TEMA :VARIANTE CONSTRUCTIVE DE STATII DE DISTRIBUTIE SI

TRANSFORMARE
CLASIFICAREA STAŢIILOR ELECTRICE
Într-o staţie electrică, tensiunea de primire şi tensiunea de cedare a energiei electrice pot
fi sau egale sau diferite. În raport cu acest criteriu o staţie electrică poate fi sau staţie electrică de
conexiuni sau staţie electrică de transformare.
Staţia electrică de conexiuni (Fig. 4.1) este o staţie electrică care primeşte şi distribuie
energia electrică la aceeaşi tensiune. Rezultă că staţia electrică de conexiuni conţine o singură
instalaţie electrică de conexiuni, precum şi instalaţiile anexe şi construcţii. Ea nu conţine
transformatoare sau autotransformatoare.

Staţia electrică de transformare este o staţie electrică care realizează transformarea tensiunii
energiei electrice primite de la o valoare la altă valoare, cu ajutorul transformatoarelor sau
autotransformatoarelor de forţă. În consecinţă, într-o staţie electrică de transformare, energia
electrică este primită la o valoare a tensiunii şi este cedată la o altă valoare sau alte valori a
tensiunii. În mod obişnuit o staţie electrică de transformare conţine câte o instalaţie electrică de
conexiuni la fiecare nivel de tensiune, legătura dintre ele fiind realizată de către
transformatoarele (autotransformatoarele) staţiei (Fig.4.2).

1. Există situaţii în care staţia electrică de transformare nu conţine instalaţii electrice de

conexiuni la toate nivelele de tensiune. La unele nivele de tensiune, bornele transformatorului de
forţă se leagă direct fie cu generatorul electric (Fig. 4.3.a), fie cu linia electrică (Fig. 4.3.b), în
aşa-zisele scheme bloc.
Instalaţiile electrice ale staţiilor sunt organizate sub forma circuitelor electrice, circuite care pot
fi împărţite în următoarele categorii:
- circuite electrice primare (principale);
- circuite electrice secundare;
- circuite electrice ale serviciilor proprii (ale consumatorilor proprii tehnologici)
- circuite electrice ale instalaţiilor auxiliare.

CLASIFICAREA INSTALAŢIILOR (STAŢIILOR) DE CONEXIUNI

Din punct de vedere electric, o instalaţie de conexiuni reprezintă un nod electric (NE),
unde se întâlnesc părţile constitutive ale reţelei electrice de transport care “aduc” energia
electrică de la surse cu cele care “dau” energia electrică spre consumator (Fig. 4.4)

Nodul electric propriu – zis poate fi realizat sub următoarele două forme:
Nod electric realizat sub formă de sisteme de bare colectoare; caz în care barele
colectoare reprezintă nodul de conexiuni extins în spaţiu şi realizat cu conductoare rigide
sau flexibile. În acest caz nodului electric îi corespunde o INSTALAŢIE DE
CONEXIUNI CU BARE COLECTOARE.

Din punctul de vedere al schemelor de conexiuni există două categorii de instalaţii de

conexiuni cu bare colectoare, şi anume:
a) Instalaţii de conexiuni cu unul sau mai multe sisteme de bare colectoare şi un
întreruptor pe circuit:
- instalaţii cu simplu sistem de bare colectoare;
- instalaţii cu dublu sistem de bare colectoare;
- instalaţii cu triplu sistem de bare colectoare.
b) Instalaţii de conexiuni cu două sisteme de bare colectoarea în care unui
subansamblu de N circuite le revin N+1 întreruptoare:
- instalaţii cu două întreruptoare pe circuit;
- instalaţii cu 1,5 întreruptoare pe circuit;
- instalaţii cu 1,33 întreruptoare pe circuit.
Nod electric realizat sub forma unui ansamblu de întrerupătoare şi separatoare în
diferite conexiuni. În acest caz nodului electric îi corespunde o
INSTALAŢIE DE CONEXIUNI FĂRĂ BARE COLECTOARE.
Din punctul de vedere al schemelor de conexiuni există două categorii de instalaţii de
conexiuni fără bare colectoare, şi anume:
a) instalaţii de conexiuni în H;
b) instalaţii de conexiuni poligonale.
SCHEMELE INSTALAŢIILOR DE CONEXIUNI
Schemele instalaţiilor electrice de conexiune (schemele de conexiuni) pot fi
scheme de conexiuni monofazate (sau monofilare) şi scheme de conexiuni trifazate
(trifilare).
Dacă în schema electrică de conexiuni a unui circuit trifazat, cu faze identice din
punct de vedere constructiv, se reprezintă numai elementele unei singure faze şi legăturile
dintre ele, atunci acea schemă este o schemă electrică de conexiuni monofazată sau
monofilară a circuitului trifazat respectiv.
Dacă în schema electrică de conexiuni a unui circuit trifazat, cu faze identice sau
neidentice din punct de vedere constructiv, se reprezintă elementele şi legăturile dintre
ele pentru toate cele trei faze şi pentru conductorul de nul (dacă acesta există), atunci acea
schemă este o schemă electrică de conexiuni trifazată sau trifilară a circuitului trifazat
respectiv.
În general circuitele primare ale staţiilor electrice sunt circuite trifazate, iar fazele
lor sunt identice din punct de vedere constructiv, ceea ce permite ca în schemele lor
electrice de conexiuni să se reprezinte numai elementele unei faze. Dacă într-o anumită
zonă a circuitului fazele nu sunt echipate identic, acea zonă se va reprezenta trifilar
(trifazat).
 SCHEMELE INSTALAŢIILOR DE CONEXIUNI CU UNUL SAU MAI MULTE
SISTEME DE BARE COLECTOARE ŞI UN ÎNTRERUPTOR PE CIRCUIT
Instalaţiile de conexiuni cu unul sau mai multe sisteme de bare colectoare şi un
întreruptor pe circuit se caracterizează prin aceea că nodul electric este realizat sub formă
de SISTEM DE BARE COLECTOARE, căruia i se spune pe scurt BARĂ
COLECTOARE.
Bara colectoare, constructiv este un nod extins în spaţiu, pentru a se crea condiţiile
necesare racordării mai multor circuite primare şi poate fi realizată atât cu conductoare de
tipul barelor rigide, cât şi cu conductoare flexibile de tipul celor funie care se folosesc la
liniile electrice aeriene. Barele rigide se întâlnesc, de obicei, în cadrul instalaţiilor de
conexiuni de medie tensiune, iar cele flexibile în cadrul instalaţiilor de conexiuni de
înaltă tensiune.
În cadrul acestor instalaţii, circuitele primare se racordează la sistemul de bare colectoare
prin intermediul celulelor.
CELULA este o parte componentă a unei instalaţii de conexiuni cu bare colectoare, care
conţine echipamentul aparţinând unui singur circuit (celule de circuit), unui dispozitiv de
legătură între diverse părţi ale instalaţiei de conexiuni (celule tipice schemei), unui
dispozitiv de măsură sau protecţie (celule auxiliare) şi care constituie din punct de vedere
constructiv şi al spaţiului pe care îl ocupă o unitate distinctă.
TIPURI DE CELULE
Din punctul de vedere al modului în care se racordează la barele colectoare, celulele se
împart în două grupe:
- Celule serie, care sunt parcurse de energia electrică în drumul ei de la surse spre
consumatori, iar circuitele pe care le deservesc constituie laturi ale reţelei electrice a
sistemului electroenergetic. Aceste celule sunt prevăzute cu întreruptor, care are rolul de
a închide respectiv întrerupe curentul pe latura respectivă.
- Celule derivaţie, care nu sunt parcurse de energia electrică în drumul ei de la surse spre
consumatori, fiind racordate între fază şi pământ. Aceste celule nu au prevăzut
întreruptor.
Din categoria celulelor serie fac parte celulele de circuit şi celulele tipice schemei, iar
din categoria celulelor derivaţie, celulele auxiliare.
Celulele de circuit deservesc circuitele primare prin care se “aduce” energia de la
surse, respectiv se ”dă“ energie spre consumatori şi poartă numele circuitului pe care îl
deservesc. Astfel, se întâlnesc:
- celule de generator (CG), prin care se racordează generatoarele la barele colectoare;
- celule de linie (CL), prin care se racordează liniile electrice la barele colectoare;
- celule de (auto)transformator (CAT sau CT), prin care se racordează
(auto)transformatoarele la barele colectoare;
Celulele tipice schemei nu au rol de a deservi un circuit anume ci de a stabilii legătura
electrică între diferitele bare colectoare ale aceleiaşi instalaţii de conexiuni. Trebuie avut
în vedere că există instalaţii de conexiuni la care nodul electric (sistemul de bare
colectoare) constructiv este divizat în mai multe secţiuni (sisteme şi/sau secţii de bare)
care pot lucra fie cuplate fie necuplate între ele. Aceste celule sunt aşa zisele celule de
cuplă şi funcţie de rolul pe care îl au, pot fi :
- celule de cuplă longitudinală (CCL);
- celule de cuplă transversală (CCT);
- celule de cuplă de transfer sau ocolire (CCTr),
respectiv combinaţii ale acestora numite cuple combinate.
Celulele auxiliare au rolul de a permite racordarea transformatoarelor de tensiune şi a
descărcătoarelor la barele colectoare şi poartă numele elementului pe care îl deservesc,
astfel:
- celulă de măsură (CM), prin care se racordează transformatoarele de tensiune la barele
colectoare;
- celulă de descărcător (CD), prin care se racordează descărcătoarele la barele colectoare.
VARIANTE DE BAZĂ DE SCHEME CU BARE COLECTOARE ŞI UN ÎNTRERUPTOR PE
CIRCUIT
ETAPELE CARE TREBUIE PARCURSE LA REPREZENTAREA SCHEMELOR
Pentru reprezentarea unei scheme de conexiuni este necesar a se parcurge patru etape în
următoarea ordine:
a) se reprezintă structura nodurilor de conexiuni (sistemele, respectiv secţiile barelor
colectoare) corespunzătoare tipului schemei;
b) se reprezintă celulele tipice schemei (celulele de cuplă);
c) dacă instalaţia de conexiuni este cu celule de măsură şi descărcători, se reprezintă
aceste celule;
d) se reprezintă celulele de circuit corespunzătoare instalaţiei de conexiuni
.