CUPRINS

Argument...........................................................................................................pag. 2

Capitolul I Transformatorul electric..................................................................pag. 4

I.1 Reprezentare.................................................................................................pag. 4

I. 2 Constructie...................................................................................................pag. 6

Capitolul II Clasificarea transformatoarelor electrice....................................... pag. 8

II.1 Clasificare....................................................................................................pag. 8

II.2 Sistemele transformatorului electric............................................................pag. 9

Capitolul III Functionarea transformatorului electric.........................................pag. 15

III. 1 Regimul de functionare in gol...................................................................pag. 15

III. 2 Regimul de functionare in scurtcircuit..................................................... pag. 16

III. 3 Regimul de functionare in sarcina.............................................................pag. 17

III.4 Domenii de utilizare ale transformatoarelor electrice................................pag. 18

Capitolul IV Norme de tehnica securitatii muncii............................................pag. 19

Bibliografie........................................................................................................pag. 21

Anexe.................................................................................................................pag. 22

1
 ARGUMENT

Aplicaţiile curentului electric în viaţa de zi cu zi sunt foarte diversificate , neexistând practic

domeniu al activităţilor umane unde să nu fie prezent sub o forma sau alta .

Câteva din aplicaţiile curentului electric se găsesc în următoarele domenii :

1. Iluminatul electric , atât pentru nevoile de producţie cât şi pentru iluminatul public ,
iluminatul interior al locuinţelor , a spaţiilor de învăţământ şi administraţie , etc.
2. Încălzitorul electric , realizat cu rezistoare ( diverse aparate de uz casnic , aparate de
încălzire industrială , de uscare sau tratamente termice ) , încălzitorul realizat cu arc
electric ( sudura electrica sau cuptoare metalurgice pentru topire şi elaborarea
oţelului ), încălzitor realizat cu curenţi de înaltă frecvenţă ( tratamente termice de
călire superficială).
3. Acţionările electromecanice, prin intermediul motoarelor electrice pentru majoritatea
maşinilor unelte ( strung , maşină de găurit , maşină de frezat , raboteza , instalaţii de
ridicat şi de transport ) , a agregatelor de pompare a unor lichide , a acţionării
compresoarelor , a antrenării benzilor transportoare etc.
4. Transportul electric , uzinal si rutier respectiv pe căi ferate.
5. Radiocomunicaţiile si televiziunea , atât cea pentru marele public cât şi cea utilizată în
comunicaţii speciale sau televiziunea cu circuit închis pentru urmărirea proceselor
din mediul toxic sau periculos , pentru pază , pentru investigaţii în medicină , etc.
6. Automatizarea şi robotizarea proceselor industriale şi aplicarea tehnici de calcul
electronic în diferite procese de cercetare şi industrie.
7. Activitatea de servicii pentru întreaga gamă de echipamente electrice si electronice
prin utilizarea unor aparaturi de măsurare specifice(osciloscoape , generatoare de
semnal, etc.).
8. Cercetarea spaţiului cosmic , aselenizarea şi revenirea oamenilor pe Pământ din
spaţiul cosmic este de neconceput fără aportul curentului electric.
9. În procesul de învăţământ , curentul este întâlnit practic pretutindeni .
10. Este de la sine înţeles că pentru a putea fi folosit în atâtea aplicaţii , curentul electric
trebuie să fie produs în permanenţă ( majoritar este produs de termocentralele şi
hidrocentralele sistemului energetic ). De la locul de producere energia electrică este
transportată prin linii de transport , în prealabil , tensiunea fiind ridicată printr-o staţie

2
 de transformare ridicătoare de tensiune şi distribuită spre consumatori prin reţeaua de
distribuţie alimentată prin intermediul staţiilor de transformare coborâtoare de
tensiune , posturi de transformare şi puncte de distribuţie .
11. În acest uriaş ‘Imperiu electric’ , curenţii electrici se întâlnesc într-o gamă foarte mare
de valori , de la ordinul microamperilor până la mii de amperi , obţinuţi de la surse
ce au tensiuni de la ordinul milivolţilor până la zeci de mii de volţi , de curent
continuu şi/sau de curent alternativ la frecvenţe industriale şi/sau frecvente ridicate.
12. Pentru fiecare domeniu de activitate există anumite particularităţi ale echipamentelor
şi circuitelor folosite : în decurs timpului s-au considerat curenţi tari cei de ordinul
zecilor de amperi la tensiuni de ordinul sutelor de volţi şi curenţi slabi , specifici
telecomunicaţiilor, radiotehnicii şi instalaţilor de semnalizare, comandă şi protecţie ,
care de regulă sunt sub un amper şi cu tensiuni de ordinul zecilor de volţi .
13. În funcţie de felul instalaţiei , diferă sistemul de acţionare şi de măsurare a calităţii şi
cantităţii energiei electrice consumate .
14. Utilizarea pe scară largă a energiei electrice nu este posibilă fără respectarea
normelor de tehnica securităţii muncii şi PSI . Nerespectarea lor poate duce la
apariţia unor accidente grave : incendii , avarii , arsuri sau electrocutări mortale .

3
 CAPITOLUL I
TRANSFORMATORUL ELECTRIC
I. 1 Reprezentare
Transformatorul electric este un aparat care realizeaza o modificare a parametrilor
(tensiune,curent) energiei electrice de curent alternativ in scopul adaptarii energiei la
caracteristicile functionale diferitilor consumatori.
Transformatorul electric este format din 2 parti componetnte principale: circuitul magnetic si
circuitul electric. circuitul magnetic este format din: coloane si juguri iar cel electric este
format din infasurarile electrice.
Materialele utilizate la realizarea sistemelor magnetice si anume tabla electrotehnica,
care laminata va deveni tola. La randul ei si tola are anumite calitati ca de exemplu factorul
de umplere a fierului.
Din punct de vedere al modului de laminare - tolele pot fi laminate la cald sau la rece. Din
punct de vedere al continutului de siliciu - tolele pot fi aliate cu siliciu sau fara siliciu, ca
element de aliere.
Infasurarile constituie una din partile cele mai importante ale unui transformator,
reprezentand, de fapt, un ansamblu de spire sau bobine care formeaza un circuit electric
corespunzand uneia din tensiumle transformatorului.

Elementul constructiv principal al infasurarii este spira, care reprezinta conductorul

sau ansamblul de conductoare legate in paralel care inconjoara o singura data o parte a
sistemului magnetic al transformatorului parcurs de fluxul magnetic. . Gruparea de doua sau
mai multe spire in serie formeaza o unitate constructiva numita bobina .Locul in care
bobinatorul incepe rularea conductorului pe suportul cilindric reprezinta inceputul infasurarii.
De asemenea si conductoarele de bobinaj prezinta o larga clasificare.

4
 Fig. 1 Transformator electric monofazat

Fig. 2 Semne convenționale ale transformatorului electric

Transformatorul electric este o maşină electromagnetică statică de curent alternativ,

care transformă o energie electromagnetică primară de anumiţi parametrii (u 1,i1) într-o
energie electromagnetică secundară de alţi parametrii (u 2,i2), frecvenţa rămane insă constantă
(f1=f2=ct.). Cei doi parametrii care ne dau puterea: u-tensiunea şi i-curentul, suferă prin
transformare schimbări inverse, astfel dacă tensiunea se micşorează, curentul se măreşte şi
invers.La baza funcţionării transformatorului stă principiul inducţiei electromagnetice.

Fig. 3 Schema electrică a unui transformator electric

A,X – bornele înfăşurarii primare
5
 a,x – bornele înfăşurarii secundare
N1 –înfăşurarea primară
N2 – înfăşurarea secundară
u1– tensiunea aplicata în înfăşurarea primară
u2 – tensiunea rezultata în înfăşurarea secundară
i1 – curentul din înfăşurarea primară
i2 – curentul din înfăşurarea secundară
ue1 – tensiunea electromotoare din înfăşurarea primară
ue2 – tensiunea electromotoare din înfăşurarea secundară
Φ – fluxul total (Φ1+Φ2)

II. 2 CONSTRUCTIE
Din punct de vedere constructiv, transformatorul are două părţi principale:

1) circuitul magnetic- reprezentat de miezul de fier şi construit din tole de oţel electrotehnic
pentru reducerea pierderilor în fier;

2) circuitele electrice- reprezentate de două sau mai multe înfăşurări din Cu sau Al, realizate
în jurul circuitului magnetic, fiind deci cuplate electromagnetic. Infăşurarea care primeşte
energia de la o sursă se numeşte infăşurare primară, iar cea care cedează energia unei reţele
sau unui consumator se numeşte infăşurare secundară. După cum tensiunea înfăşurării
secundare este mai mare sau mai mică decat cea a înfăşurării primare, transformatorul este
ridicător sau coborator de tensiune. Miezul magnetic poate fi deschis, când circuitul magnetic
se închide prin aer, sau închis, când circuitul magnetic se închide aproape în totalitate.

Fig. 4 Circuit magnetic

6
 Fig. 5 Semne convenționale transormator electric

Rolul circuitului magnetic:

 Concentrarea liniilor de câmp
 Sustinerea înfasurarilor
 Transmiterea cuplului , fortelor
 Transmiterea caldurii
Regimul nominal al transformatorului: este regimul definit de ansamblul valorilor
mărimilor înscrise pe plăcuţa indicatoare a transformatorului şi care caracterizează
funcţionarea în condiţii prescrise (regimul de sarcină pentru care a fost proiectat).
Datele nominale ale unui transformator sunt:
-puterea nominală-SN (VA)- reprezintă puterea aparentă la bornele circuitului secundar;
-tensiunea nominală primară-U1N(V)-reprezintă tensiunea aplicată înfăşurării primare în
regim nominal;
-tensiunea nominală secundară-U2N(V)-este tensiunea rezultată la bornele secundare, la
mersul în gol, primarul fiind alimentat cu tensiunea U1N ;
-raportul nominal de transformare- k- este raportul între tensiunea primară şi cea
secundară la mersul în gol;
-curentul nominal (primar şi secundar)- curentul de linie I1N,I2N(A);
-tensiunea nominală de scurtcircuit-usc-tensiunea aplicată unei înfăşurări cand cealaltă este
legată în scurtcircuit, iar în înfăşurarea alimentată curentul are valoare nominală;
-frecvenţa nominală- 50Hz în Europa, 60 în America de Nord;
-randamentul-η;
-schema şi grupa de conexiuni.

7
 CAPITOLUL II
CLASIFICAREA TRANSFORMATOARELE ELECTRICE

II.1 Clasificare

După domeniul de utilizare transformatoarele se pot clasifica în:

- transformatoare de putere :pentru reţele de transport şi distribuţie a energiei

electrice;

- transformatoare cu destinaţie specială, pentru reţele cu condiţii deosebite de

funcţionare , de exemplu, pentru reţele şi instalaţii subterane , miniere , navale etc.;

- transformatoarele de construcţie specială ,de exemplu , pentru redresoare , pentru

cuptoare electrice, pentru sudură.

- transformatoare de măsură, pentru conectarea indirecta a aparatelor de măsură a

tensiunilor şi curenţilor mari.

- transformatoarele de putere mică, cum sunt transformatoarele de siguranţă, de

izolare, de separare, de comandă, de alimentare;

După numărul de faze, transformatoarele se clasifica în:

- monofazate

- polifazate (intre acestea, transformatoarele trifazate sunt cele mai utilizate)

După modul de răcire, transformatoarele se clasifica în:

- transformatoare uscate, a căror parte activă se află într-un dielectric solid (răşină,
nisip) sau sunt răcite cu un gaz. Când gazul de răcire este aerul, se numesc
transformatoare în aer, răcirea făcându-se fie prin circulaţia naturală, fie prin
circulaţia forţată cu ventilatorul ;

- transformatoare în ulei, care sunt cele mai utilizate. Partea activă a

transformatorului (miezul si înfăşurările) este cufundată în ulei special de
transformator, într-o cuvă de tablă prevăzută la exterior cu elemente de răcire (ţevi sau

8
 radiatoare). Uleiul are rol de izolant electric şi de agent de răcire, transportând căldura
de la partea activa la elementul de răcire.

Circulaţia uleiului poate fi naturala (datorita diferenţei de densitate a uleiului rece de

la fundul cuvei fata de uleiul cald din partea superioara) sau forţată, cu ajutorul unei

pompe. Răcirea suprafeţei exterioare a elementelor de răcire poate fi cu circulaţie

naturală a aerului sau cu circulaţie forţată prin suflare cu aer, sau apa .

II.2 Sistemele transformatorului electric

II.2.1 Sistemul magnetic
Parti componente,exemple,materiale,utilizate la realizarea sistemelor magnetice,materiale
speciale utilizate pentru constructia miezurilor magnetice,clasificarea sistemelor magnetice

Un sistem magnetic este alcatuit din coloane si juguri.Coloana transformatorului

reprezinta partea sistemului magnetic pe care, sau in jurul careia,sunt dispuse infasurarile
transformatorului.Jugul transformatorului reprezinta partea sistemului magnetic care nu are
infasurari si care serveste la inchidere a circuitului magnetic.
Jugurile transformatoarelor pot fi:
 juguri laterale
 juguri frontale.

Jugurile laterale sunt cele care leaga cele doua capete ale uneia si aceleiasi coloane, jugul
lateral are o parte laterala a carei axa este perpendiculara pe axa coloanei.

Fig. 6 Miezuri magnetice

9
Materiale utilizate la realizarea sistemelor magnetice
In majoritatea cazurilor sistemele magnetice ale transformatoarelor se realizeaza din
tabla electrotehnica, care reprezinta in fapt un material magnetic moale (adica, un material cu
ciclu de histerezis ingust).
Laminarea materialului sub forma de tole de diferite grosimi (0.65 mm; 0.50 mm; 0.35
mm; etc.) conduce la reducerea componentei pierderilor prin curenti turbionari indusi de
campurile variabile caracteristice aplicatiilor de curent alternativ.In prezent se fabrica o mare
varietate de tole magnetice, proiectantul urmand sa aleaga, in functie de puterea si
caracteristicile principale ale masinii electrice, sortimentul cel mai potrivit aplicatiei concrete.
Din punct de vedere al calcului de proiectare a unei masini, calitatea unei tole este
reprezentata de urmatoarele elemente:

a) Pierderile specifice (W/Kg) la magnetizare in camp alternativ sinusoidal, pierderi care

au loc prin histerezis si prin curenti turbionari. La tolele uzuale de grosime 0.5 mm si la 50 Hz,
pierderile prin histerezis reprezinta aproximativ 60-70% din pierderile totale, in functie de
gradul de aliere cu siliciu.
La frecventa constanta a campului de magnetizare, pierderile totale sunt aproximativ
proportionate cu patratul inductiei magnetice, rezultand o curba de pierderi p=f(B) parabolica.
Pentru tolele destinate masinilor electrice rotative se garanteaza de obicei valorile pierderilor
la 50 Hz, corespunzatoare inductiilor de 1 T si 1.5 T notate cu P10/50 si P15/50.In mod similar,
pentru tolele destinate transformatoarelor, se garanteaza pierderile de 1.5 T sau 1.7 T, notate
P15/50 si P17/50.Pentru aplicatii care implica frecvente diferite de 50 de Hz, furnizorii de
tole includ in cataloage curbe complete din care se poate deduce dependenta pierderilor
specifice totale cu inductia si frecventa.
Pentru frecvente de 400...2500 Hz se elaboreaza sortimente speciale, de grosime redusa
(0.1-0.15-0.20 mm) si cu un procent de siliciu mai ridicat, in vederea reducerii pierderilor prin
curenti turbionari.

b) Caracteristica de magnetizare a tolei, adica dependenta inductie-camp, B=f(H), la

magnetizare alternativa sinusoidala.
O tola este cu atat mai buna cu cat are o caracteristica de magnetizare mai ridicata,
adica cu cat se obtine o inductie mai buna la acelasi camp exterior imprimat.Tolele destinate
masinilor electrice rotative se caracterizeaza prin trei puncte principale, prin valorile inductiei

10
B25,B50,B100 corespunzatoare campurilor de excitatie de 25, 50 si 100 A/cm. Aceste valori se
pot verifica pe esantioane standard, de pilda prin metoda cadrului Epstein (STAS 7758-75) si
reprezinta obiecte de garantie pentru un anumit sortiment de tabla.
Tolele destinate transformatoarelor de putere se caracterizeaza de obicei numai prin
inductia Bg corespunzatoare campului de 8 A/cm.

c) Factorul de umplere (impachetare) a fierului, notat Kfe este raportul dintre lungimea
totala efectiva a fierului dintr-un pachet de tole si lungimea totala(geometrica) a pachetului.
Este un factor subunitar care depinde de grosimea tolei, de calitatea suprafetei, precum
si de grosimea peliculei izolante, care poate fi de natura organica (lacuri electroizolante de
acoperire) denumite de tip C3 sau anorganica (oxizi de fier, fosfati etc.), denumita de tip C5.
Alte proprietati ale tolei, cum sunt duritatea superficiala sau rezistenta electrica a
izolatiei, desi nu fac obiectul garantiei furnizorului, prezinta importanta din punct de vedere al
caracteristicilor de functionare ale masinii sau din punct de vedere al tehnologicitatii
fabricatiei.

Tolele magnetice se pot clasifica: din punct de vedere al dependentei proprietatilor

magnetice cu directia de laminare, tolele pot fi:
- cu cristale orientate (denumite uzual tole pentru transformator)
- cu cristale neorientate (pentru masini electrice rotative).
In directia de laminare proprietatile magnetice sunt mai bune decat in directia perpendiculara.
Fenomenul este urmarit in mod deosebit in fabricatia tolelor de transformator, unde campul de
excitatie are o directie constanta, dar devine nedorita in cazul masinilor electrice rotative,
unde este necesara o izotropie a proprietatilor magnetice datorita solicitarii materialului dupa
toate directiile. Din acest motiv, standardele de tole neorientate limiteaza de obicei anizotropia
magnetica din punct de vedere al pierderilor.

Tolele cu cristale orientate pot fi fabricate in doua variante:

a) cubica.
b) cu textura -normala

Pentru a intelege dependenta proprietatilor magnetice in functie de directia de laminare

este necesara legatura cu coeficientii cristalografici a lui Muller.

11
Se cunoaste ca monocristalul de fier se magnetizeaza in mod diferit in directii diferite. Astfel, ,
unde este prezentat un monocristal de fier, rezulta ca se poate vorbi de trei directii principale de
magnetizare,si anume:
 directia de magnetizare usoara
 directia de magnetizare medie
 directia de magnetizare grea

II.2.1 Sistemul electric

Infasurarile transformatoarelor. Parti constructive ale infasurarilor.
Materiale utilizate la realizarea infasurarilor. Parti constructive ale infasurarilor.
Infasurarile constituie una din partile cele mai importante ale unui transformator,
reprezentand, de fapt, un ansamblu de spire sau bobine care formeaza un circuit electric
corespunzand uneia din tensiumle transformatorului. Pentru un transformator polifazat,
infasurarea este ansamblul infasurarilor de faza, prin infasurare de faza intelegandu-se faza
unei infasurari polifazate.
Termenul de infasurare de faza nu va fi utilizat pentru ansamblul bobinelor de pe o
anumita coloana. Transformatorul trebuie calculat si executat astfel incat marimile sale de
baza (pierderile in infasurari, tensiunea de scurtcircuit si incalzirile) sa fie m concordanta cu
valorile prescrise de norme. In acelasi timp, infasurarile trebuie sa asigure transformatorului o
rigiditate dieleclrica suficienta, precum si stabilitate dinamica si termica mare, astfel in cat sa
garanteze buna functionare a acestuia si la supratensiunile care apar in exploatare.
Elementul constructiv principal al infasurarii este spira, care reprezinta conductorul
sau ansamblul de conductoare legate in paralel care inconjoara o singura data o parte a
sistemului magnetic al transformatorului parcurs de fluxul magnetic. Gruparea de doua sau
mai multe spire in serie formeaza o unitate constructiva numita bobina .Locul in care
bobinatorul incepe rularea conductorului pe suportul cilindric reprezinta inceputul infasurarii.
O infasurare poate fi bobinata la dreapta sau la stanga. Sensul bobinarii este esential la
realizarea grupei de conexiuni cerute de beneficiar.

12
 Fig. 7 Sensul bobinarii

Materiale utilizate la realizarea infasurarilor

Pentru realizarea infasurarilor sunt utilizate conductoare de cupru sau din aluminiu.
Conductoarele pot avea sectiune rotunda sau sectiune dreptunghiulara. Astfel, pentru valorile
sectiunilor mai mici ca 5-6 mm (la transformatoarele mici) se alege conductor rotund, care de
regula, este izolat numai cu email tereftalic (ET) pentru cupru si cu hartie pentru aluminiu.
Daca valoarea sectiunii este mai mare ca 6 mm patrati, atunci se alege conductor
dreptunghiular(profilat),care este izolat cu email tereftalic peste care se dau si doua straturi de
fibra de sticla (tip PE2S) pentru transformatoarele uscate (racite cu aer), si izolat cu hartie
pentru transformatoarele cu ulei (de la 2 la 5 straturi 1/2 sau 1/3 suprapus).

Dupa natura izolatiei (STAS 10570-83) conductoarele de bobinaj se clasifica in:

-conductoare emailate;
-conductoare cu izolatie de hartie;
-conductoare cu izolatie din fire textile;
-conductoare cu izolatie din fire de sticla.
Firele textile utilizate pentru izolarea conductoarelor pot fi din matase, bumbac sau bumbac in
amestec cu fire sintetice.
Firele de sticla utilizate pentru izolarea conductoarelor sunt fire de tip textil, din sticla sau din
sticla in amestec cu fire sintetice.Izolatia din fire textile sau fire de sticla se poate aplica peste
conductoarele de cupru emailate in prealabil.

Dupa material, conductoareie de bobinaj se clasifica in:

- conductoare de bobinaj din cupru;
- conductoare de bobinaj din aluminiu.

Dupa forma sectiunii, conductoarele de bobinaj se clasifica in:

- conductoare de bobinaj cu sectiune rotunda;
- conductoare de bobinaj cu sectiune dreptunghiulara.

Dupa grosimea izolatiei, conductoarele ernailate si cele cu izolatie din fire de sticla se
clasifica in trei grade de izolatie:
- gradul 1 - cu izolatie simpla;

13
 - gradul 2 - cu izolatie dubla;
- gradul 3 - cu izolatie tripla.
La conductoarele de bobinaj cu izolatie din hartie si fire textile, nu se prevede gradul de izolatie,
ci se arata cate infasurari sau impletituri se aplica peste conductor.

Dupa indicele de temperatura, conductoarele de bobinaj se clasifica in cinci clase:

- cu indice de temperatura 105;
- cu indice de ternperatura 130;
- cu indice de temperatura 155;
- cu indice de temperatura 180;
- cu indice de temperatura 220.

Dupa modul de izolare, conductoarele de bobinaj se clasifica in doua grupe:

- izolate prin emailare;
- izolate prin infasurare sau impletire.

Simbolizarea condudoarelor de bobinaj emailate se face dupa anumite principii de

simbolizare. Simbolizarea cuprinde, in ordine, simbolurile pentru:
- materiaiul conductorului,
- forma sectiunii conductorului (numai pentru conductoarele de sectiune dreptunghiulara);
natura izolatiei;
- caracteristica de baza (M, S, T);
- caracteristica secundara (unde este cazu! U, A, F, s, b);
- gradul de izolatie (1, 2, 3);
- indicele de temperatura (105, 120, 13p, 155, 180 sau 220).

14
 CAPITOLUL III

FUNCŢIONAREA TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE

La baza funcţionării transformatorului stă legea inducţiei electromagnetice (a tensiunii

induse) conform căreia un curent electric variabil creează un flux variabil care induce în
înfăşurările, a căror suprafaţă o traversează, o tensiune de asemenea, variabilă.

Fluxul variabil este produs de curentul înfăşurării primare iar tensiunea indusă este
obţinută în înfăşurări, de la bornele înfăşurării secundare putându-se alimenta un receptor.

În condiţii normale de funcţionare se consideră tensiunea aplicată înfăşurării primare

de amplitudine (valoare efectivă) constantă iar frecvenţa tensiunii primare (sau curentului), de
asemenea, constantă, f1. Frecvenţa tensiunii obţinute în înfăşurarea secundară este, evident, f1.

REGIMURI DE FUNCTIONARE

Pentru a evidentia aspectele practice din cadrul teoriei transformatorului se vor prezenta
regimurile de functionare in gol, in scurtcircuit si in sarcina, considerand numai regimurile
permanente de lucru.

III. 1 Regimul de functionare in gol

Acest regim apare cand la bornele infasurarii secundare nu este conectat nici un consumator,

adica impedanta echivalenta a sarcinii

Fig. 8 Funcționarea in gol a transformatorului

15
Tensiunea din primar se masoara cu voltmetrul, curentul cu ampermetrul A si puterea
absorbita cu wattmetrul W, iar in secundar, tensiunea cu voltmetrul .

III. 2 Regimul de functionare in scurtcircuit

Acest regim este caracterizat prin si se obtine cand bornele secundarului se conecteaza
in scurtcircuit, valoarea impedantei circuitului de sarcina fiind Z = 0. In acest caz,
alimentarea infasurarii primare se face la o tensiune mult mai mica decat tensiunea .
In cazul in care infasurarea este scurtcircuitata, iar infasurarea primara este alimentata
la tensiunea nominala, regimul de scurtcircuit reprezinta un regim de avarie (scurtcircuit de
exploatare) caracterizat prin curenti foarte mari.
In tehnica incercarile transformatoarelor se pot efectua in scurtcircuit pe baza schemei
din figura cand infasurarii primare i se aplica tensiuni reduse in asa fel incat curentii din
infasurari sa fie de ordinul de marime al valorilor nominale.

Fig. 9 Functionarea in scurtcircuit a transformatorului

Fig. 10 Graficul marimilor electrice

16
 Aceasta tensiune este cuprinsa intre limitele: sau . La aceasta incercare, curentul de
functionare in gol este practic neglijabil, deoarece tensiunea si deci fluxul magnetic util prin
miezul feromagnetic este foarte mic.
Din incercarea de functionare in scurtcircuit se determina urmatoarele marimi
caracteristice:
-pierderile in infasurari (de scurtcircuit), în general, la transformatorul monofazat, deoarece
pierderile in fier se neglijeaza, acestea fiind proportionale cu patratul tensiunii de
alimentare care la proba de scurtcircuit este mica.
La functionarea in scurtcircuit transformatorul fiind alimentat la o tensiune redusa,
miezul feromagnetic al acestuia nu este saturat si deci curentul absorbit are o variatie liniara
in raport cu , ceea ce inseamna o impedanta de scurtcircuit constanta si un factor de putere
practice constant
-factorul de putere la functionarea in scurtcircuit se determina pe baza datelor experimentale:

III. 3 Regimul de functionare in sarcina

Acest regim se realizeaza atunci cand primarul este alimentat de la tensiunea , iar impedanta
de sarcina . In aceste conditii intereseaza modul cum variaza curentii si tensiunea la
sarcina variabila.
La functionarea in sarcina a transformatorului prezinta importanta urmatoarele caracteristici:
- variatia tensiunii secundare in functie de sarcina (cand sarcina variaza de la zero -
functionare in gol, la sarcina nominala).
Se obisnuieste ca variatia de tensiune sa se exprime in unitati relative in procente din
tensiunea nominala.

Fig. 11 Variatia tensiunii secundare

Variatia tensiunii secundare:

17
a) in functie de sarcina la U1=const. si cosφ=const

b) in functie de caracterul sarcinii (cosφ2 ) la U1= const si β=const.

III.4 Domenii de utilizare ale transformatoarelor electrice

Utilizările transformatoarelor decurg din următoarele funcţii ce pot fi îndeplinite de

acestea:

1. transformă energia electrică de curent alternativ, mărind tensiunea şi respectiv micşorând

curentul electric, în vederea transportului energiei electrice la distanţe mari cu randament
ridicat;

2. transformă energia electrică de curent alternativ disponibilă la anumite valori ale tensiunii
de alimentare, în energie electrică la valorile necesare ale tensiunii şi curentului, fără pierderi
importante de transformare: asemenea transformatoare se numesc transformatoare de
alimentare sau de reţea ;

3. separă galvanic două circuite, asigurând între ele o bună izolaţie electrică; în cazul
transformatoarelor de reţea, această cerinţă este impusă si de regulile de protecţie a muncii;
dacă raportul de transformare este egal cu unitatea, transformatorul se numeşte transformator
de separare şi îndeplineşte doar această funcţie de separare;

4. asigură adaptarea între un generator dat şi o sarcină dată, adică asigură un transfer maxim
de putere — asemenea transformatoare se numesc transformatoare de adaptare sau de
semnal .
În ultimul timp există tendinţa şi posibilitatea de a se renunţa la utilizarea transformatoarelor
de semnal, deoarece ele au unele dezavantaje:
 gabarit şi greutate mare în raport cu celelalte componente electronice;
 bandă de trecere limitată, din care cauză în sistemele de bandă largă sunt necesare mai
multe transformatoare, separate între ele prin filtre şi amplificatoare de separare,
fiecare transformator trebuind să transmită câte o porţiune din banda totală de lucru;
 introduc deformări ale formei semnalului, aceste deformări fiind cu atât mai
importante cu cât tensiunea şi curentul prin transformator sunt mai mari.

18
 CAPITOLUL IV
NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

Executantii de lucrare raspund de cunoasterea si aplicarea intocmai la lucrare a normelor

de protectie a muncii specifice , de respectarea delimitarii materiale a zonei de lucru,
desfasurandu-si activitatea in limitele zonei de lucru, de respectarea intocmai a prevederilor
prezentei ITI, conform dispozitiilor sefului de lucrare.
Ei sunt obligati sǎ sesizeze imediat orice abatere de la prezenta ITI care pot conduce la
accidente.
Conditii tehnice generale
Probele si incercarile din prezentele instructiuni se aplica transformatoarelor de putere, in
special , si transformatoarelor cu destinatie speciala , numai in masura in care ele sunt
indicate in documentele tehnice normative corespunzatoare.
Terminologia folosita corespunde STAS 10381/1-4 din 1976 si STAS 1703/80.
Fiecare transformator, dupa reparatie se supune unor probe si incercari, scopul acestora
constand in verificarea calitatiii reparatiei si parametrilor caracteristici;
Masuratori, probe si incercari asupra transformatoarelor se efectueaza in diferite etape ale
procesului de reparatie si anume;
1) localizarea defectiunilor in faza de constatare si stablire a lucrǎrilor de reparatie necesare
2) verificarea subansamblelor ( bobine , miez , comutator si altele) – masuratori informative ,
pentru stabilirea executiei corecte a acestora;
3) masurari si verificari informative ale partii active montate , dupa reparare , inainte de
introducerea la uscare;
4) supravegherea uscǎrii si mǎsurǎri asupra transformatorului in timpul uscǎrii.

Observatie: Acestea fac obiectul unei instructiuni tehnice interne separate .

5) incercari si masurari finale asupra trnsformatorului incuvat si echipat cu
accesoriile proprii exceptind instalatiile de racire ( radiatoare + sistem de ventilatie )
Volumul masurǎtorilor, incercarilor, verificarilor, valorile de control, limitele si tolerantele
admise sunt stabilite de instructiunile si buletinele de fabrica iar in lipsa acestora , de PE
116/84 si STAS 1703/80.

19
Probele se vor executa de regula, in succesiunea din prezenta instructiune, care corespunde cu
ordinea indicate in normativul PE 116/84.
La stabilirea ordinii probelor s-a luat in considerare frecventa mai mare a deteriorarilor de
izolatie.
Pentru evitarea unor strapungeri ale izolatiei, verificarea izolatiei va incepe cu masurarile
nedistructive care pun in evidenta starea izolatiei si anume:
a) incercarea uleiului electroizolant;
b) masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor in ulei si determinarea coeficientului de
absorbtie;
c) mǎsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tgδ) a izolatiei complexe a
infasurarilor;

Numai dupa efectuarea acestor probe care pun in evidenta starea de ansamblu a izolatiei
transformatorului (ulei si hartie electroizolanta) se trece la executia celorlalte probe, dupa
cum urmeaza:
d) masurarea rezistentei ohmice a infasurarilor;
e) masurarea raportului de transformare si verificarea grupei de conexiuni , probe care dau
informatii asupra integritatii infasurarilor transformatorului si miezului magnetic, apoi:
f) masurarea pierderilor si a curentului de mers in gol la tensiune redusa (400V-500V) si
nominala;
g) masurarea tensiunii de scurtcircuit si a pierderilor la sarcini redusa;
h) verificarea rigiditatii dielectrice cu tensiune sinusoidala marita de 50 Hz sau 150 Hz (
aplicata sau indusa );
i) incercarea izolatiei cu tensiune marita indusa trifazat de 50 Hz si incercarea la mers in
gol.

Observatie : dupa proba cu tensiune marita este obligatorie repetarea determinarii starii
izolatiei R 60 ,R60/R15.

20
 BIBLIOGRAFIE

[1] E.Potolea ,,Calculul regimurilor de functionare ale sistemelor electroenergetice” Editura

Tehnica,Bucuresti 1977

[2] C.Ghita ,,Elemente fundamentale de masini electrice” Editura Printech,Bucuresti 2002

[3] www.wikipedia.org/wiki/Transformator

[4] http:// www.scritube.com”>Transformator

21
 ANEXE

Elemente constructive transformator electric monofazat

Vedere transformator electric monofazat

22