S.C. ELCTRO SISTEM S.A. - BAIA MARE S.C. PETERS & THIEDING ROMANIA S.A.

Reg. Comertului J24/553/1996 – Cod Fiscal R8699886 Reg. Comertului J24/512/1999 – Cod Fiscal R12209478
Cont 251100996877708 BRD, Baia Mare Cont Lei 251100996869304 BRD, Baia Mare
Cont DM 251100296869304

4800 Baia Mare Tel: 062-213581(2)

Str. 8 Martie nr. 4 Tel: 092-356347(9)
Maramures Fax: 062-213583
Romania

COMISIA INTERNATIONALA DE ELECTRICITATE

IEC 1330 editia 1995-11

Hight voltage / low voltage prefabricated substation

Posturi de transformare prefabricate de medie/joasa tensiune

Traducere efectuata la SC ELECTRO SISTEM SA Baia Mare de catre

D-nii ing. Kiss Gheza si ing. Medvesan Alexandru
 IEC 1330 1995 – High-voltage/low-voltage prefabricated substation
Posturi de transformare prefabricate de m.t./j.t.

Tematica

Pana in ultimii ani, in domeniul posturilor de transformare de medie tensiune/joasa tensiune nu a

existat standard national, nici international. Deoarece posturile de transformare sunt instalatii electrice
complexe, s-au creat probleme greu de solutionat, avandu-se in vedere ca P.T. contine instalatii de medie
tensiune, care conform definitiei IEC se considera de inalta tensiune, instalatii de intrerupere,
transformator, intrerupator de j.t., instalatie de distributie, cablele de legatura, instalatii de comanda si
auxiliare, carcasa instalatiei (casa), respectiv fundatia acesteia.
Caracteristica de baza a P.T. prefabricat este ca in majoritatea cazurilor sunt instalatii in medii cu
acces usor pentru public, din care motiv trebuie sa asigure condiitii de functionare si de protectie a
parsonalului de deservire si a publicului larg care intra in zona.
Aceasta inseamna ca pe langa parametrii prescrisi ai valorilor nominale si ai valorilor prescrise,
trebuie acordata o atentie deosebita protectiei persoanelor. Aceasta protectie se asigura de constructia
corespunzatoare a carcasei si de verificarile tip ale componentelor.
Pana ce standardul la obiect IEC 1330 nu a fost editat, posturile de transformare din lumea larga au
fost normate dupa normele elementelor componente, dar multe intrebari importante au ramas nesolutionate.
De exemplu, crearea prescriptiei unice a carcasei (casei) sau ventilarea instalatiei ca una din functiile
majore. Deasemenea, lipsea sistemul de cerinte functionale, interpretarea uniforma a valorilor nominale, a
urmarilor scurcircuitelor interne sau a interpretarii nivelului de zgomot.
In vederea compensarii lipsurilor de mai sus, colective de munca ale CIGRE, respectiv IEC 17C,
17D si 14. prin grija colectivului 17C a inceput intocmirea prescriptiei si ordonarea normelor in acest
domeniu.
Primul proiect normativ a fost intocmit in luna martie 1993 (sedinta a avut loc in Sidney in iunie
1993), iar in mai 1994 a fost dezbatuta a doua varianta imbunatatita si elaborata spre avizare. Tinand cont
de recomandari (observatii), s-a editat standardul in noiembrie 1995 cu titlul „IEC 1330“.
Standardul IEC 1330/1995 are urmatorul continut analitic:
- noul standard se refera la posturile de transformare prefabricate;
- aceste posturi trafo sunt instalate in locuri cu acces pentru public;
- standardul defineste conditii de uzinare, valorile nominale, cerinte de structura si de
proiectare;
- da indicatii in vederea alegerii, ofertarii, licitatiilor si a comandarii acestor posturi;
- reglementeaza problemele legate de transport, instalare, functionare si de intretinere;
- standardul presupune analizele individuale ale elementelor componente;
- compatibilitatea cu prezentele standarde ale montajului si echiparii posturilor trafo se va
analiza pe baza urmatoarelor „incercari de tip“:
a). Incercari tip normale:
- analiza rigiditatii dielectrice pct. 6.1
- incercari termice si stabilirea clasei termice a carcasei (casei) pct. 6.2
- incercari ale instalatiei de impamantare pct. 6.3
- incercari functionale pct. 6.4
- verificarea gradului de protectie pct. 6.5
- verificarea la socuri mecanice pct. 6.6
 b). Incercari de tip speciale (in functie de acordul dintre producator si beneficiar)
- efectul arcului produs de curentul de scurtcircuit intern (anexa A)
- verificarea nivelului de zgomot (anexa B)
 Conform standardului, masurarea incalzirii si a nivelului de zgomot se face
prin compararea acestor valori in situatia functionarii cu transformatorul montat in anvelopa PT si
in aer liber, rezultand o metoda unica de categorisire a incapsularii, respectiv determinarea
incarcarii maxime a PT. Prezentul standard IEC satisface exigentele si da un sprijin corespunzator
specialistilor din domeniile: proiecare-dezbvoltare si nu in ultimul rand utilizatorilor
Da o apreciere unitara a posibilitatilor de piete noi, a relatiilor de aprovizionare si procurare
(oferta-contractare). Prescriptiile contin si definitii de luet in seama pentru posturi de transformare
neprefabricate.

Prescriptia internationala IEC 1330. Prima editie 1995-11

Posturile de transformare prefabricate de inalta tensiune/ joasa tensiune

Prezenta traducere nu este varianta oficiala a normei IEC-1330, ca atare nu serveste ca baza la
interpretarea si discutarea problemelor tangentei normei.
Traducerea este reflexia in oglinda a originalului in engleza, cu paginatie corespunzatoare,
traducere cuvant cu cuvant, dar de specialitate.

Cuprins:
Cuvant inainte
Introducere
1. Generalitati
1.1Domeniul de aplicare
1.2 Normative si standarde de referinta
1.3 Definitii
2.Conditii de functionare
2.1 Conditii de functionare standard
2.2 Conditii speciale de functionare
3. Cerinte pentru partile componente
4.Valori nominale
4.1 Tensiuni nominale
4.2 Nivele de izolatie
4.3 Frecventa nominala si numar de faze
4.4Curenti nominali si incalzire
4.5Curent limita termic
4.6Curent nominal limita dinamic
4.7Durata nominala a curentului de scurtcircuit
4.8Tensiunea nominala de alimentare ale dispozitivelor de actionare si din
circuitele secundare (auxiliare)
4.9Idem – frecventa nominala a alimentarii
4.10 Puterea nominala maxima a PT
4.11 Clasa nominala a carcasarii
5.Cerinte de proiectare si de structura
5.1 Impamantare
5.2 Aparatura secundara (auxiliara)
5.3 Tabela de date
5.4 Gradul de protectie si protectie la scurtcircuit intern
5.5 Carcasarea (anvelopa)
6.Incercari tip
6.1 Incercari de rigiditate dielectrica
6.2 Incercari termice
6.3 Verificarea continuitatii instalatiei de impamantare
6.4 Incercari functionale
6.5Verificarea gradului de protectie
7.Incercari individuale
7.1 Proba de tensiune a circuitelor secundare
7.2 Proba de functionare
7.3 Verificarea executiei cablajului
8 .Indrumar pentru alegerea PT prefabricat
9.Informatii pentru oferta, licitatii si comanda
9.1 Informatii pentru oferta si comanda
9.2 Informatii pentru licitatii
10.Prescriptii pentru transport, instalare, functionare si intretinere
10.1. Prescriptii pentru transport, stocare si instalare
10.2 Instalare
10.3 Exploatare
10.4 Intretinere
Anexe:
A. Metoda de incercare a PT prefabricat in conditiile arcului electric produs de
curentul de scurtcircuit intern.
B. Incercari pentru verificarea nivelului de zgomot la PT prefabricat
C. Incercari la socuri mecanice
D. Clasificarea transformatoarelor montate in PT carcasat
 COMISIA INTERNATIONALA DE ELECTRICITATE
POSTURI DE TRANSFORMARE PREFABRICATE DE I.T./J.T.

Cuvant inainte

1. IEC (Comisia Internationala de Electricitate) cuprinde toate Comisiile Nationale de

Standarde din domeniul electrotehnicii. Sarcina IEC este sprijinirea cooperarii in toate domeniile
electrotehnicii si electronicii privind problemele de standardizare. In acest scop si completarea
pentru activitati conexe altor domenii IEC emite standarde internationale. Pregatirea acestora este
incredintata comisiilor tehnice, orice comisie internationala a IEC care este interesata in acea
problema poate lua parte la lucrarile pregratitoare. Organizatiile internationale, guvernamentale si
nonguvernamentale care sunt in legatura cu IEC iau parte la aceste lucrari pregatitoare. IEC
colaboreaza strans cu Comisia Internationala de Standarde (ISO), in unison cu intelegerea comuna
a conditiilor stabilite de cele doua organizatii.
2. Hotararile oficiale sau intelegerile in problemele tehnice date, la care pregatirea intr-un
domeniu in care au participat comisiile tehnice ale Comisiei Internationale, exprima o pozitie
internationala de cea mai larga opinie.
3. Acestea sunt publicate spre a folosi ca recomandari pentru standarde, descrieri tehnice
sau recomandari si sunt acceptate in acest sens de comisiile nationale. Comisia nationala IEC, in
vederea unificarii normelor se ingrijeste ca standardele internationale sa fie utilizate direct in cele
nationale, respectiv regionale.
4. In scopul unificarii internationale IEC – comisii nationale – iau angajamente pentru
folosirea directa in cea mai mare masura a standardelor IEC. Orice abatere a standardului IEC si a
corespondentului national sau regional trebuie clar precizat.
5. IEC nu este un organism de avizare si nu poate fi facut responsabil pentru orice fel de
instalatii care a fost declarata corespunzatoare dupa un anumit standard IEC.
Standardul International IEC 1330 a fost pregatit de comisia tehnica nr. 17
(„Intrerupatori si instalatii de comanda“) si subcomisia nr. 17C („Intrerupatori de inalta
tensiune in carcasa si instalatii de comanda“).
Cuprinsul standardului se bazeaza pe urmatoarele documente:
DIS Referat de avizare
17/C/168/DIS 17C/174/RVD

Toate informatiile legate de votul de aprobare a standardului se gasesc in raportul de

avizare.
Anexele A-B-C fac parte integranta din standard.
Anexa D are caracter orientativ.

INTRODUCERE

P.T. prefabricate prin definitie sunt analizate ca echipamente verificate tip ce asigura
transmiterea energiei din sistemul de inalta tensiune la joasa tensiune, intr-o carcasa comuna fiind
 instalate: transformator, aparate de comutare de joasa tensiune si inalta tensiune, legaturile intre
ele si instalatiile auxiliare. Aceste P.T. sunt instalate in locuri accesibile persoanelor neautorizate,
in concordanta cu conditiile de exploatare prescrise trebuie sa asigure si securitatea persoanelor
care intra in zona.
Aceasta inseamna ca in plus fata de cerintele obligatorii: valori nominale, metode de
incercare corespunzatoare; se va acorda o atentie deosebita normelor privind securitatea
persoanelor. Aceasta protectie este asigurata prin componente verificate tip, precum si utilizarea
unei carcase construite si executate corespunzator.

1. Generalitati

1.1. Domeniu de aplicare.

Acest standard pentru posturi de transformare prefabricate, de curent alternativ, cu tensiuni mai
mari de 1 kV dar cel mult de 52 kV pe partea primara, la frecventa industriala de cel mult 60 Hz si putere
maxima de 1600 kVA, amplasat pe teren liber, cu acces in zona pentru public, cu racord in cablu, conditiile
de actionare din exterior sau din interior, prescrie conditiile de functionare, valori nominale, cerinte
constructive si metode de incercare.
Posturile de transformare prefabricate pot fi amplasate la nivelul solului, ingropate partial sau total.
Avand in vedere ca nu ne stau la dispozitie prescriptiile IEC sau ISO acceptate pentru fenomene de
imbbatranire sau de coroziune, prezenta prescriptie nu contine cerinte de reglementare a acestor probleme.
1.2.Normative si standarde de referinta.
Documentele prezentate mai jos contin dispozitii care prin referiri in cadrul textului ne arata
dispozitiile dintr-un anumit Standard International. In momentul publicarii prezentei documentatii editiile
enumerate erau in vigoare. Toate documentele de baza sunt supuse revizuirii si bazandu-se pe
reglementarea internationala de Standard se recomanda partilor ca sa fie aplicate documentele de baza
publicate recent. Membrii IEC si ISO tin evidenta standardelor internationale in vigoare.
- IEC 50 (151) – 1978 Dictionar International de Electrotehnica (IEV) – capitol 151.
Aparate electrice si magnetice.
- IEC 50 (441) – 1984 Dictionar International de Electrotehnica (IEV) – capitol 441.
Instalatii de comutatie, comanda si sigurante.
- IEC 60-1; 1989. Reglementari pentru incercari de inalta tensiune, capitol 1. Definitii
generale si criterii pentru incercari.
- IEC 68-2-62; 1991. Analiza de mediu (influente externe) – capitol 2. Incercari –
Incercari efective: Lovituri, ciocanul pendul. 1. Complectari (1993)
- IEC 71-2; 1976. Coordonarea izolatiei – capitol 2: Indrumar de utilizare.
- IEC 76. Transformatoare de putere.
- IEC 76-1; 1993. Transformatoare de puetere – capitol 1. Partea generala.
- IEC 76-2; 1993. Transformatoare de putere – capitol 2. Verificare la incalzire.
- IEC 76-5; 1993. Transformatoare de putere – capitol 5. Siguranta la scurt circuit.
- IEC 243-1;1988. Metoda de verificare a rigiditatii dielectrice ale materialelor izolante
solide -–capitol 1. Incercari la frecventa industriala.
- IEC 298; 1990. Inrerupatoare in carcasa metalica, cu tensiuni nominale alternative peste
1 kV si cel mult 52 kV si instalatiile de comanda.
- IEC 354; 1991.indrumar pentru incarcarea transformatoarelor de putere cu imersie in
ulei.
- IEC 364-4-41; 1992.Instalatii electrice in constructii – capitol 4: Protectie pentru
asigurarea securitatii. Capitolul 41: Protectie impotriva socului electric.
- IEC 439-1; 1991. Echipamente de comutatie si comanda de joasa tensiune. Capitolul 1:
Echipamente incercate tip partial sau total.
 - IEC 466; 1987. Intrerupatoare in carcasa izolanta cu tensiunea peste 1 kV, dar nu mai
mult de 38 kV c.a. si instalatii de comanda.
- IEC 529; 1989. Gradele de protectie (IP) asigurate de carcasa.
- IEC 551; 1987. Transformatorul si determinarea atenuarii de zgomot.
- IEC 664-1; 1992. Coordonarea izolatiei echipamentelor de joasa tensiune. Partea 1:
Principii, cerinte si verificari.
- IEC 694; 1980. Parti comuna ale standardelor referitoare la intrerupatoare de inalta
tensiune si comanda lor.
- IEC 726; 1982 Transformatoare de putere uscate.
- IEC 905; 1987. Indrumar de incarcare ale transformatoarelor de putere uscate.
- IEC 947-1; 1988. Echipamente de comutatie si comanda de joasa tensiune. Partea 1:
Prescriptii generale.
- IEC 1180-1; 1992. Metode de incercare de inalta tensiune pentru instalatii de joasa
tensiune. Partea 1: Definitii, criterii privind incercarile si procedeele.
- ISO 1052; 1992. Oteluri folosite in tehnica.
- ISO 1210;1992. Mase plastice – Determinarea comportarii la ardere a esantioanelor
orizontale sau verticale in contact cu flacara mica.

1.3. Definitii.

La folosirea przentului Standard international sunt valabile definitiile ed mai jos. La definirea
expresiilor folosite in acest Standard international se face referire la IEC 50(441).
1.3.1. Post de transformare prefabricat: Constructie prefabricata si verificata tip care are
componentele descrise la punctele1.1 si 3 ale standardului.
1.3.2. Unitate transportabila: partea postului de transformare prefabrivat care se poate transporta
fara dezmembrare.
1.3.3. Anvelopa: componenta postului de transformare prefabricat, care asigura protectia postului
trafo impotriva patrunderii in interior ale corpurilor straine si asigura un grad de protectie determinat
impotriva atingerilor directe si indirecte ale partilor active, precum si impotriva atingerilor partilor mobile.
1.3.4. Compartiment: aceea parte a postului de transformare prefabricat, care afara de gaurile de
trecere pentru legaturi, comanda si aerisire este inchis.
Observatie: Compartimentulpoate fi denumit dupa echipamentul principal continut in el, asa putem
vorbi de compartimentul transformatorului, compartimentul de medie tensiune, respectiv compartimentul
de joasa tensiune.
1.3.5. Component: Partea postului trafo prefabricat de importanta majora, cu o functiune bine
determinata (Ex. Transformator, echipament de comutatie si comanda de inalta tensiune, echipament de
comutatie si comanda de joasa tensiune, etc.)
1.3.6. Perete despartitor: Aceea parte a postului trafo prefabricat care separa compartimentele.
1.3.7. Circuitul principal: Toate partile conductoare electric ale postului trafo prefabricat, care ca
parti componente ale circuitului servesc la transmiterea energiei electrice.
1.3.8. Circuit secundar: Toate partile conductoare electric ale postului trafo (componente ale altor
circuite decat cele principale) care servesc pentru comanda, masura, semnalizare, reglaj, iluminat, etc.
1.3.9. Valoare nominala: Valoare determinata pentru functionare normala a postului de transformare
prefabricat, de obicei dat de fabricant (IEV 151-04-03, modificat).
1.3.10. Grad de protectie: Marimea protectiei asigurata de anvelopa impotriva atingerii directe si
indirecte; patrunderii corpurilor straine si/sau apei, certificate prin metode de incercari standardizate.
1.3.11. Temperatura mediului ambiant: Temperatura aerului ce inconjoara anvelopa postului trafo
prefabricat, masurata in conditii prescrise.
1.3.12. Clasa anvelopei: Diferenta de temperaturi masurate cu transformatorul in anvelopa si cu
transformatorul in exterior, in conditiile de functionare stabilite de punctul 2.1 al standardului. Valorile
nominale ale transformatorului (putere si pierderi) reprezinta valorile nominale cele mai mari ale postului
de transformare prefabricat.
1.3.13. Coeficientul de incarcare al transformatorului: Marimea curentului constant in unitate
relativa la care se poate incarca transformatorul, la tensiune nominala constanta. Conditia de
baza pentru valorile coeficientului de incarcare este, ca temperatura punctului cel mai cald si
a stratului superior ale lichidului de racire sa nu depaseasca valoarea limita prescrisa de IEC
76, sau temperatura punctului cel mai cald sa nu depaseasca limita referitoare la clasa de
izolatie, prescrisa de IEC 726.

2. Conditii de functionare.

2.1. Conditii de functionare standardizate.

2.1.1. Anvelopa.
Anvelopa postului de transformare prefabricat a fost proiectat pentru functionare normala in
exterior conform IEC 694, inafara de cazul cand standardul prevede altceva.
Observatie: Temperatura in interiorul anvelopei difera de temperatura mediului ambiant.
2.1.2. Echipament de comutatie si comanda de inalta tensiune.
Se presupune ca in interiorul anvelopei sunt conditii normale de interior conform IEC 694.
2.1.3. Echipament de comutatie si comqanda de joasa tensiune.
Se presupune ca in interiorul anvelopei sunt conditii normale de interior conform IEC 439-1.
2.1.4. Transformator.
Incarcand la curentul nominal transformatorul aflat in interiorul anvelopei incalzirea va fi mai mare
decat in conditiile normale de functionare si temperatura va depasi limita stabilita de IEC 76-2 sau IEC
726.
Conditiile de functionare ale transformatorului vor fi determinate de conditiile locale ale mediului
exterior si clasa anvelopei.
Rezultatele permit calcularea coeficientului de reducere fata de valori nominale atat pentru
fabricant, cat si pentru beneficiar.

2.2. Conditii speciale de functionare.

Daca postul de transformare prefabricat este prevazut sa functioneze in conditii: altele decat cele
prevazute la punctul 2.1 sunt valabile urmatoarele:
2.2.1. Altitudine.
O atentie se acorda urmatoarelor echipamente:
2.2.1.1. Echipamente de comutatie si comanda de inalta tensiune.
Pentru folosirea lor la altitudini mai mari de 1000 m a se vedea IEC 694.
2.2.1.2. Echipament de comutatie si comanda de joasa tensiune.
Pentru folosirea lor la altitudini mai mari de 2000 m a se vedea IEC 439-1.
2.2.1.3. Transformator.
Pentru folosire la altitudini mai mari de 1000 m a se vedea IEC 76-2 sau IEC 726.
2.2.2. Poluare.
la folosirea lor in mediu ambiant poluat, gradul de poluare pentru echipamente se stabilesc dupa
urmatoarele standarde:
2.2.2.1. Echipamente de comutatie si comanda de inalta tensiune; IEC 694.
2.2.2.2. Echipament de comutatie si comanda de joasa tensiune; IEC 664-1.
2.2.2.3. Transformator; nu exista standard.
2.2.3. Temperatura.
In cazul posturilor de transformare prefabricate amplasate in locuri, unde temperatura mediului
ambiant depaseste cu mult valorile limita stabilite la punctul 2.1 pentru functionare in conditii normale se
iau cu prioritate urmatoarele limite:
 - -50 °C – 40 °C clima foarte rece
- -5 °C – 50 °C clima foarte calda.

3. Cerinte privind partile componente.

Componentele principale ale postului de transformare prefabricat sunt: transformator, echipament

de comutatie si comanda de inalta tensiune, echipament de comutatie si comanda de joasa tensiune, legaturi
corespunzatoare (cablu, bara, etc.) si instalatii auxiliare.
Componentele trebuiesc inchise ori intr-o carcasa comuna, ori intr-o singura unitate ale carcaselor
individuale.
Fiecare componenta trebuie sa corespunda propriului standard IEC:
-Transformatoarele conform IEC 76-1 sau IEC 726
-Echipament de comutatie si comanda de inalta tensiune conform IEC 2398 sau IEC 466
-Echipament de comutatie si comanda de joasa tensiune confornm IEC 947-1 si IEC 439-1

4. Valori nominale.

Posturile de transformare prefabricate au urmatoarele valori nominale:

a, tensiuni nominale
b, nivele de izolatie nominale
c, frecventa nominala si numar de afze
d, curentul nominal ale circuitelor principale
e, curent limita termic nominal ale circuitelor principale si de impamantare
f, (daca-i folositor) curent limita dinamic nominal
g, durata nominala de scurtcircuit
h, tensiune de alimentare ale dispozitivului de actionare si circuitelor auxiliare
I, frecventa nominala a dispozitivului de actionare si circuitelor auxiliare
j, puterea maxima nominala a postului de transformare prefabricat
k, puterea nominala a transformatorului
l, pierderile nominale ale transformatorului
m, clasa nominala a anvelopei.

4.1. Tensiuni nominale.

Echipament de comutatie si comanda de inalta tensiune: vezi IEC 694.
Echipament de comutatie si comanda de joasa tensiune: vezi IEC 947-1 si IEC 439-1.

4.2. Nivele de izolatie nominale.

Pentru echipamente de comutatie si comanda de inalta tensiune vezi IEC 694 si pentru echipamente
de comutatie si comanda de joasa tensiune vezi IEC 439-1 si IEC 947-1.
Rigiditatea dielectrica la tensiune de impuls minima pentru echipament de comutatie si comanda de
j.t. trebuie sa corespunda cel putin valorii date in tabelul 1, clasa de supratensiune IV din IEC 664-1.
In functie de distributia energiei electrice din diverse tari s-ar pütea sa fie necesara alegerea unui
nivel de izolatie mai ridicat.

4.3. Frecventa nominala si numar de faze.

Sunt valabile prescriptiile IEC 694, IEC 947-1 si IEC 439-1, adaugand valorile nominale de 162/3
Hz si 25 Hz.

4.4. Curenti nominali si incalzire.

 4.4.1. Curenti nominali: a se vedea IEC 694 si IEC 439-1.

4.4.2. Incalzire.
Referitor la echipament de comutatie si comanda de IT a se vedea IEC 694.
Referitor la echipament de comutatie si comanda de j.t. a se vedea IEC 439-1
Acele componente ale postului de transformare prefabricat care au prescriptii proprii si nu se supun
IEC 694 si IEC 439-1, nu pot depasi limitele de incalzire si temperatura maxima prevazute in standarde
proprii.
La legaturi vor trebui luate in considerare acele valori maxime pentru incalzire care sunt prevazute
in IEC 694 si IEC 439-1 pentru contacte, conctori si piese metalice in contact cu material izolator.
Coeficientul de incarcare al transformatorului se alege in asa fel, incat sa fie satisfacut punctul 2 al
standardului. Vezi: Anexa D, IEC 354 si IEC 905.

4.5. Curent limita termic nominal.

Referitor la echipament de comutatie si comanda de IT vezi IEC 694; la echipament de comutatie si
comanda de j.t. vezi IEC 439-1; la transformator IEC 76-5 si IEC 726.

4.6. Curent limita dinamic nominal.

Referitor la echipament de comutatie si comanda de IT vezi IEC 694; la echipament de comutatie si
comanda de j.t. vezi IEC 439-1; la transformator IEC 76-5 si IEC 726.

4.7. Durata nominala de scurtcircuit.

Referitor la echipament de comutatie si comanda de IT vezi IEC 694; la echipament de comutatie si
comanda de j.t. vezi IEC 439-1; la transformator IEC 76-5 si IEC 726.

4.8. Tensiunea (de alimentare) nominala pentru dispozitiv de actionare si circuite auxiliare.
Referitor la echipament de comutatie si comanda de IT vezi IEC 694; la echipamentul de comutatie
si comanda de j.t. IEC 439-1.

4.9. Frecventa (de alimentare) nominala pentru dispozitiv de actionare si circuite auxiliare.
Referitor la echipament de comutatie si comanda de IT vezi IEC 694; la echipamentul de comutatie
si comanda de j.t. IEC 439-1.

4.10. Puterea maxima nominala a postului de transformare prefabricat.

Puterea maxima nominala a postului trafo prefabricat este dat de valorile nominale ale
transformatorului pentru care el a fost proiectat.
Valorile nominale ale transformatorului: puterea nominala si pierderea totala nominala sunt date de
IEC 76-1 sau IEC 726.
Observatie: Puterea maxima furnizata de un post trafo prefabricat poate fi limitat la o valoare mai
mica functie de clasa anvelopei si temperatura mediului ambiant.

4.11. Clasa nominala a anvelopei.

Clasa nominala a anvelopei este clasa corespunzatoare puterii maxime nominale ale postului trafo
prefabricat.
Clasa nominala a anvelopei se foloseste pentru determinarea coeficientului de incarcare al
transformatorului, cum este descrisa in Anexa D, fara a fi depasite limitele de temperatura date in IEC 76
sau IEC 726.
Sunt 3 clase nominale pentru anvelopa: de 10, 20 si 30 corespunzatoare diferentelor de incalzire de
10K, 20K respectiv 30K.
 Observatie: Fabricantul poate sa dea clase diferite pentru anvelopa, pentru puteri diferite si pierderi
diferite ale transformatorului. Aceste clase suplimentare trebuiesc certificate prin incercari conform
punctului 6.2.

5.Cerinte constructive si de proiectare.

Postul de transformare prefabricat trebuie proiectat in asa fel ca functionarea normala,

supravegherea si intretinerea sa se faca in conditii de siguranta.
5.1. Impamantare.
Fiecare componenta (piesa) a postului de transformare prefabricat trebuie prevazut cu conductor de
legare la pamant. Densitatea de curent in conductorul de cupru de legare la pamant nu poate depasi 200
A/mmp la o durata de scurtcircuit de 1 s, re4spectiv 125 A/mmp la o durata de 3 s. sectiunea minima va fi
30 mmp. Se termina cu o piesa de legatura potrivita pentru racordarea la instalatia de pamantare a
echipamentului.
Observatie: Daca conductorul nu este de cupru, trebuie sa fie echivalent din punct de vedere termic
si mecanic.
Tinand cond de efectul termic si mecanic al curentului ce trece prin el, trebuie asigurata
continuitatea instalatiei de legare la pamant.
Curentul maxim de punere la pamant depinde de modul de tratare a neutrului si utilizatorul trebuie
sa comunice acest lucru.
Observatie: Pentru determinarea sectiunii conductoarelor se poate folosi ca indrumar metoda
descisa in Anexa BB la IEC 298.
Piesele care se vor lega la pamant vor fi:
- anvelopa postului de transformare prefabricat, daca s-a executat din metal,
- carcasa echipamentului de comutatie si comanda de IT, daca este metalica prin borna
special prevazuta in acest scop,
- ecranele metalice si armatura de legare la pamant ale cablurilor de IT,
- cuva transformatorului cu ulei sau scheletul metalic al transformatorului uscat,
- bornele de legare la pamant ale aparatelor cu comanda automata sau de la distanta.
Daca anvelopa nu este metalica se leaga la circuitul de impamantare: usile metalice si
alte piese de inchidere accesibile din metal.
Daca anvelopa metalica sau piesele enumerate mai sus se leaga la pamant, priza de legare la pamant
in vecinatatea postului se va executa in asa fel, incat sa fie evitate tensiunile de atingere periculoase.
Legaturi interioare in postul trafo pot fi executate prin surub, sudura, nituire (legarea scheletului,
inchiderilor, usilor, altor piese mecanice) daca se asigura continuitatea si la executia lor s-a tinut cont de
efectul termic si mecanic al curentilor care trec prin ele.

5.2. Instalatii auxiliare.

Referitor la instalatiile de joasa tensiune din posturi trafo prefabricate (Ex. Iluminat, alimentare cu
tensiune auxiliara) a se vedea IEC 364-4-41 sau IEC 439-1 (care se potriveste)

5.3. Placuta de date.

Fiecare post de transformare prefabricat trebuie prevazut cu o placuta de date, rezistenta mecanic si
usor descifrabila, pe care sa se evidentieze urmatoarele:
- denumirea fabricantului sau marca
- semnul de tip
- numar fabricatie
- numarul standardului
- anul fabricatiei.
 5.4. Grad de protectie si scurtcircuit intern.

5.4.1. Grad de protectie personal.

Este necesara protejarea personalului impotriva atingerilor directe, asigurata protectia impotriva
patrunderii corpurilor straine si a apei.
Anvelopa postului trafo prefabricat trebuie sa aiba grad de protectie minim IP 23D conform IEC
529. Se poate prescrie grad de protectie mai mare pe baza IEC 529.
Observatie: Daca manevra la postul trafo prefabricat se face din exterior gradul de protectie poate fi
micsorat. In acest caz trebuiesc luate alte masuri pentru protejarea personalului impotriva atingerilor
directe.

5.4.2. Protectia mecanica a postului trafo prefabricat.

Invelitoarea postului de transformare trebuie sa aiba rezistenta mecanica corespunzatoare si sa
suporte urmatoarele incarcari si socuri mecanice:
a, sarcina pe acoperis
- minim 2500 N/mp (constructive sau alte incarcari),
- minim 50 kN pe suprafata de 600 cmp (830 kN/mp) pentru acoperisurile posturilor trafo
ingropate (sub nivelul solului) de exemplu pentru cele pe care pot fi parcate masini,
- greutatea zapezii functie de conditiile climaterice locale.
b, presiunea vantului pe anvelopa
- presiunea datorita vantului conform IEC 694.
c, socuri mecanice exterioare asupra invelitoarei, usilor, deschiderilor pentru aerisire.
- socuri mecanice de 20 kJ.
Socurile mecanice de energie mai mare se considera accidentale, nu intra sub incidenta standardului
si trebuiesc prevenite prin alte mijloace, in exteriorul postului de transformare prefabricat.

5.4.3.Protectia mediului inconjurator in cazul defectiunilor interne.

Trebuie prevenita scurgerea uleiului din postul trafo prefabricat si pericolul de foc redus la minim.

5.4.4.Scurtcircuit intern.
In posturile de transformare prefabricate orice defect de material sau din motive constructive,
conditii de functionare speciale, defectiuni interne datorate functionarii anormale (manevra gresita), pot
provoca aparitia arcului electric. Are o probabilitate mica ca acest fenomen sa apara intr-o constructie, care
satisface cerintele standardului, dar fenomenul in sine nu trabuie trecut cu vederea.
Un astfel de fenomen poate provoca accidente de personal, daca acestia sunt prezenti la momentul
respectiv, dar probabilitatea este foarte mica.
Este de dorit sa se asugure grad de protectie maxim pentru personal.
Scopul principal este prevenirea formarii arcului electric sau durata si efectele lor sa fie limitate.
Experienta arata, ca in unele locuri din interiorul anvelopei probabilitatea aparitiei scurtcircuitului
este mai mare decat in altele.
Coloanele 1 si 2 din tabelul A1 din Anexa A prezinta o lista orientativa cu locurile si cauzele
aparitiei scurtcircuitului la echipement de comutatie si comanda de IT si legaturile in cablu la
transformator. Pentru micsorarea probabilitatii de aparitie a scurtcircuitului sau masurile propuse pentru
limitarea pericolului se prezinta in coloana 3. Tabelul A2 din Anexa A da exemple de masuri de limitare a
efectelor scurtcircuitelor interne.
Daca astfel de masuri sunt considerate insuficiente, fabricantul si utilizatorul pot conveni asupra
unei verificari in concordanta cu prescriptiile Anexei A. aceasta verificare se refera numai la formarea
arcului electric in aerul care inconjoara echipamentul de comutatie si comanda de IT si legaturile de medie
tensiune (sau alt gaz izolator) si nu in interiorul componentelor, care au carcasa proprie, cum ar fi
intrerupatoare, sigurante sau componente transformatoare de masura etc.
 Nu este necesara efectuarea unor astfel de incercari pe acele portiuni de circuit care sunt prevazute
cu mijloace limitatoare de curent, de exemplu, sunt protejate prin sigurante.
5.5. Anvelopa.
5.5.1. Prescripţii generale.
Anvelopa trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
5.5.1.1. Gradul de protecţie trebuie să corespundă prescripţiilor punctului 5.4 din standard.
5.5.1.2. Acele părţi ale anvelopei care nu sunt din materiale conducătoare să satisfacă următoarele
cerinţe:
a) izolaţiile între suprafeţele accesibile ale anvelopei şi părţile active neecranate ale legăturilor
transformator - echipament comutaţie de medie tensiune să suporte tensiunile de încercare de la
punctul 6.1.1.4
b) izolaţia între partea neecranată activă a legăturii transformator - echipament comutaţie de medie
tensiune şi suprafaţa interioară opusă acestora din învelitoarele izolatoare trebuie să suporte o
supratensiune de cel puţin 1,5 Un a postului de transformare prefabricat
c) dacă se vor folosi legături neecranate de înaltă tensiune, afară de rezistenţa mecanică, materialul
neconducător trebuie să suporte tensiunile de încercare de la punctul 6.1.1.4. Încercările pentru
verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute trebuiesc efectuate după metodele prescrise de IEC
243-1
5.5.1.3. Vor trebui luate toate măsurile, conform indicaţiilor fabricantului,la transport şi întreţinere
pentru a preveni orice fel de deformare.
5.5.1.4. Trebuie garantat accesul sigur pentru verificarea şi reglarea comutatorului de tensiune la
trafo fie prin uşă, fie prin desfacerea anvelopei.
5.5.1.5. Răcirea postului de transformare prefabricat se realizează prin ventilaţia naturală.
Observaţie: Alt mod de răcire (ex. răcire forţată) se realizează pe baza unei convenţii între
beneficiar şi fabricant.
5.5.2. Comportare la foc.
Materialele folosite în structura anvelopei postului de transformare prefabricat trebuie să
îndeplinească condiţiile minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc produs atât în interior cât şi în
exterior. Ori se folosesc materiale incombustibile, ori în cazul folosirii materialelor plastice acestea să
corespundă prescripţiilor de la punctul 5.5.2.2.
Observaţie: Prin comportare la foc se înţelege verificarea comportării anvelopei la foc deschis. În
funcţie de reglementările locale poate fi luată în consideraţie şi rezistenţa la foc, conform înţelegerii între
fabricant şi beneficiar.
5.5.2.1. Materiale tradiţionale.
Se consideră incombustibile următoarele materiale:
- beton (balast)
- metal (oţel, aluminiu etc.)
- cărămidă
- ipsos
- vată de sticlă sau vată minerală
5.5.2.2. Materiale plastice.
Materialele plastice trebuiesc încercate după metoda ISO 1210 A. Eşantioanele trebuie să
corespundă la FH 1 sau FH 2 – 80 mm.
5.5.2.3. Alte materiale.
Fabricantul trebuie să certifice că materialul este incombustibil şi este cel puţin echivalent cu cel
prezentat la punctul 5.5.2.2.
5.5.3. Învelitori (cabine) şi uşi.
Cabina şi uşile sunt părţi componente ale anvelopei. În stare închisă asigură gradul de protecţie
prescris pentru anvelopă. Dacă pe cabină sau uşi se prevăd deschideri pentru aerisire vor trebui luate în
considerare prescripţiile de la punctul 5.5.4.
În funcţie de modul de acces la postul de transformare prefabricat cabina şi uşile se împart în două
categorii:
a) în prima categorie intră acelea care trebuie deschise pentru manevre obişnuite (uşi deschise,
cabină desfăcută). Deschiderea sau îndepărtarea acestora să nu necesite folosirea sculelor. Să fie
prevăzute cu închizătoare, cu excepţia cazului când pentru protejarea personalului sunt
prevăzute cu blocaje.
b) În cealaltă categorie intră toate celelalte uşi sau acoperişuri. Să fie prevăzute cu închizătoare şi
să fie împiedicată deschiderea sau îndepărtarea lor când sunt deschise uşile pentru manevre.
Uşile să se deschidă spre exterior la un unghi de cel puţin 90º şi să fie prevăzute cu dispozitive
care le menţin în această poziţie. Posturile de transformare prefabricate montate subteran necesită un capac
de închidere care să asigure siguranţă deplină pentru personalul operator şi publicul care trece pe acolo.
Capacul trebuie să fie manevrabil de către o singură persoană.
5.5.4. Deschideri pentru aerisire.
Deschiderile pentru aerisire trebuie aranjate sau ecranate în aşa mod, încât să fie asigurată gradul de
protecţie a anvelopei. La aceste deschideri se pot folosi şi plase de sârmă, cu condiţia să aibă rezistenţă
mecanică corespunzătoare.
5.5.5. Pereţi despărţitori.
Dacă sunt necesare folosirea lor, gradul de protecţie a peretelui se dă de către fabricant în
concordanţă cu IEC 529.
5.5.6. Posibilitate de verificare a izolaţiei cablurilor electrice.
Se asigură accesul în compartimentul de cablu sau la punctele de măsură pe cablu pentru a putea fi
efectuată verificarea izolaţiei.
5.5.7. Accesorii
Trebuie asigurat loc corespunzător pentru accesorii (ex. dispozitive de legare la pământ, bare de
manevră etc.)
5.5.8. Coridor de acces.
În interiorul postului de transformare prefabricat coridorul de acces trebuie să fie suficient de lat ca
să permită efectuarea tuturor activităţilor de manevră şi întreţinere. Lăţimea să fie de 800 mm sau mai
mare. Uşile echipamentului de comutaţie din interiorul postului de transformare prefabricat să se închidă în
direcţia ieşirii din post, sau să se rotească în aşa fel încât să nu micşoreze lăţimea coridorului. Uşile blocate
în poziţiile deschis sau orice bară de manevră de la echipament de comutaţie nu trebuie să reducă lăţimea
coridorului la mai puţin de 500 mm.
5.5.9. Inscripţii.
Inscripţii de avertizare, instrucţiunile fabricantului şi cele prevăzute de reglementările locale trebuie
să fie durabile şi uşor de citit.
5.6. Emisie de zgomot.
Zgomotul emis de un post de transformare prefabricat trebuie să fie la un nivel convenit între
utilizator şi fabricant. În convenţie trebuie acceptat nivelul suportabil de zgomot conform reglementărilor
locale. Pe baza convenţiei se poate face o verificare a influenţei anvelopei asupra zgomotului emis de
transformator. Metoda de verificare să fie în concordanţă cu Anexa B.

6. Încercări de tip.
În principiu toate încercările tip se fac pe un post de transformare prefabricat complect echipat.
Încercările tip se fac pe o variantă de construcţie reprezentativă (privind componenţa). Ţinând cont de
varietatea mare a combinaţiilor posibile în ceea ce priveşte tipul, valori nominale, componente; încercare
tip pe fiecare construcţie nu se poate realiza. Performanţele oricărei construcţii posibile poate fi
demonstrată prin datele de încercări efectuată pe o instalaţie asemănătoare. Încercarea componentelor unui
post de transformare prefabricat se face după standardele proprii. (a se vedea punctul 3)
Încercările tip şi verificările sunt următoarele:
 Încercări tip obişnuite:
Subpunct
a) Încercări pentru demonstrarea nivelului de izolaţie a postului 6.1
de transformare prefabricat
b) Încercări pentru determinarea încălzirii principalelor componente 6.2
ale postuluide transformare prefabricat.
c) Încercările legăturilor la pământ la curent limită termic 6.3
şi dinamic.
d) Verificarea funcţionalităţii corespunzătoare a construcţiei 6.4
e) Încercări pentru demonstrarea gradului de protecţie 6.5
f) Încercări pentru verificarea la şoc (rezistenţă) mecanic a postului de
transformare prefabricat 6.6
Încercări tip speciale (care depinde de convenţia între utilizator şi fabricant):
g) Încercări pentru stabilirea efectelor unui scurtcircuit intern. Anexa A
h)Încercări pentru stabilirea nivelului de zgomot a postului de transformare Anexa B

6.1. Încercările rezistenţelor de izolaţie.

Componentele unui post de transformare prefabricat au fost încercate tip conform standardelor care se
referă la ele, încercările de la acest subpunct se referă numai la cele efectuate asupra legăturilor între ele
care puteau să influenţeze rezistenţa de izolaţie. Din acest motiv se supun încercărilor următoarele
instalaţii:
- legături între echipament de comutaţie de medie tensiune şi transformator
- legături între transformator şi echipament de comutaţie de joasă tensiune
6.1.1. Încercarea legăturilor de înaltă tensiune.
6.1.1.1. Condiţii generale.
Nu este necesară verificarea rezistenţei de izolaţie dacă legăturile s-au executat în cablu, capetele terminale
sunt ecranate, sau conexiuni de alt tip care au fost verificate tip atât la partea de înaltă tensiune cât şi la
capătul de la transformator.
În toate celelalte cazuri se măsoară rezistenţa de izolaţie conform punctelor 6.1.1.2 – 6.1.1.6.
Încercările se pot efectua şi cu înlocuirea transformatorului cu o impedanţă de caracteristici identice.
Proba se execută cu tensiunea de încercare legată le intrare în echipamentul de comutaţie de medie
tensiune, toate celelalte întrerupătoare fiind deschise.
Echipamentele limitatoare de tensiune trebuie îndepărtate, dacă acestea sunt necesare pentru funcţionare
normală modul de verificare a rezistenţei de izolaţie se stabileşte de comun acord între beneficiar şi
utilizator.
Secundarul transformatorului de curent trebuie scurtcircuitat şi legat la pământ. Se desfac legăturile
transformatorului de tensiune.
6.1.1.2. Condiţii atmosferice pe timpul încercărilor.
A se vedea IEC 694
6.1.1.3. Tensiuni de încercare.
6.1.1.3.1. Legături de înaltă tensiune.
Tensiune de încercare se aplică în felul următor: fazele circuitului principal se leagă succesiv la borna de
înaltă tensiune a sursei. Celelalte faze şi circuitele secundare se leagă la scheletul postului sau la
conductorul de legare la pământ şi la borna de legare la pământ a sursei.
6.1.1.3.2. În cazul anvelopei din material izolant.
Pentru a verifica îndeplinirea condiţiilor de la punctul 5.5.1.2 a) suprafeţele accesibile ale anvelopei din
material izolant se acoperă cu o folie metalică sub formă de cerc sau pătrat, de suprafaţă cât mai mare, dar
nu mai puţin de 100 cm2, care se leagă la pământ. Folia se aplică pe locul cel mai defavorabil. Dacă există
dubii privind locul amplasării, se aplică în mai multe locuri.
Pentru a verifica îndeplinirea condiţiilor de la punctul 5.5.1.2 b) izolaţia între capătul terminal neecranat de
la transformator şi suprafaţa interioară a anvelopei neconducătoare se încearcă la 1,5 Un, frecvenţă
industrială timp de 1 minut, bineînţeles după aplicarea foliei metalice legată la pământ pe suprafaţa
interioară a anvelopei.
6.1.1.4. Tensiune de probă.
A se vedea IEC 694
6.1.1.5. Încercare la tensiune de impuls.
Legăturile de înaltă tensiune trebuie încercate la tensiune de impuls. Încercarea se efectuează la tensiune cu
polaritate pozitivă şi negativă, impuls standard de 1,2/50 conform IEC 60-1.
În mod normal se efectuează 15 probe la tensiune nominală şi pentru fiecare polaritate.
Se consideră admis dacă la izolaţia regenerabilă nu apar mai mult de 2 străpungeri din 15 probe şi la
izolaţia neregenerabilă n-a apărut nici-o străpungere. Dacă se demonstrează că rezultatele cele mai
defavorabile apar la o anume polaritate se admite efectuarea încercărilor numai la aceasta.
În acele cazuri când predomină izolarea neregenerabilă, funcţie de cele convenite între fabricant şi
utilizator, proba le tensiune de impuls se foloseşte pentru prevenirea eventualei deteriorări a izolaţiei.
La proba cu tensiune de impuls borna de legare la pământ a generatorului se leagă la conductorul de legare
la pământ a anvelopei.
Observaţii: la unele materiale izolatoare prin efectuarea probei la tensiune de impuls acestea s-ar
putea să se încarce electrostatic, de care trebuie ţinut cont înaintea schimbării polarităţii. Pentru descărcare
trebuie folosite metode adecvate cum ar fi aplicarea unor impulsuri de tensiune redusă cu polaritatea
inversă, după care se poate trace la proba propriuzisă.
6.1.1.6. Încercări de tensiune la frecvenţă industrială.
Legătura de înaltă tensiune în stare uscată se supune la tensiune de probă de frecvenţă industrială timp de 1
minut, conform IEC 60-1.
Se consideră admis dacă n-a apărut nici-o străpungere.
Pe timpul încercării o bornă a transformatorului sursă se leagă la conductorul de legare la pământ a postului
de transformare prefabricat.
6.1.2. Încercarea legăturilor de joasă tensiune.
6.1.2.1. Condiţii generale.
Dacă legăturile de joasă tensiune sunt învelite parţial sau total de ecrane nemetalice, acestea vor fi acoperite
cu folii metalice legate de schelet. Trebuiesc aplicate folii pe toate suprafeţele accesibile operatorului.
Legăturile de joasă tensiune se leagă la sursă prin echipament de comutaţie de joasă tensiune. Se închid
numai întrerupătoarele înseriate pe circuit, celelalte rămân în stare deschisă.
6.1.2.2. Proba la tensiune de impuls.
Legăturile de joasă tensiune se supun la încercări cu tensiune se impuls. Tensiunile de probă sunt prescrise
în tabelul 5 al IEC 664-1, de unde se alege tensiunea nominală de impuls în conformitate cu punctul 4.2 al
standardului.
Echipamentele de limitare a tensiunii trebuie desfăcute sau încercările se efectuează în conformitate cu IEC
1180-1.
Impulsurile de 1,2/50 sub formă de undă se aplică pentru fiecare polaritate de trei ori la intervale de 1 s.
Tensiunea de probă se aplică în felul următor: fazele circuitului principal se leagă succesiv la borna de
înaltă tensiune a sursei în timp ce celelalte faze şi circuitele secundare se leagă la schelet sau conductorul
de legare la pământ şi se leagă de asemenea la borna de pământare a sursei.
Pe timpul încercării nu trebuie să apară străpungeri.
6.1.2.3. Verificarea căilor de scurgere.
Trebuie verificate căile cele mai scurte de scurgeri între faze, între circuite de diverse tensiuni, precum şi
între părţile active şi părţi metalice expuse pericolului de a ajunge sub tensiune. Ţinând cont de materiale şi
de influenţele externe acestea trebuie să corespundă cerinţelor formulate în tabelul 4 al IEC 664-1.
6.1.3. Încercarea rezistenţei de izolaţie a circuitelor secundare.
A se vedea standardele referitoare la ele.
6.2. Probe de încălzire.
Prin aceasta se verifică dacă anvelopa unui post de transformare prefabricat funcţionează corespunzător şi
nu diminuează durata de viaţă ale componentelor înglobate.
Scopul este măsurarea încălzirii lichidului de răcire şi a bobinajului (la transformatoare uscate numai a
bobinajului) transformatorului respectiv a echipamentului de joasă tensiune. Încercarea trebuie să
demonstreze că temperaturile la transformator montat în interiorul anvelopei nu depăşesc cu mai mult pe
cele măsurate în cazul amplasării transformatorului în exterior decât cele arătate de clasa lor, adică 10 K,
20 K sau 30 K. A se vedea figura 1 şi 2.
Clasa anvelopei fiind stabilit pentru un tip de transformator, acesta determină şi valorile nominale pe partea
de înaltă tensiune, nefiind necesară măsurarea încălzirii şi la echipament de comutaţie de înaltă tensiune.
6.2.1. Condiţii de încercare.
Anvelopa se echipează cu toate componentele, asamblate pentru uzinare preconizată. Uşile se închid,
ieşirile de cablu se etanşează pentru a simula condiţiile de funcţionare. Puterea nominală şi pierderile
transformatorului să corespundă performanţelor maxime ale postului de transformare prefabricat, cum s-a
stabilit la punctul 4.10.
Încercările de încălzire a transformatorului şi echipamentului de joasă tensiune se face simultan.
Încercarea se face într-o încăpere care prin dimensiuni, izolare, starea ambientului fac posibilă menţinerea
temperaturii sub 40ºC, pe perioada măsurătorilor variaţia de temperatură să nu depăşească 1 K/h.
Observaţie: Încercarea postului de transformare prefabricat subteran se poate efectua la suprafaţă.
Practica a demonstrat că diferenţele de încălzire sunt nesemnificative.
6.2.2. Metode de încercare.
6.2.2.1. Legarea sursei.
Transformatorul se leagă la echipamentul de comutaţie de înaltă tensiune, capetele terminale ale cablurilor
de joasă tensiune se leagă în scurt. Surse se leagă la bornele de intrare a echipamentului de comutaţie de
înaltă tensiune.
6.2.2.2. Aplicarea curentului de încercare.
Circuitul postului de transformare prefabricat trebuie încărcat la un curent stabilit după metodele din IEC
76-2 sau IEC 726, sub acţiunea căruia să apară pierderile totale referitoare la temperatura de referinţă a
transformatorului.
Observaţie: Această încercare necesită un curent cu câteva procente mai mare decât cea nominală,
curent ce trece prin întregul circuit şi este menit să compenseze pierderile de mers în gol.
6.2.3. Măsurători.
6.2.3.1. Măsurarea temperaturii mediului înconjurător.
Temperatura mediului înconjurător este temperatura medie a aerului ce înconjoară postul de transformare
(în cazul nostru se înţelege temperatura aerului ce înconjoară anvelopa) măsurătorile se fac în ultima
pătrime a încercării, cu cel puţin 4 termometre, termorezistenţe sau alt element de detectare a temperaturii,
care se amplasează uniform în jurul postului de transformare prefabricat, aproximativ la înălţimea medie a
părţilor active şi la o distanţă de 1 m de anvelopă. Termometrele sau detectoarele trebuie protejate de
curenţi de aer sau alte influenţe termice.
Pentru a evita erorile în citirea aparatelor, termometrele sau detectoarele se întroduc în vase care conţin ½
litru de ulei.
În ultima pătrime a testului variaţia temperaturii mediului înconjurător nu poate depăşi 1 K/h. dacă
condiţiile climaterice ale încăperii nu permit acest lucru, atunci se ia ca temperatura mediului înconjurător
temperatura unui post de transformare prefabricat similar aflat în condiţii similare, fără trecerea curentului
prin el. Acest din ultim post nu poate fi nici el expus altor influenţe termice.
Pe timpul încercării temperatura mediului înconjurător nu poate să scadă sub + 10ºC şi nu poate să crească
peste + 40ºC. Între aceste limite nu se fac nici un fel de corecţii la încălzire.
6.2.3.2. Transformator.
În cazul transformatorului cu lichid de răcire se măsoară temperatura stratului superior al lichidului şi
temperatura medie a bobinajului conform celor date în IEC 76-1. La transformatoare uscate temperatura
medie a bobinajului se măsoară conform celor date în IEC 726.
6.2.3.3. Echipament de comutaţie de joasă tensiune.
Încălzirile în echipament de comutaţie de joasă tensiune se măsoară conform IEC 439-1
În acele locuri unde pot fi amplasate echipamente electronice se măsoară temperatura aerului.
 6.2.4. Criterii de acceptare.
Un post de transformare este admis la probele de încălzire dacă:
a) încălzirea transformatorului (măsurată în interior) nu depăşeşte cu mai mult încălzirea unui
transformator montat în exterior decât cu valoarea dată de clasa lui.
b) Temperatura şi încălzirea legăturilor şi contactelor, respectiv a echipamentului de joasă tensiune
nu depăşeşte valorile limită din IEC 694 şi IEC 439-1.
6.3. Încercare de rezistenţă la scurtcircuit a circuitelor de legare la pământ.
Se iau în considerare prescripţiile IEC 694 cu următoarele completări:
Piesele care servesc ca legături la centura principală, derivaţiile individuale de la componente, conductorul
de legare la priză trebuie dimensionat la efectul termic al unui curent de 6 kA timp de 1 s. Dacă curentul
limită termic depăşeşte 6 kA, sau durata scurtului depăşeşte 1 s, trebuie încercat dacă conductorul de legare
la pământ a punctului de nul suportă solicitarea la efectele curentului nominal termic şi dinamic.
După efectuarea încercării este permisă o mică deformare a pieselor, legăturilor şi conductorului principal
de legare la pământ, dar trebuie să se păstreze continuitatea circuitului de legare la pământ.
6.4. Încercări de funcţionare.
Va trebui demonstrat că pot fi efectuate toate activităţile legate de montaj, manevre, întreţinere şi
exploatare.
Se consideră activităţi tipice următoarele:
- acţionarea echipamentelor de comutaţie
- funcţionarea mecanică a uşilor postului de transformare prefabricat
- fixarea despărţitoarelor izolante
- verificarea nivelului şi temperaturii lichidului din transformator
- verificarea semnalizării tensiunii
- legarea dispozitivelor de împământare
- verificare cablu
- schimbarea siguranţelor
Dacă între componente există interblocaje trebuie încercate funcţionarea acestora.
6.5. Verificarea gradului de protecţie.
Gradul de protecţie determinat la punctul 5.4.1 trebuie demonstrat prin încercări conform prescripţiilor din
IEC 529.
6.6. Încercări mecanice.
Metoda de încercare prezintă efectele solicitărilor mecanice asupra anvelopei date de presiunea vântului,
încărcarea acoperişului şi şocurile (loviturile) mecanice. A se vedea punctul 5.4.2.
6.6.1. Presiunea vântului.
Demonstraţia se face pe bază de calcul.
6.6.2. Încărcarea acoperişului.
Demonstraţia se face pe bază de calcul.
6.6.3. Şocuri (lovituri) mecanice.
Probe de şoc mecanic se efectuează pe părţile exterioare mai slabe (vulnerabile) ale anvelopei cum ar fi
uşile, cabinele, deschideri pentru aerisire. Pentru modul de încercare a se vedea Anexa C.

7. Încercări de bucată.

Trebuie efectuate încercări de bucată pentru toate posturile de transformare prefabricate sau unităţi
transportabile, dacă acest lucru este posibil, de către fabricant pentru a garanta că produsul este în
concordanţă cu acel echipament pentru care s-au făcut încercările tip.
Încercările şi verificările de bucată sunt următoarele: Subpunct
- proba de tensiune a circuitelor secundare 7.1
- probe de funcţionare 7.2
- verificarea stării corespunzătoare a legăturilor 7.3
 7.1. Proba de tensiune a circuitelor secundare.
A se vedea standardele care se referă la ele.
7.2. Probe de funcţionare.
Se efectuează probe de funcţionare pentru a asigura performanţele activităţilor descrise la punctul 6.4.
7.3. Verificarea stării corespunzătoare a legăturilor.
Se certifică că legăturile s-au executat conform schemei electrice.
7.4. Încercări după montaj la locul amplasării.
Pentru a demonstra funcţionarea impecabilă a postului de transformare prefabricat conform
punctelor 7.2 şi 7.3 după asamblare se fac încercările la locul de montaj.

8. Îndrumar pentru alegerea postului de transformare prefabricat.

Alegerea postului de transformare prefabricat pentru condiţii de funcţionare preconizate se face în funcţie
de valorile nominale ale caracteristicilor componentelor pentru funcţionare normală şi valorile nominale
maxime suportabile pentru funcţionare anormală (scurtcircuit).
Este de dorit ca valorile nominale să se aleagă conform standardelor, ţinând cont de caracteristicile de
sistem şi eventualele dezvoltări ulterioare. Lista tuturor valorilor nominale se regăseşte la punctul 4.
Trebuie să se ţină cont şi de alţi parametrii cum ar fi: condiţii atmosferice şi climaterice locale, folosirea la
altitudini mai mari de 1000 m.
Clasa anvelopei depinde de temperat mediului înconjurător de la locul amplasării şi de coeficientul de
încărcare al transformatorului. La o clasă dată gradul de încărcare al transformatorului depinde de
temperatura mediului ambiant. Pentru încărcare variabilă se aplică un coeficient de corecţie conform IEC
354 sau IEC 905.
Pentru determinarea clasei anvelopei sau a coeficientului de încărcare pentru transformator se poate folosi
Anexa D.

9. Informaţii care se dau la cererea de ofertă, licitaţie sau comandă fermă.

9.1. Informaţiile care se dau la cerere de ofertă şi comandă fermă.

Pentru cei care se interesează sau comandă posturi de transformare prefabricate li se furnizează următoarele
informaţii:
a) condiţii de uzinare:
temperatura minimă şi maximă a mediului ambiant; orice condiţie care diferenţă faţă de condiţiile
standard de funcţionare, de exemplu folosirea la altitudini mai mari de 1000 m, variaţii bruşte de
temperatură, nisip sau zăpadă purtat de vânt, expunere excesivă la abur, umiditate, fum, gaze
explozive, prea mult praf sau sare (produs de circulaţie rutieră sau poluare industrială), pericol de
cutremur sau oscilaţii datorate altor influenţe externe.
b) caracteristicile şi datele electrice ale postului de transformare prefabricat:
1, tensiune nominală şi tensiune maximă de reţea
2, tensiuni nominale
3, puterea maximă nominală a postului de transformare prefabricat
4, frecvenţa
5, număr de faze
6, nivelele de izolare nominale
7, curent limită termic nominal
8, durata nominală de scurtcircuit (dacă diferă de 1 s)
9, curent limită dinamic nominal
10, modul de tratare a nulului pe partea de înaltă şi joasă tensiune
11, valorile nominale ale componentelor (comutaţie de înaltă şi joasă tensiune,
transformator, legături)
12, tipul componentelor ( exemplu: întrerupător cu izolaţie în aer, transformator cu ulei)
 13, clasa anvelopei
14, schema monofilară
15, gradul de protecţie a anvelopei
16, modul de amplasare a postului: subteran, semiîngropat, la nivelul solului
17, modul de acţionare: din exterior sau din interior
18, materialul anvelopei şi tratarea suprafeţelor
19, solicitări mecanice (încărcare datorită zăpezii, sarcină pe acoperiş, presiunea vântului)
20, dimensiuni maxime admisibile şi cerinţe speciale care influenţează construcţia postului
de transformare prefabricat (compartimentare generală)
Pe lângă datele enumerate mai sus agentul interesat trebuie să prezinte acele condiţii care pot influenţa
licitaţia sau contractul, cum ar fi condiţiile speciale de echipare sau instalare speciale, locul de amplasare a
racordului de înaltă tensiune, prescripţiile locale privitoare la foc şi zgomot. Se dau informaţiile necesare
dacă sunt necesare încercări tip speciale.
9.2. Informaţii care se dau pentru licitaţii.
Fabricantul trebuie să ofere următoarele informaţii cuprinse în parte scrisă şi desenată:
a) caracteristicile şi datele electrice nominale enumerate la punctele 9.1. a) şi b)
b) dacă se solicită enumerarea certificatelor de la încercări tip şi a buletinelor de încercări (P V)
c) caracteristici constructive, cum ar fi:
1) masa fiecărei unităţi transportabile
2) masa totală a postului de transformare prefabricat
3) dimensiunile de gabarit a postului de transformare prefabricat şi compartimentarea
(compartimentare generală)
4) gabaritele maxime ale transformatorului
5) informaţiile privind racordările exterioare
6) cerinţe pentru transport şi montaj
7) infirmaţii referitoare la exploatare şi întreţinere
d) lista cu oferte de piese de schimb, care pot fi cumpărate de utilizator după dorinţă.

10. Instrucţiuni pentru transport, instalare, exploatare şi întreţinere.

Este important ca transportul, depozitarea, montajul postului de transformare prefabricat sau a

unităţii transportabile; iar ulterior exploatarea şi întreţinerea să se facă după recomandările (instrucţiunile)
fabricantului.
Astfel este necesară întocmirea de către fabricant ale instrucţiunilor pentru transportul, depozitarea,
montajul, exploatarea şi întreţinerea postului de transformare prefabricat. Instrucţiunile pentru transport şi
depozitare se dau în timp util înainte de transport; instrucţiunile pentru montaj, exploatare şi întreţinere se
dau cel târziu cu ocazia transportului.
Standardele diferitelor componente stabilesc reguli speciale pentru transportul, montajul, exploatarea şi
întreţinerea acestora şi acelea care se pot folosi trebuie cuprinse şi în instrucţiunile generale ale postului de
transformare prefabricat.
Informaţiile care urmează servesc la completarea instrucţiunilor cu acele recomandări, care trebuie puse la
dispoziţia fabricantului postului de transformare prefabricat.
10.1. Prescripţii pentru transport, depozitare şi montaj.
Dacă condiţiile de uzinare nu pot fi garantate pe timpul transportului, depozitării şi a montajului este
necesară întocmirea unei convenţii suplimentare între fabricant şi utilizator. Este deosebit de important să
se dea instrucţiuni pentru protecţia izolaţiei în vederea evitării absorbţiei excesive de umiditate şi a poluării
remanente, dacă condiţiile de mediu înainte de punerea în funcţiune sunt de aşa natură, că anvelopa nu
poate să asigure o protecţie suficientă.
Pentru a preveni deteriorările cauzate de vibraţii sau şocuri mecanice pe timpul transportului ale unor
componente, cum ar fi echipamentele de comutaţie şi transformatorul, se dau instrucţiuni specifice şi/sau
elemente de fixare ale acestora.
10.2. Instalare.
Instrucţiunile fabricantului să conţină pentru orice tip de post de transformare prefabricat cel puţin
următoarele:
10.2.1. Dezmembrare şi ridicare.
Pentru dezmembrări în condiţii de siguranţă şi apoi a ridicării unităţilor transportabile se dau pentru fiecare
greutatea lor şi descrierea amănunţită a instalaţiilor de ridicare.
10.2.2. Asamblare.
Dacă postul de transformare nu se livrează complet echipat, fiecare unitate transportabilă va fi marcat
separat şi vizibil, iar pentru asamblarea lor se asigură desenele necesare.
10.2.3. Montaj.
Fabricantul furnizează toate informaţiile necesare efectuării lucrărilor pregătitoare la locul de montaj, cum
ar fi:
- detalii de fundaţie
- legăturile la priza de legare la pământ
- poziţionarea introducerii cablurilor
- legături la canalizare pluvială (dacă există), inclusiv traseul şi diametrul ţevilor
10.2.4. Verificare finală la instalare.
Instrucţiunile să se refere la verificările şi încercările postului de transformare prefabricat după instalare şi
legarea cablurilor, sau cel puţin enumerarea acestora.
10.3. Exploatare.
Utilizatorul va trebui să aibă cunoştinţele necesare şi suficiente despre funcţionarea instalaţiei, drept pentru
care fabricantul pe lângă instrucţiuni de exploatare specifice componentelor va furniza şi următoarele
informaţii suplimentare:
- descrierea instalaţiei de protecţie a postului de transformare prefabricat şi enumerarea
dispozitivelor şi sculelor speciale furnizate care servesc ca mijloace de protecţia muncii
- funcţionarea închizătoarelor, blocajului şi a aerisirii
10.4. Întreţinere.
Fabricantul este obligat să dea un manual de întreţinere, care să conţină cel puţin următoarele:
- instrucţiuni de exploatare complete pentru componentele principale aşa cum cer standardele lor
- instrucţiuni de întreţinere a anvelopei (dacă există), inclusiv operaţiile şi periodicitatea lor.

Fig. 1 Măsurarea încălzirii transformatorului Δt1 în aer (exterior) (a se vedea punctul 6.2)
unde:
ta1 temperatura mediului înconjurător din camera de încercare
tt1 temperaturile măsurate pe transformator conform IEC 76-2
Δt1 încălzirea transformatorului amplasat în exteriorul anvelopei.

Fig. 2 Măsurarea încălzirii transformatorului Δt2 amplasat în anvelopă.(a se vedea punctul 6.2)
unde:
ta2 temperatura mediului înconjurător din camera de încercare
tt2 temperaturile măsurate pe transformator conform IEC 76-2
 Δt2 încălzirea transformatorului amplasat în interiorul anvelopei.
Criteriu de acceptare: Δt < 10 K, 20 K, 30 K
Δt = Δt2 - Δt1
Clasa 10: Δt < 10 K
Clasa 20: Δt < 20 K
Clasa 30: Δt < 30 K

Anexa A
Metode pentru încercarea postului de transformare prefabricat la apariţia arcului datorită unui
scurtcircuit intern.
Tabelul A.1 Locurile, cauzele şi măsurile pentru micşorarea probabilităţii de apariţie a unui
scurtcircuit intern sau pentru limitarea pericolului.
Locurile în care
scurtcircuitele interne Cauza probabilă al Exemple de măsuri
apar cu o probabilitate scurtcircuitului intern
mai mare
Greseala de proiectare Dimensionare corectă
Execuţie greşită Evitarea intersecţiilor de cablu
Compartimentul Verificarea execuţiei la locul de montaj
capetelor de cablu Defecţiuni la izolaţie Verificarea sau încercarea execuţiei la
solidă sau lichidă locul de montaj. Verificarea periodică a
(defect sau lipseşte) nivelului lichidului.
Pentru legături se folosesc cabluri
ecranate
Interblocaj .
Separatoare, Temporizare la deschidere.
întrerupătoare, cuţite de Acţionare eronată Acţionare manuală independentă.
punere la pământ Întrerupătoare cu capacitate de anclanşare
corespunzătoare şi folosirea
întrerupătoarelor de punere la pământ.
Instruirea personalului.
Conexiuni cu şurub, Coroziune Acoperire de protecţie şi/sau folosirea
contacte Asamblare greşită unsorii
Dacă este posibilă, ecranarea
Verificarea cu dispozitive
corespunzătoare a execuţiei
Transformatoare de Rezonanţă în miezul Dimensionarea corectă ale circuitelor
măsură magnetic electrice
Disjunctoare Întreţinere insuficientă Întreţinere periodică programată
Instruirea personalului
Oriunde Închideri pentru limitarea accesului
Greşeli personale Izolarea părţilor active
Instruirea personalului
Îmbătrânire datorită Încercări de bucată la scurgeri
sarcinii Se iau măsuri pentru restabilirea
Pătrunderi de condiţiilor de exploatare prescrise
impurităţi, praf, (punctul 2)
umezeală, insecte etc. Capsulare şi umplere cu gaz
Grad de protecţie mai mare
Protecţie la trăsnet. Coordonarea
Supratensiuni izolaţiei.
Încercări de rezistenţă de izolaţie locale.
Îmbinări Deteriorarea izolaţiei Respectarea distanţelor între faze,
respectiv între faze şi pământ.
Folosirea legăturilor izolate şi dintre
acestea cu prioritate pe cele ecranate

Tabelul A.2 Exemple de măsuri pentru limitarea efectelor scurtcircuitelor interne.

Decuplare rapidă prin detectoare de temperatură, lumină, presiune sau protecţie diferenţială
montată pe barele generale.
Comandă de la distanţă
Mijloace de depresurizare
Protecţia transformatorului să se realizeze cu întrerupător automat principal sau combinaţie
de separator – siguranţă care să limiteze durata scurtcircuitului intern.
Mijloace de răcire şi realizarea căilor de evacuare a gazelor.

A.1. Întroducere.
Producerea arcului în interiorul unui post de transformare prefabricat poate fi explicat prin anumite
fenomene fizice. Astfel energia degajată de arc în aer, sau alt gaz, care umple anvelopa la presiunea
atmosferică, produce suprapresiune şi supraîncălzire locală, care duc la solicitări mecanice şi termice ale
instalaţiei. În plus din materialele solicitate se degajă gaze, sau produse gazoase prin descompunere, care
ajung înafara compartimentelor echipamentelor de comutaţie şi chiar a anvelopei.
Acest standard ţine cont de suprapresiunea exercitată asupra uşilor, cabinelor, geamurilor de vizitare; de
efectul termic a arcului asupra capsulei echipamentului de comutaţie; respectiv de gazele fierbinţi şi
particule incandescente; excepţie făcând deteriorarea pereţilor despărţitori şi ale ecranelor. Nu se ocupă de
toate efectele care prezintă pericol, cum ar fi produsele otrăvitoare rezultate. La încercări se simulează
condiţiile unui post de transformare prefabricat amplasat şi exploatat normal.
A.2. Variante de acces.
În funcţie de condiţiile de încercare arătate la A.5.3.2. şi A.5.3.3. sunt două tipuri de acces. După condiţiile
de funcţionare, laturile anvelopei au mod de acces diferit.
Tipul A: sunt acele părţi ale postului de transformare prefabricat, care sunt acţionate de afară şi au
acces numai persoanele împuternicite, exclusiv cu uşile deschise.
Tipul B: posturile de transformare prefabricate accesibil publicului, fără bariere. Toate usile trebuie
să fie închise şi asigurate corespunzător.
A.3. Amenajări pentru încercare.
Postul de transformare prefabricat, sau partea reprezentativă a acestuia; locul de producere a arcului se
alege pe baza celor convenite. În toate cazurile se iau în considerare:
- încercarea se face pe un post de transformare, sau parte reprezentativă a acestuia, care n-a mai
fost supus acţiunii arcului electric;
- instalarea să aproximeze cât mai mult condiţiile reale de funcţionare;
- postul de transformare prefabricat, sau partea reprezentativă să fie complet echipat. Unele
componente interne pot fi înlocuite cu modele cu condiţia ca, să aibă gabarite identice şi
materialul învelişului identic.
Nu se provoacă arc electric într-un mod care este improbabil în condiţii reale de funcţionare.
Producerea arcului electric se face în următoarele locuri:
- la echipamentul de comutaţie de înaltă tensiune, inclusiv compartimentul de cabluri, pentru a
stabili efectele materialelor descompuse fierbinţi. Dacă direcţia de curgere a gazului dinspre
echipament de comutaţie este asemănător cu cea dinspre compartimentul de cabluri, este
suficientă efectuarea unei singure probe ori în compartimentul de cabluri, ori la echipament de
comutaţie.
- Pe bornele exterioare ale transformatorului, exceptând cazul când transformatorul are protecţie
de limitare a curentului dinspre sursă sau transformatorul este prevăzut cu conexiuni etanşe
ecranate.
A.4. Curentul şi tensiunea de încercare.
A.4.1. Prescripţii generale.
Încercarea postului de transformare prefabricat se efectuează trifazat. Mărimea curentului de scurtcircuit
folosit pentru încercare trebuie prescris de fabricant. Acesta este egal, sau mai mic, cu curentul limită
termic nominal al echipamentului de comutaţie de înaltă tensiune din postul de transformare.
A.4.2. Tensiune.
Tensiunea aplicată pe circuitul de probă să fie egal cu tensiunea nominală a echipamentului de înaltă
tensiune din postul de transformare prefabricat.
Se poate alege şi o tensiune mai mică, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
a) forma de curent rămâne sinusoidală
b) arcul electric nu se stinge înainte de timp
A.4.3. Curent.
A.4.3.1. Componenta alternativă a curentului.
Mărimea curentului de scurtcircuit, care se regăseşte în specificaţia tehnică a postului de transformare
prefabricat cu privire la arcul electric se fixează cu o toleranţă de 0 - +5%. Limitele de toleranţă atunci se
referă la un curent de scurtcircuit independent dacă tensiunea folosită este egală cu tensiunea nominală.
Observaţie: Dacă ultima condiţie nu se poate realiza în instalaţie de încercare, timpul de încercare se
poate prelungi, ca integrala componentei alternative a curentului de scurtcircuit să atingă valoarea prescrisă
cu o toleranţă de 0 - +10%. În astfel de cazuri în primele trei semiperioade mărimea curentului de
scurtcircuit să fie egală cu valoarea prescrisă, iar la sfârşitul încercării să nu scadă sub 50%.
 A.4.3.2. Componenta continuă a curentului.
Momentul conectării scurtului se alege în aşa fel, încât vârful de curent de scurtcircuit (cu o toleranţă de 0 -
+5%) într-o fază extremă să fie de 2,5 ori valoarea prescrisă la A.4.3.1 pentru componenta alternativă a
curentului; în acelaşi timp ,,major loop” (unda din prima semiperioadă cu amplitudine mai mare decât cea
simetrică) să fie în cealaltă fază extremă. Dacă tensiunea folosită este mai mică decât cea nominală, atunci
valoarea efectivă a vârfului curentului de scurtcircuit din postul de transformare încercat nu poate să fie
mai mică decât 90% din valoare de vârf independentă.
A.4.4. Frecvenţa.
La frecvenţa nominală de 50 sau 60 Hz valoarea măsurată la începutul încercării să fie între 48 şi 62 Hz. În
cazul folosirii altor frecvenţe, frecvenţa de la începutul încercării nu trebuie să difere de cea nominală mai
mult de +10/-10 %.
A.4.5. Durata încercării.
Stabilirea duratei arcului electric se face comparativ cu durata probabilă a arcului determinat de instalaţie
de protecţie, şi în condiţii normale nu este mai lungă de 1 s.
Pentru încercarea posturilor de transformatoare prefabricate, care au în componenţă echipamente de
comutaţie de înaltă tensiune prevăzute cu mijloace de depresurizare, pentru verificarea rezistenţei la
suprapresiune de obicei este suficientă o durată a arcului electric de 0,1 s.
Observaţie: De obicei nu se poate stabili prin calcul o durată admisibilă a arcului electric pentru un
curent diferit de cel folosit pentru încercări. Suprapresiunea care apare în timpul încercării nu este mai mică
la o durată a arcului electric mai mică şi nu este o regulă generală prin care să spunem că la un curent de
încercare mai mic putem determina eventual o durată permisă a arcului electric mai mare.
A.5. Efectuarea încercării
A.5.1. Circuitul de alimentare.
Punctul neutru se leagă la pământ numai dacă postul de transformare prefabricat va funcţiona într-o reţea
cu nulul legat la pământ.
Atenţie: legăturile nu trebuie să modifice condiţiile de încercare.
Locul de defect din interiorul echipamentului de comutaţie de înaltă tensiune poate să primească alimentare
din două direcţii, astfel se alege aceea direcţie care provoacă solicitarea maximă.
A.5.2. Producerea arcului electric.
Între faze arcul electric se aprinde cu un conductor de diametru de 0,8 mm, iar în cazul fazelor ecranate
între ele acest lucru se face între fază şi pământ.
Dacă părţile active sunt izolate, atunci aprinderea arcului între fazele vecine, sau în cazul fazelor ecranate
între fază şi pământ se face în următoarele locuri:
a) la conexiunile de ieşire din izolatoare sau la rosturile neizolate
b) prin perforarea capetelor terminale executate la locul încercării dacă nu se folosesc piese
izolante prefabricate verificate tip.
În cazul b) nu este permisă decât perforarea izolaţiei din materiale solide. Alimentarea trebuie să fie
trifazică, astfel va fi posibilă transformarea scurtului în scurtcircuit trifazic.
Locul de aprindere trebuie ales astfel încât efectele arcului electric produs să solicite la maxim postul de
transformare prefabricat. Dacă sunt dubii, se fac mai multe încercări la fiecare post de transformare
prefabricat.
A.5.3. Indicatoare (pentru observarea efectelor termice ale gazelor)
A.5.3.1. Prescripţii generale.
Indicatoarele sunt bucăţi de stofă neagră, ale căror margini să nu fie orientate spre instalaţia încercată.
Trebuie sî avem grijă ca indicatoarele să nu se aprindă una de la cealaltă. Acest lucru se realizează prin
aşezarea indicatorului într-o ramă de oţel (a se vedea figura ). Dimensiunile lor să fie 150 x150 mm.
A.5.3.2. Acces de tip ,,A”.
Indicatoarele se montează în poziţia verticală în exteriorul postului de transformare, pe peretele apropiat de
intrare (alimentare) în echipamentul de comutaţie de înaltă tensiune.
Se amplasează indicatoare până la înălţimea de 2m şi la o distanţă de 30 cm +/- 5 % de acele puncte ale
echipamentelor de comutaţie închise unde sunt probabile scurgerile de gaz.(legături, uşi, geamuri de
vizitare). Dacă postul de transformare prefabricat este mai înalt de 2m, la 2 m de pardoseala se amplasează
indicatoare orizontale la distanţe de 30, respectiv 80 cm de anvelopa (vezi fig. A 2.)
Materialul indicatorului trebuie să fie creton negru ( stofă, aprox. 150 g/m2)
Nu este necesară efectuarea acestei încercări, dacă echipamentul de comutaţie de înaltă tensiune a fost
supus la încercări tip într-o construcţie asemănătoare celei din postul de transformare prefabricat şi prin
măsuri adecvate s-a asigurat că gazele fierbinţi nu ies spre zona de manevră.
A.5.3.3. Acces de tip ,,B”
Se amplasează indicatoare pe toate părţile laterale accesibile ale postului de transformare prefabricat.
Până la înălţimea de 2 m trebuie amplasate indicatoare în toate punctele unde există probabilitatea
scurgerilor de gaze (aerisire, uşi) la o distanţă de 10 cm +/- 5 % de acestea. Se amplasează de asemenea şi
indicatoare orizontale le înălţimea de 2 m şi la 10 cm, respectiv 80 cm de anvelopă. Dacă instalaţia de
încercat are înălţimea sub 2 m indicatoarele se pun pe acoperiş, opuse punctelor unde s-ar putea să iasă
gaze; amplasarea se corelează cu ale celor verticale, montate până la înălţimea efectivă a postului.
Materialul indicatorului să fie batist de căptuşeală negru (aprox. 40 g/m2)
A.5.3.4. Încercare combinată.
Dacă o componentă a postului de transformare a fost admis la verificare tip cu acces de tip A (de exterior),
de exemplu cu uşile deschise, atunci se poate considera că acesta a îndeplinit şi condiţiile de încercare de
tip B, cu condiţia ca fabricantul să poată să demonstreze că suprapresiunea din anvelopă nu are efect asupra
uşilor. Dacă celelalte componente sunt încercate conform accesului de tip B se poate considera că întregul
post de transformare prefabricat a îndeplinit condiţiile unui post de transformare de tip B.
A.6. Evaluarea încercării.
La evaluarea rezultatelor încercării la scurtcircuit intern (rezistenţă la arc electric) trebuie folosite
următoarele criterii:
Criteriu nr. 1:
- uşile, cabinele închise corespunzător nu s-au deschis.
Criteriu nr. 2:
- nu au zburat bucăţi periculoase din componenţa postului de transformare prefabricat. Printre
acestea se numără bucăţile mari, sau cu margini tăioase, cum ar fi geamurile de vizitare, capacul
golurilor de aerisire, alte capace, etc.
Criteriu ne. 3:
- nu s-au produs găuri în părţile exterioare accesibile ale postului de transformare prefabricat prin
ardere, sau alte efecte.
Criteriu nr. 4:
- indicatoarele amplasate vertical (A.5.3.) nu s-au aprins. Acele indicatoare care s-au aprins de la
arderea vopselei sau lipiciului trebuie scoase din evaluare.
Criteriu nr. 5:
- indicatoarele amplasate orizontal (A.5.3.) nu s-au aprins. Dacă totuşi s-au aprins postul se poate
considera admis dacă se poate demonstra că s-au aprins de la particule incandescente şi nu de la
gaze fierbinţi. Se folosesc ca dovezi pozele de la înregistratoare de mare viteză.
Criteriu nr. 6:
- toate legăturile la pământ au rămas funcţionale.
A.7. Procesul Verbal al încercării.
Procesul Verbal al încercării trebuie să conţină următoarele informaţii:
- descrierea obiectului încercării, împreună cu un desen pe care să fie trecute gabaritele şi valorile
nominale. Detalii referitoare la rezistenţă mecanică, amplasarea golurilor pentru depresurizare şi
modul de fixare a echipamentului de comutaţie de înaltă tensiune în postul de transformare
prefabricat;
- legături pentru efectuarea încercării;
- locul şi modul aprinderii arcului electric;
- amplasarea şi materialul indicatoarelor, funcţie de tipul de acces;
- curentul de încercare sau independent
 a) valoarea efectivă a componentei alternative în primele trei semiperioade;
b) valoarea vârfului cel mai mare;
c) valoarea medie a componentei alternative pe durata efectivă a încercării;
d) durata.
- oscilogramele curentului şi tensiunii;
- evaluarea rezultatelor încercării;
- alte observaţii importante.
Fig. A.1. Rama indicatorului.
Fig. A.2a. Acces de tip A.
Fig. A.2b.Acces de tip B.
Unde:
i: poziţia indicatorului
h: înălţimea postului de transformare prefabricat
dA: distanţa pe orizontală între indicator şi echipament de comutaţie
dB: distanţa pe orizontală între indicator şi postul de transformare prefabricat
SW: echipament de comutaţie şi comandă
PS: postul de transformare prefabricat.

Anexa B (de bază)

Încercări pentru verificarea nivelului de zgomot al postului de transformare prefabricat.

B.1. Scopul.
Scopul încercării este evaluarea diferenţei de nivel de zgomot între un transformator montat independent şi
în interiorul unui post de transformare prefabricat.
Compararea celor două rezultate înseamnă evaluarea comportării anvelopei la zgomot. Este de aşteptat ca
anvelopa să nu amplifice nivelul de zgomot.
Valorile de încercare sunt valabile pentru o construcţie dată, şi încercări la tensiune şi frecvenţă nominală.
Dacă postul de transformare va conţine alte piese, componente, sau/şi va funcţiona la altă tensiune,
frecvenţă, comportarea anvelopei poate să fie diferită
B.2. Obiectul de probă.
Transformatorul trebuie să aibă puterea nominală şi pierderile maxime conform specificaţiei tehnice a
postului de transformare prefabricat.
Postul de transformare trebuie să fie echipat complet, să conţină toate instalaţiile şi piesele componente.
B.3. Metodă de încercare.
Încercarea se efectuează conform prescripţiilor IEC 551. IEC 551 stabileşte metoda de încercare şi
calculul nivelului de zgomot de pondere A pe un profil în jurul transformatorului. Aceeaşi metodă se
foloseşte şi la un post de transformare prefabricat, unde sursa de zgomot (suprafaţa limită) este anvelopa.
Metoda de măsurare să corespundă punctului 5.2.1 al IEC 551, mai puţin cele referitoare la aparatele de
măsură, care stabileşte pentru posturile de transformare prefabricate înălţimea de 1,5 m deasupra solului
(cotei 0)
Atât încercarea transformatorului montat în anvelopă, cât şi a celui montat independent trebuie să se facă în
aceleaşi condiţii, astfel nu este necesară decât o singură corecţie pentru influenţe de mediu.
B.4. Măsurători.
Măsurătorile să fie în concordanţă cu prescripţiile punctului 5.2.1 din IEC 551. În vederea amplasării
aparatelor de măsură anvelopa se consideră suprafaţa principală radiantă a postului de transformare
prefabricat.
B.5. Calculul şi prezentarea rezultatelor.
Nivelul de zgomot se calculează conform punctului 6 din IEC 551.
Conform celor specificate în punctul 7 al IEC 551, Procesul Verbal al încercării trebuie să conţină toate
informaţiile pentru ambele amplasamente: transformator montat independent şi post de transformare
prefabricat complet echipat.
În cazul postului de transformare complect echipat se mai dau suplimentar următoarele informaţii:
- datele de proiectare principale ale anvelopei, uşilor, cabinelor , jaluzelelor, precum şi
materialele din care au fost confecţionate;
- desenul la scară cu amplasarea componentelor în interiorul anvelopei, poziţionarea şi
dimensiunile uşilor, deschiderilor pentru aerisire, precum şi a oricărei părţi care ar putea să
influenţeze semnificativ propagarea zgomotului;
- trebuie să se dea toate informaţiile referitoare la amplasarea transformatorului faţă de uşi,
anvelopă, cabine şi guri de aerisire.
Observaţie: Dacă la măsurarea zgomotului se obţin valori cu totul diferite pentru o latură a anvelopei
faţă de celelalte laturi, Procesul Verbal al încercării trebuie să evidenţieze acest lucru, pentru a-i folosi
beneficiarului la amplasarea corectă a postului de transformare prefabricat.

Anexa C (de bază)

Încercare la şoc mecanic (lovitură)

C.1. Încercare pentru demonstrarea rezistenţei la şoc mecanic.

Încercările trebuie efectuate la punctele slabe ale părţilor expuse pericolului unui post de transformare
prefabricat cum ar fi uşile, acoperiş şi gurile de aerisire.
Încercarea se efectuează conform metodei prescrise în IEC 68-2-62. Energia de lovire să fie de 20 J. în
cazul suprafeţelor orizontale se poate folosi o ţeavă verticală pentru direcţionarea elementului de lovire.
Dacă variaţiile de temperatură în condiţiile de uzinare standard influenţează semnificativ rezistenţa
mecanică la lovire ale materialelor din care s-a construit anvelopa (de exemplu în cazul maselor plastice),
încercarea la lovire se efectuează la temperatura cea mai joasă de funcţionare.
Echiparea anvelopei pentru încercare se face conform instrucţiunile de exploatare a fabricantului.
Pe fiecare latură şi pe acoperişul postului de transformare prefabricat se aplică maxim 5 lovituri. Într-un
anumit punct poate fi lovit o singură dată.
Se consideră admis dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
- anvelopa îşi păstrează gradul de protecţie;
- nu s-au defectat mijloacele de manevrare, manetele, etc.;
- deformarea sau deteriorarea anvelopei nu influenţează defavorabil funcţionarea în continuare a
instalaţiei şi nu micşorează sub valorile prescrise nivelele de izolaţie (conturnare, distanţa de
izolare în aer)
- sunt admisibile deteriorări de suprafaţă: se duce vopseaua şi mici turtiri.
C.2. Instalaţia pentru verificarea protecţiei împotriva deteriorărilor mecanice.
Instalaţia este de fapt un ciocan pendul, cu ax de rotire în partea superioară, cu mişcare în plan vertical.
Axul se află la distanţa de 1000 mm faţă de punctul de măsură, iar elementul de lovire să corespundă
cerinţelor din figura C.1.
Masa braţului nu poate să fie mai mare de 0,2 x masa totală a elementului de lovire, iar centrul de greutate
să fie pe axul braţului.
Distanţa între punctul de măsură şi capătul elementului de lovire să fie 60 mm +/- 20 mm.
Pentru evitarea loviturilor repetate, ciocanul trebuie reţinut prin prinderea elementului de lovire fără
răsucirea braţului.
Se verifică vizual căptuşeala elementului de lovire înaintea fiecărei lovituri, pentru a se convinge că
deteriorarea acestuia nu influenţează rezultatele încercării.
Loviturile la care este supus echipamentul sunt determinate de masa ciocanului şi de înălţimea de cădere.
Ultima mărime este dată de distanţa, măsurată pe verticală, între elementul de lovire în poziţia ridicată şi
punctul de lovit.
Masa echivalentă a ciocanului să fie 5 kg, înălţimea de cădere de 0,4 m, de unde rezultă o energie de lovire
de 20 J.
 Fig. C.1 Amenajări pentru încercare la şoc mecanic.
Unde:
- energia loviturii = 20 J
- masă echivalentă = 5 kg +/- 5 %
- capul elementului de lovire: conform IEC 68-2-62
- materialul elementului: FE 490-2, duritate Rockwell conform ISO 1052
- înălţime nominală de cădere = 400 mm +/- 1 %

Anexa D (informativă)
Calificarea transformatoarelor montate în anvelopă.

Transformatorul care corespunde puterii nominale maxime al unui post de transformare prefabricat se
poate încărca diferit, funcţie de temperatura mediului ambiant şi de clasa închiderii. În această anexă se dă
o metodă pentru determinarea coeficientului de încărcare atât pentru transformatorul uscat, cât şi pentru cel
umplut cu lichid.
D.1. Transformatoare umplute cu lichid.
Graficele prezentate în fig. D.1 se folosesc în felul următor:
a) se alege linia corespunzătoare clasei închiderii;
b) pe axa verticală se alege temperatura mediului ambiant al locului de amplasare al
transformatorului;
c) intersecţia liniei clasei de închidere cu dreapta temperaturii mediului ambiant dă
coeficientul de încărcare al transformatorului.

Fig. D.1. Coeficientul de încărcare al transformatorului umplut cu lichid, montat în anvelopă.

D.2. Transformatoare uscate.

Graficele prezentate în fig. D.2. se folosesc în felul următor:
a) se alege linia corespunzătoare clasei închiderii;
b) pe axa verticală se alege temperatura mediului ambiant al locului de amplasare al
transformatorului;
d) intersecţia liniei clasei de închidere cu dreapta temperaturii mediului ambiant dă
coeficientul de încărcare al transformatorului.

Fig. D.2. Coeficientul de încărcare al transformatorului uscat, montat în anvelopă.

Observaţie: Se dă o singură familie de curbe pentru un raport al pierderilor de mers în gol/pierderi

în sarcină de 1 : 6 în cazul transformatorului umplut cu lichid; respectiv de 1 : 4 în cazul transformatorului
uscat. S-au luat în considerare şi alte valori, dar folosirea unei singure curbe produce o eroare ce nu se
poate măsura. Curbele sunt valabile între limitele raportului de pierderi de la 1 : 2 la 1 : 12.
D.3. Exemplu.
Enunţul problemei:
Temperatura medie anuală la locul amplasării 10 ºC:
- temperatura medie a mediului ambiant iarna 0 ºC
- temperatura medie a mediului ambiant vara 20 ºC
- încărcare medie anuală dorită 900 kVA
- încărcare medie solicitată iarna 1000 kVA
- încărcare medie solicitată vara 600 kVA
 Întrebarea nr. 1:
Ce clasă de închidere este necesară pentru un transformator umplut cu lichid de 1000 kVA, cu pierderi
totale de 12 kW, dacă nu vor fi depăşite limitele de temperatură prescrise pentru: punctul cel mai cald şi
suprafaţa superioară a lichidului?
Răspuns:
- pentru temperatura medie anuală de 10 ºC şi coeficient de încărcare de 0,9, din figura D.1
rezultă clasa 20 de închidere;
- pentru temperatura medie pe timp de iarnă de 0 ºC şi coeficient de încărcare de 1,0, din figura
D.1 rezultă clasa 20 de închidere;
- pentru temperatura medie pe timp de vară de 20 ºC şi coeficient de încărcare de 0,6, din figura
D.1 rezultă clasa 30 de închidere.
Consecinţă:
Pentru un transformator cu putere maximă de 1000 kVA şi pierderi totale de 12 kW se poate alege numai o
anvelopă de clasa 10 sau 20.
Întrebarea nr. 2:
Dacă se ia o anvelopă de clasa 30 şi se păstrează condiţiile din enunţ, cum se modifică coeficienţii de
încărcare admisibili pentru transformator?
Răspuns:
- pentru temperatura medie anuală de 10 ºC şi clasa de închidere 30, din figura D.1 rezultă
coeficientul maxim de încărcare de 0,77;
- pentru temperatura medie pe timp de iarnă de 0 ºC şi clasa de închidere 30, din figura D.1
rezultă coeficientul maxim de încărcare de 0,89;
- pentru temperatura medie pe timp de vară de 20 ºC şi clasa de închidere 30, din figura D.1
rezultă coeficientul maxim de încărcare de 0,64.
Consecinţă:
Dacă se alege anvelopă de clasa 30, cu excepţia perioadei de vară, se impun restricţii la încărcarea
transformatorului.