Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Elemente de îmbinare
Lungimile de fabricaţie ale ţevilor, necesităţile de montaj la navã, precum si condiţiile de
racordare a ţevilor la armãturi, aparate şi mecanisme, impun folosirea unor elemente de îmbinare.
Acestea sunt clasificate în douã categorii: nedemontabile şi demontabile.
a) îmbinări nedemontabile:
a.1. obţinute prin lipire:
- cap la cap (fig. 1);
- cu bercluire (fig. 2);
- cu manşon (fig. 3).
Fig. 4 Îmbinări cap la cap Fig. 5 Îmbinări cap la cap Fig. 6 Îmbinări cap la cap
inel de bazã inel fuzibil simple
- îmbinări cu mufe (manşoane) sudate. Manşoanele sudate pot fi exterioare (fig. 7) sau
1
interioare (folosite în special la tubulaturile de diametre mari fig. 8);
b) îmbinări demontabile:
• Îmbinări filetate cu mufă şi contrapiuliţă (fig. 10)
Aceste îmbinări trebuie să preia deplasările axiale sau unghiulare care provin din cauza
deformaţiilor termice sau mecanice şi pe care tubulatura le suportã odată cu deformaţiile corpului
navei. Din punct de vedere constructiv-funcţional, sunt foarte asemănătoare elementelor de îmbinare
care intrã în componenţa instalaţiilor terestre. Sunt de mai multe tipuri:
- cu furtun flexibil: - simplu;
- armat cu sârmã de oţel;
- cu protecţie metalicã;
- cu compensatori lenticulari: - din oţel (fig. 11);
- din cauciuc.
- cu compensatori telescopici (fig. 12);
2
- cu autocompensatori (fig. 13).
Sunt armăturile cel mai des întâlnite în instalaţiile cu tubulaturi terestre sau navale, fig. 14.
Lucrează la presiuni moderate de 15-30 bar, iar la bordul navei se folosesc în instalaţiile de
alimentare cu apă, pentru uleiuri şi combustibili. Au gabarite şi greutăţi relativ mari. Rolul lor
funcţional este precizat de modul în care se realizează îmbinarea ventilului cu tija robinetului.
Astfel, robineţii de reţinere au ventilul ghidat pe tijã, iar armãturile de trecere au ventilul solidar cu
tija (fig. 15).
3
II. 2. Armături cu cep
Sunt armături cu rol de închidere-reglaj, realizate într-o varietate constructivã foarte mare,
fig. 16. Uzual, organul de închidere are formă tronconică sau sferică şi poate avea 1-6 orificii, lucru
care permite selecţia trecerii fluidului pe diverse ramificaţii. Pentru presiuni şi diametre mari,
etanşarea la aceste armături este dificil de realizat. Din această cauzã se folosesc la diametre relativ
mici (DN= 40-50 mm), presiunile de lucru fiind sub 15 bar. Forţele de frecare dintre cep şi corp sunt
mari, lucru care determină necesitatea aplicării unor forţe mari de acţionare.
Casete de distribuţie
Grupul de valvule este alimentat printr-un colector şi permite distribuţia fluidului de lucru
către mai multe puncte ale instalaţiei. Casetele de distribuţie pot fi de trecere sau de reţinere.
Schematic, ele se reprezintă ca în fig. 18 şi fig. 19
4
Fig. 18 Schema Fig. 19 Schema
casetelor de distribuţie casetelor de manevrã
La navă, armăturile se dispun în locuri uşor accesibile atât pentru comoditatea montării şi
demontării lor, cât şi din considerente de facilitare a exploatării. Sunt însă situaţii când dispunerea
armăturilor la bord este de aşa naturã făcuta încât accesul la ele este fie foarte greoi, fie imposibil. În
aceste situaţii acţionarea se face de la distanţă. Acţionarea la distanţă poate fi: mecanică, electrică.
hidraulică sau pneumatică.
Se poate realiza prin intermediul unor organe de transmitere a mişcării, cum ar fi: axe,
cuplaje cardanice, roţi dinţate, cabluri, etc. În fig. 20 este prezentată o variantă constructivă de
acţionare mecanicã a unui clapet de bordaj. Momentul necesar acţionării poate fi aplicat manual (în
cazul unor armături de dimensiuni mai reduse), sau poate proveni, de exemplu, de la un
electromotor, în cazul dimensiunilor mari. Distanţa maximã de la punctul de acţionare la armătură
nu trebuie să depăşească 10m.
În figură s-au făcut notaţiile: 1- valvula de bordaj; 2- cuplaj cardanic; 3- transmisie cu roţi dinţate.
În general, transmisiile mecanice se utilizează pentru acţionarea armaturilor de fund sau a celor
dispuse intre bordajele duble ori in picuri.
5
II. A. 2. Acţionare hidraulica
Armãturile comandate hidraulic (vezi fig. 21) utilizează ca lichid de acţionare fie lichidul din
conducta pe care sunt montate, fie un fluid de la o reţea specialã de acţionare. Pentru a se realiza
presiunea lichidului de lucru se folosesc pompe cu principiu volumic de funcţionare (cu pistonaşe
sau cu şurub) care pot crea presiuni de până la 150 bar. În mod uzual, drept fluid de lucru se
utilizează ulei, amestec de apã cu glicerinã, etc.
6
II. B. Armături de reglaj
Au rolul de a realiza reglarea unor parametri funcţionali ai instalaţiei în care sunt montate.
Ele pot avea rol de reglaj (menţin automat un parametru funcţional la valoarea stabilitã anterior) sau
de siguranţã (menţin parametrul sub valoarea stabilitã anterior). Funcţie de natura parametrului fizic
pe care îl reglează, armãturile se împart în următoarele categorii:
- pentru reglarea presiunii ;
- pentru reglarea temperaturii;
- pentru reglarea debitului şi a nivelului;
- armãturi diverse.
7
- trebuie astfel proiectate încât secţiunile de trecere prin ventil sã fie suficiente pentru a
permite evacuarea debitului la care lucrează instalaţia.
În instalaţiile navale este nevoie de multe ori sã se utilizeze agenţi de lucru la alte presiuni
decât cele la care sunt furnizaţi de surse. Reglajul presiunii lor se poate face prin intermediul unor
regulatoare specializate (presostate), care lucrează după una din următoarele scheme de reglaj:
proporţional (P), proporţional-integral (PI), proporţional-integral-diferenţial (PID).
În fig. 25 în care s-au făcut notaţiile:
Acesta este utilizat pentru a reduce presiunea în instalaţiile de aer comprimat sau de abur şi
de a o menţine constantã la valoarea la care funcţionează consumatorii.
Camera din spatele ventilului de laminare este pusã în legătură permanentă cu elementul de
comparaţie (membrana 4) care sesizează presiunea din interior şi o traduce într-o mărime de
comandã. Membrana însumează pe o faţã efectul presiunii, iar pe cealaltă efectul tensiunii din
resortul 5 care se reglează prin şurubul micrometric 6, comandând deplasarea ventilului de laminare
într-un sens sau în altul. Deplasarea se produce în funcţie de raportul în care se aflã cele douã
mărimi. Aceastã armãturã se poate folosi şi ca traductor de deplasare. Dacã în locul şurubului 6 se
introduce o tijã care sã transmită deplasarea membranei 4, atunci între valoarea deplasării şi a
presiunii p2, se stabileşte o relaţie aproximativ liniarã ce va determina traducerea deplasării într-o
variaţie de presiune.
Sunt echipamente care reglează temperatura proceselor termice care au loc în instalaţiile
frigorifice, temperatura de regim a apei de răcire şi a uleiului în motoarele principale sau în diesel-
generatoare, menţinându-le în jurul unor valori iniţial prescrise. Armãturile se împart în mai multe
categorii în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc în instalaţie:
- armãturi pentru semnalizarea temperaturilor extreme;
- armãturi de siguranţã care acţionează la temperaturi extreme;
- armãturi pentru reglarea temperaturii.
Primele douã categorii sunt constituite din traductoare, în timp ce armãturile din cea
de-a treia categorie sunt reprezentate de regulatoarele de temperaturã (termostate). Acestea pot
realiza reglarea după una din schemele: proporţională, proporţional-integralã, proporţional-integral-
diferenţială.
În fig. 26 este prezentatã o schemã de reglare bipoziţionalã a temperaturii, în care
8
agentul de încălzire este aburul care intrã în sistem prin valvula electromagneticã VEM. Tabloul
electric TE are douã rânduri de relee care, funcţie de semnalul pe care îl primesc de la traductorul de
temperaturã TR, comandã închiderea sau deschiderea valvulei electromagnetice.
În fig. 27 în care s-au făcut notaţiile: 1- armãturã (element de execuţie); 2- traductor de tem-
peraturã; 3- serpentinã de încălzire prin care circulã aburul, este prezentatã o schema de reglare în
care traductorul acţionează direct şi continuu organul de modificare a secţiunii de trecere.
3
Fig. 26 Schemã de reglare bipozitională Fig. 27 Schemã de reglare continuã