Tema numărul 1

Transformatoarele şi maşinile electricere prezintă elementele componente de bază ale unui sistem
electroenergetic. În sistemele electroenergetice, producerea energiei electrice are loc, în principal
(peste 90%), în sisteme fizice dinamice denumite generatoare electrice şi constă în conversia
energiei mecanice în energie electrică prin procedeul electromagnetic.

Mai mult de jumătate din energia electrică produsă este convertită în energie mecanică cu ajutorul
motoarelor electrice.

I. Dați exemple de mai multe tipuri de conversie energetică și numiți sistemele care efectuează
aceste conversii (de exemplu motorul electric convertește energia electrică în energie mecanică).

Tipuri de conversie energetică:

- Conversia energiei cu ajutorul energiei mecanice

Maşina (sau maşina de forţă) este un dispozitiv compus din elemente diverse, unele fixe altele
mobile, care transformă energia dintr-o formă a ei în alta, una din formele de energie care intervin
în această transformare fiind energia mecanică.

- Conversia energiei cu ajutorul energiei electrice

Maşina electrică este o maşină în care cea de-a doua formă a energiei care intervine în transformare
este energia electrică (un sistem fizic care transformă energia dintr-o formă în alta, din care cel
puţin o formă de energie ce intervine în transformare este energia electrică, în baza fenomenului de
inducţie electromagnetică).

- Conversia energiei mecanice în energie electrică

Generatoarele electrice efectuează conversia energiei mecanice primită la arbore înenergie electrică
disponibilă la borne.

- Conversia energiei electrice în energie mecanică

Motoarele electrice care efectuează conversia energiei electrice primite pe la borne înenergie
mecanică disponibilă la arborele maşinii.

II. Care este rolul transformatoarelor ridicătoare de tensiune?

Rolul transformatoarelor ridicatoare de tensiune este pentru a facilita transportul eficient al energiei
electrice la distanță.
III. Din ce cauză miezurile feromagnetice ale transformatoarelor sunt confecționate lamelar, din
tole de tablă electrotehnică?

Miezurile feromagnetice sunt utilizate la fabricarea circuitelor magnetice ale transformatoarelor și

mașinilor electrice. Aceste materiale sunt caracterizate de pierderile specifice și de caracteristica de
magnetizare.

IV. Precizați ce materiale fac parte din fiecare dintre cele 7 clase de izolație!

Materialele ce fac parte din cele șapte clase de izolatie sunt:

- A (105°C) bumbac, celofibră, mătase

- E (120°C) pelicule organice sintetice
- B (130°C) materiale pe bază de mică, fibră de sticlă, azbest – cu lianți organici și compounduri de
impregnare
- F (155°C) aceleași materiale ca la B, dar de calitate superioară
- H (180°C) materiale pe bază de mică, fibră de sticlă, azbest – cu lianți siliconici
- C (peste 180°C) porțelan, cuarț, sticlă

V. Precizați care sunt diferențele funcționale dintre mașinile sincrone și cele asincrone.

Diferențele functionale dintre mașinile sincrone și cele asincrone sunt:

Mașinile sincrone se caracterizează prin faptul că frecvența curentului se află în raport constant cu
viteza de rotație a mașinii, indiferent de regimul de funcționare și de gradul de încărcare al mașinii,
spre deosebire de mașinile asincrone care se caracterizează prin faptul că viteza de rotație NU se
menține în raport constant cu frecvența rețelei electrice la care este conectată, ci variază odată cu
schimbarea regimulul de funcționare sau cu variața gradului de încărcare a mașinii.

VI. Realizați un scurt eseu despre celebra Lege a inducției electromagnetice a lui Faraday și
despre câteva aplicații ale acesteia.

Legea lui Faraday a inducției este o o lege de bază a electromagnetismului care prezice cum
un câmp magnetic va interacționa cu un circuit electric pentru a produce forță electromotoare un
fenomen numit inducție electromagnetică. Aceasta lege este fundamentală operării
transformatoarelor, inductoarelor și multor tipuri de motoare electrice, generatoare și solenoizi.

Inducția electromagnetică a fost descoperită independent de Michael Faraday în 1831 și

Joseph Henry în 1832. Faraday a fost primul care să-și publice experimentele. Faraday a demonstrat
inductia electromagnetică în data de august 29, 1831 când a legat înfășurat două fire pe un inel de
fier la ambele capete. Un fir l-a conectat la un galvanometru (instrument electromecanic utilizat în
detectarea și măsurarea curentului electric), iar celălalt fir la bornele unei baterii. A sesizat un val de
electricitate când a conectat inelul la baterie și un altul când îl deconecta. Această inducție era
cauzată de modificări în câmpul magnetic apărute în urma conectării și deconectării sistemului de la
baterie.

Înafară de aplicațiile inginerești ale acestei legi ale inducției electromagnetice precum
transformatoarele, motoarele electrice și generatoare, această lege este aplicată și în obiectele
cotidiene din viața noastră precum pick-urile unei chitare electrice, scrierile magnetice (utilizate în
stocarea informațiilor pe disc magnetic cum ar un hard-drive) sau în plitele pentru gătit pe bază de
inducție (ex. Plite vitroceramice).

În concluzie, această lege a fost la baza multor concepte și obiecte din viața noastră de zi cu
zi, care, acum, cei din domeniu, o luăm ca atare. Aprecierea noastră pentru o asemenea
„descoperire” revoluționară, la nivelul omului de rând, nu este amintirea și celebrarea savantului, ci
este mai mult de o natură practică, lucru care, în opinia mea, este adevărata aspirație a unui inginer
adevărat, de a face viața mai bună.

VII. Inductivităţile circuitelor cuplate magnetic (Inductivităţi proprii şi inductivităţi mutuale,

inductivităţi utile şi inductivităţi de dispersie, coeficientul parţial de dispersie, coeficientul total de
dispersie etc.).

Să considerăm o spiră filiformă parcursă de un curent de intensitate i şi fie Φ fluxul magnetic

produs de acest curent prin conturul C al spirei.

Inductivitatea proprie a spirei depinde numai de dimensiunile şi forma spirei şi de permeabilitatea

magnetică a mediului în care se află spira. Dacă mediul magnetic este liniar atunci dependența între
Φ şi i este liniară, iar inductivitatea este o mărime constantă. Unitatea de măsură a inductivității în
sistemul de unități S.I. este henry [H]. Pentru un circuit filiform oarecare, de exemplu pentru o
bobină formată din N spire se defineşte inductivitatea proprie ca raportul dintre fluxul magnetic
total φsc care străbate suprafața mărginită de curba C şi intensitatea i a curentului ce străbate
bobina.

Să considerăm acum două spire cuplate magnetic. Două spire sau în general două circuite se zic
cuplate magnetic dacă o parte din fluxul magnetic produs de unul din circuite străbate conturul
celuilalt circuit.

Să că două spire 1 şi 2, spira 1 fiind parcursă de curentul de intensitate i1, iar i2 = 0. Dacă notăm cu
Φ11 fluxul magnetic propriu produs de curentul i prin spira 1, atunci inductivitatea proprie a
spirei 1 este:

O parte din fluxul magnetic propriu Φ11 notată cu Φ21 şi numit flux mutual străbate şi conturul
spirei 2, restul fluxului magnetic notat cu Φd1 care nu străbate spira 2 fiind numit flux de dispersie
al spirei 2 în raport cu spira 1. Evident că în cazul a două spire filiforme avem îndeplinită relația:

VIII. Care sunt elementele accesorii ale transformatorului și ce rol are fiecare.

Accesorii ale trasnformatorului sunt în principal de natură termică și pot fi:

- Protecții termice (protejează circuitul de la supraîncălzire)

- Răciri (disiparea căldurii înfășurărilor) în aer sau în ulei (folosite pentru tensiuni superioare ce
depășesc 3 kV)
- Protecții de sarcină
- Regulatoare de minimă tensiune

IX. Cum se definesc mărimile nominale ale unui transformator trifazat de putere cu răcire în ulei.

Regimul normal de funcționare a echipamentelor / aparatajelor se consideră regimul de funcționare

între limitele admisibile ale mărimilor electrice sau de altă natură înscrise pe plăcuța indicatoare a
echipamentului / aparatajului sau stabilite prin documentele fabricii constructoare.

Transformatorul de putere este un aparat static cu inducție electromagnetică destinat să transforme

un sistem de curenți alternativi care circulă în una din infășurările lui, în unul sau mai multe alte
sisteme de curenți alternativi de aceeași frecvență, cu intensitatea și tensiunea în general diferită și
care circulă în alte infășurări.

De asemenea, normele legale sunt precizate în legea HG 2138 / 2004 cu adăugările ulterioare din
2011 și 2012.