu, sau daca pe nava exista numai o pompa de incendiu,
folosita si pentru alte instalatii de stingere a incendiilor in compartimentul
masini. De asemenea, o astfel de pompa este necesara daca cele doua pompe de
incendiu stationare existente nu pot fi amplasate in compartiment in borduri
opuse. Pompa de incendiu stationara de avarie se racordeaza la magistrala de
incendiu cu apa, are pentru actionare o sursa independenta de energie si valvula
kingston de aspiratie, amplasate astfel incat ele sa nu poata fi scoase din
functiune in cazul izbucnirii incendiului in incaperea pompelor de incendiu
stationare principale. La navele petroliere pompa de incendiu de avarie se
amplaseaza in extremitatea prova a corpului, in afara magaziilor de marfa.
Numarul de guri de incendiu montate pe nave se determina din conditia
ca in orice parte a fiecarei incaperi, punti sau magazii sa poata ajunge cel putin
doua jeturi din ajutaje diferite. Pentru aceasta unul din jeturi poate fi alimentat
dintr-un furtun de incendiu de lungime standardizata, pe cand al doilea poate fi
alimentat cu ajutorul a doua furtunuri flexibile imbinate. Lungimea
standardizata a furtunurilor de incendiu pentru puntile deschise este 20 m, iar
pentru incaperi, 10 m. Gurile de incendiu se amplaseaza in coridoare, in
incaperile mari in zona iesirilor, pe scari si in puturi, in suprastructuri si rufuri
la distante sub 20 m una de alta, iar in zonele descoperite ale corpului sub 40
m, asigurandu-se accesul liber la ele, precum si protejarea lor impotriva
avarierilor la operatiile de incarcare-descarcare. Furtunurile flexibilecare se
racordeaza la gurile de incendiu se termina cu un cioc de barza, cu ajutaj.
Tubulatura magistrala se monteaza sub protectia invelisului corpului, iar
in scopul maririi vitalitatii, se imparte in tronsoane prin valvule de separatie, in
fiecare compartiment etans si fiecare zona verticala antiincendiu. Astfel de
valvule se monteaza inainte de iesirea tubulaturii pe puntea deschisa, la
46
suprastructuri si la fiecare (30 … 40) m de lungime a magistralei pe puntea
descoperita. In conditii normale de exploatare ele sunt permanent deschise.
La navele de deplasament redus, magistrala se executa sub forma unei
tubulaturi liniare, iar la navele de pasageri si la cele cu o capacitate totala peste
4000 TRB, in zona suprastructurilor, magistrala este inelara. Tubulaturile
instalatiei de stingere cu apa au inele de recunoastere vopsite in rosu, cu latime
de 50 mm. Pentru mentinerea presiunii necesare si excluderea posibilitatii de
intrerupere a functionarii pompelor, in instalatii se introduc uneori hidrofoare.
Este prevazuta pornirea de la distanta a pompei din orice compartiment etans
sau orice zona verticala antiincendiu printr-un sistem electric de legaturi. Exista
instalatii la care prin deschiderea oricarei guri de incendiu si evacuarea apei,
datorita reducerii presiunii se asigura cuplarea automata a pompei de incendiu.
In cazul folosirii unui hidrofor, volumul sau si presiunea de lucru trebuie sa fie
suficiente pentru alimentarea cu apa a celei mai indepartate guri, in perioada de
intrare in functiune a pompei de incendiu.
In fig.24 este aratata schema instalatiei de stingere cu apa de la o nava
de marfuri generale.
Fig.24.
47
Probare si exploatare
Dupa terminarea montarii sau repararii unei instalatii de stingere cu jet
de apa se procedeaza la probarea ei, pentru a constata ca instalatia corespunde
functional scopului, proiectului si regulilor societatii de clasificare.
Se verifica montarea pompelor, legaturile electrice, amplasarea
aparatelor de masura si control, traseele de tubulatura, posibilitatea golirii
instalatiei, amplasarea gurilor de incendiu, asezarea furtunurilor si ciocurilor de
barza la post, calitatea montajului. Pri examinarea exterioara se verifica daca
instalatia corespunde in ansamblu cu planurile de montaj si in detaliu cu
planurile de executie.
Se verifica functionarea neintrerupta a pompelor de incendiu, timp de 2
ore, la valori nominale de sarcina si debit. Inaintea pornirii si dupa oprire se
masoara izolatia electrica a infasurarilor motorului si a instalatiei electrice.
Intreaga instalatie se verifica in functiune, astfel incat toate pompele cu
actionare independenta sa satisfaca consumul de apa al tuturor mijloacelor de
stingere.
Uzual, pentru instalatia de stingere cu jet de apa se considera necesar
debitul a 15% din numarul total de hidranti, numarul minim fiind 3. Se verifica
presiunea la intrarea in ciocul de barza, prin masurarea inaltimii jetului in
punctele extreme ale navei. Se verifica ciocurile de barza cu jet compact si cele
cu jet dispersat, prin determinarea eficacitatii conurilor de dispersare.
La navele cu hidromonitoare se probeaza functionarea acestora,
manevrabilitatea comoda, posibilitatile de rotire.
La probarea functionarii instalatiei de stingere cu jet de apa trebuie
racordati si consumatorii suplimentari : instalatia sprinkler, instalatia de stropire
a puntii si trecerilor de evacuare in caz de incendiu, instalatia de stingere cu
spuma.
In timpul functionarii instalatiei se verifica etansarea tubulaturii fixe si
flexibile, etansarea gurilor de incendiu, functionarea ciocurilor de barza cu jet
compact si cu jet dispersat. De asemenea se verifica functionarea instalatiilor
alimentate de la cea de incendiu, dar care nu au legatura cu stingerea
incendiilor : spalarea lantului de ancora, spalarea tancului de dejectii, diferitele
ejectoare cu apa etc. Aceste instalatii se probeaza independent de cea de
stingere cu jet de apa, pentru ca debitul de apa necesara functionarii lor nu
afecteaza pe cel de stingere a incendiilor.
Functionarea pompei de avarie, antrenata de obicei de un motor diesel,
se verifica pornind motorul de la rece si racordand-o la retea. Se constata
facilitatea pornirii motopompei de avarie si se determina presiunea maxima de
refulare, precum si cea corespunzatoare alimentarii simultane a cel putin doua
ciocuri de barza. Verificarea are o durata continua de cel putin 2 ore, pentru
valori nominale de sarcina si debit. In timpul probarii se verifica functionarea
normala a motorului de antrenare prin masurarea parametrilor functionali :
presiune ulei, temperatura apa de racire etc. Dupa terminarea probei se
demonteaza capacele cartelului si se verifica daca nu au aparut incalziri
excesive ale elementelor solicitate ca: biele, pistoane etc.
48
In timpul exploatarii, trebuie acordata multa atentie lucrarilor de
intretinere, care contribuie la mentinerea sigurantei de functionare a instalatiei.
Armaturile, conductele si hidrantii trebuie examinate periodic. Tubulatura
expusa coroziunii marine trebuie curatata si vopsita la fiecare 6 luni. In timpul
iernii tubulatura de apa de pe puntile deschise sta golita. Accesul la hidranti,
cosuri de furtunuri si alte elemente ale instalatiei trebuie sa fie complet liber,
neafectat de marfurile depozitate. Dupa utilizare si inainte de depozitare in
cosuri, furtunurile trebuie sa fie bine uscate. Cel putin o data pe an armaturile
de inchidere trebuie revizuite, inlocuindu-se garniturile uzate. Nu trebuie
evitata folosirea consumatorilor mici (spalare put lant, ejectoare) racordati la
instalatia de stingere cu apa, care au rolul de a primeni apa in tubulatura si de a
proba partial functionarea instalatiei.
Constructie
49
a
b c
Fig.25
50
Volumul hidroforului trebuie sa fie suficient pentru alimentarea cu apa a
sectiei cu numarul maxim de sprinklere (250), pana la inceperea functionarii
automate a pompei instalatiei sprinkler. In hidrofor trebuie sa se afle minim
2500 l apa, rezerva care trebuie sa fie marita cu volumul tubulaturii retelei, in
cazul instalatiilor sprinkler cu aer.
La deschiderea oricarui sprinkler al unei sectii, intra in functiune o
armatura de control-semnalizare, fig. 26 pozitia 1, care deschide apei accesul la
sprinklere si la instalatiile de semnalizare. Prin aceasta semnalul este dat la
locul de montare a armaturii si simultan la PCA si compartimentul masini.
Semnalizarea indica de asemenea si sectia in care s-a produs deschiderea
sprinklerului. Semnalul armaturii de control-semnalizare este folosit si la
verificarea starii de functionare a sistemului, pentru care exista o armatura
speciala de pornire 2. Armaturile de control-semnalizare se monteaza in afara
incaperilor protejate si sunt independente pentru fiecare sectie. Pierderile
neinsemnate de apa prin neetanseitatile sprinklerelor, care nu provoaca scaderi
importante de presiune in tubulatura, dupa armatura, nu duc la intrarea in
functiune a armaturii de control-semnalizare. Ele sunt compensate prin
alimentarea cu apa printr-o armatura speciala de retinere cu sectiune redusa 3,
existenta in corpul armaturii de control-semnalizare, fara sa o deschida pe
aceasta, adica obturatorul mare 4 al armaturii ramane inchis. Pentru golirea
sistemului de semnalizare este prevazut un robinet automatizat de picurare 5.
Fig.26.
51
de control – semnalizare si eficientei mai reduse în stingerea unui incendiu.
Numarul de incendii ramase nestinse , la navele cu astfel de instalatii, este de
doua ori mai mare decât la navele cu instalatii sprinkler cu apa.
Probare si exploatare
La terminarea construirii sau a repararii instalatiei sprinkler, înainte de
punerea în functiune, se procedeaza la probarea si receptionarea ei. Se începe cu
examinarea exterioara determinându-se concordanta planurilor cu constructia
executata, se verifica amplasarea corecta a capetelor sprinkler si a dispozitivelor
de semnalizare. De asemenea, se verifica modul de montare al tubulaturii,
armaturilor, pompelor si hidroforului de alimentare a instalatiei sprinkler.
Probarea în functionare începe cu verificarea modului în care lucreaza în
regim nominal, timp de minimum doua ore fara întrerupere, pompele instalatiei
de stingere sprinkler. Apoi se alimenteaza cu apa sub presiune întreaga
instalatie, verificându-se etanseitatea ei si semnalizarea functionarii
sprinklerelor. Declansarea la o anumita temperatura se probeaza la cel putin trei
capete sprinkler diferite. Aceasta verificare poate fi facuta si în atelierele de pe
mal, creindu-se sprinklerului aceleasi conditii de functionare si încalzindu-l
fara flacara pâna la temperatura de declansare. În timpul cât sprinklerul este
deschis si functioneaza, se verifica modul în care împrastie apa. Functionarea
instalatiei sprinkler se verifica cu capetele sprinkler demontate, în locul lor
amplasând ajutaje de aceleasi diametre si cu racorduri laterale pentru masurarea
presiunii. Evacuarile ajutajelor de probare trebuie colectate prin tubulaturi care
duc la santina sau peste bord. Functionarea instalatiei trebuie verificata pentru
toate sprinklerele unei sectii, de preferinta cu cele mai multe capete. În timpul
verificarii instalatiei trebuie verificata corectitudinea indicatiilor sistemului de
semnalizare, functionarea corecta a hidroforului instalatiei, functionarea
automata a pompei pentru debitul maxim de apa cerut de instalatia de stingere
sprinkler.
52
casetelor colectoare si canalelor de scurgere, astfel incat sa fie asigurata
stropirea locurilor in care se pot scurge reziduurile petroliere.
Instalatia de pulverizare se alimenteaza cu o pompa cuplabila automat
sau de la magistrala de stingere cu jet de apa. Pentru marirea sigurantei de
functionare, fiecare instalatie trebuie sa aiba doua surse independente de
alimentare cu apa. La alimentarea cu apa numai din sistemul de stingere cu jet
de apa, ea trebuie sa intre prin doua tronsoane independente ale magistralei de
stingere cu jet de apa.
Schema unei instalatii de pulverizare cu doua nivele este aratata in fig.28
(1- magistrala instalatiei de stingere cu apa; 2- armatura de retinere-inchidere;
3- supapa de siguranta; 4- ramificatie de la magistrala de stingere cu apa; 5-
avertizor acustic; 6- armatura cu actiune rapida; 7 si 10- tubulaturi de impuls ale
etajelor inferior si superior de pulverizare; 8 si 9- armaturi de scapare; 11 si 13-
tubulaturi de descarcare ale etajelor superior si inferior de pulverizare; 12-
pulverizator; 14- locas de punte pentru actionarea armaturii de scapare; 15-
transmisie mecanica).
Fig.28
53
5.9.2.4. Instalatii de stropire si inundare
La spargatoarele de gheata, navele de expeditie si baleniere, pentru
pastrarea substantelor explozive exista incaperi speciale, amplasate departe de
compartimentele masini si caldari, echipamentul electric, tancurile de
combustibil etc. Temperatura de pastrare a substantelor explozive este minim
-5C si maxim +25C. In scopul prevenirii incendiilor sau exploziilor, la
cresterea temperaturii in incapere peste 30C, intra automat in functiune o
instalatie de stropire, cu debit specific 24 l/min pentru fiecare m 2 de podea de
incapere. De asemenea in caz de incendiu, se prevede stropirea din incaperile
vecine a peretilor interiori, a peretilor exteriori si bordajelor. Pentru stropirea
peretilor se folosesc tuburi perforate cu debit specific minim 30 l/min pentru
fiecare metru al perimetrului incaperii.
Instalatia de stropire a incaperilor cu substante explozive poate fi
executata la fel cu instalatia de pulverizare a apei in compartimentul masini-
caldari, cu o tubulatura de impuls, dotata cu o armatura cu actiune rapida , care
deschide accesul apei la pulverizatoare (fig.28). Instalatia poate fi executata si
fara tubulatura de impuls, cand traductoarele de semnalizare ce reactioneaza la
temperatura aerului, dau un impuls pentru deschiderea armaturii de pe
tubulatura de apa. Dupa armatura cu actiune rapida tubulatura in stare de
asteptare a instalatiei poate fi cu sau fara apa. Pentru reducerea duratei de
intrare in functiune a instalatiei se recomanda sa existe apa in tubulatura. In
acest caz pulverizatoarele de apa trebuie sa aiba orificiile de iesire inchise, ele
deschizandu-se la inceperea functionarii instalatiei, datorita cresterii presiunii
apei ce trece prin armatura cu actiune rapida. In afara de cuplarea automata a
acestei armaturi, sunt necesare mijloace manuale de rezerva pentru cuplarea
instalatiei din magazia de substante explozive si din afara ei.
Inceperea functionarii instalatiei trebuie sa fie insotita de o semnalizare
acustica si optica in postul de comanda si in cabina secundului.
In fig.29, este reprezentata schema unei instalatii de stropire si inundare
pentru o magazie de explozivi, prin actionarea automata a unei armaturi cu
actiune rapida, datorita impulsului unui traductor de semnalizare existent in
incapere, fara tubulatura de impuls (1 si 3 – tubulaturi ale instalatiei de stingere
cu jet de apa; 2 si 15 – armaturi de inchidere; 4 – supapa de siguranta; 5 –
armatura electromecanica cu actiune rapida; 6 – semnalizator electrohidraulic;
7- tubulatura de descarcare; 8 – traductoare termice; 9 – pulverizatoare; 10 –
filtrul tubulaturii de evacuare a apei din incaperea inundata; 11 – armatura
reglabila de scapare; 12 – armatura cu sertar; 13 – tubulatura de inundare; 14 –
tubulatura de evacuare).
54
Fig.29.
55
Substantele spumogene, atat in cazul reactiei chimice, cat si in cazul
introducerii mecanice in lichid a unui gaz, permit stabilizarea structurii alveolar-
peliculare si intarzierea distrugerii ei. Introducerea substantelor spumogene
micsoreaza presiunea superficiala a lichidului, ceea ce incetineste subtierea si
ruperea peliculelor lichide. Substantele spumogene folosite in instalatiile navale
permit obtinerea spumei de maxima stabilitate numai pentru o anumita
concentratie, stabilitatea spumei fiind mai redusa pentru alte concentratii. La
stingerea incendiilor se folosesc substante spumogene pentru concentratii in
raport cu apa de (3 … 5)%. Ca marime de calcul a concentratiei de substanta
spumogena pentru spumele aeromecanice, se adopta 4% in raport cu volumul
apei.
Spuma aeromecanica este un amestec de apa dulce sau apa de mare,
substanta spumogena si aer. Substantele spumogene trebuie sa asigure obtinerea
spumelor cu anumite calitati. Una dintre cele mai importante calitati este
factorul de spumare, care reprezinta raportul dintre volumul de spuma si
volumul amestecului de apa cu substanta spumogena. Pentru stingerea
incendiilor sunt potrivite substantele spumogene care permit obtinerea unui
factor de spumare minimum 10 si maxim 1000. Pentru masurarea stabilitatii
spumei este adoptat raportul dintre volumul sau dupa 30 min si volumul initial.
Aceasta marime nu trebuie sa fie sub 80%. Spuma obtinuta trebuie sa se
mentina fara urme vizibile de deteriorare in timp, cel putin 30 min.
Substantele spumogene si alte substante folosite pentru obtinerea
spumei, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa nu aiba in compozitia lor particule solide in suspensie, care ar putea
infunda sectiunile de trecere ale conductelor si aparaturii instalatiei;
- sa fie neutre si sa nu provoace coroziunea metalelor cu care vin in contact;
- sa nu-si piarda proprietatile sale spumogene in decursul timpului sau dupa
parcurgerea ciclurilor de inghetare-dezghetare;
- sa nu se aglomereze in bulgari;
- sa aiba vascozitate redusa, pentru a permite deplasarea lichidului prin
tubulatura instalatiei;
- sa permita transportarea simpla, iar manipularea lor sa nu fie periculoasa
pentru viata oamenilor;
- sa formeze o spuma capabila sa se mentina la suprafata oricaror produse
petroliere, precum si pe suprafete arzande;
- sa nu fie deficitare.
Spuma aeromecanica folosita pentru stingerea incendiilor la nave consta
din 90% aer, 9,6% apa si 0,4% in volum substanta spumogena. Ea se foloseste
pentru stingerea incendiilor in incaperile diesel-generatoarelor de avarie,
magaziile de substante usor inflamabile, garaje, tancurile de marfa ale
petrolierelor, compartimentele masini si caldari, centrale electrice, comparti-
mentele de pompe ale petrolierelor, precum si in incaperile unde se utilizeaza
produse petroliere, substante usor inflamabile sau acolo unde se lucreaza cu
flacari deschise.
56
Apa dulce se foloseste in instalatiile de stingere a incendiilor care
functioneaza cu echipament electric, pentru ca jetul de spuma sa nu fie
electroconductibil.
Dupa modul de obtinere a spumei, au fost realizate instalatii cu formare
interioara si instalatii cu formare exterioara a spumei.
Fig.30
57
5.9.3.2. Instalatii cu formarea exterioara a spumei
Se utilizeaza in special pentru stingerea incendiilor in tancurile de marfa
ale petrolierelor si in compartimentele de masini-caldari de dimensiuni mari.
Schema unei instalatii de stingere cu spuma cu formare exterioara este
reprezentata in fig.31.
Fig.31
58
lungul petrolierului, sub platforma longitudinala de trecere si se protejeaza
impotriva deteriorarilor mecanice. Traseul ei se alege astfel incat distrugerile sa
fie minime in cazul producerii unor explozii in magaziile de marfa. In scopul
maririi vitalitatii instalatiei, intre suprastructuri, magistrala este subimpartita in
tronsoane de (30 … 40) m. Armaturile de izolare se monteaza, de asemenea, in
dreptul peretilor transversali pupa si prova ai castelului central. Intre doua
armaturi de izolare se monteaza hidranti dubli Dn70 pentru cuplarea
stingatoarelor aerospuma portative, astfel incat distributia lor sa fie uniforma,
iar distanta dintre ele sa nu depaseasca 20 m. In conditii normale de exploatare
armaturile de izolare raman deschise. Daca pe nava exista doua statii de stingere
cu spuma, tubulatura magistrala trebuie sa fie racordata la ambele statii.
Fig.32.
59
vapori sau gaze inerte la ardere: abur, vapori de lichide usor volatile, bioxid de
carbon, gaze de ardere racite. Functionarea tuturor instalatiilor de stingere
volumica este periculoasa pentru oameni. Ele nu se utilizeaza in incaperile de
locuit si de serviciu, iar in celelalte incaperi pornirea este precedata de
semnalizari de avertizare optica si acustica.
Proprietatile fizico-chimice ale agentilor de stingere sunt diferite, ceea ce
face ca si domeniile de utilizare, precum si solutiile constructive de realizare sa
fie diferite.
Constructie
Reduc continutul de oxigen din incaperea protejata, inlocuindu-l partial
cu bioxid de carbon, inert la ardere. Se folosesc pentru stingerea incendiilor in
incaperile diesel-generatoarelor de avarie, in magazii de substante explozive
sau usor inflamabile, lampisterii, magazii de pituri, magaziile de marfa si
compartimentele de masini ale cargourilor, tobele de esapament etc. Instalatia
de stingere cu bioxid de carbon nu este admisa ca sistem de baza pentru
magaziile de petrol, intrucat in cazul exploziilor tubulatura sub presiune
ridicata poate fi usor avariata si scoasa din functiune, iar rezervele de gaz sunt
mult limitate la bordul navei.
Instalatiile de stingere cu bioxid de carbon sunt:
- de inalta presiune, pentru care se utilizeaza butelii de 40 litri la presiunea
minima 125 bari pentru gradul de umplere maxim 0,675 Kg/ l sau la
presiunea minima 150 bari pentru gradul de umplere maxim 0,75 Kg/ l;
pentru aceste instalatii depozitarea buteliilor trebuie facuta in incaperi
izolate, ventilate si chiar stropite cu apa, pentru ca temperatura in interiorul
lor sa nu depaseasca +45C.
- de joasa presiune, la care cantitatea necesara de bioxid de carbon se
pastreaza intr-un singur rezervor, la presiunea de lucru de 20 bari, la gradul
de umplere 0,90 Kg/l.
In figura 33 este reprezentata schema instalatiei de stingere cu bioxid
de carbon.
In fiecare incapere protejata gazul este introdus printr-o conducta
independenta. Armaturile de inchidere sunt construite astfel incat sa nu permita
declansarea accidentala a instalatiei. In figura este reprezentata sectia de
stingere din compartimentul masini, alimentata prin armatura de inchidere 2.
Ea este montata intr-o cutie a carei deschidere declanseaza avertizorul sonor si
luminos 5. Pentru avertizarea asupra scaparii arbitrare a gazului din butelii, pe
tubulatura de siguranta este montat fluierul de semnalizare 6, amplasat in statia
CO2. Un alt fluier 6 este amplasat in compartimentul masini, pe tubulatura lui
de alimentare, el servind ca al doilea mijloc de avertizare asupra functionarii
instalatiei.
60
3
6 2
4 6
Fig.33.
Fig.34.
61
Sectiunea de iesire prin corpul 1este obturata de membrana 6, presata
de bucsa filetata 5 si executata din alama, dimensionata pentru 180 bari. Prin
rotirea manetei 12 cu (90 … 120), axul filetat 8 are o deplasare axiala si
actionand asupra stutului tubular 9 provoaca perforarea membranei 6. Prin
sifonul 13 bioxidul de carbon in stare lichida paraseste butelia si prin orificiile
radiale 14 ajunge in racordul 7 de alimentare a instalatiei de stingere. La partea
superioara butelia are o armatura de alimentare, cu ventil, la care se deosebesc
capacul de presare 2, tija cu ventil 3 si presgarnitura 4. Sigiliul 11 atesta
integritatea membranei 6. Manetele 12 sunt actionate grupat cu ajutorul
energiei musculare, gravitational sau hidrostatic.
Atat in butelii cat si in tubulatura de transport spre ajutaje, bioxidul de
carbon trebuie sa ramana in stare lichida. Daca instalatia ii permite destinderea
necesara trecerii in stare gazoasa, aceasta schimbare de stare de agregare fiind
endotermica, declanseaza lantul succesiv: racire puternica – inghet – blocarea
tubulaturii – iesirea din functiune a instalatiei. Aceste procese pot fi evitate
daca pe intregul traseu sectiunile de trecere nu sunt crescatoare, iar presiunea in
conducte este mentinuta la peste 5,28 bari, punctul triplu critic la care CO 2
trece din faza lichida in faza solida.
In general statia de stingere cu bioxid de carbon dispune de cantitatea
necesara unei singure interventii in incaperea de volum maxim. Intr-o statie nu
se pot depozita mai mult decat 1400 kg bioxid de carbon. Daca depozitul
necesar de bioxid de carbon este mai mare de 1400 kg instalatia trebuie sa
dispuna de doua statii de stingere, dar cantitatea de gaz depozitata in fiecare
statie nu trebuie sa fie pe jumatate, ci din motive de siguranrta , minimum 2/3
din cantitate.
Instalatiile de stingere cu bioxid de carbon trebuie sa asigure
alimentarea incaperilor incendiate cu 85% din cantitatea necesara de gaz in 2
minute pentru compartimentul de masini si in 10 minute pentru incaperile care
nu au combustibil lichid. Viteza de circulatie prin tubulaturi a bioxidului de
carbon este (5…6) m/s .
Probare si exploatare
Dupa terminarea lucrarilor de construire sau de reparare a unei
instalatii de stingere cu bioxid de carbon, in vederea darii in exploatare se trece
la probarea ei. Deoarece bioxidul de carbon lansat in locurile de probare
micsoreaza continutul de oxigen din aer, trebuie luate masuri severe de
preintimpinare a accidentelor prin asfixiere a personalului de lucru.
Eficacitatea de functionare a instalatiei trebuie verificata doar la
construirea din nou a unei instalatii anume, numai la nava cap de serie, pentru a
economisi gazul stingator.
Receptionarea instalatiei se executa in doua etape distincte: examinarea
tehnica exterioara si verificarea in functiune. In cadrul examinarii exterioare se
verifica daca instalatia este completa, corectitudinea de montare, corespondenta
cu planurile de executie. Se verifica montarea corecta a ajutajelor de capat, a
buteliilor in statia de stingere, impartirea lor pe zone, armaturile de separatie a
fiecarei zone, sistemul de semnalizare a scaparilor de gaz, sistemele de
62
declansare mecanica din statie, pneumostatica, hidrostatica sau
electromagnetica, de la postul central antiincendiu.
Eficacitatea functionarii instalatiei determinata doar la nava prototip, se
determina prin lansarea bioxidului de carbon in cel mai mare compartiment
protejat de instalatie. Odata cu lansarea se verifica : functionarea corecta a
instalatiei de comanda, functionarea corecta a instalatiei de avertizare, cu
temporizarea de 2 minute inaintea lansarii gazului si functionarea corecta a
ajutajelor de capat. Trebuie controlat ca pe tubulatura sa nu se formeze dopuri
de gheata datorita destinderii gazului, De asemenea, se verifica durata
descarcarii buteliilor, deci durata de umplere a compartimentului probat. cu
ajutorul unei lumanari care ramane aprinsa in prezenta oxigenului, se stabileste
grosimea stratului de gaz depus. Cu ajutorul probelor de gaz luate la diferite
cote si analizate chimic se stabileste concentratia de bioxid de carbon si
volumul ocupat de gaz. La terminarea probei se verifica posibilitatea eliminarii
bioxidului de carbon cu ajutorul ventilatoarelor portative.
La probarea navelor construite in serie sau dupa executarea reparatiilor,
in loc de bioxid de carbon se poate utiliza aer comprimat. Dupa probarea cu aer
a instalatiei, buteliile se umplu cu bioxid de carbon si se monteaza la locul lor,
verificandu-se etanseitatea instalatiei.
Receptionarea instalatiei cu bioxid de carbon trebuie executata in
cadrul probelor de cheu, astfel incat la plecarea in probele de mars functionarea
ei sa fie asigurata.
In timpul exploatarii instalatiei, trebuie urmarit daca buteliile se golesc
prin scapari de neetanseitate, cantarindu-le sau masurand nivelul in ele. De
asemenea trebuie urmarita temperatura care nu trebuie sa depaseasca 45C.
Statia cu butelii de bioxid de carbon trebuie sa fie in permanenta inchisa si sa
nu fie folosita pentru depozitarea obiectelor de inventar care nu ii apartin.
In caz de incendiu, la punerea in functiune a instalatiei, trebuie oprite
ventilatoarele, pompele de combustibil si arzatoarele din compartimentul
incendiat. Se actioneaza apoi sistemul de avertizare a oamenilor pentru
parasirea compartimentului, se inchid comunicatiile acestuia cu exteriorul si, in
final, se lanseaza bioxidul de carbon.
63
% hidrocarburi
in amestec cu aer
Neinflamabil Neinflamabil
(foarte sarac in oxigen) (foarte bogat in
hidrocarburi)
11,5
Zona de
inflamabilitate
Fig.35.
64
De la generator
gaz inert
10
para scantei 9
5
La cos 12 alim abur
O2
11
4
13
12 14
6 14 1 2
cheson
kingston
O2
11
abur curatire 3
O2 gaze de evac. caldari Fig. 36.
65
Gazele arse in doua caldarine sunt trimise prin armaturile
telecomandate 6 in turnul de spalare 1, de unde, prin separatoarele de picaturi 8
sunt aspirate de ventilatoarele 4, care le refuleaza prin armaturile telecomandate
7 in inchizatorul hidraulic 5. Prin filtrul cu cocs 10 ele ajung in tancurile de
marfa pe care le protejeaza. Din partile inferioara si superioara ale fiecarui
tanc, gazele de ardere sunt evacuate in atmosfera prin supapele 9. Inchizatorul
hidraulic 5 impiedica trecerea vaporilor de hidrocarburi din tancuri spre
evacuatia caldarinelor. Nivelul apei din ele este mentinut cu ajutorul pompelor
2. In turnul 1 gazele arse sunt spalate si racite sub 40 C prin pulverizatoare
alimentate de pompa 3.
In instalatie sunt prevazute dispozitive automate de semnalizare si
inchidere a gazului in incaperile protejate cum sunt: analizatoare de oxigen 11
care semnalizeaza la peste 8% oxigen; traductoarele de temperatura 12 care
semnalizeaza la depasirea temperaturii de 40 C; traductorul de presiune 13
care semnalizeaza la 0,02 bari; traductorul de presiune 14 care semnalizeaza la
lipsa presiune apa de racire.
Traductorul de temperatura si presiune apa deconecteaza si ventilato-
rul, iar cel de presiune gaz la presiunea atmosferica deconecteaza si pompele de
marfa.
Instalatiile de ardere trebuie sa functioneze cu un coeficient de exces de
aer 1,1, pentru a rezulta concentratia de oxigen sub 2 % in gazele de ardere,
la regimuri intre 100 % si 73 % pentru caldarina. Pentru a asigura aceasta
gama a regimurilor de lucru, se asigura functionarea artificiala a unui mare
consumator, de exemplu o pompa de balast in circuit mare – mare sau dirijarea
intr-un condensor auxiliar a aburului produs prin functionarea in paralel a unui
generator de gaz inert.
Gazele de ardere pot fi folosite ca agent principal de stingere a
incendiilor in magaziile de marfuri generale, cu conditia furnizarii lor intr-un
generator automat (fig.37).
23 6
22 21 2 8 7
4
1 9
24 20 16 5 3
12
14 15 13 11 10
18
17
19 16
Fig.37.
Elemente componente : 1-motor cu ardere interna; 2- conducta de
evacuare peste bord a apei de racire a motorului; 3- pompa de apa; 4-
ventilator; 5- pompa de combustibil; 6 si 23- supape de siguranta; 7- armatura
66
de reglare automata a debitului de combustibil; 8- conducta de alimentare cu
aer; 9- regulator debit de aer; 10- regulator debit de combustibil; 11-
pulverizator combustibil; 12- camera de aer; 13- con de flacara; 14- camera de
ardere; 15- captusala refractara la camera de ardere; 16- camasa de apa; 17-
alimentare apa racire; 18- camera de racire gaze; 19- evacuare apa; 20-
schimbator de caldura gaze – apa; 21- stropitor; 22- racord pentru evacuarea
gazului racit si curatat; 24- panou de comanda.
Atat la petroliere cat si la navele de marfuri generale, debitul de gaze
de ardere racite trebuie sa fie suficient pentru alimentarea a cel putin 25% din
volumul celei mai mari incaperi protejate, in decurs de o ora din momentul
pornirii instalatiei. Rezervele de combustibil pentru functionarea in regim
nominal a instalatiei, trebuie sa fie suficiente pentru minimum 72 de ore.
In timpul exploatarii curente pornirea instalatiei incepe cu alimentarea
cu apa a inchizatoarelor hidraulice 5 si a turnului de spalare 1 (fig. 36).
67
navele cu consumatorii de apa relativ mici. In acest caz insa, calitatea apei
trebuie sa indeplineasca conditiile impuse celei potabile. La navele maritime cu
zona de navigatie nelimitata norma de consum specific de apa tehnica este 70
l / om zi. In cazul sistemului unitar de apa potabila si tehnica, consumul
specific de apa este 100 l/om zi.
Instalatia de apa tehnica are un circuit de apa calda si un circuit de apa
rece. Apa calda este preparata intr-un schimbator de caldura central si apoi, prin
tubulaturi separate, ea este distribuita la locurile de utilizare.
Instalatiile de alimentare cu apa de mare asigura apa necesara spalarii
WC-urilor si pisoarelor.
Instalatiile de scurgeri cuprind circuitele de scurgeri sanitare si pe
cele de evacuare a dejectiilor. Instalatiile de scurgeri sanitare evacueaza apele
dusurilor, bailor, lavoarelor, spalatoarelor si spatiile in care sunt transportate
animale vii.
Apele uzate si dejectiile evacuate peste bord se trateaza in instalatii
speciale, dotate cu dispozitive care impiedica descarcarea lor necontrolata.
Daca apele uzate se dezinfecteaza prin clorinare, cantitatea de clor liber din
apele uzate descarcate peste bord nu trebuie sa depaseasca 5 mg/l .
Navele care nu au instalatii de tratare a apelor uzate sunt dotate cu
instalatii de colectare si maruntire a dejectiilor, cu posibilitati de evacuare peste
bord dupa dezinfectare, in zone permise, in barje colectoare special amenajate
sau in rezervoare stationare amplasate la mal.
68
furnizata de un boiler alimentat electric, cu abur sau cu apa de racire a
motoarelor principale. Temperatura apei calde se mentine constanta prin
recirculare cu ajutorul unei pompe care aspira de la cei mai indepartati
consumatori si refuleaza in boiler, folosind o tubulatura inelara autonoma.
Fig.38.
69
vaporizate, pentru a impiedica depunerea sarurilor. Apa distilata este evacuata
din condensatorul 3 cu ajutorul pompei 7. Salinometrul 8 masoara concentratia
de saruri de clor si dirijeaza apa in continuare astfel: daca concentratia este sub
(10 … 15) mg NaCl/l apa, produsul este dirijat pe drumul 10 spre tancul de
depozitare, iar pentru concentratii peste aceasta limita, prin deschiderea
armaturii electromagnetice 9, este returnat in distilator.
Fig.39.
Fig.40
70
Aparatul (fig.40) se compune din lampa de radiatii ultraviolete 1,
montata in tubul de cuart 2, care permite trecerea radiatiilor ultraviolete spre
camera de sterilizare delimitata de tubul metalic exterior 3. Dispozitivul cu
perie 4 permite curatirea tubului de cuart 2 de impuritatile mecanicepe care le
poate depune apa. Prezenta bacteriilor in apa este detectata de senzorul 5,
montat pe tubul 3 si separat de acesta prin geamul de cuart 6. Pe racordul de
intrare a apei in aparat este montata armatura electromagnetica 7, comandata de
senzorul 5.
Odata cu punerea sub tensiune a aparatului, lampa 1 este alimentata, dar
armatura 7 ramane inchisa, pentru ca lampa 1 nu este inca incalzita. Dupa circa
2 minute, radiatiile ultraviolete ale lampii ating nivelul nominal, armatura 7 se
deschide si permite intrarea apei in aparat. Cand apa contine impuritati sau
bacterii, senzorul 5 comanda inchiderea armaturii 7. Acelasi lucru se intampla
daca geamurile 6 sau 2 sunt murdare. In acest caz se procedeaza la curatirea
sticlei 2 cu peria 4 si a sticlei 6 prin demontare.
71
Fig.41
Fig.42
72
separatorul 1s , ciurul 1c , si doua ajutaje de apa sarata 1A si 1B , alimentate din
valvula 2, pentru antrenarea si faramitarea particulelor solide mari. Particulele
retinute de ciurul 1c cad de pe planul inclinat al ciurului in palnia 3 si prin
valvula actionata pneumatic 5 sunt colectate in pneumotanculde reziduuri
solide 4, din care pot fi evacuate cu aer comprimat prin deschiderea armaturii
electromagnetice 6.
Faza lichida este tratata chimic in tancul de amestec 7, dotat cu mixer,
unde substanta cde formare a materiei flotante (varul) este trimisa din tancul de
depozitare 9 cu ajutorul pompei dozatoare 8 printr-o armatura electromagneti-
ca, in concentratie de 500 g/m 3 apa uzata. Din tancul de amestec 7 apa uzata si
particulele care trec prin ciurul 1c sunt trimise in tancul combinat 10 de
aglomerare a substantelor flotante, care are rolul dublu de a amortiza sarcinile
de varf si de a asigura timpul necesar de contact in vederea separarii
sedimentelor care se colecteaza gravitational la fundul tancului de sedimentare
11.
Din partea superioara a tancului de sedimentare 11 lichidul limpezit este
aspirat de pompa 12 si apoi este evacuat peste bord sau este depozitat intr-un
tanc de balast, daca nava se afla intr-o zona in care evacuarea este interzisa.
Reziduurile solide de la fundul tancului 11 sunt aspirate de pompele 13 si sunt
trimise spre pneumotancuri de reziduuri solide 4 prin palnia 3, care se goleste
automat, la comanda data de traductorul de nivel 14. Pompele 13 sunt
alimentate suplimentar cu ajutorul pompelor cu membrana M 1 si M2 , actionate
pneumostatic prin armatura electromagnetica 15.
Reziduurile solide din pneumotancul 4 sunt golite automat intr-un tanc
de depozitare la bord, nefigurat in schema, din care mai tarziu pot fi deversate
in mare in zonele permise. De asemenea ele pot fi deversate in barje speciale
colectoare sau prin amestecare cu combustibil lichid, pot fi arse intr-un
incinerator sau intr-o caldarina cu arzator adecvat. In tancul 10 nivelul este
controlat secvential cu traductorii rezistivi 16.
73
combustibil numai cand arzatorul se afla in pozitie de lucru si este alimentat cu
aer. De asemenea, este prevazuta oprirea debitarii combustibilului lichid in
lipsa flacarii sau a aerului de ardere.
Fig.43
74
tancului de colectare a dejectiilor, masurand timpul de golire cu pompa sau
ejectorul, care nu trebuie sa depaseasca o ora, semnalizarea nivelului din tanc,
posibilitatile de spalare cu apa si inmuiere cu abur a incarcaturii tancului.
Instalatiile de tratare a apelor uzate si dejectiilor se probeaza in
functionare, in timpul probelor de mare, urmarindu-se modul de producere si
colectare a reziduurilor solide si separarea apei curate. Se iau probe din apa
curata si se determina necesarul biochimic de oxigen pe 5 zile (NBO) 5
substantele in suspensie SS [mg/l] si indexul microorganismelor de tipul coli in
100 ml, care trebuie sa corespunda normelor. De asemenea, se probeaza
mijloacele de evacuare la mal sau in barje colectoare, a apelor uzate, precum si
racordurile flexibile de model international folosite in acest scop.
Instalatiile de colectare a gunoaielor se probeaza prin verificarea
capacitatii lor, precum si a amplasarii pe nava, avand in vedere posibilitatea
deversarii gunoiului la mal sau in barje colectoare. Se verifica functionarea
instalatiilor de maruntire a gunoiului, precum si functionarea agregatelor de
incinerare. La incineratoare se determina capacitatea de a folosi diferite calitati
de gunoaie si namol de apa tratata, amestecat cu combustibil lichid. De
asemenea, se verifica protectiile arzatorului la lipsa flacarii sau aerului si in
conditiile de depasire a temperaturii admise la evacuarea gazelor.
75
5.11.2. Organe de guvernare
Carma pasiva este cel mai raspandit organ de guvernare pasiva, care
reprezinta o suprafata portanta inclinabila in jurul unui ax vertical, formata
dintr-un profil simetric fata de coarda sa, plasat in planul diametral al navei, de
obicei in pupa acesteia (figura de mai jos).
Py v
76
Guvernarea activa a navei se poate realiza si
prin orientarea impingerii propulsorului principal,
astfel incat componenta transversala a impingerii sa
constituie forta laterala a guvernarii.
Orientarea impingerii propulsorului principal
se poate realiza in cazul transmisiilor in Z cu coloana
orientabila, al diuzelor orientabile (fig.45) si al
propulsoarelor cu aripioare (Voight- Schneider).
Fig.45.
Instalatiile de guvernare cu jet transversal dispun de un tunel
transversal de sectiune S, plasat la extremitatile navei (sau numai in prova), in
care este montat un rotor axial (fig.46).
Fig.46.
Fig.47
77
In fig.48 este reprezentata schema bloc a instalatiei de guvernare cu
comanda in circuit inchis, formata din timona de comanda 1, elementul
comparator 2, masina de carma 3, organul de executie (carma) 4, transmisia de
comanda 5, transmisia de forta 6, legatura inversa (reactia) 7, transmisia de
control 8 si axiometrul 9. Prin transmisia de comanda 5, care poate fi mecanica,
hidraulica sau electrica, timonierul comanda unghiul de bandare . Prin rotirea
timonei la unghiul dorit, aceasta marime unghiulara de intrare I este pastrata
in forma ei initiala sau este transformata intr-o alta marime mecanica (de
exemplu, deplasarea liniara), electrica (intensitate sau pensiune) sau hidraulica
(presiune), cu care va opera elementul comparator 2. La acelasi element
comparator este racordata si legatura inversa 7, care transmite informatia de
pozitie a unghiului de bandare a carmei, care constituie marimea de iesire e ,
pe care legatura inversa trebuie s-o furnizeze intr-o forma de energie de aceeasi
natura (mecanica, electrica sau hidraulica) pentru a putea calcula diferenta
I-e . elementul comparator 2 permite transmiterea comenzii spre masina de
carma 3 atat timp cat I-e 0, anuland-o atunci cand s-a ajuns la I-e=0.
Carma se opreste la unghiul de bandare comandat I , fara interventia supli-
mentara a timonierului.
Fig.48
78
5.11.4.1. Conditii impuse masinii de carma
Masina de carma are rolul de a realiza momentul necesar de actionare a
carmei, conform comenzilor primite de la timona. Ea trebuie sa satisfaca
urmatoarele cerinte:
- pornirea masinii de carma trebuie sa se realizeze cu ajutorul
timonei, indiferent de pozitia carmei;
- masina de carma trebuie sa fie reversibila, pentru a permite
deplasarea carmei in cele doua borduri;
- carma trebuie sa se roteasca in acelasi sens cu timona;
- la oprirea timonei trebuie sa se opreasca si masina carmei si, in
acelasi timp, trebuie sa inceteze deplasarea carmei;
- in pozitiile extreme corespunzatoare unghiurilor maxime de
bandare, masina de carma trebuia sa opreasca automat;
- masina de carma trebuia sa poata fi comandata din mai multe
locuri, sa functioneze silentios si sa aiba siguranta mare de
functionare.
79
hidromotoare liniare cu simplu efect (1- piston; 2- cilindru; 3- eche; 4- piatra de
culisa; 5- pompa cu debit variabil; 6- electromotor de actionare; 7- bara de
comanda; 8- carma; 9- conducte hidrostatice; 10- bara legaturii inverse; 11- tija
de comanda a pompei; c- element de comanda).
Fig.49.
80
Actionarea auxiliara 10 are grup de pompare cu debit constant si aparatura
hidraulica de comanda cu elemente de distributie cu sertar. Rezervorul tampon
11 este conectat in permanenta, pentru a asigura uleiul necesar functionarii.
Fig.50.
81
hidromotor oscilant a instalatiei de guvernare a mineralierului romanesc de
12000 tdw (1- hidromotor oscilant; 2- pompa de debit variabil cu pistonase
radiale; 3- pompa liniara de reactie; 4- pompa liniara a transmisiei de comanda;
5- transmisie mecanica de comanda cu cremaliera; 6- armaturi de avarie; 7-
timona; 8- hidromotor liniar al transmisiei de comanda). Armaturile de avarie 6
raman inchise la regimul normal de actionare electrohidrostatica si se deschid
manual in regim de avarie, cand actionarea instalatiei se face manual, pompa
liniara 4 devenind pompa de actionare a transmisiei de forta.
Fig.51.
Fig.52.
82
Hidromotorul oscilant are doar doua perechi de paleti, pentru a permite
realizarea de unghiuri mari de bandare ( 70) asa cum este necesar la
instalatiile de guvernare cu carma activa.
Etansarea camerelor de lucru se poate face cu segment metalic presat, cu
garnitura de cauciuc (fig. 53, a; 1- segment metalic; 2- garnitura din cauciuc)
sau cu ajutorul lichidului de lucru (fig.53,b), ori numai cu garnitura de cauciuc
profilata corespunzator (fig.53,c).
Fig.53.
83
precum si uzura in lagare. Distanta axiala inferioara dintre balamaua carmei si
etambou, sau dintre carma si calcaiul ei trebuie sa fie maxim 5 mm.
Avarierea carmei sau arborelui sau in exploatare se pot datora coroziunii
marine, fisurarii invelisului sau deformarii permanente a arborelui. Cuplajul
dintre arbore si safran poate fi avariat din cauza corodarii sau ruperii bolturilor.
84
Observatie: Conform prevederilor RNR conductele de aer comprimat
lansare MP trebuie sa aibe o mica panta (inclinare) catre butelii si nu spre
valvula principala de lansare.
Purjarea buteliilor de aer si a conductelor trebuie sa se faca periodic (la
intervale regulate).
85
1 7 10 5
11 13
6
2 8 9
3 12 14
21
4 17
15
18
16
19
20
86
7 3 5 1
9
4 6 2
10
11 15
12 16
17
13
18
14
19
20
87
1. NOTIUNI GENERALE
88
Producerea frigului artificial are la baza absorbtia decaldura de la
corpurile (spatiile) ce trebuiesc racite, cu ajutorul unor fluide, denumite agenti
frigorifici si transmiterea acestei calduri mediului inconjurator.
89
Compresorul C, absoarbe vaporii reci formati in vaporizatorul V, a caror
stare este caracterizata de punctul a. Vaporii sunt comprimati adiabatic (fara
schimb de caldura) in compresor, marindu-le presiunea si implicit temperatura
pina la starea din punctul b, de vapori saturati uscati.
3. INSTALATII FRIGORIFICE
In figura de mai sus s-a reprezentat cea mai simpla instalatie frigorifica
cu compresor intr-o singura teapta de comprimare, utilizata in cazul instalatiilor
cu puteri frigorifice mici, sub 5 000 kcal daN/h.
Exista instalatii intr-o singura treapta de comprimare de puteri
frigorifice mai mari (peste 5 000 – 10 000 kcal daN/h).
90
3.2. INSTALATII FRIGORIFICE CU DOUA TREPTE DE
COMPRIMARE.
91
4. INSTALATII FRIGORIFICE DE AER CONDITIONAT
92
4.2. PARAMETRII DE CALITATE AI AERULUI.
93
94
In figura de mai jos este reprezentata diagrama de confort construita
cu ajutorul parametrilor de confort ai aerului, conform normelor sanitare dupa
care se construiesc navele romanesti:
1 – stare linistita;
2 – efort redus;
3 – efort mediu;
4 – efort mare;
– cantitatea totala de caldura degajata de un om;
---- cantitatea de caldura latenta de vaporizare [kJ/h.om].
95
In zonele geografice calduroase, in perioada de vara prezinta
importanta nu numai temperatura aerului in interiorul sau exteriorul unei
incaperi, ci si diferenta dintre aceste doua temperaturi, care are influenta asupra
starii generale a omului si asupra posibilitatilor de imbolnavire prin raceala.
96
Plecand de la conditiile de exploatare a incaperilor de diferite
destinatii, pentru fiecare dintre ele se intocmesc bilanturile: termic,
umedometric si de gaze nocive, in scopul alegerii parametrilor optimi de
functionare a instalatiei de conditionare a aerului.
97
Cind aceasta diferenta se micsoreaza, debitul de aer creste, ceea ce
influenteaza asupra puterii ventilatoarelor de conditionare.
- fata de debitul total de aer G1, debitul de aer exterior trebuie sa fie
minim 0,7 G1 pentru incaperile de locuit si 0,5 G 1 pentru cele de
serviciu, daca amestecarea cu aerul de recirculatie se produce in
exteriorul incaperii; daca acest amestec se realizeaza in interiorul
incaperii deservite, debitul de aer exterior poate fi redus pana la 0,3
G1.
98
In figura de mai sus este reprezentata schema unei instalatii de incalzire
cu aer cu un singur circuit:
1 - traductor termic;
2 - filtru;
3 - incalzitor primar de aer;
4 - gura de refulare aer;
5 - ventilator;
6 - racord cu fonoatenuator;
7 si 8 - sectiile incalzitorului secundar de aer;
9 - umidificator;
10 - tubulatura perforata de alimentare cu abur pentru
umidificarea aerului;
11 - regulator de presiune a aerului;
12 - armatura electromagnetica;
13 - panou electric;
14 - tubulatura de alimentare a incaperilor de aer conditionat;
15 - traductor de umiditate;
16 - tubulatura de aspiratie a aerului recirculat.
99
Ejectarea aerului introdus in incapere influenteaza mult marimea
debitului. Ea permite ca aerul de recirculatie sa fie utilizat direct in incapere,
fara trimiterea lui in camera de amestec cu aerul exterior.
100
In figura de mai jos este reprezentata diagrama unei instalatii de
conditionare folosita pe timp de iarna, cu un singur circuit de inalta presiune si
cu ajutaj de ejectie. Aerul exterior, trecind prin ventilator si incalzitorul de grup
isi mareste temperatura ajungind in starea B. in aceasta stare el patrunde in
umidificator unde i se adaoga o anumita cantitate de abur, si, ajungind in urma
acestei prelucrari la parametrii punctului D el patrunde in magistrala de aer. In
continuare se raceste si in starea H paraseste ajutajul dulapiorului de
conditionare. Datorita efectului de ejectie, in dulapior este aspirat aer in starea
A. Trecind prin incalzitorul suplimentar, aerul ajunge la starea K, dupa care
intilnindu-se si amestecindu-se cu aerul din starea H, rezulta amestecul de stare
F. Patrunzind in incapere, aerul se amesteca cu cel aflat aici, transformandu-se
dupa linia ce trece prin punctele F si A.
101
Schimband debitul de aer cu ajutorul armaturii 4 sau debitul de caldura
cu ajutorul armaturii 3, din figura de mai sus, se pot modifica pozitiile
punctelor F si K, deci directia procesului in sine.
102
103
1 – racord de intrare a aerului dupa prima treapta de prelucrare;
2 – racord de intrare a aerului dupa a doua treapta de prelucrare;
3 – piston crenelat;
4 – tija pistonului;
5 – pirghie de echilibrare;
6 – sector dintat;
7 – pinion de actionare;
8 – ajutaj ejector;
9 – gratar de ejectie;
10 – gratar de refulare;
11 – miner de reglare;
12 – cremaliera.
104
105
La executarea instalatiilor de conditionare a aerului trebuie respectate
normele impuse de societatile de clasificare:
- nu este permisa trecerea canalelor de aer prin peretii etansi pe sub
puntea peretilor etansi;
- canalele verticale de aer care traverseaza puntile etanse in limitele
aceluiasi compartiment sub puntea peretilor etansi, trebuie sa fie
etanse si cu aceeasi rezistenta mecanica cu puntile;
- canalele de aer care trec prin peretii principali rezistenti la foc trebuie
sa fie dotate cu clapete impotriva propagarii incendiilor, executate
din otel si montate pe peretii etansi sau pe peretii principali rezistenti
la incendiu; clapetele trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de
inchidere si cu indicatoare de pozitie, iar la navele pasagere
inchiderea lor trebuie sa fie automata;
- canalele de ventilatie destinate evacuarii vaporilor sau gazelor care
prezinta pericol de incendiu (de exemplu ventilatia compartimentului
de pompe la navele petroliere) trebuie sa fie etanse la gaze si sa nu
fie racordate la alte incaperi, iar capetele exterioare ale canalelor
trebuie sa aiba armaturi pentru retinerea flacarii;
- gurile de aspiratie ale instalatiei de ventilatie naturala sau fortata
trebuie sa fie amplasate in locuri in care este redusa la minimum
posibilitatea patrunderii apei de mare sau a aerului poluat cu gaze sau
vapori ai produselor petroliere;
- canalele de aer racordate la incaperi dotate cu mijloace volumice de
stingere a incendiilor trebuie sa aiba inchideri din exteriorul
compartimentului protejat;
- prin incaperile de locuit si de serviciu, precum si prin posturile de
comanda nu trebuie sa treaca canalele de ventilare a
compartimentului de masini si invers, decat daca ele sunt executate
din otel, au izolatie ignifuga pe o lungime de 5 m de la perete,
precum si clapete cu autoinchidere de iuncendiu;
- agregatele de conditionare trebuie amplasate in incaperi separate,
izolate impotriva incendiilor.
106
Inaintea punerii in functiune a instalatiei frigorifice instalatia se va
proba la un vid de 50 mm col Hg timp de 24 ore, admitindu-se o crestere a
presiunii de maxim 5 mm col Hg.
107
- diferenta de temperaturi dintre intrarea si iesirea agentului frigorific din
schimbatorul de caldura al agregatului de conditionare;
- diferenta de temperaturi cu care aerul este prelucrat in agregatul de
conditionare;
- debitul de aer recirculat;
- temperatura si umiditatea aerului din cabinele respective.
5. INSTALATIA DE CAMBUZA.
5.1. GENERALITATI.
108
Temperaturile recomandate pe compartimentele de
congelare si de refigerare sunt:
Compartiment Temperatura °C
carne - 15
peste - 15
vegetale + 2
produse uscate + 12
antecamera + 6
109
b) Filtre uscatoare FU1 , FU2 sunt destinate
dezumidificarii agentului frigorific lichid. Procesul
are la baza proprietatea silicagelului de a
absorbi eventualele mici cantitati de apa
continute in freonul lichid.
c) Ventile de presiune constanta sunt montate pe
aspiratiile cambuzelor cu temperaturi de
vaporizare mai ridicate fata de cea mai coborita
temperatura de functionare, ceea ce face ca
instalatia sa poata functiona cu mai multe
temperaturi de vaporizare realizate cu un singur
compresor.
110
Instalatia frigorifica are in dotare un panou de
comanda si forta, cit si elemente de automatizare ce ii
asigura functionarea complet automatizata constind din
trei functiuni:
de reglaj;
de control;
de protectie automata.
111
Termometre cu citire la distanta sunt montate pentru
fiecare compartiment in anticamera sau culoar si dau
posibilitatea citirii in orice moment a temperaturii
realizate.
112
condensarea acestora prin cedarea caldurii latente de
condensarea apei de racire. Apoi, aceasta ajunge in
economizor unde se subraceste prin cedarea caldurii
sensibile catre vaporii care se supraincalzesc.Lichidul trece
prin vizor unde se va constata daca nu contine apa. Ajuns
in distribuitor, lichidul se ramifica pentru a alimenta
fiecare compartiment, trece prin ventilul electromagnetic
si ajunge in ventilul de laminare termostatic unde
presiunea agentului este redusa pina la presiunea de
vaporizare. Urmeaza patrunderea agentului in vaporizator
unde are loc vaporizarea sa, agentul preluind caldura de
vaporizare de la mediul racit. Vaporii sunt aspirati din nou
de compresor.
113
utilizarii unui singur compresor, acesta functioneaza cu o
presiune de aspiratie corespunzatoare presiunii de
vaporizare cea mai coborita.
5.4.3.Decongelarea.
114
5.5. TEHNOLOGII DE MONTAJ PENTRU INSTALATII
FRIGORIFICE CU FREON.
2. Montajul condensatoarelor.
115
3. Montajul racitoarelor de aer.
116
puntea termica dintre suprafata acestuia si suportul de
fixare.
117
pentru a asigura o circulatie convenabila a uleiului pentru
intoarcerea acestuia la compresor.
1. Terminologie.
1.Inclinari:
118
ruliu ± 22,5° cu perioada de 7 ÷ 9 secunde;
tangaj ± 7,5°;
2.Temperaturi:
3.Vibratii.
119
- acceleratia de ± 4g pentru mase de M <= 100
Kg;
- acceleratia de ±40 g/M pentru mase de M
>=100 Kg.
4..Zgomot:
120
Grupa A.F. Simbolul Formula chimica Presiuni de
calcul
R-12 CF Cl 1,2
I R-22 CHF Cl 2
R-502 CHF Cl+C F Cl 2
R-22+R115 amestec.azeotrop 2
II R-117 Amoniac 2
121
Echipamentul de rezerva al instalatiilor frigorifice cu
compresoare trebuie sa includa un compresor cu motor de
actionare, un condensator, instalatie de comanda si o
intreaga armatura necesara pentru asigurarea functionarii
independente a tuturor dispozitivelor din acest
echipament.
122
Instalatiile frigorifice trebuie sa aibe cel putin doua
pompe de circulatie a apei de racire din care una este de
rezerva.
3. Materiale.
123
temperatura de pina la - 50° C se vor alege tinind
cont de recomandarile Societatii de clasificare.
4. Materialele elementelor de echipamente ce
lucreaza la temperaturi sub - 50° C constituie
obiectul unei examinari speciale din partea
Societatii de clasificare.
124
Compartimentele de masini frigorifice trebuie sa aibe
o ventilatie autonaoma care sa asigure 10 schimburi de
aer pe ora.
125
incit temperatura in spatiile lor sa nu depaseasca + 45°
C.
5. Mecanisme.
126
cazul inchiderii valvulei de pe tubulatura de
refulare.
Racitoare de aer.
127
6. Tubulaturi.
128
mijloace sigure de drenare, si deasemenea se vor lua
masuri contra deteriorarii ei de catre rozatoare.
Izolatia tubulaturilor.
8. Piese de rezerva.
129
1.A. ROLUL, COMPONENŢA ŞI FUNCŢIONALITATEA
INSTALAŢIEI DE SALVARE
1. BARCILE DE SALVARE
Barcile din lemn. Lemnul desi are greutate specifica mica si pret
relativ scazut prezinta dezavantajele unor rezistente scazute, a pierderii
etanseitatii imbinarilor precum si a efectului de putrezire.
130
.
Invelisul barcilor din lemn.
131
Barcile din materiale plastice. Materialele plastice, date fiind
calitatile lor apropiate metalului, sunt din ce in ce mai utilizate. Luindu-se in
considerare si greutatea specifica rezulta avantajul barcilor din materiale
plastice si sub aspect tehnic, dar nu si sub aspect economic (materialele plastice
fiind mai scumpe).
Barcile din materiale plastice (figura de mai jos) sunt executate cel
mai adesea din poliesteri sau smoala epoxidica armate cu fibre sau tesatura din
sticla.
132
Barcile din materiale plastice au avantajul de a nu fi supuse
coroziunii si putrezirii, de a fi antimagnetice si rezistente la foc.
Alaturi de materialele plastice in constructia acestor barci se
utilizeaza cu pondere mica atit lemnul cit si metalul.
133
95 ºC pe plafonul barcii – dupa un interval de 10 minute). In acelasi timp
concentratia gazelor in interiorul barcii se pastreaza in limite admisibile.
134
Propulsia manuala a barcii de salvare:
a – ansamblu;
b - reductorul
In cazul in care barcile de salvare sunt dotate cu elice, aceasta are pas
reglabil (comandat de un dispozitiv special) astfel incit permite mersul atit
inainte cit si inapoi.
135
Din aceste motive barcile de salvare se doteaza cu cirlige patent de tip
Angrove, Mc Kay si Robinson (figura de mai jos):
a – cirlig Angrove;
b – cirlig Mc Kay;
c – cirlig Robinson
136
5. MIJLOACE PENTRU RIDICAREA, LANSAREA SI
REZEMAREA BARCILOR DE SALVARE.
137
Rabatarea bratului gruielor se realizeaza cu ajutorul macanismelor cu
unul sau doua suruburi (figura de mai sus).
Gruiele cu surub tip Lum (figura de mai jos) solicita lungimi mai mici
de brat si timpi de manipulare redusi:
138
Gruie rabatabila cu surub tip Lum.
139
- gruie care lucreaza prin rostogolire;
- gruie care lucreaza prin miscari combinate (rostogolire plus rabatere)
- gruie de constructie speciala.
Sub influenta greutatii proprii, fara nici o alta interventie (evident dupa
eliberarea prinderilor) bratul gruiei aduce barca in afara bordului, dupa care
continua miscarea de coborire a barcii pe verticala.
Gruiele cu o articulatie (figura a de mai sus) sunt cele mai simple si mai
sigure desi au inaltimi mari.
140
Gruiele cu rostogolire si cele combinate sunt susceptibile funtionarii
nesigure datorita inghetului, depunerilor de praf, etc, care pot impiedica
lansarea in anumite conditii.
La gruiele care lucreaza prin rostogolire, bratul este dotat cu role care se
deplaseaza pe una sau doua cai de ghidare. Daca gruia are o singura cale de
rulare, in miscarea sa bratul isi schimba deschiderea si rabate barca. Daca insa
exista doua cai de ghidare, rabaterea este insotita si de o miscare de translatie
ca urmare a deplasarii diferite a rolelor (figura de mai jos):
141
Aducerea barcii din afara bordului se fac prin rotirea gruielor, prin
intermediul saulelor manevrate manual (figura de mai jos). Deschiderile fiind
limitate, pentru lansare se cere ca nava sa fie pe chila dreapta.
142
Actionarea mecanica se obtine de la motoare electrice stabile sau
portative, motoare pneumatice portative sau motoare hidraulice. Actionarea
manuala se foloseste numai la barci mici (sub 20 persoane).
143
Barcile de salvare se pastreaza in pozitie asemanatoare plutirii cu
rezemarea la punte sau la bratele gruielor.
144
Cavaleti pentru barci:
a – constructie fixa; b – constructie unilaterala; c – construcie speciala.
145
o eliberare rapida (absolut necesara mai ales la barcile de salvare). Eliberarea
rapida se obtine prin prevederea prinderii cu un cioc de papagal.
Aceste plute pot fi: circulare, ovale sau dreptunghiulare. Desi complicate
constructiv, plutele circulare prin simetria lor asigura o buna stabilitate pe toate
directiile.
146
fiind in cele mai multe cazuri ovala, sau din materiale plastice (figura b de mai
jos) cu o umplutura de masa plastica spongioasa, foarte usoara, neinflamabila,
neabsorbanta si nesupusa putrezirii. Invelisul acestora este constituit din
tesatura de fibre de sticla.
Pluta elastica (figura de mai jos) are drept element de baza camera de
plutire astfel compartimentata incit la umplerea cu apa a jumatate din
compartimente, pluta cu echipaj trebuie sa pluteasca inca.
147
Pluta elastica de salvare:
148
Odata aruncate la apa, anvelopa plutei elastice se autodesface si pluta se
umfla automat in circa 20 s.
4. PLUTE SPECIALE.
149
Colac de salvare cu lampa.
150