UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAŢI

Facultatea De Automatică ,Calculatoare,Inginerie Electrică şi Electronică

Masterat UEESR, Anul II

COMANDA UNUI MOTOR ASINCRON

PENTRU UN VINCI DE ANCORĂ

Masterand: Lupascu Bogdan

Galati
2016
 CUPRINS

Cuprins…………………………………………………………………………pag 1
Argumentare……………………………………..……………………………..pag 2

Capitolul I - Maşina asincronă trifazată ……...……..……...………………….pag 3

1.1Generalităţi………………………………………………………….pag 3
1.2Elemente constructive ale motorului asincron trifazat……………...pag 4
1.3Principiul de funcţionare a motorului asincron trifazat…………......pag 6
1.4Metode de pornire a motoarelor asincrone……………...…………..pag 7

Capitolul II –Vinciul………………………………………………….………...pag 9
2.1Părţi constructive……………………………………..……………...pag 9
Vinciul electric…………………………………………………..pag 9
Vinci de ancoră…………………………………………….……pag 9
2.2Pornirea unui vinci………………………………………….……….pag 10
Schema de comandă cu controlere………………………….......pag 10
Schema de comandă cu relee şi contactoare…………………....pag 11
Schema de comandă de la distanţă a instalaţiei de ancorare…....pag 11

Capitolul III – Norme de protecţie a muncii…………………………...……….pag 15

Bibliografie……………………………………………………………………..pag 18

1
 Argumentare

În actuala etapă de dezvoltare a societăţii româneşti, aproape ca nu exista domeniu

al activităţii economico-sociale, în care să nu se folosească instalaţii şi aparate electrice
şi electronice.
Conţinutul prezentului proiect se referă la domeniul maşinilor electrice în
contextul utilizării acestora în sisteme de acţionări navale, cel mai adesea automatizate.
Realizarea navelor actuale, cu un înalt grad de automatizare, necesită instalaţii şi
echipamente electrice dintre cele mai moderne. Astfel, vinciurile electrice de ancoră,
acţionate prin intermediul maşinilor electrice, au luat locul vinciurilor manuale folosite
preponderent la instalaţiile de ridicat ale navelor mici.
Acest proiect, intitulat Comanda unui motor asincron pentru un vinci de ancoră,
este structurat pe trei capitole, astfel: capitolul I (Maşina asincronă trifazată), se referă
la câteva aspecte generale, la părţile constructive precum şi la principiul de funcţionare
şi metodele de pornire ale motorului asincron trifazat; capitolul II (Vinciul) prezintă atât
elementele constructive ale vinciului electric şi ale celui de ancoră, cât şi scheme de
comandă utilizate pentru acţionarea unui vinci; capitolul III descrie câteva Norme de
protecţie a muncii

2
 Cap. I Maşina asincronă trifazată

1.1. GENERALITĂŢI

Maşina electrică asincronă este o maşină rotativă ce poate transforma energia

mecanică în energie electromagnetică (generator asincron) sau invers (motor asincron).
Maşina funcţionează în curent alternativ, în general sinusoidal, ca funcţii de timp. Cu
toate că este o maşină reversibilă, putând funcţiona atât ca generator cât şi ca motor,
este utilizată aproape în exclusivitate ca motor.
Puterea absorbită de la reţeaua de alimentare de către stator este transmisă
rotorului prin întrefier de către câmpul electromagnetic, în cadrul fenomenului de
inducţie electromagnetică, motiv pentru care maşina asincronă se mai numeşte şi maşină
cu inducţie.
Motorul asincron trifazat prezintă unele avantaje: se alimentează direct cu sistem
de tensiune trifazat simetric, construcţie simplă, cost scăzut, robusteţe, uşor de
exploatat, turaţie puţin dependentă de sarcină. Este cel mai răspândit motor în domeniul
acţionărilor electromagnetice şi se construieşte la tensiuni până la 10kV, puteri de la
câţiva waţi până la zeci de megawaţi, iar turaţii n=500−3000 rot /min (la f=50Hz)

3
 1.2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE MOTORULUI ASINCRON
TRIFAZAT

Motorul asincron trifazat este construit din două părţi principale distincte:
-statorul, ca parte fixă, având rolul de inductor adică de a produce un câmp magnetic
învârtitor (câmp de excitaţie)
-rotorul, parte mobilă cu rol de indus, în care câmpul magnetic învârtitor induce tensiuni
electromotoare şi curenţi electrici, căci înfăşurările rotorice (ale indusului) sunt închise.
Între stator şi rotor se află un întrefier δ, dimensiunile lui fiind în funcţie de puterea

motorului şi condiţiile de lucru ( δ=0 ,25−4 mm ).

Statorul (inductorul) cuprinde: carcasa, miezul statoric şi înfăşurarea statorică
a)Carcasa (a) din oţel, fontă, ţeavă sudată sau aliaj de aluminiu (la puteri
mici), cu rol de consolidare şi protecţie, nu face parte din circuitul magnetic. De carcasă
sunt fixate: tălpile de prindere (b), cutia de borne statorică (c) sau/şi rotorică (d), inele de
ridicare şi transportare (e), scuturile frontale (f1), (f2) în care se află lagărele (u) şi bara
suport (g) pentru portperiile (h).
b) Miezul statoric (i), din pachete de tole de oţel electrotehnic de formă
cilindrică, fixată în interiorul carcasei, poate fi prevăzută cu canale radiale (j) pentru răcire.
În interiorul cilindrului statoric după generatoarele acestuia se află crestăturile statorice(l)
în care se plasează bobinajul statoric.
c)Înfăşurarea statorică este o înfăşurare trifazată (o) corespunzătoare
celor trei faze statorice. Cele trei înfăşurări de fază sunt identice ca date constructive
(diametrul conductorului, număr de spire) şi decalate în spaţiu la periferia inferioară a
2π
miezului (cilindrului) statoric cu 3 p grade (p este numărul de perechi de poli), una faţă de
cealaltă şi ocupând acelaşi număr de crestături. Această înfăşurare constituie pentru reţeaua
de alimentare un receptor trifazat echilibrat, fiind parcursă de un sistem trifazat simetric de
curenţi. În aceste condiţii, înfăşurarea statorică trifazată creează de-a lungul întrefierului δ
un câmp magnetic învârtitor.
Rotorul (indusul) are în componenţa sa: miezul rotoric, arborele şi înfăşurarea
rotorică.
a) Miezul rotoric (m) de formă cilindrică, din tole de oţel electrotehnic,
este consolidat pe axul motorului şi este prevăzut cu crestături rotorice (n).

4
 Figura 1.1 Elementele constructive ale motorului asincron

b)Arborele motorului asincron (q) este confecţionat din oţel laminat sau forjat, pe
el fiind fixate ventilatorul (r) şi cele trei inele colectoare (s) –la rotorul în colivie.
c)Înfăşurarea rotorică - se disting două feluri constructive de motoare asincrone
trifazate: cu rotor bobinat şi cu rotor în scurcircuit. La cele cu rotorul bobinat înfăşurarea
rotorică este o înfăşurare trifazată conectată în stea, neutrul fiind realizat în interior, iar
capetele libere sunt legate prin cablul de legătură (t) la cele trei inele colectoare ce se
învârtesc odată cu rotorul. Pe inele calcă trei perii colectoare fixate pe portperii (h), fixe
faţă de stator şi conectate la cutia de borne rotorică (d). Prin intermediul acestei cutii de
borne, în serie cu fazele rotorice se pot conecta, în exteriorul motorului, rezistenţe necesare
la pornire şi reglarea turaţiei motorului. Motorul asincron trifazat cu rotorul bobinat se mai
numeşte şi motor cu inele colectoare. Înfăşurarea rotorică a rotorului bobinat se fixează în
crestături cu ajutorul unor pene izolante, care pot fi din: pertinax, textolit, lemn de fag fiert
în ulei de in etc.
La rotorul în scurtcircuit, înfăşurarea rotorică este constituită din bare de cupru sau
aluminiu, aşezate neizolate câte una în crestătură şi legate între ele la capete, prin
intermediul unor inele metalice frontale care le scurtcircuitează, constituind deci tot o
înfăşurare închisă. Ansamblul format din bare şi inele de scurtcircuitare are aspectul unei
colivii, de unde şi denumirea de motor asincron cu rotor în colivie.
La motoarele asincrone de puteri mici, miezul rotoric se execută sub forma unui
cilindru de oţel masiv.

5
 1.3. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A MOTORULUI ASINCRON
TRIFAZAT

Înfăşurarea statorică, care reprezintă un receptor trifazat echilibrat, este alimentată

cu un sistem de tensiuni trifazat şi simetric, de succesiune directă, stabilindu-se un sistem
de curenţi, trifazat simetric de aceeaşi succesiune directă. În aceste condiţii, statorul
(inductorul) creează un câmp magnetic învârtitor, a cărui armonică fundamentală se roteşte
cu turaţie n1 faţă de stator (denumită turaţie de sincronism).
Înfăşurarea rotorică este o înfăşurare închisă (atât la rotorul bobinat cât şi la cel în
colivie) şi are acelaşi număr de perechi de poli pe o fază, ca şi statorul. Când rotorul stă pe
loc, câmpul magnetic învârtitor statoric întâlneşte pe rând bobinele (fazele) rotorice,
inducând în acestea tensiuni electromotoare care determină în înfăşurarea rotorică închisă
un sistem de curenţi trifazat simetric. Aşa dar, conductoarele (barele) rotorice sunt parcurse
de curenţi electrici şi situate în câmp magnetic, asupra lor exercitându-se forţe de tip
Laplace, F=BIl sin α , care pun în mişcare rotorul, acesta rotindu-se cu turaţia n faţă de
stator în sensul câmpului magnetic învârtitor.
Turaţia motorului este mai mică decât cea de sincronism, adică n<n 1 (de unde şi
denumirea de motor asincron), căci numai aşa există o mişcare relativă a rotorului faţă de
câmpul învârtitor statoric şi deci un fenomen de inducţie electromagnetică pe baza căruia
se induc tensiuni electromotoare şi curenţii în rotor.
Frecvenţa tensiunilor electromotore induse în rotor (deci şi a curenţilor rotorici)
este f2, ea fiind determinată de turaţia relativă a câmpului magnetic învârtitor faţă de rotor
f2
n1 −n=602
( n1 −n ) , putându-se scrie: p rezultând:
p n1−n pn1
f 2=( n1 −n ) = ⋅ =sf 1
60 n 60
unde:
n1 −n
s=
n1
se numeşte alunecarea motorului asincron.

6
 1.4. METODE DE PORNIRE A MOTOARELOR ASINCRONE

Prin pornire se înţelege procesul de conectare a motorului asincron trifazat la

reţeaua trifazată de alimentare şi de creştere a turaţiei acestuia până la valoare nominală,
corespunzătoare sarcinii nominale de la arborare. Acest proces de pornire este automatizat
în instalaţiile de acţionare moderne, folosindu-se în acest scop contactoare, relee de timp şi
de curent maximal.
La pornire, cuplul de pornire Mp trebuie să fie mai mare decât cel rezistent Mr (de la
arbore), pentru a se asigura accelerarea mecanismului antrenat de motor, fără şocuri
dinamice dăunătoare transmisiilor (o pornire lină). Curentul de pornire I p, absorbit de o
fază a motorului, trebuie să fie mai mic decât valoarea maximă admisă de încălzirea
înfăşurărilor ţi de reţeaua de alimentare.
Pentru a aprecia condiţiile de pornire la un motor asincron trifazat, se folosesc
Ip Mp
t
coeficienţii I n , M n şi p (durata pornirii, adică timpul scurs de la conectarea până la
atingerea turaţiei nominale).
Cea mai simplă şi sigură metodă de pornire este pornirea prin conectare direct
reţea, ea constând din conectarea (manuală sau automată) directă a înfăşurării statorice la
reţeaua de trifazată de alimentare. Pornirea are loc rapid, însă cu şocuri mari de curent care
determină şocuri dinamice în elementele de transmisie, precum şi căderi mari de tensiune
care perturbă funcţionarea celorlalţi consumatori; din aceste motive această pornire se
aplică în cazul motoarelor de putere nominală Pn relativ mică, fiind necesară condiţia
Pn<(25-30)% din puterea transformatorului ce alimentează secţia, atelierul etc. Metoda se
aplică motoarelor asincrone cu colivie ce acţionează: ventilatoare, pompe, polizoare,
maşini-unelte de prelucrare prin aşchiere sau deformare etc. a căror puteri nu depăşesc
10kW.
În scopul îmbunătăţirii condiţiilor de pornire prin conectare directă la reţea se
construiesc motoare asincrone cu rotorul în scurt circuit, fie cu bare înalte, fie cu dublă
colivie (una de pornire şi alt de lucru).
O metodă folosită în mod obişnuit la motoarele alimentate cu tensiune joasă
(220/380V) şi care au la funcţionarea normală, fazele statorice conectate în triunghi, este
pornirea comutator stea-triunghi. Toate cele 6 capete (A-X, B-Y, C-Z) ale fazelor statorice
trebuie să fie scoase la cutia de borne.

7
 O altă metodă de pornire este cea prin autotransformator. Pentru pornire se închide
întrerupătorul K1, iar apoi K2, reglându-se (în sens crescător) tensiunea de alimentare a
statorului, prin deplasarea cursoarelor m spre capetele (începuturile) A,B,C ale
înfăşurărilor fazelor autotransformatorului trifazat AT. După deplasarea cursoarelor m,
motorului i se aplică direct tensiunea reţelei, putându-se deschide întrerupătorul K 1, pentru
ca înfăşurările autotransformatorului să numai fie parcurse de curent. Acţionarea
cursoarelor m poate face manual sau automat.
Prin micşorarea tensiunii aplicate statorului, la pornire scade curentul I p, dar scade
şi cuplul de pornire (care depinde de pătratul tensiunii). Se recomandă în cazul acţionării
instalaţiilor cu cuplu rezistent scăzut la turaţie mică.
Toate metodele de pornire se pot aplica atât motoarelor cu rotorul în scurtcircuit
(colivie) cât şi celor cu rotor bobinat (inele). Cu toate acestea, motorul cu inele se porneşte
aproape în exclusivitate cu ajutorul rezistenţelor R introduse pe fiecare fază a rotorului.

8
 Cap. II Vinciul

2.1. PĂRŢI CONSTRUCTIVE

Vinciul electric
Vinciurile electrice sunt unele dintre cele mai utilizate mecanisme la bordul
navelor. Ele pot fi acţionate de motoare de curent continuu sau de motoare de curent
alternativ. Folosirea motoarelor de curent continuu este mai avantajoasă deoarece ele
permit modificarea lină a turaţiilor. 3
6 5

1-motorul electric;
2-reductorul, prin intermediul căruia
este transmisă mişcarea de la motor
la tambur;
7
3-cuplaj;
4-frâna motorului;
5-frâna tamburului principal;
4
6-tambur principal; 2 1
7-tambur auxiliar. Figura 2.1 Părţile componente ale unui vinci electric

Vinciul de ancoră
Schema cinematică a vinciului de ancoră prezentată în fig.2.2 constă în tamburul 1,
rigid cuplat la arborele 3, barbotina 2
fixată liber pe acelaşi ax, cuplele de fixare
5, roata dinţată 4 fixată rigid de arborele 3,
transmisia melcată 6, frâna
electromagnetică 7 şi motorul electric 8.
Cuplele 5 au rolul de a antrena barbotina.
Cu ajutorul vinciului de ancoră se pot
ridica în acelaşi timp una sau două
Figura 2.2 Vinci de ancoră
ancore cu ajutorul cuplelor 5.

9
 2.2.PORNIREA UNUI VINCI DE ANCORĂ

Comanda acţionării electrice a mecanismelor de ancorare trebuie să asigure

schimbarea regimurilor de funcţionare a motorului electric în timpul staţionării navei, la
ancoră şi la virarea ancorei. Principala funcţie a sistemului automat este limitarea cuplului
motorului la creşterea sarcinii şi de asemenea reglarea turaţiei motorului în limitele
necesare. În sistem trebuie să fie prevăzută protecţia la suprasarcină. În afară de aceasta, în
componenţa sa trebuie să intre comanda de la distanţă a frânei electromagnetice.
La navele construite în ultimul timp şi la cele care se construiesc în prezent se utilizează
motoare asincrone în două sau trei trepte de turaţii, obţinute prin comutarea numărului de
perechi de poli. Sistemele care conţin motoare asincrone cu comutare de poli sunt simple şi
sigure în funcţionare. Aceste sisteme sunt sisteme cu controler sau scheme cu relee şi
contactoare.

 Schema de comandă cu controlere

Schemele cu controlere se pot considera ca fiind sisteme automate. Ele au o serie de
avantaje: sunt simple, sigure în funcţionare, cu mase şi gabarite reduse. În schimb nu
asigură limitarea automată a cuplului motorului la creşterea sarcinii în timpul smulgerii
ancorei de fundul apei, fapt care poate duce la deteriorarea mecanismului. Limitarea
cuplului motor prin introducerea protecţiei maximale nu rezolvă problema, deoarece în
acest caz motorul se deconectează de la reţea şi se opreşte efectiv fără să producă cuplul
necesar smulgerii ancorei. Obţinerea cuplului motor necesar smulgerii ancorei se poate
obţine prin trecerea pe una din caracteristicile artificiale prin intermediul unui reostat.
Practic însă este foarte greu să se stabilească cu precizie momentul smulgerii pentru
trecerea pe o astfel de caracteristică. În afară de aceasta, schema nu asigură protecţia
împotriva curenţilor de pornire şi oprire foarte mari. Este necesar să se menţioneze de
asemenea că la creşterea puterii acţionării, gabaritul şi masa controlerului, care
funcţionează cuplat direct în circuitul de forţă, creşte, iar fiabilitatea acestuia scade.
Utilizarea acestor scheme în curent continuu presupune controlere de dimensiuni mari. În
curent alternativ, ele sunt mai mici şi mai sigure în funcţionarea lor, aceste scheme pot
concura cu schemele cu relee şi contactoare care, de fapt au aceleaşi caracteristici.

10
  Schema de comandă cu relee şi contactoare
În această schemă pentru limitarea automată a cuplului motor, în cazul unor
suprasarcini şi revenirea pe caracteristica naturală se utilizează relee de sarcină cu
temporizare. Aceste sisteme asigură porniri şi opriri fără şocuri, limitează curenţii de
pornire şi pot asigura o viteză mică de virare a ancorei. Prezenţa înfăşurării de excitaţie
independentă permite fundarisirea ancorei la o mare adâncime cu o viteză practic
constantă.
În fig. este prezentată schema de comanda a unui motor asincron cu trei trepte de
turaţii. Pe statorul motorului sunt dispuse două înfăşurări una având un număr fix de
perechi de poli, iar cealaltă având posibilitatea comutării numărului de perechi de poli. Cea
mai mare turaţie a motorului se obţine prin conectarea la reţea a înfăşurării cu număr fix de
perechi de poli. Cea mai mică turaţie se atinge la legarea în triunghi a înfăşurării cu poli
comutabili. La conectarea înfăşurării cu poli comutabili în stea dublă se asigură o turaţie
medie a motorului.
Controlerul de comandă are câte trei poziţii în fiecare parte, în conformitate cu cele
trei trepte de turaţie ale motorului. Pentru protecţia la suprasarcină a motorului se folosesc
relee termice e1-e5 cu autorevenire. Avându-se în vedere importanţa mecanismelor de
ancorare, în unele cazuri se admite funcţionarea chiar dacă există suprasarcini foarte mari.
De acea, în schemă există posibilitatea anulării protecţiei la suprasarcină cu ajutorul
releului d2 şi întrerupătorului b2. totuşi în acest caz funcţionare este admisă numai pentru
prima şi pentru a doua treaptă de turaţie. În schemă este prevăzută comutarea automată de
la turaţia mare la cea mijlocie, menţinându-se un cuplu mare la axul motorului. Înfăşurarea
pentru turaţia mare se conectează când se efectuează operaţii la care sarcina motorului nu
depăşeşte valoare nominală. Când cuplul de sarcină la axul motorului creşte brusc iar
alunecarea devine foarte apropiată de unitate, se conectează treapta medie de turaţie.
Trecerea automată de la o turaţie mare la turaţie medie se efectuează cu ajutorul releului de
sarcină d1 care poate fi un releu termic sau un releu de protecţie la suprasarcină, regalate
corespunzător. Când acest releu declanşează, anclanşează releul d3 care la rândul său face
să anclanşeze contactorul c4 şi să declanşeze c6 şi c7. În acest fel înfăşurarea cu turaţie
mare se declanşează de la reţea şi motorul va funcţiona la turaţie medie. După ce releul de
sarcină d1 se răceşte, contactul său din circuitul releului d3 se închide (aproximativ peste
1-2minute). Releul d3 în acest caz nu anclanşează, dacă controlerul de comandă continuă
să rămână în poziţia a treia datorită contactului b13 al controlerului de comandă. Un

11
asemenea blocaj preîntâmpină conectarea imediată a înfăşurării de turaţie mare, care
trebuie să se cupleze numai după ce cuplul de sarcină la axul motorului se micşorează
aproximativ până la valoare nominală. Cuplarea înfăşurării cu turaţie mare se efectuează de
către operator prin trecerea controlerului din poziţia a treia în poziţia a doua şi din nou în
poziţia a treia. Pentru controlul poziţiei un contact al releului d3 este conectat în circuitul
lămpii de semnalizare h. Comutatorul b2 se utilizează în cazul în care controlerul se
defectează şi de asemenea, pentru declanşarea circuitelor de comandă după terminarea
lucrului. Releul d0 asigură protecţia la tensiune minimă şi zero. Sensul de rotaţie al
motorului se stabileşte cu ajutorul contactoarelor c1 şi c2. În schemă este prevăzută
blocarea electrică şi mecanică care preîntâmpină cuplarea simultană a acestor contactoare.
La

trecerea controlerului de pe o poziţie pe alta electromagnetul frânei va fi permanent

alimentat cu ajutorul contactorului c3.

12
 Figura 2.3 Schema de comandă a unui motor asincron cu trei trepte de turaţie

 Schema de comandă de la distanţă a instalaţiei de ancorare

În prezent pentru automatizarea operaţiilor de ancorare sunt concepute scheme de
comandă de la distanţă a fundarisirii şi virării ancorei. În fig. este prezentată una din
schemele posibile de comandă de la distanţă a virării şi fundarisirii ancorei unei nave
fluviale. Schema se alimentează de la reţeaua de curent alternativ şi include: motorul
asincron m1 pentru activarea şi dezactivarea frânei; motorul asincron m2 pentru slăbirea
stopei; întrerupătoarele automate a1, a2 şi a3; postul de comandă cu butoane PCB;
controlere c1, c2, c3 relee de protecţie termică e1 şi e2. mecanismul frânei este prevăzut cu
limitatoare de cursă b1, b2, b3 şi b4. limitatorul b3 se deschide în cazul când frâna este
complet dezactivată, iar b4 la începutul procesului de dezactivare. La comanda de la
distanţă a fundarisirii ancorei comutatorul b0 se comută în poziţia „Frânarea şi comanda de
la distanţă a fundarisirii ancorei”. În această poziţie se aprinde şi lampa h.

Figura 2.4 Schema de comandă de la distanţă a virării şi fundarisirii ancorei unei nave fluviale

13
 La apăsarea butonului b se alimentează bobina contactorului c3 care face ca
motorul m1 să pornească, frâna să fie dezactivată, b4 să fie acţionat, închizând circuitul de
alimentare a contactorului c2, iar limitatorul b2 să fie acţionat. Contactorul c2 anclanşează,
motorul m2 porneşte, iar momentul slăbirii stopei se termină şi procesul de dezactivare a
frânei, contactorul c3 este declanşat de către b3 lanţul de ancoră este eliberat şi are loc
fundarisirea ancorei. După ce ancora a fost fundarisită butonul b se eliberează, contactorul
c1 anclanşează, motorul m1 porneşte şi frâna este din nou activată blocând barbotina. Dacă
sarcina creşte peste limita admisă, cupla de protecţie acţionează limitatorul b2, contactorul
c1 declanşează şi motorul m1 se opreşte. În acelaşi timp se închide contactul b1, conectând
lampa de semnalizare. Astfel este parcurs întregul ciclu de operaţii pentru fundarisirea
ancorei.

14
Cap. III Norme de protecţia muncii

Marea majoritate a cazurilor accidentele ce survin în întreţinerea utilajului şi

echipamentului sunt favorizate de neglijenţa sau lipsa de atenţie din partea personalului
de întreţinere. Din aceste considerente, deservirea utilajelor şi aparatelor electrice
impune respectarea riguroasă a regulilor tehnice de exploatare şi întreţinere şi folosirea
unui personal calificat care a fost instruit special în acest scop.
Personalul este supus pericolului de electrocutare, ca urmare a atingerii
accidentale a pârtiilor uneia dintre piesele aflate sub tensiunea de lucru, care au fost
puse sub tensiune datorită unor deteriorări ale izolaţiei.
O atenţie deosebită trebuie acordată utilajelor şi echipamentului electric din
încăperile cu umiditate şi temperatură ridicată precum şi din încăperile în care se găsesc
suspensii de gaze.
Pe lângă pericolul de accidente pe care îl reprezintă curentul electric, se pot
provoca incendii datorită scânteilor electrice, pieselor încălzite şi incandescente prin
care trece curentul, precum şi scurcircuitelor. Când echipamentul electric se încălzeşte
peste limita admisibilă, poate favoriza aprinderea izolaţiei şi răspândirea focului la
materiale inflamabile.
Pentru a evita aceste accidente se impune în mod riguros o disciplină deosebită a
personalului de întreţinere şi exploatare şi reparare a utilajelor şi echipamentelor
electrice precum şi folosirea unor mijloace de protecţie corespunzătoare operaţiei de
întreţinere sau reparare care se execută.
Măsurile de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor prin electrocutare
sunt:
- părţile metalice ale echipamentului electric aflat sub tensiune în timpul
lucrului trebuie să fie inaccesibile atingerii întâmplătoare. Această măsură se realizează
prin izolarea electrică, prin carcase de protecţie, îngrădiri cu plase metalice amplasate la
înălţimi inaccesibile, amenajarea de blocaje.
- legare la pământ a echipamentului, care constă în legarea la pământ a
pârtiilor metalice, care în mod normal nu se află sub tensiune, dar care ar putea

15
accidental să fie puse sub tensiune prin contactul cu conductoarele electrice din
apropiere. O deosebită atenţie trebuie acordată legării la pământ a corpurilor maşinilor
electrice. Protecţia prin legare la pământ se aplică instalaţiilor electrice cu tensiune până
la 1000V.
- protecţia prin legare la firul neutru se poate aplica numai instalaţiilor cu
tensiunea sub 1000V care funcţionează cu punctul neutru al sursei de alimentare legat
direct la pământ şi constă în legarea printr-un conductor a pieselor metalice, a utilajului,
izolate în mod normal de piesele care se găsesc sub tensiune, de firul neutru care este
pus la pământ;
- protecţia prin deconectare automată în cazul unei tensiuni de atingere
periculoase are ca scop să împiedice rămânerea unei tensiuni periculoase pe o parte
metalică care nu aparţine circuitului curentului de lucru. Protecţia prin deconectare nu
poate înlocui protecţia prin legare la nul sau protecţia prin legare la pământ. Ea poate fi
folosită ca o protecţie suplimentară de rezervă în cazurile când protecţia la nul sau
protecţia prin legare la pământ nu prezintă siguranţa realizării unei tensiuni de atingere
suficient de mici în orice situaţie. În afară de accidente provocate prin electrocutare în
timpul executării operaţiilor de întreţinere se pot produce o serie de accidente provocate
de organele mobile ale maşinilor unelte.
Pentru a evita aceste accidente, părţile mobile trebuie să fie închise cu apărători
de protecţie astfel încât să nu fie posibilă atingerea lor. De asemenea, cu ocazia
controlului stării tehnice a maşinilor se pot atinge piese încălzite provocând arsuri.
În practică, un mare număr de accidente sunt provocate de lămpile şi sculele
electrice portabile. Pericolul ivit în timpul lucrului cu aparate şi scule electrice portabile
este determinat de contactul strâns şi îndelungat al muncitorului cu corpurile sculelor,
iar pe de altă parte uzura rapidă a acestora.
În cazul utilizării sculelor, tensiunea de lucru neputând fi scăzută la valori mici
securitatea muncii este asigurată prin construcţia şi calitatea sculei.
Pe lângă măsurile de securitate de ordin constructiv, în practică, un rol deosebit îl
are pregătirea şi instructajul sistematic al personalului care deserveşte echipamentul
electric al utilajului. În scopul prevenirii personalului de exploatare asupra pericolului
de atingere a pieselor aflate sub tensiune al echipamentului sau instalaţiilor electrice, în
vecinătatea lor se afişează inscripţii sau pancarte specifice; pentru a asigura munca
personalului de deservire şi pentru obţinerea securităţii necesare, lângă instalaţiile

16
electrice trebuie să se afişeze schema electrică în care să se arate legăturile
conductoarelor.
De asemenea panourile şi tablourile de distribuţie vor fi prevăzute cu inscripţii
care să arate destinaţia conductoarelor şi aparatelor de manevrat.
Pentru fiecare fel de tensiune şi curent se vor utiliza notaţiile prevăzute în
normative şi standarde.

17
Bibliografie:

1. I. Dumitrescu, D. Călueanu, A. Heler, R. Morar, V. Niţu, N. Racoveanu;

Electrotehnică şi maşini electrice; Ed. Didactică şi Pedagogic; Bucureşti,
1983.
2. M. Braşovan, E. Seracin, N. Bogoevici, A. Kelemen, V. Trifa; Acţionări
electrice aplicaţii industriale; Ed. Tehnică; Bucureşti, 1977.
3. Mioara Hapenciuc; Instalaţii de ridicat şi transportat, Vol.1; Uz didactic;
Galaţi, 1996.
4. V. Ceangă, A. Lungu, C. Paraschivescu, C. Ploeşteanu; Instalaţii navale
de punte; Ed. Academică 2000*.
5. I. R. Freidzon; Acţionarea electrică a mecanismelor navale; Ed. Tehnică;
Bucureşti 1979.
6. Sabina Hilohi, Doiniţa Ghinea, Năstase Bichir; Elemente de Comandă şi
Control Pentru Acţionări şi Sisteme de Reglare Automată; Ed. Didactică
şi Pedagogică; Bucureşti 2004.
7. Eugenia Isac; Măsurări Electrice şi Electronice; Ed. Didactică şi
Pedagogică; Bucureşti 1993.

18