Sunteți pe pagina 1din 5

9.

CIRCUITE ELECTRICE IN REGIM NESINUSOIDAL

9.1. DESCOMPUNEREA ARMONICA

Anterior am studiat regimul periodic sinusoidal al retelelor electrice, adica regimul permanent
stabilit in retele liniare sub actiunea unor t.e.m. sinusoidale si de aceeasi frecventa.
In realitate, variatia in timp a t.e.m. se abate mai mult sau mai putin de la forma sinusoidala, datorita
insasi a constructiei generatorului electric. Abaterea curbei de variatie periodica, in timp a unui curent sau
tensiuni de la forma sinusoidala se numeste deformare sau distorsiune. Tensiunile si curentii nesinusoidali
au in anumite situatii efecte daunatoare. Astfel, cuplul electromagnetic si factorul de putere al motoarelor
de curent alternativ sunt mai mici in regim nesinusoidal fata de regimul sinusoidal. In regim nesinusoidal
se pot produce rezonante de tensiune si curent, ce pot duce la strapungerea izolatiei conductoarelor etc.
In electrocomunicatii insa, efectele deformante pot fi utile (in scopul insusi a transmisiunii
informatiilor prin semnale, de ex. modulatie) sau nu (de ex. distorsiunile sistemelor de transmisie, care
reduc fidelitatea transmisiei realizate).
Ideea fundamentala care sta la baza studiului circuitelor in regim periodic nesinusoidal consta in
descompunerea tuturor marimilor in sume (serii) de termeni sinusoidali.
Studiul comportarii circuitelor electrice liniare alimentate cu tensiune la borne nesinusoidala se
poate face aplic nd principiul superpozitiei. Tensiunea nesinusoidala se descompune in componente cu
variatie sinusoidala numite armonici. Pentru fiecare componenta sinusoidala a tensiunii se determina cite
un curent sinusoidal, apoi insum nd acesti curenti, se obtine curentul total in circuit. Aceasta
descompunere in componente sinusoidale a marimilor periodice nesinusoidale se numeste analiza
spectrala sau analiza armonica (dezvoltare in serie Fourier).
Se considera tensiunea u(t) ce actioneaza la bornele unui circuit cu variatie periodica nesinusoidala,
adica:
u(t)=u(t+kT) (9.1.1)
unde,
2
T= este perioada (k = 1, 2, 3, , N). O functie periodica nesinusoidala se dezvolta in seria

Fourier sub forma:

u(t)=U 0 + ( A n s in n t+ B n cos n t ) (9.1.2)
n =1
unde U 0 este componenta continua (constanta) a tensiunii, iar An si Bn sunt coeficientii termenilor
de ordinul n ai dezvoltarii in serie Fourier.
Dezvoltarea in serie Fourier mai poate fi scrisa si sub forma:

u(t)=U 0 + (
U nm s in n t+ n = U 0 + )
2 U n s in m t+ n( )(9.1.3)
n =1 n =1
unde
2 2
U nm = 2 U n ; U nm = A n + B n
1 2 2 Bn
sau U n = A n +B n i n = a rctg (9.1.4)
2 An
sunt amplitudinea (Unm), respectiv faza initiala a armonicii de ordinul n ( n ).
Componenta armonica corespunzatoare la n=1 se numeste fundamentala (armonica de baza), av nd

frecventa f= , iar componentele corespunzatoare pentru n=2, 3, se numesc armonici superioare.
2
In aplicatiile practice, numarul armonicilor superioare semnificative este limitat, astfel ca
dezvoltarea in serie Fourier a marimilor periodice nesinusiodale contine un numar finit de termeni.
Problema care se pune este determinarea coeficientilor U 0 ,A n ,B n , respectiv amplitudinii Unm si a
fazei initiale n .
Problema se rezolva av nd in vedere urmatoarele relatii evidente:
T T
0
s in n tdt = 0 ;
0
cos n tdt = 0
0 pentru n
1 T
0 s in n ts in tdt= 2 0 [cos(n )t cos(n + )t]dt= T pentru n=
T

2
1 T
0
T
[ cos (n )t+ cos (n + )t ]dt=
2 0
c o s n t cos tdt=
0 pentru n

= T
2 pentru n =
1 T
0
T
[s in (n )t+ s in (n + )t]dt = 0
2 0
s in n tco s tdt =
cu care din relatia (9.2) se obtine:
T 1 T 1

0
u ( t)s in n tdt = A n T ;
2 0 u ( t)cos n tdt= 2 B n T
din care se obtin valorile coeficientilor A n ,B n i U o.
1 T
U 0
= u (t)dt;
T 0
2 T
A n = u ( t)s inn tdt (9.1.5)
T 0
2 T
B n = u ( t)cos n tdt
T 0

9.1.1. Cazuri particulare

a) Daca functia u(t) este impara, adica u(-t)= -u(t), din relatiile (9.1.5) rezulta
U0 = 0 i B n = 0 , iar dezvoltarea in serie Fourier capata forma:

u(t)= U nm s in n t (9.1.6)
n =1
B n
cu U nm =A n i n = a rctg =o
An
b) Daca functia u(t) este para, adica u(-t)=u(t), A n =0 si dezvoltarea in serie Fourier capata forma:

u(t)=U 0 + U nm cos n t (9.1.7)
n =1
B n
cu U nm =B n i n = a rctg = a rctg( ) =
An 2

iar sin n t + = cos n t.
2
c) Daca functia u(t) este simetrica, adica u (t) = u t , rezulta U 0 = 0 , iar amplitidinile de
2
ordin par A 2 ,A 4 ,A 6 ...,B 2 ,B 4 ,B 6 ,... sunt nule. In aceasta situatie u(t) contine numai armonici
impare.
Prin descompunerea ei in armonici, rezulta numai armonicile de ordin impar in sinus:

u(t)= U nm s in n t, (n = 1, 3, 5) (9.1.8)
n =1

Fig. 9.1.1.

Exemplu: Sa se descompuna in armonici tensiunea periodica nesinusoidala u(t) cu variatie in timp


2
sub forma de impulsuri dreptunghiulare (fig. 9.1.1), av nd perioada T= = a + b.

Tensiunea u(t) se dezvolta in serie Fourier conform relatiei (9.1.2).

u(t)=U 0 + (
A n s in n t+ B n cos n t )
n =1
1 T 1 a +b
U0 =
0
T ()
u t dt =
0 T
U dt
1 a a
U 0 = 0 U
a
dt = U = U [U pe b = 0]
T T a +b
2 T 2 a +b
A n = 0
T a + b 0
u ( t)s in n tdt = U s in n tdt =
2U a 2U 1
= s in n tdt = (1 cos n a )
a +b 0 a + b n
U 2 a
A n = 1 cos n unde (a + b) = 2
n a + b
2 T 2 a +b 2 a
B n = u( t)cos ntdt=
a + b0 a + b 0
U co s n tdt= U cos n tdt=
T 0
2U 1 U 2 a
= s in na = s in n
a + b n n a +b
de unde se determina A1, B1, A2, B2 d nd lui n valorile corespunzatoare.

9.1.2. Valorile efective ale curentului si tensiunii in regim nesinusoidal

Valoarea efectiva I a unui curent periodic nesinusoidial i(t) se defineste la fel ca si valoarea efectiva
a curentului sinusoidal.
1 T 2
I=
0
i (t)dt (9.1.9)
T
Prin dezvoltarea in serie Fourier a curentului periodic nesinusoidial se obtine:

i(t)= I0 + ( )
Inm s in n t n = I0 + i n t () (9.1.10)
n =1 n =1
unde I 0 este componenta continua (constanta), iar
i1 (t) = I1 m s in (t 1 )
i 2 (t) = I2 m s in (2 t 2 )
i 3(t) = I3m s in (3t 3)
Patratul valorii instantanee a curentului nesinusoidal va fi:

2
() [ () ()
i t = I0 + i1 t + i 2 t + i3 t ... =
2
() ] 2
in t + 2 ()
in (t) i (t) (9.1.11)
n =0 ,n =0
n
unde se tine seama ca i 0 (t) = I0 .

1 T T
Deci I2
= T 0 i2n (t)dt+ 2 1 /T 0 i n (t) i (t)dt (9.1.12)
n =0 ,n =0
n
Al doilea termen al relatiei (9.1.12) este nul, asa ca valoarea efectiva a armonicii de ordinul n a
curentului este:
1 T 2
I2n =
T
i dt (9.1.13)
0 n

I2 = I02 + I12 + I22 + I3


2
+ ... unde Inm = 2 In
sau

I = I02 + I12 + I22 + I3


2
+ ... (9.1.14)
Valoarea efectiva a unui curent periodic nesinusoidal este egala cu radacina patrata a sumei
patratelor valorilor efective ale armonicelor lor, adunata cu patratul componentei continue.
Printr-un rationament asemanator, valoarea efectiva a unei tensiuni nesinusoidale este:
2 2 2 2
U= U 0 + U 1 + U 2 + U 3+ ... (9.1.15)
Abaterea unei marimi periodice nesinusoidale de la forma sinusoidala este caracterizata prin
coeficientul de distorsiune Kd, definit de raportul dintre valoarea efectiva a tuturor armonicelor superioare
(deci fara cea fundamentala) si valoarea efectiva a marimii nesinusoidale, mai putin componenta continua
care nu afecteaza forma, adica:

2 2
I2 + I3+ ...
In 2
Id
K di = = n=2 = (9.1.16)
2 2 2 2 2
I1 + I2 + I3+ ... I I0
In 2
n =1

2
U 2 + U 3 + ... 2 U n2
U d
K du = = n = 2 = (9.1.17)
2 2 2 2 2
U 1 +U 2 +U 3 U U 0
U n2
n =1
unde Id si Ud se mai numesc reziduul deformant referitor la curenti, respectiv la tensiuni. Se observa
ca 0<kd<1.
In electronica, o marime se considera sinusoidala daca coeficientul de distorsiune este mai mic dec t 5%.

S-ar putea să vă placă și