CUPRINS

1. Argument. Scop şi obiective……………………………………………..………..pag. 1

CAPITOLUL I . Producerea energiei electrice………………

………………………………………………...…………………………………...…pag. 4
1.1 Notiuni generale.
1.2 Centrale electrice.
1.3 Linii electrice.

CAPITOLUL II. Tipuri de

centrale……………………………………………………………………………….pag. 8
2.1 Centrale termoelectrice.
2.2 Centrale hidroelectrice.
2.3 Centrale eoliene.
2.4 Centrale solare.
2.5 Centrale nucleare.

CAPITOLUL III. Transportul energiei

electrice…………………………………………………………….…………….…pag. 15
CAPITOLUL IV. Distributia energiei electice…………………………..
…………………………………………………pag. 17

Masuri de sanatate şi securitatea muncii…………………………………………pag. 23

Defecte si posibilitati de remediere ale energiei electrice…………………...……pag.26

Bibliografie.
 ARGUMENTUL TEMEI

Datoritǎ calitǎţilor deosebite ale energiei electrice în ce priveşte producerea,

transportul şi distribuţia, cât şi multiplelor posibilitǎţi de utilizare a acesteia, ea este
indispensabilǎ dezvoltǎrii economice şi civilizaţiei moderne, revoluţiei tehnico-ştiinţifice
contemporane îmbunǎtǎţirii nivelului de trai al oamenilor. În toate domeniile vietii
economice şi sociale, electricitatea produce profunde transformǎri pe linia progresului şi
civilizaţiei, prin modificarea proceselor tehnologice, mecanizarea şi automatizarea în
toate domeniile activitǎţii omenesti, în sistemul de informare, tehnicǎ de calcul, iluminat
etc.
Producerea energiei electrice se realizeazǎ în centrale electrice, prin transformarea
unei alte forme de energie ( energia chimicǎ a combustibililor, energia potenţialǎ a
apelor, energia atomicǎ , energia eolianǎ etc. ). De la centrale energia electricǎ este
transportatǎ pe linii electrice panǎ în apropierea marilor consumatori ( oraşe, platforme
industriale etc . ) ,de unde este distribuitǎ la staţii de transformare, situate cât mai aproape
de centralele de greutate ale consumatorilor. De la aceste staţii se alimenteazǎ posturile
de transformare, unde se gǎsesc racordurile la tablourile de alimentare a receptoarelor .
În funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc într-un sistem energetic, instalaţiile electrice sunt
:
✔ instalaţii de producere a energiei electrice;
✔ instalaţii de transport a energiei electrice;
✔ instalaţii de distribuţie a energiei electrice;
✔ instalaţii electrice de utilizare (la consumator) .
Caracteristicile de bazǎ ale unei instalaţii electrice sunt :
✔ puterea instalaţiei;
✔ sistemul de curent;
✔ tensiunea nominalǎ.
Sistemul de curent cel mai utilizat este curentul alternativ trifazat, cu frecvenţa de
50 Hz. În domenii speciale se utilizeazǎ şi curent continuu (trac ţiune, instalaţii cu
reglaj mare de turaţie etc.) sau curent alternativ de frecvenţǎ mai mare .
Tensiunile nominale între faze standardizate sunt : 380 V , 660 V, 6 kV , 10
kV , 35 kV , 110 kV , 220 kV , 400 kV . Pentru consumatorii monofazaţi se utilizeazǎ
tensiunile de 127 V si 220 V .În alte domenii se utilizeazǎ şi alte valori de tensiune .
Pentru fiecare tip de instalaţie se utilizeazǎ tensiunea care conduce la costurile
de construcţie şi exploatare cele mai mici. Astfel generatoarele din centralele electrice se
construiesc pentru tensiuni relativ scazute. Pentru a se realiza un transport economic al
energiei, tensiunea este transformatǎ într-o staţie electricǎ ridicatoare, la 110 kV , 220 kV
sau 400 kV , corespunzǎtor liniei de transport. Cu cât tensiunea de transport este mai
mare, cu atât consumul de material conductor şi pierderea de putere sunt mai mici. La
capǎtul liniei de transport, tensiunea este din nou transformatǎ în staţii electrice
coborâtoare la 35 kV , de unde este distribuitǎ prin substaţii ,şi puncte de racordare la
posturile de transformare, sub tensiunea de 6 sau 10 kV .
 Din punctul de vedere al nivelului de tensiune utilizat, instalaţiile electrice se
împart în instalaţii de înaltǎ tensiune ( peste 1000 V ) ,şi instalaţii de joasǎ tensiune ( sub
1000 V ). Din cele de mai sus se constatǎ cǎ instalaţiile electrice de utilizare a energiei
electrice sunt instalaţii de joasǎ tensiune .
În functie de utilizarea energiei electrice, instalaţiile se clasificǎ in principal în :
✔ instalatii electrice de forţǎ ;
✔ instalatii electrice pentru iluminat ;
✔ instalatii electrice pentru curenţi slabi , cuprinzând instalaţii electrice de
semnalizare acusticǎ, opticǎ şi mixtǎ , instalatii electrice fonice şi video ;
Pǎrţile componente principale ale instalatiilor electrice utilizate sunt :
✔ postul de transformare ;
✔ liniile electrice de joasǎ tensiune (aeriene sau subterane );
✔ tablourile de distribuţie ;
✔ aparatele electrice de conectare ;
✔ aparatele electrice de comandǎ si protectie ;
✔ masinile electrice .
Aparatele electrice sunt sisteme şi dispozitive care servesc la variaţia , reglajul
si controlul automat sau neautomat al parametrilor şi circuitelor electrice şi neelectrice .
În instalatiile electrice, aparatele electrice îndeplinesc una din funcţiunile urmǎtoare :
✔ închiderea circuitelor electrice , pentru a asigura alimentarea cu energie a unor
consumatori sau deschiderea lor pentru a întrerupe , când este necesarǎ , aceastǎ
alimentare ;
✔ comutarea ( modificarea legaturilor ) în anumite circuite , cum este necesar , de
exemplu, la pornirea motoarelor electrice cu inele, la care în timpul pornirii
trebuie modificatǎ treptat valoarea rezistenţei introduse în circuitul rotoric ;
✔ supravegherea transportului energiei şi protejarea instalaţiilor sau a
consumatorilor de energie electricǎ împotriva avariilor ( întreruperea unui
scurtcircuit prin arderea unei siguranţe, deconectarea prin relee de suprasarcinǎ a
unui motor supraîncǎrcat, eliminarea unei supratensiuni);
✔ mǎsurarea valorii curentului, a tensiunii sau a altor parametri electrici ai instalatiei
;
✔ supravegherea anumitor procese de productie şi menţinerea automatǎ a
regimului de funcţionare dorit ( exemplu : pornirea si oprirea unei pompe
acţionate electric, în functie de nivelul lichidului în rezervor, reglarea automatǎ a
tensiunii în instalaţie ) .
Aparatele electrice au o construcţie relativ complexǎ, având în componenţa lor
mai multe elemente constructive : contacte, cǎi de curent, izolatoare, electromagneti,
bimetale, elemente mecanice, carcase de protecţie . Unele dintre aceste elemente au rolul
de a asigura trecerea curentului electric în lungul circuitului, altele asigurǎ izolaţia între
elementele conductoare, iar altele asigurǎ fixarea diferitelor elemente şi transmit mişcarea
parţilor mobile ale aparatelor, în scopul realizǎrii diferitelor manevre. Dimensionarea
diferitelor elemente constructive se face în funcţie de întrebuinţare şi de solicitǎrile la
care sunt supuse în funcţionare .

Scopul
 Realizarea proiectului are ca scop activitatea specificǎ realizǎrii, exploatǎrii
aparatelor de comutaţie, a unitǎţilor de competenţǎ tehnice generale, a unitǎţilor tehnice
de competenţǎ realizate în cele cheie absolute necesare pentru demonstrarea în situaţia de
examen, de certificare a dobândirii calificǎrii de tehnician în instalaţii electrice.
Prin executarea proiectului şi prin susţinerea lui oralǎ în situaţia de examen sunt
vizate competenţele specifice calificǎrii conform standardului de pregǎtire profesionalǎ.

Obiective
Conţinutul proiectului realizat demonstreazǎ cǎ este capabil sǎ prezinte şi sǎ
identifice lista unitaţilor de competenţǎ care pot fi dobândite în urma calificǎrii
„ TEHNICIAN ÎN INSTALAŢII ELECTRICE” prin liceu, filiera tehnologicǎ( conform
Anexa nr.1 la OMeDCT nr. 4864 din 01.11.2002):
✔ comunicarea interactivǎ la locul de muncǎ ;
✔ aplicarea formei de muncǎ în echipǎ ;
✔ aplicarea normelor şi principiilor de protecţia muncii, PSI şi a celor de protecţia
mediului;
✔ aplicarea procedurilor de calitate ;
✔ verificarea stǎrii de funcţionare a aparatelor , echipamentelor şi instalaţiilor
electrice ;
✔ executarea de lucrǎri de punere în funcţiune , exploatare , întretinere şi reparare a
aparatelor şi instalaţiilor electrice ;
✔ utilizarea schemelor funcţionale specifice instalaţiilor electrice ;
✔ utilizarea documentaţiei tehnice pentru efectuarea activitǎţilor de mǎsurare şi
verificare a instalaţiilor electrice ;
✔ organizarea procesului de producţie şi a muncii.
 CAPITOLUL I
PRODUCEREA ENERGIEI ELECTRICE
1.1 Noţiuni generale

Energia electricǎ reprezintǎ capacitatea de acţiune a unui sistem fizico-chimic.

Producerea energiei electrice se realizeazǎ prin transformarea altor forme de

energie:

● transformarea energiei chimice a combustibililor în turbine cu aer, gaz, motoare

cu ardere internǎ;
● transformarea energiei potenţiale sau cinetice a apelor;
● transformarea energiei atomice;
● transformarea altor forme de energie: maree, solarǎ, eolianǎ;

Producerea energiei electrice prin transformarea energiei chimice a

combustibililor se realizeazǎ în centrale electrice de termoficare sau centrale
termoelectrice.
Producerea energiei electrice prin transformarea energiei potenţiale sau cinetice a
apelor se realizeazǎ în centrale hidroelectrice care produc energie electricǎ pe cale
hidraulicǎ. Aceastǎ sursǎ de energie este economicǎ şi inepuizabilǎ.
Energia electricǎ este transportatǎ la distanţǎ printr-un sistem de reţele electrice, la
diverse tensiuni: 110 kV, 220 kV, 400 kV şi chiar peste 800 kV. Transportul energiei
electrice se face fie prin linii aeriene, fie prin cabluri subterane.
La tensiunea de 110 kV, stâlpii de susţinere au peste 25 m înǎlţime, fiind plasaţi la
intervale de circa 300 m; la 220 kV ei au înǎlţimea de peste 35 m, intervalul fiind circa
350m; la 400 kV, înǎlţimea poate ajunge la 50 m, distanţa între ei fiind de peste 350 m. În
anumite situaţii, cum sunt de exemplu trecerile peste ape, ei pot atinge înǎlţimi mai mari.
Cablurile subterane sunt folosite în localitǎţile urbane şi acolo unde costul
suplimentar este justificat de alte consideraţii, cum ar fi cel estetic de pildǎ. Un cablu
subteran de înaltǎ tensiune necesitǎ instalaţii de rǎcire şi instalaţii suplimentare pentru
evitarea pierderilor în pǎmânt. Din acest motiv el este mult mai scump decât o linie
aerianǎ.

1.2 Centrale electrice

Centrale electrice - Termocentrala de la Turceni este una din cele mai mari
termocentrale din Europa, ca putere instalată (mai există una asemănătoare în China).
Funcţioneazǎ pe bază de combustibil solid (cărbune extras din bazinul carbonifer al
Olteniei) şi are 7 grupuri de câte 330 MW putere instalată.
Energia electrică se produce la scară industrială în instalaţii numite centrale
electrice. În funcţie de tipul de energie transformată în energie electrică, cele mai
importante pot fi:
-termocentrale
-hidrocentrale
-atomocentrale şi altele.

Termocentrale
În termocentrale se transformă energie termică, rezultată prin arderea
combustibililor. În România, energie termică este produsă în proporţie de cca. 77% de
termocentrale, care folosesc licnit, petrol şi gaz. Termocentrala de la Turceni este una din
cele mai mari termocentrale din Europa, ca putere instalată (mai există una asemănătoare
în China). Funcţioneazǎ pe bază de combustibil solid (cărbune extras din bazinul
carbonifer al Olteniei) şi are 7 grupuri de câte 330 MW putere instalată.
După anul 1990 uzinele electrice Turceni şi Rovinari au fost retehnologizate, o
importanţă deosebită fiind acordată protecţiei mediului înconjurător.

Hidrocentrale
Cea mai mare hidrocentrală din România este Porţile de Fier I, cu o putere
instalată de 1080 MW , Porţile de Fier II având o puterea instalată de 250 MW.
Ambele hidrocentrale sunt exploatate în parteneriat cu partea Iugoslavǎ, centralele
române şi Iugoslave de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II cumulează 2160 MW,
respectiv 500 MW.
Centralele Porţile de Fier I şi II pot turbina un debit instalat de 8700 mc/s.

Atomocentrale
Centrala nuclearoelectrică este un ansamblu de instalaţii şi construcţii reunite în
scopul producerii energiei electrice pe baza folosirii energiei nucleare.
Obţinerea energiei nucleare se bazează pe reacţia de fisiune (descompunere)
nucleară în lanţ. Instalaţia care asigură condiţiile de obţinere şi menţinere a reacţiei în lanţ
este reactorul nuclear. În principiu, reactorul se compune dintr-o parte centrală numită
zonă activă, în care are loc reacţia de fisiune şi se dezvoltă căldura de reacţie.
În România, a intrat în funcţiune, pe 2 decembrie 1996, centrala nucleară de la
Cernavodă, care funcţionează cu apă grea ca moderator, foloseşte uraniu îmbogăţit şi
produce cu un singur reactor, aproximativ 10% din totalul energiei electrice produse în
ţară.
Centrala de la Cernavodă se bazează pe sistemul canadian CANDU şi are o putere
instalată de 706 MW în prezent. Structura unui reactor CANDU constă într-un recipient
cilindric orizontal, cu tuburi pentru barele de combustibil şi pentru lichidul de răcire (apă
grea) plasate orizontal.
În jurul acestor tuburi se află apă grea, care acţionează ca moderator. Apa grea
conţine doi atomi de deuteriu (un izotop neradioactiv al hidrogenului) şi un atom de
oxigen. Apa grea este mult mai eficientă ca moderator decât apa obişnuită şi permite
folosirea uraniului natural drept combustibil. Ea se obţine în întreprinderi specializate,
prin separarea sa din apa naturală (există o astfel de întreprindere la Drobeta Turnu-
Severin).

1.3 Linii electrice

Liniile aeriene sunt confecţionate din conductoare de cupru, aluminiu cu miez de

oţel şi cadmiu-cupru. Conductoarele din cupru sunt folosite la toate tensiunile; pentru
deschideri mari se utilizeazǎ cele din cadmiu-cupru care au o mare rezistenţǎ mecanicǎ.
Conductoarele din aluminiu cu miez de oţel sunt folosite în special în cazul tensiunilor
înalte. Exista tendinţa ca aluminiul sǎ înlocuiascǎ cuprul, datoritǎ costului sǎu mai scǎzut.
Conductibilitatea electricǎ variazǎ cu temperatura pentru cele mai multe dintre
materiale. În general pentru conductoare ea descreşte la creşterea temperaturii. Excepţie
fac cǎrbunele şi electroliţii, pentru care, la fel ca la majoritatea nemetalelor,
conductibilitatea creşte la ridicarea temperaturii.
În cazul cablurilor subterane sunt necesare straturi de izolaţie şi protecţie. Dintre
materialele izolatoare remarcǎm: hârtia impregnatǎ cu ulei, cauciucul natural şi sintetic,
materialele plastice cum sunt policlorura de vinil sau polietilena (utilizatǎ de obicei în
locul cauciucului). Cablurile izolate cu hârtie pot fi utilizate pânǎ la 400 kV, în timp ce
cablurile izolate cu cauciuc sau materiale plastice, numai pânǎ la 11 kV.
Protecţia unui cablu cu izolaţie de hârtie impregnatǎ este mai întâi realizatǎ cu un
strat de plumb sau aluminiu pentru evitarea umezelii şi apoi cu un strat de bitum armat
sau farǎ armaturǎ metalicǎ, pentru evitarea coroziunii şi a distrugerii mecanice. Pentru
cablurile izolate cu cauciuc sau materiale plastice protecţia este determinatǎ de
necesitǎţile de serviciu.
În mod obişnuit, trebuie sǎ ştim dacǎ izolatorul ales corespunde temperaturii la
care va lucra. Se definesc în acest scop urmatoarele clase de izolaţie:
✔ clasa Y de izolaţie, satisfǎcǎtoare pânǎ la 90 grade C. Hârtia, bumbacul şi
mǎtasea netratate fac parte din aceastǎ clasǎ;
✔ clasa A de izolaţie, utilizatǎ pânǎ la 105 grade C. Aici sunt incluse hârtia,
bumbacul şi mǎtasea impregnate;
✔ clasa E de izolaţie corespunde temperaturilor pânǎ la 120 grade C. Hârtia
şi ţesǎturile impregnate fac parte din ea;
✔ clasa B de izolaţie, utilizatǎ pânǎ la 130 grade C. Ea corespunde
materialelor folosite în transformatoare şi motoare electrice şi din ea fac
parte asbestul, mica şi porţelanul;
✔ clasa F de izolaţie corespunde temperaturilor pânǎ la 155 grade C, clasa H
celor pânǎ la 180 grade C, iar clasa C temperaturilor mai mari de 180
grade C. În toate aceste clase sunt incluse diverse varietaţi de sticlǎ, micǎ
şi porţelan.

Energia electricǎ prezintǎ o serie de avantaje în comparaţie cu alte forme de

energie, şi anume:

● producerea energiei electrice în centrale electrice are loc în condiţii economice

avantajoase;
 ● energia electricǎ poate fi transmisǎ la distanţe mari prin intermediul câmpului
electromagnetic, fie direct prin mediul înconjurǎtor, fie dirijat prin linii electrice;
● la locul de consum, energia electricǎ poate fi transformatǎ în condiţii economice
în alte forme de energie;
● energia electricǎ poate fi divizatǎ şi utilizatǎ în pǎrţi oricât de mici, dupǎ
necesitǎţi;

Dezavantajul pe care îl prezintǎ energia electricǎ în comparaţie cu alte forme ale

energiei constǎ în aceea cǎ nu poate fi înmagazinatǎ. Energia electricǎ trebuie produsǎ în
momentul când este cerutǎ de consumatori.

Linii electrice aeriene

 CAPITOLUL II
TIPURI DE CENTRALE

2.1 Centrale termoelectrice

O centrală termoelectrică, sau termocentrală este o centrală electrică care produce
curent electric pe baza conversiei energiei termice obţinută prin arderea combustibillilor.
Curentul electric este produs de generatoare electrice antrenate de turbine cu abur, turbine
cu gaze, sau, mai rar, cu motoare cu ardere internă.Drept combustibili se folosesc
combustibilii solizi (cărbune, deşeuri sau biomasă), lichizi (păcură) sau gazoşi (gaz
natural).
Uneori sunt considerate termocentrale şi cele care transformă energia termică
provenită din alte surse, cum ar fi energia nucleară, solară sau geotermală, însă
construcţia acestora diferă întrucâtva de cea a centralelor care se bazează pe ardere.

Clasificare(după destinaţie), termocentralele se clasifică în:

● Centrale termoelectrice (CTE), care produc în special curent electric, căldura

fiind un produs secundar. Aceste centrale se caracterizează prin faptul că sunt
echipate în special cu turbine cu abur cu condensaţie sau cu turbine cu gaze. Mai
nou, aceste centrale se construiesc având la bază un ciclu combinat abur-gaz.
● Centrale electrice de termoficare (CET), care produc în cogenerare atât curent
electric, cât şi căldură, care iarna predomină. Aceste centrale se caracterizează
prin faptul că sunt echipate în special cu turbine cu abur cu contrapresiune.

Funcţionare:
De obicei termocentralele funcţionează pe baza unui ciclu Clausius-Rankine.
Sursa termică, cazanul, încălzeşte şi vaporizează apa. Aburul produs se destinde într-o
turbină cu abur producând lucru mecanic. Apoi, aburul este condensat într-un
condensator. Apa condensată este pompată din nou în cazan şi ciclul se reia.
Turbina antrenează un generator de curent alternativ (alternator), care transformă
lucrul mecanic în energie electrică, de obicei la tensiunea de 6000 V şi frecvenţa de
50 Hz în Europa, respectiv 60 Hz în America de Nord şi mare parte din America de Sud.

2.2 Centrale hidroelectrice

O hidrocentrală este o centrală electrică folosită pentru a transforma energia

mecanică produsă de apă în energie electrică.
Funcţionare:Printr-un baraj de acumulare a apei pe cursul unui râu unde poate fi
prezentă şi o cascadă se realizează acumularea unei energii potenţiale, trasformată în
energie cinetică prin rotirea turbinei hidrocentralei. Această mişcare de rotaţie va fi
transmisă mai departe printr-un angrenaj de roţi dinţate generatorului de curent electric,
care prin rotirea rotorului generatorului într-un câmp magnetic, va transforma energia
mecanică în energie electrică.
Putere:Puterea notată cu litera P este determinată de debitul = Q, de diferenţa de
nivel = h şi de randamentul hidraulic şi cel al echipamentului = η.
Hidrocentralele moderne au un randament ridicat prin intermediul turbinelor şi
generatoarelor ce pot realiza un randament de până la 90 %.

Tipuri de hidrocentrale:

Folosirea căderii de apă acest parametru este determinat de diferenţa de nivel

dintre oglinda apei din lacul de acumulare (în spatele barajului) şi oglinda apei de jos
după ce apa a trecut prin turbină. După acest criteriu sunt hidrocentrale:

✔ cu o cădere mică de apă - < 15 m, debit mare, cu turbine Kaplan;

✔ cu o cădere mijlocie - 15–50 m, cu debit mijlociu, cu turbine Kaplan sau
Francis;
✔ cu o cădere mare 50–2.000 m, cu un debit mic de apă, turbinele utilizate sunt
turbinele Francis, Pelton

● Hidrocentralele mai pot fi clasificate după capacitate, sau după felul construcţiei,
ca de exemplu hidrocentrale:

✔ aşezate pe firul râului (centrale fluviale), producând curent după debit ;

✔ cu un lac de acumulare;
✔ CHEAP - centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare;
✔ cu caverne, pentru acumularea apei

Avantaje

● Avantajul economic, randament ridicat, preţ de cost redus, având o viaţă lungă
● Avantajul ecologic, nu poluează mediul înconjurător, uneori pot genera conflicte
când sunt amplasate în parcuri naţionale sau când nivelul apei barajului acoperă
localităţi.

2.3 Centrale eoliene

Centralele eoliene sunt grupuri de turbine eoliene, plasate în apropiere unele de

altele cu scopul de a produce electricitate din energia eolianǎ. Turbinele eoliene sunt
conectate la un sistem de tensiune medie ce este apoi transformat în curent de înaltǎ
tensiune prin intermediul unui transformator, pentru a putea fi livrat în sistemele de
distribuire a electricitǎţii.

Zonele prielnice instalǎrii centralelor eoliene depind de viteza vântului (minim 15

km/h) în regiune pe toatǎ perioada anului, altitudine (o înalţime mai mare înseamnǎ o
viteza mai mare a vântului, datoritǎ vâscozitǎţii reduse a vântului), relief şi temperatura
(temperaturile scazute necesitǎ lichide de lubrifiere cu punct de îngheţare scǎzut,
materiale mai rezistente şi chiar sisteme de încǎlzire a turbinei eoliene).

În funcţie de zona unde este instalatǎ o centralǎ eolianǎ existǎ trei tipuri de amplasǎri:

✔ Pe ţǎrm - centrale eoliene aşezate la 3 sau mai mulţi kilometri în interiorul

ţǎrmului. Amplasarea ţine cont de efectul de accelerare a unei mase de aer peste
un obstacol (în acest caz ţǎrmul). Deoarece orice eroare de amplasare poate
însemna o scǎdere masivǎ a cantitǎţii de electricitate generata se face studii pe
perioade de cel puţin un an pentru determinarea locaţiei propice pentru instalarea
centralelor eoliene.
✔ În apropierea ţǎrmului - centrale eoliene aşezate la maxim 3 kilometri în interiorul
ţǎrmului sau 10 kilometri în larg. Aceste centrale eoliene fructificǎ efectul de
convecţie al aerului datoritǎ diferenţelor de temperaturǎ între apǎ şi pǎmânt.
Printre probleme se numǎrǎ migraţia pǎsǎrilor, habitatul acvatic, transportul i
efectul vizual.
✔ În larg - centrale eoliene plasate la peste 10 kilometri în larg. Nu pǎtimesc de pe
urma efectului vizual, nu genereazǎ zgomot şi beneficiazǎ de o vitezǎ medie a
vântului mai mare. Printre dezavantaje se numarǎ cheltuielile mai mari de
construire, amplasare, mentenanţǎ (în special cele plasate în apǎ sǎratǎ, care are
un efect puternic coroziv). Dacǎ distanţele faţǎ de ţǎrm sunt suficient de mari,
centralele eoliene plasate în larg pot fi conectate direct la o instalatie de curent de
înaltǎ tensiune.
 GENERAREA ENERGIEI EOLIENE

O turbina de vânt foloseşte mişcarea orizontală a

vântului deoarece această mişcare este cel mai puternic
tip de curent de aer care poate fi folosit pentru a roti o
elice (un rotor în cazul nostru). Curentul de aer
ascendent sau vertical se găseşte doar în regiuni mici şi
este rar detectat sau nu prezintă destulă forţă.Fluxul
orizontal de aer bate în direcţia sistemului rotativ al
turbinei de vânt cauzând rotirea într-o anumită direcţie.
Deoarece rotorul este o componentă de mari dimensiuni
are nevoie de o anumită putere a vântului pentru a putea
fi pus în mişcare (de obicei 5 m/s). Unele modele de
turbine de vânt permit ajustări ale unghiului de atac al
paletelor. În acest caz paletele pot fi ajustate la un nivel de eficientă maximă. Făcând
aceasta, se permite rotorului să se rotească la un nivel optim. Nu tot timpul ajustarea
paletelor conduce la o performanţă optimă. Pentru a o atinge nacela trebuie să se rotească
şi ea. Eficienţa maximă este atinsă atunci când direcţia vântului este paralelă cu nacela şi
paletele sunt configurate pentru viteza vântului la momentul respectiv

Avantaje:

● Performanţǎ mare la viteze mici ale vântului;

● Operare silenţioasǎ;
● Multiple funcţii electrice de control;
● Sistem de control al încǎrcǎrii;
● Instalare uşoarǎ a pilonului.

2.4 Centrale solare

O centrală solară este o centrală electrică funcţionând pe baza energiei termice

rezultată din absorbţia energiei radiaţiei solare. Centralele solare termice, în funcţie de
modul de construcţie pot atinge randamente mai mari la costuri de investiţii mai reduse
decât instalaţiile pe bază de panouri solare fotovoltaice, necesită în schimb cheltuieli de
întreţinere mai mari şi sunt realizabile doar pentru puteri instalate depăşind un anumit
prag minim. Totodatată sunt exploatabile economic doar în zone cu foarte multe zile
însorite pe an.

Funcţionare:
Din punct de vedere tehnic,sunt experimentate în prezent douǎ sisteme de conversie a
energiei solare:
 ✔ sistemul termodinamic transformǎ energia solarǎ în cǎldurã,utilizând-o într-o
centralǎ electricǎ clasicǎ.Centrala solarǎ se amplaseazǎ în zone geografice cu
insoleere(radiaţie solarǎ puternicǎ pe durata mare a zilei) importanta.O centralǎ
solarǎ se compune din:captatori solari,câmpuri de oglinzi,conducte,instalaţii de
încǎlzire şi supraîncǎlzire.
✔ sistemul fotovoltaic transformǎ energia solarǎ în curent continuu.
Conversia fotovoltaicǎ cu ajutorul fotocelulelor pe bazǎ de siliciu a fost pusǎ în jurul
anilor 1960-1970.Procedeul este utilizat la producerea energiei electrice necesare
funcţionǎrii motoarelor, rachetelor spaţiale şi a aparatelor cu care sunt dotaţi sateliţii ce se
rotesc în jurul Pǎmântului.
Randamentul acestor centrale este slab(10%-15%).

Clasificare:
✔ Centrale solare termice cu concentrarea radiaţiei solare directe;
✔ Centrale solare cu câmpuri de colectoare;
✔ Centrale solare termice fǎrǎ concentrarea radiaţiei solare;
✔ Centrale solare pe bazǎ de panouri solare fotovoltaice.
✔
Avantaje-Dezavantaje:
✔ Îmblânzirea uraganelor, prin încălzirea cu câteva grade Celsius a “miezului”
uriaşelor mase de aer aflate în mişcare, pare să fi făcut primii paşi spre a deveni
realitate. Un grup de cercetători americani de la Atmospheric Environmental
Research (AER) lucrează, cu sprijinul NASA, la un proiect îndrăzneţ care
porneşte de la premisa că atmosfera este sensibilă la influenţe mărunte, care ar
putea afecta inclusiv furtunile ce se produc deasupra oceanelor tropicale şi în
regiunile de coastă, devastând teritorii întinse.
✔ Conversia razelor solare în cǎldurǎ sau electricitate se face cu o pierdere de 80-
90% şi acestea nu pot fi captate decât ziua,astfel energia trebuie stocatǎ pentru a
putea fi furnizatǎ şi noaptea.

2.5 Centrale nucleare(CNE)

Funcţionare:

Centrala nuclearoelectricǎ este un ansamblu de instalaţii şi construcţii reunite în

scopul producerii energiei electrice pe baza folosirii energiei nucleare.Obţinerea energiei
nucleare se bazeazǎ pe reacţia de fisiune (descompunere) nuclearǎ în lanţ. Instalaţia care
asigurǎ condiţiile de obţinere şi menţinere a reacţiei în lanţ este reactorul nuclear. În
principiu, reactorul se compune dintr-o parte centralǎ numitǎ zonǎ activǎ, în care are loc
reacţia de fisiune şi se dezvoltǎ cǎldura de reacţie.

Zona activa contine combustibilul nuclear alcatuit din izotopi fisionabili (U235,
Pu239) si materiale fertile (U238, U232); moderatorul (apa grea), care are rolul de a
incetini viteza neutronilor rapizi, astfel ca reactia sa fie controlabila; barele de control
capteaza neutronii rezultati din reactia de fisiune; agentul de racire, care preia caldura
dezvoltata in zona activa si o cedeaza apei in schimbatorul de caldura. In schimbatorul de
caldura, apa de vaporizeaza si devine agentul producator de lucru mecanic in turbina.
Lucrul mecanic este transformat de generator in energie electrica.Combustibilul,
moderatorul si agentul de racire formeaza asa numita filiera a reactorului termic care
determina caracteristicile specifice centralelor nucleare.Combustibilul introdus in reactor
are forma unor pilule compactate sub forma de bare.Intre barele de combustibil se gasesc
barele de control. Acestea contin cadmiu (element chimic ce absoarbe neutroni). Ele au
rolul de a regla numarul de neutroni ce pot produce noi reactii de fisiune, astfel incat
puterea produsa de reactor sa ramana constanta in timp.

Controlul reactoarelor nucleare se face computerizat (inclusiv al sistemelor

utilizate pentru protectia reactorului si a mediului inconjurator).Centralele nucleare au
intre 1 si 8 reactoare (unitati), fiecare cu o putere instalata de cel putin 600 MW.
In Romania, a intrat in functiune, pe 2 decembrie 1996, centrala nucleara de la
Cernavoda, care functioneaza cu apa grea ca moderator, foloseste uraniu imbogatit si
produce cu un singur reactor, aproximativ 10% din totalul energiei electrice produse in
tara.

Centrala de la Cernavoda se bazeaza pe sistemul canadian CANDU si are o putere

instalata de 706 MW in prezent. Structura unui reactor CANDU consta intr-un recipient
cilindric orizontal, cu tuburi pentru barele de combustibil si pentru lichidul de racire (apa
grea) plasate orizontal.

In jurul acestor tuburi se afla apa grea, care actioneaza ca moderator. Apa grea
contine doi atomi de deuteriu (un izotop neradioactiv al hidrogenului) si un atom de
oxigen. Apa grea este mult mai eficienta ca moderator decat apa obisnuita si permite
folosirea uraniului natural drept combustibil. Ea se obtine in intreprinderi specializate,
prin separarea sa din apa naturala (exista o astfel de intreprindere la Drobeta Turnu-
Severin).

Securitatea centralelor nuclearoelectrice:

✔ In regim de functionare normala, cantitatile de substante radioactive eliberate de
centrala nucleara sunt nesemnificative. Pericolul specific, pentru populatie si
mediul ambiant, consta in eliberarea necontrolata de substante radioactive.
Sistemele tehnice de securitate sunt destinate sa limiteze distrugerile zonei active
a reactorului.
✔ In pricipiu, nici un reactor nuclear nu poate exploda ca o bomba. Sunt insa
posibile accidente in care reactoarele sa se supraincalzeasca, iar componentele lor,
depinzand de materialele din care sunt realizate, sa se topeasca sau sa arda.
Cresterea presiunii agentului de racire poate deveni cauza unor explozii
"mecanice" care ar deteriora invelisul reactorului sau al sistemului de racire.
Astfel, pot fi imprastiate in spatiu materiale radioactive, care sa contamineze
mediul inconjurator. Centralele nucleare actuale sunt proiectate astfel incat
probabilitatea unor accidente de acest tip sa fie minima.Toate reactoarele nucleare
moderne sunt inchise in containere extrem de sigure. Acestea sunt proiectate
astfel incat sa previna orice scurgeri radioactive care ar putea rezulta in urma unor
accidente de operare.
✔ Centralele nucleare sunt astfel proiectate incat sa cuprinda sisteme care sa previna
producerea accidentelor nucleare. Acestea sunt dispuse "in linie", astfel incat,
daca un sistem de protectie se defecteaza, un altul sa ii ia locul si asa mai departe.
Desigur, este posibil ca toate sistemele din "linia" de protectie sa cada unul dupa
celalalt, dar probabilitatea producerii unui astfel de eveniment este extrem de
mica.
 CAPITOLUL III
TRANSPORTUL ENERGIEI ELECTRICE
Indiferent de tipul de centrala stabilit, energia electrica produsa trebuie
transportata la comutator. Daca consumatorii sunt la distante mici,cum este cazul
centralelor locale, transportul energiei se face la tensiune joasa(120,220,380,500W,etc)
deoarece distantele fiind mici nu se produce o pierdere de tensiune prea mare.Daca
consumatorii sunt indepartati,atunci transportul de energie trebuie sa se faca sub tensiune
inalta, cu atat mai inalta cu cat distanta la care se face transportul este mai
mare(3,6,10,15,35,110,220KW).
La studiul transformatorului s-a aratat importanta acestuia in transportul energiei
electrice. Se stie ca este nevoie de transformatoare atat la plecare cat si la sosirea linei de
transport. Intr-adevar, la plecare trebuie trransformatoare ridicatoare de tensiune,iar la
sosire transformatoare coboratoare de tensiune. Locul in care se monteaza
transformatoarele se numeste statie de transformare.
Intrerupatoarele,care sunt in majoritatea cazurilor automate, permit inchiderea sau
deschiderea circuitului liniei de alimentare, atunci cand nevoile o cer. Separoarele sunt
aparate prin care se poate separa o portiune de circuit, prion reparatii si lucrari care nu se
pot face sub tensiune. Sigurantele sunt aparate care contin un fir usor fuzibil montat in
circuitul retelei, care se topeste cand curentii sunt prea mari. Descarcatoarele electrice
sunt aparate care apara retelele de alta natura.

Alimentarea cu energie electrica:

Electricitatea se obtine utilizand carbune, gaz sau cambustibili nucleari, sau

captand energia soarelui, vantului sau a apelor. Iar energia electrica se transforma usor in
alte forme de energie.
Prima alimentare publica cu energie electrica a aparut la sfarsitul anilor 1800.
Energia electrica avea diferite tensiuni, fiind distribuita sub forma de curent continuu (cc)
sau curent alternativ (ca). In cazul curentului alternativ nu exista un standard pentru
frecventa la care acesta isi schimba sensul. Pe masura ce utilizarea energiei electrice
crestea, a devenit evient ca ar exista avantaje de pe urma standardizarii tensiunilor
electrice. Pe langa faptul ca transferul de energie dintr-o zona a tarii in alta, ar fi fost mai
usor, si constructia instalatiilor electrice ar putea fi simplificata.
O data ce majoritatea organizatiilor generatoare a ales si adoptat un standard al
electricitatii, s-au instalat retele de cabluri electrice, pentru ca electricitatea generata intr-
o zona a tarii sa poata fi folosita in orice alt loc. Aceasta retea nationala de cabluti a facut
mai fiabila distribuirea energiei electrice. Daca un generator se defecta, curentul putea sa
fie luat dintr-o alta regiune, iar daca cererea crestea, la retea puteau fi conectate
generatoare.
Standarde
 Energia electrica este distribuita sub forma de curent alternativ, deoarece
tensiunea acestuia poate fi schimbata usor cu un tranformator – un dispozitiv simplu,
fiabli si eficient.In forma sa elementara , un tranformator electric consta din doua bobine
separate infasurate in jurul aceluiasi miez de fier. Cand se aplica o tensiune alternativa la
una dintre bobine, numita bobina primara, aceasta creeaza un camp magnetic variabil in
miez. Aceasta induce o tensiune alternativa in cealalta bobina, numita secundara.
Tensiunea din bobina depinde de raportul dintre numarul de spire din bobina secundara si
bobina primara. Daca, de exemplu, in bobina secundara sunt jumatate atatea spire cate
sunt in bobina primara, atunci tensiunea secundara va fi jumatate din tensiunea primara.
Un transformator care reduce tensiunea electrica in acest fel se numeste tranformator
caborator de tensiune.

Transformatoare coboratoare de tensiune

Tranformatoarele coboratoare de tensiune se folosesc pentru a reduce tensiunea

electrica la un nivel relativ scazut, pentru consumul menajer. In Marea Britanie, pentru
locuinte se distribuie 240 volti. In unele tari, distributia menajera este de 110 volti.
Frecventa curentului alternativ este de obicei de 50 sau 60 Hz. Multe aparate cu
alimentare de la retea, inclusiv televizoarele, aparatele radio is calculatoarele, folosesc
transformatoare coboratoare de tensiune pentru a reduce tensiunea de la retea la nivelul
cerut de circuitele lor interne.

Transformatoare ridicatoare de tensiune

Tranformatorul ridicator de tensiune are mai multe spire pe bobina secundara

decat pe cea primara, astfel tensiunea secundara este mai mare decat tensiunea primara.
Acestea sunt folosite, de exemplu, pentru a transforma iesirea unui generator de centrala
electrica din zeci de mii de volti in sute de mii de volti.

Sistemul trifazat

Generatoarele centralelor electrice au trei seturi de bobine in care se induce o

tensiune alternativa. Cand generatorul se afla in functiune, tensiunea atinge o valoare de
varf in fiecare set de bobine pe rand. Acest sistem se numeste trifazat. In Marea Britanie,
tensiunea intre cele doua capete ale unei infasurari este de 240 V, asa cum se distribuie la
locuinte pentru uz casnic.

Fazele sunt decalate cu 120 de gradeproducand o diferenta de 415 V intre orice

pereche de infasurari. Curentul trifazic este distribuit la consumatorii industriali, pentru
punerea in functiune a motoarelor electrice puternice ce funtioneaza cu o tensiune de
415V.
 CAPITOLUL IV
DISTRIBUTIA ENERGIEI ELECTRICE
Distributie: Transmiterea energiei electrice sau termice in scopul vanzarii ei la
consumatori.Circuitele electrice care conduc curentul electric de joasa tensiune de la
centralele mici la tablourile de distributie ale consumatorilor sau de la statiile de
transformare la astfel de tablouri se numesc linii de transport de joasa tensiune. Atat
liniile de transport,cat si cele de distributie se construiesc subteran sau aerian.
Liniile subterane se construiesc acolo unde nu se pot construe linii aeriene din
cauza ca ar fi periculoase sau ar impiedica circulatia, cum este cazul in interiorul
oraselor,mai ales pe arterele de mare circulatie. Aceste linii se contruiesc din conductoare
speciale, numite cabluri subterane.Aceste cabluri conductoare sunt bine isolate si
protejate contra umezelii.Cablurile se monteaza in canale subterane sau direct in pamant,
la circa 70cm adancime. Liniile aeriene se executa din conductoare de cupru,de aluminiu
sau de otel, montate pe stalp de lemn, de otel sau de beton armat, prin intermediul
izolatoarelor si suporturilor.

Distributia energiei electrice la consumatori.

Aceasta distributie se face atat in current continuu, cat si in curent alternativ. In

current continuu, distributia se face la tensiunea de 110 si 220V.
Cea mai utilizata distributie este aceea in curent alternativ trifazat, unde distributia se
face, fie in stea, fie in triunghi.O distributie in stea are avantajul ca are doua tensiuni, una
pentru forta(380V) si una pentru lumina(220V).Distributia in triunghi are o singura
tensiune.
Distributie de energie electrica: Activitate organizata pentru transmiterea energiei
electrice prin retelele cu tensiunea de cel mult 110 kV de la transportator sau producatori
pana la instalatiile consumatorilor finali de energie electrica.
Directia Tehnica [DT] are responsabilitatea asigurarii exploatarii si functionalitatii
instalatiilor de distributie a energiei electrice, a sistemelor de masura, protectie,
automatizare si comanda-control aferente, precum si a infrastructuri de Comunicatii si
Informatica. DT coordoneaza si indruma tehnic, activitatatile din domeniile sale din cele
8 filiale organizate teritorial in România. Procesele si activitatile domeniilor mentionate
sunt abordate prin prisma obiectivelor stabilite prin programele strategice sau
operationale, care-si propun indeplinirea misiunii societatii. Continutul si nivelul fizic si
valoric al obiectivelor DT sunt o consecinta a cerintelor ce rezida din indicatorii de
performanta prevazuti în licenta de distributie, cu scopul de a satisface conditiile de
calitate a energiei electrice livrate furnizorului de energie electrica.
Domeniul de activitate al Distributiei cuprinde activitati de exploatare, intretinere,
dezvoltare a retelei electrice de distributie in scopul transmiterii energiei electrice de la
producatori/operator de transport/alti distribuitori la consumatori, conform contractelor
incheiate, in condiţii corespunzatoare de siguranta si calitate.
 Obiectivele generale ale strategiei de dezvoltare a instalatiilor de distributie:

● Cresterea sigurantei in alimentarea cu energie electrica a tuturor consumatorilor;

● Reducerea pierderilor de energie electrica;
● Cresterea gradului de securitate in exploatarea instalatiilor electrice si a sigurantei
in functionare;
● Scaderea numarului de defecte in instalatiile electrice si a timpilor de intrerupere
in alimentarea cu energie electrica a consumatorilor;
● Asigurarea parametrilor de calitate a energiei electrice furnizate in conformitate
cu reglementarile ANRE;
● Reducerea cantitatilor de energie electrica nelivrata consumatorilor ca urmare a
intreruperilor accidentale;
● Reducerea cheltuielilor cu mentenanta si reparatiile.

Obiective specifice:

● Modernizarea si retehnologizarea statiilor de transformare de 110/MT;

● Trecerea instalatiilor de 6 kV la tensiunea de 20 kV;
● Dezvoltarea sistemului de automatizare a distributiei (SAD) prin montarea de
reanclansatoare si separatoare telecomandate;
● Integrarea in SCADA a tuturor statiilor de transformare;
● Inlocuirea izolatiei de portelan din LEA 110kV si LEA 20 kV cu izolatie tip
compozit;
● Modernizarea integrala a LEA JT si a bransamentelor;
● Extinderea sistemului de telegestiune si monitorizare a parametrilor de calitate a
energiei electrice;
● Finalizarea sistemului CALL CENTER;
● Implementarea unui sistem de gestiune si relatii cu clientii
● Implementarea sistemului GIS si TIS.

Pierderi tehnice de energie în Retelele Electrice de Distributie:

-Pierderile de energie în RED (pierderi tehnice şi pierderi comerciale imputabile) sunt

acoperite de producătorii care au contracte în acest sens cu Operatorii de Distribuţie.
-Operatorii de Distribuţie gestionează energia electrică pentru acoperirea
pierderilor tehnice de energie din RED.
 DEFECTE SI POSIBILITATI DE REMEDIERE ALE ENERGIEI ELECTRICE

MENTENANTA IN INSTALATII ELECTRICE:

Lucrarile de mentenanta se executa în retele de distributie a energiei electrice.
   Lucrarile de mentenenta preventiva: verificari, reglaje, masuratori, încercari,
eliminarea unor defectiuni prin înlocuirea unor piese si subansamble uzate, lucrari
complexe care restabilesc starea tehnica initiala a instalatiei.
   Lucrari de mentenanta predictiva: diagnosticari si monitorizari ale
echipamentelor în scopul depistarii unor defectiuni în faza incipienta, pentru reducerea
probabilitatilor de evolutie a lor în timp si pentru evitarea avarierii echipamentelor.
   Lucrari de mentenanta corectiva - se executa dupa aparitia unui defect în scopul
readucerii instalatiilor în stare de a-si putea îndeplinii functiile pentru care au fost
proiectate.

Continut:

Linii electrice aeriene (LEA) 0,4 KV de consum general si iluminat public:

• Manevre pt.depistarea tronsoanelor defecte;
• Verificarea starii stalpilor si conductoarelor;
• Defrisarea vegetatiei pe trasee si îndepartarea obiectelor cazute pe linie;
• Schimbare izolatori deteriorate;
• Refacere inscriptionari,calibrari sigurante;
• Înlocuire stâlpi deteriorate;
• Înlocuire conductoare;
• Strângere contacte, rectificare stare confectii metalice;
• Echilibrari sarcini pe faze;
• Montare placute avertizare;
• Verificare puncte de aprindere;
• Înlocuire puncte de aprindere;
• Înlocuire lampi deteriorate;
• Înlocuire cleme si legaturi necorespunzatoare;
• Înlocuire bransamente necorespunzatoare;
• Masuratori energetice.

Linii electrice aeriene (LEA) de distributie a energiei electrice de medie tensiune:

• Control pt.depistarea cauzei functionarii repetate a RAR-urilor;
• Verificarea starii stalpilor si conductoarelor;
• Control în cazul viiturilor, ploilor torentiale sau de lunga durata;
• Înlocuire izolatori deteriorate;
• Înlocuire stâlpi deteriorate;
• Înlocuire conductoare;
• Defrisare vegetatie si înlaturare obiecte aruncate pe LEA;
• Remediere contacte si legaturi imperfecte;
• Refaceri inscriptionari si montare tablite avertizoare;
• Reglare descarcatori;
• Demontarea si remontarea descarcatoarelor cu rezistenta variabila pt.încercari în
laborator;
• Masuratori energetice;
Linii electrice aeriene LEA 110KV;
• Controale accidentale pentru depistarea zonelor periculoase cu depuneri frecvente de
chiciura pe conductoare;
• Controale accidentale în urma declansarilor pe scurtcircuit cu scopul depistarii
defectiunilor vizibile;
• Verificarea fundatiilor si completarea lor cu pamânt;
• Remedieri la stalpi, console, etc.;
• Înlocuirea elementelor de izolatoare defecte;
• Înlocuire prize de pamânt;
• Verificarea si refacerea inscriptionarilor si indic.de securitate;
• Verificarea starii stâlpilor si conductoarelor;
• Verificarea sagetii conductoarelor si reglarea lor;
• Verificarea si revizuirea instalatiilor de legare la pamânt;
• Verificarea si reglarea inelelor de protectie lanturi de izolatoare;
• Verificarea clemelor de legatura;
• Verificarea si repararea balizelor;
• Verificarea gabaritului LEA fata de pamânt,cladiri,etc.;

Linii electrice subterane (LES) 0,4 KV :

• manevre pt.retragerea din exploatare în vederea executarii de lucrari;
• identificarea traseului de cablu;
• masuratori de sarcina si tensiune;
• remedieri deranjamente (înlocuire sigurante arse ,refaceri contacte ,izolari
coloane,reparatii cabluri ,mansoane,terminale,etc);
• întretinere cutii de distributie;
• masuratori energetice.

Linii electrice subterane (LES) de medie tensiune:

• identificarea traseului de cablu;
• depistarea defectelor;
• verificarea mantalei;
• mansonare si refacere terminale;
• masuratori energetice.

Statii de transformare MT/JT:

• verificarea si completarea nivelului de ulei la aparatajul primar (transformatoare,
separatoare, întreruptoare);
• verificarea instalatiilor de legare la pamânt;
• lucrari de vopsitorie si inscriptionari;
• înlocuirea subansamblelor si pieselor defecte;
• curatarea de praf a izolatiei;
• verificarea cailor de curent primar si a legaturilor dintre echipamentele primare;
• masuratori profilactice;
• recoltarea probelor de ulei pentru efectuarea masuratorilor si analizei uleiului
electroizolant;
• verificarea si reglarea dispozitivelor de actionare a aparatajului primar;
• verificarea si întretinerea serviciilor interne (electrice, baterii, aer comprimat).

Posturi de transformare si puncte de alimentare

• Controlul si completarea cu ulei electroizolant la aparatajul primar;
• verificarea aparatajului si a dispozitivelor de actionare;
• verificarea , masurarea si înlocuirea instalatiilor de legare la pamant;
• înlocuirea aparatajului defect (transformatori de putere, separatoare, întrerupatoare,
descarcatoare, etc);
• recoltarea de probe de ulei pentru efectuarea analizei acestuia;
• efectuarea inscriptionarilor la nevoie;
• executarea vopsitoriilor în vederea protejarii partilor metalice împotriva coroziunii;
• executarea masuratorilor profilactice la aparatajul din componenta echipamentelor;
• efectuarea masuratorilor de sarcina si tensiune;
• verificarea starii contactelor;
• curatarea izolatiei;
• reglarea dispozitivelor de actionare.
MASURI DE SANATATE SI SECURITATEA MUNCII

MASURI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA PERICOLULUI DE ELECTROCUTARE

Art. 345 / NGPM : Pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directa
trebuie sa se aplice masuri tehnice si organizatorice. Masurile organizatorice le
completează pe cele tehnice in realizarea protecţiei necesare.
Masurile tehnice care pot fi folosite pentru protecţia împotriva electrocutării prin
atingere directa sunt următoarele :
-    acoperiri cu materiale eiectroizolante ale pârtilor active (izolarea de protecţie) ale
instalaţiilor si echipamentelor electrice;
-    închideri in carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare ;
-    îngrădiri;
-    protecţia prin amplasare in locuri inaccesibile prin asigurarea unor distante minime de
securitate;
-    scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau E.E. Ia care urmează a se efectua lucrări si
verificarea lipsei de tensiune;
-    utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ si in scurtcircuit;
-    folosirea mijloacelor de protecţie eiectroizolante.

Masurile organizatorice care pot fi aplicate împotriva electrocutării prin atingere

directa sunt următoarele :
❖ executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordări etc)
trebuie sa se facă numai de personal calificat in meseria de electrician, autorizat si
instruit pentru lucrul respectiv;
❖ executarea intervenţiilor in baza uneia din formele de lucru următoare :
-            A.L. - autorizaţie de lucru
-            ITI-PM - instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii
-            A.S. - atribuţii de serviciu
-            D.V. - dispoziţii verbale
-            P.V. - procese verbale
-            O.S. - obligaţii de serviciu
-            P.R. - pe propria răspundere
❖ delimitarea materiala a locului de munca (îngrădire);
❖ eşalonarea operatiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
❖ elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile
electrice;
❖ organizarea si executarea verificărilor periodice ale masurilor tehnice de protecţie
impotriva atingerilor directe.

Pentru protecţia impotriva electrocutării prin atingere indirecta trebuie sa se

realizeze si sa se aplice numai masuri si mijloace de protecţie tehnice. Este interzisa
inlocuirea masurilor si mijloacelor tehnice de protecţie cu masuri de protecţie
organizatorice.
 Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua
masuri de protecţie : o măsura de protecţie principala, care sa asigure protecţia in orice
condiţii, si o măsura de protecţie suplimentara, care sa asigure protecţia in cazul
deteriorării protecţiei principale.
Cele doua masuri trebuie astfel alese incat sa nu se anuleze una pe cealaltă.
Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirecta, masurile de
protecţie pot fi următoarele :
-    folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
-    legarea la pământ;
-    legarea la nul de protecţie;
-    izolarea suplimentara de protecţie, aplicata utilajului, in procesul de fabricare;
-    izolarea amplasamentului;
-    separarea de protecţie;
- deconectarea automata in cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de
defect periculoase;
-    folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.

Folosirea mijloacelor de protecţie izolante este obligatorie atât la lucrări în

instalaţiile scoase de sub tensiune, cat si in cazul lucrărilor efectuate fără scoatere de sub
tensiune a instalaţiilor si a E.E. Acestea din urma se efctueaza de către personal autorizat
pentru lucrul sub tensiune.
La instalaţiile de joasa tensiune folosirea mijloacelor individuale de protecţie
electroizolante constituie singura măsura tehnice de protecţie si se foloseşte cumulat cu
masurile organizatorice.
Instalaţiile sau locurile unde exista sau se exploatează E.E. trebuie sa fie dotate r
in funcţie de lucrările si condiţiile de exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de
protecţie :
- mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia
fata de elementele aflate sub tensiune sau fata de pământ;
- detectoare mobile de tensiune;
- garnituri mobile de legare la pământ si in scurtcircuit;
- panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri);
- panouri de semnalizare.
 BIBLIOGRAFIE

1) “Electrotehnica”, Ing. I. Corodeanu, Ing. A. Colin, editura Didactica si

Pedagogica.
2) “Fizica”, Delia Munteanu,Ion Siman, editura Didactica si
Pedagogica,Bucuresti-1961
3) www.electricaSA.ro
4) www.wikipedia.ro
5) www.compendiuldefizica.ro
6) “Instalatii de transport si de distributie a energiei electrice” Ioan Vulcu,
editura Matrix Rom, Bucuresti-2006