Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Facultatea de Inginerie Electrică, Electronică și Tehnologia Informației

Master: AUDITUL SISTEMELOR ENERGETICE Anul I
Disciplina: Expertizare si audit termoenergetic

MANAGEMENTUL COMPENSARII
POLUARII ARMONICE IN SISTEMELE
DE ALIMENTARE CU ENERGIE
ELECTRICA

Student,
Mihai RADU
 CUPRINS
Capitolul 1 - Introducere______________________________________________2
1.1. Aspecte generale privind producţia transportul şi distribuţia energiei electrice.______________2

Capitolul 2 – Calitatea energiei electrice şi apariţia fenomenului de poluare

armonică___________________________________________________________5
2.1.Calitatea energiei electrice_________________________________________________________5
2.2. Perturbaţii electromagnetice._______________________________________________________6
2.3. Scurt istoric al fenomenului de poluare armonica_______________________________________8
2.4. Definiţii privind regimul armonic în sistemele electroenergetice.__________________________9

Capitolul 3 - Parametri regimului deformant şi efectele poluării armonice_____12

3.1.Consideraţii generale_____________________________________________________________12
3.2. Efectele poluării armonice în sistemul electroenergetic_________________________________14
3.3 Consideraţii generale privind evaluarea regimului reţelei electrice în condiţii de poluare
armonică__________________________________________________________________________16
3.4. Concluzii_______________________________________________________________________17

Capitolul 4 - Surse de armonici şi evaluarea poluării armonice_______________18

4.1.Perturbaţiile de joasă frecvenţă____________________________________________________18
4.2. Poluarea cu armonici__________________________________________________________19
4.3.Surse de armonici în sistemul energetic__________________________________________21
4.4. Măsurarea armonicilor___________________________________________________________27

Capitolul 5 - Solutii clasice pentru reducerea poluarii armonice______________28

5.1. Reducerea curenţilor armonici generaţi în sistem_________________________________29
5.2.Limitarea zonei parcursă de curenţii armonici____________________________________31
5.3.Modificarea răspunsului în frecvenţă a sistemului energetic________________________32
5.4.Filtre de armonici________________________________________________________________35

Capitolul 6 - Mijloace moderne pentru compensarea poluării armonice_______46

6.1. Convertoare statice cu absorbţie sinusoidală_____________________________________46
6.2. Filtrarea activă__________________________________________________________________49

Capitolul 7- Poluarea electromagnetică a mediului________________________57

7.1.Compatibilitatea electromagnetică a aparatelor de automatizare_________________________57
7.2.Influenta compatibilitatii electromagnetice asupra organismului uman____________________59

1
Bibliografie________________________________________________________62

Capitolul 1 - Introducere

1.1. Aspecte generale privind producţia transportul şi distribuţia

energiei electrice.

Energia electrica este produsă în centrale electrice, care reprezintă un complex

de instalaţii care transforma o formă primara de energie in energie electrica. Procesul de
transformare a energiei primare in energie electrică este realizat de urmatoarele tipuri
de centrale:
 Centrale termoelectrice ;
 Centrale hidroelectrice ;
 Centrale nuclearo-electrice.
Centralele termoelectrice folosesc ca energie chimica primara combustibil
gazos (gaze naturale), carbune sau combustibil lichid (pacura). Aceste centrale sunt
formate din turbine care transformă energia chimica în agent termic (abur) punând in
mişcare generatoarele electrice ce produc energia electrica la o tensiune de 6 Kv. Dupa
felul energiei livrate, centralele termoelectrice se clasifica in doua categorii:
 centrale termoelectrice cu condensaţie – produc numai energie electrica si
termica
 centrale electrice de termoficare – cu producere combinata de energie termica

Dupa tipul motorului termic distingem urmatoarele tipuri de centrale:

 centrale termoeletrice cu turbine cu abur;
 centrale termoelectrice cu turbine cu gaz ;
 centrale termoelectrice cu motoare cu ardere internă.
Centralele hidroelectrice folosesc ca sursă primară energia hidraulică
potentială şi cinetică a caderilor de apă naturală sau artificială pentru producerea
energiei electrice. Curentul de apă acţionează turbina hidraulică care la rândul ei
acţionează generatorul electric producator de energie electrica.
Centralele hidroelectrice se clasifica din punct de vedere al schemelor de amenajare in:
 centrale hidroelectrice fără acumulare – construite pe cursul apei cu debite
mari;
 instalatii hidroelectrice cu acumulare – instalate in derivaţie cu cursul natural
al apei;

2
 Centralele nuclearo-electrice folosesc ca sursă primara de energie, energia
degajată, ca sursă de caldura, în reacţiile de fisiune nucleară care au loc in reactoarele
nucleare. În reactoarele nucleare se folosesc drept combustibili urmatoarele materiale:
uraniu natural, uraniu imbogatit.

Energia electrică produsa de generatoarele din centralele enumerate mai sus la o

tensiune de 6 Kv este transmisa in staţiile de transformare care o ridică la o tensiune de
transport de 220 – 400 Kv. Transportul energiei electrice de la un punct la celalalt se
face cu ajutorul reţelelor electrice.
Staţiile electrice de transformare cuprind ansambluri de instalaţii electrice
care indeplinesc urmatoarele funcţii:
 modifică parametrii puterii electrice, corespunzator condiţiilor de transport si
utilizare a energiei electrice;
 conectează doua sau mai multe surse de energie electrica ;
 conectează doua sau mai multe linii electrice de alimentare.
Staţiile electrice de transformare sunt de doua tipuri:
 staţii electrice ridicătoare de tensiune – care se ansambleaza in incinta
centralelor şi ridica tensiunea de la 6 Kv la 220 – 400 Kv ;
 staţii electrice coborâtoare de energie – în care tensiunile de 220 – 400 Kv sunt
coborâte la tensiunea de 110 Kv.
Staţiile de transformare de 110 Kv /20 sau 10 Kv se numesc staţii de distribuţie a
consumatorilor din zona respectivă.
Energia electrica produsă în centrale electrice este transmisă spre consumatori
prin reţele electrice constituite din: linii electrice, staţii de transformare, staţii de
conexiuni, posturi de transformare.
Transmiterea energiei electrice către consumatori se face la diferite nivele de
tensiune stabilite pe baza unor criterii tehnico – economice ţinând seama de pierderile
de energie precum si de valoarea investiţiilor.

3
 Din punct de vedere al scopului pentru care au fost construite se pot distinge
doua categorii de reţele electrice:
 reţele de transport ;
 reţele de distribuţie.
Reţelele de transport a energiei electrice au rolul de a stabili legături între
centralele electrice şi staţiile de transformare precum şi între staţiile de transformare din
sistemul energetic naţional. Aceste reţele au tensiuni înalte şi foarte înalte de 110, 220,
400 Kv. Ele se construiesc pe stalpi metalici sau din beton armat având conductoarele
active din otel-aluminiu pe care se transportă energia electrică si unul sau două
conductoare de protectie din otel sau otel–aluminiu pentru protejarea conductoarelor
active contra descărcărilor atmosferice.
Reţelele electrice de distribuţie au rolul de a face legătura între staţiile de
transformare, punctele de alimentare şi posturile de transformare. Se construiesc pentru
tensiuni între 6 – 35 Kv pentru distribuţia în mediu rural şi 6 – 10 Kv pentru mediu urban.
În cazul cererii mari de putere se poate folosi şi tensiunea de 110 Kv pentru distribuţie.
Aceste reţele au o configuraţie mai complexa şi asigură vehicularea unor puteri relativ
reduse pe distanţe mai scurte şi la un ansamblu limitat de consumatori. Din punct de
vedere constructiv reţelele electrice de distribuţie se realizează sub formă de :
 linii electrice aeriene (LEA) montate pe stalpi ;
 linii electrice subterane (LES) montate subteran .

Posturile de transformare sunt puncte de alimentare care coboara tensiunea de

la 20 la 0.4 Kv pentru a asigura consumatorilor energia electrica necesară în condiţii de
siguranţă atât în regim normal de funcţionare cât şi în regim de avarie. Posturile de
transformare sunt de mai multe tipuri:
 posturi de transformare aeriene – care sunt montate pe stâlpi, si au puteri de
pâna la 250 KvA ;
 posturi de transformare in cabină metalică - cu puteri de până la 1000 KvA;
 posturi de transformare in cabină zidită – cu puteri de până la 1600 KvA.

4
Capitolul 2 – Calitatea energiei electrice şi apariţia fenomenului
de poluare armonică

2.1.Calitatea energiei electrice

Aspectele legate de calitatea energiei electrice furnizate consumatorilor au

preocupat specialiştii înca din primii ani ai utilizării pe scară largă a curentului alternativ;
în ultimele două decenii se constată însä o revigorare a interesului pentru acest
domeniu datorită dezvoltării explozive a echipamentelor şi tehnologiilor bazate pe
electronica de putere, creşterii sensibilitătii receptoarelor la perturbaţile tensiunii de
alimentare precum şi a conştientizării din ce în ce mai acute a faptului că energia
electrică este un produs ca oricare altul.
Calitatea energiei electrice constituie în prezent o preocupare majoră atât pentru
distribuitorii cât şi pentru utilizatorii acestei forme de energie. Termenul de calitate a
energiei electrice (power quality) a devenit deosebit de popular dupa anul 1980 şi
reprezintă un generic acoperitor pentru o multitudine de perturbaţii electromagnetice ce
pot apărea în sistemele de distribuţie electroenergetice (în special de medie şi joasa
tensiune). Totuşi este necesar să menţionăm că sintagma de calitate a energiei electrice
nu este unanim acceptată si utilizată pe plan mondial, existând în prezent mai mulţi
termeni folosiţi pentru a descrie relaţia furnizor de energie electricä - utilizator, inclusiv
influenţele reciproce. Dintre aceştia, Comisia Internaţională de Electrotehnică (CEI) îl
promovează pe acela de compatibilitate electromagnetică, termenul fiind preluat de
toate tările afiliate la acest organism.
Interesul crescând, manifestat in ultima perioada pentru problematica amintită
este explicat de specialişti prin apariţia următoarelor aspecte.
1.Echipamentele au devenit mai sensibile la perturbaţiile tensiunii de
alimentare. Într-adevär, în special generaţiile actuale de echipamente electronice
(casnice sau industriale) şi sisteme de comandă ale proceselor tehnologice sunt mult
mai sensibile decât echipamentele de acum 10 sau 20 de ani. În acelasi timp,
companiile industriale au devenit mai atente la pierderile de timp de producţie având în
vedere marginile de profit reduse caracteristice economiei moderne.
În ceea ce priveşte piaţa consumatorilor casnici, electricitatea este consideratä,
din ce în ce mai mult, ca un drept fundamental de care se poate beneficia in
permanenţa. Consecinţa este că orice întrerupere în alimentarea cu energie electrică va
conduce la reclamaţii mereu mai mari, chiar dacă nu se constată pierderi legate de
aceastä întrerupere.
2.Echipamentele moderne produc perturbaţii in sistemul de alimentare.
Echipamentele electronice sunt nu numai sensibile la perturbaţiile existente în reţeaua
de alimentare ci şi generează perturbaţii pentru alţi consumatori. Creşterea numărului şi
a puterii sistemelor de acţionare cu turaţie reglabilă este semnificativă în liniile
tehnologice actuale, convertoarele de frecvenţä din structura acestora find caracterizate
printr-o puternică deformare a curentilor absorbiţi din reţea.
Acestora li se adaugă consumatorii casnici care, datorită numarului mare, pot
cauza probleme serioase în reţelele de distribuţie de joasä tensiune.
3.Au sporit presiunile pentru apariţia unor norme în domeniu şi impunerea

5
unor criterii de performanţa. Până nu demult, utilizatorii de energie electrica erau
priviţi de către furnizori ca simple sarcini, fumizorii fiind cei care decideau ce este
rezonabil în relaţiile contractuale dintre cele douä părţi. Dacă apăreau probleme, primii
trebuiau sä ia măsuri pentru eliminarea acestora sau, în cel mai bun caz, trebuiau să
plateasca furnizorul pentru a rezolva aceste probleme.
În prezent, utilizatorii sunt trataţi din ce în ce mai mult drept clienţi şi a apărut
tendinţa cuantificării diferitelor tipuri de perturbaţii existente în sistemele de alimentare
cu energie. Electricitatea este privită ca un produs cu anumite caracteristici care trebuie
măsurate, prognozate, garantate, îmbunătăţite, etc. Această abordare este potentata de
tendinţele de privatizare şi deregularizare care sunt tot mai evidente în industria
energetică şi pe piaţa de energie.
4. Furnizorii doresc să îmbunătăţească calitatea produsului livrat.
Marea majoritate a furnizorilor urmăresc, din fericire, o îmbunătăţire permanentă
a calităţii energiei şi serviciilor pe care le asigură, dezvoltând sisteme caracterizate
printr-o fiabilitate ridicată a aprovizionării cu energie.
5. În timp, alimentarea cu energie s-a îmbunătăţit permanent.
O parte importantă a interesului crescând pentru probleme precum golurile de
tensiune sau regimul deformant este determinată de calitatea ridicată a tensiunii
furnizate. Întreruperile de durată în alimentarea cu energie electricä au devenit din ce în
ce mai rare în ţările industrializate, astfel încât s-a încetaţenit ideea greşită că
electricitatea este ceva întotdeauna disponibil şi de bună calitate. Faptul că în sistemul
energetic există şi situaţii care nu pot fi prevăzute sau eliminate a fost uşor de uitat.
6. Calitatea energiei electrice a devenit măsurabilă.
Apariţia dispozitivelor electronice capabile să masoare şi să afişeze forme de
undă, a contribuit în mod evident la creşterea interesului pentru calitatea energiei.
Componentele armonice sau golurile de tensiune nu puteau fi măsurate, în mod uzual şi
pe scară largă, în trecutul nu prea îndepartat. Determinările se limitau la valorile efective
ale tensiunii sau curentului, valoarea frecvenţei şi intreruperile de durată, fenomene care
în prezent sunt considerate elemente ale calităţii energiei dar care atunci erau privite ca
simple aspecte ale regimurilor de funcţionare ale unui sistem energetic.

2.2. Perturbaţii electromagnetice.

Perturbaţiile electromagnetice generate în sistemele electro-energetice pot fi
determinate de fenomene sau evenimente care au loc în sistemele de transport şi
distribuţie a energiei electrice sau la consumatori. În general, se pot deosebi
urmatoarele categorii:
a. Goluri de tensiune sau întreruperi de scurtă durată provocate de defecte
trecătoare în sistemul analizat sau de defecte permanente în puncte îndepartate ale
reţelelor electrice şi care determină funcţionarea protecţiilor şi/sau a automatizărilor de
repunere sub tensiune;
b. Întreruperi de lungă durată determinate de defecte în reţele;
c. Supratensiuni tranzitorii (de origine atmosferică sau de comutaţie);
d. Variaţii lente de tensiune produse de modificări ale sarcinii;
e. Variaţii rapide de tensiune determinate de comutaţia sarcinilor de putere ridicată;
f. Fluctuaţii rapide de tensiune (inclusiv efectul de flicker);
g. Generarea de armonici de curent sau tensiune;

6
h. Dezechilibre de tensiune determinate de alimentarea sarcinilor dezechilibrate;
i. Variaţii de frecvenţa.
Prin perturbaţie electromagnetica se întelege, orice fenomen electromagnetic
susceptibil să degradeze funcţionarea unui aparat, echipament, sistem sau să
influenţeze defavorabil materia vie sau pe cea inerta. Prin degradarea funcţionării se
înţelege modificarea nedorită a caracteristicilor de funcţionare ale aparatului,
echipamentului, sistemului în raport cu cele prevăzute de proiectant.
Aparatul, echipamentul, sistemul care emite perturbaţia poate fi numit sursă sau
emiţator de perturbaţie electromagnetică, iar cel care o recepţionează este numit
receptor de perturbaţie electromagnetică. Orice aparat, echipament, sau sistem electric /
electronic poate fi în acelaşi timp emiţător sau receptor de perturbaţie electromagnetica.
Nivelul unei perturbaţii electromagnetice se poate exprima:
 În unităţi absolute (valoarea de varf, valoarea medie, valoarea efectiva a
tensiunii, curentului, intensitaţii câmpului electric, magnetic, puterii etc.);
 În unităţi relative liniare (valoarea relativa este obţinută prin raportarea la o
marime de referinţă.);
 În unităţi logaritmice exprimate în dB.
Clasificarea perturbaţiilor electromagnetice:
a. După natura emisiei perturbaţiei:
 perturbaţii conduse: caracterizate prin mărimi referitoare la curent si tensiune;
 perturbaţii radiate : caracterizate prin mărimi referitoare la câmp electric si
magnetic ;
b. După durata de timp:
 perturbaţii permanente: de ex: armonicile introduse în reţea de consunatorii
neliniari, emisiile radio şi tv, etc. - afectează în special circuitele analogice;
 perturbaţii tranzitorii: de ex: descărcarile atmosferice, supratensiunile şi
supracurenţii în circuitele electrice, descărcările electrostatice, emisiile
electromagnetice ce insoţesc comutaţiile şi defectele de izolaţie în instalaţiile de
I.T. – afectează în special circuitele numerice.
c. După caracteristicile spectrului de frecventa:
 perturbaţii de joasă frecvenţă < 9khz;
 perturbaţii de înaltă frecvenţă > 9khz.
Cea mai mare parte din echipamentele electrice şi electronice sunt generatoare
de regim deformant şi producătoare de perturbaţii electromagnetice. Acestea produc,
alături de sursele naturale – unele deosebit de puternice ( ex: descărcările atmosferice)
– generatoare de zgomot electromagnetic, perturbaţii care se transmit către consumatori
prin conducţie electrica şi prin radiaţie electromagnetica.
Trebuie precizat că încă nu există o unanimitate a specialiştilor energeticieni
referitor la încadrarea fenomenelor reale în diferite categorii. Există diferenţe atât între
SUA şi Europa, cât şi între diferitele ţări ale continentului nostru. În prezent se fac mari
eforturi de către organismele internaţionale abilitate în domeniu (în special CEI,
Comunitatea Europeana, CENELEC, UNIPEDE, CIGRE, CIRED s.a.) pentru
armonizarea diferitelor puncte de vedere.
Din multitudinea fenomenelor electromagnetice prezentate anterior, se va trata în
continuare numai poluarea armonica a reţelelor de distribuţie a energiei electrice.

7
2.3. Scurt istoric al fenomenului de poluare armonica
Incidenţa în relaţia furnizor-utilizator de energie electrică, a problemelor legate de
poluarea armonică a crescut în ultima perioadă şi a devenit o preocupare majoră pentru
specialiştii din sectorul electroenergetic. Totuşi, poluarea armonică nu este un fenomen
nou: probleme legate de componentele armonice ale undelor de tensiune si/sau curent
au aparut chiar de la începutul utilizării industriale a energiei electrice.
În timp, armonicile au fost considerate în mod repetat drept cauza unei mari
varietaţi de fenomene şi evenimente în sistemele electrice de transport si utilizare, chiar
dacă forma de manifestare şi modul de rezolvare a acestora au fost într-o continuă
schimbare. Este interesant de menţionat ca la sfârşitul secolului XIX şi începutul
secolului XX, problemele erau legate de tensiunile armonice existente în sistemele de
transport şi distribuţie; întradevär datorită modului constructiv, conţinutul în armonici al
tensiunii furnizate de generatoarele utilizate în acea perioadă era relativ ridicat. Ulterior,
neplăcerile au apărut datorită introducerii pe scară largă a receptoarelor neliniare care
constituie surse importante de curenţi armonici.
Prima menţionare legată de utilizarea analizei armonice ca modalitate de
rezolvare a unei probleme practice de electrotehnică este facută în anul 1893. C.P.
Steinmetz a identificat drept cauză a supraîncalzirii unui motor electric (montat Ia
Hartford, SUA) supratensiunea determinată de fenomene de rezonanţa serie pe linia de
alimentare având o lungime de 10,13 mile şi functionând la 125 Hz. Problema era tipica
pentru SUA unde sistemele de transport al energiei electrice aveau frecvenţe de 125,
133 sau 140 Hz; sistemele europene, funcţionând la frecvenţe mult mai mici (f ≤ 50 Hz),
nu au fost confruntate cu astfel de evenimente.
În anul 1895, principalii producatori americani (G.E. şi Westinghouse) au introdus
în fabricaţie noi generatoare cu înfăsurări distribuite pe întreaga circumferinţă în scopul
îmbunătăţirii formei de undă a tensiunii furnizate; noul tip de maşinä (AP) este descris
ca generând o tensiune “aproape” sinusoidală, în timp ce despre vechiul tip (AT) se
specifică “era limitat pentru linii de transport cu o lungime de 5... 10 mile din cauza
formei de undă” .
A doua menţionare în literatura de specialitate a unor probleme legate de
armonici apare la inceputul secolului şi face referire la valori ridicate ale curentului de
nul în cazul funcţionării în paralel a generatoarelor având neutrul legat la pământ; este
vorba desigur despre însumarea armonicilor de rang multiplu de trei în cazul sistemelor
cu conexiune stea, fenomen binecunoscut în prezent.
Generarea pe scara larga a curentilor armonici de către receptoare sau alte
dispozitive şi echipamente existente în sistem a început în anii 1930 odată cu
introducerea tehnologiilor bazate pe descarcarea în arc (surse de luminä, cuptoare
electrice, instalatii de sudare); transformatoarele reprezentau de asemenea o importantă
sursă armonică, în timp ce principala problemă care a trebuit rezolvată a reprezentat-o
interferenţa cu sistemele telefonice. Cuplajul inductiv între reţelele aeriene de transport
şi distribuţie a energiei electrice şi cele telefonice montate pe aceiaşi stâlpi inducea
tensiuni parazite suficient de mari pentru a perturba traficul telefonic.
După 1950, când distribuitorii au evidenţiat impactul tehnico-financiar al factorului
de putere scăzut şi au impus penalităţi consumatorilor industriali, a devenit economică
utilizarea bateriilor de condensatoare pentru compensarea circulaţiei de putere reactivă.
Prezenţa acestor condensatoare în sistemele de distribuţie a creat însă condiţii

8
pentru apariţia unor posibile fenomene de rezonanţă determinate de:
 existenţa în sistemele de distribuţie a unei game largi de frecvenţe armonice
(în special în gama 150.. .550 Hz);
 introducerea unui număr relativ mare de baterii de condensatoare (de puteri
diverse) în diferite noduri ale sistemelor electro-energetice;
 modificarea reactanţei inductive echivalente prin modificarea configuraţiei
sistemului, introducerea de transformatoare sau bobine de limitare, etc.
Inductanţele şi capacităţile existente în sistem formează circuite rezonante serie
sau paralel având, în general, frecvenţe proprii în gama 200-600 Hz; acest interval
corespunde armonicilor de rang 5-11, armonici generate de multe echipamente neliniare
racordate la reţelele de alimentare.
Începând din anii 1960-1970, poluarea armonică a sistemelor de putere a crescut
datorită dezvoltării explozive a dispozitivelor electronice semiconductoare. Îmbunătăţirile
tehnologice au permis creşterea performanţelor şi reducerea costurilor astfel încât
electronica de putere a pătruns rapid şi masiv atât în sectoarele industriale cât şi în cele
casnice sau terţiare. Principalele avantaje ale noilor tehnologii şi echipamente sunt
reducerea costurilor de producţie (prin creşterea randamentelor şi reducerea costurilor
de mentenanţă), reducerea gabaritelor şi greutaţilor, îmbunătăţirea posibilităţilor de
control, etc.
În prezent, în ţările dezvoltate, circa 50 % din receptoarele unui consumator
industrial constau din convertoare de frecvenţă (pentru alimentarea acţionărilor reglabile
de c.a. sau c.c.), surse în comutaţie (pentru alimentarea sistemelor de calcul sau a
controlerelor de proces) şi din balasturi electronice. Datorită caracteristicii neliniare a
sarcinilor menţionate mai sus (care utilizează diode, tiristoare sau tranzistoare pentru
conversiile c.a.-c.c., c.c.-c.a. sau c.c.-c.c.), în sistemele de distribuţie industriale apar
cantităţi însemnate de tensiuni sau curenti armonici; efectul acestor unde nesinusoidale
asupra altor elemente ale sistemului, atât pe teritoriul consumatorului industrial cât şi în
afara acestuia, poate fi deosebit de periculos.
În general, consumatonii neliniari contribuie la degradarea calităţii energiei
electrice prin generarea de curenţi armonici, circulaţia acestora determinând
distorsionarea undei de tensiune în punctul de racord (dar şi în alte părţi ale sistemului)
datorită impedanţei finite a sistemului electroenergetic.
Efectele fenomenelor de rezonanţă, care pot amplifica undele armonice
(creşterea tensiunii în diferite puncte ale reţelelor electrice, supraîncărcarea
transformatoarelor şi în special a bateriilor de condensatoare, etc.), precum şi faptul că
nu există o alternativă viabilă la introducerea masivă a electronicii de putere în toate
sectoarele vieţii economice şi sociale a determinat în ultimii ani o nouă creştere a
interesului specialiştilor pentru poluarea armonică.

2.4. Definiţii privind regimul armonic în sistemele electroenergetice.

S-a menţinat anterior că nu există încă o unanimitate de păreri asupra încadrării
fenomenelor care apar într-un sistem electroenergetic în diferitele categorii ale
perturbaţiilor electromagnetice şi nici asupra vocabularului utilizat. Interesul crescând
arătat problemei calităţii energiei electrice a fost acompaniat de dezvoltarea unei
terminologii specifice pentru descrierea fenomenelor caracteristice. Din păcate, această
terminologie nu este unitară, întâlnindu-se fie concepte şi definiţii diferite, fie interpretări

9
diverse ale acelorasi noţiuni.
Din această cauză, în continuare se prezintă o consistentă terminologie legată
de problematica compatibilităţii electromagnetice (se insistă asupra fenomenului de
poluare armonică) în sistemele electroenergetice.
1. Mediul electromagnetic: totalitatea fenomenelor electromagnetice existente
într-un loc dat. Mediul electromagnetic poate fi specificat prin prezentarea surselor sale
active de emisie electromagnetică (artificiale – sisteme tehnice, instalaţii industriale etc.,
sau naturale – decarcări atmosferice, radiaţia cosmică, etc.)
2. Perturbaţie electromagnetică (PEM): orice fenomen electromagnetic care
poate degrada performanţa unui dispozitiv, echipament, sau sistem, sau afecta
defavorabil materia vie sau inertă.
3. Zgomot electromagnetic: fenomen electromagnetic variabil în timp nepurtând
aparent informaţie şi care se poate suprapune sau combina cu un semnal util.
4. Semnal nedorit: semnalul care poate afecta recepţia unui semnal util.
5. Interferenţă electromagnetică: degradarea performanţei unui echipament, unui
canal de transmisie sau a unui sistem, cauzată de o PEM.
6. Emisie (electromagnetică): fenomen prin care energia electromagnetică este
emanată de către o sursă.
7. Nivel (al unei mărimi variabile): valoare medie sau altă valoare ponderată a
unei mărimi variabile în timp,evaluată într-un mod specific într-un interval de timp
specificat.
8. Nivel de emisie: nivelul unei PEM de formă dată, emisă de un anumit
dispozitiv şi măsurată într-un mod specificat.
9. Imunitate la o perturbaţie : aptitudinea unui dispozitiv, aparat sau sistem de a
funcţiona, fără a se degrada, în prezenţa unei PEM.
10. Nivel de imunitate: nivel maxim al unei PEM de formă dată, aplicată unui
anumit dispozitiv, echipament sau sistem, pentru care acesta rămâne capabil să
funcţioneze la un grad prescris de performanţă.
11. Compatibilitate electromagnetică: (abreviere CEM)- aptitudinea unui
echipament sau sistem de a funcţiona satisfăcător în mediul său electromagnetic fără a
produce el însuşi PEM intolerabile pentru orice se găseşte în acest mediu.
12. Nivel de compatibilitate (electromagnetică): nivel maxim specificat al PEM la
care este de aşteptat să fie supus un dispozitiv, echipament sau sistem ce funcţionează
în anumite condiţii.
13. Nivel de planificare: nivel al PEM, utilizat în scop de planificare, pentru a
evalua impactul asupra reţelei al sarcinii utilizatorilor. Nivelurile de planificare sunt
inferioare nivelurilor de compatibilitate.
14. Nivel de perturbare: mărime statistică care exprimă valoarea unui fenomen
electromagnetic capabil să perturbe funcţionarea unui dispozitiv.
15. Limita de perturbaţie: nivelul de perturbaţie maxim admis, măsurat printr-o
metodă specificată.
16. Limită de emisie: valoare maximă specificată a nivelului de emisie a unei
surse de PEM.
17. Limită de imunitate: valoarea minimă specificată a nivelului de imunitate.
18. Susceptibilitate electromagnetică: inaptitudinea unui dispozitiv, echipament
sau sistem de a funcţiona, fără a se degrada, în prezenţa unei PEM.
19. Nivel de susceptibilitate al echipamentului: nivel de perturbaţie care ar afecta

10
funcţionarea echipamentului (evident, acesta trebuie să fie cel puţin egal cu nivelul de
imunitate stabilit prin teste).
20. Punct de cuplare (PC): punctul în care trebuie să fie considerată CEM.
Acesta poate fi punctul în care sunt conectate reţeaua de distribuţie a furnizorului de
energie electrică şi reţelele clientului.
21. Punct comun de cuplare (PCC): punct situat pe reţeaua de alimentare
electrică publică, cel mai apropiat electric de instalaţia unui anumit comsumator, şi la
care sunt sau pot fii racordate alte instalaţii ale consumatorilor.
22. Punct de cuplare intern (PCI): punct de cuplare în interiorul sistemului
industrial sau al instalaţie studiate.
23. Impedanţa reţelei (de alimentare): impedanţa reţelei de alimentare văzută
dintr-un PCC.
24. Instalaţia consumatorului: instalaţie ce include echipamentele care aparţin
consumatorului şi care este racordată la reţeaua publică într-un PCC.
25. Echipament monofazat: echipament conectat între o fază activă şi un
conductor neutru.
26. Echipament bifazat: echipament conectat între două conductoare active
(faze).
27. Echipament trifazat: echipament conectat la trei conductoare active şi care
este astfel reglat încât curenţii în cele trei conductoare sunt practic identici (aceeaşi
formă a curbei şi aceeaşi amplitudine) şi defazaţi între ei cu un unghi care corespunde
unei treimi din perioada fundamentalei.
28. Puterea de scurtcircuit SSC: valoarea convenţională a puterii de scurtcircuit
trifazată, caracteristică fiecărui nod din sistemul energetic.
29. Puterea aparentă nominală a echipamentului SN : puterea calculată din
valoarea efectivă a curentului nominal de fază şi cea a tensiunii de alimentare prin
relaşiile cunoscute.
30. Tensiune de alimentare: valoarea efectivă a tensiunii existente la un moment
dat în punctul de furnizare.
31. Fundamentală, componentă fundamentală: componenta de ordinul 1 a
dezvoltării în serie Fourier a unei mărimi periodice.
32. Armonică, componentă armonică: componentă de ordin mai mare decât 1 a
dezvoltării în serie Fourier a unei mărimi periodice.
33. Ordin (al unei armonici): număr întreg egal cu raportul dintre frecvenţa unei
armonici şi frecvenţa fundamentalei.
34. Ponderea armonicii (de ordin) n: raport între valoarea efectivă a armonicii de
ordin n şi valoarea efectivă a fundamentalei.
35. Ponderea fundamentalei: raport între valoarea efectivă a componentei
fundamentalei şi valoarea efectivă a unei mărimi alternative.
36. Conţinut de armonici (reziduu armonic): mărime obţinută prin extragerea
componentei fundamentalei dintr-o mărime alternativă.
37. Ponderea armonicilor: raport între valoarea efectivă a conţinutului de
armonici şi valoarea efectivă a unei mărimi alternative.
38. Clase de medii electromagnetice: caracterizează influenţele pe care
perturbaţiile existente în sistemul de alimentare le pot avea asupra funcţionării
echipamentelor, după cum urmează:
 Clasa 1 – se referă la reţelele protejate, cu niveluri de compatibilitate inferioare

11
 celor publice, şi care cuprind aparate foarte sensibile la perturbaţiile din reţeaua
de forţă.
 Clasa 2 – se referă în general la PCC şi PCI, nivelurile de compatibilitate ale
acestei clase fiind identice cu cele ale reţelelor publice.
 Clasa 3 – se referă numai la PCI din medii industriale, nivelurile de compatibilitate
fiind superioare celor din clasa 2 pentru anumite perturbaţii.

Capitolul 3 - Parametri regimului deformant şi efectele poluării

armonice

3.1.Consideraţii generale
Sistemul electroenergetic, format din sursele de producere a energiei electrice,
instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei electrice până la punctul de consum
inclusiv instalaţiile de la consumator (receptorii de energie electrică), formează un
ansamblu funcţional în echilibrul energetic producţie-consum. El reprezintă un sistem cu
multe variabile de stare cu parametrii liniari sau liniarizati, în mare parte variabili în
funcţie de frecvenţă. Sistemul electroenergetic este proiectat pentru funcţionare la
frecvenţa de 50Hz, ţinând seama de criteriul maximului economic şi rezervei de
stabilitate, pentru o funcţionare sigură la apariţia unor incidente provocate de factori
poluanţi. Funcţionarea echilibrată a sistemului electroenergetic este sigură daca valorile
parametrilor şi mărimilor de stare se încadrează în limitele admise pentru obţinerea
maximului economic şi siguranţei în funcţionare.
Limitele valorilor maxime şi minime ale parametrilor de regim şi mărimilor de
stare deduse din numeroase calcule şi analize de regimuri sunt stabilite prin
reglementări (norme, prescripţii, instrucţiuni de exploatare şi proiectare). Orice abatere a
parametrilor de stare de la limitele impuse (admise) conduce la apariţia starilor critice
ale sistemului electroenergetic (îndepartarea de maximul economic şi de siguranţă).
Mărimile de stare caracteristice regimului de maxim economic şi de siguranţă,
constituie atributul de functionare normala şi de asigurare a calităţii energiei electrice.
Condiţia de calitate a energiei electrice se pune cu exigenţa mărită fată de alte produse
ale economiei initiale. Energia electrica nu se poate constitui ca rebut şi nici remedia de
către beneficiar, nu se poate recondiţiona şi, mai mult decat atât, o calitate
necorespunzătoare a energiei electrice poate provoca daune considerabile la
producator, în transport la distribuitori şi la consumatorul propriu zis.
Calitatea energiei electrice într-un nod al sistemului electroenegetic este strâns
legată de reţeaua electrică în mod concret prin următorii indicatori trataţi în literatura de
specialitate:
 calitatea tensiunilor în noduri;
 calitatea frecvenţei;
 continuitatea alimentării cu energie electrica.
Poluarea armonică în sistemele electroenergetice reprezinta una din importantele
cauze ale deteriorării calitaţii energiei electrice. În regim normal nepoluat de funcţionare
sursele de energie electrica într-un sistem electroenergetic asigură un nivel de calitate a
energiei electrice în conformitate cu normele şi prescripţiile de exploatare.

12
 Vom analiza în continuare principalele cauze ale poluării armonice din sistemul
electroenergetic.
a) Distorsiunea formei de undă a tensiunii si curentului
Forma de undă sinusoidală de tensiune şi de curent în reţelele electrice poate fi
distorsionată (deformată) din cauza prezenţei elementelor neliniare în reţea, printre care
se menţionează:
 bobinele cu miez de fier şi feromagnetice;
 codensatoarele de forţă montate în reţea;
 circuite redresoare necomandate;
 circuite cu diode redresoare comandate;
 procese tehnologice ce folosesc arc electric, cuptoare, instalaţii de sudura, etc.;
 instalaţii electrice de electroliză;
 tracţiunea electrica;
 electronica de putere,etc.
Regimul deformant al undei de tensiune şi curent se defineşte ca find regimul
permanent de funcţionare al reţelelor electrice de tensiune altemativă care alimentează
elemente deformante din categoria celor enumerate mai sus. Elementul deformant este
un receptor care produce şi amplifică tensiunile armonice. Elementele deformante in
reţele electrice sunt de doua tipuri:
 Elemente deformante de categoria I-a, reprezentând elemente de circuit care,
alimentate cu tensiuni sau curenţi sinusoidali, produc fenomene deformante;
 Elemente de categoria a Il-a, sunt cele care nu generează regim deformant dar,
alimentate cu surse deformante, amplifică aceste deformari (circuite oscilante);
b) Nesimetria sistemului trifazat în reţele
Regimul nesimetric şi dezechilibrat, permanent produs de sarcinile inegale pe
cele trei faze ale reţelelor şi de nesimetria impedantelor aceleiaşi reţele trifazate pe
lângă faptul că are efecte negative indirecte asupra funcţionării sistemului energetic
contribuie şi la poluarea armonică.
Existenta secvenţei simetrice inverse a tensiunui în reţea datorată regimului
nesimetric provoacă înfasurările generatorului, fenomene ce conduc la poluare cu
armonici. Apar astfel în stator armonicile intregului spectru.

Parametrii caracteristici ai regimului deformant in reţelele electrice:

 Ponderea armonicii de rang n, determinată ca raport procentual dintre
amplitudinea armonicii şi fundamentală:

a=(An/A1):1OO

 Reziduul deformant

N 2
D A
n2
n

13
  Coeficientul global de distorsiune al undei sinusoidale (tensiune sau curent)
definit ca raportul în procente dintre valoarea efectivă a reziduului deformant şi
valoarea efectivă a fundamentalei:

n N

A 2
n
  n2

A1

în care:
n - rangul armonicii;
An - amplitudinea armonicii de rang n;
A1 - amplitudinea fundamentalei.

 Coeficientul de forma al undei de tensiune sau curent, definit ca raportul dintre

valoarea efectiva a undei periodice nesinusoidale şi valoarea medie a
semiperioadei curbei.
Aef
Kf 
A(T / 2 )

 Factorul de vârf definit ca raportul dintre amplitudinea maximă a undei

nesinusoidale şi valoarea efectivă a acesteia.
Amax
Kv 
Aef

 Nivelul armonicilor definit ca raportul în procente dintre valoarea efectivă a

amplitudinii armonicii de rang n şi amplitudinea fundamentalei.
Anef
Vn   100
A1ef
În reţeaua de transport şi distribuţie a energiei electrice precum şi la consumator
îndeosebi apar surse de poluare armonică ce reprezintă un factor important în
înrăutăţirea indicatorilor de calitate ai energiei electrice. Aceasta alterare a indicatorilor
de calitate duce la nerespectarea maximului economic şi de siguranţă.

3.2. Efectele poluării armonice în sistemul electroenergetic

Existenţa regimurilor deformante în sistemul electroenergetic afectează
parametrii de funcţionare ai echipamenetelor şi influenţează negativ regimurile de
funcţionare.
Principalele efecte ale poluării armonice în sistemele electroenergetice se pot
cuantifica, ceea ce poate servi la justificarea măsurilor ce se intreprind pentru
diminuarea acestor efecte.
Vom enumera în continuare principalele efecte negative ale poluării armonice:

14
a) Pierderile de putere activa în reţeaua poluată armonic;
Efectele termice suplimentare ce apar în reţele datorită poluării armonice
provoacă urmatoarele categorii de pierderi:
 Pierderi în materialele conductoare;
 Pierderi în materialele magnetice pentru armonica de rang n.
b) Pierderi în materiale dielectrice;
Marimea care defineşte pierderile active în dielectric este unghiul de pierderi.
c) Rezonanţa armonică pe tensiune;
Curentul armonicii de rang n ce străbate un element de reţea R, L, C are expresia:

Un U n e jn
In  
Z n R  n L  n C

Dacă în elementul de reţea analizat pentru armonice de rang k este îndeplinită

condiţia kωL = 1/kωC, atunci curentul va avea valoarea maximă şi deci ne confruntăm
cu efectul de rezonanţă de curent pentru armonica k.
U
K k
R

d) Creşterea potenţialului punctului neutru pentru conexiuni Y 0 ale transformatoarelor

sau altor receptoare;
e) Supraîncărcarea circuitelor de nul ale reţelelor electrice;
f) Apariţia de supracurenţi în reţele electrice trifazate.
Rezonanţa de curent în circuitele consumatorilor de energie electrică poate apare
într-un nod de consum în care sunt racordate receptoare generatoare de curenţi
armonici (de exemplu baterii de condensatoare, redresoare şi alte receptoare neliniare).
Putem spune că efectele regimului deformant în reţelele electrice influenţează
negativ economicitatea funcţionării sistemului electroenergetic în ansamblu şi pe
componente astfel:
 afectarea funcţionarii echipamentelor electronice de protecţie, automatizare şi
comandă;
 producerea de pierderi suplimentare în transportul şi distribuţia energiei electrice;
 solicitarea peste limitele admise a instalaţiilor statice de compensare a puterii
reactive;
 provocarea scăderii randamentelor motoarelor electrice;
 încărcarea suplimentară a elementelor sistemului electroenergetic;
 apariţia supratensiunilor periculoase pentru instalaţiile sistemului energetic
national în condiţii de rezonanţă pentru anumite armonici;
 micşorarea factorului de putere la consumatorii deformanţi şi în reţeaua de
alimentare cu energie electrica.

3.3 Consideraţii generale privind evaluarea regimului reţelei electrice

în condiţii de poluare armonică
Un regim deformant este caracterizat prin prezenţa armonicilor în instalaţiile
electrice. El poate fi caracterizat prin fenomenele deformante particulare care apar în

15
acest caz, şi în special prin efectele binecunoscute pe care le produce.
Astfel, fenomenele deformante pot produce efecte de rezonanţă în reţelele şi
masinile electrice; ele măresc puterea aparentă, provocând astfel o micşorare a
factorului de putere; micşoreaza, în general, randamentul aparatelor receptoare; tot
datorită fenomenelor deformante, liniile de telecomunicaţii suferă anumite influenţe
supărătoare din cauza existenţei acestor fenomene în reţelele electrice vecine; în sfârşit,
fenomenele deformante introduc erori suplimentare în aparatele de măsură.
Un regim dezechilibrat în cadrul unei reţele electrice este caracterizat prin
apariţia unor curenţi de succesiune inversa şi/sau homopolara. Aceşti curenţi vor circula
de-a lungul reţelei, în sens contrar curenţilor produşi de generatoare, adica de la un
defect către surse. Va exista deci, în orice punct al reţelei o suprapunere de curenţi de
succesiuni diferite.
Un exemplu în acest sens îl constituie un motor asincron, aflat într-un punct
oarecare al reţelei, care este alimentat cu aceşti curenţi nesimetrici, adică atât cu un
sistem de curenţi de succesiune directă, cât şi cu un sistem de curenţi de succesiune
inversă. Sistemul de curenţi de succesiune directă produce în intrefierul maşinii un câmp
învârtitor, care va produce mişcarea rotorului în acelaşi sens cu câmpul. Sistemul de
curenţi de succesiune inversă produce, în general, un câmp învârtitor de o intensitate
diferită faţă de primul, care se va roti în sens invers, însa cu aceeaşi viteză de
sincronism. Cămpul rezultant este echivalent cu un câmp învârtitor care se va roti cu
viteza de sincronism într-un sens sau altul, dupa cum primeaza câmpul direct sau
câmpul invers şi cu un câmp alternativ fix în spaţiu. Rezulta deci că, un motor asincron
funcţionând într-o reţea electrică trifazată dezechilibrată se comportă ca o maşină
trifazată normală, peste care se suprapune o maşină monofazată, consecinţă find
încălzirea excesivă a motorului asincron.
Într-o reţea electrică complexă, circulaţia armonicilor de curent electric şi căderile
de tensiune corespunzătoare acestora provoacă amplificări ale armonicelor de curent şi
de tensiune, pierderi suplimentare de energie electrică, influenţe electromagnetice
asupra sistemelor de telecomunicaţii, precum şi alte fenomene electromagnetice
(supratensiuni, suprasarcini, funcţionarea eronată a sistemelor de protecţie şi
automatizare). Efectele de amplificare ale armonicelor de curent şi de tensiune se
produc ca urmare a suprapunerii frecvenţei proprii a circuitelor formate din bobine şi
condensatoare cu frecvenţa uneia din armonicele preponderente.
Armonicele de curent se propagă în toate circuitele conectate la reţea, ceea ce
impune analiza circulaţiei acestor armonici şi stabilirea efectele acţiunii lor asupra unor
elemente ale reţelei electrice.
Într-o reţea poluată armonic, chiar consumatorii care nu constituie sursa de
poluare armonică la nivelul lor pot fi poluaţi cu armonici dacă sunt alimentaţi de la o
reţea poluată armonic şi mai mult decât atât, se poate produce o amplificare a regimului
armonic în situaţia în care aceşti consumatori au în structura lor circuite neliniare.
Fenomenul de amplificare a armonicelor poate fi pus în evidenţă şi la liniile
electrice de IT şi FIT, funcţionând în gol.
Amplificarea armonicelor poate provoca încălziri suplimentare în maşinile
electrice, ceea ce poate conduce la scăderea puterii acestora.
Distorsiunile curbei tensiunii la bornele receptoarelor poate conduce la reducerea
cuplului motoarelor şi pierderi suplimentare în înfaşurările motoarelor electrice.
Fenomenul de amplificare a armonicelor superioare de tensiune şi curent într-o reţea

16
electrică de transport şi distribuţie până la stări de rezonanţă sunt determinate în
dimensionarea reţelelor care alimentează consumatori deformanţi.
Totodată trebuie avut în vedere creşterea rezistenţei electrice a elementelor
conductoare datorită efectului pelicular ceea ce poate conduce la creşterea pierderilor în
transportul şi distribuţia energiei electrice.
Determinarea tensiunilor în reţelele electrice şi a circulaţiei armonicelor în reţea
impun adoptarea unor ipoteze simplificatoare asupra consumatorilor, elementelor de
reţea şi asupra surselor din sistemul electroenergetic.
Sursa de armonici poate fi considerată în două moduri:
- Sursa de armonici de curent constant este considerată ca sursa ideală de
curent pe armonica de rang n, I n - constant, atât în raport cu tensiunea aplicata la borne
cât şi în raport cu valorile celorlalte armonici generate de consumatorul deformant.
Această ipoteză este acoperitoare din punctul de vedere al amplificării
armonicelor de curent într-o reţea electrică ce nu prezinta compensare longitudinală dar
are elemente transversale capacitive sau inductive. Această situatie apare în mod uzual
în reţelele de transport şi distribuţie.
- Sursa de armonici de tensiune constantă este acoperitoare chiar şi pentru cazul
în care exista compensare serie pe linie.
Într-o altă ipoteză, consumatorul deformant se poate considera că funcţionează
pe o caracteristică de impedantă pe armonica fundamentală, constanţa de secvenţă
directa şi inversă. Dacă se cunoaşte forma curentului absorbit de consumator se poate
determină spectrul de armonici în raport cu armonica fundamentală. Valorile astfel
rezultate ale armonicelor se ataşează unor surse de curenţi constante care modelează
consumatorul în domeniul armonicelor superioare.
Într-o ipoteză mai apropiată de realitate decât primele două, consumatorul
deformant se ia în considerare prin caracteristica sa neliniara care stabileşte relaţia
dintre starea instantanee u(t) a tensiunii de la borne si valorile corespunzătoare I(t) ale
curentului electric. În calculele practice această caracteristică poate fi liniarizată pe
porţiuni prin segmente de dreaptă sau printr-o funcţie în scară.

3.4. Concluzii
Din cele expuse până aici privind efectele negative ale poluării armonice a
sistemului electroenergetic se desprind o serie de concluzii care justifică cu prisosinţa
actualitatea subiectului prezentei lucrări.
În primul rând se poate remarcă multitudinea de fenomene negative şi efectele
acestora asupra funcţionării economice şi sigure a sistemului electroenergetic poluat cu
armonici.
Posibilele identificări şi evaluări ale acestor efecte negative privind poluarea
armonică, îndeamna specialiştii în perfecţionarea continuă a mijloacelor tehnice pentru
întreprinderea măsurilor de înlăturare şi limitare a efectelor negative ale poluării cu
armonici.
Nodurile de consum find principalele surse ale poluării cu armonici este firesc
faptul ca să existe mijloace tehnice adecvate pentru controlul permanent al indicatorilor
caracteristici ai poluării, dat find faptul că apariţia şi nivelul armonicilor este funcţie de
natura consumatorului, de fazele proceselor tehnologice, gradul de măsurare, condiţiile
de mediu, de gradul de compensare a puterilor reactive, de factorul de calitate al

17
schemei de alimentare şi de alti factori.

Capitolul 4 - Surse de armonici şi evaluarea poluării armonice

Natura mediului electromagnetic al instalaţiilor condiţionează buna lor
funcţionare. Cunoaşterea unui mediu înseamnă înainte de toate identificarea surselor de
perturbaţii electromagnetice conţinute. Înainte de a instala un echipament sau un sistem
sensibil este de dorit să se evalueze riscurile legate de apropierea de sursa de poluare
electromagnetica.
În prezentările ce urmează se face o detaliere a tipurilor de perturbaţii grupate pe
niveluri de frecvenţă (joasă frecvenţă şi înaltă frecvenţă) şi funcţie de suportul propagării
(prin conductori- conducţie - sau prin radiaţie) cu ordonarea şi dupa caracteristica lor
temporală (intreţinute sau tranzitorii).

4.1.Perturbaţiile de joasă frecvenţă

Prin perturbaţii de joasă frecvenţă se înteleg acelea a căror gamă de frecvenţă
este sub 1 Mhz. În acest domeniu de frecvenţă, fenomenele pot fi analizate plecând de
la schemele electrice echivalente simple, conţinând rezistenţe, inductanţe mutuale şi
capacitaţi. Până în domeniul frecvenţelor de ordinul Mhz, amplificatoarele se comportă
acceptabil iar cuplajele prin radierea în spaţiul din jur nu sunt prea severe. De
asemenea izolaţiile galvanice sunt de o eficacitate corespunzătoare iar prin cablurile de
lungime normală curenţii pot fi consideraţi constanţi, fără implicarea fenomenelor de
propagare.
În tabelul de mai jos sunt enumerate şi clasificate principalele perturbaţii de
joasă frecvenţă.

Perturbaţii de joasă frecvenţă

Propagate prin conducţie Propagate prin radiaţie
Flicker Gol de tensiune Câmpul de scăpări Scurtcircuite
al transformatorului
Variaţie Supratensiuni lente Curenţi de scăpări Anclanşarea liniilor
de frecvenţă la pământ
Dezechilibru Descărcări Radiaţia liniilor Descărcări
de tensiune atmosferice atmosferice
Variaţie lentă Curenţi tranzitorii Cuptoare
de tensiune de inducţie
Reziduu de cuplaj

Prin perturbaţii întreţinute de joasă frecvenţă se întelege ansamblul de paraziţi a

căror durată depaşeşte o secunda. Aceste perturbaţii se prezintă sub formă de bruiaj de
nivel scăzut şi se întâlnesc sub doua forme:
 variaţii permanente sau cvasipermanente (sporadice) conducând la o compoziţie
spectrala de frecvenţă în banda 0,5-25 Hz;
 şocuri de tensiune producându-se sistematic sau sporadic dar la intervale de timp

18
 mai mari de câteva secunde;

4.2. Poluarea cu armonici

Toate sarcinile neliniare consumă un curent nesinusoidal, compus dintr-un curent
la frecvenţa de 50 Hz care reprezintă armonica fundamentală şi curenţii de armonici a
căror frecvenţă este un multiplu al frecvenţei fundamentale (100, 150,200,250,300 Hz).
Raportul dintre frecvenţa unei armonici şi frecvenţa fundamentală determină rangul
armonicii şi în funcţie de valoarea sa, curbele de tensiune sau de curent produse de
sursele poluante pot fi:
 armonice, dacă rangul lor este un număr întreg;
 subarmonice, dacă rangul lor este subunitar;
 interarmonice, la care rangul lor este difenit de un multiplu întreg al frecvenţei
fundamentale.
Principalele surse poluante din cadrul unui sistem energetic sunt:
 instalaţii electrice şi electronice cu caracteristici neliniare (aparate cu reglaj de
fază generalizate sau reglaj de fază şi de putere mutatoare, instalaţii de
electroliză, cuptoare cu arc electric în perioada topirii, redresoarele necomandate
de la receptoare TV, lămpi cu balast integrat, convertizoare de frecvenţă);
 generatoare şi elemente de transfer din sisternul energetic care datorită
construcţiei (sau imperfecţiunilor constructive) nu realizează mărimi de ieşire de
forma perfect sinusoidală (nivelul perturbaţiei armonice produse de aceste
instalaţii este în general de valoare redusă);
 tracţiunea electrică monofazată;
 compensatoarele statice la cuptoarele cu arc;
 descăncări în gaze (iluminatul fluoreşcent);
 regimuri anormale de funcţionare a sistemului energetic (maşini unelte rotative
sau transformatoare în suprasarcina, descarcarea Corona etc.)

Datorită creşterii nivelului de poluare în Sistemul Energetic National, sa impus

stabilirea de măsuri, metode şi strategii antipoluante pentru a corela interacţiunile dintre
distorsiunile armonice şi echipamentele din reţeaua electrică din punct de vedere
economic şi tehnic, ţinând seama de aspectul statistic al poluării cu armonici.
În strategia de coordonare antipoluantă este necesar să se precizeze limitele şi
toleranţele admisibile pentru nivelul de poluare cu armonici în diferite condiţii de
funcţionare ale consumatorilor şi în funcţie de tipul receptoarelor din zonă, stiind faptul
ca unele receptoare, electrice sau electronice (releele din sistemele de protecţie,
electronică de putere etc.), sunt sensibile la efectele instantanee ale armonicilor iar o
alta categorie de receptoare (condensatoare, masini electrice, conductoare izolate, etc.)
este sensibilă la efectele cumulative ale poluarii cu armonici.
Pentru limitarea poluării cu armonici a reţelelor electrice au fost elaborate
standarde care trebuie să fie cuprinse în normele de fabricatie a echipamentelor dar
care se referă şi la modul de exploatare a acestor echipamente în vederea racordarii la
reţeauă electrică. În principal recomandările stabilesc criteriile care se vor utiliza pentru
evaluarea nivelului de poluare.
Aceste criterii sunt:
 tensiuni armonice admisibile pe barele de alimentare

19
(acest criteriu permite să se compare caracteristicile poluante ale reţelei, cu cele ale
consumatorului, criteriul scoate în relief faptul că nivelul tensiunilor armonice depinde
atât de curentul armonic determinat de consumator cât şi de impedanta internă a reţelei
care alimentează consumatorul, deci criteriul nu caracterizează numai consumatorul
perturbator);
 curenţi armonici admisibili
(criteriul este util reţeliştilor permiţând evaluarea mai exactă a pierderilor suplimentare
în reţelele electrice dar nu permite aprecierea influenţei armonicilor de tensiune asupra
unor receptoare sensibile şi nepoluante racordate la reţeaua de alimentare împreună cu
receptorii defavorizanţi);
 putere perturbatoare admisibila
(dificultăţile de măsurare în multe puncte ale sistemului energetic, a puterilor în regim
deformant, mai ales când acest regim se combină şi cu situaţiile de nesimetrie trifazată
face ca acest criteriu sa fie în prezent puţin utilizat);

Limite admise pentru fenomenele deformante:

Prin regim deformant, se defineşte regimul permanent de funcţionare al reţelelor
electroenergetice de tensiune alternativă în care undele de tensiune şi de curent sunt
periodice şi cel puţin una din ele nu este sinusoidală; el îşi are originea în elemente ale
sistemului electroenergetic (generatoare, transformatoare, redresoare în sistemele de
transport în c.c., condensatoare sau bobine comandate prin tiristoare utilizate pentru
controlul stabilităţii sistemului şi al circulaţiei de putere reactivă) sau în receptoarele
neliniare folosite de consumatori pentru transformarea energiei electrice in altă formă de
energie.
Aceste elemente, denumite şi surse de PEM, determină generarea unor mărimi
de stare (curent sau tensiune) în a căror compoziţie spectrală coexistă, alături de
fundamentală, componente cu alte frecvenţe (armonici, interarmonici, subarmonici).
Deoarece prezenţa regimului deformant este caracterizată printr-o serie de efecte
negative asupra sistemului energetic şi sau a consumatorilor alimentaţi din acesta este
necesară stabilirea unor indicatori ai regimului nesinusoidal şi impunerea unor valori
maxim admise pentru aceştia.
Analiza armonică a undelor nesinusoidale:
În sistemele electroenergetice, curbele de curent sau tensiune sunt periodice,
adică ele pot fi descrise prin funcţii cu proprietatea:
f t  f t  k T 
în care k  N ; *


T  2 ;- perioada funcţiei;

  2f ; - pulsaţia curbei fundamentale;
f - frecvenţa fundamentală
Analiza armonică reprezintă operaţia de descompunere a unei oscilaţii periodice
oarecare în oscilaţii armonice ale căror frecvenţe sunt multipli întregi ai frecvenţei
fundamentale. Matematicianul francez Joseph Fourier a demonstrat ca dacă f(t) este
netedă pe porţiuni în intervalul de o perioadă (condiţiile lui Dirichlet: funcţia este
mărginită, are un număr finit de discontinuităţi de prima speţă şi este monotonă pe

20
porţiuni), condiţie satisfacută obişnuit de mărimile ce intervin în electrotehnică, ea poate
fi exprimată prin sume de semnale (numite serii Fourier), după cum urmează:
 Forma dezvoltată:

f  t   c0    a n  cos n    t   bn  sin n    t  
n 1

 Forma restrânsă:

f  t   c 0   c n  sin  n    t   n 
n 1

în care Cn= an – j x bn /2 ►se numeşte amplitudine spectrală complexă.

C0 reprezintă componenta continuă a undei periodice.

4.3.Surse de armonici în sistemul energetic

În continuare sunt analizate principalele surse de poluare cu armonici a
Sistemului Energetic National. Se au în vedere atât echipamentele energetice
indispensabile funcţionarii sistemului cât şi consumatorii industriali şi casnici.
Echipamentele energetice de producere, transport şi distribuţie a energiei
electrice, sunt utilaje complexe, bine distribuite în sistemul energetic, în această
categorie aflânduse: generatoarele; transformatoarele; compensatori statici;
convertizoarele de frecvenţă.
Prin concepţia de realizare, generatoarele nu pot furniza la borne tensiuni perfect
sinusoidale deoarece masinile electrice rotative contin elemente neliniare în circuitul
magnetic, în general surse de armonici.
Totuşi printr-o judicioasă alegere a numarului de crestături şi a modului de
repartiţie a bobinajelor se poate obţine o curba de tensiune cvasinusoidală. Se
menţionează că funcţionarea generatoarelor într-un regim dezechilibrat conduce la
deformarea accentuata a curbelor de tensiune şi apariţia armonicilor de rang 3 şi mai
mult. Funcţionarea transformatorilor într-un regim de suprasarcină care conduce la
saturaţia fierului circuitului magnetic, produce de asemenea distorsiuni de forma a
undelor de tensiune şi curent.
Armonicile cu rangul exprimat printr-un numar întreg pot fi generate de
echipamentele energetice dar, principala pondere a acestora provine din natura şi
funcţionarea receptorilor inductibili şi casnici.

Consumatori industriali
Printre consumatorii industriali care pot sa fie surse de însemnate distorsiuni
armonice se pot enumera: convertizoarele de putere (redresorii), cuptoarele cu inducţie,
cuptoarele cu arc, etc. Electronica de putere reprezinta o sursă importantă de armonici
pentru reţelele electrice şi puterea unitară a astfel de echipamente este în creştere.
Teoretic curenţii armonici caracteristici, produşi de convertizoarele de putere au
rangul n determinat prin expresia:

n=pxm±1
în care:
n- este rangul armonicii,
p- este indicele de pulsaţie a convertizorului,

21
 m- este un număr întreg (1,2,3,...)
Imprecizia valorii unghiului de aprindere, dezechilibrele tensiunii de alimentare şi
ale parametrilor (de exemplu a punţilor dodecafazice) pot genera armonici de ordinul
5,7. Legea teoretica de descreştere a amplitudinii curenţilor unui redresor la comutarea
instantanee este data de relaţia:

n  1
n
în care :
In -este curentul armonicii de rang n;
I1 -este amplitudinea curentului fundamental.

În realitate redresoarele nu comută instantaneu şi ca atare forma undei de curent

nu este perfect rectangulară. Amplitudinea curenţilor armonici depinde de unghiul de
aprindere şi de căderea de tensiune inductivă datorită inductanţelor. Într-o exprimare
aproximativă amplitudinea curenţilor armonici de fază a redresoarelor este data de
relaţia:
1
n  1.2
 n 5 pentru 5 < n < 31
 
 n 

Cuptoarele cu arc pot fi reprezentate ca generatoare de curenţi având o

impedanţă internă constituită dintr-o inductanţă şi dintr-o rezistenţă de amortizare.
Spectrul de curent este constituit dintr-un spectru care se suprapune pentru fiecare
armonică şi este un spectru continuu.

4.3.2. Surse de armonici si interarmonici in retelele de joasa tensiune  :

A. Surse de armonici:
0 problemă particulară o ridică punţile Gratz. Aceste tipuri de redresoare cu diode
sau tiristoare produc armonici impare diferite de 3 (sau multipli) adică de rangul
5,7,11,13 etc. Aceste armonici se manifestă în timp prin crestături de comutaţie care se
prezintă sub forma a patru goluri în interiorul perioadei de variaţie a tensiunii.
Crestături de mai multe zeci de volţi amplitudine pot să conducă la amorsarea
triacului de proastă calitate. La echipamentele de birotica (de exemplu: fotocopiatoare
sau imprimante laser) triacurile se amorsează pentru o variaţie DU/Dt inferioara valorii
de 50V/µs.
Un alt aspect privind influenţa armonicilor provine din analiza condensatoarelor
de compensaţie a puterii reactive. Bateriile de condensatoare (C) de joasă tensiune sunt
din punct de vedere electric în paralel cu inductanţa (L) a transformatorului de
alimentare din reţea. Acest circuit L - C prezintă o impedanţă ridicată la rezonantă.
Daca un curent armonic este generat la frecvenţa de rezonanta a circuitului L -C
(la 250Hz sau la 350Hz de exemplu) distorsiunea de tensiune poate deveni impontantă.
Soluţia evitării acestui fenomen constă fie prin decalarea frecvenţei de rezonanţă a
circuitului fie prin adăugarea unei inductanţe în serie cu condensatoarele, cu scopul de a

22
se componta ca un filtru antiarmonici.
Pentru rezolvarea problemei de reducere a armonicilor, în afara soluţiei de a
coborâ impedanţa de scurt-circuit, se utilizează fltre anti-armonice. Un filtru anti-armonic
este constituit, în principiu, din trei circuite L - C serie acordate pe frecvenţa care trebuie
redusă (diminuată).

B. Evaluarea poluării armonice:

Când mai multe armonici apar simultan efectul lor combinat poate fi exprimat in
diferite moduri:
Factor armonic individual (reprezintă efectul individual al unei armonici, dat de
factorul individual Un / U1 = un, unde U1 este tensiunea fundamentală, dar acest
parametru este mai dificil de măsurat).
Factor global de distorsiune (criteriu reprezentativ al efectului termic şi care
este factorul global de distorsiune).
N
d u   un
n2

Un
unde: un 
U1
n = rangul armonicii,
Un = amplitudinea componentei de rang n a tensiunii,
U1 = amplitudinea componentei fundamentale a tensiunii,
N poate fi luat în practică egal cu 40.

Factor ponderat de distorisiune

Printr-o expresie care stabileşte o pondere apropiată armonicilor individuale
conform cazurilor particulare, în cazul cel mai defavorabil, acela al condensatoarelor, se
poate aplica expresia:
N
d p   n 2un
n2

unde:
dp= este distonsiunea ponderată;
un =Un/U1;
n = rangul armonicii ;
Un , U1 si N au aceeaşi semnifcaţie folosită la exprimarea d u
dp este proportional cu valoarea eficace a curentului armonic circulând
prin condensatoare alimentate de o tensiune deformată.
S-a determinat, că un curent prin condensator de 1,3 ori curentul nominal, o
vaboare a dp =0,7 la tensiunea nominală sau de d p = 0,4 la o tensiune menţinută la 110
% din tensiunea nominală sunt tolerabile.
C.Surse de intenarmonici:
Interarmonicile pot să apară fie sub formă de frecvenţe discrete, fie sub formă de
spectru cu bandă larga. Frecvenţa acestor armonici de curent şi de tensiune nu este un
multiplu întreg faţă de frecvenţa fundamentală iar fenomenul de apariţie al lor este totuşi

23
puţin probabil şi poate să fie luat în calcul.
Sursele de interarmonici se găsesc atât în reţelele de joasă tensiune cât şi în
cele de medie şi de înaltă tensiune. Interarmonicile produse de sursele de joasă
tensiune influenţează aparatele racordate la acest nivel de tensiune, pe când
interarmonicile generate la medie şi înaltă tensiune se propagă prin reţelele de joasă
tensiune pe care le alimentează. Sursele principale sunt convertizoarele de frecvenţă
statică, cicloconvertizoarele, cascadele hiposincrone (subsincrone), motoarele
asincrone, maşinile de sudură (în reţelele de joasă tensiune), cuptoarele cu arc (în
reţelele de medie şi înaltă tensiune).
Se menţionează că, deşi până în prezent nu a fost studiat în detaliu, ca în
reţelele de joasă tensiune există de asemenea un zgomot de fond interarmonic de nivel
redus (în jur de 0,01 % - 0,02 % UN) chiar în absenţa surselor locale de interarmonici.

Convertizoarele de frecvenţă (convertizoarele) indirecte transformă tensiunea

reţelei într-o tensiune alternativă de frecvenţă diferită de cea iniţială. Ele se constituie în
doua niveluri: nivelul de redresare alternativ-continuu şi nivelul invertor continuu-
alternativ. Convertizoarele de frecvenţă statice sunt utilizate în principal pentru
acţionările la frecvenţa variabilă la puteri de câteva zeci de KW, când sunt racordate
direct la joasă tensiune, iar la acţionări mai importante racordarea se face la medie
tensiune prin transformatoare proprii.
Frecvenţele armonicii şi interarmonicilor se exprimă prin formula urmatoare:

f h    p1 m   1 f1   p 2 n F
unde:
p1 - numărul de faze al redresorului;
p2 - numărul de faze al invertorului;
m –un număr întreg 0,1,2,3,...;
n - un număr întreg 0,1,2,3,...;
F - frecvenţa de iesire;
F1 - frecvenţa fundamentală a reţelei (50 Hz sau 60 Hz);
Fh -frecvenţa produsă cu cele doua componente; armonică sau interarmonică.
Combinaţiile de valori dintre p1, m şi respectiv p2, n şi F permit să se obţină
armonici şi interarmonici. Frecvenţele interanmonice cu cele mai mari amplitudini sunt:

f h max  f1  p 2 F

Cicloconvertizorul este un convertizor electronic de mare putere (de ordinul

MW) care absoarbe o putere trifazată sau monofazată de joasă frecvenţă (în general
inferioară frecvenţei de 15 Hz) pentru antrenarea la viteze mici. El se compune din două
sau mai multe redresoare comandate, racordate în punte. Formula frecvenţelor
armonice şi interarmonice este aceeaşi ca la convertizoarele statice de frecvenţă.
Spectrul de frecvenţă al curentului de alimentare este în principal compus din armonici
caracteristice de frecvenţă:
f ch  1  p1 m  f 1
unde:
fch - frecvenţe armonice caracteristice corespunzătoare numarului de faze a

24
redresorului de alimentare.
La aceste armonici (fch) se adaugă 2nF-pentru sarcini monofazate şi 6nF - pentru
sarcini trifazate cicloconvertizoare, adica:

fh = fch + 2nF
sau
fh = fch + 6nF
unde :
fh, p1, m, n, f1, F au semnifcaţiile menţionate mai sus.
Cicloconvertizoarele produc frecvenţe discrete în gama 0 Hz- 1000 Hz cu un
maximum de tensiune de ordinul 0,5 % Un, atingând valori mai mari la rezonantă.
Cascada subsincronă (hiposincronă) este utilizată pentru reglarea vitezei unui
motor asincron contribuind şi la reducerea nivelului de pierderi când acesta functionează
în afara condiţiilor normale. Convertizorul de frecvenţă se racordează între bornele
motorului şi linia electrica de alimentare a statorului motorului. Generarea de
interarmonici, deşi slabă, provenita de la stator şi respectiv rotor este dată de formulele:
f h  1  npr S  f1
f h  1  mp1  pr S  f1

S
VS  VA 
VA
unde:
p1 - numărul de faze ale redresorului conectat la sursa de curent alternativ;
pr - numărul de faze ale redresorului pentru rotor (p r = 6);
VS-viteza sincronă;
VA-viteza actuală;
S –alunecarea.

Motoarele asincrone pot să absoarbă un curent de magnetizare neregulat

datorită crestăturilor din stator la care, uneori, se adaugă şi fenomenele de saturaţie ale
circuitului magnetic. Fenomenele acestea sunt însoţite de producerea de interarmonici
în reţelele de joasă tensiune cu frecvenţe cuprinse între 500 Hz şi 2000 Hz, cu tendinţa
de a baleia toată gama de frecvenţe pe perioada de pornire.
Interarmonicile sunt astfel produse mai ales în cazul în care motoarele sunt
instalate la capătul unor linii de joasă tensiune lungi (mai lungi de 1 Km), situaţie în care
tensiunile interarmonice măsurate au atins 1% U n şi pot perturba receptoarele de
comandă.

Maşinile de sudat cu arc şi cuptoarele cu arc produc de asemenea un spectru

continuu de banda largă. Utilizarea lor este un proces intermitent a carui durată poate fi
de ordinul secundelor şi în afara producerii de interarmonici, dificil de măsurat încă,
poate fi şi cauza vibraţiilor de tensiune de tip flicker. În această situaţie valoarea redusă
a impedanţei reţelei este importantă pentru a menţine la un nivel scăzut tensiunile
interarmonice şi variaţia bruscă de tensiune (flicker). Efectele interarmonicilor se resimt
prin perturbarea receptoarelor de telecomandă. Pentru evitarea pertunbaţiilor asupra
receptoarelor de telecomandă se utilizează circuite de absorbţie (rezonanţe serie)

25
acordate pe frecvenţa de telecomandă, plasată convenabil în reţea.
Apariţia frecvenţelor discrete interarmonice poate fi însoţită de fenomenul de
flicker, în plus aceste frecvenţe pot produce o modulaţie de amplitudine a fundamentalei
care devine perceptibilă dacă frecvenţa de modulaţie este apropiată de 10Hz.

Lămpi cu descărcări
Forma curentului absorbit din reţea de aceste receptoare depinde de tipul lămpii,
producător, putere, tipul balastului (magnetic, eletronic, electronic cu filtre de armonici)
şi schema de montare. Tabelul prezinta curenţii armonicii ce caracterizează
funcţionarea unui tub fluorescent cu balast magnetic.

Niveleul curenţilor armonici pentru o lampă cu descărcări în gaze

şi vapori de mercur la joasă presiune
Rang, n 3 5 7 9 11 13 15
Nivel,  i 35 27 10 2,5 3,5 1,5 1,5

Lămpile fluorescente compacte (CFL) s-au impus în ultimii ani ca o alternativă

promiţătoare a lămpilor cu incandescenţă în vederea reducerii consumului de energie
electrică în instalatiile de iluminat; ca urmare, ele au fost promovate prin programe DSM
în multe ţări. Studiile efectuate au arătat însă că ele reprezintă un consumator puternic
deformant şi pot avea (prin număr şi deci putere instalată) un impact semnificativ asupra
sistemelor de distribuţie de joasă tensiune. O serie de rezultate obţinute în urma
măsurătorilor experimentale sunt prezentate in tabelul urmator:

Ra  i %
ng,n Frecvenţă industrială Frecvenţă înaltă
7W 15W 20W 11W 15W 18W 20W
3 8,6 17,8 15,3 79,4 81,3 95,7 79,1
5 2,6 1,9 2,6 48,5 50,8 86,3 48,9
7 1,3 1,3 2,2 18,4 20,6 72,6 30,5
9 0,8 0,2 0,9 13,5 16,2 58,1 32,1

4.4. Măsurarea armonicilor

Ori de câte ori trebuie rezolvată o problemă de poluare armonică într-un sistem
existent, informaţiile referitoare la condiţiile practice existente în reţea nu pot fi obţinute
decât prin măsurători in situ. Cantitatea şi precizia datelor obţinute sunt într-o evidentă
relaţie de interdependenţă cu metoda de măsurare şi echipamentele utilizate.
În general prezintă interes următoarele tipuri de semnale:
 Armonici cvasistaţionare (lent variabile);
 Armonici fluctuante;
 Armonici foarte rapid variabile;

26
  Interarmonici şi alte componente necaracteristice.
Pentru realizarea măsurătorilor, normativele de referinţă indică recomandări
pentru caracteristicile intrărilor de tensiune şi de curent electric şi procedurile de
măsurare ale unor indicatori ai regimului deformant.
Măsurarea curentului în punctul de delimitare reprezintă una din cele mai utilizate
metode pentru evaluarea poluării armonice pe care un consumator o provoacă în
reţeaua de alimentare. Din păcate, ea furnizează doar rezultate aproximative deoarece
curentul măsurat este suma vectorială a curenţilor armonici produşi de consumator şi a
celor existenţi în sistem. Deoarece contribuţia sistemului nu poate fi identificată, întreaga
deformare este atribuită consumatorului.
Acestă ipoteză se acceptă doar din punct de vedere tehnnic, deoarece, în
cazurile în care se impun determinări de calitate a energiei electrice, contribuţia
curenţilor armonici generaţi de consumatorul care are receptoare neliniare este
preponderentă iar contribuţia sistemului energetic determină, de obicei, o diminuare a
curenţilor armonici măsuraţi în punctul de racord al consumatorului. Ca urmare,
neglijarea contribuţiei reţelei de alimentare determină erori care sunt în favoarea
consumatorului.
Măsurătorile de regim armonic presupun, în multe situaţii, utilizarea
transformatoarelor de măsură existente în instalaţiile electrice. Din păcate, acestea sunt
concepute şi construite pentru o funcţionare corectă la frecvenţa fundamentală a reţelei,
răspunsul în frecvenţă fiind total neglijat. Studiile experimentale au evidenţiat faptul că
transformatoarele de tensiune inductive introduc erori semnificative la măsurarea
semnalelor cu frecvenţe de peste 500Hz. În cazul transformatoarelor capacitive situaţia
este chiar mai gravă, curba de răspuns prezentând variaţii importante de amplitudine
pentru frecvenţe inferioare celor menţionate anterior.
Curenţii armonici sunt măsuraţi cu transformatoare de curent; din fericire, în acest
caz punctele de rezonanţă ale curbelor de răspuns sunt caracterizate prin frecvenţe mai
mari de 5 kHz.
În concluzie, utilizarea transformatoarelor capacitive nu este recomandată pentru
măsurarea tensiunilor armonice. De asemenea, majoritatea transformatoarelor cu circuit
magnetic prezintă erori importante pentru frecvenţe de ordinul sutelor de Hz. Cele mai
sigure rezultate în măsurarea armonicilor de tensiune se obţin prin utilizarea unor
divizoare capacitive de tensiune. Prin contrast, măsurarile de curenţi armonici nu crează
probleme deoarece transformatoarele de curent uzuale oferă o precizie suficientă
Pentru evitarea problemelor menţionate anterior, s-a încercat implementarea
unor traductoare bazate pe noi principii de functionare, caracterizate printr-o
caracteristică de răspuns corespunzătoare pentru frecvenţe de cel puţin 2500Hz. Astfel,
în domeniul tensiunilor înalte şi foarte înalte se folosesc traductoare optice iar în
domeniul tensiunilor medii şi joase, traductoare cu efect Hall.

Capitolul 5 - Solutii clasice pentru reducerea poluarii armonice

În conformitate cu reglementările în vigoare, regimul deformant se defineşte ca
fiind regimul permanent de funcţionare al reţelelor electrice de tensiune alternativă care

27
alimentează elemente deformante. Elementul deformant este un receptor care produce
sau care amplifică tensiunile armonice. Practic, poluarea armonică a unui sistem
electroenergetic devine o problema dacă:
 Sursa de curenţi armonici este prea puternică;
 Porţiunea din sistem parcursă de aceştia este prea lunga (din punct de vedere
electric), rezultând fie o distorsiune inadmisibilă a tensiunii din sistem, fie
interferenţe inacceptabile cu alte sisteme (în general interfeţe telefonice);
 Răspunsul în frecvenţă al sistemului accentuează una sau mai multe armonici.

Având în vedere consecinţele negative ale prezenţei regimului deformant, este

necesară iniţierea unor acţiuni care să reducă, sau chiar să anuleze, acest regim de
funcţionare. Obţiunile principale pentru atingerea acestui obiectiv sunt:

 Diminuarea curenţilor armonici produşi de sarcinile neliniare;

 Limitarea zonei parcursă de curenţii armonici;
 Modificarea răspunsului în frecvenţă al sistemului energetic;
 Montarea de filtre care să reducă circulaţia bidirecţională a curenţilor armonici
între sistemul de alimentare şi instalaţia de distribuţie a consumatorului.

În prezent în acest scop se folosesc o mare diversitate de metode, sintetizate in

tabelul de mai jos, cu exemplificari pentru câteva receptoare deformante întâlnite
frecvent în aplicaţiile industriale.

Soluţii pentru reducerea regimului deformant

Montarea de bobine la intrarea în
convertor
Redresoare
Creşterea valorii bobinei din
Diminuarea circuitul de ieşire
curenţilor Utilizarea metodelor multiplus
armonici Invertoare Montarea de inductivitaţi în circuitul
Metode şi generaţi (PWM) de intrare
mişloace de Cuptoare cu Reactoare de limitare
limitare a arc electric Scăderea reactanţei de scurtcircuit
regimului Creşterea puterii transformatorului de racord
deformant Modificarea Montarea de bobine de dezacord în serie cu
răspunsului în bateriile de condensatoare folosite pentru
frecvenţă al compensare
sistemului
energetic Modificarea locului de amplasare al bateriei de
condensatoare
Fracţionarea bateriei de condensatoare
Limitarea zonei Alimentarea prin transformatoare de izolare
parcursă de
curenţii armonici Utilizarea transformatoarelor cu conexiune

28
 zig-zag
Cu o treapta
Pasive Cu mai multe trepte
Filtre de Serie
armonici Active Paralel
Hibride

Soluţiile clasice pentru reducerea regimului deformant se bazează pe utilizarea

componentelor pasive (bobine, condensatoare, transformatoare) sau pe intervenţii
asupra configuraţiei şi/sau structurii sistemului de alimentare cu energie electrică a
consumatorului în scopul reducerii nivelului de distorsiune al tensiunii în punctul de
racord cel mai încărcat.

5.1. Reducerea curenţilor armonici generaţi în sistem

Deşi pare optiunea cea mai evidentă, pentru echipamentele existente se poate
face prea puţin în acest sens, cu excepţia cazurilor în care acestea sunt exploatate
necorespunzător. Dacă, de exemplu, un transformator saturat poate fi readus în regim
normal de funcţionare prin reducerea tensiunii de alimentare, receptoarele cu arc
electric sau convertoarele electronice au puncte de funcţionare destul de rigide, impuse
prin procesul de proiectare.
Progresele tehnologice realizate în electronica de putere au permis îmbunătăţirea
situaţiei în acest domeniu, soluţiile disponibile fiind discutate în capitolul urmator. În
continuare se prezintă cateva metode clasice utilizate pentru reducerea curentilor
armonici generati de receptoare bazate pe electronica de putere.
Montarea de bobine la intrarea în convertor:
În cazul acţionării reglabile la care condensatorul din circuitul de tensiune
continuă este încarcat de la reţea printr-o impedanţă neglijabilă, montarea unor bobine
la intrarea convertorului va conduce la o diminuare sensibilă a armonicilor curentului
absorbit din sistem, în plus, se constată o înbunătăţire a comportării în regim tranzitoriu
a echipamentului. Pentru redresoarele cu filtru de iesire L – C, prezenţa bobinei asigură
o reducere semnificativă a armonicilor.
Valoarea reactanţei de intrare se calculează cu relaţia:
I
X L  L  100[%]
I SC
unde: IL - reprezintă curentul de linie al convertorului ;
ISC – reprezintă curentul de scurtcircuit în punctul de racord.
Utilizarea metodelor multipuls :
Metodele miltipuls presupun conectarea corespunzatoare a mai multor mutatoare
astfel încat armonicele produse de un convertor să fie anulate de armonicele produse
de celelalte echipamente. Ca urmare, în funcţie de numărul de convertoare utilizate,
curentul absorbit din reţea nu va mai conţine anumite armonici; în plus are loc şi o
reducere a ondulaţiei curentului redresat.
Transformatoarele cu modificare a fazei reprezinta elementul de baza al
sistemelor multipuls: deoarece curenţii armonici ai diferitelor convertoare se însumează

29
vectorial în punctul comun de racord, transformatoarele asigură mecanizmul necesar
anulării unor perechi de armonici.

Solutie pentru diminuarea armonicilor de rang 5 si 7

a r m .r a n g 5 s i 7
a te n u a te

a r m .r a n g 5 s i 7 a r m .r a n g 5 s i 7
d e f a z a te
T1 T2

D y 1 1 Y y 0

..
.. ..

R e c e p to r R e c e p to r
Se observă că cele doua redresoare sunt alimentate din doua transformatoare
diferite: unul de tip Δ/Y la care sistemul de tensiuni secundare este defazat cu 30 0 faţă
de sistemul din primar şi celălalt de tipY/Y (sau Δ/Δ) care nu induce nici un defazaj. Ca
urmare armonicile de rang 5 şi 7 absorbite de cele doua convertoare vor fi în opoziţie de
faza şi teoretic, dacă sarcinile sunt identice, se anuleaza reciproc; din punct de vedere
al sistemului energetic, acesta va alimenta un convertor echivalent cu 12 pulsuri.
În realitate valorile armonicilor caracteristice diferă pentru cele două redresoare
datorită asimetriilor constructive, timpilor de comutaţie şi al filtrajului imperfect în circuitul
de ieşire; în plus se constată şi defazaje diferite ale armonicilor omoloage astfel încat, în
realitate, are loc doar o atenuare puternică a armonicilor amintite şi nu o eliminare a
acestora. Chiar şi în aceste condiţii, soluţia este mult utilizată pentru instalaţiile de mare
putere din industria electrochimică sau în acţionările reglabile.
Ea poate fi generalizată prin creşterea numărului de redresoare şi de
transformatoare, cu alegerea corespunzătoare a defazajelor; pentru instalaţiile de
electroliză s-au realizat redresoare echivalente cu până la 72 de faze. În figura de mai
jos este indicată modalitatea de obţinere a unui convertor echivalent de 18 pulsuri prin
legarea în paralel a 3 redresoare trifazate în punte;

Convertor echivalent cu 18 pulsuri

30
 +

+20 O -2 0

5.2.Limitarea zonei parcursă de curenţii armonici

Soluţia urmăreşte reducerea parţii din sistem în care circulă curentii armonici, de
obicei, la o parte din instalaţia de distribuţie a consumatorului. Se cunoaşte că în cazul
unui transformator având conexiunea Δ în primar, curenţii armonici de rang 3n nu vor
patrunde în sistemul de alimentare, închizându-se prin înfasurarea de înaltă tensiune a
transformatorului, care va trebui deci dimensionată corespunzător.
Acest dezavantaj poate fi eliminat prin utilizarea unui transformator cu conexiune
stea (fara neutru) /zig-zag în primarul acestuia, cum reiese din desenul de mai jos,
armonica corespunzătoare armonicii de rang 3 a curentului secundar anulându-se.
Pentru un transformator având N 1 spire în primar şi N2 spire în secundar, curentul pe
faza A a primarului are expresia:
N
i A  2   i1  i3 
N1

Transformator stea/zig-zag pentru eliminarea armonicii

de rang 3 în primar

31
 i3 i1
N1 N2 N2
A a
i2
N1 N2 N2
B b
i3
N1 N2 N2
C c

Dacă:
i1  i1  3n   I S  sin  3n 

şi

   4 
i3  i3  3n   I S  sin 3n   i1  3n 
 3 
rezultă  i A  0

Soluţiile menţionate anterior pot fi regăsite şi sub forma transformatoarelor de

adaptare (raport de transformare 1:1) care, racordate la un tablou de distribuţie de joasă
tensiune, evită circulaţia curenţilor armonici produşi de un receptor deformant în restul
reţelei de distribuţie a consumatorului.

5.3.Modificarea răspunsului în frecvenţă a sistemului energetic

Modificarea răspunsului în frecvenţă al sistemului energetic defineşte generic un
grup de metode care urmaresc fie micşorarea impedanţei echivalente în punctul de
racord al unui consumator deformant, fie deplasarea punctului de rezonanţa al
sistemului spre valori care nu corespund armonicilor existente sau injectate în sistem.
Principalele soluţii sunt prezentate în continuare:

Micşorarea impedanţei echivalente în punctul de racord

Această metodă se bazează pe modificarea impedanţei de scurtcircuit
(impedanţei echivalente) în punctul de racord al receptorului neliniar (RN) sau al
consumatorului la care se găseşte acesta. În desenul de mai jos este indicat punctul de
racord al receptorului neliniar, alimentat din bara de joasă tensiune (JT), unde pentru
orice frecvenţă este valabilă relaţia:
Z SC  Z sist  Z t

32
 M T S sc

S t, U s c

JT

RN

Neglijând pierderile ohmice în reţeaua de alimentare şi în transformator, relaţia

de mai sus poate fi scrisă cu ajutorul reactanţelor corespunzătoare. Pentru frecvenţa
nominală a reţelei, dacă nu se face o analiză detaliată a sistemului de alimentare şi se
admite ipoteza unui regim de functionare echilibrat, reactanţa acestuia se calculează cu
formula:
U2
X sist  []
S SC
unde:
U este tensiunea de linie în secundarul transformatorului (tensiunea de
alimentare a consumatorului neliniar);
SSC este puterea de scurtcircuit la bara de înaltă tensiune.

Similar, reactanţa echivalentă a transformatorului se determină din:

U2
Xt   u sc []
ST

unde:
ST -este puterea aparentă nominală a transformatorului;
usc –tensiunea de scurtcircuit a acestuia.

Impedanţa echivalentă de scurtcircuit în punctul de racord devine:

Z sc  X sist  X t []
Pentru cazul de mai sus, valorile efective ale armonicilor de tensiune se
calculează cu relaţia:

U n  n  Z sc  I n [V ],
valoarea efectivă a tensiunii de fază în punctul de racord fiind
N
U ef   U n ,
n 1
unde:
n –este rangul armonicii;
Zsc-este impedanţa echivalentă de scurtcircuit (pe fundamentală);

33
 In –este valoarea efectivă a curentului armonic absorbit;
N –este numărul armonicilor luate în calcul (de obicei 40).

Coeficientul global de distorsiune al tensiunii se determină cu:

N
U  
n2
U
n  100[%]

unde:
Un
 nU  - reprezintă nivelul armonicilor de tensiune de rang n;
U1
Un –tensiunea armonică de rang n;
U1 –tensiunea pe fundamentală.

Se observă că valoarea efectivă a armonicilor tensiunii reţelei poate fi micşorată

prin diminuarea impedanţei de scurtcircuit în punctul de racord, respectiv prin
diminuarea celor două componente ale acesteia. Micşorarea impedanţei sistemului, la
barele de înaltă tensiune ale transformatorului de alimentare, este o sarcina mai dificilă
deoarece presupune modificări în structura sistemului de transport şi distribuţie a
energiei electrice şi deci realizarea unor operaţii şi/sau manevre care revin furnizorului;
în plus, acestea ar putea determina reducerea puterii de scurtcircuit la barele de
alimentare ale altor consumatori.
O soluţie mai convenabilă constă în micşorarea impedanţei transformatorului,
acesta reprezentând componenta majoră a impedanţei echivalente în punctul de racord
al receptorului neliniar; uzual operaţia se realizează prin înlocuirea transformatorului
existent cu un transformator de putere mai mare.
După montarea transformatorului de putere mai mare S T( 2 ) , se obţine:
U2
X t( 2)  ( 2)
 u sc( 2) []
ST
Presupunând că tensiunea de scurtcircuit ramâne aceiaşi (cazul uzual),
impedanţa echivalenta scade la valoarea:
Z sc( 2)  X sist  X t( 2) ,
iar valorile efective ale armonicilor de tensiune devin:
U n( 2)  n  Z sc( 2 )  I n ,
coeficientul global de distorsiune calculându-se cu relaţia:
N
U( 2 )  
n2
U ( 2)
n  100[%]

Raportul coeficienţilor de distorsiune în cele doua cazuri este:

 ( 2)
rU  U ,
U
adică:

34
 N

n Z ( 2)
sc  In
rU  n2
N

n Z
n 2
sc  In

Raportul fiind subunitar, se poate constata eficienţa utilizării unui transformator de

putere mărită pentru reducerea nivelului poluării armonice. Ca dezavantaj al acestei
metode subliniez:
 Creşterea investiţiilor necesare pentru realizarea sistemului de alimentare
cu energie electrică;
 Subîncărcarea transformatorului (dacă schimbarea puterii nu este însoţită
de creşterea consumului), cu efecte negative asupra puterii reactive
vehiculate şi deci a pirderilor de putere activă în sistem.

5.4.Filtre de armonici
Filtrele de armonici reprezintă soluţia cea mai utilizată pentru reducerea poluării
armonice a sistemelor electroenergetice şi urmăresc evitarea patrunderii armonicilor de
curent din reţeaua consumatorilor în reţeaua de alimentare şi invers. În acest capitol voi
trata soluţiile realizate din elemente reactive pasive (rezistoare, bobine şi condesatoare),
cunoscute deci sub denumirea de filtre pasive.
În ultimii 60 de ani, filtrele pasive au fost utilizate pe scară extinsă pentru
diminuarea regimului deformant datorită avantajelor pe care le prezintă: structura simplă
şi robustă, preţ redus, nu necesită operaţii de întreţinere etc. Chiar şi în ultimii ani, când
filtrele active s-au impus ca cea mai eficientă soluţie de păstrare a calităţii energiei
electrice, mulţi specialişti le preferă datorită aspectelor economice care le sunt net
favorabile. Principalul dezavantaj al filtrelor pasive îl reprezintă potenţialele interacţiuni
negative cu sistemul de alimentare (fenomene de rezonanţa determinate de elementele
reactive din componenţa filtrului).
Ele sunt de fapt circuite cvadripolare pasive a căror constantă de atenuare este
mică în anumite intervale de frecvenţă numite intervale sau benzi de trecere; în celelalte
intervale de frecvenţă (numite de eliminare sau de oprire), constanta de atenuare este
foarte mare. Având în vedere această particularitate funcţională, filtrele pot fi rerfulante
sau absorbante, respectiv trece jos, trece sus, trece bandă, opreste bandă şi tip
pieptene.
Un exemplu tipic de filtru refulant îl reprezintă bateria de condensatoare cu
bobina antiarmonică, ansamblul prezentând o impedanţă ridicată pentru frecvenţele mai
mari decât frecvenţa de acord; ca urmare, curenţii armonici existenţi în sistem sunt mult
atenuati la trecerea lor prin filtru.
Filtrele refulante pot fi realizate şi sub forma filtrelor serie; acestea urmăresc
blocarea circulaţiei curenţilor armonici între diferite părti ale sistemului (de obicei
împiedică pătrunderea în reţeaua consumatorului a armonicilor existente în sistemul de
distribuţie). Realizat sub forma unui circuit rezonant paralel (caracterizat printr-o
impedanţă ridicată la frecvenţa de acord), acest tip de filtru este mai putin utilizat
deoarece este parcurs de întreg curentul de sarcina (nu numai de armonici), este dificil
de izolat şi produce o deformare accentuată a tensiunii la bornele consumatorului.

35
 Filtrele absorbante prezintă o impedanţa redusă (aproape nulă) la una sau mai
multe frecvenţe. Fiind montate în paralel cu sursa de armonici (şi cu sistemul de
alimentare), sunt cunoscute şi ca filtre paralel sau filtre shunt şi urmăresc
scurcircuitarea armonicilor de curent cât mai aproape de echipamentul care le produce;
se evită în acest fel pătrunderea armonicilor în reţeaua distribuitorului şi deformarea
tensiunii acesteia.
Având în vedere costul ridicat al filtrelor serie şi faptul că filtrele shunt pot asigura
şi compensarea factorului de putere pe fundamentală, în aplicaţiile industriale se
întâlneşte numai a doua variantă, montată în medie sau joasă tensiune. Locul de
amplasare trebuie ales astfel încât să se maximizeze performanţele de reducere a
distorsiunii armonice şi să minimizeze costul echipamentului şi pierderile de energie din
sistem. Deşi plasarea filtrului cât mai aproape de receptorul deformant (la acelaşi nivel
de tensiune, eventual chiar la bornele acestuia) pare soluţia optimă, trebuie menţionat
că, pentru orice poziţie de montare, există atât avantaje cât şi dezavantaje; din această
cauză, se recomandă analiza comparativă, pe criterii tehnice sau economice a diferitelor
variante posibile.
În desenul de mai jos putem vedea posibiliţatile de amplasare a filtrelor de
armonici într-un circuit
Lo curi de
a m p la s a r e
s a r c in a
Us Ls Rs lin ia ra

M
s urs a im p e d a n t a s a r c in a
..
id e a la e c h i v a l e n t ..a a n e lin ia r a
s is t e m u lu i

Tipuri de filtre pasive absorbante:

Există două clase de filtre pasive shunt şi anume:
 filtre acordate (rezonante);
 filtre trece-sus.
În desenul de mai jos sunt exemplificate fitrele acordate ( a); filtru trece sus de
ordinul 1 (b); filtru trece sus de ordinul 2 (c); filtru trece sus de ordinul 3 (d); filtru trece
sus de tip C.

36
 C C C C1 C1

L
C2 C2
L L

R R R R L R

a b c d e

Filtru acordat (rezonant) sau filtru trece bandă de ordinul 1

Este cel mai utilizat în aplicaţiile industriale şi constă în condensatoare conectate
în serie cu bobinele de reactanţă (rezistenţa care apare în desenul (a) este rezistenţa
echivalenta a bobinei şi a conductoarelor de legătura). Elementele filtrului sunt astfel
determinate încât acestea să prezinte rezonanţă serie pentru una din armonicile
existente în sistem.

Deoarece impedanţa filtrului are forma

Zf = R + j x ( ωL – 1/ωC ),
frecvenţa la care este acordat filtrul se determina din relaţia:
1
fr  ,
2 LC
ordinul armonicii de acord a filtrului RLC serie fiind
1
nr 
1 LC
unde ω1 este pulsaţia armonicii fundamentale.

În general, filtrul absorbant se montează în punctul de racord al consumatorului

(receptorului deformant).

37
 X s

X t

X s is t Xc
I n X c
In +
X b Xt Xb

Dispunerea filtrului:
schema principala si schema electrica echivalenta

Examinarea răspunsului în frecvenţă al filtrului acordat scoate în evidenţă

următoarele caracteristici:
 la frecvenţa fr pentru care este acordat filtrul, acesta are impedanţa minimă,
determinând scurtcircuitarea armonicii de curent de această frecvenţă (filtrul
oferă o cale de trecere de o impedanţă mult mai mică decât sistemul – rezonanţa
serie). Ca urmare, armonica de tensiune de aceiaşi frecvenţă va avea o valoare
efectivă redusă, aceasta fiind proporţională cu rezistenţa filtrului;
 dacă sistemul de alimentare este inductiv (cazul uzual în practică), impedanţa
ansamblului are o valoare ridicată la frecvenţa f ap mai mică decât frecvenţa la
care a fost acordat filtrul (fenomen de rezonanţă paralel);
 peste frecvenţa de acord, impedanţa creşte cu frecvenţa.

Eficacitatea filtrului acordat se exprimă cu ajutorul factorului de calitate, care se

defineşte prin relaţia:
r
Q
1   2
unde:
ωr este pulsaţia de rezonanţă;
ω1,ω2 – pulsaţiile corespunzătoare unei valori a impedanţei filtrului de 2  R .
Rezultă:
XL X 1 L
Q  C   ,
R R R C
în care X 0  L / C se numeşte impedanţa caracteristică

Banda de trecere în frecvenţă a filtrului acordat se consideră:

38
 2   f r  f  f 1
BT   
fr fr Q
unde f este frecvenţa corespunzătoare pulsaţiei ω 1. Un filtru eficient trebuie să conţină
bobine având un factor de calitate de valoare ridicată, adică R << X L ; valorile uzuale
sunt Q=75 pentru bobine în aer şi Q > 75 pentru bobinele cu miez de fier. În practică,
având în vedere rezistenţele suplimentare corespunzătoare pirderilor, în bateria de
condensatoare şi conductoarelor de legătură, factorul de calitate al unui filtru acordat
are valori de 20....30.
Filtrele acordate se prevăd începând cu armonica de rangul cel mai mic, având în
vedere că aceasta are cea mai mare valoare efectivă (în sistemele industriale, de obicei,
este vorba de rangul 5); dacă este nevoie, se instalează astfel de filtre şi pentru
armonici superioare (dar nu mai mult de trei filtre) având grijă ca fenomenul de
antirezonanţă paralel să nu determine amplificări nedorite.
Tensiunea la bornele condensatorului din filtru este:
2

 U 
N
UC  C
p
n 1

iar tensiunea armonică de ordin n pe condensatorul C din filtrul acordat este:

Un
U nC  ;
2 2
 n 
1  2    n2  R 2  C 2
 r 
în cele două relaţii:
N este numărul maxim de armonici luate în consideraţie (de obicei N=40)
U nC este tensiunea armonică de rang n la bornele condensatorului C;
U n este tensiunea armonică de ordin n la bornele filtrului;
dacă R=0 şi N=1, adică pe fundamentală, avem:
nr2
U1  U  2
C

nr  1
unde nr este ordinul armonicii la care este acordat filtrul.

Filtrele trece bandă oferă urmatoarele avantaje:

 diminuează fenomenul de antirezonanţă;
 reduc amplitudinile tensiunilor armonice de frecvenţă egală sau superioară
frecvenţei de acord (impedanţa redusă pentru un spectru larg de frecvenţe), de
unde şi numele de filtre trece-sus;
 amortizează rapid regimul tranzitoriu la punerea sub tensiune a filtrului;
 reducerea costului şi a spaţiului din instalaţiile electrice datorită folosirii unui
singur filtru trece-sus în loc de mai multe filtre LC serie;
 întretinere simplă;
 nu este necesar un reglaj pentru acordarea filtrului;
 sunt mai putin sensibile la variatiile de temperatură şi frecvenţă, respectiv la
abaterile valorilor componentelor pasive.
Ca dezavantaje trebuiesc menţionate urmatoarele :

39
  pentru aceleaşi performanţe de filtrare necesită condensatoare de capacitate
mărită;
 pierderi mai mari datorită prezenţei rezistoarelor.
Există patru configuraţii de filtre trece-sus, prezentate în desenul de mai jos, asupra
cărora facem urmatoarele comentarii generale:

C C C1 C1

C2 C2
L L

R R R L R

 filtrul de ordinul I se utilizează extrem de rar deoarece necesită un condensator

de valoare foarte mare iar pierderile pe fundamentală sunt inacceptabile;
 filtrul de ordinul II oferă cea mai bună filtrare dar pirderile pe fundamentală sunt
ceva mai mari decât la filtrul de ordinul III (totuşi este cel mai utilizat în aplicaţiile
practice);
 filtrul de ordinul III are cele mai mici pierderi la frecvenţa fundamentală (datorită
condensatorului C2) dar nu filtrează suficient de fin armonicile nedorite;
 filtrul de tip C se caracterizează prin pierderi foarte mici pe fundamentală (ramura
C2-L acordată la 50 Hz scurcircuiteaza rezistenta R); performanţele sunt însă
puternic afectate de modificările frecvenţei şi ale valorii componentelor.

a) filtrul trece sus de ordin II

C

L R

impedanţa filtrului de ordin II este

1 1

Zf= jC 1

1
R j L
Frecvenţa de rezonanţă corespunzătoare filtrului se calculează cu relaţia:
1
fr  ,
2 LC

40
iar factorul de calitate este:
1 L
Q  .
R C
În cazul filtrelor trece-sus, valoarea factorului de calitate se determină cu condiţia
obţinerii celei mai bune caracteristici pentru banda de frecvenţă specificată; în aplicaţiile
industriale, Q=0.5...2, filtrarea este mai pronunţată în jurul frecvenţei de rezonanţă;
pentru valori mai mici, impedanţa filtrului la frecvenţe mai mari decât frecvenţa de
rezonanţă este aproximativ constanta.

Z f

_ Q = 2 Q = 1
Q = 0 .7

I I I
n

Raspunsul in frecventa al unui filtru trece sus de ordin II

pentru diferite valori ale factorului de calitate

Tensiunea condensatorului C în filtrul trece sus de ordin II este:

 U 
N
C 2
UC  n ,
n 1

având tensiunea armonică de ordin n:

2
 2   n2  2 2  2 n
4

 R   1 
 2  n     L    n
2
 R 2
 L 
  r    r4
Un  Un 
C ,
   2
R 2  1  n2    n2  L2
 r 
unde:
N este numărul de armonici luate în considerare;
U nC este tensiunea armonică de ordin n pe condensatorul C;
U n este tensiunea armonică de rang n pe filtru;
nr este ordinul armonicii la care este acordat filtrul;

b) Filtrul trece sus de ordin III

41
 C1

C2

L R

Filtrul trece sus de ordin III este prezentat în desenul de mai sus şi se
caracterizează prin reducerea considerabilă a pierderilor de putere activă pe
fundamentală datorită condensatorului C 2 conectat în serie cu rezistenţa R, configuraţie
care determină creşterea impedanţei ramurii respective.
În ipoteza C1 = C2 = C , impedanţa filtrului trece sus de ordin III este:
1 1

j C 1 1
Zf = 
j L 1 ,
R
j C
adică:

 2 RL2 C 2  j  3 R 2 LC 2  L 2 LC  1  j

 R C   LC  1
Zf = 3 2 2 2
C
unde ω este pulsaţia la frecvenţa de lucru.

Filtrul are două frecvenţe de rezonanţă care se obţin prin anularea parţii
imaginare a impedanţei, adica,

 3 R 2 LC 2  L 2 LC  1 1
 0
 R C   LC  1 C
2 2 2 2 2

rezultă fecvenţa de rezonanţă

1 1 1 1
fH   respectiv  f H  
2 LC 2 C  2 L  R 2C 

R 2C
Se observă că cea de a doua frecvenţă există numai în cazul în care: L >
2
1  02 L
Introducând notaţiile  0  şi m  2  2 , impedanţa filtrului, la pulsaţia
LC H R C
de rezonanţă ωH, este :
 H2 L2 L
Zf (ωH) =   mR
R RC
Factorul de calitate se defineşte ca raportul dintre reactanţa capacitivă şi
rezistenţa filtrului, la pulsaţia de rezonanţă, adică,

42
 X C H  R  1
qH    nH 0C  H 
R  H  nH 0 L 0 m
unde nH este ordinul armonicii la care este acordat filtrul.
Caracterul reactantei filtrului
m X inductiv X capacitiv
m ≤ 0.5 n/n0 > 1/√m n/n0 < 1/√m
0.5 < m < 1 1/√m < n/n0 n/n0 < 1/√m
n/n0 < 1/√2m -1 n/n0 > 1/√2m -1
m=1 - 0 < n/n0 < ∞
m>1 n/n0 < 1/√m n/n0 < 1/√2m-1
1/√2m -1< n/n0 n/n0 >1/√m

Reactanţa filtrului are caracter inductiv sau capacitiv în funcţie de parametrul m,

precum şi de ordinul armonicilor n/n 0; tabelul de mai sus prezintă influenţa celor două
mărimi asupra caracterului reactanţei filtrului trece sus de ordin III.
Deoarece reactanţa filtrului este capacitivă pentru armonicile de ordin
n  1   1 
  0;    ;    m   0.5;1
n0  m   2m  1 
iar impedanţa reţelei electrice are caracter inductiv în acelaşi timp, pot aparea rezonanţe
paralel care, la randul lor, determină amplificarea armonicilor de curent. Pentru a evita
un astfel de fenomen este recomandat să se aleagă m ≤ 0.5, cea ce face ca impedanţa
filtrului să fie inductivă pe armonicile de ordin n/n 0 ≥ 1/√m .
Micşorarea valorii parametrului m se realizează prin creşterea capacitaţii C a
condensatoarelor sau prin creşterea valorii rezistentei R; în cazul ultimei soluţii,
aptitudinea filtrului de a atenua armonicile scade, fapt care trebuie evitat pe cât posibil.

c) Filtrul C
Structura de bază a unui filtru C este prezentată în desenul de mai jos,
particularitatea sa constând în montarea unei capacitaţi C 2 în serie cu bobina de
reactanţă L. Acest condensator (C2), denumit şi condensator auxiliar, este astfel
determinat încât, pe fundamentală, reactanţa sa este egală cu cea a bobinei X.

Filtru de tip C si raspunsul in frecventa a filtrului C

43
Z f
C1
_
C2
Filtre hibride:
Acestă categorie de filtre a rezultat prin combinarea filtrelor active cu cele pasive
în scopul obţinerii cu costuri mai scăzute a unor structuri mai eficiente.

_ Configuraţia
structurii hibride
paralel-paralel

R
Serie-paralel Paralel-serie

L
Tipul Invertor cu circuit Invertor cu circuit Invertor cu circuit
convertizorului intermediar de intermediar de intermediar de
static utilizat tensiune continuă, tensiune continuă, tensiune continuă,
pentru cu comandă MID şi cu comandă MID, cu comandă MID,
implementarea buclă de reglare fără buclă de cu/fără buclă de
filtrului activ după curent reglare după curent reglare după curent
-compensarea şi -atenuarea poluării -compensarea şi
Funcţiile fultrului atenuarea poluării armonice şi izolarea atenuarea poluării
activ armonice consumat. poluant armonice

-admite utilizarea -permite utilizarea -permite utilizarea

oricărui tip de filtru filtrelor pasive deja filtrelor pasive deja
Avantaje ale activ existente existente
configuraţiei -permite -blochează -permite protejarea

I I
compensarea circulaţia curenţilor uşoară şi eficientă a
consumului de armonici către filtrul filtrului activ
energie reactivă activ
-împărţirea -Nu permite -Nu permite
Dezavantajele domeniului de compensarea compensarea
configuraţiei frecvenţă de lucru consumului de consumului de

Comanda filtrelor active:

pasiv n f
între filtrul aciv şi energie reactivă energie reactivă

Strategiile de control ale filtrelor active au un mare impact asupra funcţionării

acestora, punându-şi amprenta asupra funcţiilor îndeplinite, puterii aparente şi

44
comportării filtrului în regim staţionar şi tranzitoriu. Strategia de comandă a unui filtru
activ are practic trei componente:
 alegerea mărimii din care urmează să fie extrase informaţiile necesare controlului
filtrului;
 algoritmul utilizat pentru identificarea compoziţiei spectrale a undei de tensiune
şi/sau curent în punctul de racord şi sintetizarea semnalului de referinţă necesar
sistemului de conducere al convertorului;
 tehnica de control a convertorului static de putere, astfel încât aceasta să
sintetizeze semnalul de tensiune/curent dorit.
Pentru extragerea armonicilor (curent sau tensiune) din semnalele distorsionate
se utilizează în principal două teorii:
 analiza în domeniul frecvenţă, Fourier;
 analiza în domeniul timp, bazată pe trecerea în sistemul de coordonate Clarke,
(α,β) şi conceptul de putere imaginară instantanee, introdus de dr. Akagi.

Alegerea mărimii din care urmează să fie extrase informaţiile necesare controlului
filtrului depinde de tipul şi locul de amplasare al acestuia, fiind utilizate de regulă
următoarele variante:
 curentul măsurat după punctul de racord, (a) ;
 curentul măsurat înainte de punctul de racord, (b) ;
 tensiunea măsurată în punctul de racord, (c).
Variantele a şi b sunt utilizate de filtrele active paralel, destinate compensării unor
consumatori neliniari de mare putere; varianta c este utilată pentru filtrele active paralel
integrate în structuri de tip paralel-serie instalate în staţiile de transformare ale
sistemului sau pentru filtre active paralel instalate în sistemul de distribuţie; varianta b
este asociată cu filtrele active serie
În mod uzual filtrele active de tip paralel sunt utilizate pentru compensarea
armonicilor de curent şi a energiei reactive, asociate unei sarcini neliniare.

Capitolul 6 - Mijloace moderne pentru compensarea poluării

armonice
Dezvoltarea tehnologiei dispozitivelor semiconductoare, caracteristică ultimelor
decenii, şi-a pus amprenta şi asupra tehnicilor şi echipamentelor utilizate în scopul
reducerii regimului deformant. Astfel, alături de abordările tradiţiionale bazate pe
utilizarea componentelor pasive, s-au dezvoltat, fiind astazi aplicate cu succes şi pe
scara din ce în ce mai largă, mijloace moderne de combatere a poluării armonice,
bazate pe dispozitive şi circuite electronice semiconductoare specializate, de înaltă
performanţa.
În funcţie de modul de acţiune, soluţiile moderne pentru reducerea poluării
armonice se împart în două mari categorii:
 utilizarea convertoarelor statice cu absorbţie sinusoidală;
 compensarea / atenuarea poluării armonice prin filtrarea activă.

6.1. Convertoare statice cu absorbţie sinusoidală

45
 În majoritatea cazurilor, circuitul de intrare la convertoarele statice alimentate de
la reţeaua electrică de distribuţie este un redresor cu filtru capacitiv, al carui
condensator se încarcă în apropierea valorii de vârf a tensiunii sinusoidale, curentul de
intrare are forma unor pulsuri înguste, cu un continut ridicat de armonici (convertorul
funcţionând cu un factor de putere redus). Solutia adoptata pentru a obtine un curent
absorbit (de intrare) sinusoidal constă în utilizarea unui circuit specializat, întâlnit şi sub
denumirea de preregulator cu corecţia factorului de putere, circuit care în cele mai multe
aplicaţii asigură şi o stabilizare a curentului / tensiunii la ieşirea sa.
În funcţie de modul de comportare cerut redresorului distingem doua situaţii
posibile :
 redresorul trebuie sa se comporte ca şi o sursă de tensiune (convertor cu circuit
intermediar de tensiune continuă), cazul întâlnit cel mai frecvent şi detaliat în
desenul de mai jos.
E

+E
i
L

iL re te a
e le c t ric a +
E
de -
t
d is t rib u t ie

-E

Schema electrică echivalentă a unui convertor cu redresor tip

sursă de tensiune, cu modulaţia impulsurilor în durată

 redresorul trebuie să se comporte ca şi o sursă de curent (convertor cu circuit

intermediar de curent continuu), caz specific aplicaţiilor care necesită o sursă de
curent continuu bine reglată.

46
 I

+I

i
L
iL
re t e a e le c t ric a
d e d is t rib u t ie +
E
t -

-I

Schema electrică echivalentă a unui convertor cu redresor tip

sursă de curent, cu modulaţia impulsurilor în durată
Pentru convertoarele statice cu circuit intermediar de tensiune continuă şi
absorbţie sinusoidală topologia circuitului preregulator poate să fie de tip:
 buck (coborâtoare);
 boost (ridicătoare);
 buck-boost (inversoare).
Cea mai populara este topologia boost, ilustrată în desenul de mai jos, în varianta
monofazata. Functionarea circuitului este urmatoarea:
 când tranzistorul V1 se află în stare de conducţie, curentul prin bobina L creşte,
di L u
 A 0
dt L
 la blocarea tranzistorului V1, în ipoteza în care US > u, curentul prin bobina L
începe să scadă,
diL u A  u S
 0 .
dt L

TC L iL V2 i TT
V3 V4
I a Upr V1 Cs Rs
u
Ua
V6 V5 Us

c irc u it
de
com a nda

47
 Acest mod de funcţionare permite ca prin controlul intrării în conducţie/blocării
tranzistorului V1 să se controleze evoluţia în timp a curentului iL şi implicit a curentului
absorbit iA. La fel ca la varianta monofazată, comutatoarele circuitului trifazat de tip
boost, sunt comandate astfel încât curenţii absorbiţi să urmarească semnalele
sinusoidale de referinţă.

L
A
B Cs Rs
C
Us

Preregulator cu reglarea factorului de putere, topologie boost,

trifazată - schema electrica de principiu

6.2. Filtrarea activă

Primele cercetari ce sau concentrat asupra utilizării convertoarelor electronice în
scopul filtrării armonicilor de curent şi/sau tensiune, au avut loc în anii 70’. Tehnologia a
primit denumirea de filtrare activă iar echipamentele construite în acest scop au fost
denumite filtre active, conceptul fiind testat cu succes atât pentru sistemele de tensiune
activă cât şi pentru cele de tensiune continuă.
Un filtru activ reprezintă în esenţă un convertor static de putere realizat astfel
încât :
 să sintetizeze un semnal de curent sau tensiune de forma dorită, care este
injectat/aplicat într-un anumit punct al unei reţele de tensiune alternativă;
 să simuleze o impedanţă dorită, respectând valorile solicitate ale modulului şi
argumentului.
Avantajele filtrelor active faţă de mijloacele convenţionale (pasive) utilizate pentru
reducerea poluării armonice a reţelelor electrice sunt în principal:
 viteza de reacţie ridicată;
 flexibilitate în definirea şi implementarea funcţiilor filtrului (filtrele active moderne
sunt capabile să execute simultan mai multe funcţii, care pot fi cu usurinţă
activate/dezactivate sau modificate);
 eliminarea problemelor de rezonanţă ale ansamblului echipament pentru
compensare – reţea de distribuţie, caracteristice mijloacelor convenţionale (filtre
pasive, baterii de condensatoare, transformatoare etc.).
Cele mai cunoscute aplicaţii ale filtrelor active le constitue filtrarea (compensarea)
armonicilor de curent şi/sau tensiune şi compensarea consumului de energie reactivă,
dar performanţele circuitelor moderne de putere şi comandă permit implementarea unor
echipamente de mare complexitate, cu funcţii multiple, care includ reducerea
/compensarea întregii game de perturbaţii care pot afecta reţeaua electrică de distribuţie

48
precum şi rezolvarea altor probleme de funcţionare ale sistemelor electroenergetice cum
ar fi amortizarea oscilaţiilor de tensiune.
Potenţialii utilizatori de filtre active pot fi împarţiţi în două categorii:
 consumatorii industriali cu un nivel ridicat de poluare armonică, cu scopul
compensării armonicilor de curent, nesimetriei sistemului de curenţi şi consumul
de energie reactivă;
 companii de distribuţie a energiei electrice, în staţiile de transformare sau
pe liniile de distribuţie a energiei electrice, cu scopul compensării armonicilor de
tensiune şi nesimetriei sistemului de tensiuni şi de asemenea atenuării/blocării
circulaţiei armonicilor de tensiune şi curent prin sistemul de distribuţie.
Filtrele active de tensiune continuă urmaresc compensarea armonicilor de
tensiune şi/sau curent din:
 circuitele de tensiune continuă ale convertoarelor statice de putere utilizate în
sistemele de transport în tensiune continuă a energiei electrice;
 circuite intermediare de tensiune/curent continuu ale convertoarelor de putere
redresor-invertor utilizate în tracţiunea electrica.

Filtrele active de tensiune alternativă sunt destinate:

 compensării armonicilor de curent generate de consumatorii neliniari către
reţeaua de distribuţie (protejează reţeaua de distribuţie împotriva poluării de catre
consumatori);
 asigurării calităţii alimentării cu energie electrică a consumatorilor (protejează
consumatorii împotriva diferitelor tipuri de perturbaţii propagate prin reţeaua de
distribuţie).
În prezent, atât din punct de vedere al utilizării cât şi al cercetăriilor întreprinse în
domeniu, accentul cade cu precădere asupra filtrelor de tensiune alternativă, termenul
de filtru activ referind în majoritatea cazurilor acest tip de filtre.

Clasificarea filtrelor active este prezentata dupa anumite criterii in tabelul de mai jos:

Criteriul de clasificare Tipuri de filtre active

Tipul circuitului sau reţelei electrice căreia de tensiune continuă

îi este destinat filtrul
de tensiune alternativă
paralel
Modul de funcţionare şi conectare la reţea
serie
paralel-serie
convertor static cu circuit intermediar de
Configuraţia convertorului static de putere tensiune continuă
utilizat pentru implementarea filtrului
convertor static cu circuit intermediar de
curent continuu

Structura şi tehnologia utilizate pentru active

49
 implementare hibride
Numărul de faze monofazată

trifazată

Configuraţii şi moduri de conectare a filtrelor active:

a) schema bloc a unui filtru activ – include în principal două module, unul de
putere şi unul de comandă.

U fa
F ilt ru A c t iv
Z e c h ,R tr a d u c to r d e m a s u r a

G s a r c in a
n e lin ia r a

c ir c u it u l d e p u t e r e
I fa

c irc u it
de
c ir c u it d e com anda
te n s s a u
c u re n t
c o n v e r t o r s t a t ic
d e p u te r e

Schema bloc a unui filtru activ (uFA, iFA, tensiunea sau curentul debitate
de un filtru activ în configuraţie serie respectiv paralel (shunt))

Circuitul de putere al unui filtru activ conţine :

 un convertor static de putere cu rolul de a sintetiza semnalul de tensiune sau
curent necesar conpensării. Cea mai frecvent utilizată configuraţie pentru
convertor este cea în punte integrala (monofazată sau trifazată) ;
 un circuit de tensiune continuă sau curent continuu, cu rolul de stocare a energiei
necesare compensării, al carui element de bază este un acumulator de energie
de tip : (i) condensator sau acumulator (în cazul de tensiune continuă); (ii) bobina
(în cazul circuitului de curent continuu).
Elementul reactiv prezent în această configuraţie stochează o anumită cantitate
de energie pentru un interval scurt de timp, rolul său fiind practic acela de a menţine la o
valoare constantă tensiunea sau curentul aplicate la intrarea convertorului static de
putere; există şi configuraţii mai complexe în care energia necesară circuitului de
tensiune continuă sau curent continuu este asigurată şi reglată prin intermediul unui
convertor dedicat acestei sarcini (în mod uzual un redresor).
Circuitul de comanda al unui filtru activ trebuie sa indeplineasca urmatoarele
sarcini:

50
  comanda convertorului static de putere în conformitate cu strategia de filtrare
aleasă;
 reglarea tensiunii/curentului în circuitul de intrare;
 supravegherea regimului tranzitoriu al circuitului de intrare (încarcarea
condensatorului la pornire).

b) Tipuri de convertoare statice de putere utilizate pentru implementarea filtrelor

active – ele se împart în două categorii, în funcţie de mărimea electrică aplicată la
intrarea acestora, şi anume:
 convertoare cu circuit de intrare în curent continuu;
 convertoare cu circuit de intrare în tensiune continuă.

b1) Convertoare cu circuit de intrare de curent continuu  :

Schema electrică de principiu a acestui tip de convertor este prezentată mai jos şi se
caracterizează prin prezenţa la intrarea convertorului a unei surse de curent continuu
implementate cu ajutorul unei bobine sau mai nou cu ajutorul unor elemente de stocare
bazate pe materiale supraconductoare.

Schema electrica de principiu a conv. static de putere cu circuit de intrare de corent

continuu utilizat pentru implementarea filtrelor active

Configuraţia are la bază un redresor cu tiristoare, în care tiristoarele au fost

înlocuite cu comutatoare statice cu capabilitate de stocare în invers, care să permită
comutaţia forţată. Datorită caracterului indictiv al reţelei de distribuţie şi al elementului de
stocare a energiei schemele de acest tip necesită prezenţa unor condensatoare pe
partea de tensiune alternativă, astfel încât sa fie posibilă obţinerea unor pulsuri de
curent. Circuitele de comandă relativ complicate precum şi pierderile şi gabaritele
asociate bobinei din circuitul de stocare a energiei, fac aceasta configuraţie mai puţin
atractivă, în prezent ea fiind utilizată îndeosebi în aplicaţii care includ sisteme de stocare
a energiei pe bază de materiale supraconductoare.

b2) Convertoare cu circuit de intrare de tensiune continua:

Circuitul se caracterizeaza prin prezenţa la intrare a unei surse de tensiune
continuă implementată uzual cu ajutorul unui condensator. Comutatoarele comandate

51
din structura convertorului sunt de tip bidirecţional de curent şi deci nu necesită
capabilitate de blocare în invers.

Schema electrica de principiu a convertorului static de putere cu circuit de intrare

de tensiune continuă utilizat ptr implementarea filtrelor active

c) Funcţionarea şi modul de conectare în reţea a filtrelor active:

Indiferent de configuraţie, în cele mai multe aplicaţii, un filtru activ reprezintă o
sursă care trebuie să sintetizeze un semnal electric. În funcţie de tipul semnalului,
curent sau tensiune, rezulta modul de conectare la reţea al filtrului activ, paralel sau
serie şi denumirea acestuia, filtru activ paralel (shunt) respectiv serie. În contextul
conceptului de management total al calitaţii energiei electrice au fost proiectate şi
realizate echipamente complexe care combină o structura de tip sursa de curent şi una
de tip sursa de tensiune, denumite filtre active paralel-serie, reunind funcţiile şi
performanţele ambelor scheme.
c1) Filtre active paralel:

Filtru activ de tip paralel – principiul de functionare

Is

Z e c h ,R
s a r c in a n e lin ia ra
I fa
filt r u a c t iv p a r a le l
G
c ir c u it
+ de
-
com a n da

52
 După cum se vede în desenul de mai sus, un filtru activ paralel este un
echipament care realizează funcţiile unei surse de curent. Semnalul de curent sintetizat
de filtru, iFA, este injectat în punctul de racord, prin aceasta urmarindu-se:
 compensarea armonicilor de curent produse de consumator;
 compensarea consumului de energie reactivă al receptorului;
 amortizarea efectelor determinate de eventualele fenomene de rezonantă care
pot să apară datorită unui filtru pasiv de tip paralel conectat în punctul de racord;
 simetrizarea sistemului de curenţi absorbit în punctul de racord.
Conectarea la reţeaua de distribuţie a filtrului se realizează prin intermediul unui
filtru inductiv realizat cu bobine.
Pentru ilustrarea performantelor filtrelor active de tip paralel, vă prezint în
continuare un studiu de caz în care au fost evaluate caracteristicile semnalului de curent
absorbit în punctul de racord înainte şi după conectarea filtrului.

Compensarea curenţilor armonici generaţi de o sursă neîntreruptibilă trifazată,

având puterea aparentă S = 120 kVA
Marimi caracteristice Funcţionare Funcţionare compensată
curentului absorbit in necompensată (cu filtrare activă)
punctul de racord
Valoare efectivă, Ief [A] 44.1 35.2
Factorul de vârf 1.96 1.52
Coeficientul de distorsiune
armonică al semnalului de 80.8 4.6
curent,  i  %
Factorul de putere,  0.65 0.86

Cos ( ) 0.84 0.86
Valoarea efectivă a 27.7 1.6
curenrului armonic, Ie,h [A]
Caracteristicile semnalului de curent pentru o sursă neîntreruptibila funcţionând
în regim necompensat, respectiv compensat, cu filtrare activă

53
 s a r c in a n e l i n ia r a
ir I s
m a s u r a c u r e n t d e s a r c in a
r e te a e l
d e d i s t r ib u t ie i fa

filtr u d e ie s ir e

c ir c u it
m a s u r a c u r e n t f ilt r u a c t iv de
com anda
s e m n a le d e c o m a n d a
c o n v e r t o r s t a t ic d e p u t e r e

c ir c u it i n t e r m e d i a r
d e t e n s iu n e c o n t i n u a
c o n v e r t o r s t a t ic c o n t r o l t e n s iu n e
d e p u te r e c ir c u it i n t e r m e d i a r

fi l t r u a c t i v p a r a l e l

Implementarea şi modul de conectare la reţea al unui

filtru activ paralel. Schema bloc.
c2) Filtre active serie:
Filtrul activ serie îndeplineşte funcţiile unei surse de tensiune (semnalul sintetizat
de filtru a fost notat cu u FA) care este conectată în serie cu reţeaua de distribuţie prin
intermediul unui transformator de adaptare.
Aspecte de calitate ale energiei electrice pentru care un filtru activ serie oferă
soluţii sunt:
 distorsiuni ale semnalelor de tensiune ;
 simetria sistemului de tensiuni ;
 goluri şi fluctuatii de tensiune ;
 întreruperi de scurtă durata ale alimentarii cu energie electrică ;
 fenomene tranzitorii de înaltă frecvenţă care perturba sistemul de tensiuni;
 flicker;
 reglarea valorii efective a tensiunii.
Conectarea la reţea a filtrului activ serie se face cu ajutorul unui transformator de
adaptare a carui înfaşurare primară se leagă în serie, între sursa de alimentare şi
sarcină.

54
 s u rs a s a r c in a n e l i n ia r a
de
t e n s iu n e
U fa
Z e c h ,R
+ - T
( tr a n s f d e
G a d a p ta re )

G c ir c u it
de
com anda
f ilt r u a c t iv s e r ie

Filtru activ de tip serie. Principiul de funcţionare. Schema bloc pentru

implementarea şi modul de conectare la reţea a unui filtru activ serie.

c3) Filtre active de tipul paralel-serie.

Aceste echipamente complexe, care combină o structura de tip sursă de curent şi
una de tip sursă de tensiune, reunesc atât numele cât şi funcţiile şi performanţele
filtrelor active paralel şi serie. Ele se mai numesc şi echipamente unificate pentru
condiţionarea calitatii energiei electrice.
s a r c in a n e l i n ia r a 1

U fa

s a r c in a n e l i n ia r a 2
r e te a e le c T I fa
d e d i s t r ib .

f ilt r u a c t iv s e r ie f ilt r u a c t iv p a r a l e l
f ilt r u a c t iv s e r ie - p a r a l e l

Implementarea şi modul de conectare la reţea

a unui filtru activ paralel-serie.Schema bloc.

Principiul de funcţionare al filtrului activ paralel-serie poate fi explicat dupa cum

urmează:
 filtrul paralel integrat în structură, urmareşte compensarea poluării armonice prin
absorbţia curentilor armonici prezenţi în reţeaua de distribuţie, în punctul de
racord al filtrului. Pentru aceasta el trebuie să detecteze armonicile prezente în
semnalele de tensiune din punctul de racord şi să fie controlat astfel încât să
reprezinte o impedanţă infinită pentru fundamentală şi un rezistor cu valoare cât
mai mica, (1/KFAP) [Ω] pentru armonici:
i FAP  K FAP  u R ,.n

55
  filtrul activ serie a fost introdus pentru a bloca circulaţia curenţilor armonici prin
reţeaua de distribuţie. În acest scop el trebuie să detecteze armonicile prezente
în curenţii care circulă prin linie şi să fie controlat astfel încât să reprezinte un
scurtcircuit pentru fundamentală şi un rezistor cu valoare cât mai mare, G FAS [Ω]
pentru armonici
u FAS  G FAS  i S , n
în ambele relaţii de mai sus, i S,n şi uR,n reprezintă valorile instantanee ale
armonicilor de rang n ale curentului prin linie respectiv tensiunii în punctul de racord.

Capitolul 7- Poluarea electromagnetică a mediului

7.1.Compatibilitatea electromagnetică a aparatelor de automatizare

Odată cu folosirea intensivă a circuitelor integrate, problema interferenţei şi
susceptibilităţii electromagnetice a devenit o condiţie în proiectarea unor echipamente
de automatizare de înaltă fiabilitate. Prin compatibilitate electromagnetică se înţelege
particularitatea unui echipament, sau a unui sistem în ansamblu, de a funcţiona în
condiţiile unui mediu poluat electromagnetic, fără a fi perturbate intolerabil funcţiile
acestuia. Interferenţa electromagnetică ( FMI – electomagnetic interference, sau RFI –
radio frequence interference ) este reprezentată printr-un semnal nedorit, care este
indus datorită câmpului electromagnetic poluant, semnal care poate defecta
funcţionarea unui echipament sau sistem. Interferenţa electromagnetică poate fi definită
ca o poluare electromagnetică, la fel de periculoasă ca poluarea aerului sau a apei în
mediul ambiant. Fenomenul de compatibilitate electromagnetică are trei componente:
 sursa unui câmp electromagnetic poluant;
 calea de propagare;
 receptorul afectat.
Sursele de zgomot electromagnetic sunt cauzate de fenomene naturale sau
artificiale, ca de exemplu:
 Zgomotele electrice generate de furtuni electrice, reprezintă surse naturale de
zgomote electromagnetice cu frecvente sub 10 MHz.
 Zgomotele generate de radiaţiile solare şi zgomotele cosmice reprezintă surse
naturale de zgomote cu frecvente peste 10 MHz.
 Zgomotele electrice artificiale sunt generate de activităţile umane şi pot fi
neintenţionat sau intenţionat create. Sursele neintenţionat create de om sunt
echipamente a căror funcţionare nu are ca scop emisia de câmpuri
electromagnetice, precum calculatoarele electronice, motoarele electrice,
echipamentele cu relee cu contacte, tuburi fluorescente, sudura cu arc,
motoarele cu autoaprindere, cablurile TV etc. Sursele de poluare
electromagnetică intenţionat create de activitatile umane sunt acele echipamente
a căror funcţionare normală constă în emisia de semnale electromagnetice, ca
de exemplu echipamente radar, radiouri mobile, echipamente cu modulare în
frecvenţă sau amplitudine etc.
Important în poluarea electromagnetică este mecanismul de cuplare între sursă
şi receptor, care poate fi prin radiaţie sau prin conducţie. Cuplarea prin radiaţie se face
prin intermediului câmpului electromagnetic între sursă şi receptor ca între două

56
aparate, ca de exemplu un pistol de lipit în contact manual şi cu transformator poate
afecta prin impulsurile câmpului electromagnetic un calculator.
Cuplarea prin conducţie între două aparate se face prin firele reţelei de
alimentare, prin firul comun de împământare al echipamentelor, etc. De exemplu,
cuplând la aceiaşi reţea de alimentare un calculator şi un termostat pentru încălzirea
unui volum, conectarea/deconectarea automată a rezistentei de încălzire a
termostatului provoacă variaţii ale tensiunii de alimentare a reţelei care influenţează
aparatele conectate la aceiaşi reţea de alimentare.
Poluarea electromagnetica, adică operaţia unor tensiuni parazite în circuitele
electrice, poate fi nu numai între două aparate, ci şi în cadrul aceluiaşi aparat. De
exemplu, poluarea prin conducţie apare în cadrul unui aparat în care funcţionarea unui
etaj de putere în impulsuri poate provoca variaţii (căderi) ale tensiunii de alimentare,
ceea ce poate influenţa (prin conducţie) alte etaje ale aparatului respectiv. Poluarea prin
inducţie în cadrul unui aparat poate apare atunci când de exemplu variaţii ale unui
semnal electric provoacă, datorită câmpului magnetic propriu, semnale în alte circuite
ale aparatului.
Interferenţa electromagnetică poate apare şi între echipamentele de calcul, atât
prin inducţie (prin sursa de alimentare în ca) cât şi prin conducţie (prin câmpul
electromagnetic creat de funcţionarea unui calculator). Pentru a studia interferenţa
electromagnetică sunt necesare teste, prin care se măsoară amplitudinea şi frecvenţa
semnalului nedorit, indus de sursa poluantă în aparatul supus testării. Aceste măsurări
se fac cu analizoare spectrale.

Pentru a reduce semnalele parazite care apar prin conducţie între sursa poluantă
şi aparatul testat, se folosesc filtre electrice pe tensiunile de alimentare. De exemplu, în
acest scop la aparatele cu circuite integrate, circuitul imprimat este astfel realizat încât
barele de alimentare ( +, - ) sa fie suprapuse pe suprafaţe cât mai mari, ceea ce
formează de fapt un condensator electric cu rol de filtrare.
În prezent, datorită apariţiei a numeroase surse poluante, problema
compatibilităţii electromagnetice este deosebit de actuală, existând instituţii de
specialitate care se ocupă cu elaborarea de standarde şi recomandări în acest
domeniu. La nivel internaţional, există organizaţii de standardizare, specializate pe
anumite domenii de aplicaţie, ca de exemplu:
 ISO – în domenii largi (mecanic, electric etc.);
 IEC, CISPR – în domeniul electrotehnic, electronic;
 CCITT – în domeniul telecomunicaţiilor;
 CCIR – în comunicaţii radio.
În prezent există şi agenţii naţionale, care de exemplu preiau recomandările de la
CISPR ( Internaţional Special Committee on Radio Interference ). Prin aceste standarde
se stabileşte nivelul acceptabil de interferenţa (de susceptibilitate) electromagnetică
pentru diferite surse poluante şi diverse echipamente influenţate prin poluare
electromagnetica. În domeniul aparaturii de automatizare cel mai important organism
internaţional este IEC ( International Electrotehnical Commission ). Acest organism are
comitete pe diferite domenii, ca de exemplu:
 TC 77 – Compatibilitate electromagnetică între echipamente electrice, inclusiv
reţele;
 TC 65 – Măsurări industriale şi conducerea proceselor.

57
 În tara noastră, Institulul Român de Standardizare şi Mărci are ca preocupare
principala, coordonarea lucrărilor de cercetare şi de adaptare a recomandărilor şi
regulamentelor internaţionale în domeniul standardelor, inclusiv în domeniul
compatibilităţii electromagnetice.

7.2.Influenta compatibilitatii electromagnetice asupra organismului

uman
Operatorul uman, în activitatea sa de îndeplinire a rolului său de a conduce un
proces tehnologic, este supus influentei câmpurilor electromagnetice. Principala acţiune
a câmpurilor electromagnetice asupra organismului uman constă în agravarea sau
accelerarea apariţiei bolilor cardiace, vasculare, neurologice şi psihice. Această
influenţă, care depinde de intensitatea câmpurilor electromagnetice şi de durata de
expunere, este în continuă creştere datorită măririi numărului de surse poluante cu
câmpuri electromagnetice. Pentru aprecierea influentei câmpurilor electromagnetice
asupra organismelor vii s-au făcut cercetări experimentale asupra unui individ separat şi
asupra unui grup de indivizi, de diferite vârste, pe durate diferite de expunere în timpul
serviciului şi pentru diferiţi parametrii ai factorilor poluanţi. De exemplu dintr-o grupă de
indivizi, cu vârste peste 40 ani, care se ocupau cu instalaţii la frecvenţe înalte 10KHz –
30 MHz, cu o intensitate de 100 – 300 V/m, numai 7,4 % nu au reclamat perturbări ale
stării de sănătate şi în primul rând al sistemului nervos şi cardio–vascular. Cercetări
similare s-au efectuat în spaţii de producţie, unde s-a constatat că prezenţa câmpurilor
electromagnetice de joasa frecvenţă are o influenţă negativă asupra sistemului cardio–
vascular al muncitorilor, observându-se o reducere a pulsului, o modificare a ECG, o
micşorare a puterii de recepţie vizuale şi auditive şi o accentuare a stării de oboseala.
Pentru măsurarea intensităţii câmpului electromagnetic se pot folosi aparate
pentru lucrări de cercetare (foarte scumpe, de precizie ridicată şi produse intr-un număr
redus de exemplare) şi aparate pentru verificări experimentale (de precizie redusă şi
produse în serie mare). Pentru măsurarea intensităţii câmpurilor electromagnetice în
laboratoare, în spatii industriale de lucru, în centre urbane etc. se pot folosi aparate,
care au costuri reduse şi cu o precizie satisfăcătoare.
În prezent, pe plan mondial, se întreprind acţiuni pentru limitarea efectelor
câmpurilor electromagnetice asupra organismelor vii, dintre care cele mai importante
sunt:
 Normarea intensităţii admisibile ale câmpurilor electromagnetice, pentru
activitati industriale şi pentru locuinţe, în centre urbane sau rurale. Această
diferenţiere este necesară deoarece timpul de expunere a unei persoane
diferă într-o activitate industrială şi în spaţiul de locuit. De exemplu, în SUA
este recomandată densitatea de putere maximă a câmpului electromagnetic
de 10 mW/cm2, în domeniul de frecvenţe de 10 105 MHz. În multe ţări sunt
elaborate tabele, prin care se determină valorile admisibile în funcţie de
timpul de expunere.
Aplicarea de măsuri de protecţie în desfăşurarea unor activităţi cu surse de
câmpuri electromagnetice, dintre care se pot menţiona :
 Protecţia faţă de câmpuri magnetice puternice, constante şi de joasă
frecvenţă, realizând ecrane din materiale feromagnetice care au o
permeabilitate ridicată, ca de exemplu din aliaje fier–nichel;

58
  Protecţia prin limitarea timpului de expunere, utilizând aparate de avertizare
acustică sau optică;
 Protecţia prin desfăşurarea activităţilor la distanţă calculată faţă de sursa de
câmp electromagnetic, se face utilizând relaţii empirice în care intervin
parametrii sursei radiante;
 Protecţia prin utilizarea unor ecrane ale locului de munca, ca de exemplu a
unor încăperi formate din plase metalice;
 Protecţia prin utilizarea unor suprafeţe reflectorizante ale câmpului
electromagnetic, ca de exemplu a unor folii metalice;
 Protecţia prin utilizarea unor halate sau alte articole de îmbrăcăminte de
protecţie, realizate din ţesături din bumbac, mătase, etc. , în structura cărora
intră fire subţiri metalice, care de exemplu formează ochiuri de dimensiunile
0,5  0,5 mm.
Cercetările recente privind influenţa câmpurilor electromagnetice asupra
organismelor vii, au demonstrat că acestea actionează într-un mod deosebit de
complex asupra fenomenelor intracelulare, asupra celulelor, organelor şi organismului
pe ansamblu. În prezent cercetările în acest domeniu sunt dirijate spre elaborarea de
noi normative privind sursele de poluare şi pentru implementarea de noi tehnici de
protecţie a omului faţă de influenţa câmpurilor electromagnetice.
În cazul liniiior de transport şi distribuţie a energiei electrice studiile
epidemiologice şi statistice realizate au relevat problema creşterii riscului de îmbolnăvire
de cancer la persoanele aflate sub incindenţa câmpurilor produse de sistemul energetic .
Astlel studiile realizate asupra personalului din staţiile de distribuţie, Ia cel care
execută Iucrări sub tensiune şi Ia personalul de întreţinere a sistemului electroenergetic
indică o tendinţă de creştere a factorului de risc în privinţa stimulării leucemiei, a
tumorilor neurale, ca şi apariţia unor tulburări comportamentale.
Evident nu numai constructorii sistemelor electroenergetice se confruntä cu
problema poluării electromagnetice ci şi producătorii de aparatură electrocasnicä şi de
birou. Sunt cunoscute deja măsurile luate de unii proiectanţi pentru protejarea
consumatorilor: contrucţia videoterminalelor cu emisie slabă de câmp electromagnetic
de către IBM şi Apple Computer.
Pentru siguranţa sănătaţii populaţiei se impune informarea cât mai exactă asupra
nivelurilor de expunere şi a cercetărilor biomedicale privind eventualele efecte asupra
sănätaţii.
La stadiul actual al cunoaşterii, chiar dacă nu se poate face o separare netă a
efectelor câmpurilor electromagnetice, de alte influenţe ale factorilor de poluare din
mediu, este indicat să se ia, la nivel individual, măsuri de evitare a riscurilor prin
rnodificări ale mediului ambiental si mai ales prin îndepartarea organismului de sursele
cunoscute de câmpuri, ţinând seama că aceste câmpuri variază invers proportional cu
distanţa sau cu o putere a acesteia.
În prezent, în numeroase ţări din lume se deruleazä programe de cercetare în
domeniul poluärii electromagnetice a mediului, având ca obiective principale evaluarea
si aplicarea unor metode de reducere a valorii câmpurilor magnetice produse de liniile
electrice, staţii, transformatoare, reţele de alimentare cu energie electricä a locuinţelor,
precum şi de aparatele electrocasnice.

59
Bibliografie
1. Compensarea puterii reactive si a armonicilor
Autor: Gheorghe Papusoiu

60
 Editura: Orizonturi Universitare – Timisoara 2002

2. Reducerea poluarii armonice a retelelor electrice industriale

Autori: Mircea Chindris
Antoni Sudria i Andreu
Andrei Cziker
Silviu Stefanescu
Editura: Mediamira – Cluj-Napoca 2003

3. Calitatea energiei electrice in perspectiva interconectarii sistemului energetic national

cu sistemul vest european
Autori:Niculescu Titu
Maierean Valeriu
Pasculescu Dragos
Editura: Focus – 2004

4. Supratensiuni in retelele de inalta tensiune, in regim nesimetric si in prezenta

armonicilor de tensiune si curent
Autor: Ing. Stefania Ioan
Universitatea Politehnica Bucuresti – Facultatea de energetica 1998

61