Profil tehnic

Calificarea (nivel 4): Tehnician în instalații electrice

Lucrare pentru certificarea competențelor

profesionale

MĂSURAREA ENERGIEI ELECTRICE

2021

CUPRINS
CUPRINS ...................................................................................................................... 0
ARGUMENT ................................................................................................................ 2

MĂSURAREA ENERGIEI ELECTRICE ÎN CIRCUITE DE CURENT

ALTERNATIV MONOFAZAT .................................................................................. 4

2.1. Noțiuni generale .......................................................................................... 4

2.2. Contorul de inducție.................................................................................. 7

2.2.1 Construcția și principiul de funcționare al contorului de

inducție .............................................................................................................. 10

2.2.2 Conectare contorului în circuit .................................................... 18

MĂSURAREA ENERGIEI ELECTRICE ÎN CIRCUITE TRIFAZATE ............ 22

3.1. Măsurarea energiei active ..................................................................... 22

3.2. Măsurarea energiei reactive ................................................................. 25

Norme specifice de protecția muncii ......................................................................... 29

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................ 31

CAPITOLUL I

1
 ARGUMENT
Ben Franklin a început să exploreze energia electrică
folosind o cheie metalică atașată la un zmeu în timpul unei furtuni -
o activitate ce nu este sigură conform standardelor actuale de
sănătate și siguranță.

Teoria sa a fost că norii de furtună dețin electricitate statică

și că fulgerele sunt descărcări de electricitate statică. Fulgerul ar
lovi cheia și l-ar electriza, demonstrând că fulgerul și electricitatea
sunt rezultatul aceluiași fenomen. El a avut ideea corectă, că
fulgerul este rezultatul e lectronilor care călătoresc de la nori la sol,
dar îi lipseau conceptele științifice pentru a exprima pe deplin acea
idee.

Pionieri ai energiei electrice precum Alexander Graham Bell,

Nicolas Tesla, W erner von Siemens și mulți alții au ajutat la
transformarea electricității dintr-o curiozitate științifică într-o parte
esențială a vieții. Unii dintre acești pionieri au creat imperii
industriale în acest proces. Astfel cun oașterea științifică avansează
prin descoperirea legilor care guvernează fenomenele naturale.
Aceste legi trebuie să exprime cantitativ caracteristicile
fenomenului, dezvoltarea lui în timp sau modul în care
interacționează cu alte fenomene.

Viața modernă este inseparabilă de electricitate. P rin urmare,

fără electricitate, majoritatea descoperirilor din secolul trecut nu s-
ar fi întâmplat. Este peste tot. Presupunând că brusc, vom pierde
energia, atunci se vor întâmpla următoarele: putere insuficientă,
defecțiune a sistemului informatic, probleme uriașe în transpo rt
(tramvaie, trenuri, avioane, mașini cu sistem de aprindere etc.);
restul mijloacelor de transport vor fi folosite la maximum de
capacitate pe timpul zilei (faruri insuficiente), sa nu mai vorbim
despre go lul imens din domeniu l comunicării (orice tip de telefon,
radio, TV, Internet).

2
 Când vine vorba de procesul de înțelegere a unui fenomen,
putem spune că atât experimentul, cât și măsurarea joacă un rol
important. Crearea de mijloace tehnice practice din ce în ce mai
complexe, pe de o parte, folosește pe deplin realizările științifice,
pe de altă parte, promovează și dezvoltarea științei.

Dezvoltarea tehnologie i de măsurare și a echipamentelor

aferente este restricționată și determinată de interdependența
dintre știință și tehnologie. Măsurarea electrică este indispensabilă
în toate industriile, este o verigă importantă în procesul de
producție, controlul calității materiilor prime, produselor
intermediare și produselor fina le, precum și în cercetare și
dezvoltare în diverse domenii. În aceiași ordine de idei, putem
spune că şi consu murile de energie electrică sunt real înregistrate
dacă aparatele utilizate în acest scop nu introduc erori de
măsurare, lucru care este posibil dacă, periodic, acestea sunt
verifica te și reglate.

În lucrarea de față, care are ca temă Măsurarea energiei

electrice în curent alternativ monofazat, am vorbit despre
generalități d in domeniul măsurării energie i electrice, apoi am
arătat pentru început construcția și principiul de funcţionare ale
aparatelor de inducție.

În continuare am făcut o clasificare a contoarelor şi am

prezentat pe la rg construcţia şi principiul de funcţionare a
acestora, precum şi modalitatea de legare a unui contor monofazat
în circuit.

Apoi am vorbit despre măsurarea energiei electrice in circuite

trifazate, explicând cum se face măsurarea ene rgie i active dar si a
celei reactive.

În finalul lucrării am prezentat normele de protecția m uncii

aferente acestui tip de activități.

3
 CAPITOLUL II

MĂSURAREA ENERGIEI ELECTRICE ÎN

CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
MONOFAZAT

2.1. Noțiuni generale

Energia asigură confort personal și mobilitate oamenilor și
este esențială pentru realizarea de bogății industriale, comercia le
și socia le. Pe de altă parte, producția și consumul de energie
exercită presiuni considerabile asupra mediului (inclusiv producția
de energie electrică și termică, rafinarea u leiului și utilizarea finală
a acestuia în gospodării, servicii, industrie și transport). Aceste
presiuni cuprind și emisiile de gaze cu efect de seră și poluanții
atmosferici, utilizarea terenului, producerea deșeurilor și
deversările de petrol. Acestea contribuie la schimbările climatice,
produc daune asupra ecosistemelor naturale și a mediului a rtificial,
și cauzează efecte adverse asupra sănătății umane.

Producerea energiei electrice se realizează prin

transformarea altor forme de energie:

- transformarea ene rgiei chimice a combustibililor in turbine

cu aer, gaz, motoare cu ardere interna - producerea
energiei electrice prin transformarea energie i chimice a
combustibililor se realizează in centrale electrice de
termoficare sau centrale termoelectrice;

- transformarea energiei potențiale sau cinetice a apelor -

producerea energiei electrice prin transformarea energiei
potențiale sau cinetice a apelor se realizează in centrale
hidroelectrice care produc energie electrica pe ca le
hidraulica. Aceasta sursa de energie este economica si
inepuizabila;

- transformarea energiei atomice – care se realizează in

centrala nucleara-electrica ce este o instalație complexa
de producere a energiei electrice d in energie termica,

4
 obținuta prin întreținerea unei reacții nucleare de fisiu ne
controlata, proces realizat de reactorul nuclear;

- transformarea a ltor forme de energie: solară, eoliană -

energia solară şi eoliană sunt două dintre cele m ai
populare moduri de a genera electricitate regenerabilă.

Prima alimentare publică cu energie electrică a apărut la

sfârșitul anilor 1800. Energia electrică avea diferite tensiuni, fiind
distribuită sub formă de curent continuu (cc) sau curent alte rnativ
(ca). În cazul curentului alternativ nu există un standard pentru
frecvența la care aceasta își schimbă sensul. Pe măsura ce
utilizarea energiei electrice creștea, a devenit evident ca ar exista
avantaje de pe urma standardizării tensiunilor electrice. Pe lângă
faptul ca transferul de energie dintr-o zona a ță rii în alta, ar fi fo st
mai ușor și constru cția instalațiilor electrice putea si simplificata.

O dată ce majoritatea organizațiilor generatoare au ales şi au

adoptat un standard al electricității, sau instalat rețele de cabluri
electrice pentru ca electricitatea generata într-o zona a țării să
poată fi folosita în orice alt lo c. Acea stă rețea naționa la de cabluri
a făcut mai fiabilă distribuirea energiei electrice. Dacă un
generator se defecta, curentul putea să fie luat dintr-o alta regiune,
iar dacă cererea creștea, la rețea puteau fi conectate generatoare.

Energia electrică este distribuită sub formă de curent

alternativ deoare ce tensiunea acestuia poate fi schimbată ușor cu
un transformator - un dispozitiv simplu, fiabil și eficient. Apoi este
transportată la distanță printr-un sistem de rețele electrice, la
diverse tensiuni: 110 kV, 220 kV, 400 kV şi chiar peste 800 kV.
Transportul energiei electrice se face fie prin linii aeriene, fie prin
cabluri subterane.

Puterea con sumată în unitatea de timp este energia electrică.

Dacă acesta putere rămâne neschimbată într-un anumit interval de
timp t 2 –t 1 , atunci energia consumată în acest interval de timp poate
fi considerată ca fiind:

5
 W = P ⋅ (t 2 − t1 ) (1)

Cu toate acestea, în general, în practică, puterea nu va

rămâne constantă. În acest caz, intervalul de timp t 2 – t 1 poate fi
împărțit în mici intervale de timp Δt, unde puterea este considerată
constantă. Astfel, se poate considera că energia activă consumată
în intervalul de tim p t 2 – t 1 este egală cu suma energiei active de
bază consumate în intervalul de timp Δt. Prin urmare:

n
W = ∑ P k∆ t k (2)
K =1
unde

n
∑ ∆t = t2 - t1 (3)
K =1

În mod analog se poate defini ene rgia reactivă ca fiind:

n
Wr = ∑ Qk∆tk (4)
K =1

Energia activă are ca unitate de măsura wattsecunda, iar

energia reactivă, varsecunda. În practică se folosesc multiplii
wattoră şi kilowattoră şi respectiv varoră și kilovar o ră.

Măsurarea energiei electrice se face în diferite puncte: la

producere - în centrale; la transport – în stații şi la utilizator – la
consumator.

Pentru măsurarea energiei electrice sunt folosite aparate

speciale numite contoare. Contoarele sunt folosite pentru a
înregistra energia consumată, atât în rețelele monofazate cât şi în
cele trifazate.

Aparatele construite pentru măsurarea energiei electrice

trebuie să aibă un ul sau mai multe sisteme active care să producă

6
un cuplu activ proporțional cu puterea activă sau reactivă şi un
dispozitiv integrator care să efectueze integrarea acestor mărimi.

În funcție de mărimea măsurată, se deosebesc contoare de

energie activă, de energie reactivă şi de cantitate de electricitate.
După principiul de funcționare, se deosebesc contoare
electrodinamice, de inducție, magnetoelectrice şi electrolitice.

În circuitele de curent continuu se utilizează contoare le de tip

electrodinamic. În cazul în care tensiunea este constantă sau
interesează numai cantitatea de electricitate consumată în circuit
se folosesc contoare de cantitate de electricitate de tip
magnetoelectric sau electrolitic.

Cele mai utilizate tipuri sunt cele de inducție şi mai nou cele
electronice.

2.2. Contorul de inducție

Primele aparate electromagnetice de măsurare au apărut la
sfârșitul secolului al XIX -lea, când inginerii italieni au descoperit
relația dintre diferitele faze ale câmpurilor de curent alternativ și
magnet. În fabricarea celor mai simple structuri, a fost utilizat un
rotor continuu, ca un cilindru, și același disc. El a fost pus în
mișcare schimbând caracteristicile electrice. Următorul pas a fo st
dezvoltarea unui m ecanism cu șu rub complet, dar până în prezent
fără elemente de control al tensiunii. De fapt, în această etapă au
fost stabilite principiile de funcționare și dispozitivul tehnic al unui
contor modern de inducție cu bobine de autoinducție și un corp
metalic rotativ. Ulterior, designul a fost completat cu
electromagneți de frână, ceea ce a făcut posibilă extinderea gamei
de măsurători cu un registru ciclometric. Întregul secol al XX-lea a
fost procesul de optimizare a cazului, care a dus nu numai la
optimizarea dimensiunii dispozitivului, dar și la creșterea fiabilității
elementelor mecanismului de numărare. Proiectele au devenit mai
rezistente la temperatură, umiditate și stres fizic. Pre cizia citirilor a
crescut, de asemenea, în special în dispozitivele ultimelor generații
cu noi funcționalități și abordări de control.

7
 Contoarele de en ergie electrică sunt cele mai populare
instrumente de măsurare din spectrul intern. Ele sunt folosite în
fiecare casă ca mijloc de control al e nergiei electrice consumabile,
dar execuția tehnică poate fi diferită.

La fel ca toate co ntoarele de energie electrică, modelele de

inducție asigură trecerea curentu lui prin conductorii lor prin
conectarea elementelor de măsurare sensibile. E le diferă în funcție
de capacitate, dim ensiune, sarcină maximă etc. Mai întâi, contorul
de energie electrică de inducție este un dispozitiv mecanic
prevăzut cu un mecanism de numă rare. Din punct de vedere tehnic,
acesta poate avea un design diferit, dar principiile de bază sunt
ghidate de principiul electromagnetic de operare, care face posibilă
fixarea comportam entului curențilo r turbionari deasupra unui câmp
magnetic.

La baza principiului de funcționare al aparatelor de inducție

stă interacțiunea dintre curenții turbionari induși într-o armătură
metalică neferomagnetică și două sau mai multe fluxuri magnetice
alternative care au creat acești curenți. Deoarece principiul
fundamental al acestui dispozitiv este inducția electromagnetică,
instrumentele de inducție pot funcționa numai în curen t alte rnativ
sau, în general, numai în reg im variabil.

Dispozitivele de inducție se clasifică în dispozitive cu un flux

sau cu mai multe fluxuri, după cum echipajul mobil este intersectat
de unul sau mai multe fluxuri.

Dispozitivul de inducție cu un flux

Din punct de vedere constructiv, dispozitivul de inducție este

alcătuit dintr-un electromagnet, o armătură neferomagnetică, un ax
mobil, resorturi spirale, un ac indicator, un magnet permanent și o
scară g radată. Curentul I parcurgând bobina electroma gnetului dă
naștere la fluxul Ø.

Valoarea efectivă a acestui flux este proporțională cu

curentul I și defazat în urmă cu unghiul α (de avans histerezis).
Acest flux străbate armătura mobilă conductoare, inducând în ea o

8
tensiune electromotoare ce creează curenți electrici circulari care
se închid în jurul liniilor de flux care îi determină.

În urma interacțiunii fluxului electromagnetic Ø cu curentul

indus I apare o forță care va crea un cuplu ce va pune discul în
mișcare.

Deviația permanentă va fi cu atât mai mare, cu cât

inductivitatea discului este mai mare. Deoarece sensibilitatea
acestui tip de dispozitiv este redusă, el nu se mai folosește, locul
lui fiind luat de dispozitivele cu mai m ulte fluxuri.

Dispozitivul de inducție cu doua fluxuri

Curenții I 1 și I 2 parcurg înfășura rea electromagneților și,

determină apariția fluxurilor Ø 1 și Ø 2 care străbat discul, inducând
în acesta tensiuni electromotoare.

Interacțiunea dintre curenți și fluxuri determină apariția unui

cuplu activ care pune în mișcare discul de aluminiu. Deviația
acestuia depinde de fluxuri și de va loarea sinusului unghiului dintre
cele două fluxuri. Pe baza acestui dispozitiv se realizează
wattmetre și varmetre de inducție, dar mai ales contoare de
energie electrică.

Dispozitivul de inducție cu trei fluxuri

Sensibilitatea, respectiv cuplul activ al dispozitivului cu două

fluxuri poate fi dublată, dacă unul dintre fluxurile magnetice Ø U sau
Ø I intersectează de două ori discul neferomagnetic.

Din punct de vedere constructiv acest lucru este posibil dacă

unul dintre electromagneți este așe zat pe o direcție perpendiculară
pe raza discului și în partea inferioară a acestuia, iar celălalt
electromagnet se așază în lungul razei discului, în partea
superioară a acestuia. Se observă că în această situație fluxul Ø I
intersectează de două ori discul, în timp ce fluxul Ø U , numai o
singură dată. Se mai observă, de asemenea, că fluxul Ø I străbate
discul de două ori, dar în sensuri contrare.

9
 Cuplul activ a acestui dispozitiv este dublu față de cel cu
două fluxuri, motiv pentru care acesta este singurul utilizat la
construcția instrum entelor de inducție.

Fig.1. Dispozitiv de inducție cu trei fluxuri.

2.2.1 Construcția şi principiul de funcționare

al contorului de inducție
La baza construcției contorului stă dispozitivul de inducție cu
trei fluxuri. El este utilizat pentru măsurarea energiei în curentul
alternativ.

Acest tip de contor are o construcție simplă, suportă sarcini

relativ mari și are siguranță în exploatare, iar clasa lui de precizie
este satisfăcătoare.

Contorul se compune dintr-un dispozitiv de inducție și un

mecanism integrator. Principale le componente ale unui contor de
inducție sunt electromagneții de tensiune și curent electric. Când
interacționează, împreună cu circuitele magnetice care intră în ele,
apare un câmp electromagnetic. Prin dispozitivul de transfe r,
câmpul acționează asupra discului de rotație din aluminiu.

Electromagnetul actual se confruntă cu sarcini grele în timpul

funcționării, de aceea înfășura rea acestuia este realizată din sârmă
cu secțiune transversală mare. Numărul de ture nu depășește
treizeci. Sârma este înfășurată uniform pe doi magneți, care sunt
conectați în serie la rețea prin interm ediul unor cleme.

10
 Bobina de tensiune este conectată
în paralel cu rețeaua electrică și creează
un câmp electromagnetic care este direct
proporțional cu tensiunea efectivă.
Înfășurarea bobinei este realizată dintr-
un fir subțire cu o secțiune de 0,1 ... 0,15
mm². Numărul de rotații poate fi de p ână
la 12000, ceea ce face posib ilă crearea
unei reactanțe inductive mai ma re decât
cea activă.

Un astfel de dispozitiv vă permite să reduceți consumul de

energie electrică în timpul funcționării contorului.

Toate componentele unui contor electric monofazat sunt

adăpostite într-o carcasă din plastic. Datele privind consumul de
energie electrică pentru perioada curentă sunt afișate pe un tambur
digital. Intensitatea consumului de energie poate fi determinată de
magnitudinea vitezei de rotație a discului.

Fig. 2.1. Componentele unui contor de inducție

1- Înfășurarea seriei, denumită și bobină curentă. Constă în mai multe

Constă în mai multe rotații de sârmă groasă.

2- Înfășurare paralelă (bobina de tensiune). Este dispus, dimpotrivă, dintr-

un număr mare de rotații de sârmă de grosime mică.

11
 3- Mecanism de numărare. Montat pe axa discului de aluminiu.

4- Magnet permanent, al cărui scop este să încetinească și să asigure o

conducere lină.

5- Disc din aluminiu. Se montează pe rulmenți și lagăre de tracțiune.

Elementele electromagnetice sunt:

- Circuitele magnetice, care sunt realizate din tole de tab lă

silicioasă, nituite și lăcuite.

- Înfășurarea de tensiune care se realizează din sârmă din

cupru cu email, cu diametrul de 0,06 …. 0,15 mm,
folosind o carcasă de bachelită.

Valoarea exactă a diametrului sârmei și numărului de spire se

aleg în funcție de tipul contorului și de valoa rea tensiunii nominale.

Fig. 2.2. Elementele componente ale contorului

Din figurile 2.1 si 2.2 se disting următoarele elemente

electromagnetice:

- Diametrul sârmei care trebuie respectat, deoa rece

modificarea acestuia poate aduce schimbări în
caracteristicile funcționale ale co ntorului, cum ar fi:
12
 posibilitățile de reglare, variațiile erorii la modificarea
temperaturii mediului ambiant;

- Înfășurarea de curent ca re se realizează dintr-un

conductor de cupru cu izolație de email sau de bumbac.
Secțiunea conductorului se alege în funcție de valoarea
încălzirii maxime admisibile.

Echipajul mobil conține conform fig urii 3 următoarele părți

componente:

- discul din aluminiu;

- axul în jurul căruia se mișcă discul;

- cârligul pentru evitarea mersului în gol;

- lagărul superior și inferior.

Discul se realizează din aluminiu pur, de calitate superioară.

Contorul trifazat se deosebește de cel monofazat prin aceea că are
un număr mai mare de sisteme electromagnetice. Echipajul mobil
nu are construcții deosebite, cu excepția unui număr diferit de
discuri pe ax.

Fig.3. Echipajul mo bil:

1 – căpăcel; 2 – mel c; 3 – cârlig; 4 – ax ; 5 – disc; 6 – cor pul
crapodinei; 7 – bucşa; 8 – arc; 9 – c ăpăcel; 10 – suportul acului

13
 Mecanismul integrator. Energia înregistrată poate fi
urmărită cu ajutorul mecanismul integrator numit și mecanismul
totalizator sau înregistrator (figura 4). Acesta poate fi:

- cu ac indicator;

- cu role.

Mecanismele integratoare cu role sunt practice în exploatare

însă funcționează corect numai cu condiția ca piesele lor să fie
confecționate cu atenție.

Fig. 4. Dispozitivul de citire

Magnetul de frânare. În general, acești magneți se

confecționează din oțeluri speciale ce se magnetizează puternic.
Alegerea fo rmei magnetului se face ținându-se seama de
necesitatea de a obține o acțiune de frânare cât m ai mare a
magnetului, la o dimensiune și greutate cât mai mici.

Cutia contorului. Întregul mecanism al contorului este fixat

pe soclu l contorului. Acesta poate fi executa t din tablă de oțel,
fontă sau mase plastice.

Pe soclu se fixează sașiul contorului care servește ca suport

pentru montarea electromagneților, discului, lagărelor, magnetului
permanent și mecanismului integrator.

Un alt element al contorului este capacul care acoperă

întregul mecanism al contorului. Acesta se realizează din metal,
mase plastice sau sticlă. Pentru a evita pătrunderea prafulu i în
contoare, marginea contorului are un șănțuleț în care se fixează o
garnitură. De asemenea, prinderea ferestrei (geamului la capac)
trebuie să se facă etanș.

14
 Legăturile electrice de la rețea se realizează cu ajutorul
blocului bornelor. Partea principală a acestei cutii o constitu ie
blocul, confecționat, în general, din bachelită în care se fixează
plăci de alamă cu găuri pentru șuruburi care servesc la fixarea
conductoarelor.

Principiul de funcționare al dispozitivului de inducție constă

în interacțiunea câmpurilor magnetice create de circuite inductoare
fixe, asupra curenților pe care aceste circuite îi induc în piese
conductoare mobile. Din interacțiunea dintre câmpurile magnetice
și curenții induși, apare un cuplu activ care pune în mișcare piesa
mobilă.

Baza dispozitivului este formată din două elemente si anume

bobine pentru întreținerea tensiunii și curentului. Primul este
conectat în paralel, iar al doilea în serie. Împreună, ele creează
condițiile pentru fluxurile electromagnetice, în mediul în care, în
principiu, este posibilă fixarea cu măsurarea pa rametrilor de rețea
necesari. Operațiile de măsurare directă se fac în detrimentul
discului din alum iniu. Prin intermediul angrenajului cu melc acest
element este cuplat cu un dispozitiv de numărare, punându-l în
acțiune. În acest proces, intensitatea rotației discului va fi
determinată de consumul de energie.

Fig. 5. Dispozitivul de citire

15
 Dispozitivul de inducție fo losit în contoarele de curent
alternativ este realizat dintr-un disc de aluminiu ce se poate roti în
jurul unui ax vertical și doi electromagneți.

Electromagnetul de curent se montează în serie cu

consumatorul, deci este parcurs de curentul I d in circuit. E l
produce un flux ØI care străbate de două ori discul în sensuri
contrare. Electrom agnetul de tensiune este montat în paralel cu
consumatorul, deci este alimentat cu tensiunea de la borne le
consumatorului. El creează un flux Ø U , care străbate discul o
singură dată . Fluxurile Ø I și Ø U induc curenți în disc.

Datorită interacțiunii dintre curenții induși și fluxuri, ia

naștere un cuplu activ care pune în mișcare discul. Se poate
demonstra că acest cuplu activ este proporțional cu cele două
fluxuri și cu unghiul de defazaj între ele:

M a = K ⋅ Φ I ⋅ Φ U sin  (5)

Pentru a se obține un cuplu activ proporțional cu puterea

activă, P=UI cosφ, unde φ este defazajul d intre tensiune și curent,
dispozitivul de inducție se realizează astfel încât fluxul Ø I să fie
proporțional cu I și aproximativ în fază cu I, iar fluxul Ø U să fie
proporțional cu U și defazat cu aproximativ π/2 față de U. În acest
scop bobina electromagnetului de tensiune se realizează cu
inductanță mare.

Ținând seama că între I și U există defazajul φ și că între Ø U

și U s-a creat un defazaj de π/2, unghiul dintre cele două fluxuri
devine:

 =  − (6)
2

Având în vedere cele de mai sus, se poate scrie:

16
  
M a = K ⋅ Φ I ⋅ Φ U ⋅ sin  −   = K 1UI cos  = K 1 P (7)
2 

Rezultă de ci că se obține un cuplu activ proporțional cu

puterea activă din circuit.

Cuplului activ I se opune un cuplu de frânare, rea lizat cu un

magnet permanent. Când discul se rotește cu o viteză de rotaţie n,
intersectează liniile de câmp ale magnetului permanent şi iau
naştere în disc curenţi induşi proporţionali cu viteza de rotaţie n.
Din interacţiunea acestor cu renţi cu fluxul creat de magnetul
permanent, se obţine un cuplu de frânare proporţional şi el cu
viteza de rotaţie a discului:

M f = K2n (8)

Când cuplul de frânare devine egal cu cuplul activ, discul se

roteşte cu viteză constantă. În acest caz:

Ma = M f (9)

adică:

K1 P = K 2 n, (10)
de unde:

n = K 1 P = K 3P (11)
K2
Această relaţie ne arată că vite za de rotaţie a discului este
proporţională cu pu terea activă.

Numărul total de rotaţii N=n(t 2 -t 1 ) pe care le face discul într-

un interva l de timp, este proporţional cu suma energiilor
elementare consumate în intervalul de timp respectiv, adică:

17
 N = n(t 2 − t1 ) = K 3 P(t 2 − t1 ) = K 3W ; (12)

W = 1 N = CN (13)
K3
Constanta C se numeşte constantă reală a contorului. În
practică se foloseşte frecvent inve rsul acestei constante:

Cn = 1 = N  rot . (14)

C W  kWh 
C n se numeşte constanta nominală a contorului şi reprezintă
numărul de rotaţii pe care le face discul pentru un consum de
energie egal cu 1kWh. De obicei, ace astă constată este înscrisă pe
carcasa contorului. De exemplu: C n = 480 rot/kWh.

2.2.2 Conectare contorului in circuit

In schema de conectare avem un contor electric monofazat
conectat la rețea cu cel puțin 4 fire. Două dintre acestea sunt
intrarea și ieșirea fazei, iar celelalte două sunt intra rea și ieșirea
conductorului de lucru neutru. Conexiunea se face folosind
terminale speciale cu șuruburi amplasate pe blocul de borne,
închise cu un capac, care este sigilat de către Serviciile de
supraveghere a puterii.

Terminalele sunt numerotate de la 1 la 4:

- Terminalul nr. 1 e ste conceput pentru a conecta o rețea de

conductor de fază;

- Terminalul nr. 2 este conceput pentru a conecta un

conductor de fază care conduce la consumatorii de
energie electrică, adică într-un aparta ment sau o casă;

- Terminalul nr. 3 este proiectat pentru a conecta rețeaua de

fire neutre;

- Terminalul nr. 4 se referă la firul de împământare care

duce la consumatorii de energie.
18
 Fig. 5. Schem a de conexiuni a unui c ontor monofaz at

Lucrări preliminare de instalare

Mai întâi, determinați locul în care va fi instalat contorul. În
clădirile cu aparta mente de la intrare se află dulapuri speciale,
unde există locuri regulate pentru contoare, iar proprietarii de case
sau zone suburba ne ar trebui să aibă grijă să cumpere o cutie
specială concepută pentru instalarea contoarelor de energie
electrică. Aceste cutii au uși sau ferestre transparente, permițând
citirea cu ușurință, precum și locații pentru instalarea
echipamentelor electrice modula re.

Echipamentul electric modular are o clasă larg ă de

dispozitive care îndeplinesc o funcție de protecție, funcție de
comutare, distribuție de energie electrică, precum și disp ozitive de
control și măsurare. Dispozitivele modulare sunt montate pe o șină
standard DIN standard de 35 mm lățime. Lățimea unui modul este
de 17,5 mm, distanța dintre lamele pe verticală este d e cel puțin
125 mm.

Dacă în panoul electric ales nu există o șină DIN, atunci

contorul poate fi montat sau poate fi atașat altor găuri de montare.
În cutii cu ferestre transparente, contorul este montat astfel încât
să puteți citi în mod convenabil citirile din acesta.

Pentru efectuarea acestui montaj avem nevoie de:

- Șurubelnițe pentru efectuarea conexiunilor;

19
 - Boloboc pentru verifica rea verticalității

- Clește sau patent pentru dezizolarea fire lor,

Montarea contorului

Înainte de montarea contorului este necesar să-l verificăm

vizual. Astfel, contorul trebuie sa aibă plomba nedeteriorată,
carcasa contorului trebuie să fie fără deteriorări. S igiliu l din
spatele contorului trebuie să fie intact, sub acesta se află un șurub
de fixare a carcasei.

Pregătirea contorului pentru montare: cu ajutorul unei

șurubelnițe se scoate capacul de la bornele contorului. În
continuare se fixează contoru l în locul pregătit în prealabil.
Contorul se montează prin intermediul a trei șuruburi cu care este
fixat pe panou. Șurubul din partea de sus se întărește din timp. Se
agață contorul în gaura care se află deasupra conto rulu i.

Contorul se montează în poziție verticală. Cu ajutorul unui

boloboc, se verifică orizontalitatea și verticalitatea contorului, și
apoi se marchează locurile de fixare a celorlalte două șuruburi.
Apoi, cu ajutorul unei șurubelnițe, se înșurubează șuruburile în
locul marcat, dar nu până la sfârșit, deoarece este ne voie de a
verifica încă o dată poziția corectă a contorului și doar după
aceasta se ajustează șuruburile până la capăt.

Conectarea contorului trebuie să fie executată conform

schemei de conectare care se găsește pe verso-ul capacului de la
bornele contorulu i. La contoarele monofazate se folosește
următoarea schemă de conectare: de la stânga spre dreapta, și
anume: faza conductorului de la rețea, faza conducto rulu i de la
receptor, nulul conductorului de la rețea, nulul conducto rului de la
receptor. Conectarea se începe cu conductorul fază de la
receptor.

Conductorul care se conectează la borna contorului este

necesar să fie dezizolat pe o lungime de 27 mm. Porțiunea
conductorului dezizolat trebuie să fie dreaptă, fără deformări. Nu
se permite pătrunderea conductorului cu izolație în clema de

20
contact, precum și a conductorului dezizolat în afara clemei. După
ce conductorul se introduce în clema de conta ct până la sfârșit,
mai întâi se strânge șurubul de sus, după care, printr-o tragere
ușoară a conductorului, se verifică dacă este fixat bine în contact.
Apoi se înșurubează șurubul de jos și analogic se conectează nulul
conductorului receptor, faza și nulul conductorului din rețea.

După scurt timp de repaus se ajustează șuruburile încă o

dată pentru a asigura un contact ferm. Diametrul conductorului
conectat la contor se alege în dependență de mărimea maximală a
curentului absorbit de receptor în conformitate cu cerințele NA IE
de la 1-8 mm². La final, se conectează contorul la rețeaua
electrică.

21
 CAPITOLUL III
MĂSURAREA ENERGIEI ELECTRICE ÎN
CIRCUITE TRIFAZATE

3.1. Măsurarea energiei active

Măsurarea energiei active în circuitele trifazate se p oate
efectua fie cu contoare monofazate, fie cu contoare trifazate. În
primul caz, utilizat mai rar, se folosesc două sau trei contoare
monofazate montate după schema celor două respectiv trei
wattmetre la măsurarea puterii active, energia totală obţinându-se
prin însumarea energiilor înregistrate de fiecare conto r separat.

Contoarele trifazate reunesc într-un acelaşi apărat două sau

trei sisteme active (comportând fiecare câte un electromagnet de
curent şi unul de tensiune) ale căror cupluri active acţionează
asupra aceluiaşi ax, astfel încât cuplul activ total e ste proporţional
cu pute rea activă trifazată, iar contorul măsoară energia totală,
trifazată.

În circuitele trifazate cu conductor neutru se utilizează

contoare cu trei sisteme active montate după schema celor trei
wattmetre (fig 6b) şi care acţionează asupra a trei sau d ouă discuri
fixate pe acelaşi ax.

a b
Fig. 6. Contor cu două sisteme pentru măsurarea energiei active într-un circuit
trifazat fără conductor neutru (a) şi contor cu trei sisteme pentru măsurarea
energiei active într-un circuit trifazat cu conductor neutru (b)

22
 În cazul când curentul sau tensiunea de utilizare depăşesc
valorile nominale pentru care se construiesc contoarele, acestea se
montează în circuitele secundare ale transformatoarelor de măsură

La executarea montajelor contoarelor atât direct, cât şi mai

ales prin intermediul transformatoarelor de măsură, trebuie
urmărită realizarea corectă a schemei, excluzându-se posibilităţile
de conexiuni greşite, care introduc erori greu de detectat după
punerea în funcţiun e a instalaţiei.

La montarea indirecta a contoarelor trifazate de energie

activa se pot comite următoarele erori de montaj:

a b.
Fig. 7. Erori de montaj indirect al unui contor trifazat
a - polarităţile bobinei de curent de pe prima fază ; b-întreruperea fazei a două de
tensiune

În cazul descoperirii erorii de montaj se poate calcula un

coeficient de corecţie cu relaţia:

CC=Wr/We=Pr/Pe (15)

în care W r reprezintă energia realmente consumată de abonat, pe

care ar fi înreg istrat-o contorul dacă ar fi fost corect racordat, iar
W e , energia eronat măsurată. Deci, energia consumată se obţine
multiplicând indicaţia contorului cu coeficientul de corecţie C C .

Se calculează coeficientul de corecţie pentru cele două

cazuri întâlnite în practică:

23
 a) energia indicată pentru o sarcină trifazată echilibrată, la
inversarea legăturilor bob inei de curent a primului sistem
de măsură este:

We=UIsin φ *t (16)

iar energia real consumata:

Wr= 3 UIcos φ *t (17)

în care U este tensiunea de linie ; I – curentul de linie ; φ -
defazajul ; t – timpul.
Factorul de corecţie va fi:

Wr 3UI cos φ * t
CC=   3ctgφ.
WC UI sin φ * t

Rezultă valorile factorului de corecţie C C în funcţie de

defazajul φ :

φ0 30º 60º 90º

Cc=∞ 3 1 0

Deoarece factorul de corecţie C C variază în funcţie de

defazaj, rezultă im posibilitatea aplicării metodei de postcalculare a
energiei realmente consumată de abonat, întrucât nu se poate face
nici o ipoteză asupra valorii probabile a defazajului în timpul
functionaarii anormale a contorului;
b) energia indicată (la întreruperea fazei a două) fiind:

3UI cos φ
We=( )*t (19)
2
iar energia real consumată:

Wr= 3 UIcos φ *t , (20)

rezultă:
CC=Wr/We=2 (21)

24
 Contorul, gre şit m ontat, înregistrează jumătate din energia
realmente consumată, indiferent de de fazajul al receptorului.

Dificultatea de a se efectuă un calcul ulterior al energiei

consumate pe bază factorului de corecţie C C este evidentă şi de
aceea este necesară executarea corectă a montării contorului în
schemă indirectă.

3.2. Măsurarea energiei reactive

Pentru măsurarea energiei electrice reactive se folosesc
contoare de inducţie de ene rgie reactivă care pot fi: cu tensiuni
auxiliare (pentru circuitele trifazate alimentate cu tensiuni
simetrice) sau cu șunt (pentru circuitele trifazate cu tensiuni
oarecare).

Întrucât puterea reactivă integrată de aceste contoare p oate

fi pozitivă sau negativă (inductivă sau capacitivă), contoarele de
energie reactivă se execută în mod special pentru fiecare din
aceste două feluri de sarcină, existând astfel contoare de energie
inductivă (absorbită) şi contoare de energie capacitivă (debitată ).
Diferenţa lor constructivă se reduce numai la inversarea sensului
curentului în unele din bobine, de obicei în bobinele de curent.
Unitatea de măsu ră pentru energia reactiva este ”varora” (Varh)
sau ”kilovarora” (kVarh), de unde rezultă denumirea mai veche de
varometre data contoarelor de energie reactivă.

Ma=K Φ I Φ Usin( Φ I, Φ U) (22)

Pentru a deven i p roporţiona l cu puterea reactivă: Q=UI sin Ø,
este necesar ca fluxurile Ø I şi Ø U să fie proporţionale cu curentul I,
respectiv tensiunea U, iar sinusul unghiului dintre fluxuri, să fie
egal cu sinusul unghiului dintre tensiune şi curent. Dintre aceste
condiţii, ultima se realizează prin alimentarea circuitului de
tensiune al contorului cu o tensiune U’ defazată în urma tensiunii U
cu un unghi 180º, fiind defaza jul intern al contorului (unghiul cu
care U este defazat faţă de tensiunea aplicată contorului). Cuplul
activ devine:

25
 U' U'
Ma=(KII) (KUU’) sin ( π  φ ) = K’U’I sin φ =
K’UI sin φ = K’Q , (23)
U U
adică este proporţional cu puterea reactivă (deci contorul
înregistrează energia reactivă).

La citirea conto rului, sau la fabricarea lui, trebuie să se ţină

seamă de raportul tensiunilor, înm ulţindu-se indicaţia dată de
contor cu raportul U/U'.

Obţinerea tensiunilor auxiliare este g reu de realizat practic în

circuitele monofazate sau trifazate cu tensiuni oarecare însă este
foarte comonda în circu itele trifazate cu tensiuni simetrice dacă
unghiul este 60As sau 90As.

Pentru determ inarea tensiunilor necesare alim entării

circuitelor de tensiune ale contorului se porneşte de la expresia
puterii reactive pentru circuitul respectiv. Astfel, în circuite le
trifazate fără conductor neutru, dacă se ia ca fază de referinţă fază
2, puterea reactivă este:

Q = U12I1 sin (U12, I1)+U32I2 sin (U32,I3) = Q1+Q2,

deci controlul va avea două sisteme de măsură.

a b
Fig. 8. Alegerea tensiunilor auxiliare la contoarele de energie reactivă β = 60º (a)
si β = 90º (b) pentru distribuţii trifazate fără conductor neutru

Pe baza diafragmei fazoriale din figura 8 valabilă pentru

cazul simetriei de tensiuni, se găsesc tensiunile auxiliare defazate

26
cu 180º în urma tensiunilor U 1 2 şi U 3 2 ce apar în relaţia de mai sus:
în cazul β = 60º, 180º - β = 120º, tensiunile auxiliare sunt U 2 3 ,
respectiv U 1 3 , raportul U/U’ fiind egal cu unitatea; în cazul β = 90º
sunt de fapt contoare de energie activă.

Deoarece obţinerea tensiunilor auxiliare în cazul β = 9 0º,

necesită crearea unui punct neutru artificial (cu o reactantă
identică cu aceea a bobinelor de tensiune) care complică
construcţia conto rului, au o răspândire mai mare a contoarele cu
β = 60º. În figura 9a , este redată sche ma unui contor de energie
reactivă cu β = 60º, iar în figura 9b, schema unui contor de energie
reactivă cu β = 90º, pentru distribuţii trifazate fără conductor
neutru.

Fig. 9. Contoare de energie reactivă pentru distribuţii trifazate fără conductor

neutru:
a - β = 60º ; b - β = 90º
În circuitele trifazate cu conductor neutru, puterea re activă
este dată de expresia:

Q = U10I1 sin (U10,I1)+U20I2 sin (U20,I2)+U30I3 sin (U30,I3) = Q1+Q2+Q3, (25)

deci contorul va avea trei sisteme de măsură, iar tensiunile
auxiliare necesare sunt re spectiv: în cazul β = 60º: U 2 0 , U 3 0 , U 1 0 ;

U/U’=1 ; în cazul β = 90º: U 2 3 , U 3 1 , U 1 2 ; U/U’ =1/ 3 .

27
 Fig. 10. Alegerea tensiunilor auxiliare la contoare de energie reactivă β = 60º (a)
si β = 90º (b), pentru distribuţii trifazate cu conductor neutru

CONTOARE DE ENERGIE REACTIVĂ CU ŞUNT

La aceste contoare obţinerea proporţionalităţii cup lului activ

cu puterea reactivă se realizează prin șuntarea bobinei de curent
cu o rezistenţă ne inductiva S, care produce defazarea curentului
din bobină de curent şi p rin folosirea unei rezistenţe adiţionale R a
în circuitul bobinei de tensiune care reduce unghiul de defazaj.

Datorită defazarii curentului I’ din bobină de curent în urma

curentului din circuitul de utilizare I, fluxul de curent Ø I este
defazat acum cu unghiul β ’ faţă de I. Dacă se reglează rezistenţa
şuntului şi rezistenţa adiţională astfel încât unghiurile β şi β ’ să
fie egale, rezultă între fluxurile Ø I şi Ø U un unghi ega l cu unghiul
de defazaj al circuitului

Cuplul activ este proporţional cu pute rea reactivă; sensul în

care acţionează cuplul activ este însă inversat, comparativ cu
contoarele de energie activă (de la U defazat înainte spre I), astfel
încât pentru a se obţine rotaţia discului în sensul normal, se
inversează polarita tea tensiunii aplicate bobinei de tensiune.

Pe acest principiu se construiesc contoarele de e nergie

reactivă monofazate şi trifazate cu sunt având două sau trei
sisteme active care se monteză asemănător cu contoarele de
energie activă şi care măsoară energia reactivă indiferent de
gradul de nesimetrie al circuitelor trifazate.

28
 CAPITOLUL IV
Norme specifice de protecția muncii
Montarea contorului monofazat trebuie să se facă de către
personalul întreprinderilor furnizoare de energie electrică sau de
către personalul altor unităţi autorizate în acest sens.

Pentru realizarea acestui montaj personalul trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:

1. să posede calificarea profesională pentru lucrările ce i

se încredinţează, corespunzător funcţiei deţinute;

2. să fie instruit şi verificat d.p.d.v al prezenţei fişei

tehnologice şi al altor reglementări în vigoare, să-şi
însuşească şi să respecte disciplina tehnologică care
priveşte funcţia şi locul de muncă în care îşi desfăşoară
activitatea;

3. să fie auto rizat, în conformitate cu reglementările în

vigoare pentru executarea de instalaţii electrice.

Toate mijioacele individuale de protecţie folosite de

personalul de deservire a instalaţiilor electrice trebuie să
corespundă normelor de securitate a muncii.

Mijioacele folosite pentru protejarea contra electrocutărilor,

prin izolarea omului faţă de parţile aflate sub tensiune, sunt:
mijloace şi scule electroizolante (cizme de cauciuc, mănuşi de
cauciuc, prăjini electroizolante, platforne electroizolante, covoraşe
şi preşuri de cauciuc, scule cu unelte electroizolante), indicatoare
de tensiune şi dispozitive de scurtcircuitare şi de legare la pământ.
Toate mijioacele de prote cție primite în exploata re trebuie
controlate sistematic, după cum urmează:

1. mijioacele de protecție electroizolante trebuie controlate în

ceea ce privește rigiditatea lor dielectrică, în condițiile și
la termenele indicate de norme;

29
 2. celelalte mijioace de protecție trebuie supuse unei revizii
exterioare periodice și dacă este necesar unor încercări
mecanice indicate de normele în vigoare, referitoare la
securitatea muncii în instalatiile electrice.

Prin urmare lucrătorii trebuie să stea cu picioarele pe

covorașe sau preșuri electroizolante.

Trebuie să se evite atingerea simultană a două borne,

deoarece bobinele de tensiune și cure nt sunt separate galvanic de
masă, existând pericolul de electrocutare.

Trebuie să se evite desfacerea conexiunilor circuitelor de

curent de la instalația în funcțiune pentru evitarea producerii de
arcuri electrice periculoase.

La executarea lucrărilor de verificare și revizie a instalațiilor

se va avea în vedere necesitatea deconectării instalației de la
rețea.

30
 BIBLIOGRAFIE
1. https://www.eea.europa.eu/ro/themes/energy/about-energy

2. https://math.fandom.com/ro/wiki/Energie_electric%C4%83

3. https://www.cummins.com/ro/generators/power-
generation/electricity-generation

4. https://www.nuclearelectrica.ro/cne/relatii-publice/ghid-pentru-
situatii-de-urgenta/informatii-utile/producerea-energiei-nucleare/

5. https://rum.thehouseofchronic.com/3971744-induction-counter-
definition-creation-types-and-types-technical-characteristics-design-
operation-details-and-applications

6. https://ihome-ro.techexpertolux.com/elektrosnabzhenie/nuzhno-li-
menyat-staryj-indukcionnyj-elektroschetchik-na-novyj/

7. https://electroexp.com/ro/kak-rabotaet-schetchik-elektroenergii-
starogo-i-novogo-obrazca.html

8. https://ro.hanneganconstruction.com/shema-podkljuchenija-k-
schetchiku.php

1. Lector ing. Paul Manolescu si Conf. De. Ing. Carmen Ionescu-

Golovanov - Măsurari electrice şi electronice, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980

2. E. Nicolau - Manualul inginerului ele ctronist, Măsuri

electrice si electronice, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1991

3. E. Pietrareanu - Agenda electricianului, Editura tehnica,

Bucureşti, 1986

31