5.2.

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE, ECUAŢII,

DIAGRAME ALE MAŞINII DE INDUCŢIE
(ASINCRONĂ )

5.2.1 Principiul de funcţionare al motorului trifazat

Se presupune o maşină asincronă în construcţie directă având pe stator o
înfăşurare trifazată, alimentată de la un sistem trifazat simetric de tensiuni sau
curenţi.

Φst

stator
Φ
rotor

Irot Ω

Ω1 Ω2

Φrot

Ω1
Fig. 5. 7 Principiul de funcţionare a motorului asincron trifazat
Se ştie că această înfăşurare creează un câmp magnetic învârtitor care se
poate caracteriza prin fundamentala inducţiei magnetice sau prin fluxul magnetic
polar Φst, fig. 5.7, rotitor în sens direct cu viteza unghiulară Ω1, unde:
ω 2πf1
Ω1 = 1 = [ rad / sec ] ; f1 = pn1 = pΩ1 [ Hz ] ; n1 = 30 Ω1 [ rot / min ]
p p 60 2π π
(5.1)

1
⋅ Acest câmp inductor intersectează atât conductoarele statorice fixe cât şi
conductoarele rotorice, presupuse iniţial imobile (la pornire), inducând în acestea,
tensiuni. Tensiunile induse în înfăşurarea rotorică trifazată, întreţin curenţi prin
conductoare, dacă circuitul rotoric este închis. Închiderea circuitului rotoric se
realizează prin reostatul de pornire (sau de reglare a vitezei) la maşinile cu rotor
bobinat şi prin inelele de scurtcircuitare a barelor rotorice în cazul maşinilor în
colivie. Se poate aprecia că în rotor apare o „pătură de curent“ indus, care prin
interacţiune cu câmpul magnetic inductor, creează forţe tangenţiale între armături
la nivelul întrefierului, ce se manifestă sub forma unui cuplu electromagnetic.
Statorul, prin fixarea sa pe tălpi de exemplu, echilibrează acest cuplu, în schimb
rotorul va fi antrenat în mişcare de rotaţie cu o anumită viteză unghiulară Ω, în
sensul de rotire a câmpului inductor. Sensul de rotire a rotorului este astfel încât
să fie eliminată cauza care produce „discontinuitatea“ energiei magnetice în
întrefier, deci apariţia curentului rotoric, adică a variaţiei câmpului magnetic prin
rotor. Dacă rotorul s-ar roti cu viteza unghiulară de sincronism (a câmpului) Ω1,
atunci nu mai există variaţia fluxului inductor prin circuitul rotoric, nu există nici
curent rotoric, iar cuplul ar deveni nul. Rotorul se va roti cu o viteză 0< Ω < Ω1,
astfel încât se poate defini o mărime numită alunecare, s, definită astfel:
Ω − Ω Ω2 Ω n − n n2 n
s= 1 = =1− ; sau : s = 1 = =1−
Ω1 Ω1 Ω1 n1 n1 n1
(5.2)
Diferenţa dintre viteze :
Ω2 = Ω1 − Ω (5.3)
este viteza unghiulară dintre câmpul învârtitor statoric şi rotor (viteza relativă).
Tensiunile induse, deci şi curenţii rotorici vor avea frecvenţa dictată de
această viteză relativă, adică, similar cu (5.1) (întrucât este pozitivă):
p ⋅ Ω2 p ⋅ s ⋅ Ω1
f2 = = = s ⋅ f1 (5.4)
2π 2π
⋅ Întrucât înfăşurarea rotorică este trifazată-simetrică, în cele trei faze se vor
induce curenţi de frecvenţă f2, defazaţi la câte 2π/3[rad], care vor crea un câmp
magnetic rotoric, caracterizat prin fluxul polar rotoric Φrot, rotitor faţă de rotor cu
viteza unghiulară dedusă similar cu (5.1), adică :
2π ⋅ f 2 2π ⋅ s ⋅ f1
Ω2 = = = s ⋅ Ω1 (5.5)
p p

2
 Acest flux rotoric se va roti faţă de stator cu viteza compusă:
Ω2 + Ω = s · Ω1 + Ω = Ω1 - Ω + Ω = Ω1 (5.6)
adică se roteşte tot cu viteza de sincronism Ω1.
În concluzie, atât Φst cât şi Φrot se rotesc faţă de stator cu aceeaşi viteză de
sincronism Ω1, compunându-se într-un flux rezultant Φ, după regula
paralelogramului (fig. 5.7), rotitor faţă de stator cu Ω1. Evident, acest flux
rezultant va intersecta conductoarele statorice cu viteza Ω1, iar conductoarele
rotorice cu Ω2 = s Ω1 , frecvenţa curenţilor în stator este f1, iar în rotor este f2=s f1.

5.2.2 Ecuaţiile de funcţionare a maşinii asincrone

trifazate
În fig.5.8 este reprezentată o maşină asincronă trifazată, cu rotor bobinat.
Cele trei faze statorice, conectate în stea sunt alimentate de la un sistem trifazat
simetric de tensiuni. O fază statorică având k w1W1 spire efective este
caracterizată prin rezistenţa R1 şi inductanţa de scăpări Ls1.
L1 i1
L2 f1
u1
L3 A
N R ,L
câmpul Ω 1 s1 e1
1
statoric X
Φ Ω
Ω2 i2
a e2s Rp u2s
R2,Ls2 c
x
B Y Z C
b

rotor
Fig. 5. 8 Schema electrică a maşinii asincrone trifazate

Înfăşurările rotorice sunt conectate în stea cu capetele accesibile, racordate la

reostatul trifazat de pornire Rp. Cele trei faze rotorice au câte kw2W2 spire efective
şi sunt caracterizate de rezistenţa R2 şi inductanţa de scăpări Ls2.

5.2.2.1 Funcţionarea maşinii asincrone cu rotor imobil la gol

3
 Se consideră rotorul fix, iar circuitul rotoric este deschis (Rp este infinit).
Statorul este conectat la reţeaua trifazată, curenţii absorbiţi pe cele trei faze
constituie un sistem trifazat simetric, solenaţiile, inducţiile şi fluxurile polare
fiind unde învârtitoare, rotitoare cu viteza de sincronism. Se poate considera că
maşina este în regim de transformator trifazat cu secundarul în gol, fluxul variabil
fiind datorat undei învârtitoare statorice; adică pentru oricare din spirele
înfăşurărilor „fixe“, rotirea câmpului, în raport cu acestea, conduce la obţinerea
unor tensiuni induse, de frecvenţă impusă de viteza de rotire a câmpului, f1 – în
cazul de faţă. Faţă de un transformator trifazat, diferenţa esenţială constă în faptul
că există întrefierul stator – rotor între primar şi secundar. O consecinţă a acestui
fapt este valoarea ridicată a curentului absorbit de înfăşurarea primară (statorică)
chiar la mers în gol. Dacă la transformatoarele trifazate de zeci de kVA, I10-
curentul de mers în gol se situa la 1-2% din valoarea celui nominal, la maşina
asincronă acesta ajunge frecvent la 20-30% şi chiar mai mult (80% din I1N la
motoarele de câteva sute de waţi).
Pentru acest caz, al funcţionării în gol, se vor distinge mărimile corespunzătoare
prin indicele 0. Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff pentru ochiul primar
corespunzător fazei A – X, se obţine ecuaţia similară cu (2.81) [6], adică :
di10
u1 − e1 − R1 ⋅ i10 − Ls1 = 0; e1 = W1ef ⋅ e1′ (5.7)
dt
unde: W1ef = kw1·W1 este numărul efectiv de spire înseriate în faza respectivă, iar :
dφ
e1′ = ; φ = Φm cos ω1t ; Φm = Φ 2 (5.8)
dt
este tensiunea indusă într-o spiră, prin variaţia fluxului φ; Φm este valoarea
maximă a fluxului magnetic fascicular pe un pol (polar) (pe ansamblu, în maşină
acţionează fluxul rotitor creat de solenaţiile celor trei faze, sau fluxul
corespunzător solenaţiei rezultante). Valoarea efectivă a tensiunii induse pe fază,
e1 este dată de:
E ω ⋅ Φm
E1 = 1m = 1 k w1W1 = 4,44 f1 ⋅ (k w1W1 ) ⋅ Φm (5.9)
2 2
Ecuaţia (5.7) se poate trece la reprezentarea în complex simplificat, anume:
U 1 = E 1 + R1 I 10 + jX s1 I 10 ; E 1 = jω1 (k w1W1 )Φ; Φ = Φe j 0
(5.10)
unde s-a introdus reactanţa de scăpări a înfăşurării primare: Xs1=ω1Ls1, iar fluxul
polar fascicular Φ a fost considerat ca origine de fază. S-a ţinut seama de faptul

4
că derivatei unei mărimi îi corespunde la reprezentarea în complex înmulţirea cu
jω1, unde ω1 este pulsaţia mărimii respective.
În ceea ce priveşte rotorul, pentru faza a – x, lucrând în gol, se poate scrie:
e20 = u20 ; E 20 = U 20 (5.11)
unde:
E ω ⋅ Φm
E20 = 20 m = 1 (k w 2W2 ) = 4,44 f1 ⋅ (k w 2W2 ) ⋅ Φm
2 2
(5.12)
relaţie similară cu (5.9). Se menţionează că rotorul este imobil.

5.2.2.2 Funcţionarea maşinii asincrone trifazate cu rotor în circuit

închis în mişcare de rotaţie

Se consideră rotorul în mişcare cu viteză unghiulară ω = ct. (ca motor,

0<Ω<Ω1), cu fazele conectate pe o rezistenţă, fig. 5.8. Între câmpul rotitor şi
conductoarele înfăşurării rotorice există o alunecare s , dată de (5.2).
În ceea ce priveşte statorul, fenomenele rămân aproximativ aceleaşi ca la
gol, doar valoarea curentului creşte şi unghiul de defazaj faţă de flux, adică în loc
de I10 se va scrie I1 (unde I1>I10), iar ecuaţia (5.10) în complex simplificat devine:
U 1 = E 1 + R1 I 1 + jX s1 I 1 (5.13)
Referitor la rotor, acesta funcţionează ca un transformator în sarcină. Prin
faza a-x şi rezistenţa Rp circulă curentul i2, care va crea un flux de reacţie a
rotorului. Într-o primă instanţă, facem presupunerea că fluxul rezultant în maşină
rămâne acelaşi cu cel de la gol. Ecuaţia care caracterizează o fază rotorică este
similară cu (5.7) sau (5.13), în care intră mărimile rotorice induse, având
frecvenţa: f2=sf1 , sau pulsaţia ω2=sω1, adică:
di2
u2 s = e2 s + R2i2 + Ls 2 ; ω2 = sω1 (5.14)
dt
Dacă se face trecerea în complex şi se împarte prin s, se obţine:
U 2 s E 2 s R2
= + ⋅ I 2 + j ⋅ X s2 ⋅ I 2; X s 2 = ω1 ⋅ Ls 2 (5.15)
s s s
Mărimile cu indice s ale rotorului: u2s şi e2s semnifică faptul că acestea au o
frecvenţă dependentă de s .
Tensiunea indusă în faza rotorică se deduce din (5.12), adică:

5
 E2 sm ω2 ⋅ Φm
E2 s = = (k w 2W2 ) = 4,44 ⋅ s ⋅ f1 (k w 2W2 ) ⋅ Φm = s ⋅ E2
2 2
(5.16)
unde:
E2 = 4,44 ⋅ f1 ⋅ ( k w 2W2 ) ⋅ Φm ≈ E20 (5.17)
este tensiunea indusă în faza rotorică, când acesta este imobil, iar frecvenţa este
egală cu a statorului (s=1).
De cele mai multe ori reostatul de pornire se aduce pe poziţia de scurtcircuit
la puţin timp după conectarea la reţea a statorului. Acesta este regimul normal de
funcţionare a maşinii. La motoarele cu rotor în colivie, în permanenţă rotorul
funcţionează în scurtcircuit. Ecuaţia unei faze a rotorului (5.15) se poate aduce,
ţinând seama de (5.16), la forma:
R2
0 = E2 + ⋅ I 2 + j ⋅ X s2 ⋅ I 2 (5.18)
s
Se obţine I2 în complex, precum şi modulul său, astfel:
E2 E2
I2 = − ; I2 =
R2 2
+ j ⋅ X s2  R2  2 (5.19)
s   + X s2
s
 
Pentru a ajunge la relaţia dintre solenaţii se pot utiliza rezultatele cunoscute
de la Transformatorul el. [vol. 1] sau [vol. 2- Maşina sincronă, cap.3]. Dacă se
foloseşte relaţia (5.13), în condiţiile când curentul absorbit I1<I1N, ultimii doi
termeni din membrul drept sunt neglijabili în raport cu ceilalţi şi se obţine:
U1 ≈ E1 = 4,44 ⋅ f1 ⋅ k w1W1 ⋅ Φm (5.20)
Deoarece U1 şi f1 sunt constante, acestea fiind dictate de sistemul de
alimentare, rezultă:
Φm = ct ., sau : Φ = ct ., unde : Φ = Φm 2 (5.21)
Mărimea Φm (şi implicit Φ) este impusă de solenaţie, iar dacă se consideră
caracteristica magnetică a maşinii-liniară (se neglijează saturaţia circuitului
magnetic), atunci, la mersul în gol, se scrie fazorul fluxului:
Φ=kφ Θ10 = kφ ( k w1W1 ) I 10 (5.22)
unde kф este o constantă, în care intră elemente geometrice şi numerele de spire.
La funcţionarea în sarcină, fluxul Φm (considerat egal cu cel de la gol, deşi în
realitate diferă cu câteva procente) este determinat de rezultanta solenaţiilor
statorului şi rotorului, adică:

6
 Φ = kφ Θrez = kφ [( k w1W1 ) I 1 + ( k w 2W2 ) I 2 ] (5.23)
Din (5.22) şi (5.23) se obţine relaţia dintre curenţi la maşina cu rotor bobinat:
( k w1W1 ) I 10 = ( k w1W1 ) I 1 + ( k w 2W2 ) I 2 (5.24)
Prin împărţirea cu kw1W1, se ajunge la relaţia:
I k W
I 10 = I 1 + 2 ; ki = w1 1 (5.25)
ki k w 2W2
unde: ki este raportul dintre numerele efective de spire din fazele: statorică,
respectiv rotorică.
Observaţia 1: Se anticipează faptul că dacă numerele de faze ale armăturilor
sunt diferite, adică m1 ≠ m2 , intervine şi m1 / m2 în expresia lui ki.
Aşadar, funcţionarea în sarcină a maşinii asincrone trifazate este descrisă de
sistemul de ecuaţii, în complex simplificat, (5.13), (5.18), (5.25):
 U 1 = E1 + R1 ⋅ I 1 + j ⋅ X s1 ⋅ I 1
 R2
0 = E 2 + ⋅ I 2 + j ⋅ X s 2 ⋅ I 2 (5.26)
 s
 I 10 = I 1 + I 2 / ki
în care intervine alunecarea s.

5.2.2.3 Ecuaţiile maşinii asincrone trifazate în mărimi raportate

În mod similar ca la „transformatorul raportat“ se pot obţine ecuaţiile

maşinii asincrone trifazate în mărimi raportate la stator. Prin raportarea mărimilor
rotorice (secundare) la cele ale statorului (primar), se va aduce înfăşurarea
rotorică la un număr efectiv de spire pe fază egal cu numărul efectiv de spire pe
faza statorică. În sistemul (5.26) se înmulţeşte ecuaţia a doua cu ki, dat de (5.25),
astfel încât se obţine:

0 = ki ⋅ E 2 +
(R ⋅ k ) ⋅ I
2 i
2
2
( 2
+ j ⋅ X s 2 ⋅ ki ⋅) I2
(5.27)
s ki ki
unde modulul primei mărimi din membrul drept este :
k W
ki E2 = w1 1 ⋅ 4,44 f1 ( k w 2W2 )Φm = 4,44 f1 ( k w1W1 )Φm = E1 = E2 ' ( not )
k w 2W2
(5.28)

7
 Prin analogie cu prima ecuaţie din (5.26), se poate scrie (5.27) sub forma :
R2′
0 = E ′2 + I ′ 2 + j ⋅ X s′ 2 I ′ 2 (5.29)
s
unde s-au introdus mărimile rotorice raportate la stator :
2 2 I
R2′ = R2 ⋅ ki ; X s′ 2 = X s 2 ⋅ ki ; I ′ 2 = 2 ; E ′ 2 = E 2 ⋅ ki (5.30)
ki
obţinute după regulile cunoscute de la § 2.2.1.2 [6], adică :
- tensiunile secundare se raportează prin înmulţire cu ki ,
- curenţii secundari se raportează prin împărţirea la ki ,
- rezistenţele, reactanţele (în general impedanţele), se raportează prin
înmulţirea cu ki2.
Observaţia 2: Când numărul de faze ale armăturilor sunt diferite: m1 ≠ m2 ,
relaţiile de raportare a mărimilor rotorice devin:
2 2
m  W1k w1  m Wk 
R2′ = R2 1   ; X s′ 2 = X s 2 1  1 w1  ;
m2  W2 k w 2  m2  W2 k w 2 
 mW k  Wk
I ′2 = I 2 :  1 1 w1 ; E ′2 = E 2 ⋅ 1 w1
 m2W2 k w 2  W2 k w 2
Justificarea se obţine cu raţionamentele expuse în §5.4.3.
Ecuaţiile maşinii asincrone trifazate în mărimi raportate, sunt:

 U 1 = E1 + R1 I 1 + j ⋅ X s1 I 1;

 R2′
 0 = E ′ 2 + I ′ 2 + j ⋅ X s′ 2 I ′ 2 ; E ′ 2 = E1 = jω 1 ⋅ (k w1W1 ) ⋅ Φ ; (5.31)
 s
 I 1 0 = I 1 + I ′ 2 ;
deci similare cu ale unui transformator în scurt circuit, în care intră alunecarea.
5.2.3 Scheme electrice echivalente ale m. a. trifazate
5.2.3.1 Scheme echivalente ale maşinii asincrone trifazate cu
pierderi în fier neglijabile

8
 În condiţiile neglijării pierderilor în fier şi dacă R1 ≈ 0 , curentul de mers în
gol ideal I10 (rotorul - rotit la sincronism) este în fază cu fluxul pe care îl produce.
Dacă se au în vedere ecuaţiile (5.31), se poate desena o schemă electrică
echivalentă, având n – 1 = 1, deci n = 2 noduri şi o = 2 ochiuri independente. În
această schemă se evidenţiază o impedanţă (mai concret o reactanţă, Xm) de
magnetizare, străbătută de I10 care întreţine fluxul în maşină.
R1 Xs1 X's2 R1 Xs1 X's2
R'2/s R'2
I1 I10N I1 I10N
I2' I2'

U1 I E1 Xm E'2 II U1 I E1 Xm E'2 II U'2

R'2(1-s)/s

a) b)

La bornele
Fig. 5.acesteia
9 Schemese obţine tensiunea
echivalente pe fazăindusă
a maşinii = E ′2 (fig.5.9
E1asincrone trifazatea).
Este valabilă relaţia următoare:
E 1 = jX m I 10 (5.32)
În ochiul circuitului secundar II se află o rezistenţă variabilă cu alunecarea,
R2′ / s . Ţinând seama de identitatea :
R2′ 1− s
= R2′ + R2′ ⋅ (5.33)
s s
schema echivalentă din fig. 5.9 a) devine una similară cu cea a unui transformator
fără pierderi în fier, având o rezistenţă de sarcină dependentă de alunecarea s (fig.
5.9 b). Tensiunea secundară raportată, la bornele rezistenţei variabile cu s, este:
1− s
U ′2 = − ⋅ R2′ ⋅ I ′2 (5.34)
s
Dacă s = 1, rezultă U 2′ = 0 , adică la n = 0, (în momentul pornirii) puterea
vehiculată cu exteriorul de secundar este nulă. Pentru s = 0, rezistenţa de sarcină
tinde la infinit, deci curentul I ′2 este nul, puterea în secundar este nulă; fapt
justificat prin aceea că rotorul fiind în sincronism nu este viteză relativă între
acesta şi câmp, deci nu există interacţiune câmp statoric – curent indus rotoric. Se
menţionează faptul că tensiunile, curenţii, rezistenţele şi reactanţele din schemele
echivalente prezentate corespund unei faze a maşinii analizate.

9
 5.2.3.2 Scheme echivalente ale maşinii asincrone trifazate cu
considerarea pierderilor în fier

Pierderile în fier pentru maşina funcţionând la s = sN, se manifestă în

circuitul magnetic statoric, unde frecvenţa este f1. Întrucât aceste pierderi sunt
dependente de frecvenţă (mai exact de f α , α fiind între 1 şi 2), valorile lor sunt
reduse la frecvenţe mici. Cum în rotor frecvenţa tensiunilor induse este mică (1–2
Hz), pierderile în fier vor fi neglijabile. Utilizând raţionamentul de la
transformator, § 2.2.3 [6], în schema electrică echivalentă din fig. 5.9 a) se
introduce o rezistenţă în paralel cu reactanţa de magnetizare, încât schema devine
cea prezentată în fig. 5.10 a) (numită în Π).
Mărimea rezistenţei Rmp, se poate deduce cu oarecare exactitate astfel: se
face încercarea în gol la viteza de sincronism; se măsoară puterea activă absorbită
p10; se calculează pierderile prin efect electrocaloric la mers în gol 3·R1·I102; se
determină: pFe = p10 - 3·R1·I102; se calculează Rmp din egalitatea aproximativă:
3 ⋅U12 3 ⋅U12
≅ pFe ; sau : Rmp = (5.35)
Rmp pFe

Componentele: activă şi reactivă ale curentului, I10 se deduc imediat :

U p
I10 a ≅ 1 = Fe ; I10 r = I102 − I102 a ; (5.36)
Rmp 3 ⋅ U1
R1 Xs1 X's2 I2'
NI R'2 Z1= Z'2=
I1 10 I2' I1
I10r I10a R1+jXs1 I10 R'2/s+jX's2
U1 E1 X Rmp U'2 U1 Zm=
mp
R'2(1-s)/s Rm+jXm

a) b)
Fig. 5. 10 Scheme echivalente cu considerarea pierderilor în fier
Cunoscând I10r şi U1 ≈ E1, se poate deduce reactanţa de magnetizare sau utilă:
X mp ≅U1 I10 r (5.37)
Cele două elemente de circuit (Rmp, Xmp) conectate în paralel în schema din
fig.5.10 a), pot fi substituite prin elemente conectate în serie.
Impedanţa echivalentă Zm se determină astfel :

10
 2
jX mp Rmp X mp / Rmp X mp
Zm = = +j = Rm + jX m
Rmp + jX mp 1 + ( X mp / Rmp ) 2
1 + ( X mp / Rmp ) 2
(5.38)
În formă concentrată, schema electrică echivalentă în T a maşinii asincrone,
pe o fază, este redată în fig. 5.10 b), unde intervin trei impedanţe :
R2′
Z 1 = R1 + jX s1; Z ′ 2 = + jX s′ 2 ; Z m = Rm + jX m (5.39)
s
În schema prezentată în fig.5.10 b), se aplică teoremele lui Kirchhoff,
considerând: I 1 , I ′2 , I 10 ca necunoscute şi se obţin sistemul în forma:

 Z 1 ⋅ I 1 − Z ′ 2 ⋅ I ′ 2 = U 1;

 Z ′ 2 ⋅ I ′ 2 + Z m ⋅ I 1 0= 0 ; (5.40)

 I + I′ − I = 0
 1 2 10
Se rezolvă sistemul (5.40) şi se deduce curentul I ′2 adică:
−U1 ⋅ Z m U1 Z X
I ′2 = =− ; c1 = 1 + 1 ≈ 1 + s1 = c1
Z m Z 1 + Z m Z ′2 + Z 1 Z ′2 Z 1 + c1 ⋅ Z ′ 2 Zm Xm
(5.41)
unde Zm = jXm; deci se neglijează pierderile în fier (Rmp→∞, Rm=0), iar R1<<Xs1.

5.2.3.3 Diagrama fazorială a maşinii asincrone trifazate

Se va considera fluxul Φ – rezultant (util) ca origine de fază, fig.5.11, adică:

C
jXs1 I1 Φ = Φ⋅ e j 0 (5.42)
U1

B
A R1I1

jX's2 I2'
E1=E'2
I1
φ1 R'2I2' D
ψ2 E
U'2 I 2'
R'2I2'(1-s)/s
α1 I10 =I10r +jI10a

α0 I10
O Φ
I10r
α2 φ2=π
I2'
11
Fig. 5. 11 Diagrama fazorială a maşinii asincrone trifazate
Curentul de mers în gol ideal, I10 , va fi defazat cu un unghi α0, în avans faţă de
flux datorită prezenţei componentei active, corespunzătoare pierderilor în fier.
Tensiunile induse sunt, conform (5.31), defazate cu π/2 în avans faţă de flux:
2 ⋅π
E 1 = E ′2 = E1 ⋅ e j ⋅π / 2 = jω1 ( k w1W1 ) ⋅ Φ; E1 = ⋅ f1 ⋅ ( k w1W1 ) ⋅ Φm ,
2
(5.43)
Curentul I1 este în avans cu un unghi α1 > α0 faţă de flux, întrucât la
funcţionarea în sarcină creşte componenta activă faţă de funcţionarea în gol
(statorul este un circuit activ-inductiv):
I 1 = I1 ⋅ e j ⋅α 1 (5.44)
Curentul secundar I ′2 satisface ecuaţia a treia din setul (5.31). Fazorii:
R1 I 1 = AB ; jX s1 I 1 = BC sunt: coliniar cu I1, respectiv perpendicular pe I1 ,
iar OC reprezintă tensiunea primară de fază U1. Pentru circuitul secundar, este
valabilă ecuaţia a doua din (5.31) iar în plan se obţine configuraţia OADE unde :
OE = −U ′2 = R2′ I ′2 ⋅ (1 − s ) / s (5.45)
Având în vedere faptul că U'2 şi I'2 sunt în opoziţie, unghiul secundar φ2 =π,
puterea activă din secundar: U'2·I'2·cos φ2 este negativă, adică maşina cedează
prin rotor o putere activă care se regăseşte ca putere mecanică cedată maşinii de
lucru – cuplată pe arbore.
Se mai face precizarea că din această putere mecanică, o parte (câteva
procente) este necesară acoperirii unor frecări în lagăre sau cu aerul, constituind
„pierderile mecanice şi prin ventilaţie“, pmec, la care se mai adaugă şi altele

12
suplimentare, iar cea mai mare parte o constituie puterea mecanică utilă, P2 –
transmisă maşinii de lucru.

5.3. BILANŢUL DE PUTERI, CARACTERISTICA

M=f(s) A MAŞINII ASINCRONE TRIFAZATE

5.3.1 Bilanţul puterilor la maşina asincronă trifazată

5.3.1.1 Bilanţul puterilor active

Se folosesc ecuaţiile (5.31) în mărimi raportate şi se ţine seama de

reprezentarea în complex a mărimilor (luând Φ ca origine de fază). Se aplică
conjugata complexă primelor două ecuaţii din (5.31) :
 * *
U 1 = E1 + R1I1* − j ⋅ X s1I1* ;

 * R2′ * * * * * *
 0 = E′ 2 + I ′ 2 − j ⋅ X s′ 2 I ′ 2 ; s a u: U ′ 2 = E′ 2 + R2′ I ′ 2 − j ⋅ X s′ 2 I ′ 2 ; (5.46)
 s
 (1 − s)
 I 1 = I 1 0 − I ′ 2 ; U ′ 2 = − I ′ 2 ⋅ R2′ s

Prima ecuaţie din (5.46) se înmulţeşte cu I1, iar cea de a doua cu I'2, se ţine
seama de cea de a treia, obţinându-se prin însumare relaţia:
* * * * 2 2
U 1 ⋅ I 1 + U ′ 2 ⋅ I ′ 2 = E 1 ( I 10 − I ′ 2 ) + R1I12 − jX s1I12 + E ′ 2 ⋅ I ′ 2 + R2′ I 2′ − jX s′ 2 I 2′
(5.47)
Se introduc în (5.47) expresiile mărimilor complexe deduse din diagramă
(fig.5.11):

13
 U 1 = U1e j⋅ (α 1 + ϕ 1 ) ; I1 = I1e j⋅α 1 ;U 1* = U1e− j⋅ (α 1 + ϕ 1 ) ;U ′ 2 = U 2′ e j(α 2 + ϕ 2 ) ;
 * − j(α + ϕ ) j⋅ α 2 j⋅ π / 2 ∗
 U ′ 2 = U 2′ e ; I ′ 2 = I2′ e ; E1 = E1e ; E1 = E1e− j⋅ π / 2; E1 = E′ 2
2 2

(5.48)
şi se obţine egalitatea:
U1 I1e − j⋅ϕ1 + U 2′ I 2′ e − j⋅ϕ2 = E1 I10 e − j⋅(π / 2−α 0 ) + R1 I12 + R2′ I 2′ − j ( X s1 I12 + X s′ 2 I 2′ ).
2 2

(5.49)
Prin separarea părţilor reale, ordonarea convenabilă şi înmulţirea cu 3,
obţinem:
2 2
3U1I1 ⋅ cosϕ1 − 3R1I12 − 3E1 I10 ⋅ sin α 0 − 3R2′ I 2′ − 3R2′ I 2′ ⋅ (1 − s ) / s = 0
(5.50)
Acesta este bilanţul puterilor active în maşina asincronă trifazată.
Pentru regimul de motor, bilanţul puterilor active se reprezintă sugestiv
printr-o diagramă Sankey în fig. 5.12.

Ω
P =MΩ1 PMec =MΩ P2=M2Ω
P1

Mr
pj1 pFe1 pj2 pmec+v
U1 Xs1
I1 R1 I10 R'2 X's2 I2'

φ1 U1 E1 R Xmp U'2
mp
'
I1 R 2(1-s)/s

Fig. 5. 12 Explicativă la bilanţul puterilor active în maşina asincronă

14
 Această diagramă arată că puterea electrică activă absorbită de maşină prin
stator (pozitivă în cazul de faţă), este:
P1 = 3 ⋅U1 ⋅ I1 ⋅ cos ϕ1; ϕ1 ∈ ( 0, π / 2 ) (5.51)
şi cuprinde:
- o componentă mică „consumată“ prin efect electrocaloric în înfăşurări :
p j1 = 3 ⋅ R1 ⋅ I12 , (5.52)
- o altă componentă „consumată“ prin încălzirea fierului statoric datorită
histerezisului magnetic şi curenţilor turbionari (pierderi în fierul statoric):
pFe 1 = 3 ⋅ E1 ⋅ I10 ⋅ sin α0 ≅ 3 ⋅U1 ⋅ I10 a = 3 ⋅ Rmp ⋅ I10
2 2
a = 3 ⋅U1 / Rmp ,

(5.53)
- o a treia componentă, importantă ca valoare, al cărei modul este :
P = M ⋅ Ω1 = P1 − p j1 − p Fe 1 , (5.54)
numită şi putere electromagnetică, care este de fapt puterea transmisă de stator,
prin întrefier, rotorului maşinii asincrone. Această putere este exprimată ca
produs dintre cuplul manifestat asupra rotorului şi viteza unghiulară a câmpului.
M este numit cuplu electromagnetic şi este egal şi de semn contrar cu cuplul ce se
manifestă dinspre rotor spre stator.
Din puterea electromagnetică primită de rotor, prin câmp, o parte se
consumă prin efect electrocaloric în înfăşurarea rotorică:
2
p j 2 = 3 ⋅ R2′ ⋅ I 2′ , (5.52')
iar o altă parte, însemnată, constituie puterea mecanică transferată rotorului, al
cărei modul este:
PMec = P − p j 2 = M ⋅ Ω , (5.55)
Această putere mecanică se manifestă prin cuplul de reacţie a rotorului, egal
cu M, la viteza unghiulară a rotorului Ω.
Din puterea mecanică PMec, o mică parte este cea corespunzătoare pierderilor
mecanice prin frecări sau prin ventilaţie, la care se adaugă unele pierderi
suplimentare [12;16], iar o parte însemnată o constituie puterea mecanică utilă la
arbore, furnizată maşinii de lucru, P2, care se poate exprima şi prin relaţia:
P2 = M 2 ⋅ Ω , (5.56)
unde M2 este cuplul util al motorului asincron trifazat.
Privind maşina ca un sistem, dacă P1 – de natură electrică este pozitivă,
adică intră în sistem, PMec – de natură mecanică iese din sistem deci este negativă.
Din ecuaţia (5.50) se poate deduce expresia puterii mecanice, adică :

15
 2
[ 2
]
PMec = − 3R2′ I 2′ (1 − s) / s = − 3R2′ I 2′ (1 − s ) / s + pmec+ v − pmec+ v ,
(5.57)
al cărei modul este :
PMec = 3R2′ I 2′ 2 ⋅ (1 − s ) / s , (5.58)
iar pmec +v , la care se mai adaugă şi unele pierderi suplimentare, constituie
pierderile mecanice şi prin ventilaţie. Relaţia (5.50) se poate scrie şi în formele:
P1 + PMec = p j1 + p j 2 + p Fe 1 ; sau : P1 + P2 = ∑ p (5.59)
unde:

 1− s
P = P − p
 M e c 2 m e +c v 2 ; P = − 3 R ′
2 2I ′ + pm e +c v ;
 s (5.60)

 ∑ p = p j1 + p j 2 + pF e1 + pm e +c v

Precizări :
-În ecuaţia (5.50) toate mărimile care se referă la puteri şi pierderi de putere
sunt aduse în membrul stâng al ecuaţiei. Suma algebrică a acestor puteri este
nulă, arată faptul că o „maşină electrică considerată ca un sistem izolat, în
repaus faţă de exterior, se supune legii conservării energiei (puterii)“. În
situaţiile concrete, pierderile prin efect electrocaloric în stator şi în rotor intră cu
semnul „ – “ întrucât fizic acestea ies din sistem. La fel şi pierderile în fier, care
în fapt se manifestă prin încălzirea materialului feromagnetic şi transferul căldurii
spre exterior. În ceea ce priveşte pierderile mecanice şi prin ventilaţie, acestea
sunt sesizabile tot prin încălziri ale lagărelor, aerului etc. Puterile: P1 – de natură
electrică, P1 = 3U1I1 cosφ1 , respectiv P2 ≈ – 3R'2 I'2(1–s)/s – de natură mecanică,
(s-au neglijat pierderile pmec+v) pot fi cu semne pozitive sau negative în funcţie de
situaţia reală concretă în care se află maşina; mai exact după regimul de
funcţionare al acesteia.
-În regimul de motor, puterea P2 – de natură mecanică este negativă întrucât
aceasta se manifestă prin învingerea unui cuplu „rezistent“ al unei maşini de lucru
Mr , cuplu care se opune rotirii, fiind de semn contrar vitezei Ω . Se poate scrie P2
= Mr Ω < 0. Altfel spus, prin cuplajul mecanic cu sarcina, maşina asincronă
„primeşte“ de la aceasta o putere Mr Ω -„negativă“ ceea ce este echivalent cu

16
transmiterea sau generarea unei puteri mecanice către sarcină. Este evidentă
egalitatea: | Mr | = M2.
-Pentru o scriere mai compactă a relaţiei (5.50), ţinând seama şi de (5.57 ÷
5.60) se vor trece pierderile de putere în membrul drept, adică:
P1 + P2 = ∑ p (5.61)
În modul acesta se obţine o egalitate între mărimi pozitive, adică suma
algebrică a puterilor active care acced (de natură electrică şi/sau mecanică) într-o
maşină asincronă este pozitivă şi egală cu suma pierderilor (de natură termică,
mecanică sau chiar electrică).
-Este utilă prezentarea bilanţului de puteri în unele cazuri particulare.

P2=0 P2=0
P10 P
P P1
pj2 ≈0
pFe1 pmec+v =0
pj10 pmec+v pFe

pj1sc pj2sc
a) s≈0 (motor) b) s=1 (pornire)
Fig. 5. 13 Bilanţul puterilor active în cazuri particulare: a) la gol, b) în scurtcircuit
În fig. 5.13 a) şi b) sunt prezentate bilanţurile în cazul funcţionării maşinii
asincrone ca motor în gol s ≈ 0, respectiv în scurtcircuit (la pornire), s = 1.
În ambele situaţii puterea utilă P2 este nulă iar puterea P1 – electrică este
absorbită de la reţea, deci este pozitivă.
Această putere este egală în modul cu suma pierderilor respective,
exemplificate pe desene.
În cazul funcţionării la sincronism, rotorul maşinii trebuie să fie antrenat din
exterior la n = n1 , iar bilanţul de puteri este prezentat în fig. 5.14 a).

P=0 P1 =Pel
P Pmec =P2
P1 P2
pFe1 pj2 ≈0
pj10
pmec+v pj1 pFe1
pj2 pmec+v
a) s=0 (sincronism) b) s<0 (generator)

Fig. 5. 14 Bilanţul puterilor active: a) la gol ideal, b) în regim de generator

17
 Din punct de vedere analitic, rămâne valabilă relaţia generală (5.61), adică :
P1 + P2 = ∑ p; P1 ≥ 0; P2 ≤ 0 , (5.62)
dar din punct de vedere al sensurilor, cele două puteri de natură electrică şi
mecanică sunt pozitive. În continuare dacă va creşte P2 – de natură mecanică,
pozitivă, se va ajunge la situaţia limită (nefigurată), când:
P1 = 0; P2 = ∑ p , (5.63)
adică, prin stator nu se absoarbe dar nici nu se generează putere activă, toate
pierderile în maşină fiind preluate din puterea mecanică ce se manifestă în rotor
(luată de la motorul de antrenare). Crescând în continuare P2 (fapt ce se realizează
prin tendinţa de creştere a vitezei de antrenare a rotorului) se ajunge la regimul de
generator asincron, la care diagrama de puteri este dată în fig. 5.14 b). Din nou
este valabilă relaţia (5.61), adică :
P1 + P2 = ∑ p; P1 < 0; P2 > 0 (5.61')
De data aceasta modulul puterii P2 – de natură mecanică, este mai mare
decât al puterii P1.
Este de remarcat faptul că în jurul valorii s ≈ 0 este un domeniu de alunecări
în care maşina nu are un regim de funcţionare precis, de generator sau de motor.
Situaţiile acestea se pot analiza dacă se foloseşte diagrama din fig. 5.14 a) şi se
modifică puterile de la: P1 = 0 şi P2 = ∑ p , la P1 = ∑ p şi P2 = 0 , pe
acest domeniu atât P1 cât şi P2 fiind pozitive.
-Pentru regimul de motor şi de generator se poate defini randamentul maşinii
ca raport între puterea utilă – furnizată, luată în modul şi puterea consumată –
absorbită. Adică:
• pentru regimul de motor :
P P −∑ p ∑p
ηm = 2 = 1 =1 − (5.64)
P1 P1 P1
unde |P2| este modulul puterii mecanice, iar P1 este puterea electrică activă
absorbită.
• pentru regimul de generator :

18
 P1 P1 ∑p
ηg = = =1 − , (5.64')
P2 P1 + ∑ p P1 + ∑ p
unde |P1| este modulul puterii electrice furnizate, iar P2 este puterea mecanică
absorbită.
În general, se foloseşte indicele 1 pentru puterea absorbită, care este de
natură electrică în regim de motor şi de natură mecanică în regim de generator,
iar indicele 2 se utilizează pentru puterea furnizată – de natură mecanică în regim
de motor şi de natură electrică în regim de generator. Dacă se adoptă această
notaţie, atunci se obţine expresia randamentului, în cazul general, respectiv în
cele două regimuri:
P P ∑p P ∑p
η = 2 ; ηm = mec = 1 − ; ηg = el = 1 −
P1 Pel Pel Pmec Pel + ∑ p
(5.64")
Aşadar, randamentul – o mărime tehnică pozitivă, poate fi exprimat prin
raportul dintre puterea de ieşire (în modul) şi puterea de intrare, având sens numai
dacă cele două puteri au semne algebrice diferite. Se face precizarea referitoare la
semnele celor două puteri, tocmai pentru a nu se ajunge la valori ale
randamentului „supraunitare“, fapt posibil când cele două puteri P1 şi P2 au
semne algebrice pozitive. Un asemenea regim, cu ambele puteri pozitive se
întâlneşte la funcţionarea maşinii ca frână, când nu are sens definirea
randamentului.
Introducând indicii „el“ , şi „mec“ pentru puteri, relaţia (5.61) a bilanţului de
puteri, se scrie:
Pel + Pmec = ∑ p , (5.61")
valabilă pentru orice regim de funcţionare a maşinii, adică :
Motor: Pel > 0 ; Pmec < 0 ; Pel > Pmec , (5.65-
1)
Generator: Pmec > 0 ; Pel < 0 ; Pmec > Pel , (5.65-
2)
Frână: Pmec > 0 ; Pel > 0 ; (5.65-3)

5.3.2 Caracteristica cuplului în funcţie de alunecare

19
 5.3.2.1 Funcţionarea maşinii asincrone la tensiune şi frecvenţă
constante

În cele mai întâlnite situaţii, statorul maşinii asincrone trifazate este conectat
la reţeaua industrială de frecvenţă constantă, f1 = 50 Hz în Europa sau f1 = 60 Hz
în America. Totodată, excluzând situaţiile particulare, când între maşină şi reţea
sunt intercalate sisteme de reglare a tensiunii, mărimea tensiunii statorice U1 este
presupusă constantă. De altfel, extinderea utilizării maşinilor asincrone în cele
mai diverse aplicaţii practice, este şi o consecinţă a absenţei unor echipamente
costisitoare intermediare, maşina fiind racordată la reţea doar prin întrerupătoare
sau contactoare. Este importantă, pentru caracterizarea funcţionării maşinii
asincrone, dependenţa cuplului electromagnetic M, mai ales de alunecarea s, în
condiţiile când se impune tensiunea aplicată statorului U1 – pe fază şi frecvenţa
acesteia f1 (sau pulsaţia ω1 ) (când U1=const şi f1=const).
În condiţiile neglijării pierderilor în fier, se poate folosi schema echivalentă
din fig. 5.9 b), de unde se deduce expresia puterii mecanice (corespunzătoare
puterii electrice din rezistenţa rotorică variabilă cu s ):
1 −s 2
PMec = 3U 2′ I 2′ = −3 R2′ I 2′ , (5.69)
s
I 2′ este obţinut din (5.41), adică:
2
unde
U12
I 2′ 2 = 2
 R2′  2 , (5.70)
 R1 + c1 ⋅  + ( X s1 + c1 ⋅ X s′ 2 )
 s 
Interesează modulul cuplului electromagnetic. Se apelează la (5.55), de unde
se obţine:
2
P PMec 3R′ ⋅ I ′ p 3R′ 2 p j2
M = Mec = = 2 2 = ⋅ 2 ⋅ I 2′ = .
Ω Ω 1 (1 − s ) s ⋅ ω1 / p ω1 s s ⋅ Ω1
(5.71)
Notă. În relaţia cu o maşină de lucru, acţionată de un motor asincron, cuplul
furnizat de motor este orientat în sensul vitezei de rotaţie a arborelui, deci este
pozitiv, adică puterea vehiculată este pozitivă (deci şi cuplul) „intrând“ în maşina
de lucru. Pe scurt spus, folosim convenţia conform căreia în regim de motor,
maşina asincronă este caracterizată de un cuplu electromagnetic pozitiv,
convenţie utilizată în cvasitotalitatea publicaţiilor de specialitate.

20
 În relaţia (5.71) s-au utilizat (5.1) şi (5.2).
Se constată că aceeaşi relaţie se obţine şi dacă se folosesc (5.54) şi (5.55),
adică:
p j2
M ⋅ Ω1 − p j 2 = M ⋅ Ω, sau : M = . (5.71')
s ⋅ Ω1
Din (5.70) şi (5.71) se obţine:
3 ⋅ p ⋅ R2′ U12
M=
ω1
⋅
[ ]
s ⋅ R12 + ( X s1 + c1 X s′ 2 ) + 2 ⋅ c1R1 R2′ + c12 R2′ / s
2 2 .

(5.72)
Această expresie se aduce la forme mai compacte:
1
M = M ( s) = kR ⋅ = kR ⋅ f ( s) ,
−1
(5.73)
A⋅s + B +C / s
unde s-au introdus notaţiile:

 3 p U12
Rk = R2′ ; A = R1
2
+ ( X + c X
s1 1 s 2′ ) 2
; B = 2c R R
1 1 2′ ; C = c1 R2′ ;
2 2

 ω1
 f ( s) = A ⋅ s + B + C / s

(5.74)
Funcţia M=M(s), va fi studiată pentru domeniul s ∈( −
∞ ,+
∞) , inclusiv
pentru câteva valori particulare ale lui s.
Se constată că :
M ( 0 ) = 0 şi lim M ( s ) = 0 , (5.75)
s →± ∞
ceea ce înseamnă că: pentru s- pozitiv, când M ( s ) ≥ 0 , funcţia analizată trece
prin origine, (la s=0→M=0 ) şi tinde tot spre 0 când s tinde la +∞. Aşadar, M(s)
admite un maxim pozitiv în domeniul s ∈(0,+∞) .
Pentru s- negativ, analog, se constată trecerea lui M printr-un minim negativ.
Pentru a afla extremele funcţiei M(s) se aplică, într-o primă variantă, principiul
cunoscut din „Analiza matematică“, anume: egalarea derivatei funcţiei cu zero.
Adică, revenind la (5.73), se obţine:

21
 M ′( s ) = 0 ⇒ k R ⋅ f ( s ) ⋅ f ′( s ) = 0 ⇒ f ′( s ) = 0 .
−2
(5.76)
Se ajunge imediat la valorile alunecărilor corespunzătoare extremelor
funcţiei, numite alunecări critice:
′
 C C c1R2′
 A ⋅ s + B +  = 0 ⇒ scr = ± ; scr = ±
 s A R1 + ( X s1 + c1 X s′ 2 )
2 2

(5.77)
Valoarea pozitivă a alunecării critice:
c1R2′
scr1 = , (5.78)
R12 + ( X s1 + c1 X s′ 2 )
2

corespunde regimului de motor, iar valoarea cuplului critic în acest caz este:
3 pU12  R12 + ( X s1 + c1 X s′ 2 ) − R1 
2
1  .
M cr1 = k R =
2c1ω1 ( X s1 + c1 X s′ 2 )
2
B + 2 AC
(5.79)
Valoarea negativă a alunecării critice corespunde regimului de generator,
iar cuplul critic este, în acest caz:
− 3 pU12  R12 + ( X s1 + c1 X s′ 2 ) + R1 
2
1  .
M cr 2 = kR =
2c1ω1 ( X s1 + c1 X s′ 2 )
2
B − 2 AC
(5.80)
Valoarea în modul a cuplului critic în regim de generator este mai mare
decât a cuplului critic în regim de motor, aşa cum se vede din comparaţia
expresiei (5.80) cu (5.79). Având în vedere aceste elemente se poate reprezenta
dependenţa M = f(s), în fig. 5.15.
M Q1
Mcr1 1 (d)
generator 2 motor frână

N' S'
3 Mr=ct
MN
N 4 S
P
s=-1 5 MP
O
sN s=1 s
scr2 scr1

|Mcr2 |> Mcr1

Q2
Mcr2
22 M=f(s), a maşinii asincrone trifazate
Fig. 5. 15 Caracteristica cuplu-alunecare,
Regimurile de funcţionare ale m. a. trifazate sunt înscrise pe fig. 5.15, :
-pentru s ∈(0, 1) maşina funcţionează ca motor, cuplul fiind pozitiv;
-pentru s ∈(− ∞ , 0) maşina lucrează ca generator, cuplul fiind negativ;
-pentru s ∈(1, +∞) maşina este în regim de frână, cuplul fiind pozitiv.
La s = 1 rezultă n = 0 adică rotorul este imobil. Pentru a deduce valorile
alunecărilor critice se poate folosi şi un alt raţionament. Se constată că expresia
(5.73) a cuplului, cuprinde la numitor suma:
C
f ( s) = A ⋅ s + B + , (5.81)
s
C
adică o constantă B, la care se adaugă doi termeni variabili cu s: A ⋅ s şi .
s
C
Produsul acestor termeni: As ⋅ = AC este constant. Se aplică o teoremă
s
cunoscută din algebră, anume: suma a două mărimi variabile, al căror produs este
constant, devine maximă când cele două mărimi sunt agale, ceea ce înseamnă :
C C C
As = , sau : s 2 = , adica : scr = ± . (5.82)
s A A
S-a ajuns la relaţia (5.77), aşa cum era de aşteptat.
Pentru regimul de motor, domeniul cuprins între s=0 şi s=scr1 caracterizează
zona de funcţionare stabilă, când rotorul este cuplat mecanic pe o sarcină, care se
manifestă printr-un cuplu rezistent constant. Mai exact, dacă maşina asincronă
este cuplată la o maşină de lucru, ecuaţia de echilibru rezultată din legea
fundamentală a dinamicii, se scrie:
dΩ dv
ΣM = J (echivalentă cu ΣF = m ⋅ a = m ), (5.83)
dt dt

23
unde ΣM este suma cuplurilor ce se aplică ansamblului rotor – maşină de lucru, J
– momentul de inerţie al rotorului maşinii asincrone împreună cu cel al maşinii de
lucru. Pe arborele comun acţionează un cuplu activ produs de maşina asincronă
(aproximativ egal cu cuplul electromagnetic) şi un cuplu rezistent creat de maşina
de lucru (la care se poate adăuga şi cuplul corespunzător frecărilor, ventilaţiei
etc., în general pierderilor mecanice şi suplimentare). Cele două categorii de
cupluri acţionează în sensuri contrare, iar dacă viteza Ω este constantă, aceste
cupluri îşi fac echilibrul, adică:
ΣM = M − M r = 0; dΩ/ dt = 0; Ω = ct . (5.84)
Dacă cuplul rezistent este egal cu cel nominal, adică:
Mr = MN = ct. (5.85)
atunci maşina asincronă funcţionează în punctul N – nominal (fig. 5.15),
caracterizat prin egalitatea (5.84), M = Mr, iar curbele 1 şi 2 se intersectează la o
alunecare s N ∈ (1 ÷ 6)% , când turaţia, respectiv viteza unghiulară sunt date de:
n = n1 (1 − s N ), sau : Ω = Ω1 (1 − s N ) . (5.2')
Dacă dintr-un motiv oarecare datorat sarcinii, creşte cuplul rezistent ca
modul (dreapta 3), atunci:
M − M r < 0 ⇒ dΩ / dt < 0 , (5.86)
adică rotorul decelerează, viteza Ω scade, deci s – creşte, iar punctul de
funcţionare (p.f.) se mişcă din N în N' , ceea ce înseamnă că M creşte până
egalează noul cuplu rezistent, ecuaţia (5.84) este satisfăcută la o valoare crescută
a alunecării, respectiv o valoare crescută a cuplului. Dacă acest cuplu perturbator
încetează, Mr revine la valoarea iniţială, rotorul se va accelera, alunecarea scade,
p.f. va reveni din N' în N. Această proprietate a maşinii asincrone de a reveni la
vechea situaţie după încetarea perturbaţiei de cuplu, este numită stabilitate în
funcţionare (sau maşina are funcţionare stabilă).
Punctul Q1 este punctul limită de funcţionare stabilă, întrucât dacă Mr creşte
peste valoarea Mcr1, alunecarea are tendinţa de creştere peste scr1, iar cuplul activ
M, conform curbei 1, scade M < Mcr1 . Nemaiputându-se realiza condiţia de
egalitate a celor două cupluri, rotorul îşi încetineşte viteza, alunecarea creşte
continuu, ajungându-se în punctul P când: s = 1, Ω = 0, adică rotorul se blochează
(calează).
Se spune că maşina decroşează sau se desprinde dacă Mr > Mcr1, iar
porţiunea Q1P este domeniul de funcţionare instabilă a motorului asincron. Se
poate analiza stabilitatea maşinii considerând un punct S pe domeniul instabil.
Dacă Mr creşte, atunci există tendinţa încetinirii vitezei, deci a creşterii alunecării.

24
Întrucât la alunecări mai mari M devine mai mic decât cel corespunzător lui S, nu
se poate restabili egalitatea M = Mr , ceea ce provoacă o creştere în continuare a
lui s, în final aceasta ajungând la 1 când rotorul se blochează, iar Ω = 0.
Punctul P corespunde situaţiei de pornire, când s = 1 iar M = Mp , numit
cuplu de pornire. Pentru ca un motor să pornească, este nevoie ca M = Mp > Mr ,
întrucât, în acest caz, din ecuaţia (5.84) dΩ/dt > 0, adică viteza creşte în timp.
Odată cu creşterea vitezei din 0 spre n1, cuplul va creşte faţă de Mp, iar condiţia M
> Mr , este îndeplinită cu atât mai mult, ceea ce înseamnă o nouă accelerare, p.f.
se va deplasa din P spre Q1, după care M va scădea faţă de Mcr1 , accelerarea
având loc până când M devine egal cu Mr, moment în care procesul de pornire s-a
încheiat iar p.f. se stabileşte pe porţiunea OQ1 a caracteristicii. Din analiza
caracteristicilor cuplului rezistent se deduc următoarele:
-dacă cuplul rezistent este mai mare decât cuplul de pornire, conform
dreptelor 2 şi 3, atunci motorul nu poate porni;
-dacă cuplul rezistent este mai mic decât Mp , dreapta 4 , atunci motorul
poate porni.
Se menţionează faptul că în raţionamentele de mai sus a fost considerat un
cuplu rezistent constant, reprezentat pe domeniul s ∈(0, 1) prin drepte paralele
cu axa absciselor. În realitate, cuplul rezistent are o componentă constantă peste
care se suprapun alte componente dependente de viteză (liniar şi/sau parabolic ).
De exemplu, dacă variaţia cuplului rezistent Mr(s) este curba 5, atunci
maşina poate porni, iar punctul de funcţionare se stabileşte în N – la sN şi MN.
Punctul O de pe caracteristica M(s) este caracterizat prin: s = 0 , M = 0, iar
Ω = Ω1(1 – 0 ) = Ω1, adică maşina funcţionează la sincronism. Acest punct se
obţine pentru cazul ideal când Mr = 0, numit punct de funcţionare în gol ideal.
Practic, se obţine această situaţie dacă rotorul este antrenat din exterior cu un
motor care preia pierderile mecanice şi prin ventilaţie (fig. 5.14 a).
Expresia simplificată a caracteristicii M = f(s) – formula lui Kloss
Pentru calcule aproximative ale sistemelor de acţionare cu motoare asincrone
se recurge frecvent la o expresie mai simplă a dependenţei M =f(s). Pentru
regimul de motor se împarte relaţia (5.73) a cuplului M(s) la valoarea critică Mcr1,
dată de (5.79), şi se simplifică forţat prin AC , adică:
M B + 2 AC 2 + B / AC
= =
M cr As + B + C / s s B s , (5.87)
+ + cr
scr AC s
unde: Mcr = Mcr1 , iar scr = scr 1 = C / A .

25
 Pentru un caz concret de motor asincron – MA1: la 2p = 6; U1 = 380 V – stea
şi frecvenţa de 50 Hz, cu parametrii: R1 = 0,05 Ω; R'2 = 0,04 Ω; Xs1 = 0,1 Ω;
X's2=0,15 Ω; Xm = 10 Ω, având pierderile în fier neglijabile, se obţin :
 0,1 
B = 21 +  ⋅ 0,05 ⋅ 0,04 = 0,0044 ; C =1,01 2 ⋅ 0,04 2 = 0,00163 ;
 10 
A = 0,05 2 + ( 0,1 +1,01 ⋅ 0,15 ) = 0,0658 ;
2
B/ AC = 0,0044 / 0,0104 = 0,425 ;
3 ⋅ 3 ⋅ 2202
1
scr = C / A = 0,157 ; M cr = ⋅ 0,04 ⋅ = 2200 Nm
314 0,0044 + 2 ⋅ 0,0104
Relaţia (5.87) se poate scrie în forma :

M=
( 2 + 0,425) M cr ≈
2 M cr
(C )
s s s scr , (5.88)
+ 0,425 + cr +
scr s scr s
unde s-a neglijat termenul B / AC , în raport cu ceilalţi; relaţie întâlnită sub
denumirea de formula lui Kloss.
Întrucât pentru alunecări mici primul termen de la numitor este mic
comparativ cu al doilea, expresia M=M(s) se poate aproxima prin relaţia liniară
(o dreaptă prin origine):
2 M cr
MI = ⋅ s, pentru s ∈ (0, scr ), ( D) . (5.89-1)
scr
Pentru alunecări mari, (apropiate de s = 1), cel de al doilea termen de la
numitor este neglijabil comparativ cu primul, expresia M=M(s) se poate
aproxima prin funcţia hiperbolică :
2 M cr ⋅ scr
M II = , pentru s ≥ scr , ( H ) . (5.89-2)
s
2Mcr1 M
(H)
(D) (E)

Mcr1

MN
(C)
MP s
O s
N scr1 s=1

Fig. 5. 16 Caracteristica M=f(s), după formula lui Kloss

26
 Ţinând seama de aceste aspecte se poate trasa dependenţa aproximativă
M=f(s), reunind cele două expresii (5.89-1) şi (5.89-2), în fig. 5.16.
Curbele (C), (D), (H) sunt descrise de ecuaţiile (5.88), (5.89-1), (5.89-2), iar
curba (E) este dată de relaţia precisă (5.87), unde nu se neglijează raportul
B / AC .
Din analiza acestui exemplu se pot trage unele concluzii:
-cele două curbe (E), (C) au un mare grad de coincidenţă pentru alunecări de
la s = 0 la s ≈ 5% (deci până la valoarea nominală ),
-curbele (H), (C) sunt destul de apropiate pentru alunecări situate în
vecinătatea lui 1 (la pornire), relaţia exactă furnizează o valoare mai mare decât
valorile aproximative pentru cuplul de pornire, ceea ce este acoperitor pentru cele
mai multe aplicaţii,
-în zona alunecării critice se poate utiliza cu destulă precizie relaţia
aproximativă (5.88), curba (C) fiind suprapusă peste curba exactă (E).
În practică valorile parametrilor maşinii se modifică cu alunecarea, încât şi
expresia ce descrie curba (E) rămâne, totuşi, aproximativă.
Expresia cuplului în funcţie de puterea activă rotorică
Se foloseşte expresia (5.71) a cuplului. Ţinând seama de diagrama din
fig.5.11, referitor la configuraţia OADEO, se deduce :
OD R2′ I 2′ / s R2′ / s
cosψ 2 = = = . (5.90)
OA ( R2′ / s ) 2 + X s′ 2 2 ⋅ I 2′ ( R2′ / s ) 2 + X s′ 2 2
Dar, din triunghiul dreptunghic OAD se obţine:
E2′ = E2′ = OA = OD + DA =
2 2
( R2′ / s ) 2 + X s′ 2 2 ⋅ I 2′ . (5.91)

Înmulţind relaţiile (5.90), (5.91) şi amplificând cu 3I 2′ , se ajunge la:

R2′ 2 p j 2
3I 2′ ⋅ E2′ ⋅ cosψ 2 = 3 I 2′ = . (5.92)
s s
Din (5.71) rezultă :
3E2′ I 2′ ⋅ cosψ 2
M= . (5.93)
Ω1

27
 Aşadar, cuplul electromagnetic este proporţional cu puterea activă transmisă
rotorului maşinii, mai exact este egal cu raportul dintre această putere şi viteza
unghiulară de sincronism, Ω1.
Notă: În cele expuse mai sus s-a considerat numai cuplul corespunzător
fundamentalei, toate mărimile electrice: tensiuni de fază, tensiuni induse, curenţi,
s-au considerat armonice, de pulsaţie ω1.
De remarcat este faptul că valoarea cuplului critic nu depinde de rezistenţa
rotorică R2′ , în schimb alunecarea critică depinde, în sensul că valoarea sa creşte
odată cu rezistenţa rotorică. Pentru o valoare crescută a lui R2′ , dependenţa M(s)
îşi schimbă valoarea pantei în origine, în consecinţă, punctul Q se deplasează spre
dreapta, pe orizontala (d).
Este interesant şi faptul că la R2′ = 0, pierderile Joule în rotor sunt nule, deci
cuplul este nul! Totodată pentru R2′ →+∞ rezultă M = 0, ceea ce înseamnă că
rezistenţa rotorică are o mare influenţă asupra alurii caracteristicii M = M (s) sau
a caracteristicii mecanice, n=f(M). La motoarele cu rotor bobinat şi inele este
posibilă modificarea rezistenţei echivalente a rotorului, prin înserierea unui
reostat trifazat, cu fazele rotorice.

5.5.REGIMUL DE MOTOR AL MAŞINII DE

INDUCŢIE

5 5.1. Definiţii, alunecare

28
 Regimul de motor al maşinii de inducţie este caracterizat prin faptul că
statorul, cu înfăşurare trifazată, absoarbe de la o sursă de putere activă pe care o
transformă în putere mecanică, furnizată pe la arborele unei maşini de lucru.
În ceea ce priveşte alunecarea, în situaţia când rotorul este imobil, n=0,
n1 − n
rezultă s = = 1 . După conectarea statorului la reţeaua trifazată de
n1
frecvenţă f1, câmpul învârtitor inductor statoric cu turaţie n1 induce tensiuni în
rotor. Apar curenţi induşi (se consideră circuitul rotoric închis) care
interacţionează cu câmpul inductor, asupra rotorului. Se manifestă un cuplu
având tendinţa rotirii sale cu turaţia n în sensul câmpului. În timp, turaţia va
creşte, alunecarea ajungând la o valoare de câteva procente, dictată de sarcina
mecanică la arbore. Valoarea acestei alunecări este apropiată de 0 dacă maşina
funcţionează în gol. Regimul de motor corespunde aşadar, domeniului de
alunecări de la s=0 (când rotorul se roteşte la sincronism, adică n=n1) la s=1
(când rotorul este blocat-calat, situaţie ce caracterizează pornirea, n=0).
Regimurile de funcţionare ale maşinii asincrone, în funcţie de valoarea alunecării,
sunt prezentate în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1. Regimurile maşinii asincrone ( de inducţie)

s -∞ - - 0 + + 1 + + +∞
n +∞ + + n1 + + 0 - - -∞
Regim Generator Motor Frână
Valorile nominale ale alunecării depind de tipul de construcţie, mai ales a
rotorului (bobinat, cu colivie din bare rotunde fără refularea curentului, cu bare
înalte etc. ) de numărul de perechi de poli, de puterea nominală etc.
De exemplu, la motoarele de construcţie închisă cu colivie normală produse
de BBC, valorile alunecării nominale sunt prezentate în tabelul 5.2.

Tabelul 5.2. Alunecările nominale la motoare cu colivie normală

p 1 2 3 4
PN[kW] 0,18 – 18,5 0,12 – 18,5 0,06 – 18,5 0,09 – 18,5
sN[%] 6–3 7,3 – 2,7 10 – 3 6,7 – 2,7
PN[kW] 22 – 355 22 – 315 22 – 200 22 – 160
sN[%] 2,7 – 0,6 2,7 – 1 3–1 2,7 – 1,3

Pentru motoarele cu bare înalte se dau alunecările nominale în tabelul 5.3.

29
 Tabelul 5.3. Alunecările nominale la motoare asincrone cu bare înalte
p 1 2 3
PN[kW] 355 – 1250 400 – 2500 280 – 1600
sN[%] 0,9 – 0,6 1 – 0,5 1 – 0,6

5.5.2. Pornirea motoarelor asincrone trifazate

5.5.2.1. Generalităţi

Pornirea motoarelor asincrone este un proces tranzitoriu care se petrece

atunci când viteza rotorului creşte de la valoarea 0 până la o valoare apropiată de
sincronism (sau valoarea nominală). În ceea ce priveşte alunecarea, aceasta
variază de la 1 până în apropierea lui 0. În timpul pornirii, mărimile de natură
electrică, magnetică şi mecanică au anumite variaţii în timp, expresiile lor
analitice fiind date de sistemul de ecuaţii diferenţiale ce caracterizează ansamblul
maşină electrică – maşină de lucru.
În mod deosebit se pun probleme legate de mărimea cuplului de pornire şi
de valoarea curentului absorbit de la sursă pe timpul pornirii.
De cele mai multe ori se impune condiţia ca pe timpul pornirii cuplul
electromagnetic al maşinii să fie cât mai mare, oricum mai mare decât cuplul
rezistent, fiind astfel posibilă accelerarea rotorului şi a părţii mobile a maşinii de
lucru. Sunt situaţii în practică unde se cere ca pe timpul pornirii cuplul să se
menţină la valori apropiate sau chiar egale cu cuplul maxim pe care îl furnizează
motorul (la unele compresoare, mori pentru minereuri, cereale etc.). Există şi
situaţii, cum sunt anumite maşini textile, unde un cuplu ridicat de pornire
provoacă accelerări importante ale lanţului cinematic, fapt care conduce la
ruperea firelor textile, de exemplu, defecţiune care necesită repornirea motorului.
În ceea ce priveşte valoarea curentului de pornire, aceasta trebuie să fie cât
mai mică pentru a nu produce căderi ale tensiunii care pot deranja consumatorii
racordaţi la aceeaşi reţea de la care se alimentează şi motorul asincron pornit. Cu
cât reţeaua este mai puternică în raport cu motorul cu atât mai puţin este sesizabil
şocul curentului de pornire, de către consumatorii învecinaţi.
Raportul dintre curentul de pornire şi curentul nominal se poate deduce din
relaţiile (5.102) şi (5.105), unde se înlocuieşte s cu 1, respectiv sN cu 0,025 adică:

30
 I1p
=
[( ) (
I 10 + U 1 c1R1 + c12 R2′ + j c1 X s1 + c12 X s′ 2 )]
I 1N [( ) (
I 10 + U 1 c1R1 + c12 R2′ s + j c1 X s1 + c12 X s′ 2 )] (5.172)

Pentru maşina MA1, la care: R1 = R2′ = 0,05Ω ; X s1 = X s′ 2 = 0,15Ω ;

X m =10 Ω ; c1 ≈ c12 ≈1 ; s N = 0,025 se obţine raportul modulelor:
I1 p 1 ( 0,05 +10 j ) +1 ( 0,1 + 0,3 j )
= ≈ 6,34 (5.173)
I1N 1 ( 0,05 +10 j ) +1 ( 2,05 + 0,3 j )
În general, la motoarele de construcţie normală în colivie raportul
I1 p I1 N se situează în domeniul de valori de la 4 la 7.
Raportul curentului de pornire, I1 p I1N se poate deduce şi prin metoda
grafică dacă se dispune de diagrama cercului. Motorul asincron cu colivie
prezintă unele avantaje în raport cu motorul cu rotorul bobinat, anume:
construcţie mai robustă, preţ mai mic (mai ales la puteri unitare reduse),
funcţionare mai sigură (fiabilitate crescută). În ceea ce priveşte caracteristicile de
pornire, motorul cu rotorul în colivie este inferior, în mod deosebit datorită
faptului că are cuplu redus, pentru un anumit curent absorbit de la reţea; în
schimb la pornirea motorului cu rotor bobinat este necesar un reostat suplimentar,
ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, o investiţie însemnată. Dacă puterea
reţelei este mare comparativ cu a motorului pornit, şocul de curent la pornire nu
este resimţit de consumatorii învecinaţi, iar motorul cu rotor în colivie porneşte
fără a fi necesară vreo instalaţie suplimentară. Când reţeaua impune o limită a
curentului de pornire atunci se diminuează tensiunea corespunzătoare aplicată
statorului, cu preţul micşorării şi a cuplului de pornire. Pentru porniri în sarcină
mare se folosesc tipuri speciale de motoare în scurtcircuit: cu bare înalte sau cu
colivie dublă.

5.5.2.2. Pornirea motoarelor asincrone cu colivie (cu rotor în scurt

circuit)

a) Pornirea directă
Se foloseşte schema din figura 5.26 a)
I1/I1N M/MN
L1 M 6
L2 5 c
L3 Mcr I1 a
d b 2
4
K 3
MN N
2 M 1
P
M Mp 1
0 scr 1 n/n1
3~ s 0 0,5 1
a) b) c)
Fig. 5. 26 Pornirea directă a motoarelor asincrone trifazate

31
 Pornirea constă în închiderea comutatorului tripolar K. În locul acestuia se
poate utiliza un contactor cu autoreţinere şi acţionare prin buton de la distanţă.
În figura 5.26 b) se prezintă caracteristica M=f(s) a unui motor asincron cu
colivie din bare rotunde fără refularea curentului. Se constată că Mp – cuplul de
pornire este mai mic decât cel nominal MN. Aceste motoare se pornesc în sarcini
reduse sau la gol. În ceea ce priveşte curentul de pornire, valoarea acestuia este de
4 – 7 ori mai mare ca a curentului nominal şi este egală cu:
U1 N
I1sc = (5.174)
3Z sc
unde Zsc este impedanţa de scurtcircuit pe fază, iar U1N este tensiunea de linie
nominală. Se consideră motorul cu înfăşurare statorică conectată în stea.
În ceea ce priveşte cuplurile de pornire şi curenţii de pornire, aceste mărimi
depind esenţial de tipul rotorului. În figura 5.26 c) se prezintă caracteristicile
cuplurilor de pornire relative M/MN pentru două tipuri de rotoare: cu colivie din
conductoare rotunde – curba a şi cu colivie dublă – curba b. Pe abscisă s-a luat
viteza relativă n/n1. Pentru motorul cu rotor având colivie dublă, cuplul de pornire
este de valoare ridicată apropiată de cea critică. În legătură cu curenţii de pornire
aceştia sunt de 4 I1N la rotorul cu colivie dublă şi de 6,2 I1N la rotorul cu colivie
din conductoare rotunde. Variaţiile acestor curenţi de la n=0 la n ≈ n1 sunt date
prin curbele c, respectiv d. Pornirea directă a motoarelor asincrone conduce la
curenţi mari prin înfăşurări, care provoacă supraîncălziri ale acestora. Dacă
frecvenţa pornirilor este redusă aceste fenomene termice nu sunt periculoase
pentru maşină.
b) Pornirea cu tensiune redusă
b1) Pornirea cu comutator stea – triunghi (Y-D)
Schema este prezentată în figura 5.27 a), unde cele trei înfăşurări au toate
capetele accesibile. Această metodă se aplică la motoarele a căror tensiune
nominală de fază este egală cu tensiunea de linie a reţelei. Pentru reţeaua de 400V
este necesar ca pe plăcuţa indicatoare a motorului să fie înscrisă semnificaţia:

32
∆/400V, (ceea ce înseamnă Y/690V). În ultimul timp se manifestă tot mai
frecvent tendinţa constructorilor de a produce motoare pentru funcţionarea la
tensiunea de 690V (chiar 700V), valoare care se va adopta pentru reţelele de
distribuţie de joasă tensiune, probabil în anii 2015-2020.

L3 4
IlY I1/I1N (I ) M/MN
L2 IfY 6 D
L1 I b1)
l Uf Zf U 5
K l S 3 2
II(D) 4 (MD) D
u1 v1 w1
IlD 3
Stator Inv N 2
Ul=Uf 1
u2 v2 w2
I(Y) b2)
IfD 2 Q (IY)
M Zf T R Y
1
3~ Rotor N' 1 Ps
0 (MY) MpY
0 sr 1
a) b) c)
Fig. 5. 27 Pornirea cu comutator stea-triunghi a motoarelor asincrone
Operaţia de pornire decurge astfel: cu inversorul Inv cuplat în poziţiatrifazateI se
închide întrerupătorul K, înfăşurarea statorică fiind conectată în stea, apoi după
un timp dictat de tipul maşinii de lucru, se trece Inv pe poziţia II pentru care
înfăşurarea este conectată în triunghi, acesta fiind regimul normal de lucru al
motorului. Este posibilă folosirea în locul Inv, a unor contactoare sau a unui
controler adecvat.
În prima etapă a pornirii, conform figurii 5.27. b1, curentul de linie este egal
cu cel de fază al motorului:
Uf
I lY = I fY = (5.182)
Zf
unde Zf este impedanţa unei faze (la scurtcircuit) a motorului.
În etapa a doua, la conexiunea triunghi a fazelor, curentul de linie este de
3 ori mai mare decât cel de fază, adică:
Ul 3U f Uf
I l∆ = 3 I lY = 3 = 3 =3 = 3I lY , (5.183)
Zf Zf Zf
ceea ce înseamnă –de trei ori mai mare decât curentul din cazul anterior. În
concluzie, dacă motorul este conectat în triunghi, curentul de linie de pornire este
de aproximativ 6 I1N, iar dacă porneşte cu conexiunea în stea acest curent este de

33
2 I1N. În figura 5.27. c) s-au prezentat, prin curbele 2 şi 4, dependenţele curenţilor
relativi I1/I1N în funcţie de alunecare pentru conexiunea Y, respectiv ∆.
În legătură cu cuplurile corespunzătoare celor două conexiuni, se ţine seama
de faptul că acestea sunt proporţionale cu pătratele tensiunilor de fază, adică:
MPY = cU 2 ; M
f P∆ l (
= cU 2 = c 3U f
2
)= 3M .
PY
(5.184)
Aşadar, la pornirea în stea cuplul de pornire MpY este de trei ori mai mic
decât Mp∆ când se porneşte direct în triunghi. Acest fapt trebuie avut în vedere
încât metoda se utilizează la porniri uşoare, chiar la gol. Dependenţele cuplurilor
relative de alunecare, pentru cele două conexiuni: stea sau triunghi sunt date prin
curbele 1 şi 3 figura 5.27 c). Dacă pentru conexiunea normală – în triunghi,
cuplul critic este 2,4 MN, pentru conexiunea în stea valoarea acestuia este 0,8 MN.
Procesul pornirii cu comutator Y-∆ este prezentat prin săgeţi în figura 5.27
c). Iniţial punctul de funcţionare (p.f.) este P pe curba 1(la s=1). În continuare p.f.
se deplasează pe curba 1 urmând traseul P-Q-R. În R la alunecarea sr =
( 0,2 ÷ 0,3) se trece Inv pe poziţia II iar p.f. trece brusc din R în S pe curba 3
corespunzătoare conexiunii ∆. Motorul accelerează, s scade, n creşte iar p.f.
ajunge în T, cuplul furnizat de motor fiind sub valoarea nominală (aproximativ
0,3-0,4 MN). Se poate acum încărca motorul, iar p.f. se va deplasa din T în N
corespunzător sarcinii nominale. Dacă sarcina este redusă, apropiată de mers în
gol se poate trece pe conexiunea în Y a înfăşurării, dependenţa M=f(s) fiind curba
1. În această situaţie se poate obţine un randament mai bun întrucât se reduc de
aproximativ trei ori pierderile în fier. (Se ştie că pierderile în fier sunt
proporţionale cu pătratul inducţiei, deci cu pătratul tensiunii aplicate înfăşurării).
Din cauza reducerii inducţiei de 3 ori se reduce şi curentul de magnetizare, fapt
care conduce şi la îmbunătăţirea factorului de putere. În anumite aplicaţii se pot
folosi strategii adecvate de conectare ∆-Y după alunecare încât funcţionarea
motorului să fie avantajoasă economic, dar la sarcini mici.
b2) Pornirea cu autotransformator sau/şi bobină înseriată
Între reţeaua de alimentare şi motor se intercalează un autotransformator
care diminuează tensiunea aplicată motorului (aproximativ la jumătate din
valoarea reţelei) deci şi curentul de pornire. O schemă în care se întâlneşte şi
situaţia intermediară a înserierii unor bobine pe circuitul de alimentare a
statorului este prezentată în figura 5.28 a).
- În prima etapă se închide K1 şi apoi K2. Tensiunea de linie aplicată
motorului este mai mică decât a reţelei, adică:

34
 W2 1 W
U lM = U R ≈ U R ; daca : 1 = k A = 2 , (5.185)
W1 2 W2
Faptul acesta determină un curent mai mic absorbit de motor, faţă de situaţia
de la pornirea directă (de 2 ori). Motorul accelerează, cuplul său fiind:
M = cU 2fM = 0,25 cU 2fR = 0,25 M PN , adică un sfert din cuplul de pornire
nominal. Este preferabilă o pornire în gol sau la sarcină redusă.
L3 UR M P/MN
L2 1,5 N
L1 I 2
l
K2 S AT
1
1 2 3
IlA
K3 W1
1' 2' 3' 1
0,5
W2
IlM u1 v1 w1
K1 0 kp
M 1 2 3 4 5
0
3~Y a) b)
Fig. 5. 28 Pornirea motoarelor asincrone cu autotransformator şi reactanţă înseriată
- În următoarea etapă, când turaţia ajunge la (60-70)% din n1, se deschide
K1; în serie cu fazele motorului: (conectate în stea) se intercalează porţiunile 1-1';
2-2'; 3-3' ale bobinelor AT, caracterizate prin impedanţele Z B ≈ Z AT 2 . Dacă ZB
este aproximativ o treime din impedanţa ZM a unei faze a motorului la o turaţie de
( 60 ÷ 70 ) % din n1, atunci tensiunea corespunzătoare la bornele u1, v1, w1
devine:
ZM 3
U1′M = UR ≈ UR (5.186)
ZM + ZB 4
Creşterea tensiunii duce la un şoc de curent care însoţeşte această comutare,
(dar neînsemnat ca valoare faţă de şocul de la pornirea directă) precum şi la o
creştere a cuplului, acesta fiind de 0,56 MpN. Sub acţiunea acestui cuplu motorul
accelerează.
- În cea de a treia etapă, când n ≈ 0,9nN , se închide K3, sunt şuntate
porţiunile din bobinele AT – de impedanţe ZB, tensiunea aplicată motorului
devine:

35
 ′′ = U R = U lN = U1N
U lM (5.187)
adică egală cu valoarea nominală, în general. Această comutare este însoţită de un
şoc de curent, neimportant ca mărime şi de o creştere a cuplului la valoarea sa
nominală. Urmează o nouă accelerare a rotorului şi după încetarea regimului
tranzitoriu pornirea este terminată.
Dacă se utilizează separatoare, în poziţia S pe schemă, se poate folosi AT la
pornirea altor motoare. Deoarece investiţia în AT, întrerupătoare, separatoare etc.
este consistentă (depăşind uneori costul unui motor) este indicată această metodă
dacă se cere pornirea mai multor motoare aproximativ identice.
În unele aplicaţii se poate adopta pornirea numai cu reactanţe înseriate, în
modul acesta reducându-se curentul absorbit în momentul pornirii la o valoare
dictată de limita pe care o impune reţeaua (sursa). Dacă acest curent de pornire
este:
I PR = k P ⋅ I1N (5.188)
unde I1N este curentul nominal al motorului, iar kp este factorul de multiplicare a
curentului de pornire, se poate exprima cuplul de pornire din relaţiile (5.92) şi
(5.93), când s=1, adică:

3IP R2′ R 2 3I1NR2′ 2 3R2I2′′ N  2

2 2
 2
MP = R = kp = kP ⋅ sN  = kP ⋅ sN ⋅ MN (5.189)

Ω 1 Ω 1  sN Ω 1 
unde s-a introdus relaţia (5.71). Această relaţie se mai scrie astfel:
M PR
= s N k P2 (5.190)
MN
Pentru un motor cu colivie, cu parametrii daţi la care MP/MN (la U1N) este 1,5
iar IP/I1N=5, dependenţa MPR/MN=f(kP) este curba 1 din figura 5.28 b). Această
curbă a fost trasată pentru sN=0,06. Se observă că pentru kP=3, raportul MP/MN
este puţin peste 0,5 (mai exact 0,54).

36
 În cazul folosirii AT se poate urma un raţionament similar, cuplul de pornire
fiind:

2
() () ()
3I1M R2′ 3 I1AkA R2′ 2 3R2I2′′ N  2
2 2
MP = A = = sN kPkA   = kPkA sN ⋅ MN (5.191)

Ω 1 Ω 1  sN Ω 1 
unde s-a notat prin I1M curentul prin motor, iar kA este raportul de transformare a
AT, egal cu W1/W2 (supraunitar), adică:
W I I I
k A = 1 = 1M = 1M ; sau : k P k A = 1M (5.192)
W2 I1 A k P I1N I1N
Curentul de pornire pe o fază a motorului cu alimentare prin AT este:
U1M U fM  U fR  1 1 U fN 1
I1M = = =   = ⋅ = ⋅ I1scN . (5.193)
Zf Zf  kA  Z f kA Z f kA
unde I1scN = k PN ⋅ I1N , kPN fiind raportul curentului de pornire nominal, înscris
de obicei printre valorile nominale ale maşinii, iar UfM, UfR sunt tensiuni de fază
ale motorului, respectiv reţelei de alimentare.
Introducând (5.193) în (5.192) se obţine:
I
k P k A2 = 1scN = k PN (5.194)
I1 N
iar relaţia (5.191) devine, prin folosirea relaţiei (5.194):
M PA
= ( k PN ⋅ s N ) k P (5.195)
MN
adică, la pornirea prin AT raportul cuplului de pornire la cel nominal depinde
liniar de kP. Dependenţa (5.195) este dreapta 2 trasată în figura 5.28 b).
Se observă că dacă în cele două situaţii se face pornirea directă atunci:
kP=kPN=5, iar MpA=MpR=1,5MN, fapt ce justifică trecerea celor două dependenţe
(date de curba 1 şi de dreapta 2) prin punctul N.

37
 Pentru kP=3, la pornirea cu AT se obţine un cuplu de pornire de 0,9MN, mult
mai mare decât în cazul folosirii la pornire a unei reactanţe înseriate.

b3) Pornirea cu soft-startere

Aceste dispozitive electronice cuprind tiristoare sau triacuri prin a căror
comandă se realizează modificarea tensiunii aplicate statorului. O schemă tipică
de soft-starter este prezentată în figura 5.29. Pe fiecare fază se înseriază câte un
dispozitiv electronic cu conducţie bidirecţională (triac sau 2 tiristoare în paralel)
care înlocuiesc şi contactorul principal.
U/UN [%] b
L3 100
L2 a
L1
b)
T1 T2 T3 ta= var.
t [s]
0
U/UN [%] 4
100 5
2
u1 v1 w1
c) 3
M 1
6
3~Y t [s]
0
a)
Fig. 5. 29 Pornirea motoarelor asincrone cu soft-startere

Există scheme la care o fază este conectată direct la reţea iar pe celelalte
două sunt înseriate câte un triac sau tiristoare în antiparalel comandate. Prin
modificarea unghiului de aprindere se poate modifica de fapt valoarea efectivă a
tensiunii aplicate motorului.
În figura 5.29. b) este prezentată dependenţa de timp a tensiunii aplicate
statorului pentru a realiza o pornire cu timp ta ajustabil, în funcţie de aplicaţie.
Prin schema folosită, aceste echipamente efectuează o pornire lină, eliminând
variaţiile bruşte ale vitezei (deci fără "paşi de pornire") întâlnite în cazurile
expuse anterior. Este evident că în general aceste porniri se realizează la cupluri
rezistente reduse, apropiate de mersul în gol.
Există o gamă ASTAT de soft-startere care furnizează curenţi nominali între
14 şi 1180 A, tensiuni între 220 şi 480 V, deci puteri până la 850 kW (această
limită evoluând în timp).
În figura 5.29. c) este prezentată o altă aplicaţie, numită pornire cu rampă de
tensiune. În prima parte a pornirii, tensiunea aplicată timp de aproximativ 5

38
perioade ale tensiunii reţelei are o variaţie liniară - rampa iniţială 1, după care se
furnizează motorului un impuls de curent de circa 4,5 I1N un timp de până la 1s –
reglabil, astfel încât cuplul de pornire creşte mult (kick start – zona 2). În
continuare, se creşte în rampă tensiunea până ajunge la valoarea nominală (3),
procesul de pornire fiind terminat – 4. Există şi opţiunea de decelerare a tensiunii
aplicate – 6 sau cu frânare dinamică un timp reglabil.
Aceste echipamente pot fi prevăzute cu microprocesor adecvat care
sesizează perioadele de sarcină redusă şi micşorează corespunzător tensiunea
aplicată şi implicit curentul prin maşină. În modul acesta se reduc pierderile prin
efect electrocaloric în înfăşurări, deci creşte randamentul şi se ameliorează
factorul de putere. În general aceste echipamente creează regimuri deformante în
reţele.
b4) Alte modalităţi de pornire cu tensiune redusă
În aplicaţii mai puţin pretenţioase este posibilă pornirea cu rezistenţe
înseriate pe circuitul de alimentare statoric. Evident randamentul în acest caz
scade întrucât apar disipaţii ale puterii active pe rezistenţele utilizate. În general
costurile sunt mai mici decât la folosirea de reactanţe înseriate.
Există unele construcţii speciale de motoare cu două statoare la care cele 2
statoare se pot roti unul în raport cu celălalt. Rotorul este comun având bare
scurtcircuitate la capetele frontale. La partea mediană a rotorului, la mijloc există
un alt inel de scurtcircuitare a barelor, dar de rezistenţă echivalentă mai mare.
Curenţii induşi în bare depind de situarea coliviei în raport cu statorul, deci a
câmpurilor învârtitoare. Prin modificarea poziţiei unui stator în raport cu celălalt
se modifică curenţii echivalenţi induşi în colivie deci – cuplul şi viteza.
O sinteză privind pornirea motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit este
prezentată în tabelul 5.4.

Tabelul 5.4. Sinteză a pornirii motoarelor asincrone cu colivie

Tipul pornirii Di- Cu AT Cu rez. Cu Cu soft-
rectă sau/şi în- com.Y- startere
react. seriate ∆
înser.
Procent din I1N 30 ÷ 40 % 58 – 33% Dependent de
la pornirea 100% sau 64% 70% reglaje <90%
directă (în reţea)
Procent din 100% 30 ÷ 40 % 33 – 33% Depend. de
cuplul la sau 64% 49% reglaje <80%

39
 pornirea directă
Nr. de paşi la 1 4,3 sau 2 3 sau 2 2 Continuu,
pornire (modif. fără paşi
bruşte de vit.)
Nr de conexiuni 3 3 3 6 3
la motor
Supra curentul 5I1N 1,5 ÷2,1 , 3 ÷3,5 I 1 N 1,65I1N Depend. de
în reţea (aprox.) sau 3,2 I1N regl. < 5I1N

5.5.2.3. Pornirea motoarelor asincrone cu rotor bobinat

În ultimul timp motoarele asincrone cu rotor bobinat se utilizează în general
la puteri mari în acţionări cu viteză reglabilă în gama: ( 0,5 ÷1) n N .
Pornirea motoarelor asincrone cu rotor bobinat (MAB) se efectuează folosind
rezistenţe reglabile în circuitul rotoric. Prezenţa acestor rezistenţe creează
posibilitatea diminuării curentului absorbit de motor la pornire şi menţinerea sa la
o valoare acceptabilă din punct de vedere al reţelei.
Pentru a justifica această afirmaţie se calculează raportul dintre curenţii I1,
după relaţia (5.102) pentru s=1 (I1P) şi pentru sN=0,025 (I1N), în situaţia naturală
când rotorul are numai rezistenţa sa proprie şi se obţine:

I1P I 1 0+ I 2P I2′ P 1 1 1 ( 4 R02′ + jX s′ 2 ) 4 R12′ + 2 jX s′ 2

2
′ c Z + c
= ≈ = ≈ ≈ 6,6. (5.196)
I1N I 1 0+ I ′ 2N I2′ N c1 Z 1 + c1 ( R2′ + jX s′ 2 ) 2R2′ + 2 jX s′ 2
2

În situaţia pornirii, când se înseriază pe circuitul rotoric o rezistenţă raportată

de 5R2′ , acelaşi raport devine:

I1P R c1 Z 1 + c1 ( 4 0R2′ + jX s′ 2 )
2
4 1R2′ + 2 jX s′ 2
≈ ≈ ≈ 4,5
I1N c1 Z 1 + c12 [ (5 + 1) R2′ + jX s′ 2 ] 7 R2′ + 2 jX s′ 2
(5.197)
L3 M/MN
L2 2 V T R P
L1
MPmax
K 1,5
U S Q
MAB 1 N 0 1 2 3

3~
Rp1 0,5
0
Rp2 1 1
Rp3 2 0 sN sU sS sQ s
3
a)
40C pe plot 0 C pe 1 C pe 2 C pe plot 3 b)
C
Fig. 5. 30 Pornirea motoarelor asincrone cu rotor bobinat
 Aşadar, prin înserierea de rezistenţe în circuitul rotoric, curentul de pornire
devine <70% din valoarea curentului de la pornirea directă. În relaţiile de mai sus
s-au considerat: c1 = 1; R2′ = R1 = 0,05 Ω; X s′2 = X s1 = 0,15Ω.
În ceea ce priveşte cuplul de pornire MP se poate dovedi că valoarea sa este
mai mare decât MN pentru un anumit domeniu de valori ale lui R2′ . Se poate
justifica această afirmaţie dacă se porneşte de la expresia (5.72) şi se înlocuieşte s
cu 1 (pornire), adică:

3p U 2
R′
M =
[ ]
1 2
(5.198)
ω c R ′ + 2c R R ′ + R + ( X + c X ′ )
P 2 2 2 2
1 1 2 1 1 2 1 s1 1 s 2
Se analizează funcţia M P ( R2′ ) , care pleacă din 0 pentru R2′ = 0 şi tinde
spre 0 pentru R2′ tinzând la infinit. MP are valori pozitive pentru R2′ > 0 , deci
admite un maxim pentru R2′ ∈ ( 0,+∞ ) , care se obţine din egalarea cu zero a
derivatei, adică dacă R2′ = x , rezultă:
′ R12 + ( X s1 + c1 X s′ 2 )
2
 x  c
k 2  =0→ x= ; sau : R2′ pt = (5.199)
 ax + bx + c  a c1
Aşadar, rezistenţa totală raportată, la pornire, trebuie să fie de aproximativ
6,1 R2′ , sau rezistenţa exterioară înseriată pe o fază rotorică trebuie să fie de
5,1 R2′ (la care se va adăuga rezistenţa proprie R2′ a fazei rotorice).

41
 Din comparaţia acestei relaţii cu cea a alunecării critice (5.78) se constată că:
c1R2′ pt = R12 + ( X s1 + c1 X s′2 ) ⇒ scr1 = 1
2
(5.200)
Rezultă că rezistenţa rotorică raportată trebuie să fie astfel calculată încât, la
pornire, alunecarea critică să fie 1, ceea ce înseamnă că la s=scr1=1 maşina să
aibă cuplul electromagnetic egal cu Mcr1, pornirea având loc cu cuplul maxim pe
care îl poate furniza motorul.
În figura 5.30 b) este prezentată o familie de caracteristici M=f(s), (în
mărimi relative, M/MN), la un motor al cărui cuplu critic este Mcr=2MN, pentru
diverse valori ale rezistenţei rotorice.
Iniţial cursorul C al reostatului din figura 5.30 a) este în contact cu ploturile
notate cu 3, rezistenţa înseriată fiind Rp3, care sumată cu R2 şi raportată la stator
îndeplineşte condiţia (5.200), adică:
R′p 3 + R2′ = R12 + ( X s1 + c1 X s′2 )
2
(5.201)
Punctul de funcţionare (p.f.) se află în P, motorul posedă cuplul maxim
Mpmax sub acţiunea căruia rotorul accelerează, turaţia creşte iar s scade, p.f. se
deplasează pe curba 3, din P spre Q. Când s devine sQ se trece cursorul C pe
ploturile 2, p.f. trece brusc din Q în R pe noua caracteristică M=f(s), notată cu 2 –
corespunzătoare rezistenţei rotorice Rp2 (sau celei totale raportate R′p 2 + R2′ ) ;
motorul accelerează în continuare, p.f. descrie porţiunea RS a curbei 2. Când s=sS
se efectuează o trecere a cursorului C de pe plotul 2 pe plotul 1, p.f. trece din S în
T, apoi parcurge porţiunea TU şi în sfârşit când s=sU se efectuează o trecere a lui
C de pe plotul 1 pe 0 iar p.f. va descrie porţiunea VN a caracteristicii naturale 0,
stabilindu-se în N când cuplul rezistent este egal cu cel nominal. Din analiza
figurii 5.30 b) se constată că pe intervalul pornirii, cuplul maşinii s-a menţinut
între 2 valori prescrise 2 M N ÷1,5M N , unde 2MN este egal chiar cu Mcr. Este
necesară urmărirea în permanenţă a alunecării sau a turaţiei astfel încât să se facă
trecerile succesive ale cursorului C pe ploturile respective respectându-se condiţia
ca Mmin să nu fie mai mic decât cel impus: 1,5MN. Cazul analizat este particular,
întrucât valoarea maximă a cuplului pe timpul pornirii este chiar Mcr. Se poate ca
pe timpul pornirii să se menţină Mmax la o valoare ridicată dar mai mică decât Mcr.
Dacă se revine la expresiile curenţilor (5.102) şi (5.103) se observă că
aceştia depind şi de reactanţa, X s′2 , anume: se poate diminua curentul I1 dacă se
înseriază în rotor reactanţe. Practic această soluţie nu se aplică întrucât cuplul
scade, aşa cum se poate deduce din (5.198), unde X s′2 intră la numitor.

42
 5.5.2.4. Deconectarea de la reţea, inversarea sensului de rotaţie
Deconectarea motoarelor asincrone trifazate cu colivie de la reţeaua de
alimentare se realizează în general prin întreruperea circuitului reţea – înfăşurare
statorică cu ajutorul contactoarelor sau întrerupătoarelor prevăzute în acest scop.
Se semnalează faptul că o asemenea manevră este necesar să fie făcută, pe cât
posibil, după descărcarea de sarcină a motorului sau diminuarea consistentă a
sarcinii. Aceasta conduce la întreruperea unor curenţi reduşi, de ordinul celor de
mers în gol (20 – 30%I1N), crescând durata de lucru al echipamentului de
comutare.
La motoarele asincrone cu rotor bobinat este indicată întreruperea alimentării
statorului numai când rotorul este conectat în scurtcircuit. În cazul când rotorul
este conectat pe o rezistenţă mare sau circuitul său este întrerupt, la deconectarea
statorului se declanşează un regim tranzitoriu, caracterizat prin variaţia rapidă a
fluxului şi apariţia unor tensiuni de valori însemnate, care pot provoca străpungeri
ale izolaţiei înfăşurării statorice. Dacă rotorul este conectat pe o rezistenţă mare,
fenomenele de apariţie a unor supratensiuni se manifestă, dar la valori mai mici.
Inversarea sensului de rotaţie la motoarele asincrone trifazate se realizează
prin inversarea legăturilor la reţea a două din fazele acestuia. În această situaţie se
inversează ordinea de succesiune a fazelor, deci sensul de rotaţie a câmpului
magnetic învârtitor statoric. Această operaţie se efectuează prin utilizarea a două
contactoare cu interblocare, unul pentru sensul "dreapta" şi altul pentru sensul
"stânga", sau prin folosirea unui comutator adecvat. Este posibilă şi folosirea
unui inversor de sens tip controler. Dacă trecerea de la un sens la celălalt se face
în scurt timp, intervine un regim de frânare în contraconectare caracterizat prin
curenţi deosebit de mari, mai mari decât la pornire (de peste 7 ori I1N), care pot
duce la acţionarea protecţiei urmată de deconectarea de la reţea a motorului.
Prin convenţie, sensul de rotaţie la stânga se referă la cazul când privind
dinspre exterior pe direcţia axului spre capătul de ax al motorului acesta se roteşte
în sens trigonometric pozitiv (antiorar). Dacă rotirea este în sens orar se spune că
motorul are sensul de rotaţie la dreapta. Aceasta este situaţia maşinilor cu un
singur capăt de ax. În cazul maşinilor cu două capete de ax convenţia de mai sus
se referă la capătul de ax de diametru mai mare.
5.5.3. Reglajul turaţiei motoarelor asincrone trifazate
5.5.3.1. Caracteristica mecanică a motorului asincron
Expresia turaţiei maşinii asincrone, dedusă din (5.2):
60 f1
n = (1 − s ) n1 = (1 − s ) , (5.206)
p

43
sugerează care sunt modalităţile de modificare a acesteia, anume:
-prin variaţia alunecării s,
-prin modificarea numărului de perechi de poli p,
-prin schimbarea frecvenţei de alimentare, f1.
Caracteristica mecanică a motorului asincron, definită ca dependenţă
n=f(M), în condiţii de alimentare impuse, se deduce din funcţia M=f(s), trasată în
figura 5.15.
M n
Q O n1
Mcr 1
nN N
= S
nQ 2
Q
3
MN N P 4
I

MP
MP
0 sN scr 1 s 0
P M
O = MN Mcr
a) b)
Fig. 5. 33 a) Caracteristica M=f(s); b) Caracteristica mecanică n=f(M).
Corespondenţa punctelor P, Q, N şi O se realizează prin relaţia (5.206). De
exemplu, pentru s=0, rezultă n=n1 iar cuplul M este nul. Porţiunea trasată cu linie
plină este zona de funcţionare stabilă. Pentru maşinile de lucru întâlnite frecvent
în practică, caracteristicile mecanice au o alură apropiată de curba 2, adică la
creşterea vitezei cuplul creşte datorită suprapunerii peste cel rezistent - constant a
unui termen variabil, crescător cu viteza. Cele două curbe definesc p.f., considerat
chiar cel nominal, N. Pentru aceste tipuri de acţionări, condiţia de funcţionare
stabilă se exprimă matematic astfel:
dM
<0. (5.207)
dn
Explicaţia este următoarea, din considerente fizice: dacă cuplul rezistent
creşte dintr-o cauză oarecare, atunci motorul decelerează, adică dn<0, stabilizarea
la o funcţionare în noile condiţii are loc numai dacă M va creşte la o valoare
M+dM, astfel încât noul cuplu electromagnetic al motorului să egaleze cuplul
rezistent mărit, adică dM>0. Problema se pune în mod similar şi dacă cuplul

44
rezistent scade. Atunci dn<0, iar M va ajunge la o valoare M+dM mai mică, deci
dM<0. Ambele situaţii sunt descrise de condiţia (5.207).
Dacă maşina de lucru posedă cuplu rezistent variabil după curba 3, p.f. I nu
este stabil, întrucât la o creştere a lui Mr viteza diminuându-se, cuplul M scade
mărind şi mai mult diferenţa între Mr şi M, fapt ce atrage o nouă diminuare a
vitezei ş.a.m.d., până când p.f. ajunge în P – motorul se opreşte. Pe această
porţiune a caracteristicii, de funcţionare instabilă este valabilă relaţia:
dM
>0, (5.208)
dn
Pentru aceeaşi maşină de lucru, cu caracteristica 3, p.f. notat cu S este stabil
întrucât comportarea maşinii este similară cu cea corespunzătoare punctului N.
Aşadar, pentru acţionarea maşinilor de lucru cu cuplu rezistent aproximativ
constant (sau variabil în limite reduse cu turaţia), motorul asincron funcţionează
stabil pe porţiunea ONQ a caracteristicii mecanice (c.m.) şi are funcţionare
instabilă (doar pe timpul pornirii sau al opririi cu blocare a rotorului) pe
porţiunea QIP (figura 5.33 b). Dacă pe arbore este cuplată o maşină de lucru cu
caracteristica 3, atunci motorul asincron nu porneşte. Dacă a funcţionat în punctul
N şi ulterior a fost încărcat cu o sarcină având caracteristica 3, p.f. se deplasează
în S, motorul lucrează în suprasarcină un anumit timp, existând un oarecare
pericol de supraîncălzire. Dacă motorul funcţionează în N şi maşina de lucru are
caracteristica 4 atunci motorul decroşează, p.f. descrie curba NSQIP, se calează şi
doar intervenţia protecţiei îl salvează de la o supraîncălzire exagerată, ajungând
până la distrugerea termică a izolaţiei înfăşurărilor, cu urmări grave.
Deoarece alunecarea nominală este mică, nN este apropiată de n1,
caracteristica mecanică este rigidă, sau dură.
Datorită caracteristicii mecanice dure pe care o posedă, motorul asincron
trifazat este preferabil pentru acţionări la viteze aproximativ constante.

5.5.3.2. Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării

a) Motorul asincron cu rotor bobinat. La acest tip de motor se poate
modifica alunecarea dacă se intervine în circuitul rotoric.
L1 n1 n
0
L2 1 N R'2
L3 nN 2 N' R' +R' caract.
" 2 r1 naturală
G1 nN' 3 N" R' +R'
nN" N"' 2 r2
MAB nN"' R' +R'
2 r3
3~ caract.
Rr1 R'r creşte artificiale
C0
Rr2 C1 M
Rr3 C2 0 MN
C3
G2 a) b)
Fig. 5. 34 Reglarea vitezei prin înserierea de rezistenţe în circuitul rotoric

45
 a1) O primă modalitate constă în înserierea de rezistenţe în circuitul rotoric
(figura 5.34 a). Se poate folosi câte o pereche de contactoare pentru fiecare din
treptele de rezistenţe de reglare a vitezei.
Se au în vedere expresiile alunecării şi cuplului critic (5.78) şi (5.79):
3 pU12  R12 + ( X s1 + c1 X s′ 2 ) − R1 
2
c1 ( R2′ + Rri′ )   ,
scr1 = ; M cr1 =
R12 + ( X s1 + c1 X s′ 2 ) 2c1ω1 ( X s1 + c1 X s′ 2 )
2 2

(5.209)
Alunecarea critică este proporţională cu rezistenţa rotorică, ceea ce înseamnă
că panta caracteristicii n=f(M) pe porţiunea stabilă se modifică o dată cu variaţia
rezistenţei raportate Rri′ . Cuplul critic nu depinde de rezistenţa rotorică, fapt
care determină deplasarea punctului critic Q pe o dreaptă verticală (D) în fig. 5.34
b). Pentru o anumită valoare a cuplului, MN se obţin diverse puncte de funcţionare
la care corespund turaţii cu atât mai mici cu cât rezistenţa rotorică înseriată este
mai mare: nN ′′′ < nN ′′ < nN ′ < nN . Caracteristica 0 se numeşte c.m. naturală iar
celelalte, notate cu 1, 2, 3 sunt c.m. artificiale. P.f. nominal N se obţine când
contactoarele C0 sunt închise, rezistenţele de reglaj fiind scurtcircuitate. Dacă se
închid contactoarele C1 şi se deschid C0, p.f. trece pe caracteristica artificială 1,
din N în N', viteza scade la acelaşi cuplu MN.
Dacă se admite că porţiunile stabile ale c.m. sunt drepte se pot scrie relaţii de
forma (5.209-1):
scr 0 scr1 scr 2 scr 3 k ⋅ sN
= = = = ; (5.210)
R2′ R2′ + Rr′1 R2′ + Rr′ 2 R2′ + Rr′ 3 R2′
unde scr0 este alunecarea critică naturală a motorului, în general cunoscută, iar k
este raportul dintre alunecarea critică şi alunecarea nominală (de asemenea –
cunoscută). Pentru a obţine o anumită turaţie nj=n1(1-sj) se poate afla valoarea
rezistenţei înseriate raportate, R'rj dacă se impune condiţia:

46
 ks j k ⋅ sN nN − n j
= ; sau : Rrj′ = R2′ . (5.211)
R2′ + Rrj′ R2′ n1 − nN
Metoda are cel puţin două inconveniente:
- nu poate fi considerată o metodă veritabilă de reglare întrucât la sarcini
reduse, în apropierea vitezei de sincronism reglajul este ca şi inexistent, fiind mai
aproape de adevăr formularea: procedeu de variaţie a scăderii vitezei în sarcină;
- prin creşterea alunecării, pierderile Joule în înfăşurări cresc şi se
diminuează randamentul (se ştie că pj2=sP, din relaţia 5.71). De reţinut este faptul
că aceste pierderi sunt disipate preponderent pe rezistenţele înseriate – situate în
exteriorul rotorului. Nu trebuie trecut cu vederea şi faptul că această metodă se
aplică doar la motoarele cu rotor bobinat care au costuri ridicate şi fiabilitate
redusă.
Pentru a obţine un "reglaj continuu" al vitezei se poate prevedea pe circuitul
de alimentare statoric un "gradator" de tensiune alternativă G1 compus din 3
triacuri (câte unul pe fiecare fază) la puteri mici sau 3 grupe de câte 2 tiristoare
conectate în antiparalel (figura 5.29 a), la puteri mari. Prin comanda adecvată a
acestor dispozitive se modifică tensiunea aplicată înfăşurării, deci se modifică în
limite reduse alunecarea sau turaţia. Mai eficientă pentru turaţii joase şi
poziţionări precise este folosirea unui gradator în circuitul secundar, unde se
formează neutrul înfăşurării rotorice, G2. Când ventilele din G2 sunt deschise,
rezistenţa echivalentă rotorică tinde la infinit iar când sunt în conducţie
rezistenţa are valoarea R2′ + R′f 3 . Prin modificarea duratei relative a intervalelor
de trecere în stare de conducţie a semiconductoarelor pe timpul fiecărei
semiperioade este posibilă variaţia rezistenţei rotorice raportate, de la ∞ la
R2′ + R′f 3 . Dacă funcţionarea se stabileşte la situaţia când rezistenţa rotorică
este R2′ + R′f 3 se poate scurtcircuita, cu contactoarele C3, intrarea la G2.
a2) O altă modalitate de reglare a turaţiei MAB este prezentată în figura
5.35.
L1
L2
L3 Id BF X
I2
MAB
3~ Th
Rr
K L M
Redr. Y
Fig. 5. 35 Reglarea vitezei MAB cu o rezistenţă în rotor

47
 Prin această schemă se elimină contactoarele şi se obţine o variaţie continuă
a vitezei între valoarea corespunzătoare pornirii cu Rr înseriată (echivalentă
raportată) în rotor şi viteza nominală (când rezistenţa înseriată în rotor este nulă).
Tensiunea rotorică este redresată de puntea formată din cele 6 diode. Curentul
continuu obţinut este filtrat de bobina BF şi este condus prin rezistenţa Rr sau
prin tiristorul comandat Th. Când Th este deschis, rezistenţa prin care circulă Id
este chiar Rr, iar când Th este în conducţie rezistenţa dintre punctele X şi Y este
nulă. Dacă se notează cu α durata relativă de conducţie a lui Th din fiecare
perioadă de funcţionare, rezistenţa aparentă Rre între bornele X şi Y este:
Rre = Rr (1 − α ) (5.212)
Se ştie că la o punte redresoare cu 6 diode, curentul redresat Id se exprimă în
funcţie de valoarea efectivă a curentului alternativ, I2 – de la intrare prin:
I d = I 2 1,5 ≈1,22 I 2 (5.213)
Rezistenţa adiţională pe fază, Rra se deduce din echivalarea puterilor
disipate, adică:
Rre 1
3Rra I 22 = Rre I d2 sau: Rra = = Rr (1 − α ) (5.214)
2 2
Evident, această rezistenţă este variabilă între 0, când α=1 şi Rr/2, când α=0.
a3) În sfârşit, se poate folosi în circuitul rotoric un sistem redresor – invertor
comandat, cu ieşire pe frecvenţa reţelei, f1 astfel încât puterea din circuitul
secundar să fie recuperată la reţea, nu disipată pe rezistenţa Rr. Schema este
prezentată în figura 5.32 şi rezolvă atât problema pornirii cât şi a reglajului de
viteză, cu pierderi reduse. Rămâne de luat decizia adoptării unei soluţii în dauna
alteia şi după evaluarea costurilor.
b) Motorul asincron cu rotor în scurtcircuit (colivie)
Se poate modifica alunecarea dacă se variază tensiunea de alimentare.
Schema adoptată tot mai frecvent în ultimul timp este prezentată în figura 5.36a).
L1 n1 n A B
L2 N (Mr1 =ct) Mr1 =f(n)
L3 nN
G
T1 T2 T3

4 3 2 1 0 n'N
u1 v1 w1 (0,6)UN (0,7) (0,8) (0,9U ) (1U )
N N
caract.
M naturală
0 MN U1 scade M
3~Y
a) b)
Fig. 5. 36 Reglarea vitezei motoarelor în colivie prin modificarea alunecării

48
 Dacă se ţine seama de expresia alunecării critice scr, (5.209-1), aceasta nu
depinde de tensiunea de alimentare, de aceea familia de caracteristici la U1=
variabil are punctul critic la aceeaşi valoare a turaţiei (figura 5.36 b): n=n1(1-
scr). Din (5.209-2) se constată că valoarea cuplului critic este dependentă de
pătratul lui U1. Prin comanda ventilelor bidirecţionale din figura 5.36 a) se obţin
tensiuni ale căror valori efective se modifică într-o relaţie dependentă de unghiul
de comandă. Pentru o maşină de lucru la care cuplul rezistent este constant
(dreapta A) se observă că p.f. se deplasează spre viteze mai mici atunci când
tensiunea U1 scade. Variaţia de viteză este relativ restrânsă întrucât la scăderea
lui U1 sub o anumită valoare motorul decroşează. Se poate efectua un reglaj al
turaţiei de la nN=n1(1-sN) la n'N=n1(1-scr), dar cu pericol de decroşare crescut
(capacitate de suprasarcină redusă) la tensiuni mici.
Acest procedeu este aplicabil cu succes la situaţiile practice unde cuplul
rezistent este dependent de viteză, de exemplu după curba B. În această situaţie
se pot obţine puncte de funcţionare stabile chiar şi pe porţiunea numită mai sus
dM r
instabilă a caracteristicii mecanice. Pentru aceste puncte este de valori
dn
ridicate, încât:
d(M − Mr )
<0 (5.215)
dn
dM
chiar dacă >0. Relaţia (5.215) este condiţia de stabilitate valabilă în cazul
dn
general (oricare ar fi tipul de cuplu rezistent).
Un mare avantaj al acestei metode constă în faptul că schema de alimentare
este deosebit de simplă, folosind doar 3 triacuri sau 6 tiristoare – câte 2 montate
antiparalel, ale căror scheme de comandă nu pun probleme deosebite
Metoda este aplicabilă cu oarecare precauţie, întrucât sarcina trebuie să aibă
la viteze reduse cuplu mic, dar care este necesar să crească mult cu viteza. Se

49
 utilizează cu succes la antrenarea de pompe sau ventilatoare ale căror cupluri
variază cu pătratul turaţiei.
Se pot semnala şi unele inconveniente ale metodei:
- Micşorarea vitezei se face în detrimentul randamentului întrucât se
măreşte alunecarea. Dacă motorul are o alunecare de 50%, numai pierderile Joule
rotorice reprezintă 50% din puterea care trece prin întrefier la rotor, ceea ce
înseamnă că randamentul este sensibil inferior valorii de 50%.
- Creşterea pierderilor Joule rotorice cu reducerea tensiunii U1 implică
unele probleme de încălzire. Cum de obicei motoarele au autoventilaţie, la
scăderea vitezei eficacitatea acesteia scade şi din acest motiv trebuie identificate
soluţii de evacuare a căldurii degajate, sau trebuie folosite motoare agabaritice
(din clasa de putere superioară).
- Sursa electronică – gradatorul este un convertor extrem de poluant pentru
reţea. Conţinutul în armonici superioare ale curenţilor este important; acestea
perturbă reţeaua şi diminuează performanţele motorului.
Procedeul acesta este utilizat preponderent la acţionări de puteri reduse.

5.5.3.3. Reglarea turaţiei prin modificarea numărului de perechi

de poli
După cum se observă şi din relaţia (5.206) modificarea lui p duce la
modificarea în trepte a vitezei de sincronism n1. De obicei se modifică valorile
turaţiilor în raportul 2:1, iar motoarele respective se numesc cu două viteze.
Abordând un principiu similar se pot obţine motoare cu 3 sau 4 viteze (mai corect
ar trebui specificat "de sincronism").
Se întâlnesc în practică următoarele trei variante de obţinere a două sau mai
multe viteze de sincronism:
- prin folosirea unei singure înfăşurări care permite, prin conectări
convenabile ale bobinelor componente, să se realizeze două numere de perechi de
poli în raportul 1:2, (în general, dar pot fi 2:3; 3:4 ş.a.).
- prin utilizarea a două înfăşurări distincte introduse în crestăturile maşinii,
realizate pentru 2 numere de perechi de poli diferite, raportul dintre aceste
numere ajungând chiar la 1:6;
- prin adoptarea a două înfăşurări distincte cu numere de poli diferite,
fiecare dintre acestea având posibilitatea de comutare la câte două viteze; se obţin
astfel patru viteze în raporturile 1:2:3:4.

50
 În cele ce urmează va fi analizată prima variantă, celelalte două fiind
consecinţe ale acesteia şi având performanţe mai slabe în ceea ce priveşte
utilizarea maşinii.
Schimbarea numărului de poli ai înfăşurării statorice la maşina asincronă cu
rotor bobinat trebuie însoţită de schimbarea corespunzătoare a numărului de poli
ai înfăşurării rotorice. Această soluţie este aproape impracticabilă întrucât sunt
necesare multe inele şi respectiv perii care complică mult maşina.
La maşina cu rotor în colivie se face schimbarea conexiunilor doar la
înfăşurarea statorică, rotorul preluând automat numărul de poli ai statorului.
Capetele bobinelor statorice sunt conectate la un controler special sau la
contactoare, încât prin comutări corespunzătoare se pot obţine numere de poli
diferite.
Principial, se arată această posibilitate de comutare a numerelor de poli, în
figura 5.37, unde se are în vedere numai o fază a maşinii constituită din 2 bobine.
În figura 5.37 a) şi b) se consideră cele două bobine A1-X1 şi A2-X2
conectate în serie, având pasul diametral y=τ" unde τ" este pasul polar
corespunzător maşinii tetrapolare: p=2.
În figura 5.37 c) şi d) se prezintă aceeaşi armătură la care cele două bobine
sunt legate în paralel. Din analiza modului de închidere a câmpului magnetic se
observă formarea a doi poli pe aceeaşi periferie de armătură, bobinele având
pasul mult scurtat, adică y=τ'/2.
În cazurile practice nu se adoptă înfăşurări într-un singur strat, aşa cum sunt
τ" în două straturi.
prezentate în figura 5.37 ci înfăşurări τ" τ" aceste înfăşurări
La τ" pasul
bobinei este intermediar, adică τ"<y<τ', ceea y
ce înseamnă că este alungit pentru
numărul mare de poli şi scurtat pentru numărul mic de poli. În modul acesta se
Zona de
pot obţine performanţe convenabile la ambele numere de poli, sau la ambele
secţionare
turaţii ale maşinii.

X1 A1
A1 X1 A2 X2
A2 X2 a) L1 b) L2
τ'/2 τ' τ'/2
y

Zona de
secţionare

X1 A1 A1 X1 A2 X2
x L 1 N d)
N L
X2 A2 c) A1 X1 A2 X2
L1 1 L2 e)
51
Fig. 5. 37. Comutarea numărului de poli: a) vedere armătură statorică pentru p=2; b)
armătură desfăşurată în plan cu p=2; c) vedere armătură statorică cu conexiuni pentru
p=1; d) armătură desfăşurată în plan cu p=1; e) conexiune în serie inversată pentru p=1.
 O situaţie echivalentă cu cea din figura 5.37 c) şi d), din punctul de vedere al
numărului de perechi de poli (p=1), se obţine dacă cele două bobine se
conectează în serie, cea de-a doua bobină A2-X2 fiind însă "inversată" faţă de
figura 5.37 a) şi b), aşa cum se observă din modul de conectare a capetelor de
bobine, prezentat în figura 5.37 e), unde X1 este legat galvanic cu X2.
b) Modificarea numărului perechilor de poli în raport diferit de 1/2, dar mai
apropiat de 1, se realizează dacă se "divizează fazele" încât trecerea la un alt
număr de perechi de poli să aibă loc prin modificarea distribuţiei unor bobine sau
grupuri de bobine în cadrul celor 3 faze.
c) Utilizarea înfăşurărilor toroidale (în inel). O soluţie care poate fi luată în
consideraţie, de schimbare a numărului de perechi de poli în limite deosebit de
largi este cea a utilizării înfăşurării în inel cu capete scoase de la fiecare bobină.
Un exemplu tratat în [vol II] se referă la o armătură cu 18 crestături, la care se
obţin performanţele comparabile la p1=1; p2=2; p3=3, deci la trei viteze sincrone.
Numărul posibilităţilor creşte dacă Z=36, unde se pot realiza p=1; 2; 3; 4; 6.
5.5.3.4. Reglarea turaţiei prin modificarea frecvenţei de
alimentare

52
 a) Generalităţi, scheme de convertoare
Prin modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare a maşinii asincrone se
poate obţine o variaţie a turaţiei de sincronism şi, în funcţie de cuplul rezistent, se
modifică turaţia rotorului în scurtcircuit. Acest procedeu, al cărui domeniu de
aplicaţie se lărgeşte în ultimul timp, foloseşte un motor cu construcţie simplă de
preţ redus şi robust, dar necesită un convertor şi o comandă adecvată.
Performanţele convertoarelor statice de frecvenţă depind de caracteristicile
semiconductoarelor pe care le folosesc. Componentele electronice existente pe
piaţă răspund aproape în totalitate nevoilor industriale atât din punct de vedere
tehnic cât şi din punct de vedere economic. Progresele înregistrate în domeniul
microprocesoarelor permit implementarea unor comenzi performante cu costuri
reduse.
În raport cu alte soluţii tehnice, procedeul variaţiei vitezei motoarelor
asincrone cu rotor în colivie asociate cu convertoare de frecvenţă, prezintă printre
altele şi avantajele: - ameliorarea exploatării proceselor industriale prin creşterea
supleţei comenzii motorului de acţionare, - optimizarea consumului de energie
electrică, - creşterea securităţii şi siguranţei acţionării.
Pentru obţinerea unor tensiuni de valori efective şi frecvenţe variabile
aplicate motorului, pornind de la tensiuni de valori efective şi frecvenţe
constante, furnizate de reţeaua industrială de 50Hz se utilizează fie un convertor
direct (sau cicloconvertizor), fie un convertor indirect sub forma unei cascade
redresor – invertor. Convertoarele indirecte pot fi invertoare de tensiune sau
invertoare de curent. Invertorul sau ondulorul este un dispozitiv electronic care
transformă curentul continuu în curent alternativ de frecvenţă variabilă. Alegerea
unei soluţii dintre cele trei enumerate mai sus este dictată de: puterea motorului,
plaja de frecvenţe ce se cere a fi obţinută şi existenţa unor condiţii specifice
privind reversibilitatea funcţionării.
Ondulorul (invertorul) de tensiune este indicat pentru asocierea cu motorul
asincron, datorită faptului că inductanţa motorului se comportă ca un filtru trece –
jos, iar curenţii au un conţinut de armonici inferior celui al tensiunilor furnizate.
Cel mai des folosit invertor de tensiune este cel cu modulaţie în lăţime a
impulsurilor, MLI, sau PWM (Pulse Width Modulation) care permite modificarea
atât a valorii tensiunii cât şi a frecvenţei de ieşire. Schema de principiu este
prezentată în figura 5.46. Se cunosc mai multe procedee de MLI, dintre care se
enumeră: modulaţia sinus – triunghi, modulaţia vectorială, modulaţia în delta.
Folosirea invertorului de tensiune pune frecvent şi problema reversibilităţii;
dacă motorul asincron funcţionează în regim de generator, curentul activ de la

53
intrarea în invertor se inversează, iar circuitul plasat la intrarea în invertor trebuie
să fie capabil să permită această circulaţie inversă.
L1 L1
L2 L2
L3 L3

Redr

Redr.1
Lf Lf
Cf Cf
Filtru
Ud
id

Redr.2
Inv

Lf Cf Filtru
MA
id Ud

Ondulor de tensiune
a) (invertor) b)
În cazul când ondulorul este alimentat de la o reţea de c.c., constituită din
acumulatoare,Fig. 5. 46
care Invertoare de
funcţionează tensiune:îna) ceea
reversibil ireversibil; b) reversibil
ce priveşte curentul, problema
este rezolvată. Dacă, de exemplu reţeaua de c.c. este de tip urban – substaţie
pentru alimentarea unor motoare de tracţiune, recuperarea energiei furnizate de
una sau mai multe maşini, care ajung în regim de generator, se realizează cu
celelalte maşini conectate la aceeaşi substaţie. Când invertorul este alimentat,
pornind de la reţeaua industrială conectată pe un redresor fix (necomandat)
nereversibil în curent, recuperarea nu este posibilă figura 5.46 a). Pentru a
elimina acest neajuns, se adoptă diverse soluţii: - alimentarea ondulorului de
tensiune prin două redresoare cu tiristoare montate în antiparalel şi care se
deblochează la inversarea rolurilor (figura 5.46 b), - utilizarea unui singur
redresor şi plasarea la ieşirea sa a unui inversor compus din două perechi de
tiristoare comandate care asigură circulaţia curentului în ambele sensuri, -

54
utilizarea unui redresor cu modulaţie a lăţimii impulsurilor ce alimentează
ondulorul de tensiune, tot cu MLI, acestea putându-şi schimba între ele rolurile
când maşina funcţionează în regim de generator asincron.
Invertorul de curent are schema de principiu din figura 5.47 şi prezintă
avantajul de a fi alimentat printr-un simplu redresor clasic. Din cauza inductanţei
sale, motorul asincron nu este facil de alimentat prin invertor de curent, întrucât
la aplicarea de impulsuri ale curenţilor apar supratensiuni pronunţate pe aceste
inductanţe.
id
Lf +

1 2 3
M.A.
Ud U d'

1' 2' 3'

C
L1,L2,L3 -
Redr. Inv.
Filtru activ
Fig. 5. 47 Schemă de alimentare a motorului asincron cu invertor de curent
Limitarea supratensiunilor se poate realiza, într-o variantă, prin utilizarea de
una sau mai multe capacităţi care se opun variaţiei bruşte a tensiunii la borne.
Când se folosesc tiristoare convenţionale comandate pe poartă, pentru
amorsare sunt necesare circuite auxiliare de comutaţie (de stingere). Acestea
conţin condensatoare cu dublul rol: de comutare a curentului de pe o fază pe alta
a maşinii şi de stingere a tiristoarelor prin evacuarea purtătorilor minoritari.
În ultimul timp, în acţionările de putere cu motoare asincrone şi invertoare
de curent se folosesc dispozitive semiconductoare tip GTO şi mai ales
tranzistoare IGBT a căror amorsare şi blocare se realizează prin comenzi adecvate
aplicate pe electrozii lor. Pentru eliminarea unor "asimetrii" ale acestor
dispozitive semiconductoare este necesară înserierea lor cu diode.
O soluţie de compensare a caracterului inductiv al motorului constă în
montarea de condensatoare, C, în paralel direct la bornele motorului (figura 5.47).
Pentru a folosi condensatoare de valoare mai mică este indicată tehnica MLI
pentru comanda invertorului Inv. Este posibilă apariţia unor armonici de curenţi
de la Inv, care ar putea creşte mult dacă se îndeplinesc condiţiile de rezonanţă.

55
Pentru a preîntâmpina asemenea fenomene este indicată utilizarea unor filtre
active, motorul funcţionând astfel în condiţii apropiate de cele cu tensiuni şi
curenţi sinusoidali.
b) Reglajul vitezei în condiţiile menţinerii constante a fluxului în întrefier
Se va considera maşina asincronă cu rotor în colivie alimentată în stator cu
tensiuni şi curenţi sinusoidali, de frecvenţă variabilă. Se consideră maşina
simetrică, cu parametrii constanţi în regim permanent sinusoidal, armonicile
superioare de timp ale curenţilor şi tensiunilor de frecvenţă variabilă, furnizate la
ieşire de convertoarele electronice fiind neglijate. Dispozitivele care realizează
condiţiile impuse, privitoare la tensiuni, frecvenţe, curenţi pot fi invertoarele de
tensiune prezentate în figura 5.46 la care s-a reprezentat numai partea de forţă.
Partea de comandă cuprinde dispozitivele de comandă pe poartă (grilă),
traductoarele de mărimi, circuitele de formare a impulsurilor, modulele de calcul
etc. Prin menţinerea fluxului constant (în întrefier) se evită saturaţia circuitului
magnetic şi se asigură funcţionarea la parametri normali din punctul de vedere al
utilizării materialului feromagnetic al maşinii.
jω1Ls1
I1 R1 jXs1 I10 jXs2 ' R '/s I2' I1 R1 jω1Ls2 ' I2'
2 Ls1 I10
jXm
U1 E1 U1 jω1ψm= E1 R2'/s
(jω1Lm)

a) b)
Fig. 5. 48 Scheme electrice echivalente – a) ; b) variante
Pentru plasarea în condiţiile de flux rezultant (în întrefier) constant se va apela la
schema electrică echivalentă din figura 5.9 a) şi se vor utiliza ecuaţiile (5.31),
unde se observă că s-au neglijat pierderile în fier.
Se introduce fluxul total util (rezultant), din (5.31), adică:
Ψ m = ( k w1W1 ) Φ = jX m I 10 / ( jω1 ) = Lm I 10 ; E1 = E ′ 2 = jω1 Ψ m .
(5.218)
Menţinerea lui Ψm constantă este echivalentă cu păstrarea constantă a
curentului I10 – de magnetizare, deci problema se transferă la controlul curentului
de mers în gol şi menţinerea constantă a acestuia.
Se va exprima cuplul în funcţie de acest curent, sau de flux. Se foloseşte (5.71):

56
 3R2I2′′ 3R2′ ω 1LmI1 p0 3pΨ m 3p Ψ m
2 22 2 2
M= = 2 = =2
+ sXs′ 2 + sω 1
(( ) )
sω 1 / p R2′ 2 R2′ Ls′ 2 Ls′ 2 R2′ + ω Ls′ 2 (5.219)

()
2
s sω 1 R2′ ω 2Ls′ 2 R2′
Se deduce astfel că M depinde de pătratul fluxului util (principal) şi de
ω2=sω1, adică de pulsaţia curenţilor rotorici. Se poate trasa variaţia acestui cuplu
în funcţie de alunecare sau de ω2, constatând că: pentru s = 0 ⇒ M = 0 ; pentru
s = ∞ ⇒ M = 0 şi pentru s = −∞ ⇒ M = 0 . Este necesară determinarea valorilor
critice, atât pentru alunecare (sau frecvenţa rotorică ω2) cât şi pentru cupluri.
Numitorul expresiei (5.219) este dependent de sω1=ω2 prin cei doi termeni care
se sumează. Deoarece produsul celor doi termeni, dependenţi de ω2, este constant
=1, maximul sumei lor se obţine când termenii sunt egali, adică:

R2′ 1
R2′ 2 = Ls′22ω 22; s a: uω 2c r= ± = ± (5.220)
Ls′ 2 Ts2
Valorile cuplurilor critice se obţin introducând (5.220) în (5.219) şi rezultă:
3 p Ψm2
M cr =± (5.221)
2 Ls′ 2
Pentru a compara aceste valori (5.220) şi (5.221) cu cele corespunzătoare
alimentării la U1N şi f1N (ω1=ct.), se va observa că din relaţiile (5.78), (5.79):

57
 scr1ω1 R2′ ω1 Ls′ 2 1 3 pU12 2 L′ ω 2 1
cs = ≈ ⋅ ≈ ; cM ≈ ⋅ s 2 21 ≈ ;
ω 2cr 2 X s′ 2 R2′ 2 2ω1 ( X s1 + X s′ 2 ) 3 pU1 2
(5.222)
adică la flux rezultant constant atât alunecarea critică cât şi cuplul critic sunt de
aproximativ două ori mai mari decât valorile corespunzătoare regimului nominal
la U1N şi f1N. Se poate exprima dependenţa M=f(ω2) printr-o relaţie de tip Kloss,
dacă se împarte (5.221) la (5.219) obţinându-se:
2 M cr 2 M cr
M= =
ω2cr ω 2 scr s (5.223)
+ +
ω2 ω2cr s scr
Familia de caracteristici M=f(ω2) pentru regimul de lucru la Ψm=ct. se
reprezintă în figura 5.49 a) (s-au considerat 2 valori pentru fluxul rezultant).
M/McrN n
1 ΨmN n1=60f1/p f1N

A 0,71ΨmN Mcr1
0,5
B B A
ω2
ω2cr ω1 (sω1)

Mcr2 O f1 scade 1 m
MN (M/McrN )
a) b)
Fig. 5. 49. Caracteristici la flux rezultant constant: a) M=f(ω2), b) n=f(m)

Dacă se consideră numai porţiunea stabilă (liniară) a caracteristicii: m=f(ω2),

unde m=M/McrN este cuplul relativ corespunzător fluxului rezultant nominal ΨmN,
se poate aprecia o variaţie de forma:
M crN 3 p Ψm2
unde: m = k1ω2 ; k1 = = ; iar : ω2 = ω1 − ω . (5.224)
ω2 crN 2 R2′
Se poate scrie şi o relaţie inversă, adică:

58
 m m m
= ω1 − ω; sau : ω = ω1 − ; sau : n = n1 − . (5.225)
k1 k1 k1′
Aşadar, caracteristica mecanică n=f(m) reprezintă, pe porţiunea stabilă, o
familie de drepte care au aceeaşi pantă k'1 iar tăietura este variabilă, dependentă
de frecvenţă, f1, întrucât n1=60f1/p. Pentru o anumită valoare a fluxului Ψm=ΨmN
se obţine familia de drepte A din figura 5.49. Pentru o valoare mai mică a lui Ψm
se obţine familia de caracteristici notată cu B, cu pantă mai mare (mai căzătoare,
mai suple). Justificarea este simplă: dacă se are în vedere relaţia lui k1 din (5.224)
se observă că la scăderea fluxului panta dreptelor date de (5.225) creşte, de
asemenea scade şi cuplul critic.
Pentru a obţine condiţia de Ψm=ct., în practică este necesară modificarea
tensiunii aplicate statorului după o lege care se poate deduce cu unele aproximaţii
acceptate. Se porneşte de la schema din figura 5.48 b) şi se exprimă U1, adică:
U 1 = jω1 Ψ m + ( R1 + jω1Ls1 )( I 10 − I ′2 ) =
 1 1 
= jω1 Ψ m + ( R1 + jω1Ls1 ) jω1 Ψ m  +  ≈
j ω
 1 s1L R ′
2 / s + j ω L ′
1 s2 

 R + jω1Ls1  5ω L′ + ( R1 + jω1Ls1 )( 2 − j )
≈ jω1 Ψ m 1 + 1  = jω1 Ψ m 1 s 2 ,
 ( 2 + j )ω1Ls′ 2  5ω1Ls′ 2
(5.226)
unde Lm>>L's2, iar: R2′ / s = ω1 Ls1 + ω1Ls′2 ≈ 2ω1 Ls′2 (pentru alunecări în jurul
valorii critice). Ecuaţia (5.226) conduce la relaţia dintre module:
U1 ( 6ω1Ls′ 2 + 2 R1 ) 2 + ( 2ω1Ls1 − R1 ) 2
= Ψm (5.227)
ω1 5ω1Ls′ 2
Pentru funcţionarea la tensiunea şi pulsaţia nominală, relaţia (5.227) devine:
U1 N ( 6ω1N Ls′ 2 + 2R1 ) 2 + ( 2ω1N Ls1 − R1 ) 2
= Ψm (5.227')
ω1N 5ω1N Ls′ 2
Împărţind cele două relaţii (5.227) şi (5.227') se obţine:
U1 ( 6ω 1 Ls1 + 2 R1 ) 2 + ( 2ω 1 Ls1 − R1 ) 2
= (5.228)
U 1N ( 6ω 1N Ls1 + 2 R1 ) 2 + ( 2ω 1N Ls1 − R1 ) 2
Dacă se introduce notaţia:

59
 q = 4πLs1 R1 (5.229)
a cărei valoare este între 0,07 şi 0,25 la maşinile de construcţie normală în
colivie, pentru gama de puteri de la ordinul 1kW la 500kW, se ajunge la relaţia:
U1
=
( 3qf1 + 2) 2 + ( qf1 − 1) 2 (5.230)
U 1N ( 3qf1N + 2) 2 + ( qf1N − 1) 2
În cazul particular, când se neglijează R1, din (5.229), cu (5.230) rezultă:
U1i f U U
= 1 ; sau : 1i = 1N = k ; U1i = kf (5.231)
U1 N f1N f1 f1N
I1/I'2sc λ=1 I1/I1N
U1/U1N N 0,5 4
3
U1/U1N 3
2
λ=2
1 0,25 1 2
U1i /U1N λ=4
A 1 1
U10 /U1N
f1/f1N O f1/f1N
1 1
O
a) b)
Fig. 5. 50. Dependenţele: a) tensiunii, b) curentului statoric, de frecvenţă, la Ψm=ct.

Pentru f1=0, din (5.230), rezultă U10/U1N=0,2 pentru q=0,07 şi U10/U1N=0,05

pentru q=0,25. Mărimea U10/U1N defineşte valoarea tensiunii relative ce trebuie
aplicată în domeniul frecvenţelor joase, tinzând spre 0, pentru ca motorul să poată
dezvolta un cuplu apropiat de cel critic. În figura 5.50 a) este prezentată
dependenţa U1=f(f1) în mărimi relative, conform relaţiei (5.230), prin curba 1.
Dependenţa idealizată, când R1=0, dată de relaţia (5.231) este o dreaptă ce trece
prin origine, notată cu 2 în figura 5. 50 a). Pentru unele aplicaţii mai puţin
pretenţioase se poate aproxima curba 1 printr-o dreaptă, 3, care trece prin
punctele A şi N:
U1 U  f  U
= 10 + k  1 ; k = 1 − 10 . (5.232)
U 1 N U 1N  f1N  U1N
În cazul când se urmăreşte o funcţionare la alunecare mai mică decât cea
critică, adică:

60
 s 1 R′
= ; 2 = 2λ ω1Ls′ 2 ; λ ≈ 4 − 5 ; (5.233)
scr λ s
rezultă:

U1
=
[( 2λ + 1)qf + 2]
2
1
2
+ ( qλ f1 − 1)
2

[( 2λ + 1)qf + 2]
. (5.234)
+ ( qλ f1N − 1) 2
2
U1N 2
1N
Pentru λ=4 şi q=0,07 se obţine U10/U1N=0,02, adică tensiunea aplicată care
trebuie să compenseze căderea pe impedanţa primară este de câteva procente din
cea nominală. Întrucât la frecvenţă nulă impedanţa statorului se reduce la
rezistenţa R1, tensiunea U10 este chiar:
U10 = R1I1 (5.235)
Această valoare se mai numeşte tensiune de "compensare a I x R" şi
reprezintă unul dintre parametrii care trebuie introduşi în memoria convertorului
static de frecvenţă, de către utilizator, funcţie de motorul acţionat.
Deoarece valorile date de expresia (5.234) nu diferă mult de U1i dat de
(5.231) se poate considera că maşina funcţionează la U1/f1=constant.
În anumite cazuri practice interesează în mod deosebit curentul furnizat de
convertor, egal cu I1. Se foloseşte schema echivalentă din figura 5.48:
Ψ jω1 Ψ m Ψ 1 j  L
I 1 = I 10 − I ′2 = m + = m + ; k 2 = m ; (5.236)
Lm R2′ s + jω1 Ls′2 Ls′2  k 2 2λ + j  Ls′2
Modulul acestui curent este:
Ψm 1  2  1 Ψ 1 E2′ 1
I1 = 1 +  + 2 ≈ m ⋅ = ⋅ =
Ls′2 4λ + 1 
2
k2  k2 Ls′2 4λ + 1
2 ′
ω1 Ls 2 4λ2 + 1
1
= I 2′ sc ,
4λ2 + 1
(5.237)
unde s-a introdus I'2sc -curentul rotoric raportat, în condiţia ideală a neglijării
rezistenţei rotorice (componenta reactivă de scurtcircuit). Acest curent poate fi
asimilat cu I1scN adică valoarea curentului de scurtcircuit a motorului, sau de
pornire la tensiunea nominală aplicată statorului, care este de (5 – 7)I1N. În cazul
considerat, când pe timpul modificării frecvenţei f1, alunecarea se păstrează
constantă, rezultă că I1 se menţine constant. Valoarea acestui curent depinde de λ
(figura 5.50 b).

61
 Pentru frecvenţe mai mari decât f1N, menţinerea constantă a fluxului Ψm se
poate realiza numai dacă se aplică statorului o tensiune U1>U1N. Acest fapt nu
este admis cel puţin din două motive: depăşirea tensiunii nominale pune în
pericol înfăşurările maşinii întrucât se poate depăşi tensiunea de străpungere a
izolaţiei dintre spire; la valori ridicate ale tensiunii sunt puse în pericol
componentele electronice ale schemei de alimentare (convertorul). Aşadar, peste
f1>f1N, tensiunea se menţine la valoarea sa nominală U1N iar frecvenţa va creşte,
ceea ce înseamnă o scădere a raportului U1/f1, o diminuare a fluxului Ψm, o
micşorare a cuplului critic (deci a cuplului la care poate fi exploatat motorul în
condiţii acceptabile).
În figura 5.51 a) se prezintă familia de caracteristici mecanice n=f(M) în
mărimi relative, în condiţiile variaţiei frecvenţei. Caracteristicile s-au trasat pe cât
posibil pe porţiunile lor stabile. Pentru f1<f1N s-au trasat curbele A, B, C şi D în
condiţiile U/f=ct., ceea ce implică Ψm=ct., şi Mcr=ct. -la cuplu constant.
n/n1 f1/f1N = 2,5
2,5 J 2,25 M,U1,P
C2
I 2,0 U1/f1=ct U1 =ct
2 1,75
H M
1,5
G
U1=ct, 1,25 M =ct P =ct P =var.
F C0
P=ct
C1 E
1,0
1 naturală
U1
A
U1/f1=ct, 0,75 M =var.
B
0,5 P
Mcr =ct C
0,25
0 D M/MN f1/ f1N
0 1 2
1 2
a) b)
Fig.5. 51 Caracteristicile motoarelor asincrone la comanda în frecvenţă

Punctele corespunzătoare cuplului nominal arată că turaţia se poate modifica

din apropierea lui 0 până la n1N, aşa cum se petrece şi la motorul de c.c. cu

62
excitaţie separată (derivaţie). Capacitatea de suprasarcină a motorului este
menţinută la aceeaşi valoare, întrucât Mcr/MN=ct. Pentru tensiunea U1, cuplul M şi
puterea activă P se prezintă dependenţele lor de f1, în figura 5.51 b), - porţiunea
de abscise cuprinse între 0 şi 1.
Pentru f1>f1N se menţine U1=ct. şi se creşte frecvenţa peste f1N. Se obţin
caracteristicile mecanice E, F, G, H, ale căror valori de cupluri maxime se
diminuează o dată cu creşterea frecvenţei. Justificarea a fost dată în figura 5.49 şi
utilizează proprietatea: Mcr este proporţional cu Ψm, care prin creşterea frecvenţei
se micşorează.
Se poate apela la relaţiile (5.209), adică:
c1R2′ kR2′ 3 pU12
scr = ≈ ; M cr = ⋅
R12 + ω12 ( Ls1 + c1Ls′ 2 )
2 f1 ( Ls1 + Ls′ 2 ) 2c1ω1

1 3 pU12 k′
⋅ ; M cr ≈ ≈ 2 .
R1 + R12 + ( X s1 + X s′ 2 )
2 2c1ω1 ( Ls1 + Ls′ 2 ) f1 ( Ls1 + Ls′ 2 )
2

(5.238)
Se observă că scr se micşorează cu creşterea lui f1 (cvasihiperbolic) la fel şi
cuplul critic, dar variaţia sa este mai pronunţată; curba C0 prezintă o variaţie a lui
Mcr după relaţia:
c0
(C0): M cr = (5.239)
f12
Motorul poate funcţiona în puncte situate pe o curbă (C1) care îndeplineşte
condiţia:
c
(C1): M v = 1 ; M v f1 = c1 = P1 = const . , (5.240)
f1
de putere constantă.
f1
În zona de frecvenţe >1 (până în jurul valorii 2) motorul lucrează pe
f1 N
(C1), la putere constantă, cuplul este descrescător conform relaţiei (5.240), iar
coeficientul de suprasarcină este, de asemenea, descrescător.
Cele două curbe (C0) şi (C1) (ale lui Mcr şi Mv) se întâlnesc într-un punct care
corespunde situaţiei particulare când cuplul maşinii devine egal cu cel critic, deci
motorul funcţionează în situaţia de cuplu limită critic (cu unele precauţii este
posibilă menţinerea funcţionării stabile).

63
 Dacă în continuare se creşte frecvenţa f1, este posibilă menţinerea
funcţionării numai în punctele limită, de pe curba (C0), unde:
c
M cr f1 = 1 = P1 (5.241)
f1
adică puterea scade cu frecvenţa după relaţia (5.241) iar cuplul scade cu frecvenţa
după relaţia (5.239).
Dependenţele cuplului şi puterii, de frecvenţă, sunt date în figura 5.51 b),
unde s-au introdus unele ipoteze simplificatoare (randament constant, cosφ=ct.
etc.).

Probleme
P. 1 Un motor asincron trifazat cu UN=400 V, 2p=4 furnizează o putere de
P2=PN=75 kW unei maşini de lucru, cu un factor de putere cosφ=0,9. Frecvenţa
de alimentare este 50 Hz, iar alunecarea este de 4%. Pierderile totale de putere
sunt de 6,6 kW, distribuite astfel încât pFe1+pCu1= 3,3 kW. Să se afle: a) turaţia
rotorului, b) randamentul motorului, c) cuplul electromagnetic, d) curentul pe
fază al statorului, dacă este conectat în triunghi, e) curentul de linie absorbit de
stator, la pornire dacă este mai mare de 6 ori decât cel nominal, f) la ce tensiune
de linie a reţelei poate funcţiona dacă se conectează fazele în stea, g) care este
turaţia motorului dacă este conectat la o reţea de 60 Hz şi funcţionează cu aceeaşi
alunecare ca la pct. a. h) Să se determine cuplul util nominal al motorului la
alimentarea la 50 Hz respectiv 60 Hz, când furnizează puterea nominală maşinii
de lucru (la aceeaşi alunecare) i) care vor fi valorile vitezelor dacă puterea utilă
scade la 50% din valoarea nominală (caracteristicile M(s) se presupun liniare).
n1 − n
R. 1 a) Se porneşte de la definiţia alunecării: s = , de unde se
n1
60 f
obţine: n = n1 (1 − s ) = (1 − s ). Rezultă:
p
60 ⋅ 50
n= (1 − 0,04 ) = 1440 [ rot / min ].
2
b) Se utilizează bilanţul de puteri prezentat în fig. R.1. Puterea absorbită prin
primar este P1=|P2|+Σp=75+6,6=81,6 kW. Randamentul este η=|P2|/(|P2|
+Σp)=75/81,6=0,92. Se cunosc pierderile în stator. Ω

P =MΩ1 PMec =MΩ P2=M2Ω

P1

Mr
pj1 pFe1 pj2 pmec+v
U1 Xs1
I1 R1 I10 R'2 X's2 I2'

φ1 U1 E1 R Xmp U'2
mp

I1 R'2(1-s)/s
64

Fig. R.1 Explicativă la bilanţul puterilor active în maşina asincronă

 c) Puterea electromagnetică este P = MΩ1 , unde P=P1-
(pFe1+pCu1)=78300W iar cuplul electromagnetic
M = P / Ω1 = 78300 / ( 2πn1 / 60) = 78300 / ( 2π ⋅1500 / 60 ) ≈ 499 Nm . d) Se
ştie că P1= 3U l I l cos ϕ , relaţie dintre mărimi de linie. Rezultă
Il=81600/(1,73·400·0,9)=130A . Curentul de fază va fi de 3 ori mai mic,
adică If=130/1,73=75 A. e) Curentul de pornire de linie va fi de 6 ori mai
mare decât cel nominal, adică Ilp=130·6=780A, f) Tensiunea nominală de
fază la conexiunea în triunghi este egală cu tensiunea de linie a reţelei ,
adică 400 V. La conectarea fazelor în stea tensiunea de linie este de 1,73
ori mai mare ca cea de fază, adică 400·1,73=692 V. g) Se aplică relaţia:
60 ⋅ 60
n = n1 (1 − s ) = (1 − s ). adică n=1728 rot/min. h) M2(50) =P2/Ω =
p
75000/(2π·1440/60)=498 Nm, respectiv M2(60) =P2/Ω = 75000/
(2π·1728/60)= 415 Nm. i) Caracteristicile M(s) fiind liniare la scăderea
sarcinii la jumătate alunecările vor scădea la jumătate , adică s=0,02.
Turaţiile rotorului la cele 2 frecvenţe vor deveni: n=1500(1-0,02)=1470
rot/min, respectiv: n=1800(1-0,02)=1764 rot/min.

65